TUDOR ARGHEZI

 S-a născut la 21 mai 1880 la

Bucureşti cu numele său
adevărat Ion Theodorescu,
pseudonimul literar Arghezi
provine de la vechiul nume al
Argeşului – Argesis;
 Elev al Şcolii primare “Petrache
Poenaru”, al gimnaziului
”Dimitrie Cantemir”, apoi al
liceului “Sfântul Sava” din
Bucureşti;
 Debutul literar în 1896 cu
poezia “Tatăl meu”, în ziarul
“Liga Ortodoxă”, sub numele I.
N. Theodorescu;
 Prieten apropiat cu Grigore
Piscupescu (Gala Galaction);
 TUDOR ARGHEZI
 "Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul,
rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi
coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica
versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce
multă vreme au fost socotite, la noi și în străinătate, ca o
culme a poeticii și a artei."
(Alexandru Macedonski)
 La 19 ani intră la Mănăstirea Cernica, unde stă 4 ani;
 Urmează cursuri ale Universităţii Fribourg, apoi Geneva;
 Lucrează: publicist, bijutier, poet, scriitor, critic de artă,
pamfletar, jurnalist;
 1918 – 1919 este închis 1 an la Penitenciarul Văcăreşti,
împreună cu 11 ziarişti şi scriitori (printre care şi Ioan
Slavici) pentru colaborare cu autorităţile germane de
ocupaţie;
 1943 – cercetat şi închis la Bucureşti, apoi în lagărul de
la Tg. Jiu, pentru pamfletele usturătoare;
 TUDOR ARGHEZI
 1948 interzis în urma articolelor acuzatoare şi
ameninţătoare ale lui Sorin Toma din ziarul Scânteia a
P.C.R.;
 Supravieţuieşte vânzând cireşe, după cum singur afirmă;
 Reabilitat treptat în perioada 1952 – 1967:
 Distins cu premii şi titluri ca poet naţional;
 Membru al Academiei Române(1955);
 Premiul Internațional Johann Gottfried von Herder în
1965;
 A scris: poezii, pamflete, tablete, romane, scrieri critice,
teatru;
 Se stinge din viaţă la 87 de ani în casa sa din strada
Mărţişor din Bucureşti.
 Opere – TUDOR ARGHEZI
 Cuvinte potrivite (şi Psalmi)
 Icoane de lemn
 Poarta neagră – tablete
 Flori de mucigai
 Cartea cu jucării
 Cărticica de seară
 Versuri
 Ce-ai cu mine vântule?
 Versuri alese
 1907 – Peizaje
 Cântare omului
 Frunze
 Cadenţe
 Silabe
 Poeme, povestiri, romane, critice
TUDOR ARGHEZI
 Tablete din Ţara de Kuty – povestiri swiftiene;
 Ochii Maicii Domnului – roman
 Cimitirul Buna – Vestire – roman parabolic
 Lina – roman
 Eminescu – studiu critic
 Una sută una poeme
 Prisaca – poeme pentru copii
 Pagini din trecut – publicistică
 Poeme noi
 Critică literară
 Vladimir Streinu –
Pagini de critică
literară
Ed. Pentru literatură,
1968
 Ion Simuţ – Revizuiri
Ed. Fundaţiei
Culturale Române,
1995
 www.google.ro
 VLADIMIR STREINU – Pagini de critică literară
CIMITIRUL BUNA – VESTIRE
 “ … vom putea reflecta în conştiinţa noastră toată
măreţia vitalistă din opera poetică a lui T. Arghezi.
Poetul acesta e cel mai liber de concepte din câţi avem,
se exprimă în reliefuri orogenice, a căror materialitate
vorbeşte de începuturile creaţiunii, are sensul liric al
vieţii proprii şi nu numai al vieţii proprii, ca nimeni altul.
Este în tot ce gândeşte atât de personal şi dezvoltă
împrejurul condeiului său o atât de puternică influenţă,
încât descompunând realităţile obiective de care se
apropie, li se şi propune drept centru de recompunere
moleculară. Am impresia că în zona primejdioasă a
geniului arghezian granitul este firimicios, drugii fie ai
oricărei rigidităţi îndură neaşteptate incurvaţii, solidele se
lichefiază şi lichidele se solidifică, stările de echilibru
anterior al materiei intră în anarhie provizorie …”
 ION SIMUŢ – Revizuiri
ARHEOLOGIA EULUI POETIC
 “Arghezi este unul din acele cazuri în care viaţa şi opera,
omul şi artistul reprezintă destine paralele. Artistul nu
ignoră, desigur, omul Arghezi, ci îşi crează destinul
polemizând continuu cu el.”
 “Eul poetic arghezian îşi revendică o postură privilegiată
în biografia imaginară a umanităţii.”
 “Modelul poeticii argheziene este, într-un mod foarte
vizibil, alchimia. Poetul se întoarce la sine stăpânit de
mistica propriei individualităţi:
«Durerea noastră surdă şi amară
O grămădii pe-o singură vioară»
 “Marea singurătate argheziană se găseşte deseori
copleşită de pustia vremii. Senzaţia de pustiu
spaţializează timpul de dinainte şi de după clipa
prezentă. În ambele sensuri, fiinţa argheziană poate să
se precipite sau să ajungă la excese.”
 ION SIMUŢ – Revizuiri
PSALMISTUL
 “Poezia psalmilor arghezieni decurge în mod direct din
poemele nopţii.”
Eu ştiu tăcea când visul a murit
Şi-n toată clipa-nalţ câte-o statuie
Tăcerii, pe un drum ce suie
Neisprăvit.”
(Miez de noapte)
 “Revelarea prin cântec şi revelarea în cuget – prezumtive
– par concesii făcute pentru arătarea decisivă:
Vreau să te pipăi şi să urlu:
«Este!»”
(Psalm VI)
 “Universul nu este, totuşi, cu mult mai vast decât ni-l
descoperise Eminescu, dar este esenţialmente altul.”
 PSALMI – Tudor ARGHEZI
 PSALM 6
Pribeag în şes, în munte şi
pe ape,
Nu ştiu să fug din marele
ocol.
Pe cât nainte locul mi-e mai
gol
Pe-atât hotarul lui mi-i mai
aproape  Ci furtunos de-acum, şi iute.
Piscul sfârşeşte-n punctul
unde-ncepe.  Cu care turbur liniştea de-apoi.
Marea mă-nchide, lutul m-a
oprit.
Am alergat şi-n drum m-am
răzvrătit
Şi n-am scăpat din zarea
marei stepe. 
Sunt prins din patru laturi
deodată
 Si-oricât rn-aş măguli biruitor, 
Cunosc ce răni şi-anume unde
dor
Şi suferinţa mea necăutată. 
Din vitejii şi biruinţi trecute
Am câştigat puterea, ce-a
rămas: 
Nu mai străbat destinul meu la
pas 
 
Nu lua in seamă cântecele grele
Sunt leacuri vechi pentru dureri
mai noi
Si cântă moartea-n trâmbiţele
mele.
 „Înverşunat de piedici, să le
sfărâm îmi vine.” Psalm 
 Din PSALMII arghezieni
 Nici rugăciunea, poate, nu mi-e rugăciune, / Nici omul
meu nu-i poate omenesc. /Ard către tine încet ca un
tăciune / Te caut mut, te-nchipui, te gândesc.  (Psalm).
 Mă uit în tine, ca într-o chilie / Mă uit în ceruri, în
împărăţie / Mă uit în gol, mă uit în vizuini / Te caut
printre spinii din grădini.
 Psalmii sunt o luptă a poetului cu sine însuşi, cu
evidenţa sentimentului de solitudine ce-l
copleşeşte. (N. Manolescu). 
 Vreau să te pipăi şi să urlu: Este!
 Piscul sfârşeşte în punctul unde-ncepe / Marea mă-
nchide, lutul m-a oprit / Am alergat şi-n drum m-am
răzvrătit / Şi n-am scăpat din zarea marei stepe.
 Nu pot să fug din marele ocol …
 Sunt Doamne, prejmuit ca o gradină / În care paşte un
mânz.
 Critică literară
 “Nicăieri n-am putea găsi o caracterizare, globală fireşte,
dar mai viguros exprimată, a acestei estetici decât în
însuşi dl. Arghezi, în poezia sa Testament () Această
capacitate de a «transforma veninul în miere», păstrân-
du-i totuşi «dulcea lui putere», de a transforma
«mucigaiurile, bubele si noroiul» în frumuseţi inedite,
constituie şi nota diferenţială a poetului şi principiul unei
estetici creatoare de noi valori literare () Putem chiar
afirma ca dl. Arghezi reprezintă cea mai mare capacitate
de a exprima abstracţia prin materie. Valoarea lui nu stă,
aşadar, în determinante psihologice, ci în ineditul
expresiei, inedit ieşit din o forţă neegalată de a
transforma la mari temperaturi «mucigaiurile, bubele si
noroiul» în substanţă poetică. Fără intenţii ditirambice,
putem deci afirma ca cu dl. Arghezi începe o nouă
estetică: estetica poeziei scoasă din detrituşuri verbale."
(E. Lovinescu - Istoria literaturii române contemporane,
Editura Minerva, Bucureşti, 1973, pp. 602-604)
 „Este Arghezi un poet religios, un poet mistic?
Răspuns: Arghezi a corupt în chip fericit pentru
poezie tema sacrului şi a creat o operă unică, în
felul ei, în acest secol, introducând masiv în
problematica religioasă dramele existenţiale şi
metafizice ale individului."
(Eugen Simion - Prefaţă la vol. Tudor Arghezi,
Opere, I, Editura Univers Enciclopedic,
Bucuresti, 2000, p. XLIX)
 Critică literară
 "Un amestec de sublim şi urât este propriu stilului poetic
al lui Arghezi, în secţiunea stratului poetic central urâtul
fiind pragul de jos al elanului spre înalţimile sublimului, în
viziunea poetică a urâtului sacru.'
(Eugen Todoran - .Urâtul sacru în poezia lui Tudor
Arghezi", vol. Secţiuni literare, Editura Facla, Timişoara,
1973, pp. 293-294)
"Existenţa-moarte, eros-Thanatos, naturism frust şi
rafinata nevoie de a crea un alt univers, construit din
cuvinte «potrivite», acestea sunt traseele seismelor lirice
argheziene. Ele se exprimă într-un discurs abrupt, al
confesiunii directe sau în structurile metaforice cele mai
neaşteptate, încât poetica lui Arghezi, care nu seamană în
sintaxa şi stilistica ei cu nici o «tradiţie», putea să
deruteze şi să fascineze totodată."
(Mircea Zaciu - Tudor Arghezi", în Mircea Zaciu, Marian
Papahagi, Aurel Sasu, Dicţionarul esenţial al scriitorilor
romani, Editura Albatros, Bucureşti, 2000, p. 38)
Arghezi la 85 de ani
Casa memorială Tudor Arghezi
Casa memorială Tudor Arghezi – interior