SUPORT DE CURS TEHNICI DE

NURSING

1
 1. OBSERVAREA, MASURAREA SI NOTAREA GRAFICA A TENSIUNII
ARTERIALE.
TA reprezintă presiunea exercitată de sâgele circulant asupra pereţilor arteriali.
Scopul:
• evaluarea funcţiei cardio-vasculare (forţa de contracţie a inimii) rezistenţa determinată de
elasticitatea şi calibrul vaselor.
Elemente de evaluare:
• tensiunea arterială sistolică (maximă) – TA max.
• tensiunea arterială diastolică (minimă) – TA min.
Materiale necesare:
• aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (TA):
- cu mercu Rivarocci;
- cu manometru;
- cu oscilometru Pachon.
• stetoscop biauricular;:
• tampon de vată;
• alcool;
• creion albastru sau pix cu mină rosie.
Metode de determinare:
a) palpatorie;
b) auscultatorie.
Intervenţiile asistentei:
1. pentru metoda auscultatorie:
- se pregăteşte pacientul din punct de vedere psihic;
- se anunţă şi se informează asupra necesităţii şi inofensivităţii tehnicii;
- se asigură repaus fizic şi psihic 15 minute înainte de măsurare;
- asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun;
- asistenta aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului sprijinit şi în extensie;
- fixează membrana stetoscopului pe artera humerală sub marginea inferioară a manşetei;
- se introduc olivele stetoscopului în urechi;
- pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor
pulsatile;
- decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei până când se percepe primul
zgomot arterial (care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime – TA max.);
- reţine valoarea indicată de acul manometrului pentru a fi consemnată;
- se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind mai puternice;
- reţine valoarea indicată de acul manometrului în momentul în care zgomotele dispar – aceasta
reprezintă tensiunea arterială minimă – TA min.;
- notează în foaia de temperatură valorile obţinute şi cu o linie orizontală, socotindu-se pentru
fiecare linie orizontală a foii o unitate coloană de mercur (Hg);
- se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.
2. pentru metoda palpatorie:
- determinarea se face prin palparea arterei radiale;
- nu se foloseşte stetoscopul biauricular;
2
 - etapele sunt identice metodei auscultatorie
- această metodă are dezavantajul obţinerii unor valori mai mici decât realitatea.
De reţinut:
• manşeta pneumatică va fi bine fixată pe braţul pacientului;
• manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face determinarea;
• măsurarea va fi precedată de liniştirea pacientului;
• în caz de suspiciune se repetă măsurarea fără a scoate manşeta de pe braţul pacientului;
• la indicaţia medicului se pot face măsurători comparative la ambele braţe.
• Notarea se face cu pix de culoare rosie, cu cate o linie orizontala corespunzator valorilor TA
maxime si minime; cele doua linii orizontale se unesc cu cate o linie verticala si se hasureaza spatiul
dintre ele; fiecare linie orizontala reprezinta o unitate coloana de mercur.

3
 2. OBSERVAREA, MASURAREA SI NOTAREA GRAFICA A PULSULUI.
Pulsul reprezinta expansiunea ritmica a arterelor comprimate pe un plan dur osos.
Scopul:
• evaluarea funcţiei cardio- vasculare.
Elemente de apreciat:
• ritmicitatea;
• frecvenţa;
• celeritatea;
• amplitudinea.
Locul de măsurare:
• oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos:
- artera radială;
- artera femurală;
- artera humerală;
- artera carotidă;
- artera temporală etc.
Materiale necesare:
• ceasul secundar;
• creion roşu sau pix cu mină roşie;
• foaia de observaţie.
Intervenţiile asistentei:
• pregăteşte psihic pacientul (informează pacientul asupra tehnicii, îl linişteşte privind
complicaţiile şi inofensivitatea tehnicii);
• asigură repausul fizic şi psihic timp de 10-15 minute şi se spală pe mâini cu apă şi săpun;
• reperează artera;
• fixează degetele palpatoare pe traiectul arterei;
• exercită o presiune asupra peretelui arterial cu vârful degetelor şi numără pulsaţiile timp de 1
minut;
• notează valoarea obţinută printr-un punct pe foaia de temperatură, ţinând cont că fiecare linie
orizontală a foii reprezintă 4 pulsaţii şi uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară pentru obţinerea
curbei.

4
 3. OBSERVAREA, MASURAREA SI NOTAREA GRAFICA A
RESPIRATIEI.

Respiratia reprezinta necesitatea fiintei umane de a capta O 2 din mediu extern necesar proceselor
de ardere si de a elimina CO2-ul rezultat din arderile celulare.
Scopul:
• evaluarea funcţiei respiratorie este indiciu al evoluţiei bolii, al apariţiei unei complicaţii şi al
prognosticului.
Elemente de apreciat:
• tipul respiraţiei;
• amplitudinea mişcărilor respiratorii;
• ritmul;
• frecvenţa.
Materiale necesare:
• ceasul secundar;
• creion de culoare verde sau pix cu pastă verde;
• foaia de temperatură.
Intervenţiile asistentei medicale:
• aşază pacientul în decubit dorsal fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată;
• plasează mâna cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui;
• numără inspiraţiile timp de 1 minut;
• consemnează valoarea obţinută printr-un punct pe foaia de temperatură (fiecare linie orizontală
a foii reprezintă două inspiraţii). Se uneşte printr-o linie cu valoarea anterioară obţinandu-se atfel curba
respiratiei. În alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută.
Rs = 20 respiraţii/ minut
Rd = 18 respiraţii/minut

5
 4. OBSERVAREA, MASURAREA SI NOTAREA GRAFICA A
TEMPERATURII.

Definitie Menţinerea temperaturii in limite normale este necesitatea organismului de a conserva o

temperatură la un grad aproximativ constant, pentru a-şi menţine starea de bine. Temperatura corpului
se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză şi termoliză (centri termoreglatori situaţi
in hipotalamus).
Valori normale:
- Nou-născut, copil mic: 36-37.50 C
- Adult: 36-370 C
- Vârstnic: 35-360 C
Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză
Locuri de măsurare: axila, plica inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin.
Materiale necesare: termometru maximal, casoleta cu tampoane de vată şi comprese sterile,
recipient cu soluţie dezinfectantă, tava medicală, lubrifiant, ceas, mănuşi, prosop individual.
Intervenţiile asistentei:
- pregătirea materialelor
- pregătire psihică a pacientului, spălarea pe măini
- se scoate termometrul din soluţia dezifectantă, se clăteşte şi se şterge cu o compresă, se
scutură
- se verifică dacă mecurul este coborat in rezervor.
a). Pentru măsurarea în axilă:
- se aşează pacientul în decubit dorsal sau şezând
- se ridică braţul pacientului,
- se şterge axila pin tamponare cu prosopul pacientului,
- se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralel cu toracele.
- se apropie bratul de trunchi, cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui
- daca pacientul este slabit, agitat, precum si la copii, bratul va fi mentinut in aceasta pozitie
de catre asistenta
- termometrul se menţine timp de 10 minute
b). Pentru masurarea in cavitatea bucala:
- se introduce termometrul in cavitatea bucala sub limba sau pe latura externa a arcadei dentare
- pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pa nas
- se mentine termometrul 5 minute.
c). Pentru masurarea rectala:
- se lubrifiaza termometrul
- se aseaza pacientul in decubit lateral cu membrele inferioare in semiflexie, asigurandu-i
intimitatea
- se introduce bulbul termometrului in rect prin miscari de rotatie si inaintare
- termometrul va fi tinut cu mana tot timpul masurarii
- se mentine termometrul 3 minute.
Dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului, acesta se scoate, se sterge cu o
compresa.
Se citeste gradatia la care a ajuns mercurul termometrului.
Se spala termometrul, se scutura
Se introduce in recipientul cu solutie dezinfectanta (solutie de cloramina 1%)

6
 Se notează valoarea în foia de temperatură. Notarea unui punct pe verticală corespunde datei şi
timpului, socotind, pentru fiecare linie orizontală a foii, două diviziuni de grad. In alte documente se
noteaza cifric.
Se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară pentru obţinerea curbei termice.
DE RETINUT:
 in mod curent, temperatura se masoara dimineata, intre orele 7-8 si dupa-amiaza intre orele 18-
19
 temperatura axilara este cu 4-5 zecimi de grad mai mica decat cea centrala
 temperatura masurata rectal este cu 0,4-0,50C mai mare decat cea masurata axilar

7
 5. OBSERVAREA, MASURAREA SI NOTAREA GRAFICA A DIUREZEI.

Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 ore.

Scop:
➢ Obţinerea datelor privind starea morfofuncţională a aparatului renal şi asupra altor imbolnăviri
➢ Cunoaşterea volumului diurezei
➢ Efectuarea unor determinări caliatative (analize biochimice) din cantitatea totală de urină emisă
➢ Urmărirea bilanţului circulaţiei lichidului in organism (intrări – ieşire).
Materiale necesare
 se pregătesc recipiente : vase cilindrice gradate, cu gat larg, spălate şi clătite cu apă distilată
(pentru a nu modifica compoziţia urinei) şi acoperite; se poate utiliza orice borcan de 2-4
litri pe care-l vom grada noi cu creion dermograf sau pe benzi de leucoplast
 se informează pacientul asupra necesităţii colectării corecte a urinei şi asupra procedeului
 colectarea incepe dimineaţa, la o anumită oră, şi se termină in ziua următoare, la aceeaşi oră
Pentru o determinare corectă:
1. pacientul urinează dimineaţa la o oră fixă; această cantitate de urină, de la prima emisie, se aruncă
2. se colectează, apoi, toate urinele emise in decurs de 24 de ore pană a doua zi, la aceeaşi oră,
păstrandu-se şi urina de la ultima emisie
De reţinut:
• golirea vezicii trebuie să se facă inainte de defecare
• pentru a impiedica procesele de fermentaţie, se vor adăuga, la urina colectată, cristale de timol
• recipientul de urină este etichetat cu numele pacientului, număr salon, număr pat, se ţine la răcoare
şi ferit de lumină, pentru a preveni descompunerea urinei
• după golirea recipientului, acesta se va spăla şi dezinfecta conform cerinţelor
• pentru examene fizice (cantitate, aspect, miros) se recoltează urina din 24 de ore
• pentru examene chimice-se recoltează 100ml de urină
Precizare. Pentru determinarea toleranţei la glucide, 100 ml de urină se vor recolta din cantitatea totală
de pe 24 de ore
Notarea diurezei
Diureza se notează zilnic in foaia de temperatură a pacientului, prin haşurarea pătrăţelelor
corespunzătoare cantităţii de urină şi zilei respective; in spaţiul dintre două linii orizontale a foii de
temperatură corespunde la 100 ml de urină
Cantitatea de urină eliminată in 24 de ore, in mod normal, este de aproximativ 1500 ml.

8
 6. OBSERVAREA, MASURAREA SI NOTAREA GRAFICA A SCAUNULUI

→ Definiţie: Reprezintă totalitatea resturilor alimentare rezultate prin procesul de digestie şi eliminate
prin actul defecaţie.
~ Defecaţia → actul voluntar de eliminare a materiilor fecale rezultate in urma digestiei prin anus.
→ Scop:
• Observarea caracterelor fiziologice si patologice
• Descoperirea modificarilor lor patologice in vederea stabilirii diagnosticului
Materialele necesare:
• Prosoape, acoperitoare de flanela
• Paravan, musama si aleza
• Materiale pentru toaleta mainilor
• Manusi
• Plosca, bazinet
In vederea captării materiilor fecale:
▪ se separara patului bolnavului de restul salonului cu un paravan,
▪ se indepărtează pătura şi cearşaful care acoperă bolnavul
▪ se protejează patul cu muşama şi aleză
▪ se dezbracă pacientul (partea inferioara)
▪ se ridică pacientul şi se introduce bazinetul incălzit sub regiunea sacrală
▪ se acoperă bolnavul pană la terminarea actului defecării
▪ se efectuează toaleta regiunii perineale
▪ se indepărtează bazinetul cu atenţie
▪ se acoperă cu capacul, indepărtandu-se din salon
▪ se strang materialele folosite
▪ se imbracă bolnavul, se acoperă
▪ se reface patul si seaeriseşte salonul
▪ se spală mainile bolnavului
▪ scaunul acoperit se pastreaza pentru vizita medicala in locuri special amenajate

Caractere Valori fiziologice Valori patologice

Frecvenţa • 1-2 scaune pe zi. ▪ Diaree → 3-6 scaune pe zi.
• scaun la 2 zile. ▪ Dizenterie → 20-30 scaune pe
zi.
▪ Holeră → 80 scaune pe zi.
▪ Constipaţie → 1 scaun la 3-5-7-
10 zile.
Orar Ritmic (aceiaşi oră). Constipaţie habituală.
Dimineaţa. Diaree.
Cantitate 150-200 g. ▪ Cateva kg in afecţiuni
pancreatice, afecţiuni ale
colonului, anomalii de
dezvoltare a colonului.
▪ Cantitate redusă in constipaţie.
▪ Cantitate foarte redusă in
dizenterie, holeră – 10-15g.
Forma Cilindrică 3-5 cm diametru, lungime ▪ Panglică sau creion in cancer.
variabilă. ▪ Bile dure – coproliţi in
constipaţie.
9

Culoare • Brună – in funcţie de alimentaţie.
• Galben-aurie – in alimentaţia lactată la
sugar.
• Neagră – după consumul afinelor,
amarelor, cărbunelui medicinal.
• Alb – după ingestie de sulfat de
bariu.
• Culoarea se inchide odată cu
diversificarea alimentaţiei.
Miros Caracteristic, fecaloid.
Aspectul Păstos, omogen.
Conţinut Resturi alimentare digerate.
▪ Bile conglomerate – in
constipaţia atonă (cand scaunul
stă mai mult timp in rect).
▪ Deschisă – in diaree.
▪ Verde – datorită bilirubinei ce
se oxidează in intestin.
▪ Albă – in icterul mecanic.
▪ Negru ca păcura, lucios –
melenă.
▪ Roşu in hemoragii.
▪ Acid in fermentaţie.
▪ Ranced – cu grăsimi nedigerate.
▪ Fetid in putrefacţie.
▪ Foarte fetid in cancer de colon.
▪ Fad – fără miros.
▪ Coproliţi in constipaţie.
▪ Zeamă de pepene, supă de linte
– in febra tifoidă.
▪ Zeamă de orez in holeră.
▪ Mucus. Puroi. Sange.
▪ Resturi alimentare nedigerate
sau incomplet digerate.
▪ Steatoree – grăsimi nedigerate.
▪ Creatoree – proteine nedigerate.
▪ Paraziţi şi / sau ouă de paraziţi.

Notarea scaunului - in subsolul foii de temperatură cu semne convenţionale. Dacă sunt mai multe
scaune se notează
numărul urmat de semnul convenţional (ex. cinci scaune moi – 5/.)
➢ I = scaun normal.
➢ X = scaun cu mucus.
➢ / = scaun moale.
➢ P = scaun cu puroi.
➢ = scaun diareic.
➢ S (cu roşu) = scaun sanguinolent, din hemoragii de la nivelul colonului, rectului, anusului
➢ Z = scaun grunjos rectoragii, anoragii, hemoragii hemoroidale.

10
 7. OBSERVAREA SI NOTAREA VARSATURILOR.
Vărsătura reprezinta evacuarea spontana prin cavitatea bucala conţinutului stomacal daunator
organismului.
Scop
Explorator – se fac examinări macroscopice , bacteriologice, chimice pentru stabilirea diagnosticului
Materiale necesare
❖ 2 tăviţe renale curate şi uscate
❖ pahar cu soluţie aromată
❖ muşama , traversă
❖ prosop
Se pregăteşte pacientul fizic şi psihic:
▪ va fi incurajat şi susţinut in timpul vărsăturii
▪ se aşează in poziţie şezand sau decubit dorsal cu capul intors lateral sau in decubtit
lateral, in functie de starea generala.
▪ se aşează un prosop in jurul gatului
▪ se protejează lenjeria de corp şi de pat cu muşama si aleza
Tehnica
❖ se indepărtează proteza dentară dacă există
❖ tăviţa renală este susţinută de către asistentă
❖ asistenta sprijină fruntea bolnavului
❖ după vărsătură se indepărtează tăviţa
❖ dacă varsă după intervenţii chirurgicale abdominale, va fi sfătuit să-şi comprime uşor cu palma
plaga operatorie
❖ se oferă paharul cu apă să-şi clătească gura (scuipă in altă tăviţă)
Ingrijirea pacientului după tehnică
➢ se şterge gura pacientului
➢ se indepărtează materialele folosite
➢ se aşează pacientul in poziţie comodă şi se acoperă
➢ se aeriseşte salonul
➢ se supraveghează pacientul in continuare
In funcţie de observaţie se notează aspectul macroscopic, cantitatea.
Unele semne insoţitoare sau premergătoare
▪ cefalee
▪ vertij
▪ transpiraţii
▪ emisie fără efort in jet
Notarea se face cu cercuri de culor conventionale: albastru-varsaturi alimentare, verde-
varsaturi biliare, galben-varsaturi fecaloide, rosu- varsaturi sanghinolente (cu cfifra
corespunzatoare in fata cercului daca sunt mai multe intr-o zi)

11
 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
PE CALE PARENTERALA

Definitie:
Calea parenterala, in intelesul strict al cuvantului, este calea care ocoleste tubul digestiv. Dat
fiind faptul ca in afara injectiilor si alte cai ocolesc tubul digestiv( calea respiratorie ), notiunea
de cale parenterala a fost reconsiderata, pastrand in sfera ei numai calea injectabila de
administrare a medicamentelor.
Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase lichide in organism, prin
intermediul unor ace care traverseaza tesuturile, acul fiind adaptat la seringa.
Avantajele caii parenterale:
- dozarea precisa a medicamentelor;
- obtinerea unui efect rapid;
- posibilitatea administrarii medicamentelor la pacientul inconstient, cu hemoragie digestiva,
varsaturi.
Scopul injectiilor :
Explorator – consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante.
Terapeutic – administrarea medicamentelor.
Locul injectiilor il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele:
- grosimea dermului- ijectie intradermica;
- sub piele, in tesutul celular subcutanat – injectia subcutanata;
- tesutul muscular – injectia intramusculara;
- in vasele sanguine – injectia intravenoasa si intraarteriala;
- in inima – injectia intracardiaca;
- in/ interventia de urgenta – in maduva rosie a oaselor;
- injectia intraosoasa – in spatiul subarahnoidian.
Asistenta efectueaza injectiile: intradermica, subcutanata, intramusculara, intravenoasa.
Alegerea caii de executare a injectiei este facuta de catre medic, in functie de scopul injectiei,
rapiditatea efectului urmarit si compatibilitatea tesuturilor cu substanta injectata.
Pregatirea injectiei:
Materiale: seringi sterile ( cu o capacitate in functie de cantitatea de solutie medicamentoasa );
pentru i.d. – seringa de 0,5 ml. , gradata in sutimi de ml., pentru i.v. – seringa cu amboul situat
excentric .
Se utilizeaza seringile de unica folosinta, in ambalaj individual, sterilizate, care prezinta
urmatoarele avantaje:
- conditii maxime de sterilitate
- risc redus de contaminare a pacientului
- economie de timp
- economie de personal ( pentru pregatirea in vederea refolosirii)
- manipulare usoara.
Acele se gasesc impreuna cu seringa in acelasi ambalaj sau in ambalaje separate: se pregateste un
ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea solutiilor si altul pentru injectare.
Medicamentul prescris se pote prezenta:
a) ca medicament injectabil, in fiole sau flacoane cu doza unica sau mai multe doze, in seringa
gata pregatita de intrebuintare.
b) Ca medicamente indirect injectabile- pudre sau produse liofilizate in fiole sau flacoane cu dop
de cauciuc, insotite sau un de solvent. Fiolele , flacoanele sunt etichetate, mentionandu-se
numele medicamentului, calea de administrare, termenul de valabilitate.

12
 Alte materiale : tampoane sterile din vata si tifon, solutii dezinfectante( alcool), lampa de spirt,
tavita renala, garou din cauciuc, pernita, musama.

Pregatirea pacientului pentru injectie:

Pregatire psihica:se informeaza privind scopul si locul injectiei si eventualele reactii pe care le
va prezenta in timpul injectiei.
Pregatire fizica : se aseaza in pozitie confortabila, in functie de tipul si de locul injectiei.
Incarcarea seringii:
- se spala mainile cu apa curenta, se verifica seringa si acele- capacitatea, termenul de valabilitate
al sterilizarii
- se verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor, eticheta, doza, termenul de valabilitate, aspectul
solutiei
- se indeparteaza ambalajul seringii, se adapteaza acul pentru aspirat solutia, acoperit cu
protectorul si se aseaza pe o compresa sterila.
a) Aspirarea continutului fiolelor:
- se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie
- se dezinfecteaza gatul fiolei prin flambare sau prin stergere cu tamponul imbibat cu alcool
- se flambeaza pila de otel si se taie gatul fiolei
- se deschide fiola astfel: se tine cu mana stanga, iar cu policele si indexul mainii drepte protejate
cu o compresa sterila, se deschide partea subtiata a fiolei.
- Se trece gura fiolei deschise deasupra flacarii
- Se introduce acul in fiola deschisa, tinuta intre policele, indexul si degetul mijlociu al mainii
stangi, seringa fiind tinuta in mana dreapta.
- Se aspira solutia din fiola, retragand pistonul cu indexul si policele mainii drepte si avand grija ca
bizoul acului sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat; fiola se rastoarna progresiv cu
orificiul in jos.
- Se indeparteaza aerul din seringa, fiind in pozitie verticala cu acul indreptat in sus, prin
impingerea pistonului pana la aparotia primei picaturi de solutie prin ac.
- Se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face.
b) Dizolvarea pulberilor:
- se aspira solventul in seringa
- se indeparteaza capacelul metalic al flaconului, se dezinfecteaza dopul de cauciuc, se asteapta
evaporarea alcoolului
- se patrunde cu acul prin dopul de cauciuc si se introduce cantitatea de solvent prescrica
- se scoate acul din flacon si se agita pana la completa dizolvare.
c) Aspirarea solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc:
- se dezinfecteaza dopul de cauciuc , se asteapta evaporarea alcoolului
- se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce urmeaza a fi aspirata
- se intriduce acul prin dopul de cauciuc in flacon , pana la nivelul dopului si se introduce aerul
- se retrage pistonul sau se lasasa se goleasca singur continutul flaconului in seringa, sub presiunea
din flacon
- acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectie.
De stiut:
- fiolele neetichetate sau de pe care s-a sters inscriptia un se folosesc.
- daca in timpul deschiderii fiolei cad cioburi in interior, continutul un se mai utilizeaza.
- fiolele deschise se administreaza imediat.
- subatantele precipitate se vor agita ininte de aspirarea lor in seringa.
- substantele uleioase se pot incalzi usor in apa calda, pentru a putea fi aspirate cu usurinta.
De evitat:
13
 -alterarea continutului fiolei in timpul flambarii gatului ei in vederea deschiderii.

INJECTIILE

Tipul Scopul Locul injectiei Solutii Resorbtia

administrate
Injectia EXPLORATOR: Regiuni lipsite de -izotone, usor -foarte lenta.
intradermica Intradermoreactii foliculi pilosi: resorbabile, cu
( i.d. ) la tuberculina, la -fata anterioara a densitate mica.
diversi alergeni. antebratului
TERAPEUTIC: -fata externa a
anestezie locala, bratului si a
desensibilizarea coapsie
organismului in -orice regiune, in
cazul alergiilor. scop anestezic.
Injectia TERAPEUTIC Regiuni bogate in -solutii izotone, -incepe la 5-10
subcutanata tesut celular lax, nedureroase minute de la
( s.c. ) extensibil: -solutii cristaline : administrare.
-fata externa a insulina, histamina -dureaza in functie
bratului , cofeina. de cantitatea
-fata superioara a administrata.
coapsei
-fata supra si
subspinoasa a
omoplatului
-regiunea
subclaviculara
-flancurile
peretelui
abdominal.
Injectia TERAPEUTIC Muschi -solutii izotone -incepe imediat
intramusculara voluminosi , lipsiti -solutii uleioase dupa administrare
( i.m. ) de trunchiuri mari -solutii coloidale, -se termina in 3-5
de vase si nervi. cu densitate mare. minute
-regiunea -mai lenta pentru
superoexterna a solutiile uleioase.
fesei
-fata externa a
coapsei, in treimea
mijlocie
-fata externa a
bratului, in
muschiul deltoid.
Injectia EXLORATOR: -venele de la plica -solutii izotone -instantanee.
intravenoasa -se administreaza cotului -solutii hipertone.
( i.v. _ substante de -venele
contrast antebratului
radiologic. -venele de pe fata
TERAPEUTIC dorsala a mainii
-venele maleolare
interne
-venele
epicraniene.
14
 8.INJECTIA INTRAVENOASA

→ Definiţie:

~ Introducerea în circulaţia venoasă de soluţii medicamentoase izotone sau hipertone, prin

intermediul unui ac ataşat la

o seringă.

→ Scop:

~ Terapeutic – injectarea soluţiilor cristaline.

→ Locul de elecţie:

~ Venele de la plica cotului, antebraţ, faţa dorsală a mâinii, vena maleolară, vena jugulară, venele
epicraniene la sugari şi copii.

~ Abordul periferic este făcut de asistenta medicală, abordul central de către medic. Alegerea
tipului de abord se face în funcţie de:

o Starea pacientului.
o Tipul medicamentului.
o Cantitatea de administrat.

o Durata tratamentului.

~ Se evită regiunile care prezintă procese supurative sau afectări dermatologice.

→ Materiale necesare:

~ Seringă cu ac mai scurt, sterile.

~ Material general pentru executarea unei injecţii.

~ Soluţia medicamentoasă cristalină izotonă sau hipertonă.

→ Pregătirea bolnavului:

~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.

~ Se aşează bolnavul în repaus – în decubit dorsal, comod, cu braţul sprijinit pe pernă tare,
protejată cu muşama şi aleză.
~ Se dezveleşte locul ales – având grijă ca mâneca să stânjenească circulaţia.

→ Tehnica:

~ Injecţia intravenoasă cuprinde 2 timpi:

15
o Puncţia venoasă.
o Injectarea soluţiei medicamentoase.

~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.

~ Se montează seringa şi se aspiră medicamentul şi se schimbă acul.

~ Se elimină aerul.

~ Se aplică garoul la aproximativ 10 cm deasupra locului puncţiei.

~ Se palpează locul puncţiei.

~ Se dezinfectează locul.

~ Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool.

~ Se cere bolnavului să-şi închidă şi să-şi deschidă de câteva ori pumnul şi să rămână apoi cu
pumnul strâns.

~ Se puncţionează vena şi se pătrunde în lumenul ei cca. 1 cm.

~ Se verifică poziţia acului prin aspirarea sângelui în seringă.

~ Se desface garoul şi se cere bolnavului să deschidă pumnul.

~ Se injectează lent.

~ Se aplică o compresă pe locul puncţiei şi se retrage acul brusc, pe direcţie de introducere.

~ Se menţine compresa pe loc 3 minute şi nu se îndoaie braţul.

~ Se aşează bolnavul comod, în repaus.

~ Se ordonează materialele folosite.

→ Incidente şi accidente:

~ Durere – la puncţionarea pielii.

~ Embolie gazoasă – introducerea de aer în cantitate mare , brusc, în sistemul vascular care poate
duce la moarte.

~ Hematom.

~ Revărsat sanguin – prin străpungerea venei sau prin retragerea acului fără a ridica garoul
(staza).
~ Tumefierea bruscă a ţesutului - revărsarea soluţiei injectate în afara venei.

16
~ Flebalgie – durere vie pe traiectul venei prin efect iritativ. Sau prin injectare prea rapidă.

~ Valuri de căldură, senzaţiei de uscăciune în faringe – se impune injectarea mai lentă a

medicamentului.

~ Injectarea paravenoasă a soluţiei – se manifestă prin durere accentuată, tumefacţie, necroză. Se

raportează imediat medicului, se fac infiltraţii locale cu ser fiziologic şi substanţe resorbante.
~ Ameţeli, lipotimie, colaps – se întrerupe injectarea şi se anunţă de urgenţă medicul.

~ Hipotensiune pe cale reflexă – injectarea prea rapidă a soluţiei medicamentoase.

~ Embolie uleioasă – prin greşirea căi de administrare a substanţelor uleioase – se produce

decesul pacientului.

~ Paralizia nervului median – consecinţa injectării paravenoase a substanţelor cu acţiune

neurolitică. Se administrează substanţe neutralizante.

~ Puncţionarea şi injectarea unei artere – produce necroza totală a extremităţilor: durere

exacerbată, albirea mâinii, degete cianotice. Se întrerupe de urgenţă injectarea.

→ Observaţii:

~ Dacă staza venoasă este prea lungă sau prea strânsă pacientul poate prezenta frison → se
slăbeşte sau se detaşează garoul.

~ Dacă injectarea se va face prin ac-fluturaş este necesară scoaterea aerului din cateter înaintea
puncţionării. Fluturaşul este ţinut de „aripioare”, se puncţionează vena şi se continuă tehnica injecţiei.

~ Cateterul intravenos – canulă flexibilă – este prevăzut cu mandren şi dispozitiv translucid

pentru observarea picăturilor de sânge.

~ Nu se retrage mandrenul în timpul puncţiei venoase, ci când apare sângele la capătul translucid.

~ Nu se puncţionează vena după apariţia hematomului – se comprimă locul 3-5 minute.

~ Repetarea injecţiei în aceiaşi venă se face tot mai central faţă de puncţiile anterioare – niciodată
mai jos.

~ Alegerea celei mai bune vene se face după aplicarea garoului.

~ Nu se face injecţie intravenoasă decât în poziţie decubit dorsal – niciodată în poziţie şezând

17
 9. INJECTIA INTRAMUSCULARA

Locul injectiei:
Il constituie muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi, a caror
lezare ar putea provoca accidente.
In muschii fesieri se evita lezarea nervului sciatic:
- cadranul superoextern fesier- rezulta din intretaierea unei linii orizontale, care trece prin
marginea superioara a marelui trohanter, pana deasupra santului interfesier, cu alta verticala ,
perpendiculara pe mijlocul celei orizontale.
- cand pacientul este culcat, se cauta ca repere punctele Smirnov si Barthelmy ( punctul Smirnov
este situat la un alt de deget deasupra si inapoia marelui trohanter; punctul Bathelmy e situat la unirea
treimii externe cu cele doua treimi interne a unei linii care uneste spina iliaca antero-superioara cu
extremitatea santului interfesier).
- cand pacientul este in pozitie sezand, injectia se poate face in toata regiunea fesiera, deasupra
liniei de sprijin.
Pregatirea injectiei:
Materiale: vezi-generalitati, se incarca seringa.
Pacientul: se informeaza
se recomanda sa relaxeze musculatura
se ajuta sa se aseze comod in pozitie decubit ventral, decubit lateral, ortostatism,
sezand( pacientii dispneici).
se dezbraca regiunea.
Executarea:
- asistenta isi spala mainile
- dezinfecteaza locul injectiei
- se intinde pielea intre indexul si policele mainii stangi si se inteapa perpendicular pielea cu
rapiditate si siguranta, cu acul montat la seringa.
- se verifica pozitia acului prin aspirare
- se injecteaza lent solutia
- se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul
- se maseaza usor locul injectiei pentru a activa circulatia, favorizand resorbtia.
Ingrijirea ulterioara a pacientului:
- se aseaza in pozitie comoda, ramanand in repaus fizic 5-10 minute.
Incidente si accidente:
- durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale – retragerea acului,
efectuarea injectiei in alta parte.
- paralizia, prin lezarea nervului sciatic – se evita prin respectarea zonelor de electie a injectiei.
- hematom, prin lezarea unui vas –
- ruperea acului – extragerea manuala sau chirurgicala.
- supuratie aseptica – se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a patrunde in
masa musculara.
- embolie, prin injectarea accidentala intr-un vas a solutiilor uleioase – se previne prin verificarea
pozitiei acului.
De stiut:
- injectia se poate executa si cu acul detasat de seringa, respectandu-se masurile de asepsie.
- Pozitia acului se controleaza, in cazul solutiilor colorate, prin detasarea seringii de la ac, dupa
introducerea acului in masa musculara.

18
 10. INJECTIA SUBCUTANATA

Executarea:
- asistenta isi spala mainile
- dezinfecteaza locul injectiei
- pentru injectia pe fata externa a bratului, pozitia pacientului este sezand, cu bratul sprijinit pe
sold.
- se prinde seringa pregatita, ca pe un creion, in mana dreapta.
- se face o cuta a pielii intre indexul si policele mainii stangi, care se ridica de pe planurile
profunde
- se patrunde brusc, cu forta, la baza cutei, longitudinal 2-4 cm.
- se verifica pozitia acului prin retragerea pistonului, daca un s-a patruns intr-un vas sanguin.
- se injecteaza lent solutia medicamentoasa, prin apasarea pistonului cu policele mianii drepte.
- se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul injectiei, masandu-se usor, pentru a
favoriza circulatia si deci resorbtia medicamentului.
Accidente:
- durere violenta prin lezarea unei terminatiuni nervoase – se retrage acul putin spre suprafata.
- ruperea acului – extragerea manuala sau chirurgicala a acului.
- hematom, prin lezarea unui vas mai mar – se previne prin verificarea pozitiei acului inainte de
injectare.
De stiut:
- locurile de electie ale injectiei vor alterna, pentru a asigura refacerea tesuturilor in care s-a
introdus substanta medicamentoasa.
De evitat;
- injectia in regiunile infectate sau cu modificari dermatologice.

19
 11. INJECTIA INTRADERMICA

Executarea:
- asistenta isi spala mainile
- dezinfecteaza locul injectiei
- se intinde si mobilizeaza pielea cu policele si indexul mainii stangi
- se prinde seringa in mana dreapta ( intre policele si mediul mainii drepte )si se patrunde cu
bizoul acului indreptat in sus in grosimea dermului.
- se injecteaza lent solutia prin apasarea pistonului
- se observa , la locul de unjectare, formarea unei papule, cu aspectul cojii de portocala, avand un
diametru de 5-6 mm si inaltimea de 1-2 mm.
- Se retrage brusc acul, un se tamponeaza locul injectiei.
Ingrijirea ulterioara a pacientului:
- este informat sa un se spele pe antebrat, sa un comprime locul injectiei.
- se citeste reactia in cazul intradermoreactiilor, la intervalul de timp stabilit.
Incidente:
- revarsarea solutiei la suprafata pielii, avand drept cauza patrunderea partiala a bizoului acului in
grosimea dermului.
- lipsa aspectului caracteristic( papula cu aspectul cojii de portocala), cauza- patrunderea solutiei
sub derm.
- lipotimie, stare de soc, cauzate de substanta injectata.
- necrozarea tegumentelor din jurul injectiei.
De stiut:
- i.d. se poate face pe orice suprafata a corpului , in scop anestezic.
- asistenta pregateste adrnalina, efedrina, hemisuccinat de hidrocortizon( HHC ), cand injectia
are drept scop testarea sensibilitatii organismului la diferite alergene.
De evitat:
- dezinfectia pielii cu alcool in cazul intradermoreactiei la tuberculina.

20
 12. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

Calea orala - calea naturala de administrare a medicamentelor, acestea putandu-se resorbi la nivelul
mucoasei bucale si a intestinului subtire.
Efectele locale:
- favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor mucoasei digestive;
- protejeaza mucoasa gastro-intestinala;
- inlocuiesc fermentii digestivi si secretia gastrica cand acestia lipsesc.
Efecte generale:
- dezinfecteaza tubul digestiv
- medicamentele administrate pe cale orala se resorb la nivelul tubului digestiv, patrund in
sange si apoi actioneaza asupra unor organe, aparate sau sisteme.
Contraindicatii:
- cand medicamentul este inactivat de secretiile digestive
-cand medicamentul prezinta proprietati iritante asupra mucoasei digestive
- cand pacientul refuza medicamentul
- cand se impune o actiune prompta
- cand medicamentul nu se resoarbe pe cale digestiva
- cand se impune evitarea circulatiei portale
Forme de prezentare
Pe cale orala se pot administra:
a) medicamente lichide (solutii, mixturi, infuzii, decocturi, tincturi, uleiuri, emulsii).
b) medicamente solide (pulberi, tablete, drajeuri, granule, mucilagii).
Pregatirea administrarii:
• se informeaza pacientul asupra efectelor urmarite prin administrarea medicamentului respectiv
si a eventualelor efecte secundare,
• se aseaza in pozitie sezand daca starea lui permite,
• se pregatesc materialele necesare (lingura, lingurita, pipeta, pahar gradat, apa, ceai sau lapte).
Medicamentele lichide se administreaza ca atare sau diluate cu apa, ceai sau lapte cu paharul,
cu lingura sau sub forma de picaturi.
Solutiile, mixturile, infuziile, decocturile si unele uleiuri se administreaza cu lingura astfel:
- o lingura de ceai – 5 ml. apa, 6.5 gr. Sirop, 4.5 gr. ulei
- o lingurita desert – 10 ml.apa, 13 ml. Sirop, 9 gr. ulei
- o lingura de supa – 15 ml. Apa, 20 ml. Sirop, 12.5 gr. ulei
Tincturile, extractele, unele solutii formate din medicamente cu actiune puternica se
administreaza sub forma de picaturi, astfel ca sub forma de administrare, asistenta trebuie sa cunoasca
numarul de picaturi, care corespund astfel:
- 1 gr. solutie apoasa - 20 picaturi
- 1 gr. solutie alcoolica - 60 picaturi
- 1 gr. solutie uleioasa - 45-50 picaturi
- 1 gr. tinctura alcoolica - 52-60 picaturi
Lichidele amare sau cu gust dezagreabil pot fi diluate dupa inghitire; pacientul poate sa-si
clateasca gura cu apa, ceai, sirop, iar unele picaturi pot fi administrate pe zahar sau in siropuri.
Substantele acide si lichidele feruginoase se administreaza prin aspiratie cu ajutorul unui tub
de sticla avand grija sa nu atinga dintii intrucat ataca smaltul dentar.
Medicamentele cu gust dezagreabil se pot administra in capsule gelatinoase care contin de
obicei 3 gr. subastanta.
Medicamentele pe baza de gelatina se administreaza in stare calda cu un adaos de lapte sau
sucuri de fructe.
21
 Infuziile, decocturile, emulsiile precum si toate lichidele care sedimenteaza vor fi agitate
puternic inaine de utilizare.
Ceaiurile medicinale vor fi proaspat preparate pentru a evita volatilizarea substantelor active astfel:
- frunzele, florile, semintele, radacinile sau alte componente vegetale se pun intr-un vas peste care
se toarna apa clocotita si se acopera, se mentin timp de 15 minute.
Medicamentele solide:
- se administreaza mai greu, insa sunt de multe ori preferate, deoarece contin cantitati exacte de
substanta activa si nu mai trebuie divizate in cantitati uzuale ca in cazul medicamentelor lichide.
Aceasta problema se ridica numai in cazul prafurilor nedivizate, dar sub aceasta forma se prescriu
medicamente inofensive care nu expun pacientul la accidente, iar asistenta trebuie sa cunoasca
urmatoarele echivalente:
- o lingurita plina de pulbere - 2.5 gr. - 5 gr.
- o lingurita rasa de pulbere - 1.5 gr. – 2.5 gr.
- un varf de cutit rotunjit - 0.5 gr. – 1 gr.
Prafurile se pun pe limba pacientului cat mai aproape de radacina ei, apoi bea apa, iar daca au
gust amar, dezagreabil, inghitirea se face cu ceai dulce, limonada sau lapte daca acestea nu sunt
contraindicate.
Pulberile si prafurile in preparatele solide obtinute din una sau mai multe substante solide au
aspect uniform si pot fi de origine vegetala, animala sau substante chimice anorganice sau organice.
Capsulele:
- invelisuri rigide sau elastice de forme diferite preparate din amidon sau gelatina in care se
introduc substante solide sau lichide in doze unitare.
Pot fi:
- capsule aminacee - casete sau buline, sunt preparate din amidon, nu au gust si miros, au
forma unor capace mici cilindrice sau plate.
- capsule gelatinoase - din gelatina, au forma sferica, ovoida (perle) sau cilindrica (operculate)
sunt elastice, transparente sau translucide, slab colorate in galben sau alte culori.
Comprimatele:
- preparate farmaceutice (discuri, cilindrii plati ) obtinute prin presarea substantelor
medicamentoase cu sau fara adaos de substante ajutatoare.
- ele trebuie sa aiba aspect uniform, structura compacta si omogena, suprafata plata sau
convexa, marginile rotunjite, intacte.
- ele au culoarea, mirosul si gustul substantei respective, iar la unele se pot adauga substante
colectoare ale gustului si mirosului, la altele coloranti pentru indentificare.
Drajeurile:
- preparate farmeceutice solide cu forme diferite obtinute prin acoperirea comprimatelor cu un
invelis format din unu sau mai multe straturi care mascheaza gustul si mirosul si asigura protectia fata
de factorii din mediul extern.
Pot fi:
- gastrosolubile - se descompun in 60 de minute in solutie acida de pepsina.
- enterosolubile - se descompun in 60 de minute in solutie alcalina de pancreatina
Pilulele:
- preparate farmaceutice solide de forma sferica care contine una sau mai multe pulberi sau
substante similichide active din punct de vedere farmacodinamic, inglobate in substante inerte care
alcatuiesc excipientul.
- pot fi inghitite ca atare sau pot fi inglobate in diverse alimente solide (miez de paine,
ciocolata si altele).

22
 13. TEHNICA PERFUZIEI

Definiţie: perfuzia reprezintă introducerea soluţiei de perfuzat direct în circulaţia sanguină, picătură
cu picătură, pentru reechilibrare hidroelectrolitica, hidroionica si volemica a organismului.
După ritmul perfuziei poate fi:
- jet continuu – perfuzie rapidă fără întrerupere
- perfuzie lentă – picătură cu picătură
Scop:
- hidratarea si mineralizarea organismului
- administrarea medicamentelor la care se urmareste efect prelungit
- depurativ, diluand si favorizand excretia din organism a produsilor toxici
- completarea proteinelor sau a altor componente sanguine
- alimentarea pe cale parenterala
Materiale necesare:
- soluţii dezinfectante – alcool iodat
- câmp steril, mănuşi sterile
- tampoane de vată, comprese sterile
- garou sau banda Esmarch, mască
- muşama, aleză, tăviţă renală, foarfece
- pensă hemostatică, romplast, faşă
- soluţia de perfuzat, perfuzor (ambalat de unica intrebuintare)
- stativ, canulă i.v., fluturaş
- pompa de perfuzie automata – cu reglare programata a volumului si ratei de flux (injectomat)
- seringi şi ace de diferite dimensiuni (sterile)
Pregătirea fizică şi psihică a pacientului
- se anunţă necesitatea tehnicii
- se aşează pacientul în decubit dorsal cu membrul superior in abductie, extensie si supinatie
- sub braţ se aşează o muşama şi o aleză
Efectuarea tehnicii:
- spălarea mâinilor cu apă şi săpun, imbracarea manusilor sterile
- îndepărtăm ambalajul soluţiei perfuzabile şi armătura metalică, badijonăm dopul gumat cu
soluţie dezinfectantă şi fixăm pe stativ flaconul sau punga P.V.C.
- îndepărtăm ambalajul trusei de perfuzat şi acolo unde permite fixăm pensa hemostatică sub
trocar şi închidem clema sau robinetul de fixare al numărului de păcături
- îndepărtăm carcasa protectoare de pe trocar şi îl introducem prin dopul gumat (dupa ce in
prealabil l-am dezinfectat cu un tampon cu alcool) în flacon fără a atinge trocarul cu degetele
- îndepărtăm pensa hemostatică şi umplem camera de vizualizare a picăturilor 2/3
- eliberăm clema pentru umplerea întregii tubulaturii a perfuzorului cu soluţie fără a scoate
carcasa protectoare de pe port-ac pe care îl menţinem deasupra nivelului soluţiei din flacon sac şi
coborârea lui progresivă pe măsura umplerii tubulaturii eliminând astfel complet bulele de aer
- se examinează calitatea şi starea venelor pacientului, se aplică garoul
- după execuţia puncţiei venoase îndepărtăm garoul elastic şi carcasa protectoare de pe port-ac şi
îl fixăm în canula i.v., fluturaş, fixând cu benzi de romplast atât ambolul acului, cât şi manşonul
perfuzorului
- deschidem imediat clema pentru a evita refularea prin ac, canulă, perfuzor a sângelui şi reglăm
viteza de scurgere în funcţie de scop şi soluţia perfuzabilă
- se mentine locul de perfuzie acoperit cu pansament steril
- se schimba pansamentul (cand se fixeaza catetere) la 24 h si se inspecteaza zona (avantuala
inflamatie)
23
 - să supraveghează pacientul şi modul de funcţionare a perfuzorului
- se schimba punga sau flaconul de perfuzie, inainte de golirea completa a precedentei
- înainte de a se goli flaconul se închide prestubul, se exercită asupra venei puncţionate cu
tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă
- retragem acul printr-o mişcare bruscă în direcţia axului venei „NUMAI PE DIRECŢIA DE
INTRODUCERE” şi aplicăm un pansament steril.
ACCIDENTE:
• hiperhidratarea (la cardiaci poate determina edem pulmonar acut) – se reduce ritmul sau se
intrerupe perfuzia, se administreaza tonicecardiace
• embolia gazoasa – prin patrunderea aerului in curentul circulator
• revarsarea lichidului in tesuturile perivenoase poate da nastere la flebite, necroze
• coagularea sangelui pe ac sau pe canula – se previne prin perfuzarea lichidului cu solutie de
heparina.
DE STIUT:
- toate fluidele administrate intravenos trebuie etichetate cu data, ora, medicatia adaugata si doza
- rata de flux reprezinta numarul de picaturi/minut. Se calculeaza dupa formula:

vol. total X nr. de picaturi/ml

RF= ------------------------------------------
Timpul total de infuzie in minute

24
 14-17. PUNCTIA VENOASA

Definitie:
Punctia venoasa reprezinta crearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui ac de punctie.
Scop:
• Explorator : recoltarea sangelui pentru examene de laborator ( biochimice, serologice si
bacteriologice).
• Terapeutic:
- administrarea unor medicamente sub forma injectiei si perfuziei intravenoase.
- recoltarea sangelui in vederea transfuzarii sale
- executarea transfuziei de sange sau derivate ale sangelui
- sangerare 300 – 500 ml. in edemul pulmonar acut, hipertensiune arteriala.
Locul punctiei :
- venele de la plica cotului ( bazilica si cafalica ), unde se formeaza un “M” venos prin
anastomozarea lor.
- venele antebratului
- venele de pe fata dorsala a mainii
- venele subclaviculare
- venele femurale
- venele maleolare interne
- venele jugulare si epicraniene ( mai ale la sugar si copilul mic).
Pregatirea punctiei:
Materiale:
- de protectie – perna elastica pentru sprijinirea bratului, musama, aleza
- pentru dezinfectia tegumentului tip I ( cu tampon imbibat cu alcool se badijoneaza tegumentele
timp de 30 secunde).
- Instrumentar si materiale sterile- ace de 25-30 mm., diametrul 6/10, 7/10, 10/10 mm. In functie
de scop, seringi de capacitate in functie de scop, pense, manusi chirurgicale, tampoane.
- alte materiale : garou sau banda Esmarch, epribete uscate si etichetate, cilindru gradat, fiole cu
solutii medicamentoase, solutii prefuzabile, tavita renala ( in functie de acopul punctiei ).
Pacientul:
-pregatirea psihica- se informeaza aupra scopului punctiei.
-pregatirea fizica- pentru punctia la venele bratului, antebratului:
- se aseaza intr-o pozitie confortabila atat pentru pacient cat si pentru persoana care executa
punctia ( decubit dorsal ).
- se examineaza calitatea si starea venelor avand grija ca hainele sa un impiedice circulatia de
intoarcere la nivelul bratului.
- se aseaza bratul pe prenita si musama in abductie si extensie maxima.
- se dezinfecteaza tegumentele
- se aplica garoul la o distanta de 7-8 cm. Deasupra locului punctiei, strangandu-l astfel incat sa
opreasca circulatia venoasa fara a comprima artera
- se recomanda pacientului sa stranga pumnul, venele devenind asfel turgescente.
Executia punctiei:
Asistenta imbraca manusile sterile si se aseaza “ vis-a`-vis” de bolnav:
- se fixeaza vena cu policele mainii stangi, la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand o usoara
compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine

25
 - se fixeaza seringa, gradatiile fiind in sus, acul atasat cu bizoul in sus, in mana dreapta, intre police
si restul degetelor
- se patrunde cu acul traversand, in ordine, tegumentul- in directie oblica ( unghi de 30º ), apoi
peretele venos- invingandu-se o rezistenta elastica, pana cand acul inainteaza in gol.
- se schimba directia acului 1-2 cm. In lumenul venei
- se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratie cu seringa.
- se continua tehnica in functie de scop (injectarea medicamentelor, recoltarea sangelui, perfuzie ).
- in caz de sangerare, se prelungeste acul de punctie cu un tub de polietilena care se introduce in
vasul colector, garoul ramanand legat de brat.
- se indeparteaza staza venoasa dupa executarea tehnicii prin desfacerea garoului si a pumnului.
- se aplica tamponul imbibat in solutie dezinfectanta in locul de patrundere a acului si se retrage
brusc acul.
- se comprima locul punctiei 1-3 minute, bratul fiind in pozitie verticala.
Ingrijirea ulterioara a pacientului:
- se face toaleta locala a tegumentului
- se schimba lenjeria daca este murdara
- se asigura o pozitie comoda in pat
- se supravegheaza pacientul
Pregatirea sangelui pentru trimiterea la laborator:
- se face imediat- eprubetele se eticheteaza, se completeaza formularele de trimitere.
Reorganizarea:
- materialele refolosibile se dezinfecteaza, se spala, se pregatesc pentru o noua sterilizare
- deseurile se indeparteaza.
Accidente:
- hematom( prin infiltrarea sangelui in tesutul perivenos ).- se retrage acul si se comprima locul
punctiei 1-3 minute.
- strapungerea venei ( perforarea peretelui opus) – se retrage acul in lumenul venei.
- ameteli, paloare, lipotimie – se intrerupe punctia, pacientul se aseazain decubit dorsal fara perna,
se anunta medicul.

De stiut:
Pentru evidentierea venelor:
- se fac miscari in sensul circulatiei de intoarcere cu partea cubitala a mainii pe fata anterioara a
antebratului;
- se introduce mana si antebratul in apa calda;
- pentru evidentierea venelor la care un se poate aplica garoul se face o presiune digitala pe traiectul
venei, deasupra locului punctiei( in sensul circulatiei venoase).
Pentru punctionarea venelor jugulare, pacientul se aseaza in decubit dorsal, transversal pe pat, cu
capul lasat sa atarne.
Prin punctia venoasa se pot fixa, pe cale transcutanata, catetere din materil plastic- ace
Braunulen sau Venflos ( cateterul este introdus in lumenul acului cu care se face punctia; dupa
punctionarea venei, acul se retrage ramanand numai cateterul). Se utilizeaza numai materiale de
unica folosinta.
De evitat:
- punctionarea venei din lateral;
- punctionarea venei cu acul avand bizoul in jos;
- manevrarea incorecta a instrumentarului steril ;
- atingerea prodului recoltat ( punctia creand o legatura directa intre mediul exterior si sistemul
vascular, pot intra si iesi germeni patogeni);
26
- flectarea antebratului pe brat cu tamponul la plica cotului, deoarece impiedica inchiderea plagii
venoase, favorizand revarsarea sangelui.

RECOLTAREA SANGELUI
Sangele se recolteaza pentru examene:
- hematologice
- biochimice
- bacteriologice
- parazitologice
- serologice
Recoltarea se face prin :
- intepare- la adult : pulpa degetului, lobul urechii
-la copil : fata plantara a halucelui, calcai.
- punctie venoasa
- punctie arteriala

RECOLTAREA SANGELUI CAPILAR PENTRU EXAMENE

HEMATOLOGICE
- hemoleucograma, hemoglobina, timp de sangerare, timp de coagulare, examen parazitologic
- grup sanguin.
Pregatire:
Materiale:
- de protectie- manusi de cauciuc
- sterile- ace , tampoane de vata, seruri test
- nesterile : tava medicala, camera umeda, lame uscate, curate, degresate, slefuite, pipete Potain.
- Solutii dezinfectante- alcool 90º
Pacient:
Pregatire psihica : se anunta sa un manance, i se explica necesitatea tehnicii.
Pregatire fizica : se aseaza in pozitie sezand cu mana spijinita.
Executie:
- se aseptizeaza pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool 90º.
- se evita congestionarea printr-o frecare puternica si prelungita
- se asteapta evaporarea alcoolului
- cu o miscare brusca se inteapa pielea pulpei degetului in partea laterala a extremitatii,
perpendicular pe straturile cutanate
- se sterge cu un tampon uscat prima picatura, se lasa sa se formeze o alta picatura de sange din
care se recolteaza cu pipeta sau cu lama.
- Se sterge cu un tampon cu alcool.
Pregatirea produsului pentru laborator- efectuarea frotiului:
- la extremitatea unei lame se pune o picatura de 3-4 mm. diametru.
- se aseaza o lamele cu marginile slefuite in unghi de 45º cu lama ( picatura se intinde prin
capilaritate ).
- lamela se trage catre partea libera a lamei, pastrand aceeasi inclinatie si antrenand toata picatura
fara sa o fragmenteze.
- se agita lama pentru uscare
- se eticheteaza, se trimite la laborator.
-
27
 Determinarea timpului de sangerare ( T.S.)
T.S. reprezinta perioada scursa din momentul inteparii pulpei degetului sau lobului urechii si pana
la oprirea sangerarii.
Materiale necesare: ace sterile, alcool, tampoane de vata, hartie de filtru, cronometru sau ceas cu
secundar.
Tehnica:
- se dezinfecteaza lobul urechii sau pulpa degetului
- se executa untepatura la o adancime de aproximativ 4 mm.
- se porneste cronometrul
- se absoarbe cu hartia de filtru picatura care se formeaza spontan.
Valori normale : 2 -4 minute.

Determinarea timpului de coagulare (T.C.)

T.C. reprezinta perioada scursa de la recoltarea sangelui si pana la coagularea lui.

Materiale necesare: ace sterile, lame de sticla, tampoane de vata, alcool, ceas cu secundar, o
camera umeda ( realizata prin punerea intr-o cutie Petri, unei rondele de hartie de filtru imbibata cu
ser fiziologic, pe care se aseaza 2 baghete de sticla si se acopera cu capac).
Tehnica:
- pe lama de sticla se recolteaza o picatura de sange din pulpa degetului si se da drumul
cronometrului exact in momentul in care picatura a atins lama .
- se pune in camera umeda si se inchide cu capac
- se observa continuu picatura, inclinandu-se la stanga si la dreapta camera cu lama, avand grija sa
un se scurga picatura de pe lama.
- Cand picatura de sange un se mai deformeaza, sangele este coagulat.
Valori normale : 5 – 8 minute.

RECOLTAREA SANGELUI VENOS PENTRU EXAMENELE

HEMATOLOGICE

Sedimentarea: asezarea progresiva a elementelor figurate spre fundul eprubetei , din sange
necoagulabil lasat in repaus.
Viteza de sedimentare a hematiilor ( VSH )- rapiditatea cu care se produce depunerea lor.
1). Pregatire pentru VSH:
Materiale:
- sterile : seringa de 2 ml uscata, solutie de citrat de Na 3,8 %, ace pentru punctia venoasa
- nesterile : stativ si pipete Westergreen, pernuta, musama, eprubete, tavita renala, garou, vata.
- Solutii dezinfectante : alcool 70º.
Pacient:
- pregatire psihica: i se explica cu 24 ore inainte necesitatea efectuarii examinarii.
- pregatire fizica : se anunta sa nu manance, sa pastreze repaus fizic.
Executie:
- asistenta se spala pe maini cu apa si sapun
- imbraca manusi de cauciuc sterile
- aspira in seringa 0,4 ml. citrat de Na 3,8 %
- punctioneaza vena fara garou si aspira sange pana la 2 ml. ( 1,6 ml.)
- retrage acul si aplica tampon cu alcool
- scurge amestecul sange-citrat in eprubeta si omogenizeaza lent.
28
 - aseaza eprubeta in stativ
- ingrijeste pacientul .
Pregatirea produsului pentru laborator:
- se completeaza buletinul
- se eticheteaza produsul
- se aspira cu pipeta Westergreen pana la gradatia 200 si se aseaza in stativ pe dopul de cauciuc, in
pozitie strict verticala( cand examenul se face la patul bolnavului ).
Valori normale : femei =2 – 13 mm/h, 12-17 mm/ 2h; barbati= 1-10 mm/h, 7-15 mm/ 2h.
2). Hematocrit- VET , HT
Recoltarea sangelui se face prin punctie venoasa. Se recolteaza 2 ml. sange pe cristale de EDTA –
0,5 ml. solutie, uscata prin evaporare.
Valori normale: femei= 36-46 %, barbati = 36-52 %.
3). Rezistenta globulara
- se recolteaza sange pentru obtinerea globulelor rosii.
- se evita hemoliza si coagularea sangelui.
- sangele recoltat ( 5-6 ml )se trece imediat intr-un balon Erlenmeyer de 100 ml in care s-au pus 5-
10 perle de sticla.
- se agita usor balonul timp de 5-10 minute cu miscari circulare
- sangele se defibrineaxza si nu se mai coaguleaza.
- se trimite imediat la laborator.
Valori normale : 0,34 – 0 42 %.
4). Hemoleucograma
- se recolteaza sange prin inteparea pulpei degetului sau prin punctie venoasa.
Interpretarea rezultatelor:
Eritrocite : 4 500 000/mm³- 5 500 000/mm³
Reticulocite : 10-15%
Leucocite : 4 200- 8 000/mm³
- polinucleare neutrofile nesegmentate : 0-5 %
- polinucleare neutrofile segmentate : 45-70 %
- eozinofile : 1-3 %
- bazofile : 0-1 %
Limfocite : 20-40 %
Monocite : 4-8 %
Trombocite : 150 000- 400 000 /mm³
Hemoglobina : femei- 11- 15 g % , barbati – 13 – 17 g %.

RECOLTAREA SANGELUI PENTRU EXAMENE BIOCHIMICE

- Se efectueaza prin punctie venoasa, dimineata, bolnavul fiind “ a` jeune`”.

- Se recolteaza 5-10 ml.sange simplu.
Felul analizei Modul de prelevare Interpretarea rezultatelor
Uree sanguina Pv. 5- 10 ml. 0,20 – 0, 40 g ‰
Acid uric - 2 – 6 mg %
Creatinina - 0,6 – 1,2 mg. %
Bilirubina - Bt = 0,6 – 1 mg %
Bd= 0,1 – 0,4 mg %
Bi = 0,5 – 0,6 mg %
Colesterol - 1,2 – 2,2 g ‰

29
Lipemie - 600 – 800 mg %
Teste de disproteinemie - Takata – Ara = negativ.
R. Tymol = 0-4 u ML
Zn SO4 = 0- 8 u SH
+Fosfataza alcalina - 2- 4 u Bodansky
Transaminaze - TGO = 2 -20 ui
TGP = 2 – 16 ui
Amilazemia - 8 – 32 uW ( Wolgemuth )
Electroforeza - Proteine totale = 65-85 g %
Albumine= 40-50 g %
Globuline = 20 g%
-alfa 1 =4 g%
-alfa 2 = 8 g%
- beta = 12 g %
-gama= 16-18 g %
Calcemie - 9 – 12 mg %
Sideremie -recoltare direct in eprubeta cu 100 – 160 mg %
ac de platina
Rezerva alcalina 5-10 ml sange, in sticlute 58 – 65 volum,e
heparinizate.
Ionograma sanguina 5 = 10 ml sange in sticlute Na = 135 – 150 mEq/l
heparinizate. K = 3,5 – 5 mEq/l
Ca = 4,5 – 5,5 mEq/l
Cl = 95 -110 mEq/l
Glicemie 2 ml sange pe 4 mg fluorura de 0,70 – 1,10 g ‰
Na.
Fibrinogen 0,5 ml. citrat de Na 3,8 % + 4,5 200 - 400 mg %
ml.sange.
Timp de protrombina -0,5 ml oxalat de K + 4,5 ml -T. Quick= 12 – 14 secunde
sange. -T. Howell = 120 – 220 secunde.
-Protrombina activa = 85 – 100
volume.

RECOLTAREA SANGELUI VENOS CU SISTEMUL VACUUMTAINER

Avantaje:
Utilizarea acestei metode de prelevare asigura:
-confortul pacientului
-calitatea probei de sange
-securitatea personalului medical.
Pregatire:
Materiale:
- holder- un tub de material plastic care prezinta la partea superioara amboul la care se ataseaza
acul de punctie prin infiletare, iar la partea inferioara doua aripioare.
- acul de punctie protejat de carcasa bicolora
- tuburi vacuumtainer cu dopuri de diferite culori conventionale
- materiale necesare efectuarii punctiei venoase.
Pregatirea psihica : se anunta si i se explica necesitatea si inofensivitatea tehnicii.

30
 Pregatirea fizica:
- recoltarea se face dimineata pe nemancate.
- Se aseaza pacientul in decubit dorsal, confortabil, cu membrul superior in abductie, extensie si
supinatie.
Executie:
Asistenta:
- se spala pe maini cu apa si sapun;
- imbraca manusi sterile;
- verifica banda de siguranta a acului ( integritate, valabilitate);
- indeparteaza carcasa de culoare alba a acului prin miscari de rasucire;
- infileteaza capatul liber al acului in folder;
- alege locul punctiei si il aseptizeaza;
- indeparteaza carcasa colorata a acului.
Executa punctia venoasa:
- introduce tubul in holder apucand aripioarele cu indexul si mediul, iar cu policele impinge tubul
in holder si astfel va fi strapunsa diafragma gumata a dopului;
- dupa prelevarea sangelui se scoate tubul din holderprin miscari de impingere asupra aripioarelor
laterale si i se imprima miscari usoare de inclinare- rasturnare pentru omogenizare cu aditivul;
- se introduce tubul urmator;
- se retrage acul din vena si se face o compresiune asupra locului punctiei timp de 1-3 minute, fara
a flecta antebratul pe brat.
Pregatirea probelor pentru laborator:
- se eticheteaza tuburile;
- se trimit la laborator.
Reorganizare:
- se reorganizeaza locul de munca,acele utilizate se depun in containerul destinat.
De stiut: Tuburile vacuumtainer se utilizeaza in functie de codul de culoare a dopului, astfel:
- Rosu si portocaliu ( pentru chimie clinica ) : teste de disproteinemie, electroforeza,
transaminaze, amilazemie, fosfataza, uree sanguina, glicemie, acid uric, creatinina, bilirubinemie,
calcemie, fosforemie, sideremie, lipemie, rezerva alcalina, imunograma, proteina “C” reactiva,
Latex, Helicobacter; antigen Australia; Waler-Rose, Rh., Grup sanguin; ASLO, RBW.
- Negru : pentru determinarea VSH-ului ( se agita dupa recoltare printr-o miscare lenta).
- Bleu ( pentru determinari de coagulare ) : fibrinogen; timp de protrombina( se agita dupa
recoltare cu miscari lente ).
- Mov ( pentru determinari hematologice EDTA-K3 ) : hematocrit, HLG cu formula leucocitara ;
indici eritrocitari ( VEM, HEM, CHEM ); rezistenta globulara.
-se agita dupa recoltare cu miscari lente.
- Verde: vacuumtainer cu litiu heparina pentru analize biochimice.
- Cand se recolteaza mai multe probe de la acelasi pacient, umplerea tuburilor se face in
urmatoarea ordine:
- tuburi fara aditivi;
- tuburi pentru probe de coagulare;
- alte tuburi cu diversi aditivi.
Atentie: nu se pune niciodata capacul cu mana pe un ac deja utilizat pentru recoltare . In cazul in
care holderul este contaminat, se arunca.
- Nu se scoate acul din vena decat dupa ce a fost scos din holder ultimul tub ce trebuie umplut.

31
 18.TOALETAREA PLAGILOR RECENTE

1.Plaga recenta este plaga care nu a depasit 6 h de la accident.

2.Caracteristicile plagilor prin taiere:
- au margini regulate
- sunt limitate
- se vindeca repede
- cele operatorii sunt de obicei aseptice
3.Acordarea primului ajutor
• Hemostaza
• Calmarea durerii
• Toaleta locala
- indepartarea pilozitatii daca este cazul
- spalarea tegumentelor din jurul plagii , cu apa si sapun , apoi cu ser fiziologic
- dezinfectia tegumentelor din jurul plagii, prin badijonare, care incepe de langa plaga si se
indeparteaza de aceasta , cu alcool sau cu tinctura de iod.
- curatarea plagii, cu rivanol 10/00 , cloramina 40/00 , apa oxigenata .
Pentru enumerarea solutiilor – 0,5p pentru fiecare solutie.enumerata
Pentru precizarea concentratiei fiecarei solutii – 0,5p.
Pentru precizarea rolului apei oxigenate – 1p.
• Aplicarea unui pansament protector
• Profilaxia tetanosului

32
19.RECOLTAREA URINEI PENTRU EXAMEN SUMAR SI UROCULTURA

Se face in scop explorator , informeaza asupra starii functionale a rinichilor , cat si a intregului
organism.
Materiale necesare: urinar sau plosca, musama, aleza, materiale pentru toaletarea organelor genitale
externe , eprubete sterile sau alte recipiente in functie de examenul cerut, lampa de spirt, chibrituri.
Pregatim pacientul psihic si fizic.
Psihic:
- se anunta si se intruieste privind folosirea bazinetului
-sa stie sa utilizeze numai recipientul gol si curat
-sa urineze fara defecatie
-sa verse imediat urina in vasul colector
-sa nu urineze in timpul toaletei
Fizic:
-sa protejeaza patul cu musama si aleza
-se aseaza plosca sub pacient
-se face toaleta organelor externe
-sa indeparteaza bazinetul si se inlocuieste cu unul curat
Executie:
-Pentru examenul sumar de urina , din urina obtinuta se trimite un esantion de 100-150 ml.
-Pentru urocultura se recolteaza jetul de la mijloc. Se recolteaza urina de dimieata (concetratie mare
de germeni), in absenta unui tratament cu perfuzii(efect de dilutie), inainte de inceperea
tratamentului cu antibiotice.
Se spala mainile cu atentie si se usuca cu un prosop. Prima cantitate de urina emisa aproximativ 50
ml se arunca in toaleta sau bazinet, apoi fara sa se intrerupa jetul urinar , se recolteza aproimativ 5
ml urina intr-o eprubeta sterila.
Se flambeaza gura eprubetei inainte si dupa recoltare.
Se astupa repede cu dopul.
Se transporta la laborator.
Pe eprubeta sau recipent steril se scriu datele pacientului( nume, prenume, sectia pe care este
inetrnat)

33
 20. RECOLTAREA EXSUDATULUI FARINGIAN
Definiţie: Exsudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator faringian.
Scop: explorator: pentru depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui.
Materiale necesare:
• de protecţie: masca de tefon
• sterile:
- spatula linguală;
- eprubetă cu tampon faringian sau ansă cu platină;
- eprubete cu medii de cultură;
- ser fiziologic sau glicerină 15%.
• nesterile:
- tăviţă renală;
- stativ pentru eprubete;
- lampă de spirt;
- chibrituri.
Pregătirea pacientului:
• pregătirea psihică: se anunţă şi i se explică tehnica
• pregătire fizică:
- se anunţă să nu mănânce, să nu bea;
- să nu i se instileze soluţii dezinfectante în nas, să nu facă gargară;
- se aşază pacientul pe un scaun.
Tehnica:
• se recoltează înainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor;
• asistenta medicală se spală pe mâini şi se dezinfectează cu alcool;
• îşi pune masca de protecţie;
• invită pacientul să deschidă gura şi inspectează fundul de gât;
• deschide eprubeta cu tamponul faringian;
• flambează gâtul eprubetei şi o închide cu dop steril;
• apasă limba cu spatula linguală;
• cu tamponul faringian şterge depozitul de pe faringe şi amigdale, dezlipeşte o porţiune din
falsele membrane (când este cazul);
• flambează gura eprubetei şi introduce tamponul faringian în eprubeta care se închide cu dopul
flambat;
• la indicaţia medicului întinde produsul obţinut pe lame de sticlă pentru frotiuri colorate sau
însămânţează imediat pe medii de cultură, succesiv două eprubete în aceeaşi recoltare;
• se spală pe mâini cu apă şi săpun.
Pregătirea produsului pentru laborator:
• se transporta produsul la laborator evitând suprainfectarea;
• dacă nu este posibilă însămânţarea la patul bolnavului, tamponul se umezeşte în prealabil cu ser
fiziologic sau glicerină 15%.
Notarea în foaia de observaţie:
• se notează data recoltării, numele persoanei căreia i s-a recoltat;
• dacă i s-au făcut însămânţări sau nu.
De evitat:
• îmbibarea tamponului cu salivă;
• atingerea dinţilor.

34
 21.RECOLTAREA MATERIILOR FECALE PENTRU EXAMENUL
COPROPARAZITOLOGIC SI COPROCULTURA

RECOLTAREA MATERIILOR FECALE PENTRU EXAMEN COPROPARAZITOLOGIC

Se face în orice moment al zilei
Inaintea începerii tratamentului cu antiparazitare
Materiale necesare: tava medicala, plosca sterila, tub recoltator, tampoane sterile, sonda Nelaton nr 16-
18, purgativ salinit, eprubeta cu medii de cultura , materiale pentru toaleta perineala, musama aleza,
recipient steril pentru materii fecale.
Pregatim pacientul psihic, explicandu-i necesitatea recoltarii.
Fizic:
-in ziua recoltarii se administreaza un purgativ salinat
-isi goleste vezica urinara
-se efectueaza toaleta regiunii perineale
-se instrueste pac sa foloseasca recipientul steril pentru defecare
Executie: -cu ajutorul unei spatule de lemn/va colecta de pe suprafaţa bolului fecal din 3 locuri, din
zonele cu modificări şi le va depune într-un flacon de plastic setril prevăzut cu capac.

1. RECOLTAREA MATERIILOR FECALE PENTRU COPROCULTURĂ

In orice moment al zilei
Inaintea începerii tratamentului cu Antibiotice
Materiale necesare: pentru toaleta perineală, muşama ,aleză, coprorecoltoare de unică folosinţă, sterile
şi prevăzute cu mediul Cary-Blair, tăviţa renală, ploscă sterilă/ sonda Nelaton sterilă/ tampoane tip
exudat faringian, purgativ salin
Pregatim pacientul psihic, explicandu-i necesitatea recoltarii.
Fizic:
-in ziua recoltarii se administreaza un purgativ salinat
-isi goleste vezica urinara
-se efectueaza toaleta regiunii perineale
-se instrueste pacientul sa foloseasca recipientul steril pentru defecare
Executie: - din scaunul emis spontan , într-un recipient steril, cu ajutorul spatulei coprorecoltorului vor
fi prelevate zonele cele mai reprezentative ale bolului fecal ( muco-purulente, sanghinolente, lichide)
Sau cu un tampon ca pentru exudat faringian pacientul va fi aşezat în DLS cu membrul inferior stâng
întins şi cel drept în flexie; tamponul se introduce prin mişcări rotatorii în rect, după îndepartare se
introduce în eprubeta sterilă, al carei gât a fost în prealabil flambat dacă aceasta este de sticlă.
Recoltarea se mai face: -cu o sonda Nelaton – procedeu utilizat la copii - ; se introduce sonda, se aspiră
cu seringa şi se goleşte continutul într-o eprubetă sterilă/coprorecoltor

35
 22. ALIMENTAREA PACIENTULUI IMOBILIZAT

Alimentatia pasiva o intalnim atunci cand starea generala nu le permite sa se alimenteze singuri si
trebuie sa-i ajutam.

SCOP:
-vor fi hraniti bolnavii imobilizati, paralizati, epuizati, asinamici , in stare grava si cei cu usoare
tulburari de deglutitie

Materiale necesare:
-tava, farfurii, pahar cu apa sau cana cu cioc, servet de panza, cana de supa, servet de panza, cana de
supa, tacamuri

PREGATIRI:
-asistenta imbraca halatul de protectie, se spala pe maini
-aseaza parul sub boneta
-aseaza pacientul in pozitie semisezanda cu ajutorul rezematoarelor de pat sau in decubit dorsal cu
capul usor ridicat si aplecat inainte pentru a usura deglutitia
-se protejeaza lenjeria cu un prosop curat
-se protejeaza pacientul cu un prosop in jurul gatului
-se adapteaza masuta la pat si se aseaza mancarea in asa fel incat pacientul sa vada ce mananca

SERVIREA MESEI
-asistenta se aseaza in dreapta pacientului si ii ridica usor capul cu perna
-verifica temperatura alimentelor (pacientii in stare grava nu simt gustul si temepratura alimentelor)
-supa se serveste cu lingura sau din cana cu cioc
-se incurajeaza pacientul in timpul alimentatiei , asigurandu-l de contributia benefica a alimentelor
-acesta va fi sters la gura
-strange vesela si o duce la oficiu
-se aranjeaza patul
-se indeparteaza eventualele resturi alimentare
-schimbam lenjeria de pat daca sa murdarit

36
 23.OXIGENOTERAPIA

Definiţie: Corectarea deficitului de oxigen din organism.Cantitatea de oxigen utilizată în ţesuturi →

0,3 ml O2 % ml sânge.
Scop:
Terapeutic
-Asigurarea aportului de oxigen necesar.
-Corectarea hipoxiei şi hipercapniei.
-Susţinerea funcţiei respiratorii.
Indicaţii:
-Anestezie generală.
-Hipoxii:
-Hipoxie anemică – prin lipsa hemoglobinei.
-Hipoxie hipoxică – prin insuficienţă ventilatorie.
-Hipoxie histotoxică – prin blocarea fermenţilor respiratori la nivel celular.
-Hipoxie circulatorie – prin tulburări de circulaţie.
-Complicaţii postoperatorii.
-Lehuze.
-Nou născuţi cu suferinţe respiratorii şi circulatorii.
Surse de oxigen:
-Staţie centrală de oxigen.
-Microstaţie.
-Bombă de oxigen de 300-10.000 l oxigen comprimat la 150 atm.
Materiale necesare:
-Sursă de oxigen.
-Reductor de presiune.
-Manometru.
-Barbotor – umidificator (cu apă sau apă cu alcool 1/1).
-Sondă, ochelari, mască, cort de oxigen.
Norme de protecţie:
Fără grăsimi, cârpe grase, mâini unsuroase – pericol de explozie.
Fără foc deschis în apropierea sursei de oxigen.
Tubulatura şi aparatura folosită pentru oxigenoterapie – de culoare albastră.
Se evită lovirea sau bruscarea sursei de oxigen.
Fixarea tubulaturii se face vertical.
Condiţii de administrare:
-Cu reductor de presiune.
-Oxigen barbotat.
-Administrare intermitentă pentru a nu deprima centrul respirator.
-Căi respiratorii dezobstruate.
Metode de oxigenoterapie:
• Sondă nazală.
• Cateter nazal.
• Ochelari.
• Mască pentru oxigenoterapie.
• Cort de oxigen.
1. Oxigenoterapie prin sondă, cateter nazal sau ochelari:

37
 -Se măsoară distanţa de la tragus (lobul urechii) la nară.
-Se introduce sonda sau cateterul (cu orificii laterale) până în faringe, paralele cu palatul osos şi
perpendicular pe buza superioară.
-Cateterul nazal se introduce pe nară sau prin pipă Guedel.
-Se fixează sonda cu leucoplast.
-Ochelarii se fixează după urechi şi au două sonde de plastic care pătrund pe nări. Sunt
recomandati la copii şi bolnavi agitaţi.
-Se administrează cu debit de 12 l pe minut
2. Oxigenoterapia prin mască:
-Masca pentru oxigenoterapie poate fi cu sau fără inhalarea aerului inspirat.
-Se fixează pe faţa pacientului acoperind gura (cu ancoşa mare pe bărbie) şi nasul cu ancoşa
mică.
-Este greu de suportat de către pacient datorită hamului de etanşare.
-Se verifică scurgerea de oxigen şi se fixează debitul la 10-12 l pe minut.
-Se aşează masca pe faţa bolnavului şi se fixează cu curea în jurul capului.
3. Oxigenoterapie prin cort:
-Bolnavul respiră intr-un spaţiu limitat.
-Concentraţia de oxigen nu trebuie să depăşească 50%.
-Circulaţia aerului este deficitară, ducând la ăîncălzirea bolnavului – necesită răcire cu gheaţă
sau aparate răcitoare.
Incidente şi accidente:
~ Distensie abdominală prin pătrunderea gazului prin esofag.
~ Emfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gâtului

38
 24. MASURI DE PREVENIRE A ESCARELOR DE DECUBIT

Def. Escarele sunt leziuni ale tegumentelor interpuse intre 2 planuri dure (os şi pat).
Cauzele pot fi:
a) Generale sau determinate, de: paralizii ale membrelor, stări de subnutriţie, obezitate, varstă, bolnavi
adinamici cu ateroscleroză
b) Locale sau favorizante , in evitarea cărora intervine asistenta medicală: menţinerea indelungată in
aceeaşi poziţie, cute ale lenjeriei de pat şi de corp, firimituri (biscuiţi, paine, gips), igienă defectuoasă.
Regiuni expuse escarelor
1) Decubit dorsal: regiunea occipitală, omoplaţi, coate, regiunea sacrococcigiană, călcaie.
2) Decubit latera: umăr, regiunea trohanteriană, feţele laterale ale genunchilor, maleole
3) Decubit ventral: tample, umeri, creasta iliacă, genunchi, degetele picioarelor.
Riscurile sunt determinate de : starea generală, starea nutriţională, starea psihică, capacitatea de
mobilizare, incontinenţa, starea pielii.
Evaluarea riscului la escare se face la internarea bolnavului in spital şi la fiecare 8-10 zile, in funcţie de
evoluţie.

MIJLOACE DE PREVENIRE
Se adresează cauzelor locale sau favorizante şi reprezintă „cartea de vizită" a asistentei
medicale. Escarele por apărea in cateva ore sau in cateva zile, formarea lor fiind variabilă, depinzand
de factorul de risc şi de toleranţa pielii la presiune indelungată.
Principiile tratamentului preventiv
Schimbarea de poziţie
- evită imobilizarea
- se face la 2 sau 3 ore; la nevoie, mai des
- este necesară o foaie de supraveghere a escarelor, in care se notează:
- orele de schimbare şi poziţia: 14 – DD; 16– DLS; 18-DD; 20-DLD
- aspectul cutanat
- zonele de masaj
Asigurarea confortului şi menţinerea bolnavului intr-o stare de igienă perfectă
Se va avea in vedere:
- evitarea cutelor lenjeriei de pat, renunţarea la lenjeria de corp
- spălarea zilnică, cu apă şi săpun şi ungerea regiunilor expuse umezelii, ştiut fiind faptul că
pielea unsă se macerează mai greu decat pielea uscată (in caz de incontinenţă, se apelează la
sonda Foley).
- scuturarea patului zilnic sau ori de cate ori este nevoie
Folosirea materialelor complementare , necesare pentru prevenirea escarelor
Se pot folosi:
- saltele speciale (eventual, blană de oaie)
- perne de diverse dimensiuni şi forme (pentru genunchi, tendonul lui Achile)
- colaci de cauciuc
- pentru ungerea pielii, oxid de zinc cu vitamina A+D2
- talc pe panză
Alimentaţie şi hidratare echilibrată
Alimentaţia trebuie să fie bogată in proteine - pentru a favoriza cicatrizarea - şi in vitamine,
ţinand cont insă de varsta şi greutatea bolnavului. In ceea ce priveşte hidratarea, necesarul de
lichide se va completa cu 1,5 - 2 l la 24 de ore.

39
Favorizarea vascularizaţiei in zonele comprimate
A. prin masaj
Obiective
-favorizează vascularizaţia profundă şi superficială
-indepărtează celulele descuamate şi destupă glandele sebacee
-rehidratează pielea (masaj cu unguent hidratant sau apă şi săpun)
-favorizează starea de bine şi confort inlătură durerea, anxietatea, ajută la găsirea forţei şi energiei.
Indicaţii:
- pentru toţi bolnavii imobilizaţi care prezintă factori de risc
- in momentul schimbării poziţiei, pe toate regiunile expuse
Principii:
- se face intotdeauna pe pielea curată, după ce bolnavul a fost spălat şi i s-a schimbat aşternutul
- se face cu un unguent pe mana goală, in direcţia circulaţiei de intoarcere de jos in sus, iar la ceafă şi
umeri invers-de sus in jos şi circular spre exterior
- se face pe o zonă mai mare decat suprafaţa interesată
- masajul nu trebuie să fie dureros, poziţia bolnavului să fie confortabilă, iar durata sa de
aproximativ 15 minute.
Contraindicaţii:
- nu se face bolnavului cu febră, suferind de cancer, cu infecţii ale pielii sau cu septicemie
Materiale necesare:
- unguentul
Instalarea pacientului:
- se inchid ferestrele, se aşază bolnavul intr-o poziţie variabilă, in funcţie de zonă şi, in acelaşi
timp confortabilă pentru asistenta medicală.
B. Prin utilizarea alternativă de cald şi frig
- se face in loc de masaj
Obiective:
- favorizează revascularizaţia tisulară, provocand, alternativ, o vasodilataţie şi o vasoconstricţie
locală (se face de mai multe ori).
Indicaţii:
- escare stadiul II
Poziţia bolnavului:
- ca la masaj
Materiale necesare:
- cuburi de gheaţă şi apă caldă
Tehnica:
- se aplică compresa cu gheaţă de mai multe ori pe locul escarei, pentru a obţine o
vasoconstricţie
- apoi, se incălzeşte şi se usucă zona prin tamponare, pană se obţine o vasodilataţie
- se face de 3-4 ori
Tratament:
1. local , in funcţie de stadiu
• pt.stadiul I , masaj, unguente, violet de genţiană
• pt.stadiul II , cald şi frig, pansament gras (cu zahăr), bioxiteracor
• pt.stadiul III , pansamente
2. General - Se referă la alimentaţie, tratamentul cu antibiotice şi al stării generale.
Complicaţii:
- infecţii locale ale plăgii
- septicemie
40
 25.SPALATURA AURICULARA

Prin spalatura auriculara se intelege spalatura conductului auditiv extern prin introducerea unui curent
de lichid.
Se face in scop terapeutic pentru indepartarea secretiilor (puroi, cerumen) , pentru indepartarea corpilor
straini ajunsi in urechea externa accidental sau voluntar, pentru tratamentul otitei cronice.
Materiale necesare:
-de protectie: doua sorturi de cauciuc, musama, prosop, aleza
-sterile: seringa Guyon, vata, lichidul de spalatura la 37grade C, solutia medicamentoasa prescrisa,
solutie de bicarbonat de sodiu1%
-nesterile: masa de tratament , tavita renala, scaun.
Pregatim pacientul psihic, explicandu-i necesitatea tehnicii.
Fizic:
-in cazul dopului de cerumen, cu 24h inainte se instileaza in conductul auditiv extern de 3 ori pe zi
solutie de bicarbonat de Na in glicerina1/20
-in cazul dopului epidermic se instileaza solutie de acid salicitic 1% in ulei de vaselina
-in cazu corpilor straini hidrofili (boabe de legume si cereale) se instileaza alcool.
-in cazul insectelor vii se fac instilatii cu ulei de vaselina , glicerina sau se aplica un tampon cu alcool
cu efect necrotizant
-pacientul se aseaza in pozitie sezanda pe scaun
-se protejeaza cu prosopul si sortul
-se aseaza tavita sub urechea pacientului care va tine capul inclinat spre tavita
Executie:
-asistenta se spala pe maini si imbraca sortul de cauciuc
-verifica temepratura lichidului de spalatura si incarca seringa Guyon
-solicita pacientului sa deschida gura
-trage pavilionul urechii in sus si inapoia cu mana stanga , iar cu dreapta injecteaza lichidul de
spalatura spre peretele posterio-superior si asteapta evacuarea
-operatia se repeta la nevoi
-se usuca conductul auditiv extern
-medicul controleaza rezultatul spalaturii prin otoscopie
-se introduce un tampon de vata in conduct
-se aseaza pacientul in decubit dorsal ½-1ora
-se examineaza lichidul de spalatura

41
 26. SPALATURA OCULARA

Prin spalatura oculara intelegem introducerea unui curent de lichid in sacul conjunctival.
Se face in scop terapeutic in procesele inflamatoare ale conjunctivitei, in prezenta unor secretii
conjunctivale abundente, pentru indepartarea corpilor straini.
Materiale necesare:
-de protectie: prosoape
-sterile: comprese, tampoane de vata, undina sau alt recipient(picurator)
-nesterile: tavita renala
-medicamente: acid boric 3%, ser fiziologic, occianat de mercur,1/5000,
apa bicarbonata 22%.
Pregatim pacientul psihic, ii se explica necesitatea si inofensivitatea tehnicii.
Fizic:
-se aseaza pacientul in pozitie sezand cu capul aplecat pe spate , cu privirea in sus
-se protejeaza ochiul sanatos cu o compresa sterila
-se protejeaza cu un prosop in jurul gatului
-se aseaza tavita renala lipita de gat , de partea ochiului ce urmeaza sa fie spalat
-daca starea generala nu permite pozitia sezand pacientul va sta in decubit dorsal sau lateral , cu capul
aplecat inapoi.
Executie:
-participa doua asistente, una supravegeaza pacientul si-l mentine in pozitie aleasa, cealalta efectueaza
tehnica.
-se spala pe maini si se dezinfecteaza
-verifica temperatura lichidului de temperatura 37grade C
-aseaza pe cele doua pleoape cate o compresa imbibata in solutie antiseptica de spalare
-deschide fanta palpebrala cu degetele mainii stangi si toarna incet lichidul din undina, in sacul
conjunctival, evitand corneea.
-solicita pacientul sa roteasca ochiul in toate directiile
-repeta tehnica la nevoie si verifica prezenta corpilor straini in lichidul de spalatura
-indeparteaza tavita renala
-usuca fata pacientului
-aspira lichidul ramas in unghiul nazal al ochiului
-indeparteaza compresa de pe ochiul protejat
-aseaza pacientul in pozitie comoda.

42
 27. SONDAJ VEZICAL LA FEMEI

Prin sondaj vezical se intelege introducerea unui instrument tubular (sonda sau cateter) prin uretra in
vezica urinara, realizand astfel o comunicatie instrumentala intre interiorul vezicii si mediul extern.
Se face in scop explorator prin, recoltarea unei cantitati de urina pentru examen de laborator, depistarea
unor modificari patologice ale uretrei si vezicii urinare.
In scop terapeutic , evacuarea continutului (cand acesta nu se face spontan), evacuarea unor procedee
terapeutice prin sonda.
Materiale necesare:
-de protectie:
• musama si traversa
• manusi sterile de cauciuc
-sterile:
• doua sonde lungi de aproximativ 15cm cu varful usor indoit , complet rotunjit avand una-doua
orificii laterale aproape de varf
• 1-2 eprubete pentru urocultura
• -medii de cultura in functie de germenii cautati
• -ser fiziologic
• -casoleta cu tampoane de vata
• -doua pense hemostatice

-nesterile:
• materiale pentru toaleta organelor genitale
• tavita renala , bazinet
• paravan (cand se executa in salon)
• recipient pentru colectare

-medicamente
• ulei de parafina steril
• oxicianura de mercur 1/5000

Pregatim pacienta psihic prin anuntarea si explicarea tehnicii.

Fizic:
-se izoleaza patul cu paravan
-se protejeaza cu musama si aleza
-se aseaza pacienta in decubit dorsal cu genunchii ridicati si coapsele indepartate (pozitie ginecologica)
-se indeparteaza perna si patura
-se acopera pacienta lasand libera zona genitala
-se aseaza bazinetul si se efectueaza toaleta organelor genitale externe
-se indeparteaza bazinetul si se aseaza tavita renala intre coapsele pacientei

Executia:
-sondajul se efectueaza in conditii de perfecta asepsie atat a pacientei si a instrumentelor, cat si a
mainilor celui care o executa.
-asistenta imbraca manusile sterile
-evidentiaza meatul urinar
43
-dezinfecteaza cu oxicianura de mercur orificul uretral de sus in jos in directia anusului
-scoate sonda cu o pensa si o prinde intre degetele mediu si inelar ale mainii drepte
-lubrifiaza sonda cu ulei steril
-orientata cu varful in sus , sonda se introduce in uretra 4-5cm
-paralel cu inaintarea sondei , extremitatea acesteia va fi coborata printr-o miscare in forma de arc
pentru a-i usura trecerea in vezica
-primele picaturi se lasa sa se scurga in tavita renala , apoi in recipiente pregatite in functie de scop sau
in recipiente de colectare
-extragerea sondei se face dupa pensarea orificiului extern prin aceleasi miscari , in sens invers
-se efectueaza toaleta regiunii valvulare
-se imbraca si se aseaza comod in pat
-se va supraveghea in continuare

44
 28. HEMOSTAZA PROVIZORIE PRIN APLICAREA GAROULUI LA
MEMBRE

Hemostaza provizorie. Este necesar sa se creeze conditii pentru pozitia ridicata a regiunii traumatizate.
In pozitie culcata regiunea care sangereaza (de obicei membrul) se ridica.O hemoragie nu prea mare,
mai ales una capilara, se poate opri astfel spontan.
In hemoragiile venoase si capilare de obicei aste suficient se se aplice un pansamet compresiv, pentru ca
hemoragia sa se opreasca. In hemoragiile arteriale se recurge la compresiunea vasului pe traect (la
distanta) cu unul sau doua degete, une ori cu pumnul.
Aplicarea garoului, este metoda principala de hemostaza, mai ales in cazul hemoragiilor arteriale. In
hemoragiilor arteriale garoul se aplica mai la central in raport cu rana. Inainte de aplicarea garoului,
pentru a evita strivirea pielei intre turele lui, membrul se inveleste cu un servat sau o fasa. Garoul se
intinde si se rasuceste in jurul membrului. Se va urmari ca turele garoului sa nu se incruciseze, ci sa se
plaseze una linga alta. Sub una din turele garoului se introduce un biletel, pe care se noteaza timpul cand
a fost aplicat garoul. Timpul aplicarii garoului se noteaze in foaia de trimitere in institutia medicala
specializata. In cazul aplicarii corecte a garoului membrul devine palid si pulsul dispare in partea situata
la periferia garoului, hemoragia se opreste. Daca garoul n-a fost strins suficient, membrul devine
cianotic, pulsul nu dispare si hemoragia se intensifica. In cazul aplicarii prea strinse a garoului poate
avea loc paralezia membrului, consecutiva traumatizarii nervului. Garoul poate sa ramina pe membru
cel mult 1,2-2 ore. Un termen mai mult poate provoca mortificare membrului. Daca in intervalul acesta
de timp nu s-a executat interventia chirurgicala, garoul se scoate, artera se comprima cu degetul si garoul
se aplica din nou , insa ceva mai sus ori mai jos.
In lipsa unui garou special se poate utiliza o curea, fringhie, batista etc. Pentru a mari copresiunea in
garoul improvizat se introduce un betisor si prin rasucirea lui se obtine hemostaza definitiva.

45
 29. MODUL CORECT DE EFECTUARE A BANDAJULUI ARTICULATIEI
UMARULUI

Este o metodă de fixare a pansamentului cu ajutorul unei feşe din tifon, de lungimi şi lăţimi diferite, în
funcţie de mărimea şi caracterul plăgii sau regiunii afectate.

Reguli pentru o înfăşare corectă:

Faşa se ţine în mâna dreaptă, capătul liber în mâna stângă.
Faşa se conduce de la stânga la dreapta.
Turele de faşă nu trebuie să facă cute.
Faşa trebuie să permită circulaţia sângelui – să nu fie prea strânsă, dar nici prea largă.
Conducerea feşei se face pe sensul circulaţiei venoase (de întoarcere).
Se evită mişcările inutile ce pot produce dureri.
Fixarea prin nod nu trebuie să jeneze.
Se începe şi se termină cu ture de fixare.

Caracterele unui bun bandaj:

-să fie elastic, suficient de strâns.
-să fixeze pansamentul.
-să imobilizeze segmentul.
-să asigure cicatrizarea.
-să fie executat blând.
-să fie estetic.

Pregătirea psihică a pacientului:

-se explică necesitatea imobilizarii în bandaj
-se obţine consimtământul pacientului
-se explică modul de desfăşurare al procedurii

Pregătirea fizică și tehnica de lucru:

-se asigură intimitatea pacientului (dacă este cazul)
-se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie imobilizat, pentru a-i fi cât mai comod.
-spălarea antiseptică a mâinilor
-îmbrăcarea mănuşilor
-spălarea, degresarea membrului şi dezinfecţia leziunilor esenţiale ale tegumenului.
-aplicarea unui strat subţire de vată, uniform, insistând pe zonele de flexie, reliefurile osoase
subcutanate.
-se porneste din fata sternului pe deasupra umarului si apoi sub axila cu continuarea bandajului prin
spatele pacientului cu tura pana peste umar din nou, apoi se continua asa pana umarul este complet
bandajat in spic, bandajul se termina in fata sternului si se prinde cu o agrafa sau leocoplast.

46
 30. MODUL CORECT DE EFECTUARE A BANDAJULUI ARTICULATIEI
GENUNCHIULUI

Pregătirea fizică și tehnica de lucru:

-se asigură intimitatea pacientului (dacă este cazul)
-se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie imobilizat, pentru a-i fi cât mai comod.
-spălarea antiseptică a mâinilor
-îmbrăcarea mănuşilor
-bandajul se face in spic sau circular
-la bandajul circular se porneste de sub plaga cu trei ture circulare apoi se urca usor cu bandajul in sus
cu ture ciurculare pana ajungem in zona afectata unde trecem cu doua ture circulare, apoi continuam
tot cu ture circulare pana deasupra plagii unde terminam cu trei ture circulare.
-se termina cu prinderea bandajului cu agrafa sau leocoplast

31. MODUL CORECT DE EFECTUARE A BANDAJULUI MAINII (RADIO-

CARPIANA)

Pregătirea fizică și tehnica de lucru:

-se asigură intimitatea pacientului (dacă este cazul)
-se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie imobilizat, pentru a-i fi cât mai comod.
-spălarea antiseptică a mâinilor
-îmbrăcarea mănuşilor
-se aplica 3 ture circulare prima data iar apoi urmatoarele ture de fasa se aplica oblic, in forma cifrei 8
chiar peste zona afectata
-la sfarsit se termina tot cu 3 ture circularea deaspura zonei afectate

32. MODUL CORECT DE EFECTUARE A BANDAJULUI ANTEBRATULUI

Pregătirea fizică și tehnica de lucru:

-se asigură intimitatea pacientului (dacă este cazul)
-se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie imobilizat, pentru a-i fi cât mai comod.
-spălarea antiseptică a mâinilor
-îmbrăcarea mănuşilor
-bandajul se face in spic sau circular
-la bandajul circular se porneste de sub plaga cu trei ture circulare apoi se urca usor cu bandajul in sus
cu ture ciurculare pana ajungem in zona afectata unde trecem cu doua ture circulare, apoi continuam
tot cu ture circulare pana deasupra plagii unde terminam cu trei ture circulare.
-se termina cu prinderea bandajului cu agrafa sau leocoplast

47
 33. CLISMA EVACUATOARE SIMPLA

Clisma este o forma speciala a tubajului, prin care se introduc diferite lichide in intestinul gros (prin
anus , in rect si colon).
In scop evacuator: evacuarea continutului intestinului gros, pregatirea pacientului pentru examinari
(retroscopie, irigoscopie), interventii chirurgicale asupra rectului.
In scop terapeutic : introducerea de medicamente, alimentarea sau hidratarea pacientului.
Materiale necesare:
-de protectie: paravn, musama , aleza, invelitoare

-sterile: canula rectala, casoleta cu comprese, para de cauziuc pentru copii

-nesterile: stativ pentru irigator, irigatorul si tubul de cauciucde 1.5-2 m lungime si 10mm diametru,
tavita renala, bazinet, apa calda , sare, ulei , glicerina , sapun.

-medicamente: solutii medicamentoase in cantitate si concentratie ceruta de medic, substanta

lubrifianta.

Pregatim pacientul psihic , explicandu-i tehnica si respecatm pudoarea.

Fizic:
-se izoleaza patul cu paravn si se protejeaza cu musamaua si aleza
-se aseaza pacientul in functie de starea generala in pozitie de decubit dorsal, cu membrele inferioare
usor flectate, decubit lateral stang cu membrul inferior stang intins si dreptul flectat, genupectorala.
-se aseaza bazinetul sub regiunea sacrala si se inveleste pacientul cu invelitoare.

Executie:
-se fixeaza canula la tubul irigatorului si se inchide robinetul
-se verifica temperatura apei sau a solutiei medicamentoase
-se umple irigatorul
-se evacueaza aerul si prima coloana de apa
-se lubrifiaza canula cu o compresa de tifon
-se fixeaza irigatorul pe stativ
-asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza
-indeparteaza fesele pacientului cu mana stanga
-introduce canula prin anus in rect perpendicular pe suprafata subiacenta , cu varful indreptat inainte in
directia vezicii urinare
-dupa ce varful canulei a trecut prin sfincter se ridica extremitatea externa si se indreapta varful in axa
ampulei rectale
-se introduce canula 10-12 cm
-se deschide robinetul sau pensa si se regleaza viteza de scurgere a apei prin ridicarea irigatorului la
aproximativ 50 cm deasupra patului pacientei
-pacientul este rugat sa respire adanc, sa-si relaxeze musculatura abdominala , sa retina solutia 10-15
min
-se inchide robinetul inainte ca nivelul apei sa se apropie de nivelul tubului de scurgere
-se indeparteaza canula si se aseaza tavita renala
-pacientul este adus in pozitie de decubit lateral drept , apoi decubit dorsal pentru a usura patrunderea
apei la o adancime mai mare
- se capteaza scaunul la pat sau la toaleta

48
 34. ADMINISTRAREA INSULINEI

Scopul tratamentului insulinic:

❖ Tratarea diabetului zaharat.
❖ Normalizarea nivelului glucidic in sange.
Căile de administrare:
Calea subcutanată.
Calea intravenoasă.
Locul de elecţie pentru administrarea insulinei:
➢ Flancurile peretelui abdominal.
➢ Regiunea externă a braţului.
➢ Regiunea anterioară a coapselor.
➢ Regiunea fesieră.
➢ Regiunea supra şi subspinoasă.
➢ Locul de administrare trebuie alternate, dar vor respecta aceiaşi schemă:
o Dimineaţa → flancurile abdominale.
o Seara → coapsă.
➢ Introducerea constantă in acelaşi loc, fără alternarea lui, suprasolicită regiunea respectivă,
tegumentele devin dure, se cicatrizează prin procese metabolice modificate negativ.
Reguli de administrare:
~ Preparatul şi doza sunt stabilite de medic.
~ Orice schimbare se va face cu multă prudenţă – strict supravegheat.
~ Doza şi preparatul se schimbă doar la indicaţia medicului.
~ Dozele de insulină se măsoară in unităţi.
~ Administrarea se face cu seringi de insulină cu gradaţii pentru 40 , respectiv 100 unităţi de insulină
pe mililitru.
~ Seringile se aruncă după utilizare – nu se refolosesc.
~ Injecţia se face cu cca. 15-30 minute inainte de servirea mesei (funcţie de preparatul de insulină
folosit).
Caracteristicile insulinei, păstrare şi depozitare.
~ Insulina cristalină este limpede, clară, transparentă.
~ Insulina in suspensie este tulbure şi trebuie rulată inaintea folosirii pană la uniformizarea lichidului.
~ Păstrarea se face la frigider la 40C, ferită de căldură şi lumină.
~ Se scoate din frigider cu 30 min inainte de injectare si se incălzeşte la temperatura corpului in
momentul folosirii.
~ Nu se utilizează după expirarea termenului de valabilitate.
Stabilirea dozei necesare este in funcţie de:
o Tipul de insulină folosit.
o Numărul de injecţii pe zi.
o Intervalul dintre doze.
o Modificările din alimentaţie.
o Schimbarea programului de activitate.
o Medicaţie complementară.
o Exerciţii fizice, gimnastică.
o Conduită terapeutică postnatală.
→ Pregătirea dozei:
~ Se spală şi se dezinfectează mainile.
~ Se observă flaconul de insulină – aspect, valabilitate, concentraţie, preparat, cale de administrare.
49
~ Se aspiră in seringă o cantitate de aer egală cu doza de insulină ce trebuie administrată.
~ Se puncţionează dopul de cauciuc şi se intoarce flaconul.
~ Se introduce aerul sub presiune şi se lasă să curgă liber insulina in seringă pană se obţine doza
necesară.
~ Se scoate aerul şi se schimbă acul.
~ Dacă se folosesc amestecuri de insulină SE RESPECTĂ ORDINEA DE INCĂRCARE IN
SERINGĂ RECOMANDATĂ DE MEDIC.
~ Amestecul se face inaintea injectării.
~ Pentru injectare se pot folosi şi pompe de insulină sau minispike.
→ Injectarea insulinei:
~ Se sterge locul şi zona inconjurătoare cu un tampon cu apa sterila
~ Se execută pliul cutanat şi se injectează insulina subcutanat.
~ Nu se masează locul puncţiei
~ Se păstrează o distanţă de minim 4 cm de injecţia precedentă.

50
 35. EKG
ECG (EKG) = înscriere grafică cu ajutorul unui aparat – electrocardiograful, a fenomenelor
bioelectrice produse în timpul activităţii cardiace.
Pe orizontală se înscrie timpul, pe verticală se înscrie sensul pozitiv - în sus şi negativ în jos şi
amplitudinea fenomenului electric.
Depolarizarea = modificarea potenţialului transmembranar,determinată de deplasarea sarcinilor
electrice(electroni sau ioni).
Repolarizarea = refacerea potenţialului transmembranar de repaus, indusă de deplasarea sarcinilor
electrice în sens opus, care compensează depolarizarea.)
-Depolarizarea şi repolarizarea se propagă sub forma unor undeprin muşchiul cardiac.
-Deoarece corpul este un bun conducător de electricitate, câmpurile electrice se propagă până la
suprafaţa pielii.
S:diagnostic
I: aritmii, înainte de intervenţii chirurgicale, embolie pulmonară, tulburări de metabolism
Materiale necesare: electrocardiograf, comprese din tifon, soluţie electrolit (o lingură cu sare la un
pahar de apă) sau pastă specială pentru electrozi
Pregatirea pacientului:
- psihică:explicarea tehnicii şi lămurirea acestuia pentru evitarea emoţiilor
- fizică: poziţie decubit dorsal, relaxat, eventual la bărbaţi se rade părul din regiunea toracică
anterioară
Tehnica: montarea electrozilor:
6 precordial orientaţi după linia medioclaviculară şi axilară anterioară
V1 – spaţiul IV intercostal drept parasternal;
V2 – spaţiul IV intercostal stâng parasternal;
V3 – la jumătatea distanţei dintreV2 şi V4;
V4 – spaţiul V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară (apexul);
V5 - spaţiul V intercostal stâng,pe linia axilară anterioară;
V6 - spaţiul V intercostal pe linia axilară mijlocie.
4 electrozi pe părţile moi ale extremităţilor membrelor (roşu- MSD, galben – MSS, verde –
MIS, negru – MID – pt aparatul 3 NEK-1)
La sfârşit se îndepărtează electrozii de pe pacient
Se notează pe EKG: numele, vârsta,(înălţime, G), data şi ora înregistrării +semnătura celui care a făcut
înregistrarea .

51