Eseu informații - Baltagul - de Mihail Sadoveanu

CARACTERIZARE VITORIA LIPAN :

Statut : Vitoria Lipan este protagonista romanului "Baltagul", o figură reprezentativă de erou
popular, avand cultul pentru adevăr și dreptate, respectarea datinilor străvechi și a legilor
strămoșești.

Statu social : Acesta este conturat în primele capitole ale romanului - o femeie simpla din
Magura Tarcaului, mama a doi copii, MInodora si Gheorghita și soția lui Nechifor Lipan. O
notație a naratorului anticipeaza într-o oarecare masura deznodământul tragic, evidențiind ,
în același timp. condiția precară a sotiilor de oieri :"Viata muntenilor e grea; mai ales viața
femeilor. Uneori stau vaduve înainte de vreme, ca dansa".
Statutul moral si psihologic : Vitoria este o femeie puternica, curajoasa, dar mai presus de
toate, hotarata :"N-am sa mai am odihna cum n-are paraul Tarcaului, pan'ce l-oi gasi pe
Nechifor Lipan" (Cap 6 ) . De asemenea, ea se dovedește a fi și o femeie lucida ,dându-și
seama de faptul ca pe Nechifor l-au răpus răii, accepta aceasta noua realitate mărturisind
Eu sunt cea mai năcăjită şi mai amărâtă de pe lumea asta,am rămas văduvă şi sărăcuţă”.
Mai mult anticipeaza drama care ii va schimba viața în ca de la începutul calatoriei sale,
probandu-și astfel firea vizionara :”Sa stii ca pentru noi nu mai poate fi nici bucurie, nici
belșug” (Cap 5). Inteligență nativă și stapanirea de sine sunt evidentiate pe drum, dar,
mai ales, la parastas, cand demasca ucigasii, Vitoria regizand magiral scena. Cu o logica
impecabila, prin vorbe intepatoare și aluzive, ea îi constrânge faptasii crimei să
mărturisească adevărul (Cap 16 - scena parastasului). Pentru Vitoria, datoria creștinească
se afla înainte de toate, lucru reliefat și de către narator “trebuia ca să-și găsească pe cel
drag , să-l ridice din locul pieirii și să-l puie în pământ sfânt, cu rânduielile știute.”(Cap 13).
Aparținând lumii arhaice, patriarhale, Vitoria transmite copiilor respectul traditiilor (fire
conservatoare) și este refractară la noutățile civilizației. Darzenia femeii este sugerată de
atitudinea pe care o adopta atunci cand realizeaza adevăratul motiv al neîntoarcerii lui
Nechifor din călătoria prelungită : nu se lamentează, nu așteaptă rezolvarea dramei
personale din partea nimănui, nu se pleacă în fața destinului. Ea cere putere lăuntrică și
sprijin moral instanței divine și reprezentanților săi pe pământ. Inteligentă, ea reconstituie cu
măiestrie drumul parcurs de bărbatul ei cu cateva luni în urmă. O secventa care surprinde
inteligența Vitoriei este cea în care, aflând ca la Sabasa turmele avusesera trei stapani, iar
la Suha doar doi, concluzionează că Nechifor și-a găsit sfârșitul între aceste două sate :”În
întuneric, începea să i se facă lumină. [...] Aici, între Sabasa și Suha, trebuia să găsească
ea cheia adevărului.”(Cap 11) Cu ajutorul câinelui lui Nechifor pe care îl găsește într-unul din
sate femeia da de urma rămășițelor bărbatului său, prapadit în rapa de sub Crucea
Talienilor. Respectand traditia, Vitoria împlinește datoriile creștinești și îi organizează soțului
ei o inmormantare și o pomană tradițională.
Spirit contradictoriu, ea este credincioasă și superstițioasă în același timp, trăsături
ce rezulta din caracterizarea indirectă prin faptele sale. Ea merge și cere sfatul părintelui
Daniil, își pregătește plecarea conform ritualului creștin, purificandu-se de-a lungul a 12
vineri în care tine post negru și făcând un drum la icoana Sf. Ana de la mănăstirea
Bistrita :”“intai am sa fac rugaciunile de cuviință de la Maica Domnului, zise ea. După aceea
am sa țin post negru 12 vineri în șir. Pan’ atunci poate mi se întoarce omu”.Cu toate
acestea, ea o viziteaza și pe ghicitoarea satului, baba Maranda, și crede în visele și semnele
pe care le are, dar și în glasul naturii, care ii pare un aliat. Momentul botezului de la Borca
și cel al nunții de la Cruci dovedesc indirect o alta trasatura de caracter a personajului,
anume capacitatea de a iscodi și de a afla ceea ce o interesează. Este stăpână pe nervii ei
și nu arată supărare cand este abătută din drum de oamenii care petreceau la botez.
Disimuland, ea face un dar lehuzei și se vaicareste cu ipocrizie că are datorii mari,
aparandu-se astfel cu inteligență (fire prudentă) de eventualele atacuri ale hoților și
scuzandu-se că nu poate da mai mult pentru nou-născut :”...a arătat tuturor celor care
veneau s-o asculte că are greu năcaz c-o datorie de bani de la Dorna pe care de atâta
vreme o urmăreşte şi n-o mai poate împlini.[...]Aşa am păţit eu,cu oamenii care au să se
ducă la iad,se văita Vitoria veselindu-se în sine de viclenia ei” (Cap 10). Buna
cunoascatoare a firii omenesti/ fina analist uman, Vitoria mărturisește că în mijlocul
marilor adunări știe că este mai puțin observată în adevărata ei înfățișare, reușind astfel să
ascundă ceea ce simte :“Când îs mulţi,ei te bagă mai puţin în samă şi tu poţi mai bine
cerceta.Când îs mulţi,te poţi socoti singur,cu năcazul tău;dar când îs puţini,împung şi te
coasă cu ochii.”.
R2 : Trăsătura dominanta a Vitoriei este însă conservatorismul, acesta rezultand atât din
modul în care vorbește, cât și din atitudinea ei, cuvântul rânduiala - la care face apel
adesea - putându-i caracteriza toate faptele. În secvența în care o ceartă pe Minodora
pentru tendințele ei moderniste (Cap I) : “ îți dau eu coc, valt și bluza, arză-te para focului să
te arza” , Vitoria se dovedește o ferventa apărătoare a obiceiurilor de la care nu se abate și
nu acceptă că fiica sau fiul ei să facă acest lucru. De altfel, conservatorismul este o trăsătura
specifică locuitorilor de la munte, care refuză lumea exterioară în toate dimensiunile ei.
Interogatiile :”N-ai mai invatat randuiala ? Nu mai știi ce-i curat, bun și sfânt ?” accentueaza
caracterul conservator al femeii și modul în care ea percepe tot ce înseamnă tradiție.
Cunoașterea acesteia o face să înțeleagă faptul că Nechifor a murit ucis de dușmani și să
nu creada nici în vorbele preotului, nici în cele ale ghicitoarei. Vitoria își manifesta spiritul
conservator și în momentul în care, în drumul pe care-l face spre Dorna, intalneste alaiul
de nuntă. Ea aduce în discuție schimbarea calendarului, dar nu mărturisește decât la final
despre faptul că ea însăși menține planificarea zilelor conform tradiției :”N-aveți grijă și cei
de la Tarcau is cu legea veche” (Cap 10).

MODALITĂȚI DE CARACTERIZARE :
1. Caracterizare directă :
a. de narator ce prin utilizarea tehnicii detaliului semnificativ construiește
portretul eroinei, surprinzandu-i frumusețea :”Ochii ei caprii, în care parcă se
rasfrangea lumina castanie a părului. [...] Nu mai era tanara, dar avea o
frumuseta neobișnuită în privire.” (Cap I)

- apriga și indarjita :”Se uita numai cu supărare și i-au crescut tepi de aricioaica”
b. Gheorghita, fiul ei, o revedea drept o persoana cu puteri
supraomenești :”Daca-i într-adevăr vrăjitoare, cugeta el, apoi eu mananc și
ea prinde putere.” , respectiv :”„Mama asta trebuie să fie
fărmăcătoare;cunoaşte gândul omului...”
c. Negustorul David, impresionat de inteligenta, caracterul ferm și de abilitatea
tranzactionala a muntencei, mărturisește că :” dacă n-aş fi ovrei şi însurat,şi
munteanca asta n-ar avea soţ,într-o săptămână aş face o nuntă.”
d. Subprefectul Anastase Balmez o admira din primul moment, fiind uluit apoi
de finetea observațiilor, de tenacitatea anchetei personale declansate și de
 arta disimulării realelor ei intenții, aspecte ce îl determinau să se simtă inferior
:”Iar avea femeia dreptate;însă nu credea de demnitatea lui să recunoască.”
2. Caracterizarea indirectă :
a. Limbajul femeii se potrivește cu mediul rural căruia aparține, felul ei simplu de a
vorbi și plin de talc dovedind o inteligență nativă . Se pot remarca în limbajul ei unele
zicatori populare, cum ar fi :”cel ce spune multe,știe puține”. De asemenea, ea
folosește un limbaj uneori încifrat, dar cu conotații evidente :”eu te cetesc pe tine
măcar că nu știu carte sau “nu știe sarmanul, cum că ce i-i scris, i-i pus în frunte. Eu
acum l-am deschis și l-am cetit deplin”. De multe ori face aluzii la statutul ei de
vaduva, deși abia spre finalul romanului moartea soțului ei se va concretiza.
b. Fapte / Gesturi/ Atitudini :
1. Fire pragmatica :"Avea de căutat,de găsit şi de rânduit.De plâns,a plânge mai pe
urmă.Acuma n-are vreme." (Cap 13)
2. Fire intriganta :"Nu îndrăznesc a spune una ca asta.Eu nu vâr niciun fel de intrică.Mă
gândesc că nu-i toată lumea urâtă,nici calică,nici proastă;nu trăiesc când cu notarul,când cu
jandarul." (Cap 15)
3. Vicleana/ Insidioasa : Aşa am păţit eu,cu oamenii care au să se ducă la iad,se văita
Vitoria veselindu-se în sine de viclenia ei
4. Femeie iubitoare/tandra , porneste in cautarea barbatului sau :"era dragostea ei de
douazeci si mai bine de ani. Asa-i fusese drag si acuma, cand aveau copii mari cat dansii".
Descurcareata :"“o ajungea mintea ce are de făcut însă fata de o lume necunoscută pasea
cu o oarecare sfiala”
5. Framantata :"ea era plina de ganduri, de patima si de durere”
6. Apriga :"Femeia asta trebuie sa fie de pe alta lume; cele de la noi sint mai prietenoase;
taie cu vorba nu cu baltagul”
7. Sentimentală, preferand însă interiorizarea acestor stări emoționale:"Vitoria îl primi cu
mare bucurie și îl sărută pe amândoi obrajii, după aceea treci în alta odaie și se încuie pe
dinauntru, ca sa poata plange singura”.
8. Autoritară, :" Nu te uita urat Gheorghita, ca pentru tine de-aici înainte începe a răsări
soarele [...]De-acu trebuie sa te arati bărbat. Eu n-am alt sprijin și am nevoie de brațul tău"
9 Sociabila :"[…] după ce a stat multă vreme de vorba cu femei venite din locuri
depărtate”
10. Puternică, decide sa nu își manifeste starea emoțională, deși Minodora era copleșită
de despărțire :"copila plangea in pumni, iar obrazul maica-sa parcă era un portret neclintit”
11. Credincioasa :"astept de la Dumnezeu sa se faca lumina. Hotararea Lui are sa
cada la vreme”.
12. Sensibilă la remarci ofensatoare intelectului ei, aspect ce se reflectă când
Gheorghita reușește sa citeasca numele jalbarului :"Dumitru Macovei" , “Vad ca toți santeti
cu cap și cu învățătură. Numai eu is o proastă”.:"
13. Onestă , își respectă promisiunile :"Poftim și ție, Neculaies, paralele pe care ți le-am
făgăduit".
14. Responsabilă, nu evita preluarea atributiilor lui Nechifor, ci din contra, dorește sa le
indeplineasca :"S-apoi după aceea ne-am întoarce iar la Magura, ca sa luam de coada toate
cate-am lăsat".