RC HUSI

Ko Un

S-a născut în 1933 în Coreea. A început să scrie versuri la doisprezece

ani. În 1950, în timpul războiului coreean, a suferit o cădere nervoasă și a
avut prima tentativă de sinucidere; în următorii 20 de ani a mai avut
încă trei încercări.
Înainte de sfârșitul războiului, s-a retras într-o mănăstire și a devenit
călugăr budist. În următoarea decadă a practicat meditația Seon și a
călătorit prin țară. În 1957 a fondat primul ziar budist din Coreea și a
început să publice poezii, eseuri și romane. În 1958 și-a făcut în mod
oficial debutul ca poet.

Ko Un este văzut în Coreea ca „o legendă vie”, un fenomen și „o comoară

națională”, ca poet și ca persoană. Allen Ginsberg scria: „Ko Un este un
poet magnific, o combinație între expertul budist, înflăcăratul liberal
politic și istoricul științelor naturii”.

Ko Un este recunoscut drept cel dintâi poet contemporan al Coreei, cu o

operă literară colosală, cuprinzând 155 de cărți, dintre care în jur de 70
sunt volume de poezie.
Notele biobibliografice și textele de mai jos au fost preluate din volumul
„Timp cu poeți morți”, care a apărut la Editura Tracus Arte în 2016 în
traducerea Iolandei Prodan.

Foaie albă de hârtie

E noaptea în care niciun poem nu vine.
E noaptea raidurilor aeriene
cu bombardiere pe pilot automat.
E noaptea bătrânului din etnia Pashtun
ce și-a pierdut doi nepoți, fiul și nora
în Kabul, pe drumul de-a lungul unui râu.
E noaptea copilului din casa alăturată
ce și-a pierdut piciorul drept și a murit de foame.
E noaptea născută dintr-o mare de sânge
Ce lux au ajuns să fie tristețea și Dumnezeu!
Ce ornamente învechite sunt!

E noaptea în care niciun poem

Nu prinde contur pe foaia albă de hârtie.

Recent
Trecătoarea Khyber
dintre Afganistan și Pakistan:
cumplit de periculoasă,
înfiorător de dezolantă,
o paralizie de o mie de ani.

Dang!
O singură împușcătură:
un preaplin atât de pustiu,
fără conținut.

Eunpa
De mi-ar fi inima aidoma acestui lac!
De s-ar strânge în ea
atât de multe doruri
ca valurile ridicate de adierile de vânt!

Prin cât de multe greutăți ai trecut în prima jumătate

a vieții!

De mi-ar fi inima aidoma acestui lac!

De aș avea acea inimă născând cerc după cerc
ca pietricelele pe care le aruncam în apă
când eram copil!

Cealaltă jumătate a vieții este în drum spre tine!

De mi-ar fi viața așa și nimic mai mult!

Lună pe cer și lună pe apă:
luna de pe apănu este și luna din inima mea?
Și nu-mi doresc nimic mai mult
decât o viață ca aceasta:
tu și eu.

Cum l-a doborât un poem de 27 de versuri pe Ko Un, poetul

național din Coreea

 Ko Un este considerat poetul național din Coreea de Sud. Ajuns acum la o vârstă
venerabilă, el s-a născut în 1933 într-o familie de țărani, și a început să scrie de la
12 ani, după ce a găsit un volum de versuri al lui Han Ha-un, un poet care suferea de
lepră, și a fost mișcat adânc.

Ko Un era adolescent atunci când a izbucnit războiul coreean, și a fost forțat să sape
morminte. Războiul s-a dovedit pentru el teribil de traumatizant, așa încât la un moment
dat și-a turnat acid în ureche, ca să oprească sunetele conflictului, pe care le auzea
constant. Mai târziu a devenit călugăr budist, a început să publice, iar după zece
ani s-a întors la viața laică. Dependent de alcool, a încercat la un moment dat să
își ia viața, dar activismul social avea să fie șansa lui de a scăpa de depresie. De
atunci, a condus mai multe organizații pro-democrație și care militau drepturile
omului, a fost închis și torturat, acuzat de trădare, Ko Un a început, în cele din
urmă, să aibă parte de recunoaștere și a devenit o figură proeminentă a noului regim –
inclusiv a fost desemnat Ambasador al bunăvoinței UNESCO, a fost invitat să predea în
mai multe universități prestigioase și se ocupă de proiectul unui dicționar pan-coreean,
ca parte a eforturilor de împăcare dintre cele două țări aflate în conflict.

Toate bune și frumoase pentru Ko Un, poetul național din Coreea, până anul trecut, în
decembrie, când poemul Monster', scris de poeta Choi Young-mi, a fost publicat. Într-o
traducere aproximativă, el spunea, printre altele:

Nu sta lângă En
m-a avertizat poetul ‘K pe mine, o novice în lumea literară,
atinge femei tinere ori de câte ori le vede

Am uitat de sfatul lui K și am stat lângă En

Me too
Bluza mea de mătase împrumutată de la sora mea a fost șifonată'

În puține versuri și nebăgat în seamă la început, poemul a devenit de interes în

februarie, după ce un regizor și un procuror au fost destituiți din funcții în urma
acuzațiilor prilejuite de fenomenul #MeToo. Fără ca poemul lui Choi Young-mi să îl
numească pe Ko Un, poetul național din Coreea, numele lui a început să apară din
ce în ce mai des în contextul unui abuzator sexual, și nu doar al unei comori a
nației.

Evident, Ko Un a negat, prin reprezentanții săi, acuzațiile, spunând Regret că numele meu a

fost adus în față de acuzațiile recente. Deja mi-am exprimat regretul pentru orice durere
ar fi cauzat comportamentul meu neintenționat. Oricum, neg toate acuzațiile că aș fi avut
în mod obișnuit astfel de comportamente.' Dar ce a urmat este absolut incredibil.

Biblioteca din Seul a închis o expoziție dedicată poetului național, autoritățile din Suwon au
renunțat la planurile de a construi o casă dedicată maestrului, iar editurile au scos poeziile lui
Ko Un din manuale! Semn că #MeToo a funcționat în locuri și în feluri la care nu ne așteptam.
Și că, dacă a avut forța să îl doboare, prin versuri, pe poetul național din Coreea, cine știe ce
alte surprize ne mai așteaptă?