Arta poetică (manifest literar, testament literar, ars poetica)

Arta poetică este un text liric în care autorul își exprimă concepția despre poezie și misiunea poetului. Acest tip
de text încearcă să răspundă întrebărilor: Cine este poetul? Care este misiunea sa în lume? Care sunt etapele procesului de
creație?

Exemple: ,,Floare albastră” de Mihai Eminescu, ,,Flori de mucigai” de Tudor Arghezi, ,,Nehotărâre” de Tudor Arghezi,
,,Din ceas dedus...” de Ion Barbu

Subiectul al II-lea:
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind două trăsături ale artei poetice.

Îmi voi ucide timpul și visurile, deci,

Cârpi-voi pe-ntuneric mantaua vieții mele,
Drept mulțumire ști-voi că cerurile reci
Vor strecura prin găuri lumina unei stele

Să las s-o umple cerul cu vastul lui tezaur?

Înveșmântat domnește, să trec cu giulgiul rupt;
Pe coate cu luceferi, spoit pe piept cu aur
Și tatuat cu fulger, să nu-nving? să nu lupt?

Să bat noroiul vremii, cu ochii-nchiși, Hlamida

Să-mi scoată-n drum nerozii, rânjiți, din cârciumi, beți.
Ca fluturii, ce rabdă să-i poarte-n praf omida,
Să rabd și eu în mine, povară, două vieți?

Un om, trudit și-acela, îmi va deschide mâine

Mormântul pomenirii cu mâna-i preacurată,
Ca să mă frângă-n soare, schimbat prin moarte-n pâine,
Și fraților din urmă, șoptind să mă împartă.

Dar ziua care trece și mă rănește-n treacăt,

Îmi umilește cârja și-mi încovoaie crinii,
Și inima urmează s-atârne ca un lacăt
Cu cheile pierdute, la porțile luminii.

De ce nu pot să nu știu, de ce nu pot să n-aud

În ce stă rostul zilei și prețul de-a ți-o trece?
Deschide-mi-te, suflet, prin șapte ochi de flaut,
Și cântecul și viața și moartea să le-nece.
Tudor Arghezi, ,,Nehotărâre”

Rezolvarea subiectului
Poezia ,,Nehotărâre” de Tudor Arghezi este artă poetică deoarece întrunește toate trăsăturile acestui text liric.
Textul – suport cuprinde mărturisirea în mod direct a condiției de creator precum și viziunea despre artă: să
trăiești sub semnul luminii, adică al cunoașterii, să lupți sau să te mulțumești cu ,,lumina unei stele” fără luptă ,,să nu
lupt?”. Eul poetic pendulează între două stări de spirit opuse, acceptarea condiției omului pe pământ: ,,Să bat noroiul
vremii”, incapabil să descifreze taine sau asumarea condiției de creator, capabil de trăire în concordanță cu tainele
Universului: ,,Deschide-mi-te, suflet, prin șapte ochi de flaut, / Și cântecul și viața și moartea să le-nece”.
Subiectul al II-lea:
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind două trăsături ale artei poetice.

Lumea toată-i trecătoare.

Oamenii se trec și mor
Ca și miile de unde,
Ce un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.

Numai poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.
Mihai Eminescu, ,,Numai poetul...”