Referat- Resuscitarea cardio-respiratorie

Stopul cardiac este principala cauză de deces, afectând anual aproximativ 700.000 de
indivizi în Europa şi aproximativ 460.000 de indivizi în SUA . La prima analiză a ritmului
ventricular, aproximativ 40% dintre pacienţii aflaţi în stop cadio-respirator prezintă fibrilaţie
ventriculară (FV) . Probabil că mulţi dintre pacienţii aflaţi în stop cardio-respirator au fost la început
în fibrilaţie sau tahicardie ventriculară chiar dacă în momentul evaluării ECG ei prezintă asistolie.
a. Administrarea medicației de urgență în caz de resuscitare
Căi de administrare a medicamentelor:
-Calea intravenoasă .Drogurile pot fi administrate atât în sistemul venos periferic cât şi pe cateter
central. Chiar dacă peack-urile plasmatice sunt obţinute mai rapid în cazul administrării pe cateter
central , pentru a monta cateterul ar trebui întreruptă RCP ceea ce nu este corect. Drogurile
administrate în sistemul venos periferic ar trebui urmate de administrarea a cel puţin 20 ml de fluid
şi de ridicarea extremităţilor.
-Căi de administrare alternativă .Sunt folosite atunci când calea intravenoasă nu este accesibilă.
-Calea intraosoasă este folosită mai ales la copii dar poate fi folosită şi la adulţi . Drogurile
administrate intraosos ating o concentraţie plasmatică eficientă într-un timp comparabil cu
administrarea pe cateter venos central.
- Calea traheală se foloseşte când calea intravenoasă sau intraosoasă nu este disponibilă.
În timpul RCP doza echipotentă de adrenalină administrată intratraheal este de 3-10 ori mai mare
faţă de doza administrată i.v. (41-42). Dacă se administrează intratraheal, adrenalina (3mg) trebuie
diluată în cel puţin 10ml apă distilată (apa distilată este preferată faţă de ser deoarece asigură o
absorbţie mai bună)
Drogurile
1. Adrenalina (f 1mg/ml) • 1 mg la 3-5 min i.v. (2-3 mg traheal in 10ml)
2. Amiodarona (f 150 mg) • indicaţii: FV sau TV fără puls refractare la 3 şocuri • doza: 300
mg i.v. (diluat în glucoză 5% până la 20 ml) → ± repetare 150 mg → perfuzie 900 mg/24h •
reacţii adverse: bradicardie, hipotensiune
3. Atropina (f 1mg/ml) • indicaţii: asistolie, AEFP cu AV < 60/min • doza: 3 mg i.v.
4. Lidocaina (f 2% - 20 mg/ml, 4% - 40 mg/ml) • indicaţii: FV şi TV refractare (linia a 2-a
după amiodaronă) • doza: 1-1,5 mg/kg ±50 mg (maxim 3 mg/kg prima oră)
5. Magneziu sulfat (f 50% , 20%)(43-47) • indicaţii: 1. FV refractara cu hipoMg 2. Tahiaritmii
ventriculare + hipoMg 3. Torsada de vârfuri 4. Toxicitate digitalica • doza: 2g i.v. (4ml sol
50%) în 1-2 min ± repetare la 10-15 min
6. Bicarbonat de Na (sol 8,4%-1mEq/ml) • indicaţii: 1. SCR cu hiperpotasemie 2. Intoxicaţie
cu antidepresive triciclice 3. ± pH ≤ 7,1 • doza: 50 ml sol. 8,4% p.e.v.
7. Calciu (sol 10%) 18 • indicaţii: - AEFP cu – hiperpotasemie - hipocalcemie - supradozare
blocanţi de Ca • doza: 10 ml i.v. +/-repetat
b.Cauzele stopului cardio-respirator
Posibile cauze de stop cardiac și stop respirator la adulți sunt:
•afecțiuni cardiace;
•trombembolism pulmonar;
•hemoragii masive gastro-intestinale;
•traumatisme;
•insuficiență respiratorie;
•tulburări metabolice;
•supradoze de medicamente (opioidele și sedativ - hipnoticele prin acțiunea lor la nivelul
sistemului nervos central); 
•obstrucția căilor aeriene superioare cu sânge, mucus, lichid de vărsătură, corpi străini;
•spasm sau edem al corzilor vocale (de exemplu în șocul anafilactic); 
•inflamație la nivelul faringelui, laringelui sau traheei;
 •obstrucția căilor aeriene inferioare în urma aspirației de sânge, lichid de vărsătură; 
•bronhospasmul;
•înecul;
•disfuncții la nivelul sistemului nervos central;
•afecțiuni neuro-musculare care se manifestă și la nivelul musculaturii respiratorii (leziuni de
coloană vertebrală, miastenia gravis, botulism, poliomielită, Sindromul Guillain-Barre); 
•oboseala musculaturii respiratorii, atunci când pacientul respiră pentru o perioadă de câteva
minute la mai mult de 70% din capacitatea lui pulmonară voluntară maximă. 

c.Descrierea lanțului supravietuirii

Conceptul „Lanţului supravieţuirii” reprezintă paşii vitali care trebuiesc urmaţi pentru o resuscitare
reuşită:
1. Recunoaşterea imediată a urgenţei si apel pentru ajutor calificat (telefonează la 112)
2. Începerea manevrelor de resuscitare cât mai rapid; resuscitarea imediată poate dubla sau
tripla supravieţuirea după un episod de fibrilaţie ventriculară
3. Defibrilarea cât mai rapidă: resuscitarea imediată şi defibrilarea poate determina o rată de
supravieţuire de 49- 75% . Fiecare minut de întârziere duce la scăderea supravieţuirii cu 10-
15% .
4. Asigurarea unui suport vital avansat adecvat. Victimele unui stop cardio-respirator au
nevoie de manevre de resuscitare în cel mai scurt timp posibil. Resuscitarea asigură un debit
cardiac mic dar esenţial către inimă şi creier. Aceasta creşte probabilitatea transformării unei
fibrilaţii ventriculare în ritm sinusal. Compresiile toracice sunt deosebit de importante dacă
nu poate fi aplicat un şoc în primele 5 minute după stop. Defibrilarea întrerupe
depolarizarea-repolarizarea anormală care apare în timpul fibrilaţiei ventriculare. În primele
minute după o defibrilare reuşită, frecvenţa cardiacă poate fi scăzută şi contracţiile pot fi
ineficiente, de aceea compresiile toracice sunt necesare în continuare.
d.Descrierea procedurilor prin care se verifica nivelul de cunoștință al victimei
Apropierea de victimă și fără să o atingi, întreabă dacă se simte bine.
Dacă nu răspunde, apucă victima și scutur-o ușor de umeri, întreab-o din nou dacă se simte
bine
e.Manevrele de asigurare a permeabilității căilor respiratorii
1.Se așează o palmă pe fruntea victimei.
2.Se așează cealaltă palmă pe bărbia victimei (partea osoasă).
3.Concomitent, se dă capul pe spate și se ridică bărbia victimei (hiperextensia capului cu
ridicarea bărbiei).
4.Se verifică cavitatea bucală (gura) .
f.Prezentarea condițiilor unei resuscitări eficiente

g. Enumerarea etapelor de resuscitare cardio-respiratorie

Formula lui Safar:
A. - Airway
B. - Breathing
C. - Circulate: masaj cardiac
D- Drugs
E. - EKG
F. - Fibrillation
G. - Gauging (Evaluare)
H. - Human Mentation
I. - Intensive Care
h.Descrierea conditiilor unui masaj cardiac extern
1.De fiecare dată când se reia MCE mâinile salvatorului trebuie sa fie aşezate în centrul toracelui
2.Frecvenţa compresiilor trebuie să fie 100/min
3.Toracele trebuie comprimat 4-5cm
4.După fiecare compresie toracele trebuie lăsat sa revină în poziţia iniţială
5. Durata compresiei toracelui trebuie sa fie egală cu cea a decompresiei
6. Întreruperi cât mai puţine
7. Puls palpapil la carotidă sau femurală nu înseamnă întotdeauna flux arterial eficient
i.Enumerarea complicațiilor resuscitării cardio-respiratorii : masaj cardiac extern la adult
O dată confirmat stopul cardiac, cereţi ajutor (inclusiv defibrilatorul) si începeţi RCP cu compresii
toracice si ventilaţii cu un raport de 30:2. Resuscitarea doar cu compresii toracice se poate efectua
după cum urmează:
• dacă salvatorul nu este instruit sau nu doreste să administreze ventilaţii gură-la-gură, atunci va
efectua doar compresii toracice;
• în acest caz, compresiile toracice trebuie efectuate continuu, cu o frecvenţa de cel puţin 100 pe
minut (dar nu mai mult de 120 pe minut).
Resuscitarea se continua până când:
• soseste ajutor calificat si preia resuscitarea;
• victima dă semne de viaţă: se miscă, deschide ochii sau respiră normal;
• salvatorul este epuizat fizic. I
. Suportul vital avansat la adult Indicaţie de şoc ( FV/TV fără puls)
Revenirea spontană a circulaţiei 1 şoc Reluaţi imediat RCP pentru 2 minute (Reduceţi la minimum
întreruperile)
Reluaţi imediat RCP pentru 2 minute (Reduceţi la minimum întreruperile) Iniţiaţi imediat
tratamentul post oprire cardiacă : Utilizaţi abordarea ABCDE Administrare controlată de O2 şi
ventilaţie ECG cu 12 derivaţii
Trataţi cauzele precipitante
Controlul temperaturii/ Hipotermie controlată
Fără indicaţie de şoc ( DEM, asistolie) Evaluaţi ritmul Pe durata RCP Asiguraţi RCP de bună
calitate: frecvenţă , adâncime , recul Planificţi acţiunile înainte de a întrerupe RCP Administraţi O2
Luaţi în considerare managementul avansat al căilor aeriene şi capnografia Odată calea aeriană
asgurată, efectuați compresii toracice continue Acces vascular ( intravenous, intraosos) Administraţi
adrenalina la fiecare 3-5 minute, corectaţi cauzele reversibile Cauze reversibile Hipoxia
Hipovolemia Hipo/Hiperpotasemia, tulburări metabolice Hipotermia Tromboza coronariană şi
pulmonară Tamponada cardiacă Toxice Pneumotorax compresiv
Inconştient? Nu respiră sau gasp-uri ocazionale Chemaţi echipa de resuscitare RCP 30:2 Ataşaţi
defibrilatorul/monitorul Reduceţi la minim întreruperile Resuscitare 12 aveţi defibrilatorul,
continuaţi compresiile toracice în timp ce se atasează padelele sau electrozii adezivi de defibrilare.
Identificaţi ritmul si continuati conform protocolului SVA:
• Dacă ritmul de stop cardiac este FV/TV fără puls, încărcaţi defibrilatorul în timp ce un alt salvator
efectuează compresiile toracice. Odată ce nivelul de energie a fost atins, întrerupeţi compresiile,
asiguraţi siguranţa defibrilării, apoi administraţi socul electric (360J monofazic sau 150-200J
bifazic). Minimalizaţi întreruperea compresiilor toracice deoarece si o pauză de 5-10 secunde poate
reduce succesul socului electric!
• Fără a reanaliza ritmul sau a verifica pulsul, reincepeţi RCP (raportul CV 30:2), mai întâi
compresiile toracice. Chiar dacă defibrilarea a reusit (restabilirea unui ritm de perfuzie), este nevoie
de putin timp până se reia circulaţia post soc si foarte rar se poate palpa puls imediat după
defibrilare iar întârzierea pentru palparea pulsului poate compromite si mai mult miocardul dacă nu
s-a instalat un ritm de perfuzie.
• Continuaţi RCP pentru 2 minute, apoi verificaţi rapid ritmul; dacă se menţine FV/TV fără puls,
administraţi al doilea soc (360J monofazic sau 150-200J bifazic). Fără a reanaliza ritmul sau a palpa
pulsul, începeti RCP (raportul CV 30:2) mai întâi cu compresiile.
• Continuaţi RCP pentru 2 minute, apoi verificaţi rapid ritmul; dacă se mentine FV/TV, administraţi
al treilea șoc (360J monofazic sau 150- 200J bifazic). Fără a reanaliza ritmul sau a palpa pulsul,
începeţi RCP (raportul CV 30:2) mai întâi cu compresiile toracice. Dacă a fost stabilit accesul IV/IO
administraţi 1mg de adrenalină si 300mg de amiodaronă o dată ce compresiile au fost reluate. Dacă
circulaţia spontană nu a fost reluată după al treilea șoc, adrenalina va îmbunătăţi fluxul sangvin al
miocardului si va crește șansa următoarei defibrilări. În studiile pe animale, concentraţia plasmatică
de vârf a adrenalinei este atinsă la 90 de secunde de la administrarea ei în periferie. Dacă s-a
restabilit circulaţia spontană după al treilea șoc, este posibil ca doza bolus de adrenalină să producă
tahicardie si hipertensiune si să precipite recurenţa FV. Oricum concentraţia plasmatică naturală de
adrenalină este mare după revenirea circulaţiei spontane, iar nocivitatea aportului exogen de
adrenalină nu a fost studiată. Întreruperea compresiilor toracice pentru verificarea pulsului este, de
asemenea, nocivă. Utilizarea capnografiei poate detecta reluarea circulaţiei spontane fără a întrerupe
compresiile toracice sau fără să fie nevoie de un bolus de adrenalină după reluarea circulaţiei
spontane. Două studii prospective pe subiecți umani au arătat o creștere semnificativă a ETCO2 la
reluarea circulaţiei spontane.
• După fiecare 2 minute de RCP, dacă ritmul devine nesocabil (asistolă sau DEM) vezi algoritmul
pentru ritmuri neșocabile. Dacă este prezent un ritm organizat, cu complexe QRS regulate sau
înguste) încercaţi să palpaţi pulsul. Verificarea ritmului trebuie să se facă repede, iar pulsul trebuie
verificat doar dacă ritmul este organizat. Dacă nu sunteţi siguri de prezenţa pulsului în cazul unui
ritm organizat, reîncepeţi RCP. Dacă s-a reluat circulaţia spontană, începeţi îngrijirea post-
resuscitare.
• Oricare ar fi ritmul de stop, administraţi 1mg de adrenalină la fiecare 3-5 minute până la reluarea
circulaţiei spontane; în practică aceasta se va administra la fiecare două cicluri ale algoritmului.
Dacă apar semne de viaţă (mișcări voluntare, respiraţie normală, tuse) în timpul RCP, verificaţi
monitorul; dacă este prezent un ritm organizat, verificaţi pulsul. Dacă pulsul este palpabil,
continuaţi îngrijirile post resuscitare si/sau trataţi aritmiile peristop. Dacă pulsul nu este pal- 13
Resuscitare pabil, continuaţi RCP. Efectuarea RCP cu un raport CV de 30:2 este obositoare;
schimbaţi salvatorul care efectuează compresiile toracice la fiecare 2 minute cu minimum de
întrerupere a acestora
j.Descrierea situațiilor în care se începe și se stopează resuscitarea
Resuscitarea incepe cand se costată că victima nu respira sau respiră anormal sau nu răspunde la
stimuli.
Resuscitarea se continua până când:
• soseste ajutor calificat si preia resuscitarea;
• victima dă semne de viaţă: se miscă, deschide ochii sau respiră normal;
• salvatorul este epuizat fizic.