Generalități din ATI

E.E.G-Electroencefalograma
E.K.G-Electrocardiograma
IOT-Intubatie orotraheala
IQ-Index Cardiac
PaO2-presiunea partiala in O2a sângelui arterial
PAO2-presiunea alveolata O2
PIA-presiunea intraabdominala
P.V.C-presiune venoasa centrală
Sa O2-saturația in O2 sângelui arterial
Sv O2-saturația în O2 a sângelui venos central
TAM-tensiune arteriala medie
Hipoxemie- Scădere a presiunii și a cantității de oxigen din
sângele arterial.
Hipoxie-Scaderea cantității de O2 in țesuturi
Hipercapnie-exces de dioxid de carbon în sânge
Monitorizarea respirației constă în urmărirea continuă a
pacientului și are în principal următoarele scopuri:
− prevenirea apariţiei unor disfuncţii respiratorii (în timpul
anesteziilor pentru intervenţii chirurgicale);
− identificarea severităţii unei boli/agresiuni, din punct de
vedere al dezechilibrelor respiratorii;
− prevenirea agravării unei disfuncţii respiratorii produsă de
o boală cronică (BPOC) sau de o agresiune acută (arși);
− sesizarea schimbărilor survenite în timpul tratamentului,
inclusiv a disfuncţionalităţii aparatelor de ventilaţie;
− evaluarea hipoxemiei, hipercapniei

Disfuncția respiratorie este asociată cu hipoxemia, ulterior

apare și hipercapnia, dezechilibre care se manifestă inițial
prin dispnee, apoi se constată hipersecreţie bronşică .
Cianoza nu are nicio relaţie cu cantitatea CO2, ea se
datorează coloraţiei albăstruie a hemoglobinei nesaturate,
altfel spus conţinutul de Hb neoxigenată trebuie să
depăşească 50 g/l.

Semnele neurologice sunt :agitaţie şi agresivitate, mişcări

sacadate ale membrelor, mişcări clonice ale buzelor şi
pleoapelor, obnubilare şi comă.
Se pot evidenția modificări de frecvență a respirației precum
bradipnee sau tahipnee sau modificări de amplitudine, ritm:
respirația Cheyne-Stokes, respirația Küssmaul.
Monitorizarea circulației are ca scop principal urmărirea
dinamică a următorilor parametrii: prezența și calitatea
pulsului central; prezența și calitatea pulsului periferic - se
urmăresc ritmul, frecvența și amplitudinea; starea de
conștiență; aspectul tegumentelor - acestea se pot prezenta
ca fiind normale, palide, reci sau transpirate; prezența
hemoragiilor; diureza; măsurarea tensiunii arteriale; starea
de conștiență
Monitorizarea temperaturii se realizează cu ajutorul mai
multor dispozitive, precum: termometre, cu senzori cu
infraroșu. Cu ajutorul acestora se va determina temperatura
centrală cât și cea perifercă (axilară, cutanată). Monitorizarea
temperaturii este foarte importantă pentru supravegherea și
identificarea la timp a potențialelor complicații ce ar putea să
apară.
Valorile normale pentru temperatura periferică
se situează între 36–37,4 gradeC. Temperatura centrală a
corpului este între 35 şi 37,5 grade C. Sub 35 de grade C,
pacientul este hipotermic, iar peste 37,5 grade C, vorbim de
hipertermie.
Dacă se constată hipotermie, este important să se prevină
pierderea de căldură și încălzirea pacientului prin: învelirea
pacientului cu pătura, aplicarea unui înveliș protector de
căldură din folie de aluminiu, aplicarea de încălzitoare
speciale, saltea încălzită, insuflator de aer cald.
În caz de hipertemie, se vor administra antitermice, opioide
sau benzodiazepine pentru prevenirea frisoanelor, aplicarea
de câmpuri umede (împachetări) la temperatura camerei pe
torace, corp pentru creșterea pierderii de căldură prin
evaporare, aplicarea de duș rece sau imersia pacientului în
bazin cu apă la temperatura camerei dacă este posibil.
Monitorizarea temperaturii este importantă pentru
depistarea stărilor de hipo sau hipertermie care se pot instala
la pacienții traumatizați, cei în comă și copii.
Monitorizarea nutriției și hidratării
Pentru o reușită a vindecării pacientului, este importantă și
asigurarea unei bune stări de nutriție și hidratarea
pacientului. Asistentul medical va realiza zilnic bilanțul
ingesta/excreta pentru a se identifica situațiile patologice
care pot apărea și pentru a se interveni în consecință.
Se supraveghează sonda nazo-gastrică ce poate fi inserată la
o serie de pacienți pentru nutriție. Aceasta va fi schimbată la
nevoie și se verifică să nu fie înfundată. Hidratarea
pacientului poate fi orală, dar cel mai frecvent aceasta se
realizează prin perfuzarea pacientului cu soluții izotone.
Monitorizarea funcției renale
Bilanțul hidric efectuat poate fi folosit pentru aprecierea
stării generale la pacienţii gravi, stabilirea aportului hidric
necesar, depistarea oligo/anuriei, susţinerea diagnosticului
de insuficienţă cardiacă şi/sau renală.
Compararea aportului şi a eliminărilor poate arăta:
− bilanţ pozitiv: aport > eliminare;
− bilanţ compensat: aport = eliminare;
− bilanţ negativ: aport < eliminare.
Pentru a avea un bilanț corect, se va calcula se va calcula și
conținutul hidric al unor alimente cum sunt legumele.
Mobilizarea pacientului
Asistenții medicali trebuie să informeze pacientul de
importanța mobilizării precoce. Astfel, pacienții care au fost
anesteziați local pot fi mobilizați după intervenție de
asistentul medical sau de infirmieri; în caz de operații
necomplicate, mobilizarea începe în prima zi după operație;
pacienții care nu se pot ridica, se vor mobiliza în pat, pasiv la
început și apoi activ prin mișcări de flexie-extensie a
membrelor inferioare; se va ajuta pacientul să-și schimbe
poziția în pat; este sfătuit să execute exerciții de gimnastică
respiratorie prin inspiruri și expiruri efectuate de mai multe
ori pe zi.
Prin mobilizarea precoce se previn: trombozele, emboliile,
pneumoniile, escarele, constipația.
Monitorizarea durerii
Asistentul medical va evalua durerea pacientului la intervale
regulate între 3-6 ore în unitatea de terapie intensivă, atât în
repaus cât și în timpul mobilizării pacientului și va fi notată
după scorul VAS.
Scala analogic vizuală (VAS)
Scala verbală (VS)

− 0 - fără durere;
− 1 - durere uşoară;
− 2 - disconfort dureros;
− 3 - durere severă;
− 4 - durere neplăcută;
− 5 - durere intolerabilă.

Scala verbală se utilizează când scala analogic vizuală nu

poate fi utilizată. Tratamentul antialgic se prescrie când scala
verbală >1 sau când scala VAS>3.
Evaluarea, monitorizarea şi terapia durerii va fi adaptată
nevoilor individuale, tipului extinderii operaţiilor şi intensităţii
durerii.
Îngrijirea plăgii operatorii este o altă intervenție ce trebuie
monitorizată deoarece apariția complicațiilor – febra, infecția
plăgii – determină agravarea stării pacientului. Se vor
respecta regulile de asepsie și antisepsie la schimbarea
pansamentului, se va supraveghea pansamentul dacă este
infiltrat, cu sânge, pentru a se putea interveni imediat.
Prevenirea și îngrijirea escarelor
Un pacient în serviciul de terapie intensivă este un pacient
care poate fi imobilizat la pat în anumite cazuri. De aceea, o
altă sarcină a asistentului medical este prevenirea apariției
escarelor de decubit și a complicațiilor de decubit
(pneumonia de decubit, tromboze). Se va evalua gradul de
risc pentru escară a pacientului (scala Norton, scala Braden-
Bergstrom, ceasuri posturale) și se stabilește un plan de
măsuri pentru prevenirea lor.