T

T
J
Camelia GavrilS, Mihaela Dobop,
Mariana Chiriac, Cezar Zaharia

LirrBR $i LiTeRnTuRn RonANn

PENTRU CONCURSURi. OLiPIPiNDE
Si CENTRC DC EXCELENTN

Clasele 9-10
I

U
 CUPRINS
Argument

TEXTE FICTIONALE $I TEXTE NONFICTIONALE. TIPURI TEXTUALE $I STRUCTURA ACESTOM.... 8

t1.
77
Textul memorialistic........... 13
13
L4
Textul j uridic-administrativ 15
TEXTUL DESPRE TEXT: COMENTARIUL, ESEUL, ANALIZA, SINTEZA, PARALELA................ 15
APLTCATTT .............
NIVELURI ALE PRODUCERII SI RECEPTARII TEXT
APLICATII
il-: ::: :;;
24
18

VALORILE STILISTICE ALE UNOR CATEGORII MORFOSINTACTICE.............. 25

Rolul verbelor in naraliune........... 25
28
VALOAREA STILISTICA A SEMNELOR DE PUNCTUATIE...................... 29
APLrCATrr...,... 30
31
DEIXIS SI ANAFORA 35
36
38
CUVANTU L. D EN OTATI E S I CO N OTATI E.......,...,........, 39
REGISTRE STILISTICE ... 40
APLICATII 43
STILUL. CALITATI GENERALE $t PARTICULARE ALE STILULUI. STILURI FUNCTIONA1E........................ 44
APLrCATrr...,. 48
TIPURI DE DISCURS. DISCURSUL POLITIC..
POLEMICA 52

Partea a II-a - CLASA a IX-a............

TESTE INITIALE 54
Testul 1
Testul 2 55
Testul 3
58
Adolescen!a 5B
APLICATII 59
f oc 9i ioacd.... 60

61
67
b"
APLtCATil 62
63
APL\CAI\I.....
 65
66
67
APLICATII 68
69
70
Lumi fantastice............................. 7\
72
t3
74

TESTE DE ANTRENAMENT ..................,. 78

Testul 3 82
Testul 4 84
Testul 5 85
Testul 6 87
88
90
Testul 9 91,

Testul 1 95
Testul 2 96
Testul 3 97

100
TESTE INITIALE 100
Testul 1 ....... 100

Testul 3 ..................103
LECTURA TEXTULUI EPIC..........,...... .......104
APLICATII 106
Specii epice/Basmul cult.........,......... 108
APLICATII ... 109
Nuvela
APLICATII ................ 1 10
Povestirea..... 771
712
Romanul 113
Romanul in spaliul romanesc. Trasee critice fundamentale............. 774
118
Instanlele comunicirii in textul narativ. Autor. Narator. Personaj. Cititor.............. 727
125
Personajul.................. L28
............. 133
APLICATII 135
Tipare narative in proza fantastici.................... 136
APLICATII 1.39
Textul. Breviar de concepte.. 140
LECTURA TEXTULUI LIRIC .............. 74L
APLICATII 745
Poezie gi realitate: ,,procedee de tratare a realului"..... 146
Tipuri de lirism .......... 147
Poezia epici ;i poezia liricl 748
APLICATII 749
Limbajul poetic. Figurile de stiI...........,,. 151
APLICATII 156
Elemente de prozodie L57
APLrCATrr.... L61
Instanlele comuniclrii in textul poetic............. 162
L63
Timp gi spaliu - relief poetic.. 164
APLICATII 166
LECTURA TEXTULUI DRAMAT 1.67
Particularitili ale construcliei subiectului in textul dramatic 767
Particularitdli ale compoziliei textului dramatic 168
Personajul dramatic,....... 769
APLTCATTT ............. 770
Limbajul dramaturgiei 772
Rolul dialogului in textul dramatic 773
Rolul monologului in textul dramatic.......,........,.......,,,..... t74
Notaliile autorului. Didascaliile L75
APLICATII L75
Timp ;i spaliu - relief dramaturgic................ 177
APLICATII L79
Specii dramatice. Comedia 181
APLICATII..... 183
Drama..,...,.,...... 184
APLICATII 185
Tragedia..,,,.., 187
APLICATII 188
Cronica de spectacol. 791
TESTE DE ANTRENAMENT...,....,..... L92
Testul 1 192
Testul 2 193
Testul 3. 195
Testul 4 L97
Testul 5 L99
Testul 6
Testul 7 202
Testul 8 203
Testul 9 204
Testul 10 205
TESTE FINALE 206
Testul 1 206
Testul 2 207
Testul3 209

Partea a iY
rill'LEa IV-a TITERATURA
:a - LI t Elfll I rrltfr tl
$I LEITEI/i
CELELALTE ARTE ,,,,,,...,,,,..'.....' 211
LITERATURA $t CINEMATOGMFrA..............,.. ,.,',.,,',,.,'..,'''',,. 271
APLICA-III 274
 215
APLICATII

Testul 2
222

Testul 5
..,,,,,,..,,228

Bibliografie

{
 t-

fi
' ,CuvAntul e o rdscruce, un nod aplrut la intretlierea dintre ,rtrzealarr lumii gi "bitltura" ei;
iar limbajul, in intregul lui, e o tntAlnire tntre verticalitate (mute) gi orizontalitate (locvace),
intre un principiu masculin gi unul feminin, intre alunecarea zborului gi fixitatea privirii. A fi
in lume e a fi prins in plasa limbajului."
(Ren6 Gu6non, Simboluri ale Stiinpei sacre)

COilIPOilEilTELE SITUATI EI DE COMUilICARE

. Emipdtorul este instanla care transmite o informagie, un mesaj.
, Receptorul este destinatarul mesajului respectiv. trt.-rr., act de comunicare pot exista mai mulqi
emilltori gi mai mulli receptori. De cele mai multe ori, participanlii la un act de comunicare
sunt, in acelagi timp, emilitori gi receptori.
. Mesajul este secven[a de semnale (verbale sau nonverbale) pe care emigltorul o transmite cltre
receptor. Pentru a fi inleles, mesajul trebuie construit din unitnli sau elemente cunoscute deopotrivl
de emilltor gi de receptor.
. Codul reprezintdansamblul acestor elemente, care pot apa4ine unei limbi, dar gi gesticii, mimicii,
poziliei corpului etc.; de asemenea, pot fi o suiti de semnale sonore sau vizuale de diverse feluri
(alfabetul Morse, semnele de circulalie).
. Canalul reprezintd, mediul de transmitere a mesajului. El poate fi natural sau artificial: aerul,
scrisoarea, biletul, telegrama, telefonul, faxul, pogta electronicl etc.Zgomotele, scrisul necitel, gre
gelile de dpar sunt factori care pot ingreuna comunicarea.
. Contextul este ansamblul factorilor care, dincolo de sensurile determinate de structura lingvis-
tici a enunlurilor, afecteazesemnificalia acestora. Pe de o parte, el cuprinde datele situaliei de
comunicare (identitatea, rolul gi statutul social al interlocutorilor, locul gi momentul comu-
niclrii), iar, pe de altI parte, include supozilii despre ceea ce interlocutorii gtiu sau consideri
de la sine inleles despre opiniile 9i intenjiile lor in situapia datd, ceea ce nu se spune, dar se pre-
supune de citre ace$tia.

pagana 5
 PARTEA I

FUNCTilLE ACTULUT DE COnUNTCARE

' Fanc,tia etnotiod, prin care se exprimi stirile de emolie ale emi1itorului, se manifestl prin mo-
dificrri la nivel paraverbal (accent, intonagie, debit verbal, duratr etc) sau prin interjecaii. Prin
ea se accentueazd, o atitudine, o stare sufleteasci, o dorinqi nemirturisiti a vorbitorului. O intAl-
nim cu deosebire in poezie, dar gi in eseu, publicisticl, memorialistici erc., forme de comunicare
orientate, in general, dupi persoana I.
'Func,tia condtiod (persuasivi, retoricl), care se ref.erd la efectul de convingere pe care mesajul
trebuie sIJ aibe asupra destinatarului, urmdregte objinerea unei reacgii imediate din partea aces-
tuia. Mircile specifice sunt persoana all-a, vocativul, imperativul, interjeqiile. O intAlnim mai
ales in teatnr, dar gi in orice comunicare care apeleazdla dialog sau la monolog (comunicarea in-
formald, cotidianl, texte oratorice, jurnalistice, publicitare etc.).
' Funcpia poeticd,prin care mesajul se pune in valoare pe el insuqi, atrigAnd atenlia asupra propriei
forme, conferi un grad maxim de autonomie textului ca structurd lingvisticd, ,absolutizeazd,me-
sajul tn el insugi" (Dumitru Irimia). Este particulard literaturii, domeniu de comunicarevdzrtt ca
o unitate indisolubih intre forml ;i fond, expresie gi conginut.
' Funcgi.a referenpiald,legatdde realitatea pe care o expriml mesajul gi de situalia in care se face co-
municarea, este centratl pe evidengierea aspectelor concrete ce se doregte a fi transmise, pe reacgiile
Provocate de acestea asupra indivizilor. Este evidenjiatd" cu precldere in descriere (gtiinlifica, lite-
rarI, publicitard, portret, tablou etc.).
'Funfiia metalingoi.sticd, prin care mesajul congine referiri la codul utllizat, include gi gestica,
mimica, tonul etc. Prin ea se urmlregte explicarea anumitor elemente componente ale discursului,
in intengia & aJ face inteligibil 9i uqor de realizat de cltre toji participanlii la actul de comuni-
care- Atunci card codul tru este pe deplin inleles (cuvinte din alte limbi, neologisme, termeni de
{rr;lir*., argou, jargon etc), comunicarea este viciatl.
. '&{itfff,prin
"r'* care sunt vizar€ candul de comunicare gi controlul funcgionlrii lui, consti
bLr6*i[ircemlgrii fie in prelungirea sau intreruperea ei in vederea verificirii traseului
bi{ii:
f i--lltf, mo*.ldi

BTE\NEN CONCEPTUAL
l- t itcdo
de daicek furr.tii ah comunicdrii stabilite de Roman Jakobson, existi 5i direclii teoretice
mai noa, c;lte propun reqeziri sau nuanlari ale conceptelor. Astfel, Karl Btihler 5i Katarina Reiss identi-
ft5 trd func.tii de baz5 ale comunicarii prin limba:
'furrc;ia et<prsivd (manifestare a identit5|ii pi a stdrii emildtorului, in care cuv6ntul devine ,,simptom");
' funcfia apelativd (atitudine asumati fa!5 de un destinatar, in care cuv6ntul devine ,,semnal");
'func,tia reprezentativd (raportare la lumea extraverbalS, in care cuv6ntul devine ,,simbol").
2.in lntroducerein stilisticd, Dumitru lrimia vorbepte despre funclia stilisticd a comunicirii, derivati
din actualizarea celor gase funclii identificate de Jakobson, prin care comunicarea este ,,modulatd" in mod
subiectiv.
3. Umberto Eco argumenteaz5 ci ,,semnulestetic" este un ,,semn iconic" in care referinfa semantici nu
se consumi printr-o referire la un denotatum, ci se imbogSle5te incontinuu, cu fiecare receptare; astfel, ,,sem-
nificatul se reflecti mereu asupra semnificantului pi se imbogdle'te cu ecouri noi" .

pagina 6
 I
I coNTrNUrur- ir,rvAlAnu

BREVIAR CONCEPTUAT
4. Eugen Cogeriu vorbepte despre dou5 funclii ale cuvSntului (,,semnul lingvistic"), pe care le
definepte in interiorul relaliei cu referentul: funclia de reprezentare (proprie semnului in interiorul
sistemului limbii) 5i func,tia de denotare (care este proprie semnuluiin actul lingvistic propriu-zis).

ATLA MAI MULTEI

:rces- ,Limbajul este activitate credtodre gi, prin aceasta, activitate culturali infinitt. El este in acelagi
rmai timp o forml a culturii Sibazaacestei culturi, indeosebi catradipi.e culturale.
e in- Universaliile limbaiului
Limbajul este caracterizat prin cinci universalii, dintre care trei sunt primarez creatioi.tate, se-
riei m,alticiute, aheritate, iar doul sunt secundare sau derivate: istoriciute gi materialiate. Creatioita-
me- ten @ergeia) caracterizeazd,toateformele culturii. Printre aceste forme, limbajul este activitat eacare
tca creeazd. semni.fi.cate, creAnd semne cu semnificalii, gi in acest fapt consti sem.a.nticitdted sa. Aceste
semne sunt intotdeauna create pentnr altul sau, mai bine zis, ca fiind dinainte gi ale altuia, gi in
:co- aceasta constl aheriutearr. tr, ,."r, sens, limbajul este manifestarea primari aaltri.td,tii, a existmpei
+iile bnpreund cu altul, caracteristici omului. Istoriciatea rezultd, drn creatioi.ute si alteri.ate. Ea inseamnl
Iite- ci tehnica aaivitnlii lingvistice apare intotdeauna sub forma unor sisteme tradigionale proprii co-
munit4ilor istorice, sisteme care se numesc limbi: ceea ce se creeazl in limbaj se creeazi intot-
deauna intr-o limba. lLaterialiatea rezritd drn semanticiute qi drn altriute.Intr-adevdr, semanticitatea
este un fapt ce line de conftiinre gi nu pirlsette con$tiinla: pentru ca ea si fie pentru altcineva, tre-
buie si fie reprezentati in lumea sensibila prin semnificaflti rna.teria./1. Binetnleles ce aceasta este
situalia gi in cazul celorlalte activitdri culturale, ale ciror confinuturi, se $tie, se constituie doar tn
conryriinll qi trebuie sI fie toate reprezontate in lumea sensibila. Totugi, rnaterialitatea limbajului
este diferite de cea a dtor activitigi culturale, deoarece ea este tntotdeauna materialitate specifrca unei
lbnbi. Acelagi lucru se intimple qi tn cazul specific caracterului istoricitapiilingvistice fali de cea a
dtor activitlli culturale;ln acest sens, sdlurile, in artI, nu sunt analoge limbilor. Vom remarca, de
asemeni, ci limbajul este singura activitate culturala (deci creatoarg ca atare) definitd, de doud uni-
versalii $emanticitate qi alteritar.e), gi nu de una singuri, Si cd aheriutea. apare aici de trei ori, avAnd
in vedere ci ea condilioneazd istoriciatea Si materialitatea."
(Eugen Munteanu, Argument la vol. Eugen Cogeriu, Omul si limbajul sda)

pagina 7
 ,^-rr- I l,
&
C
I
.n
{-
N

rE
&
I

tl
rI
I
f;r
q
E1
(c
a
E
ii
olr
&
CI
E:T

Ir
&
tll

cl
q
flr
a
a
I
F
lz
a
TEXTE FtCTtONATE St rExrE iloil FtcTroNALE.
TI PU RI TEXTUALE $I STRUCTU RA ACESTORA Ir
ol
ct
iil
d
Mijloc ai rezultat al acunlizdrii limbii ca sistem absrract, textul - literar sau nonliter ar - poartd, am- q
Prenta stilului individual sau a ceea ce Eugen Cogeriu numeqre ,competenri expresivi.". Toate cele patru L

':$
,i
,&
pagina I
,
I
I coNTrNUruL iNVArARrr
d;-.rrriorri constitutive ,1. ,.*,olrri - fonematicd, semanticd, sintacticd, stilistic,i- au rolul lor in per-
sonalizarea comuniclrii literare.
\rr,.r., considera textul o secvenri lingvisticd scrisi sau vorbit4 care formeazd" o witate comuni-
cali6nala. Pentru ca un rext sI reprezinte un tot unitar, el trebuie sd satisfaci doua condiqii esenliale:
condilia de coerengi gi cea de coeziune.
Coerenga - este o calitate referitoare la conlinutul unui text, privind, agadar, informalia pe care
acesta o vehiculeazd", dupd, cum urmeazd: sd fixnizeze informagie noncontradictorie, pe mlsurd ce se
dezvolti sI ofere informalie noul 9i sI faci legitura tntre aceste informalii.
Coeziunea- este un concept referitor la tema textului, la mijloacele gramaticale folosite pentru a-i
& acestuia aspectul unui intreg organizat,cum sunt: repetida elementelor lexicale, paralelismul (repe
tarea unei anumite structuri asociate cu elementele lexicale c re o realizeazd), substitulia (inlocuirea
unor elemente lexicale prin substitute pronominale, asociati cu exprimarea intr-o forml diferitd), elipsa
(absenja unor elemente lexico-gramaticale), joncqiunea (ahturarea), timpul verbal. Aceste trlsdturi gra-
maticale sunt specifice gi unor elemente de limba numite conectori temuali - prepoziliile gi conjuncliile.
Ei pot avea efecr aditiv (sl, tncd, de asemmea), enumeruror (mai tntii, apoi, tn sfiryit), explicativ-justificativ
(cdci, adici), ilustrativ-comparativ (ottfrl, dc asemmea, inte ahele, de exenTpla), adversativ (in schimb,
din contrd, dar), concesiv (totu;i, cu toate d.cestea, mdcar cfl, rezumativ (pe scurt). Tot tn categoria conec-
torilor intrl gi substitutele (pronumele, adverbele, numeralele care reiau sau anticipl segmente de text
qi informaqia aferentd lor).
Raportul ficgiune-realitate vizeazd, atdt domeniul crealiei, specific operei literare, cAt gi cel al
comuniclrii, orale sau scrise, prin intermediul textelor nonliterare. CuvAnatl literaturd definegte
deopotrivl sfera ficlionalului gi a nonficlionalului, astfel incAt trebuie operate nigte delimitlri clare,
care privesc conqinutul de idei, tema gi mesajul comunicdrii, dar gi codul utilizat,formagi mijlocul de
transmitere a acestuia. De asemenea, scopul comunicdrii este in directi relagie cu rapomul realitate-fic-
giune. Se vorbegte, astfel, despre literaturd artistic,i, Stiinpifi,cd, de Eeci,alitate, de consunx, utilitard, d*fro"'
tiad etc.lr, ,.".t sens, Roman Jakobson, in lucrarea Lingoisticd Si poeticd, realizeazddelimitarea intre
arta li.rnbajului -literaatra - 9i celelalte practici oerbale.
Traseul delimitarilor realitate-fiqiune urci, in timp, pAni la Aristotel, care consideracdliteratura,
ca fapt de imaginalie, expriml ceea ce s-ar putea intAmpla, fiind posibil sau probabil in ordinea reali-
tlfii; ,g1ri"t' de i s-a intAmplat sa-gi chdeasci opera pe lucruri petrecute, autorul nu este mai pulin artist. .."
(!utica). Gerard Generte, tn epoca esteticii moderne, demonstreazd, cd ficl;ionalitatea funclioneazd
intotdeauna in regimul constitutiv al literaritllii: ,,O operl de ficliune este inevitabil receptatd ca lite-
rarl, independent de orice judecatl de valoare, pentru ci atitudinea de lecturl pe care o postuleazl (fai-
rrq$a <<suspendare voluntari a increduliteflirr) este o atitudine esteticl, tn inlelesul kantian de du,interesare
privind raporturile cu lumea reald." (Gerard Genette, Introdwcere tn arhitext: fi.cliune ;i dicpiune)
L ,.rs resrrAns, literatura cuprinde totalitatea crealiilor beletristice dintr-o limba, fiind conside-
ratii o artl a cuvAntului, o ,,nobile inutilitate" (Madame de Stadl), realizatdprin valorificarea funcliei
qresive a limbii, in directl relagie cu aceea cognitivi, emolionall, sociah, psihologici etc.
FicEiunea este rezuhatul unui proces imaginativ, care constl in preluarea unor elemente din reali-
tete gi transfigurarea lor artisticl, gragie sensibilitdtii gi viziunii estetice a autorului. Astfel, universul
Goncret este recreat subiectiv, modelat tn forme sulprinzitoare, obginindu-se acel ,joc secund" despre
care vorbegte poetul lon Barbu. Referentul textului literar se afle tn sfera imaginaliei, a ficliunii, chiar
&cI punctul originar se afle tn realitateafenomenelor, a stlrilor omenetti, a naturii, a gAndului, a obi
ectului etc. Adeviruri universale, generale gi eterne capdtd tn acest mod un contur specific, particu-
hr, estetic, prin intermediul imaginii artistice. Scopul operei literare scapl unei determiniri qi definiri

pagina 9
 PARTEA I

imediate, punctuale, situAndu-se undeva intre provocarea sensibilite{i, invitajia la refleclie gi me-
ditalie, trdire emogionald, deschidere comunicativi gi cunoagtere de sine.
Spre deosebire de textul literar, care dezvoltl dincolo de marginile logicii;i ale rajiunii datele uni-
versului, textul nonficqional igi glseqte referentul tn realitatea imediatl, pe care o surprinde tn coerenla
ei contextuald.,pebazaunei relalii detip cauzd-efect. Rezultatul gine de pragmatica intengiilor emilito-
rului, implicAnd un scop funclional qi un limbaj tranzitiv,bazat pe sensul propriu al cuvintelor.

TEXTUL DESCRIPTIV
Adev5ratI ,tehnici de iluminare" (foma Pavel, Gindirea romanulu), textul descriptiv consti in
surprinderea gi zugrivirea trlslturilor particulare ale unui obiect, ale unei persoane, ale unui fenomen
sau aspect din naturi, enumerAnd caracteristicile acestora. DupI limbajul utilizat gi scopul urmirit, tex-
tul descriptiv poate fr literar, caracterizatprin subiectivitate, sau nonlitqar, caraterizat, tn principiu, prin
obiectivitate. In general, descrierea nonliterarl prezintdobiecte reale, tn timp ce descrierea literard- atit
obiecte reale, cAt gi imaginare. De asemenea, dupi natura obiectultipreznntat, se disting mai multe tipuri
de descriere: topogrd.fi.a. (locuri sau ageziri omene$d), cronografa (epoci, perioade de timp), etopeed
(moravuri, caractere),portretul (figuri, persoane), abloul (peisaje, acfiuni, evenimente mai complexe).
Funqiile descrierii variazdin funclie de tipul acesteia: decorativl, explicativl, poetici, simbolici,
expresivi, narativd., rcprezentativl, comerciah, persuasivd, utilitard, practice, experimentah etc.
in g"rreral, se respecte un algoritm al realizdrridescrierii:
!. ancorarea - numirea obiectului descrierii;
2. aspectualizarea - fragmettarea tntregului in pe4i gi evidenlierea trislturilor acestora;
3. relapionarea - situarea temporah gi spagiale a obiectului descris, asocierea, disocierea, compara-
rea lui cu alte obiecte din aceeagi categorie;
4. reformulared. - recompunerea intregului, pentru rotunjirea descrierii.
Textul descriptiv are trisituri precum:
'Utilizarea unui vocabular specific aspectului descris (termeni de specialitate in cazul descrierii
gtiinqifice, cuvinte cu sens figurat in cazul descrierii literare, vocabular accesibil in cazul descrie-
rii avAnd un caracter utilitar etc.);
' Frewenja adjectivelor gi a substantivelor, care au rolul de a particularizarealitateadescrisi (formi,
culoare, dimensiuni etc.);
.Prezeflta indicilor spatiali gi temporali, prin care realitatea descrisi este contextualizatd;
. ' Utilizarea verbelor la prezent sau la imperfect, deoarece, tn general, descrierea are caracter static;
' Respectarea raportului intreg-parte-detaliu in prezentare, astfel incAt toate elementele sI fie
reprezenlate;
. Folosirea, cu precidere, a enumera[iei qi a epitetului in cazul descrierii literare;
'Respectarea unei logici a prezentdrii, potrivit cdreia realitatea descrisi poate fi infaligate urmi-
rindu-se axa orizontali (stAnga-dreapta) sau axa verticale (sus-jos);
. Evidengierea punctului de vedere al celui ce reaVzeazi descrierea;

-&
.%.,l"descrierile t PUNCTE DE VEDERE € ffi
noastre, decupam foagmente din continuumul obiectual gi procesu al al deia--W,
@:i sau deja-imaginatului. Le descriem pentru a le pune in clar, pentru a le face mai rehffi.

pagina 1O
I
I coNTrNUruL INVATARu
gzente, pentru a le aduce mai aproape, tot a;a cum narSm pentru a ne ingelege trecerea
@!Bu^"ntam pentru a ne valida judec5|iie."
(Alina Pamfil, Discursul descriytiv - contur teoretic si
:,:.:-a:
@ inPersVective, m.1. (!6),
..&r,,Descrierea extinsa gi detaliat5 apare ca o pauzEt pi ca o recreagie in cursul povestirii, av€

.@ estetic, ca acela al sculpturii ce impodobegte un edificiu clasic."

',:;:'148i (Gerard Genette,

TEXTUL INFORTUIATIV
Textul informativ are ca specific transmiterea unui numir cAt mai mare de informagii cdtre un au-
ditoriu, intr-un mod compact, unitar, logic qi coerent, punAnd in lumini fenomene, situaqii, atitudini
ale unor persoane etc. gi modelAnd, totodatl, tngelegerea celui ce recepteazl aceste informaiii. Predo-
mine funclia referenliald a comunicdrii,iar emilitorul este o prezeng discretl, estompatS. Cuvintele
sunt folosite cu sensul lor propriu, evitAndu-se ambiguitalile sau confuziile, astfel incAt si se faciliteze
accesibilitat.*. trrt..berile care ghideazdlectura textului informativ stnt: Despre ce suntefft. informapi.?,
Cum suntenl informapi?,ln ce scop este trd.nsnTisd inforrnapia.? etc.
Texte informative sunt considerate gtirile, articolele de ziar, textele gtiinlifice, textele de tip utili-
tar, reclamele, anunlurile, buletinele meteo, reletele culinare etc. Pentru realizareaunui text informativ
eficient gi coerent este necesardparcurgerea unor etape, precum:
. Documentarea atentd, asupra temei pe marginea cdreia trmeazd a se realiza informarea, prin
consultarea unor surse credibile, temeinice gi verificate.
. Selectarea acelor date gi informaqii esenliale gi relevante pentru reflecmrea fidele gi obiectivi a
temei propuse.
. Ordonarea logici a informajiilor, astfel incAt transmiterea 1or sd se realizeze.cu uguringi.
'Redactared prezentdrii trebuie, de asemenea, si respecte anumite reguli:
. si fie respectate cele trei pd4iale oriclrei compozilii: introducere, cuprins, incheiere;
. informalia si fie noncontradictorie (ideile dintr-un paragraf si nu intre in contradiclie cu altele,
din alte paragrafe);
r sr existe legituri logice intre informalri, care decurg firesc una din alta;
. conexiunile tntre idei si {ie realizate prin intermediul conectorilor textuali (elemente de legl-
turd - prepozilii, conjuncqii, adverbe, loculiuni etc. - precum: ;i, incd, de asemenea, mai intili,
apoi, tn tfrrtit, cdci, in scbimb, tnsd, totusi, tn printul rind, in al doilea rilnd etc.).

L A RG U TU E NTAT IV.
T EXT TI
STRUCTURI Tt TEHNtct ARGUMENTATM
Textul argumentativ este un discurs orientat spre a convinge un auditoriu/un interlocutor/un des-
tinatar, caracterizat prin asumarea de citre locutor a unui punct de vedere in leglturl cu o temI, pe
care tl sus[ine tntr-o manierd ralionaldt Sazatd pe logica argumentativl).
Textul argumentativ este specific domeniului gtiinqific, dar qi celui didactic sau jurnalistic. Definit
ca oartd de a justifica o opinie" (R. Blanche), textul argumentativ respecti urnqitoarea structuri:
'Formularea ipotezei cu privire la tem5, evidenliindu-se opinia locutorului;
'Expunerea argumentelor menite a sus[ine ipoteza;
pi a exemplelor

'Formukrea concluziei, prin reluarea nuan ate a opiniei iniliale.

pagina 11
 PARTEA I

ATLA MAI MULTEI

Subordonat inci din Antichitate domeniului retoricii, discursul argumentativ era organizatin
cinci etape:
l. Exordiwrn - inceputul discursului, care avea ca scop captarea aten iei auditoriului (capatio
beneaolentiae);
2. Propositio - anufllarea temei discursului gi a principalelor idei ale acestuia;
3. Narratio - expunerea faptelor;
4. Confi.rmarlo - desflgurarea demersului argumentativ propriu-zis, prezentarcaprobelor, res-
pingerea argumentelor adversarului sau a posibilelo r contr aarglrmente (refuatio) ;
5. Peroratio - finalul discursului, in cadrul clruia se face o recapitulare sinteticl a conlinutului
(recapitulatio) qi un ultim apel la auditoriu (indignatio).

Strategiile argumentative au rolul de a modela rarionamentul, spre atingerea scopului pro-

pus. In funcgie de intengiile locutorului, acestea pot fi ofensiae sa:u defensioe, inductiae (de la parti-
cular la general) sau dedwctioe (de la general la particular), bazAndu-se pe tehnici precum exernplifi.carea,
aluzia, analogia, opozipia, contrastul, gradarea, acwmularea, citatul, asocierea, conxpara{ia, redwcerea
la absurd, influenparea afectio,i a locutorului etc.
Legitura dintre idei gi tnlanluirea argumentelor este realizatl cu ajutorul unor conecrori (cuvinte,
structuri, expresii) care vizeazd:
' ordinea ideilor sau a faptelo r: tn primul rind, tn al doilea rind, mai intii, tn alai ordine de idei,
tn plus, apot, ?e de ahd parte;
. exemplificarea: tn ceea ce prive;te, de exemplu, spre exemplu, de pilda, cunx arfi;
r compara[i fel cu, in comparapie cw, tot ata cd;
a: la
. contrastul: fapA de, or, spre d.eosebire de, dar, tnsd, in contrast cu, dimpotri,ud etc.
. probabilitatea: este posibil, probabil, poate, este cu putin{d;
. certitudinea: negre;it, sigur,fdrd fndoiald, bineinpeles, desigur, defapt, cu certitudine;
. cavzai intrucit, deoarece, aoind tn oedere, pentru cd, din cauzd cd;
' concluzia: deci, rezuhd cd, in consecingd, de aici putem ardta cd, prin urmare, a;adar, tn conclu-
zie, tn cele din urrnd, pe scurt;
Existi, de asemenea, modalizatori de opinie care nuanleazdideile gi atitudinile locutorului cu pri-
vire la temI, precum:
' convingerea: iunt conains, n-am nicio tndoiala,fara doar ;i poate, sunt incredinfat,fdrd urmd
de indoiala;
' pdrerea nedecisi: probabil, poa.te, se pdre, am impresia, dupd todte aparenpele, e de bdnuit, nu
este exclus;
r contestareai contest, resping refuz sd cred, nu odd niciun rnotio pentru care, e o erodre sd crezi;
. ierarhizarea: in primul rAnd, tn al doilea rind;
I cavzat pentru cd, din cauzd cd, dcoarece, cdci, intrucit;
. addtgarea: pe de o parte, pe de ald parte, mai muh, nu numai, in plus;
. consecinla: tncit, tn consecinpd, ca urrnare.

fi
' ,,SI argumentezi 1...1 tnseamnl si plasezi idei qi cuno$dnfe intr-un raport de interacqiune
logicd gi de succesiune adecvatS, astfel tncAt sa conducl la acceptarea sau la respingerea anumitor

pagina 12
I
I coNnNurur- iruvArAnl
,r..giorri. Este una dintre cele mai complexe activitefl ale omului cafiinldrvorbitoare. [..J Cu
tolii dorim si fim in stare sI dIm glas cu precizie gAndului gi emoliilor noastre."
(Vicenzo Lo Cascio, Gramatica argumentdri)

T EXT U L TIT E M O R I AL I ST I C
Textul memorialistic se tncadreazd"- aleturi de scrisoare, jurnal, interviu, eseu autobiografic, amin-
tiri, confesiune etc. - in categoria literaturii de frontierl, tn interiorul clreia existl chiar segmentul in-
titulat ,literarura mlrturisirilor" (Silvian Iosifescu, Literatura defrontieril. De asemenea, criticul Eugen
Simion, in lucrarea Ficpiunea jumalului intim, vorbegte despre ,genurile biograficului", situate intre
,povestirea ficlionala" gi ,,povestire afactuald",dupl delimitareafdcrttdde esteticianul Gerard Genette
in volumul Introducere in arhitext. Ficpiune si dicpiune.
,Scriituri a eului", textul memorialistic leagd ,ffuii de evenimente" ori ,,secvenle de intAmplari
reale', contemplate gi retriite din perspectiva trecerii timpului (Erving Goffman, Frame Analysls), cu
toati nostalgia sau disperarea eului pornit ,in clutarea timpului pierdut". Reprezintl o consemnare
retrospectivl a unor evenimente sau tntAmpldrila care autorul a fost martor, sub forma unei sinteze
tntre istorie gi confesiune, la persoana I, specificd subiectivitelii, astfel incAt valoarea documentarl
este, de cele mai multe ori, dublati de una artisticl.
Spre deosebire de jurnal, textul memorialistic nu este neapdrat strict concentrat asupra vielii indi-
viduale a autorului, ci cuprinde un teritoriu mai vast, care include epoci, scene de via1i, oameni etc.,
ce au marcat, lntr-un fel sau altul, devenirea memorialistului. Esenliale, intr-un asemenea text, este op-
tica autorului asupra vielii la sfArgit de drum, daci se gine seama de faptul ci memoriile se scriu citre
finalul viegii. Experienla trlitl este distilati in elementele ei revelatoare, care capdtd, consistenli prin
raportare la prezent, astfel tncAt distanga dintre timpul mdrturisirii gi cel al trlirii este un necesar ele-
ment al tnlelegerii propriei viegi.
Evocarea, retrospectia 9i introspeclia, decupajul, analiza, confesiunea, exclamaliile gi interogagiile
retorice, povestirea, descrierea, monologul etc. sunt tehnici gi procedee narative specifice textului me-
morialistic, toate fiind circumscrise persoanei I.

TEXTUL EPISTOLAR
Textul epistolar situeazl intre confesiune gi informare, fiind conceput pentru un anumit desti-
se
natar Ei avAnd un scop particular. Naraliuni intime gi organizate,filrda fi, insi, pregltite pentru ochiul
publicului, scrisorile cuprind un mesaj direct, voluntar, natural gi spontan, raportat cu necesitate la rela-
file dintre emildtor gi destinatar.
IlustrAnd o situajie de comunicare indirectl, textul epistolar adoptl un cod cunoscut de cei doi prota-
gom$ti ai comunicirii, prin care se transmite un mesaj anume, cu resPectarea unor convenlii formale: data
fl loc"l elabordrii, formula de adresare citre destinatar, texnrl in sine, formula de incheiere gi post-scriptum-ul.
Existi, insi, gi texte epistolare formale sau oficiale, care circule de obicei intre institulii, sau intre
o persoanl gi o institulie, agadar, intr-un cadru ce deplqegte sfera intimitilii.
tn funqie de dpologia in care se tncadreazi, textul epistolar valorifici toate funqiile comunicirii, cu
deosebire cea emorivi gi conativ[ in scrisorile intime gi familiale, sau cea referenjiale i n cazul celor oficiale.
tn zilele noastre, scrisorile clasice sunt din ce in ce mai mult inlocuite, gralie progresului tehnolo-
g., d" e-mail sat po;td electronicd, forml rapide de comunicare la distangl,, dar care nu poate suplini,

pagina 13
 PARTEA I

pagina 18
II
I corurrruuruL iruvArAnn

pagina 19
 PARTEA ,l lo
tU
a

r!ft

ilrvEtuRr ArE PRoDUCERil tl RECEPTARII TEXTELOR

fi (I-udwig'Wittgenstein, Tractatus Logico-Pbilosophicu)

Nivelul Particularitili
Fonetic Nivelul fonetic vizeazd, expresia sonori a cuvintelor, sub forma sunetelor care dobAndesc,
in comunicare, o anumitd rezonanld.gi incdrciturd stilistico-afectivi, datd de inillime, duratd, am-
plitudine, tonalitate, ritm, accent, intonalie, timbru gi tempo. Indicatorii nivelului fonetic sunt:
. sunetele: vocalele, semivocalele, consoanelel
, grupurile de sunete: vocalice (diftong, triftong, hiat), consonantice (sh, th, tsch etc., intAl-
nite in cazul numelor proprii sau al cuvintelor imprumutate din alte limbi, care pdstreazd
grafia din limba de origine), sunetele duble (ee, ii, uu, oo etc.);
. accentul, care poate determina schimbarea sensului unui cuvAnt ftfine - huna, pirce - parcit);
. cacofonia (aliturare de sunete cu efect sonor neplicut), care se poate evita prin reformulare,
schimbarea topicii sau introducerea unui nou termen intre cei doi;
. bipercorectitudinea (folosirea gregite a unor sunete in locul altora, tocmai din dorinla
de exprimare corecti: bleumaren in loc de bleumarin, piftea inloc de chifua);
. despdrtjred tn silabe, care se face dupd anumite reguli, pe lingn cea a pronunqiei;
. tonul poate modifica sau nuanla sensul unui mesaj; el poate fi neutru, constant, intero-
gativ, exclamativ, afectiv etc.;
. pctuztt aparela sfArgitul enungului, dar gi in interiorul acestuia, exprimAnd o stare afec-
tivl, surpriza, reflecgia, uimirea etc.;
a intond{id estein directi legituri cu interjeqiile, vocativele gi interogaliile din text, care
modalizeazd. comunicarea tn funclie de intenliile vorbitorului.

pagina 20