VARIANTĂ 1

CONCURSUL NAŢIONAL DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

CLASA a IX-a
Toate subiectele sunt obligatorii.
Timp de lucru 3 ore.
Se acordă 10 puncte din oficiu.

Citeşte cu atenţie următoarele fragmente:

A. „- … De aceea eu cred în vise, urmă cu tărie bătrânul sculptor. Nu în toate, bineînţeles. Şi mai
puţin în visele a căror cheie o poartă toată lumea în buzunar. Pasăre înseamnă veste, pisică egal
trădare, câine – duşman şi aşa mai încolo. Astea sunt copilării. Simbolistica viselor e mult mai
complexă şi mai tainică decât simpla explicaţie din popor. Interpretarea lor trebuie făcută ştiinţific.
Sunt unele prevestitoare. Altele ne întorc înapoi, la vieţile din străvechime. Dar nu oricine le face.
Trebuie să fii anume hărăzit ca să te viziteze un vis profetic. Căci şi visele sunt pe măsura
oamenilor. Sunt, cum spuneam, unele care ne vin în împrejurări de mare cumpănă, sub ameninţarea
morţii. Ţâşnite din straturile adânci ale fiinţei noastre, ele ne destăinuiesc stări de mult trăite, trecute
în străfundul nostru, care zbucnesc în vis cum într-un cutremur năpădesc prin crăpăturile scoarţei
vinele apelor fierbinţi din miezul pământului. Ele simbolizează nu numai o trecută trăire personală,
ci aduc din străfunduri o experienţă obştească, o ameninţare de întâmplare colectivă a omenirii din
care eram atunci, cum suntem şi acum o părticică, unde însă răsună totul.”
(Vasile Voiculescu, Căprioara din vis)

B. „Deci, să n-o mai lungesc şi să încep şi eu povestirea visului despre care am pomenit. Am visat
acum vreo două luni că eram închis pur şi simplu într-un borcan, dar într-unul tăiat parcă în cristal
de stâncă. Mă învârteam de colo-colo prin borcanul care din când în când scăpăra curcubeie şi
priveam cu mare mulţumire prin pereţii săi lumea fluidă, pâlpâitoare, din jur. O pasăre venea
lopătând dinspre munţii îndepărtaţi şi, pe măsură ce se apropia, se lăţea arcuindu-se pe pereţii curbi.
Când s-a apropiat foarte mult, i-am văzut ochiul migdalat, uriaş, întinzându-ca ca într-o lupă şi
brusc cuprinzându-mă din toate părţile. Mi-am acoperit faţa cu un sentiment îngrozitor de ruşine şi
de plăcere. Când am privit din nou, am observat că în peretele borcanului, care scânteia nebuneşte,
apăruseră contururile subţiri ale unei uşi. M-am repezit spre ea îngrozit de gândul că ar putea să fie
deschisă. Dar am respirat uşurat: un lacăt enorm, moale, ca de carne, atârna la uşă. Pe drumeagul
care cobora din munţii îndepărtaţi şi se oprea în faţa uşii mele venea o fetiţă. Părea cuminte şi bine
crescută cum înainta, cu funde mari la codiţe şi cu guriţa umedă, înspre uşă. Pereţii borcanului
deveniseră drepţi şi limpezi ca de cleştar şi brusc am simţit o spaimă iraţională, o teroare cum nu
mi-a fost dat să mai încerc vreodată. Fetiţa ajunsese în faţa uşii şi începu să bată cu pumnii mici,
sidefii, în cristalul gros. De spaimă, mă trântisem pe jos şi mă zvârcoleam, dar nu o slăbeam din
ochi. Când a apucat lacătul, am simţit că mi se sfâşie măruntaiele, că îmi explodează inima. Ea a
rupt lacătul şi, cu mâinile mânjite de sânge, a împins greaua uşă de cuarţ. A rămas încremenită în
prag, într-o atitudine pe care mi-e imposibil să v-o descriu, pentru că nu există cuvinte capabile s-o
facă. […]
M-am trezit cu o senzaţie stupidă, care m-a sâcâit toată dimineaţa, dar nu mi-am amintit visul
decât după prânz, mai întâi ca nişte fulgerări de emoţie pură în plex, apoi, la şcoală, pe când îmi
ascultam elevii, ca nişte secvenţe dureroase ininteligibile. Mi-a trebuit şi ziua următoare ca să pot
reconstitui tot ce-am povestit aici.”
( Mircea Cărtărescu, Mendebilul)
 a. Lectura 80 de puncte

I. Înţelegerea textului (10 puncte)

1. Demonstrează, prin două trăsături, apartenenţa celui de-al doilea fragment la una din categoriile text
literar / text nonliterar. (4 puncte)
2. Identifică, în cele două texte, două asemănări / două deosebiri referitoare la simbolistica visului în
viziunea naratorilor. (6 puncte)

II. Scriere despre textul literar (20 puncte)

Redactează o un text argumentativ de 15-20 de rânduri, în care să comentezi afirmaţia „ Căci şi visele
sunt pe măsura oamenilor”, valorificând ideile identificate în cele două texte date.

III Scriere imaginativă (35 puncte)

1. Pornind de la afirmaţia lui Gaston Bachelard: „Înainte de a contempla, visăm.", redactează un eseu liber,
de 1-2 pagini, în care să ilustrezi tema / motivul visului aşa cum apare în operele literare studiate sau / şi
citite. ( 25 de puncte)
2. Redactează o pagină de jurnal intim, 15-20 de rânduri, în care să povesteşti un vis ciudat care te-a
impresionat mult. (10 puncte )

REDACTARE (pentru cele trei compuneri - 15 puncte)

b. Practica raţională a limbii 10 puncte

1. Numeşte funcţia limbajului dominantă în fragmentul lui Mircea Cărtărescu şi justifică-i prezenţa.
(5 puncte)

2. Identifică perspectiva narativă utilizată în cele două texte şi raportul dintre narator şi întâmplările relatate.
(5 puncte)

c. Elemente de construcţie a comunicării 20 de puncte

1. Indică sinonime pentru cuvintele: hărăzit, destăinuiesc, teroare, ininteligibile. (4 puncte)

2. Enunţă două proverbe / zicători / expresii despre ruşine. (6 puncte)
3. Identifică în primul fragment două cuvinte aflate în relaţie de sinonimie. (4 puncte)
4. Precizează antonimele contextuale pentru cuvintele: colectivă, iraţională, trecută. (6 puncte)
 VARIANTĂ 2

CONCURSUL NAŢIONAL DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

CLASA a IX-a

Citeşte cu atenţie următoarele fragmente de text (30 de minute):

A.
”II
Când a venit pe lume fratele meu cel mic, uliţa îl aştepta la poartă. El nu ştia nimic: era aşa de mic!
Căsuţa lui de atunci era un leagăn alb; palmele mamei erau singura uliţă prin care putea păşi; ochii
mamei – singurele ferestre prin care putea privi. Pe-atunci ştia numai să scâncească şi se numea
Scâncea-Voievod.
A trecut multă vreme până când, cu mâinile şi cu picioarele, a prins să meargă de-a buşelea prin
molateca împărăţie a covorului. Acolo a hoinărit, în voie, în tovărăşia unui mieluşel de lemn
potcovit cu rotiţe, bucălat şi fumuriu la trup, ca un strugur de lână. Îl purta prin luncile de ţesături şi
parcă mai degrabă mieluşelul era păstorul, căci el privea doar, iar copilaşul păştea covorul,
mozolind.
Acolo s-a rătăcit prin codrul picioarelor de scaune şi de măsuţe, sălaş al urşilor, al lupilor, al tigrilor
şi al altor sălbăticiuni de pâslă sau carton. Acolo a privit cele dintâi păsări şi a ascultat cele dintâi
ciripiri: muştele cu bâzâitul lor. Acolo s-a trudit zadarnic să treacă dealurile taburetelor, pe sub care
motanul îşi croia tunel. De câte ori coada motanului, fum alb, n-a încercat pornirea mâniei lui de
floare! Acolo i s-au minunat ochii, privind vântoasa pădure de aur a flăcărilor din sobă potolindu-se,
prefăcută în toamnă arămie, moţăind scuturată în rodii de rubin şi adormind în cenuşă.

III
Copilăria, iscoditoare ca un copil în faţa uşii care ascunde pomul de Crăciun, se înălţa, în trupul lui,
în vârful picioarelor: creştea. Putea urni un scăunel, înhămându-şi toată puterea prin braţe: era
întâiul avânt. Putea, urcându-se pe scăunel, să-şi moaie degetul în gavanosul cu dulceaţă, de pe
măsuţă, ca mai apoi, după ce şi l-a supt, să-l întindă şi mamei; era întâia dărnicie. Putea păşi singur
în cerdac: era întâia pribegie. În curând paşii lui se căzniră prin ogradă; uliţa îl privea înduioşată pe
sub poartă, făcându-i semne cu portiţa: îl chema la ea. El nu putea ajunge până acolo. Supărarea
curcanului îl speria ca o furtună; se-nnoura curcanul în pene – el fugea în cerdac. Purta rochiţă pe
atunci şi se numea Puiuţu.”
(Ionel Teodoreanu- Uliţa copilăriei )

B. „Aş fi vrut să scriu despre vârstele de atâtea feluri prin care-am trecut până acum, fără să-mi dau
seama, despre cele ce ne-apropie sau ne despart de ceea ce suntem, de ceea ce rămânem cu
adevărat; despre neputinţa de a vorbi despre tine însuţi ca despre o fiinţă unitară, despre oroarea că-
n orice timp prezent nu eşti, de fapt, decât un intermediar, un precursor; despre dezgustătoarea idee
că vei ajunge odată să fii propria ta bunică, mătuţă şi tanti, supravieţuind copiilor şi gloatei de tineri
ce-ai fost, despre căderea în formă lăbărţată a "fiarei bătrâne"; despre încăpăţânarea cu care mergi
împotriva valului ştiind că, oricum, te-aşteaptă cristalizarea: în mama, funcţionar, lucrătoare sau
trântor al uneia din diviziunile sociale ale muncii, producător şi donator, rudă a cuiva care nici nu
există încă...; despre umilinţa de a nu şti cine eşti şi ce vei fi şi despre groaza că ai putea şti ce eşti şi
ce vei fi şi până când îţi e dat a trăi.

Despre răbdarea cu care încerci să împarţi apele atâtor vorbe despre tine, care te bruiază, te
micşorează, te împiedică, te falsifică, te destramă. De-aceea fugi din calea lor, te fereşti, îi ocoleşti,
căci n-ai nicio legătură cu ei. Eşti nubil şi inutil. Ca un linx privindu-se-n oglindă, stând la pândă.
Te uiţi la tine şi parcă ţi-e mai bine: sunteţi doi, puterea creşte... Eşti recunoscător frumuseţii tale că
e, şi-apoi uiţi (...) Ai o mie de simţuri. Iradiezi. Te străbat senzaţii şi viziuni pentru care nu eşti
pregătit. Te opreşti din drum plin de panică, de parc-ai fi văzut un crotal, un scorpion pe trotuar, de
parcă urma să te faci ţăndări... Ţi se pare că se-ntâmplă lucruri pe care le-ai mai trăit odată. Vezi
figuri necunoscute şi brusc te bucuri şi-ai vrea să le opreşti (...) Se petrece ceva de neînţeles şi nu
ştii cine-i de vină. Eşti obosit. Nu mai poţi (...) Te-ntorci întreg şi mut şi-ţi vine să cânţi la trompetă,
să loveşti uşor un trianglu, să gâfâi pe-o bicicletă, să-noţi pe sub apă cu ochi deschişi, să dispari
într-un nor sclipicios.Te recunoşti?”

(Simona Popescu- Juventus - Despre mine aş fi vrut să scriu despre

tine)

Alege una dintre variantele de subiect de mai jos şi răspunde corect tuturor cerinţelor formulate în
sarcinile de lucru. ATENŢIE! Nu ai voie să rezolvi ambele subiecte.

VARIANTA I

a. Lectura (80 de puncte)

I. Înţelegerea textului (16 puncte)
1. Precizează motivele raportării simbolice a naratorului la chipul expresiv al mamei, aşa
cum rezultă din cele două texte propuse .
(4 p)
2. Analizează perspectiva narativă întâlnită în cele două texte literare, punctând indicii
subiectivităţii narative. (12
p)
II. Scriere despre textul literar (25 puncte)
Scrie un eseu, de una-două pagini, în care să argumentezi apartenenţa la aceeaşi temă (jocul/
copilăria/ adolescenţa) a textelor literare citite anterior.
III. Scriere imaginativă (25 puncte)
Redactează o compunere, de minimum o pagină, în care, după modelul de mai sus,
asumându-ţi rolul unui narator implicat, să relatezi o secvenţă verosimilă legată de
copilăria/adolescenţa ta. Integrează în compunere viziunea personală asupra acestei etape
ireversibile, evidenţiind relaţia ta cu un îndrăgit membru din familie, în funcţie de propriile
experienţe trăite.
REDACTARE (pentru ambele compuneri - II şi III: 14 puncte)
- respectarea regulilor de ortografie şi de punctuaţie, aşezarea în pagină a textului; utilizarea
unui stil adecvat tipului de comunicare indicat.

b. Practica raţională şi funcţională a limbii (10 puncte)

1. Explică valoarea morfologică şi expresivă a cuvâtului subliniat din enunţul „Pe-atunci ştia
numai să scâncească şi se numea Scâncea-Voievod.” (4
p)
2. Formulează, argumentat, un răspuns afirmativ sau negativ la întrebarea „Te recunoşti?”
din finalul celui de-al doilea text propus.
(6 p)

c. Elemente de construcţie a comunicării (20 puncte)

1. Scrie, din cele două texte, câte 3 elemente (expresii/construcţii sintactice) specifice
comunicării nonverbale. (6
p)
2. Precizează funcţia dominantă a limbajului comună celor două enunţuri şi argumentează-ţi
răspunsul: a) “Copilăria, iscoditoare ca un copil în faţa uşii care ascunde pomul de Crăciun, se
înălţa, în trupul lui, în vârful picioarelor: creştea.”
b) „Ai o mie de simţuri. Iradiezi. Te străbat senzaţii şi viziuni pentru care nu eşti pregătit
(....) Se petrece ceva de neînţeles şi nu ştii cine-i de vină. Eşti obosit.” (6
p)
 3. Identifică, din fiecare text propus, câte 2 tipuri de jocuri şi precizează ce transformări s-
au petrecut în plan ludic, odată cu trecerea timpului, de la copilărie (primul text) la adolescenţă (al
doilea text).
(8 p)

Se acordă 10 puncte din oficiu.

VARIANTA a II-a

a. Lectura (80 de puncte)

I. Înţelegerea textului (16 puncte)
1. Analizează raportul dintre timpul povestit şi timpul povestirii aşa cum se prezintă în cel
de-al doilea text propus.
(4 p)
2. Explică relaţia narator - personaj, aşa cum reiese din ambele texte propuse, evidenţiind
complexitatea acestei relaţii. (12
p)
II. Scriere despre textul literar (25 puncte)
Scrie un eseu de una-două pagini în care să realizezi o paralelă între cele două texte propuse
şi un alt text literar studiat/ citit de tine, încadrabil în aceeaşi temă (joc şi joacă/ copilărie/
adolescenţă)
III. Scriere imaginativă (25 puncte)
Redactează o compunere, de minimum o pagină, cu titlul “Despre vârstele de atâtea feluri
prin care-am trecut până acum, fără să-mi dau seama”, în care să integrezi viziunea ta asupra trecerii
timpului, în raport cu devenirea personală, în funcţie de propriile experienţe trăite.
REDACTARE (pentru ambele compuneri - II şi III: 14 puncte)
- respectarea regulilor de ortografie şi de punctuaţie, aşezarea în pagină a textului; utilizarea
unui stil adecvat tipului de comunicare indicat.

b. Practica raţională şi funcţională a limbii (10 puncte)

1. Explică valoarea morfologică şi stilistică a cuvintelor subliniate din expresia “neputinţa
de a vorbi despre tine însuţi ca despre o fiinţă unitară”, întâlnită în cel de-al doilea text propus
(4 p)
2. Precizează rolul utilizării frecvente a semnului de punctuaţie „două puncte (:)” din primul
text propus , partea III. (6
p)

c. Elemente de construcţie a comunicării (20 puncte)

1. Numeşte şi exemplifică 2 particularităţi ale situaţiei de comunicare existente în primul
text propus.
(6 p)
2. Identifică funcţia dominantă a limbajului din enunţul următor „Eşti recunoscător
frumuseţii tale” şi argumentează-ţi răspunsul
(6 p)
3. Precizează rolul emiţătorului şi al receptorului în cazul celui de-al doilea text propus. (8
p)

Se acordă 10 puncte din oficiu.

 VARIANTĂ 3
1
2 OLIMPIADA DE LIMBĂ, COMUNICARE ŞI LITERATURĂ ROMÂNĂ
3 „G. CĂLINESCU”
4 etapa locală, 15 ianuarie 2011
5 CLASA a IX-a
Timp de lucru 180 de minute
- timpul destinat lecturii critice a textelor 30 minute
- timpul destinat redactării răspunsurilor 150 minute
Am fost într-o vreme, pe când viaţa începuse să
mi se pară atât de cenuşie încât nu mai merita să
fie trăită, un maniac al jocurilor pe computer.
Timp de un an de zile am avut nevoie de doza
zilnică de virtualitate: îmi făceam toate treburile
pe fugă, renunţasem la mâncare şi la somn şi îmi
tremurau mâinile după tastatură şi mouse.
Pe lângă multe alte efecte de adâncă alienare,
jocurile de acţiuni şi strategie mi-au schimbat, în
acea vreme nu tocmai îndepărtată şi nici cu
desăvârşire încheiată, însăşi ideea despre om,
despre trup, despre felul cum arată şi functionează
bucata asta complicată de materie care ascultă -
parţial - de voinţa noastră. Căci personajele din
aceste jocuri (…) sunt, oricât de complex ar fi
jocul, tot atât de diferite de fiinţele vii cum este
gândirea computerului de cea omenenească. Ele
nu sunt mai rudimentare în reacţii decât
organismele, ci sunt altfel.
Dar ceea ce deosebeşte esenţial vieţile noastre
virtuale de cele reale este miraculoasa şi
binecuvantata putere de a da „Save”. „Salvează,
tati, salvează !” îmi spune fiică-mea, alarmată, din
două în două minute, de câte ori mă priveşte
jucându-mă. „Jucându-mă”? Nu: trăindu-mi viaţa
virtuală, cea în care sunt erou, în care n-am nevoie
de prietenie, dragoste sau fericire, cu o intensitate
cum n-am trăit niciodată în „lumea cea comună”.
Înaintea fiecărei confruntări decisive „salvez”.
Dacă pierd, dau timpul înapoi de unde am salvat,
şi-mi îndrept greşeala. Altfel, rareori aş putea
încheia un joc. Dacă, vreodată, aş fi consultat de
Autorul jocului în care trăim cu toţii şi aş putea să
sugerez o singură îmbunătăţire a lui, asta aş
îndrăzni să cer: „Doamne, dă-ne măcar de câteva
ori în viaţă, puterea de a folosi comanda «save»!”,
de a da timpul înapoi, de a şterge remuşcarea,
suferinţa, răul provocat altora, de a repara
ireparabilul.
Mircea Cărtărescu, „Pururi tânăr înfăşurat în
pixeli”
La drept vorbind, toată viaţa mea e un şir de
pasiuni eşuate. Mereu am luat-o de la început. În
copilărie, mi-am dorit foarte mult o bicicletă.
A doua pasiune a fost şahul. Jucam în fum de
ţigară ore întregi fără să mă pot desprinde de pe
scaun. Parcă mă ţintuia cineva acolo. Nu mîncam,
mă durea stomacul de foame, dar continuam. Nu
exista nimic mai important decît tabla aceea cu
şaizeci şi patru de pătrate. Întreg universul
încăpea acolo. A fi sau a nu fi? Nu, a cîştiga sau a
nu cîştiga, aceasta era întrebarea. Vroiam să cîştig
neapărat şi sufeream când mâncam bătaie. (...) Ca
să-mi menajez orgoliul, m-am apucat să studiez
jocul. Mi-am cumpărat cărţi de şah şi nopţi întregi
am aprofundat teoria deschiderilor, am repetat
finaluri, am analizat combinaţii. Treptat, povestea
asta m-a acaparat cu totul. Contractasem boala...
Acum nu numai orgoliul mă împingea înainte.
Dimineaţa eram ca un beţiv căruia îi lipsea porţia
de alcool. Apoi, am învăţat să „citesc” o partidă şi
ceasuri întregi citeam partide de şah. În tramvai,
în autobuz, făceam acelaşi lucru. Într-o zi, am
descoperit că puteam să joc fără tablă. Şah orb.(...)
Pînă când, într-o altă zi, am descoperit că nu mai
aveam nevoie nici de adversari. Puteam să-mi fiu
eu însumi adversar. Am început să joc singur,
gândind pe rând din perspectiva albului şi a
negrului. (...) Acest joc, nu ştiu dacă vă daţi
seama, era destul de periculos. Pînă atunci nu-mi
pusesem la încercare decât memoria. Acum
atacam chiar unicitatea fiinţei mele. Dintr-odată,
fiinţa mea s-a rupt în două. Una care juca cu
piesele albe, alta care juca cu piesele negre.
Aceste jumătăţi din mine se combinau, se
refăceau, se reuneau, într-o continuă sfîşiere şi
reconstituire a unităţii mele. După un timp am
renunţat şi la tablă. Stăteam întins în pat şi ore
întregi, cu ochii în tavan, mă luptam corp la corp
cu mine însumi, cum zicea Van Gogh, dar nu ca să
creez ceva, ci ca să cîştig o partidă pe care în
acelaşi timp o pierdeam. (...) Acum, nu mai aveam
nicio şansă. Nu mai puteam cîştiga nicio partidă
fără ca ea să însemne în acelaşi timp o înfrîngere.
Octavian Paler, „Viaţa pe un peron”
Citeşte cu atenţie textele şi dă răspuns următoarelor cerinţe:

SUBIECTUL I (20 de puncte)

Elemente de construcţie a comunicării

1. Identifică în cele două fragmente trei neologisme pe care să le introduci într-un text scurt de 4-6
rânduri construit de tine.
2. Selectează din fiecare dintre cele două fragmente câte trei cuvinte aparţinând câmpului semantic al
timpului

3. Evidenţiază un mijloc de realizare a funcţiei emotive a comunicării în fragmentele date.

4. Selectează din cel de-al doilea text două perechi de antonime şi prezintă rolul stilistic al uneia dintre
ele.

SUBIECTUL II (40 de puncte)

Redactează un eseu de cel puţin 20 de rânduri, în care să realizezi o paralelă între viziunea lui Mircea
Cărtărescu şi cea a lui Octavian Paler asupra jocului reflectate în fragmentele de mai sus.

SUBIECTUL III (50 de puncte)

Valorificând cele două fragmente, redactează un eseu de cel puţin 30 de rânduri în care să
dezvolţi afirmaţia lui Arthur Schopenhauer: „Există vreun alt joc de noroc mai hazardat decât
jocul vieţii şi al morţii? Ne preocupă fiecare partidă, căci am angajat tot ce aveam.”

Pentru a obţine punctajul maxim, vei avea în vedere următoarele:

- formularea unui titlu sugestiv;

- respectarea relaţiei dintre titlu şi conţinutul compunerii;

- valorificarea celor două texte literare date în vederea sustinerii ideilor tale;

- dezvoltarea afirmaţiei date;

- crearea unui eseu original.

Redactare (20 de puncte)

Cele 20 de puncte se acordă pentru respectarea regulilor de ortografie şi punctuaţie, aşezarea în pagină a
textului, utilizarea unui stil adecvat tipului de compunere indicat.

Se acordă 10 puncte din oficiu

 6 VARIANTĂ 4
7
8 OLIMPIADA DE LIMBĂ, COMUNICARE ŞI LITERATURĂ ROMÂNĂ
9 „G. CĂLINESCU”
10 etapa locală, 15 ianuarie 2011
11
12 CLASA a IX-a
Timp de lucru 180 de minute
13
- timpul destinat lecturii critice a textelor 30 minute
- timpul destinat redactării răspunsurilor 150 minute

Am fost într-o vreme, pe când viaţa începuse să
mi se pară atât de cenuşie încât nu mai merita să
fie trăită, un maniac al jocurilor pe computer.
Timp de un an de zile am avut nevoie de doza
zilnică de virtualitate: îmi făceam toate treburile
pe fugă, renunţasem la mâncare şi la somn şi îmi
tremurau mâinile după tastatură şi mouse.
Pe lângă multe alte efecte de adâncă alienare,
jocurile de acţiuni şi strategie mi-au schimbat, în
acea vreme nu tocmai îndepărtată şi nici cu
desăvârşire încheiată, însăşi ideea despre om,
despre trup, despre felul cum arată şi functionează
bucata asta complicată de materie care ascultă -
parţial - de voinţa noastră. Căci personajele din
aceste jocuri (…) sunt, oricât de complex ar fi
jocul, tot atât de diferite de fiinţele vii cum este
gândirea computerului de cea omenenească. Ele
nu sunt mai rudimentare în reacţii decât
organismele, ci sunt altfel.
Dar ceea ce deosebeşte esenţial vieţile noastre
virtuale de cele reale este miraculoasa şi
binecuvantata putere de a da „Save”. „Salvează,
tati, salvează !” îmi spune fiică-mea, alarmată, din
două în două minute, de câte ori mă priveşte
jucându-mă. „Jucându-mă”? Nu: trăindu-mi viaţa
virtuală, cea în care sunt erou, în care n-am nevoie
de prietenie, dragoste sau fericire, cu o intensitate
cum n-am trăit niciodată în „lumea cea comună”.
Înaintea fiecărei confruntări decisive „salvez”.
Dacă pierd, dau timpul înapoi de unde am salvat,
şi-mi îndrept greşeala. Altfel, rareori aş putea
încheia un joc. Dacă, vreodată, aş fi consultat de
Autorul jocului în care trăim cu toţii şi aş putea să
sugerez o singură îmbunătăţire a lui, asta aş
îndrăzni să cer: „Doamne, dă-ne măcar de câteva
ori în viaţă, puterea de a folosi comanda «save»!”,
de a da timpul înapoi, de a şterge remuşcarea,
suferinţa, răul provocat altora, de a repara
ireparabilul.
Mircea Cărtărescu, „Pururi tânăr înfăşurat în
pixeli”
La drept vorbind, toată viaţa mea e un şir de
pasiuni eşuate. Mereu am luat-o de la început. În
copilărie, mi-am dorit foarte mult o bicicletă.
A doua pasiune a fost şahul. Jucam în fum de
ţigară ore întregi fără să mă pot desprinde de pe
scaun. Parcă mă ţintuia cineva acolo. Nu mîncam,
mă durea stomacul de foame, dar continuam. Nu
exista nimic mai important decît tabla aceea cu
şaizeci şi patru de pătrate. Întreg universul
încăpea acolo. A fi sau a nu fi? Nu, a cîştiga sau a
nu cîştiga, aceasta era întrebarea. Vroiam să cîştig
neapărat şi sufeream când mâncam bătaie. (...) Ca
să-mi menajez orgoliul, m-am apucat să studiez
jocul. Mi-am cumpărat cărţi de şah şi nopţi întregi
am aprofundat teoria deschiderilor, am repetat
finaluri, am analizat combinaţii. Treptat, povestea
asta m-a acaparat cu totul. Contractasem boala...
Acum nu numai orgoliul mă împingea înainte.
Dimineaţa eram ca un beţiv căruia îi lipsea porţia
de alcool. Apoi, am învăţat să „citesc” o partidă şi
ceasuri întregi citeam partide de şah. În tramvai,
în autobuz, făceam acelaşi lucru. Într-o zi, am
descoperit că puteam să joc fără tablă. Şah orb.(...)
Pînă când, într-o altă zi, am descoperit că nu mai
aveam nevoie nici de adversari. Puteam să-mi fiu
eu însumi adversar. Am început să joc singur,
gândind pe rând din perspectiva albului şi a
negrului. (...) Acest joc, nu ştiu dacă vă daţi
seama, era destul de periculos. Pînă atunci nu-mi
pusesem la încercare decât memoria. Acum
atacam chiar unicitatea fiinţei mele. Dintr-odată,
fiinţa mea s-a rupt în două. Una care juca cu
piesele albe, alta care juca cu piesele negre.
Aceste jumătăţi din mine se combinau, se
refăceau, se reuneau, într-o continuă sfîşiere şi
reconstituire a unităţii mele. După un timp am
renunţat şi la tablă. Stăteam întins în pat şi ore
întregi, cu ochii în tavan, mă luptam corp la corp
cu mine însumi, cum zicea Van Gogh, dar nu ca să
creez ceva, ci ca să cîştig o partidă pe care în
acelaşi timp o pierdeam. (...) Acum, nu mai aveam
nicio şansă. Nu mai puteam cîştiga nicio partidă
fără ca ea să însemne în acelaşi timp o înfrîngere.

Octavian Paler, „Viaţa pe un peron”

Citeşte cu atenţie textele şi dă răspuns următoarelor cerinţe:

SUBIECTUL I (20 de puncte)

I. Elemente de construcţie a comunicării (20 de puncte)

1. găseşte câte un sinonim contextual pentru următoarele cuvinte: doză, alienare,

remuşcare, eşuate, a acaparat, orgoliul.

2. Selectează din fiecare dintre cele două fragmente câte trei cuvinte aparţinând
câmpului semantic al jocului.

3. Selectează din cel de-al doilea text două perechi de antonime şi prezintă rolul stilistic
al uneia dintre ele.

4. Evidenţiază rolul stilistic al interogaţiilor retorice utilizate în cele două texte

SUBIECTUL II (40 de puncte)

Redactează un eseu de cel puţin 20 de rânduri, în care să realizezi o paralelă între viziunea
lui Mircea Cărtărescu şi cea a lui Octavian Paler asupra uneia dintre temele reflectate în
fragmentele de mai sus.

SUBIECTUL III (50 de puncte)

Pornind de la semnificaţiile textelor de mai sus, realizează un eseu de cel puţin 30 de

rânduri cu titlul „Libertatea jocului”/ „Povara libertăţii de a fi” – la alegerea ta.

Pentru a obţine punctajul maxim, vei avea în vedere următoarele:

- dezvoltarea temei propuse;

- respectarea relaţiei dintre titlu şi conţinutul compunerii;

- valorificarea celor două texte literare date în vederea sustinerii ideilor tale;

- dezvoltarea afirmaţiei date;

- crearea unui eseu original.

Redactare (20 de puncte)

Cele 20 de puncte se acordă pentru respectarea regulilor de ortografie şi de punctuaţie,

aşezarea în pagină a textului, utilizarea unui stil adecvat tipului de compunere indicat.

Se acordă 10 puncte din oficiu.

 VARIANTĂ 5

OLIMPIADA DE LIMBĂ, COMUNICARE ŞI

LITERATURĂ ROMÂNĂ
CLASA A IX-A
28 IANUARIE 2011

Citeşte cu atenţie textele de mai jos:

A. Pe Tata eu nu l-am pomenit decât ca pe un pasionat om al cărţii. Asupra gospodăriei el
nu se
mai apleca deloc, sau numai arar. De multe ori nu cunoştea câte şi ce fel de vietăţi avea pe linia
ieslelor. El închina mai multe ceasuri grijilor pentru celelalte „fumuri” ale satului, decât grijilor
pentru vatra sa. Aproape ziua întreagă el citea întins pe pat. Cu noi nu mai ajungea decât la un
schimb de tăceri înainte de amiază şi noaptea – până pe la ora două – el citea. Era cuprins de
obicei de cărţi nemţeşti, ce şi le procura de la profesorii saxoni de la gimnaziul din Sebeş. […]
Faţă de noi Mama se purta într-un fel, şi Tata într-altul. Nu vorbesc acum despre Mama ca
duh al rânduielii, ci despre ea ca o întrupare a duioşiei şi a grijei. Tata nu-şi da pe faţă bătăile
inimii, ce le avea pentru noi. El se păstra la depărtare, într-o atitudine de asprime, ce părea
domolită numai de-un oareşicare dezinteres. El îşi întindea veghea asupra noastră prin simpla sa
prezenţă, fără a ne ţine cu tot preţul sub uitătură. Eram încă prea mic pentru a-i fi putut pătrunde
firea şi cugetul. Numai târziu putui să aflu – de la fraţii mei mai mari şi de la alţii care i s-au
abătut prin apropiere – că Tata
era de-o exuberanţă şi de o volubilitate deosebit de simpatică, atunci când se nimerea: să se
simtă în largul său, între prieteni, ce-i arătau înţelegere. Mai aflam că era un liber-cugetător,
deşi preot. Nici una, nici cealaltă dintre aceste trăsături, nu l-au împiedicat totuşi să-şi
îndeplinească din plin datoria faţă de altar, cădelniţă şi catapeteasmă. Prestigiul faţă de săteni,
şi l-a sporit şi altfel, şi mai ales ca mare sfetnic al Lancrămului, în care calitate el dăruia din
prisosul minţii sale întregului sat. Exemplul său prindea, căci era sugestiv şi viu. „Ce face Popa,
sau cel cu barbă de argint şi cu mintea de aur?” se întrebau ţăranii, iscodindu-i cărările şi paşii,
şi-i urmau pilda. Cum popa îşi îndruma copiii spre carte, ţăranii prinseseră a face la fel, fără
prea multă şovăire sau sfială. Anevoie se va găsi în tot cuprinsul transilvan un alt sat, care să fi
azvârlit peste marginile lui pe podişurile mai înalte ale vieţii naţionale, un mai mare procent de
intelectuali decât Lancrămul.
[...]Mama era o fiinţă primară. Eine Urmutter, cum îi spuneam eu mai târziu, făcând uz de-
un cuvânt nemţesc, ce mi se părea că i-ar cuprinde chipul şi prin care o proiectam în arhaic.
Fără multă şcoală, cu instincte materne şi feminine preistorice. Preistorice în sensul deplinătăţii
vitale, grele, masive. Nu avea Mama cunoştinţe folclorice deosebit de bogate, dar ea trăia aievea
într-o lume croită pe măsură celei folclorice. Existenţa încadrată de zarea magiei. Ea se simţea
cu toată făptura ei vibrând într-o lume străbătută de puteri misterioase, dar nu se abandona
niciodată visării. Fiinţă impersonală, fără gând întors asupra ei însăşi, stăpânită numai de
sacrul egoism al familiei, Mama era substanţa activă în jurul căreia luau înfăţişare palpabilă
toate rânduielile vieţii noastre. Aşa o ştiam cel puţin noi – copiii.

( Lucian Blaga, Hronicul şi cântecul

vârstelor )

B. Şi când învăţam eu la şcoala, mama învăţa cu mine acasă şi citea acum la ceaslov, la
psaltire şi Alexandria mai bine decât mine, şi se bucura grozav când vedea că mă trag la carte.
Din partea tatei, care ades îmi zicea în bătaie de joc: „ Logofete, brânza-n cui, lapte acru-n
călămări, chiu şi vai prin buzunare!” , puteam să rămân cum era mai bine:Nic-a lui Ştefan a
Petrei, om de treabă şi gospodar în Humuleşti. Vorba aceea:
Decât codaş în oraş,
Mai bine-n satul tău fruntaş.
Mama însă era în stare să toarcă-n furcă, şi să învăţ mai departe. Şi tot cihăia mama pe tata
să mă mai dea undeva la şcoală, căci auzise ea spunând la biserică, în „Parimei”, că omul
învăţat înţelept va fi şi cel neînvăţat slugă-l va avea.[...]
- Doamne, măi femeie, Doamne, multă minte-ţi mai trebuie! Zicea tata, văzând-o aşa de
ahotnică pentru mine. Dac-ar fi să iasă toţi învăţaţi, după cum socoţi tu, n-ar mai avea cine să ne
tragă ciubotele. N-ai auzit că unul cică s-a dus odată bou la Paris, unde-a fi acolo, şi a venit
vacă?
[...]Peste iarnă, mama iar s-a pus pe capul tatii, să mă dea undeva la şcoală. Dar tata
spunea că nu mai are bani de dat pentru mine. […] Când a mai auzit mama şi asta, s-a făcut foc.
- Sărmane omule! Dacă nu ştii boabă de carte, cum ai să mă înţelegi? Când tragi sorcoveţii
la musteaţă, de ce nu te olicăieşti atâta? Petre Todosiicăi, crâşmarul nostru, aşă-i că ţi-a mâncat
nouă sute de lei? Vasile Roibu din Bejeni, mai pe-atâţia, şi alţii câţi? Ruştei lui Valică şi
Măriucăi lui Onofrei găseşti să le dai şi să răsdai? Ştiu eu, să nu crezi că doarme Smaranda,
dormire-ai somnul cel de veci să dormi! Şi pentru băiat n-ai de unde da? Măi omule, măi! Ai să
te duci în fundul iadului, şi n-are cine te scoate, dacă nu te-i sili să-ţi faci un băiat popă! De
spovedanie fugi ca dracul de tămâie. La biserică mergi din Paşti în Paşti. Aşa cauţi tu de suflet?
[...]
( Ion Creangă, Amintiri din
copilărie)

Alege una dintre variantele de subiect de mai jos şi răspunde corect tuturor cerinţelor
formulate în sarcinile de lucru.
Atenţie! Nu ai voie să rezolvi ambele subiecte. Trebuie să optezi pentru cel care îţi place
mai mult.

Varianta I

a. Lectura (80 de puncte)

I. Înţelegerea textului (16 puncte)
1. Demonstrează, prin două trăsături, apartenenţa celor două texte la un anumit gen
literar. (4 puncte)
2. Prezintă trei aspecte comune celor două fragmente, altele decât cele ilustrate la
cerinţa 1.
(12 puncte)
II. Scriere despre textul literar (25 de puncte)
 Redactează o compunere, de 15-20 de rânduri, în care să realizezi o paralelă între
imaginea tatălui din Hronicul şi cântecul vârstelor de Lucian Blaga şi cea a lui Ştefan a
Petrei din Amintiri din copilărie de Ion Creangă.
III. Scriere imaginativă (25 de puncte)
Valorificând cele două fragmente, redactează un eseu de cel puţin 30 de rânduri, în
care să dezvolţi afirmaţia lui Aristotel: Toată educaţia depinde de mamă.
Pentru a obţine punctajul maxim, vei avea în vedere următoarele:
- formularea unui titlu sugestiv;
- respectarea relaţiei dintre titlul sugestiv;
- valorificarea celor două texte literare date în vederea susţinerii ideilor tale;
- dezvoltarea afirmaţiei date;
- crearea unui eseu original.
Redactarea (14 puncte)
Cele 14 puncte se acordă pentru respectarea regulilor de ortografie şi punctuaţie,
aşezarea în pagina a textului, utilizarea unui stil adecvat tipului de compunere indicat.

b. Practica raţională şi funcţională a limbii (10 puncte)

1. Precizează prin ce mijloace se realizează componenţa paraverbală din ultima
replică a
mamei din fragmentul extras din Amintiri din copilărie de Ion Creangă. (4 puncte)
2. Explică rolul adjectivelor în ultimul paragraf al fragmentului extras din Hronicul
şi
cântecul vârstelor de Lucian Blaga. (4 puncte)
c. Elemente de construcţie a comunicării (20 de puncte)
1. Identifică, în fragmentul aparţinând lui Lucian Blaga, trei neologisme pe care să le
foloseşti în enunţuri proprii. (6 puncte)
2.Transcrie, dintr-unul din textele date, un proverb care conţine două perechi de
antonime. (6p)
3.Motivează folosirea regionalismelor în fragmentul extras din Amintiri din copilărie
de
Ion Creangă. (8 puncte)

Se acordă 10 puncte din oficiu

Varianta a II-a

a. Lectura (80 de puncte)

I. Înţelegerea textului(16 puncte)
1.Demonstrează, prin două trăsături, apartenenţa celor două texte la un anumit gen
literar (4 p)
2.Prezintă trei aspecte care diferenţiază cele două fragmente. (12p)
II. Scriere despre textul literar (25 de puncte)
Redactează o compunere, de 15-20 de rânduri, în care să realizezi o paralelă între
imaginea familiei din Hronicul şi cântecul vârstelor de Lucian Blaga şi din Amintiri din
copilărie de Ion Creangă.
III.Scriere imaginativă (25 de puncte)
Valorificând cele două fragmente, redactează un eseu, de cel puţin 30 de rânduri, în
care să dezvolţi afirmaţia lui Aristotel: Toată educaţia depinde de mamă.
Pentru a obţine punctajul maxim, vei avea în vedere următoarele:
-formularea unui titlu sugestiv;
-respectarea relaţiei dintre titlul sugestiv;
-valorificarea celor două texte literare date în vederea susţinerii ideilor tale;
-dezvoltarea afirmaţiei date;
-crearea unui eseu original.
Redactarea (14 puncte)
Cele 14 puncte se acordă pentru respectarea regulilor de ortografie şi punctuaţie,
aşezarea în pagina a textului, utilizarea unui stil adecvat tipului de compunere indicat.
b. Practica raţională şi funcţională a limbii (10 puncte)
1. Precizează prin ce mijloace se realizează componenta paraverbală din ultima
replică a mamei din fragmentul extras din Amintiri din copilărie de Ion Creangă. (4
puncte)
2.Explică semnificaţia a două figuri de stil diferite din cele două texte. (6 puncte)
c. Elemente de construcţie a comunicării (20 de puncte)
1.Transcrie, din fiecare text, câte trei cuvinte utilizate cu sens figurat. (6 puncte)
2.Notează câte un sinonim pentru cuvintele întâlnite în fragmentul din
Hronicul şi cântecul vârstelor de Lucian Blaga: magie, stăpânită, palpabilă. (6 puncte)
3.Motivează folosirea regionalismelor în fragmentul extras din Amintiri din
copilărie de Ion Creangă. (8 puncte)

Se acordă 10 puncte din oficiu.

 VARIANTĂ 6

Olimpiada de limba şi literatura română

Etapa la nivel de unitate şcolară
Clasa a IX-a
 Timpul efectiv de lucru este de 3 ore.
 Se acordă 10 puncte din oficiu.
Citiţi cu atenţie textele lirice şi răspundeţi cerinţelor de mai jos:
* rocada = mişcare la jocul de şah care
„Eu mut o zi albă, nu se poate face decât o dată în cursul
El mută o zi neagră. unei partide; inversarea reciprocă a două
Eu înaintez cu un vis, elemente.
El mi-l ia la război. *chibiţi= persoane care asistă la un joc
El îmi atacă plămânii, de cărţi, de table, de şah, fără să ia parte
Eu mă gândesc un an la spital, efectiv la joc
Fac o combinaţie strălucită
Şi-i câştig o zi neagră.
El mută o nenorocire „O, vreau să joc cum niciodată
Şi mă ameninţă cu cancerul n-am jucat!
(Care merge deocamdată în formă de Să nu se simtă Dumnezeu
cruce), în mine
Dar eu îi pun în faţă o carte un rob în temniţă - încătuşat.
Şi-l silesc să se retragă. Pământule, dă-mi aripi:
Îi mai câştig câteva piese, săgeată vreau să fiu să spintec
Dar uite, jumătate din viaţa mea nemărginirea,
E scoasă pe margine. să nu mai văd în preajmă decât cer,
-O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul, deasupra, cer,
Îmi spune el. şi cer sub mine -
-Nu-i nimic, glumesc eu, şi-aprins în valuri de lumină
Fac rocada sentimentelor. să joc
În spatele meu soţia, copiii, străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
Tremură pentru orice mişcare a mea. să nu cârtească:
« Sunt rob în temniţă! »"
Eu îmi aprind o ţigară (Lucian Blaga, Vreau să joc)
Şi continui partida.”
 (Marin
Sorescu, Şah)
a. - 80 de puncte

I. 16 puncte

1. Stabiliţi rolul virgulei în structurile subliniate în cele două texte. (4 puncte)

2. Precizaţi valoarea stilistică a câte două adjective la alegere în fiecare din cele două texte.
(12 puncte)

II. 25 de puncte

Prezentaţi, în 20 – 25 de rânduri, particularităţile textului liric, exemplificând cu secvenţe

din cele două poezii.

III. 25 de puncte

Realizaţi o compunere în care să vă prezentaţi opinia în relaţie cu modalităţile expresive

de ilustrare a temei celor două texte, pornind de la următoarea afirmaţie critică:
„ Ca să se facă înţeleşi, poeţii se joacă, făcând ca şi
nebunii gestul comunicării fără să comunice în fond nimic decât
nevoia fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul
lumii.”
(G.Călinescu, Principii de estetică)
În redactarea compunerii veţi avea în vedere:

- prezentarea structurilor literare prin care se dezvoltă tema;

- evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele artistice;
- stabilirea semnificaţiilor citatului critic prin raportare la cele două texte;
- exprimarea unui punct de vedere personal privind mesajul operelor.

Redactare pentru răspunsurile de la punctele II şi III – 14 puncte

- respectarea regulilor de ortografie şi punctuaţie, aşezarea în pagină a textului, utilizarea
unui stil adecvat tipului de compunere indicat.

b) 10 puncte

1. Daţi exemple de 4 expresii/ locuţiuni care să conţină substantivul cer. (4 puncte)

2. Identificaţi, în primul text, patru termeni aparţinând câmpului semantic al jocului. (12
puncte)

c) 20 puncte

1. Menţionaţi câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor : silesc, spintec, să
cârtească (6 puncte)
2. Demonstraţi omonimia cuvântului război. (6 puncte)
3. Identificaţi funcţia comunicării dominantă în cele două texte şi oferiţi două argumente
pentru alegerea voastră. (8 puncte)

Se acordă 10 puncte din oficiu.

Total – 120 de puncte