Biografie

• Tudor Arghezi este pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, București – d. 14 iulie 1967
• Anul 1896 este anul debutului său literar. La 30 iunie publică în ziarul „Liga Ortodoxă”, condus de Alexandru
Macedonski, poezia „Tatăl meu”, semnată I.N. Theodorescu.
• La 19 ani a intrat la mănăstirea Cernica, unde a stat patru ani, până în anul 1904.
• În romanele sale, poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci autorul ciclului
Psalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din
unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În romanul Cimitirul Buna Vestire a parodiat cu
sarcasm lumea monahală.
• În timpul realizării României Mari mai exact în perioada 1918 - 1919 e închis un an, împreună cu 11 ziariști și
scriitori (între care și Ioan Slavici), la penitenciarul Văcărești, acuzat de trădare, deoarece colaborase cu
autoritățile germane de ocupație.
• În 1948 apare în ziarul PCR Scânteia, în patru episoade consecutive, celebrul articol al lui Sorin Toma, fiul
poetului proletcultist A. Toma, intitulat "Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei", în care, printre altele,
acuzând pestilențialul poetic al lui Tudor Arghezi, autorul sancționează un "urât mirositor vocabular".
Articolul se încheie cu o veritabilă amenințare cu moartea. Scriitorul va fi interzis imediat după publicarea
acestuia și se retrage din viața publică în căsuța lui de la Mărțișor unde ar fi supraviețuit, după cum afirma,
din vânzarea cireșelor
• În 1965 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură.
Tudor Arghezi – Opera poetica
Nevoia de schimbare;
Unul dintre cei mai mari prolifici și mai originali poeți români ai tuturor
timpurilor;
Poate fi plasat între Eminescu și Nichita Stănescu;
Arghezi se manifestă ca un ,,poet-orchestră’’, prin ,,capacitatea lui de a folosi
toate coardele instrumentului poetic într-o literatură de poeți în general
monocorzi.’’ (Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române);
Pentru prima data sunt investigate artistic medii sociale periferice, precum
mahalaua, pușcăria, lumea tâlharilor, a florăreselor, a oamenilor izolați din punct
de vedere social;
Prin psalmi, modelează lirica în formele dezbaterii de idei și ale tensiunii către
comunicarea cu divinitatea;
 Cele mai importante direcții tematice ale operei sale sunt : poezia filosofica,
,,poezia poeziei’’ sau artele poetice, lirica sociogonica și sociala, poezia de
dragoste și creatiile pentru copii (,,poezia jocului, a boabei și a faramei’’), care ii
ofera răgazul unei respirații de gingăsie în surprinderea lumii necuvântătoarelor;
Arghezi are curajul experimentului, al inovației, fiind lipsit de
prejudecăți în afirmarea a ceea ce conține potențialitatea frumosului
Exploreaza tăramul unui lexic inedit, populat de neologisme,
imprecații și crudități verbale de tot felul, dar păstreaza și cumințenia
evocatoare a limbajului popular.
O nouă știință a versului
Autorul este caracterizat printr-o accentuată diversitate, el
experimentează romantismul, parnasianismul, chiar și simbolismul
Plecând de la aspectele tradiționale, oferă alternative poetice
moderne.
Tudor Arghezi si modernismul

Scrierile sale apartin liricii moderniste prin:

• substratul filosofic profund;
• plasarea eului problematizant in centrul discursului liric;
• tematica existențială : moartea, singurătatea, relația om-divinitate,
disoluția frumosului;
• innoirea limbajului poetic;
• estetica urâtului;
• metaforele inedite;
Universul liricii argheziene
I.Poezia filosofică:
a) Artă poetică – Testament, Rugă de seara, Portret (în vol. Cuvinte potrivite-1927), poezia
Flori de mucigai din volumul omonim, poezia Epigraf(în vol. Alte cuvinte potrivite-1940)
– se observă constanta preocupare argheziană pentru exprimarea concepției despre
poezie și despre rolul poetului;
Ex: În poezia Testament, imaginea creatorului transpare original din operă, Arghezi
atribuindu-i roluri ce depășesc spațiul strict artistic. El este, mai întâi, o veriga esențiala in lanțul
generațiilor(,,În seara răzvrătită care vine/ De la străbunii mei până la tine‘’), având privilegiul de
a transforma un mod de viață primitiv, bazat pe jertfa și umilinta, într-unul superior, orientat
către valori spirituale. Pentru aceasta, își asumă, interiorizând-o, întreaga suferință a
strămoșilor, o ia asupra sa ca un titan, transformând-o apoi alchimic în artă. Acesta este sensul
hiperbolei din versurile ,,Al robilor cu saricile, pline/ De osemintele vărsate-n mine’’. Ca un
Orfeu modern, poetul plămădește arta sa din durerea ,,surda și amară’’, poezia-vioară având
calitatea de a vindeca rănile trecutului și de a schimba raportul de forțe dintre stăpâni și supuși :
,,Durerea noastra surdă și amară/ O grămădii pe-o singură vioară,/ Pe care ascultând-o a jucat/
Stăpânul, ca un țap înjunghiat”.
Universul liricii argheziene
b) În căutarea lui Dumnezeu - ,,Între credință și
tăgadă’’ – ,,Psalmii’’
Ex : Cei 16 Psalmi sunt răspândiți în întreaga operă
poetică, 9 fiind cuprinși în volumul ,,Cuvinte potrivite’’,
iar ceilalti in alte volume, ceea ce demonstreaza
permanența cultivării unei specii și a frământărilor
căutării, a problematicii filozofice. Psalmul poetic
interbelic este creat de o constiință problematizantă,
iar stările contradictorii ale psalmistului exprima
situatia dramatica a condiției umane, căutarea
dialogului cu Dumnezeu într-o lume desacralizată. La
Arghezi, se poate vorbi însă despre teologia catafatică,
aplicata atributelor revelate ale lui Dumnezeu,
epifaniilor. În jurul lui Dumnezeu este un cerc de
tăcere, iar a-L găsi înseamnă a-L căuta neîncetat.
c) Atitudinea față de moarte - Duhovnicească, De-a
v-ați ascuns, De ce-aș fi trist ? – în volumul Cuvinte
potrivite-1927
De ce-aş fi trist ? Că pacea duioasă si blajină
Mă duce ca o luntre prin linişti de lumină ?
E un surîs şi-n vraful de carţi, să mă alinte.
Vieţi noi tresar vioaie din foste oseminte.
Văd frunza că scoboară din ramuri cîte una.
Le ruginise bruma, le argintase luna.
Aud şi grînguritul de dragoste cu jele,
Oprit cu porumbeii pe coama casei mele.
Luceferii de noapte, scăpărători, i-adun
Din cerul ca o coadă deschisă de păun.
Singurătatea-mi doarme, culcată-n somn alături,
De-a lungul, între pături.
Mă-ntrebă cîteodată, trezită dintr-un vis :
-,,Eşti tot aici cu mine si tot cu mine-nchis?,,
Nu mă sfiiesc de dînsa, nici ei nu-i e ruşine
Că fuge să se-ascundă de lume lînga mine.De ce-aş fi
trist ? Că nu ştiu mai bine să frămînt
Cu sunet de vioară urciorul de pămînt ?
Nu mi-e clădită casa de şiţa peste Trotuş,
În pajiştea cu crînguri ? De ce-aş fi trist ? Şi totuş…
Universul liricii argheziene
II.Poezia sociala
a) Estetica urâtului – Flori de mucigai
(1931)
Aceasta se poate observa încă
din titlul volumului unde se reliefeaza
un oximoron de inspirație
baudelairiana : ,,florile‘’ argheziene se
nasc, dramatic și ironic, din ,,mucigaiul’’
singurătății, al mizeriei și al decăderii.
Imaginea din titlu trimite aproape
explicit către infernul fizic al închisorii,
dar si către metafizica unei lumi
spirituale, ce se salveaza prin
transformarea tragică a necesitătii în
libertate.
b) Revolta sociala, universul tărănesc –
Cuvinte potrivite(1927)
Poezia de revolta sociala
exceleaza in volumul "1907- Peizaje" din
1955, in carepoeziilepamflet "Cunt
inainte", "Pe razatoare", "Lipsesc
morminte", dar și în poezii din volumul
,, Cuvinte potrivite" unde se reflecta
drama rascoalei taranesti intr-un ton
acuzator si o atitudine plina de revolta si
incrancenare. Arghezi ramane solidar cu
cei multi, care trudesc in anonimat,
infrumusetati de munca aspra, dar
cinstita si dispretuitor fata de cei "plini
de bube", trandavi si degradati moral.
Universul liricii argheziene
III.Poezia de dragoste
a) Retincența și amânare a clipei
de iubire – poezii din vol. Cuvinte
potrivite
Poezia iubirii proiecteaza un
sentiment protector, o necontenită si
timidă chemare a iubitei, eul liric
amânând întâlnirea pentru a prelungi
fericirea de care se simte cuprins, în
care presăra ironii încântătoare:
"Melancolie", "Cântare", "Creion".
b) Împlinirea erotică de tip casnic – poezii din vol.
Cărticică de seară(1935)
În alte creatii, iubirea este starea superioara a
îngemănării îndrăgostiților, ca in "Psalmul de taină", una
dintre cele mai frumoase poezii din lirica erotică
romaneasca:
Femeie răspândita-n mine ca o mireasma-ntr-o pădure,
Scrisă-n visare ca o slovă, înfiptă-n trunchiul meu:
sacure,
Tu ce mi-ai prins de cântec viaţa cu braţe strânse de
grumaji
Si m-ai oprit ca să mi-o caut la tine-n palme şi-n obraji
Pe care te-am purtat brăţara la mâna casnica-a gândirii.
Cu care-am năzuit alături să leagan pruncul omenirii.
Iubita-soție este stăpâna universului casnic,
iubirea este împlinită în cadrul naturii vegetale și
animale, în toată bogăția si splendoarea ei: "Mireasă",
"Căsnicie".
Universul liricii argheziene
• IV. Poezia jocului, ,,a boabei și a fărâmei" – poezii din : vol. Cărticică de
seara, Buruieni(1936), Mărțișoare(1939)
Tema inedită, poezia jocului, a boabei si a fărâmei exprimă
fascinația pe care o are Arghezi pentru universul înconjurător, alcătuit,
cu candoare unică si fermecătoare, din lumea gâzelor, a florilor si a
animalelor domestice. În proza si poeziile dedicate acestor minuscule
ființe, Arghezi explică naiv geneza Universului ("facerea lumii, balet pe
șapte silabe")