STUDIU DE

CAZ
CRITICISMUL
JUNIMIST
Realizatori: BOBU ADELINA
IOSZA JESSICA
BELME LAURA
KELEMEN PETRA
1

Prof.
Coord:
POP

GAROFITA

Criticismul junimist se caracterizeaza deci pentru noi () prin

acea atitudine central facuta din ceea ce Maiorescu a numit
respectul adevarului. In numele acestuia poarta Maiorescu
luptele lui impotriva poeziei neinspirate,a limbii artificiale,a falsei
eruditii,a megalomaniei de toate felurile. [] Adevarul curat se
infatiseaza todeauna in formele scaldate in lumina simplitatii.
Stilul bombastic,conceptia confuza,eruditia haotica sunt oarecum
dusmanii naturali ai Junimii. Respectul adevarului cere apoi
deosebirea dintre modalitatile lui in diferite doemnii ale culturii.
Tudor
Vianu.

Cuprins:
A.Ipoteza
B.Argumentul
1Junimea
2Obiectivele Junimii
3Sedintele junimistilor
4Etapele Junimii:
5Mici Traditii
6Banchetul
7Otrografia
8Tipografia Societatii Junimea
9-Eminescu la Junimea

10Revista Convorbiri literare

11 Rolul lui T. Maiorescu in cristalizarea criticismului junimist.
12Idei estetice maioresciene
13Trasaturile Junimii
14- Intemeietorii miscarii
C.Concluzie

A.IPOTEZA
Rolul deosebit de important pe care societatea literara
Junimea dincolo de limitele-I cunoscute- l-a jucat in
promovarea culturii romane in multiple domenii de creatie a
suscitat in permanenta un interes destul de mare atat din partea
criticilor si istoricilor literari cat si din partea tuturor categoriilor
de cititori.Vorbind de Junimea pomenim aproape cu orice ocazie
nume ilustre ,atat de vii in constiinta acestui popor si care nu mai
pot fi umbrite de nimic. Dincolo de stralucirea unui
Eminescu,Creanga ,Maiorescu,Caragiale ,Slavici,Conta,Xenopol,
Lambrior si atatia altii,bat la ferestrele posteritatii pentru a iesi
din anonimat multi alti carturari,artisti,oameni de stiinta,pedagogi
care si-au daruit o mare parte din viata si activitatea lor implinirii
idealurilor cu care Junimea a plecat sa infrunte veacurile.
Curentul cultural promovat de societatea
ieseana Junimea,se manifesta incepand cu anul 1863, timp de
un sfert de secol,ca o miscare de modernizare profunda si de
4

aplicare frecventa a spiritului critic. Junimea e mai presus de

toate o grupare de oameni eminenti care au beneficiat din plin de
luminile veacului lor,ale Europei,intelectuali creatori de puncte de
vedere,spirite independente unite printr-o aceeasi dorinta de a
contribui la inaltarea culturii nationale.
Generatia pasoptista a fost prima care si-a propus sa reduca
diferenta enorma care separa,in acel moment,cultura romana de
cea europeana. In acest context,contributia lui Mihail
Kogalniceanu si programul sau cultural,schitat Introductie din
revista Dacia literara,sunt capitale. Modernizarea rapida a
societatii romanesti s-a facut insa fara necesarul spirit
critic,singurul capabil sa discerne intre ce era si imitatia
superficiala a modelelor apusene. Va reveni, asadar,generatiei
urmatoare,junimiste, obligatia de a trasa delimitarea intre
noutatile cu adevarat fertile si imitatia.
In fond,Junimea reprezinta in cultura noastra momentul
consolidator,al verificarii si al corectarii din mers a
procesului,moment absolut necesar si firesc,care a luat insa in
ochii multora caracterul unei relatii violente venita din tabara
spiritului conservator,cand de fapt privita obiectiv- actiunea ei se
inscrie in limitele unei interventii foarte energice pentru ca
procesul inceput sa poate beneficia mai devreme sau mai tarziu
de conditii de desfasurare prielnice. Astfel de corectari din mers
sunt toate actiunile pozitive ale Junimii, incepand de la
initiativele in domeniul mai larg al politicii
culturale(scoala,reforma institutiilor etc),continuand cu cele din
domeniul limbii,stiintei si literaturii,si pana la atitudinea fata de
conditia scriitorului, a omului de cultura in general.

A.ARGUMENTAREA
1.JUNIMEA
5

[] Junimea din Iasi a fost si acum putem vorbi de ea ca de un lucru trecut

o adunare privata de iubitori ai literaturii si ai stiintei,de iubitori sinceri. Din
intamplare,cei dintai membrii ai ei s-au gasit a fi inzestrati cu cunostinte destul de
felurite,fiecare dupa studiile si dupa gusturile sale,incat sa se poata completa unii
pe altii si totodata sa se poata intelege. Discutiile cele mai animate,insa fara nici un
amestec de interese personale,i-au apropiat si i-au imprietenit,atragand incetul cu
incetul pe multi altii,a caror dispozitie de spirit ii facea accesibil la asemenea
cercetari adeseori abstracte.
Multi memrii ai Junimii cred ca sociatatea lor dateaza din toamna anului
1863 insa aceasta nu poate fi,de vreme ce eu,unul din cei cinci fondatori,m-am
intors din strainatate in Iasi,dupa savarsirea studiilor, in seara de 25 octombrie
1863,iat T. Maiorescu,altul dintre fondatori, plecase cu o zi inainte din Iasi la
Berlin,si amandoi ne-am incrucisat in drum la Botosani,unde petrecuram noaptea
in acelasi han,fara sa ne facem cunostinta si fara macar sa ne intrevedemEu
studiam dreptul,el filozofia.Am reusit apoi sa ne imprietenim incet incet,iar
rezultatul a fost critic,noi reusind sa schimbam putin din lumea care era pe atunci
Se facuse obicei ca dumineca dupa sfarsirea prelegerii ,Maiorescu
,Rosetti,Carp,eu(Iacob Negruzzi) si Pogor sa ne adunam la acest din urma pentru a
discuta asupra prelegerii ce se tinuse. Erau o mare placere pentru noi orele acestea
petrecute in discutii filozofice si literare. Pogor,Carp si Rosetti ,cari nu puteau sta
altfel decat tologiti pe canapele,Maiorescu pe scaun,iar eu totdeauna,impresionat
plimbandu-ma agitat prin odaie,petreceam astfel facand teorii de tot soiul.
Dupa mai multe intalniri,Theodor Rosetti ne zise de pe patul unde era culcat :
- Mai baieti,vreti sa va dau eu un nume fara pretentie,care sa va placa la
toti,fiindca nu zice mare lucru?
- Vorbeste!
- Hai s-o botezam Junimea ,zise Theodor Rosetti.
- Foarte bine gasit ! strigaram cu totii. Atunci Pogor,ridicandu-se de pe
canapeaua pe care se aruncase ,incepu sa cante ca un preot pe nas,si
intreaba de trei ori:
- S-a lepadat copilul de Satana pedantismului?
De trei ori raspunsarem cu totii razand:
- S-a lepadat.
6

- In numele Domnului,boteze-se dar Junimea! exclama Pogor,si

Junimea a ramas pana in ziua de azi.

Apariia ei se datoreaz afinitii viu resimite dintre personalitile

ntemeietorilor. Ea se menine apoi o perioad ndelungat prin funciunea
atraciilor i respingerilor care alctuiesc caracteristica modului de a tri i a se
dezvolta. Vechea deviz francez potrivit creia "Intr cine vrea, rmne cine
poate" este i aceea pe care asociaia ieeana o adopt pentru sine.
Desigur, nu numai instinctul vieii menine unitatea Junimii n decursul
existentei ei. Asociaia dorete s-i dea o oarecare baz material i o anumit
ordine sistematic a lucrrilor, ctig noi membri, se ngrijete de formarea noilor
generaii i poart polemici colective. Dar peste tot ce constituie n via
Junimea, produsul deliberat al voinei de a se organiza, plutete duhul unei
nelegeri comune a societii, a culturii, a literaturii, iar dinti sarcin a istoricului
este s-l extrag i s-l arate lucrnd n opere i oameni.

FONDAREA JUNIMII :
Societatea Junimea a luat fiin la Iai n anul 1863 (La 26 martie 1863, Titu
Maiorescu i scrie surorii lui: ...Am izbutit, n fine, s adun n jurul meu, ntr-o
unitate, cele mai viabile elemente din Iai: Rosetti, Carp, Pogor, acum i
Negruzzi ...; alctuim o societate bazat pe principii de ncetenit), din iniiativa
unor tineri rentori de la studii din strintate, n frunte cu Titu Maiorescu, Petre P.
Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi i Teodor Rosetti. Ei i ncep activitatea prin
organizarea unei serii de prelegeri populare. Printr-o formul masonic, junimitii,
cnd vorbeau despre acest subiect, spuneau: "Originea Junimii se pierde n negura
timpului".
Viind vacantele de vara,ne-am imprastiat in toate partile. Eu(Iacob Negruzzi)
am intovarasit familia mea la tara; Carp,Rosetti si Pogor plecara asemenea din
7

Iasi,iar Maiorescu inchirie pe timpul verii via lui

Bals de sub Copou,in care era o casa mare si
comoda de locuit. Noi,voind sa stabilim o
regula comuna macar pentru intrebuintarea
noastra,am hotarat sa ne gandim la aceasta in
timpul vacantelor si eu fusesem insarcinat in
special sa infatisez la toamna viitoare un proiect
complet pentru scrierea limbei noastre cu litere latine. Am primit cu multamire
insarcinarea aceasta,crezand ca este o treaba usoara,insa cand am inceput a cugeta
la o sistema generala,ma si incredintai cu cata greutate era impreunata stabilirea
unei ortografii noua. Timp de o luna,la tara,am prelucrat un intreg proiect , insa
fara vreo sistema hotarata,ci mai mult dupa fantasie si capriciu,amestecand
fonetismul cu etimologismul,in mod cu totul arbitrar. (Iacob Negruzzi).

2.OBIECTIVELE Junimii
Observari critice
Incercari de stabilire a unui termen comun de intelegere
Teorii conduse la extreme si apoi limitate spre o aplicare mai
fireasca
Expuneri stientifice despre estetica,despre limba,despre
scriere
Raspandirea spiritului critic
Originalitatea limbii si a culturii romane
Crearea si impunerea valorilor nationale
Educarea oamenilor prin cultura
Respectarea si intelegerea culturii de catre popor
Unificarea limbii romane literare
Spiritul <<Junimii>> e desigur in primul rand felul de a gandi decisive ivit
in cultura noastra acum o suta de ani ,orientarea hotaratoare imprimata unei culturi
ce ameninta cu stagnarea; fel de a gandi propriu si orientare noua sunt insa realitati
si operatii ce tin de revizuire,de critica,si astfel spiritul<<Junimii>> e
identic,aproape in totalitatea manifestarilor sale,cu acceptiunea de spirit critic
junimist. De aici insa si pana la a putea vorbi de spiritul la Junimea nu-i decat
8

un pas,dar si in acest caz formula e mai cuprinzatoare decat ingaduie sa se

ghiceasca la prima vedere. Caci, spiritul acesta inseamna deopotriva guvernarea
luciditatii avand de luptat cu accidentatul si echivocul,discernand cu criterii ferme
esentialul de neesential,adevarul de falsitate,inseamna apoi apararea
primordialitatii spiritului,sustinerea ideii si a idelului in tot ce tine de edificarea
culturii,impotriva tuturor manifestarilor de meschinarie si a formelor de intinare,
inseamna,in fine, dar nu pe plan secundar,conlucrarea pe baza de bucurie,creatoare
de spirite si mai ales dinamitareacu spirit a prostiei,aberantei si solemnitatii
interesate.
Dintre manifestarile Junimii organizate cu scopul concretizarii obiectivelor
amintim:
Educarea publicului prin prelectiuni populare reusind sa impuna o
mentalitate junimista in epoca,fara dogme si sa dezvolta spiritul
oratoric pe care ii considerau o arta;
Unificarea limbii romane literare incepe prin propunerea
junimistilor privind inlocuirea alfabetului chirilic cu cel
latin,propunere exprimata prin 1860. In cest sens,Titu Maiorescu
publica articolul Despre scrierea limbei romane (1866),in care
sustine toate ideile junimiste privitoare la limba: ortografia sa fie
fonetica,inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin,respinge
etimologismul sustinut de pasoptisti,propune introducerea regulilor
gramaticale. Ca urmare a eforturilor lor, Academia Romana aproba si
oficializeaza aceasta scriere pentru intreaga tara.
Interesul pentru literatura se mainifesta inca de la infiintarea societatii si a
revistei. Inca din 1865 junimistii emit ideea publicarii primei antologii de poezie
romaneasca pentru scolari,iar in primul numar al revistei Convorbiri literare ,Titu
Maiorescu publica studiul O cercetare critica asupra poeziei de la 1867,care se
va consacra definitiv ca indrumator si critic literar. In domneniul literaturii ,privind
poezia,se vorbeste despre eminescianism,este apreciat Vasile Alecsandri si pune
accent pe poezia popoulara: in proza ,se remarca in mor deosebit Ioan Slavici si
Ion Creanga; in dramaturgii cel mai valoros este Ion Luca Caragiale.

3.SEDINTELE JUNIMISTILOR:
9

In acelasi inceput de an,1864,chiar inainte de intalnirea care a stabilit

programul prelectiunilor ,a avut loc si prima reuniune,asa zicand literara a
societatii inca neconstituita. E vorba de reuniunea convocata de Maiorescu la
locuinta sa pentru a audia traducerea lui Carp dupa Macbeth. Au fost prezenti:
Maiorescu,Carp,Negruzzi,Th. Rosetti si N. Burghele. Pogor,invitat si el,nu a putut
veni. Negruzzi are dreptate sa considere ca aceasta reuniune a fost intaia sedinta a
Junimii. Poate ca ceea ce mai ales a contribuit ca traducerea sa castige aprobarea
noastra a fost limba curat romaneasca in care e scrisa si in special lipsa
neologismelor cu care mai toti autorii de pe atunci desfigurau limba noastra. Poate
asemenea ca spiritual critic s-a dezvoltat mai tarziu si treptat in societatea noastra
literara. Oricum ar fi,in acea seara,se poate zice ca a fost intaia sedinta a Junimii
,fara ca cei prezenti sa se fi gandit inca la infiintarea unei societati literare.
Mai pe urma ne-am mai
intrunit a doua oara pentru a vorbi
despre prelegeri populare. Cu un
an inainte,Maiorescu incepuse
cursurile sale,in ultima dumineca
din carnival sau in cea intai din
postul mare,nu tin minte bine, in
sala Bancii Moldovei,pe care
directorul acestei institutii i-o
pusese la dispozitie. Acum insa se
hotari ca conferintele sa se faca in unul din saloanele Universitati si ca,in afara de
Maiorescu,sa mai ia parte si altii dintre noi,si anume: Pogor,Carp si Rosetti.
In urma intalnirilor,Junimea a instaurat un program pur nationalist de
prelegeri,cu conferentiari aproape de noi,afara de dl. Negruzzi,program formulat in
modul urmator:
PRELECTIUNI POPULARE
Elemente nationale
1. Duminica
2 .Duminica
3.Duminica
4.Duminica
5.Du.minica

10februarie Privire Teoretica

I. Negruzzi
17februarie Originea si caracterul limbii romane V.Burla
24februarie Arte plastice
P. Verussi
3martie Limba cronicarilor si limba de astazi A. Lambrior
10martie Poezie populara
G. Panu
10

6.Duminica
17martie Studiul istoriei
G. Roju
7.Duminica
24martie Teatru St.
Vargolici
8.Duminica
7aprilie Muzica populara
A. Xenopol
Acest program constituia triumful junimistilor noi asupra celor
vechi,izbanda ideilor nationale fata cu cele vechi ale culturii umanitare.
Noi,romanii,reusiseram,in fine ca sa dam o nota nouaJunimii.O transformare in
spiritul si tendintele Junimii se facuse prin introducerea de elemente noi. Terenul
pe care-l capatasem am stiut sa-l aparam si in viitor,caci in1875,tot dupa
propunerea noastra,programul prelegerilor fu intocmit tot in acelasi spirit si cu
aceleasi elemente.
In adevar,anul 1875 fiind an de zbuciumare politica pentru guvernul
conservator,iar d-nii Maiorescu,Teodor Rosetti,Carp,Negruzzi fiind absorbiti cu
politica,noi capataram marele success de a decide pe dl. Pogor sa tina si d-sa o
conferinta in ciclul propus de noi. Tot in acel an,cu mare ce,hotarasem pe
Eminescu sa debuteze, si eu,iar privirea teoretica trecu de la dl. Jaques Negruzzi
la dl. Alexandru Xenopol.

Iata in adevar programul din 1875:

1 duminica
2duminica
3duminica
4duminica
5duminica
6duminica
7duminica
8duminica

PRELECTIUNI POPULARE
Influente consecutive asupra poporului roman
9februarie
Privire teoretica
A.D Xenopol
16februarie
Bizantinii
P. Verusii
23februarie
Slavonii
G. Panu
2martie
Turcii
A. Lambrior
9martie
Polonii
St. Vargolici
16martie
Fanariotii
V. Pogor
23martie
Austriacii
A.D Xenopol
30martie
Francezii
I.C.
11

Negruzzi
9duminica
6aprilie
Germanii
M.Eminescu
Este un proverb:
Cand mata nu e acasa
Soarecii joaca pe masa
Cam asa eram ajunseram si noi,soarecii. Noi formam majoritatea la
Junimea.,noi emiteam teorii noi,noi discutam,elemental vechi era reprezentat
prin dl. Pogor,care era foarte schimbator in parerile sale. Numai dl. Negruzzi pastra
sfanta traditie,insa se hotara din cand in cand sa se sacrifice noilor tendinte[].
Sara de vineri fusese hotarata pentru intrunirile noastre,zicand Pogor ca
literature ca si artele frumoase nu se pot face decat in ziua Venerii. Sedintele
noastre se tineau intr-o saptamana la Maiorescu ,in casa din fundul curtii Trei
Ierarhilor ,in care se mutase,si in vinerea saptamanei viitoare in casa lui Pogor.
Societatea fiind acum destul de numeroasa,cea intai idee care se prezenta in mod
logic era aceea a unei organizari durabile.Insa aceasta organizare dadu loc la multe
discutiuni. O dezordine placuta si spiritual domnea totdeauna la sedintele
Junimii ,fiecare vorbea ce-i placea si tonul dogmatic nu era uzat decat in
discutiile si chestiile de critica si estetica,incolo libertate complecta.
De aceea,cand cineva venea pentru prima oara la Junimea era displacut
surprins,fiindca se astepta la ceva si gasea altceva. Se astepta ca sa vada o societate
literara grava,cu statute,president si viceprezidenti,fiecare luand cuvantul dupa
numarul inscrierii. Si,cand colo,ce vedea? Vedea la prima ochire o societate
aproape de nebuni,fiindca veselia,rasul,glumele erau aproape in permanenta,iar
membrii se tratau intre ei cu cea mai mare familiaritate.
Aceasta impresiune a avut-o si
raposatul Paucescu,cand intamplator a
venit intr-o seara la Junimea.
Paucescu,luand cuvantul serios si
ganditor,cu mare ce,zeflemistii au putut
anevoie sa pastreze o figura cuviincioasa.
Acest lucru l- a cam simtit Paucescu,si mai
tarziu mi-a exprimat mie mirarea.
Indata insa ce cineva frecventa Junimeasi se deprindea cu acest gen liber
si fara rezerva al societatii se convingea ca sub forma usoara si glumeata se
12

spuneau lucruri foarte serioase si ca nu stiu daca a existat in tara vreo societate
literata cu un fond mai serios[] (G.Panu)
In toamna lui 1865,cand Junimea a inceput sa functioneze saptamanal
societatea numara vreo douazeci si opt de persoane.Spre 1868 efectivul crescuse la
vreo 35 de personae ,iad dupa 1872 depasea cincizeci de persoane. La sedinta din
11 februarie 1872,tinuta de mentorul Titu Maiorescu s-au afirmat nouasprezece
participanti.
Dupa mai multe intalniri s-a stabilit cine era cu adevarat membru al
Junimii. Familiaritatea cu care se tratau reciproc l-a ajutat pe Vasile Pogor sa le
dea tuturor cate o porecla. Astfel, Titu Maiorescu era Centrala,el insusi
Biblioteca contemporana sau simplu Ramir, Iacob Negruzzi era carul cu
minciunile,Panucapul rautatilor,Dl Caragiani Binehranitul Caragiani,
CreangaBardahanosul Creanga,XenopolBonne a tout faire,lui Burla Rata,si
altii,fiecare primind o porecla dupa cum se comporta in societate.

Criticarea poeziilor in timpul Sedintelor Junimii

Autorul avea dreptul sa citeasca singur,insa multi ii incredintau acest lucru
lui Titu Maiorescu,caci cetirea sa frumoasa putea sa dea scrierii o mai usoara
trecere. Intai se asculta poezia toata,spre a se judeca daca impresiunea totala este
buna. Apoi urma o discutie generala daca poezia era buna sau nu,daca era acceptata
sau respinsa. Daca poezia era buna,si deasemenea acceptata,urma o serie de
comentarii asupra ei,era discutata strofa de strofa,facandu-se tot felul de observatii
asupra formei si idei. Ici rima era prea banala,dincolo ritmul era schiop
comparative neexacte,limba prozaica,limba comunase analiza fiecare cuvant,iar
autorul nu avea dreptul sa spuna vreun cuvant,sa isi apere opera. Se cerea
suprimarea sau scurtarea unora sau mai multe strofe,exact acelea care autorului ii
placeau cel mai mult.
Poezia cea adevarata nu este decat un simtamant sau o pasiune,manifestate
in forma estetica. De aici rezulta ca tot ce este produs al reflectiei
exclusive,politica,morala,teoriile stiintifice nu intra in sfera poeziei si orice
incercare pentru aceasta a fost o eroare.Un exemplu ar fi poeziile lui
13

Heliade,care,cu toata voiciunea inteligentei,nu arata in scrierile sale nici o

inspiratiune de adevarat poet,ci numai o adunare de reflectii manierate.
Recapituland acum toate concluziunile ce am incercat sa le demonstram in
studiul de fata,dobandim urmatoarele idei principale asupra poeziei: Poezia cere,ca
o conditie materiala e existentei ei ,imagini sensibile. Iar conditia ei ideala sunt
simtaminte si pasiuni.(Titu Maiorescu).
Criticarea prozei,a nuvelelor in timpul Sedintelor Junimii
Cand nu se ceteau versuri ci scrieri in proza,precum novele, critice,
deosebiri, studii,etc.,negresit ca observatiile de detaliu erau mai putine,nefiind la
ele,ca la poezii,forma lucrul initial.Discutiile generale erau mult mai insemnate.
Asa ca atunci cand venea Maiorescu cu vreuna din criticile sale ,de exemplu asupra
poeziei romane,asupra cartii lui Barnut,,asupra poeziilor populare,etc.,totdeauna se
incingea o mare dicutie in Junimeasi poate tocmai acele discutii formau partea
cea mai interesanta a intrunirilor noastre. Intr-o vreme,Maiorescu adesese in
Junimeaun sir de aforisme scurte,care au dat loc la atatea expuneri de teorii
filozofice ,incat au ramas proverbiale. Ele se numeau in glumaanaforale,nu
numai din cauza asemanarii sunetelor din cele doua cuvinte,dar mai ales fiindca se
credeau mai greu de inteles decat vechile anaforale cele mai incalcite.
Dupa initiative lui Pogor,adeseori fraze din leturghii se intrebuintau in
Junimea la oarecare ocaziuni. Cand era sa inceapa vreo lectura care promitea a fi
mai interesanta, Pogor se punea sac ante ca un preot: Acum sa ascultam
Sf.Evanghelie,de ex. A lui Schopenhauer sau a lui Conta,cetire! Creanga
raspundea din coltul lui cu un glas de bas admirabil:Sa luam aminte si Pogor
replica:Pace tie cetitorule!dupa care se incepea lectura si tinea pana feciorul
deschidea usa aducand ceaiul. In acel moment se striga din toate
partile:Usile,usile! si lectura era intrerupta.
Asa se petreceau sedinteleJunimei si socot ca rareori s-a putut vedea
facandu-se lucrari serioase intr-o forma asa de vesela.

4. Etapele Junimii
14

n activitatea societii i a revistei se contureaz distinct trei etape:

Perioada 1863- 1874
Prima etap, numita si "etapa iesean", se manifesta in trei directii: limba,cultura si
literatura. In aceasta perioada se elaboreaza principiile sociale si estetice ale
junimismului. Tot acum se impune educarea poporului prin cultura,ca factor de
progress si moralitate. Interesul pentru literatura se manifesta dupa 1865 cand se
avanseaza ideea alcatuirii unei analogii de poezie romaneasca pentru scolari.
Aceasta i-a determinat pe junimisti sa citeasca opere mai vechi in cadrul
sedintelor ,pe alea a caror texte si-au exersat spiritul critic si gustul literar. Este
vremea n care Junimea provoac cele mai multe adversiti, dar i aceea n care,
prin succesul polemicilor ei, prin adeziunea lui Vasile Alecsandri, prin descoperirea
lui Mihai Eminescu, aureola prestigiului ncepe s se formeze n jurul ei.
Perioada 1874-1885
ntre anii 1874 i 1885 urmeaz a doua faz a Junimii, epoca n care edinele
din Iai se dubleaz cu cele din Bucureti, n diversele locuine ale lui Maiorescu
i n cele din urm n armonioasa cas din strada Mercur, unde Vasile Alecsandri a
citit Fntna Blanduziei ,Despot-vod; Caragiale a citit O noapte furtunoas,
aprute n aceeai perioad n Convorbiri literare mpreun cu operele lui Vasile
Conta i Ion Creang. Este perioada de desvrire a direciei noi. n paginile
revistei apar operele marilor clasici: Eminescu, Creang, Caragiale, Slavici,
precum i ale altor personaliti din primul rang n art, tiin i cultur. Este
perioada de glorie absolut a revistei.Se facuse trecerea de la alfabetul chirilic la
cel latin. Maiorescu sustine utilitatea imbogatirii vocabularului limbii romane prin
neologisme de origine romanica intr-un studiu din 1881,intitulat chiar
Neologismele.

Perioada 1885-1944
Etapa a treia(bucuresteana) incepe din 1885 cand este mutata la Bucuresti
revista Convorbiri literare si intreaga societate Junimea.Aparitia revistei se
prelungeste pana in 1944,dar cu toate aceste nu va mai avea gradul de popularitate
din primii douazeci de ani.
15

5.Mici traditii:
Junimea,societate eminamente de traditie in apucaturile ei,avea mai multe
cuvinte si apropuri care se intrebuintau in anumite cazuri,or ice cate ori acele
cazuri de iveau. Sa vorbesc ce cateva dintre ele:
Motto este bun ! De cate ori o lucrare era slaba si se tambla sa aiba si un
motto,tot deauna singura critica care I se aducea consista in a se spune :
Motto este bun!
Faul(fara vlaga)- Societatea Junimea cu spirit eminamente la inceput
german,nu putea sa nu aiba in vocabularul ei un cuvant german de
intrebuintare zilnica. Cuvantul faul era intrebuintat de cate ori o lucrare,in
genere o poezie sau altceva,era slabagreoaie sau de rau gust. Abea se
incepea citirea ei si indata auzeai din mai multe parti: faul,faul,faul!
Anecdota primeaza si porco. Junimea era o societate foarte
nedisciplinata-am mai spus-o. Fiecare vorbea cand credea de cuviinta.Dar
cand se citea ceva,era liniste totala. Auzeai cuvintele -Porco,Porco de la
Negruzzi sau Pogor doar atunci cand doreau ca lucrarea sa fie citita in
continoare.

In toamna anului 1865,cand incepe defapt sa activeze societatea din care cinci se
considerau fondatori, au aderat noi personalitati:
Gheorghe Racovita
Vasile Alecsandri
Leon Negruzzi
Ioan Caragiani
Dimitrie Rosetti
Miron Pompiliu
Alex. D. Xenopol
Alex. Lambrior
Mihai Eminescu
Vasile Conta
16

 A.C Cuza
Barbu Stefanescu

6.Banchetul
Maiorescu introduce inca in anul 1864 obiceiul pranzurilor comune care
trebuiau sa contribuie la intarirea sentimentului de colegialitate intre profesori,dar
care in realitate nu-si indeplise scopul. Mai multi amici petrecusera vesel impreuna
,insa in loc de colegialitate domnea intre profesori tot o mare dusmanie.
Dupa infiintarea Junimii,Maiorescu lua drept pretext aniversarea societatii
spre a invita pe toti membrii la o masa si propuse,intai in anul 1867 ,ca fiecare sa
aduca o mica scriere comica ori satirica pentru acea ocaziune
Asa de mult a prins aceasta chiar de la intaiul banchet al Junimii,incat am
repetat-o si in anii urmatori,pana cand cu vremea s-a facut un obicei: cand ziceai
aniversara,ziceai banchet,si cand ziceai banchet,luare in ras reciproca.Toate
scrierile aduse la aniversari se pastrau intr-un al doilea dosar aj Junimii,Dosarul
aniversarilor ,care astazi nu mai este,pentru ca Pogor ori l-a uitat,ori l-a pierdut.
Invitatia era urmatoarea:
PENTRU 24 OCTOMBRIE 1876
Desi paraponisiti
Si din buget izgoniti
Junimistii numerosi
Se aduna tot voiosi
Pentru a 13-a oara
La a lor aniversara
Vin amice,asadar,
Sa ne treaca-acest pahar,
Lasa pofta ti-o trimit
Tot eu,
Cel obisnuit.
17

Sau :
BENCHETU
Care va gasi locu sambata in 14 brumariu an. Cur.,cu acea indigetare cumca va
solvi cu propriele sale spese consumarea solida si liquida. Asecurandu-ve de
recunoscentiune si incheiandu in sperare ca modesta-ne poftire va fi bine
imbratisiata de onorat d-voastra,inchinam cu strigatul ferbinte de : Sa traiasca!
Din siedinitia Societatii social literaria Junimea in brumar 1881.
Sinceru Stimatoru,Nugrutiu
Notaru coresp. Eternu
[] Dar sa ma intorc la banchetu nostru. Intre 11 si 12 noaptea,toata Junimea
navalea in sala pranzului si se asaza dupa voie. Nici un loc de onoare ori
rezervat,nici o deosebire intre junimisti batrani si tineri ,fundatori,caracuda si cei
noua,junimisti de bastina ,mai noi,sau numai invitati toti se asazau dupa placul
lor,unde voiau si cum voiau. Pogor ,desi nu bea niciodata vin,precum am mai
spus,se inveselea prin simpla imprejurare ca se gasea la masa si rupea gheata
obisnuit de cum incepea sa manance. Insa,adevarata veselie se arata abea cu
sampania. Atunci era momentul cand secretarul perpetuu trebuia sa ceara cuvantul
pentru a-si face discursul traditional intru laudele societatii si a membrilor ei.
Dupa anul 1869 nu ne intalneam decat in hotelurile cele mai luxoase de la
Iasi.

7.Ortografia

18

Maiorescu si mai ales eu (Iacob Negruzzi)tineam ca sa ne intemeiem

societatea pe oarecare statute scrise.Desigur ca si Carp ne-ar fi sprijinit in aceasta
parere,daca ar fi fost inca in Iasi. Insa el se asazase acum la Bucuresti,unde fusese
numit audidor la consiliu de stat. Cel mai aprig adversar al nostru in aceasta
privinta era Pogor. El nici nu voia sa auda vorbindu-se de statute,de forme, de
drepturi si indatoriri stabilite in articolele hotarate si in incheieri votate,scrise si
subscrise. El nu voia nimic,absolut nimic.
Acestia doreau ca scrierea sa fie doar in latina: Noi,voind sa stabilim o
regula comuna macar pentru intrebuintarea noastra,am hotarat sa ne gandim la
aceasta in timpul vacantelor si eu fusesem insarcinat in special sa infatisez la
toamna viitoare un proiect complet pentru scrierea limbei noastre cu litere
latine.(Iacob Negruzzi).
Dar odata acesta admis,cum trebuiau sa se insemneze sunetele noastre pentru
ca nu se gaseau litere latina corespunzatoare? Ce era de facut cu consoanele ,
, , ; cu diftongele ea si oa; cu i scurt si u mut, si mai ales cu vocalele
si ? Trebuie sa adoptam accente si alte semen diacritice sau nu? La
conjugari si declinari pastram in scriere radacina cuvantului neschimbata,sau
mergem dupa pronuntare? Tineam sama de etimologia latina si pana la ce punct?
Toate aceste intrebari si inca multe altele dadura loc la lungi discutiuni,intru
inceput fara confuze.
Ortografia Junimii,dupa cum se numea sistema propusa de Maiorescu in
cartea sa Despre scrierea limbii romanese primii de membrii societatii noastre
afara de Pogor,care nu s-a putut familiariza niciodata cu dansa. Ortografia
Junimii a fost cel dintai mare success al societatii. Mai tarziu au venit si
altele,dar toate numai in urma a lungi polemice si lupte ce am purtat(Iacob
Negruzzi).
Ortografia Junimii a fost cel dintai mare moment al societatii (Iacob
Negruzzi)

8.TIPOGRAFIA SOCIETATII Junimea

19

[] O intrebare ce trebuia sa ni se prezente in mod natural era de a sti care

va fi intaia carte ce vom tipari si cu care vom incepe editiunile societatii
Junimea. Aruncand o privire in literature nationala si intalnind numai poezii,ca la
inceputul tuturor literaturilor,ne veni ideea sa facem o alegere din poezia originale
cele mai bune si sa editam o mare antologie atat pentru uzul scoalelor,cat si pentru
public in de obste. De aceea ne hotaram sa facem in comun alegerea poeziilor de
tiparit. In acest scop impartiram intre noi pe poetii romani;
Am inceput,daca nu ma insal,cu o poezie a lui
Bolintineanu,pe care toti din copilarie ne deprinsesem a o
crede foarte frumoasa. Abea cetita,Pogor o declara rea si
imposibila de primit in antologie,caci cartea noastra aveau
scopul sa cuprinda numai bucati de acele ce puteau sluji
drept model si ca forma si ca fond poetic.
Maiorescu se puse sa cugete asupra acestui subiect si
deveni o parte din tratatul sau. Despre poezia romana
care mai tarziu a facut un efect asa de mare si a pus de la inceput peceta
originalitatii pe revista Convorbiri literare .Poeti de Bolliac,M omuleanu,Stamati
si alti asemanati,de ale caror merite literare se facuse mult zvon in public si in
presa,nici putura dobandi gratia de a introduce o singura bucata de versuri in
antologia noastra. Din tot Muresanu abea scapa cunoscuta poezie
patrioticaDesteapta-te romane
Mai intai ,spre uimirea noastra,ne-am
convins de mare saracie a literaturii nationale,de
care nu aveam nici idee,fiind dreapta masura si
dreapta judecata intunecate prin laudele ce
scriitorii nostrii is aduceau unii altora reciproc.
Critica lipsea pe atunci cu desavarsire si se poate
zice,fara nicio indoiala,ca ea a fost introdusa in
mod stiintific de publicatiile societatiiJunimea,in
special prin scrierile lui Maiorescu,care au avut un efect adanc si purificator pentru
literature romana. In zilele de acum am ajuns la extremul contrar. Azi nimeni nu
mai lauda si toti scriitorasii de prin jurnale scriu critice.
In toata Romania nu aparea atunci nici o singura foaie literara. Revista
romana,create de Odobescu in Bucuresti,incetase de mult,ca si Romania literara
din Iasi,ce traise aproape un an. Ai fi crezut ca in intreaga Romania,de curand
20

unita,nu era nici destula inteligenta,nici destul interes pentru ca sa poata trai macar
o singura publicatie literara cat de mica,si apasatii nostrii compatrioti din
Transilvania si chiar in Bucovina ne intreceau intretinand micul lor cerc macar cate
un organ,oricat de neinsemnat ar fi fost,pentru a dovedi ca miscarea intelectuala
nu-i tinsa cu totul in poporul roman.
Aceasta era situatia in Romania,ea era mult mai rea de cat fusese vreodata de
la desteptarea noastra,si o schimbare oarecare trebuia sa vie. In orasul Iasi se
gaseau pe atunci destui barbati luminati ca sa provoace ei in privinta aceasta o
desmortire a spiritelor prin o puternica zguduire. (Iacob Negruzzi).

9. Eminescu la Junimea
[] S-a nimerit ca tocmai cand aveam sa le scriu acestea s-a format in Romania
Mare un mare minister,in care mai multi ziaristi s-au ridicat la suprafata in viata
nationala romaneasca. In acelasi timp,s-au facut daraveri de milioane,fie
infiintandu-se,fie punandu-se in vanzare ziare mai mult ori mai putin populare.
Pe timpul cand traia Eminescu,ziaristul si scriitorul in genere erau un fel de oameni
fara de rost,care nu stiau sa se foloseasca de darurile firesti cu care au fost
inzestrati. Mai era apoi sic a Eminescu inca din timpul copilariei se-ndrumase a-si
petrece zilele in singuratate.Ii placea,fara indoiala sa steie de vorba cu cei ce ii
cautau societatea,fie chiar si daca acestia nu ii erau simpatico,dar cele mai
frumoase clipe ale vietii sale tot numai singur le-a petrecut.
In timpul anilor petrecuti la Bucuresti nu avem deci sa-l cautam prin
saloane,prin cluburi,pe la serate,nici chiar prin cafenele. Daca se-ntampla cateodata
sa se rataceasca unde era lume multa ,el era tot mai mult singur,un fel de om ratacit
printer ceilalti. Centrul vietii lui sociale erau intrunirile literare ale Junimii,de la
care nu lipsea niciodata.S-a zis adeseori ca Junimea era o societate de
admiratiune mutual. Eminescu,fara indoiala,nu era admirator al tuturor celor
socotiti ca facand parte din Junimea,dar ii cunostea din temei pe toti,era dumirit
21

atat asupra pacatelor,cat si asupra bunelor insusiri ale fiecaruia dintre dansii si avea
o slabiciune oarecum copilareasca pentru orisicare,potrivit cu felul sau de a fi.
Pentru dansul,Junimea era o banda,un fel de orchestra,in care chiar sic
el mai slab muzicant era un adevarat maestru in ceea ce priveste instrumentul lui.
De sine se-telege ca adevarata Junime era la Iasi,si junimistilor din Bucuresti le
zicea junimisti in partibus infidelium(din partile necredinciosilor). Tocmai de
aceea el era oarecum secretar: nu vedea bucuros intrunirile Junimiipe aceia pe
care nu-I socotea junimisti. Nu insa numai el avea slabiciune pentru junimisti. Si
junimistii adevarati aveau toti o slabiciune pentru dansul. Cand cetea el vreuna
dintre scrierile sale era o adevarata sarbatoare. El cetea
deslusit si cu un glas foarte placut nu numai scrierile
sale,ci si ale altora. Cetitori ascultati cu multa placer mai
erau Maiorescu si Caragiale,care adeseori era un adevarat
maestro un abimarea (doborarea)scrierilor care nu-I
placeau.
El de asemenea era bun cetitor si,cetind,dadea pe fata
multa pricepere in ceea ce priveste tehnica scrierii. Desi
poeziile lui sunt pe ici,pe colo impestritate cu neajunsuri
in ceea ce priveste fie ritmul,fie rima,fie
alegerea,intrebuintarea or asezarea verbelor,el isi dadea seama despre acestia
si,cetind se uita cu un fel de viclenie la Caragiale si Eminescu,singurii care
incumetau a-I face critica. Adeseori le zicea in gluma:
-Faceti ca sic and nu v-ati fi dand seama,caci ceilalti nun-teleg.
La Bucuresti,intrunirile literare se tineau la T. Maiorescu ,mai rar la T.
Rosetti ,in cateva randuri la Paucescu. Dintre junimistii de la Bucuresti,
Titu,conu Toderita,Jaques si excelentaerau aceia pe care-I punea mai
presus in gandul sau.
Afara de Junimea ,Eminescu avea numai de tot putini prieteni in adevaratul sens
al cuvantului[].(Ioan Slavici,Amintiri,1924).

22

10.REVSITA CONVORBIRI LITERARE

Iacob Negruzzi

Mihai Eminescu

TheodorRosetti

23

Titu Maiorescu

Petre P. Carp

CONVORBIRI LITERARE
[] Nu stiu daca toate persoanele inseminate mai sus erau prezente la o
sedinta ce se tine in casa lui Pogor pe la inceputul lui ianuarie 1867,de care am sa
vorbesc,dar stiu ca adunarea era numeroasa. Maiorescu veni in acea seara cu o
propunere care plutea de catava vreme in mintea multora din noi si era foarte
naturala in starea in care se gasea societatea. In adevar,cateodata se citea la
adunarileJunimii vreo poezie originala sau tradusa,discutiile noastre daduse lui
Maiorescu ocaziunea sa scrie cateva studii si critici intinse,pe care ni le cominucare
erau sa ramaie aceste cunoscute numai in cercul nostrum restrans?
De aceea cand Maiorescu isi arata parerea ca ar fi bine sa deschidem un mic jurnal
literar in care s-ar tipari scrierile cetite si aprobate de societate,si in care sa putem
rezuma o parte din discutiile noastre ce prezentau un interes general,toata lumea
primi fara lungi dezbateri propunerea sa. Pogor,entuziast pentru orice
inovatii,proclama absoluta necesitate a unei reviste si isi freca manele cu placere
gandind la polemicele literare la care viitoarea noastra publicatie ar putea da loc.
24

Doua intrebari de nascura atunci: I,cum se va numi acest copil al Junimii

si capoi cine va fi directorul lui-caci de greutati materiale nu aveam a ne teme,o
tipografie noua si complecta ne sta la dispozitie. Dupa obiceiul Junimii de a se
ocupa mai intai pe larg si pe intins,cu mare cearta si zvon,de ceea ce este secundar
si de a hotari apoi rapede lucrurile principale,la inceput se puse in discutii numele
jurnalului,care in definitive era destul de indiferent. Dupa ce mai multe
propuneri,una mai ciudata decat alta,se facura si se respinsera,eu(Iacob Negruzzi)
zisei din coltul meu : -Poate o denumire potrivita ar fi Convorbiri literare..
-Bravo,raspunse Pogor de departe. Convorbiri literare nu zice
nimic.Aceasta nu angajeaza la nimic! Admis!
-Primesc si eu acest titlu ,declara Maiorescu,fiinca este fara pretentie !
Dar care dintre noi ar avea sa ia asupra sa directia jurnalului ?... O tacere generala
se facu si dupa cateva momente tot Maiorescu o curma,strigandu-mi in gura mare :
Tu ai gasit numele,tu esti dator sa conduci treaba,fii tu redactorul <<Convorbirilor
literare>>!
In intaiul moment imi trecura prin minte o multime de cause pentru care vream sa
refuz:succesul jurnalului putea fi indoielnic,directiunea putea sa imi dea multa
munca si bataie de cap.
Alegerea lui Maiorescu se va dovedi in curand a fi excelenta. Negruzzi va conduce
revista,pana la identificare cu interesele ei,timp de 28 de ani,cu o energie,cu o
staruinta si un devotement egalate,in istoria culturii noastre,numai de Ibraileanu la
Viata romaneasca.
Cel dintai numar al Convorbirilor a aparut cu data de 1 martie 1867 si a
fost expediat in toate partile. El incepe cu o introducere scrisa de Maiorescu in
prezenta mea,la dansul acasa,eu am adus numai scurtul aliniat final,s-apoi am
hotarat sa iscalesc eu intreaga prefata in calitate de redactor. Indata dupa aceasta
vine studiul cetit de Maiorescu in Junimea,Despre poezia romana,de care am
25

vorbit apoi o descriere de mine a galeriei de tablouri din Iasi,si,in sfarsit,un apel al
societatii catre autorii romani.
Este un sentiment straniu de a vedea pentru intaia oara scrierile sale tiparie si
numele publicat pe coperta unei carti,si socot ca oricine trebuie sa aiba emotiuni in
momentul acela.
Din partea publicului cetitor pot spune ca numarul 1 al Convorbirilor
literare a fost foarte bine primit. Nu I s-a facut indeobste nici o alta critica decat
asupra numelui la care multi li s-a parut ciudat sau cel putin neobisnuit.Inceputul
scrierii lui Maiorescu a facut bun efect chiar asupra poetilor nostrii,caci se va baga
de seama ca abea cu nuraul umator incepe o critica destul de aspra cu citatii din
autorii romani. Si in adevar,dupa numarul 2,ace ice s-au simtit atinsi sau suparat cu
atata mai mult cu cat,precum am spus ei nu erau desprinsi la critica,ci numai la
laude,si aceasta scurtatura din dulcea multumire de sine in care se leganau a trebuit
in adevar sa fie foarte neplacuta.
Printre colaboratori s-au numrat Mihai Eminescu, care public aici
majoritatea poeziilor sale; Ion Creang, care "subpublic" primele trei pri din
"Amintiri" i o serie de poveti; Ion Luca Caragiale, care "subpublic" majoritatea
comediilor sale; Ioan Slavici, care public nuvele i poveti; Vasile Alecsandri,
George Cobuc, Panait Cerna, Octavian Goga, Dinu Zamfirescu, I. Al. Brtescu
Voineti i ali scriitori reprezentativi ai vremii.
Publicaia se va bucura de cel mai nalt prestigiu din literatura romn, ea
impunnd, nc de la apariia, o direcie nou, modern, ntregii noastre culturi,
definindu-se prin spiritul ei etic i sentimentul valorii estetice.
Cand peste 18 ani eu am hotarat sa ma mult la Bucuresti cu Convorbiri cu tot
,Nicu Ganea era asa de furios cu aceasta hotarare ,incat a facut orice sa ma retina in
Iasi,spunand ca revista e a Junimii si nu a mea personal,dar pana la urma a cedat
argumentelor mele.
Vro doi ani dupa aparitia lor,Convorbirileau trecut printr-un moment
foarte greu. Cativa membrii razleti ai Junimii-insa nu Societatea-se pusese sa
faca politica cu multa activitate si au propus in una din intruniri ca sa contopim
jurnalul literar cu unul politic ce erau pe cale sa se infiinteze. Ei voiau prin aceasta
sa usureze cheltuielile si sa mareasca interesul jurnalului politic. Acestia mersese
pana intru a primi doua directiuni cu totul separate una de alta,cea politica si cea
literara,ba aminteau chiar de arta literara,sa si pastreze ei numele ei
26

specialConvorbiri,numai si numai pentru a puta contopi ambele jurnale. Eu mam opus cu toata energia la aceste propuneri,desi multora le pareau admisibile.
Mai tarziu s-a vazut cat de mare dreptate am avut eu aunci,iar Convorbirile au
urmat a trai atatia ani si traiesc si astazi.
Al doilea moment greu
pentru Convorbiri a fost acel
cand s-a vandut tipografia in
luna octombrie 1871. Am zis ca
intreprinderea mergea foarte
greu;Bernhard nu ne facea
tipariturile ce era dator sa
faca,nu platea chiria
localului,nu mai platea nici
hartia comandata din
strainatate,dar isi ineca grijile si
necazul in vin.
Negruzzi s-a casatorit si a
plcecat in calatorie,iar
Maiorescu si Pogor au vandut
tipografia lui Goldner,fara
stirea lui. Acesta s-a suparat foarte tare si nu a mai vorbit cu Maiorescu,care la
final,i-a dat dreptate.
POEZIA: - Pastelurile lui Alecsandri ( 1872- Dumbrava rosie)
- Piese lirice alea lui : Ivanov,Pugler,Pogor,Bodnarescu,Negruzzi
- 1870,debuteaza Eminescu cu poezia Venere si madona in numarul 4
din 15 aprilie,iar in nr. 12 Epigonii
- Traducerile in versuri din Shakespeare,Heine,Baudelaire,Goethe,Hugo
In anul 1871 debuteaza Ioan Slavici cu comedia Fata de birausi basmul
Zana zorilor. Abea in anul 1875 scrie proza originala,opere Popa Tanda si
Scormon. In 1872 apare nuvela lui Eminescu (Sarmanul Dionis),care publicase
anterior,in anul 1870 basmul Fat frumos din lacrima,iar in 1875 Fat frumos din
tei. In literatura populara se remarca Xenopol,care scrie Ceva despre literatura
poporana. Lambrior,Teodorescu,Burada publica opera despre folclor. Alecsandri
27

se afirma si in proza cu opera Calatoria in Africa. Apar operele lui Creanga

Capra cu trei iezi,Punguta cu doi bani si Danila Prepeleac,opera care nu au
fost asa apreciate de junimisti. De asemenea se publica nuvele,romane,piese de
teatru,lucrari filozofice,istorice,jurnale de calatorii si multe opera care au ajutat
la dezvoltarea societatii romanesti si care au facut ca aceasta revista sa aiba un
succes maret.
Dupa 1885 Convorbirile literare palesc progresiv,pierzand din importanta
pe care o aveau,dupa ce timp de doua secole au avut un rol hotarator pentru istoria
literaturii romane. Lovinescu apreciase ca din 1885 ciclul Junimiisi al
Convorbirilor trebuie considerat ca definitiv incheiat
Daca ma intorc la mine insuni(Iacob Negruzzi) vad ca ocupatiunile mele
literare m-au distras de la multe altele foarte lucrative pe
care le-am pus pe al doilea plan; Vad ca toata munca mea
nu mi-a adus niciodata vreun profit material; nu stiu chiar
de mi-a adus un profit moral,caci laudele ce mi s-au facut
au fost putine,dar mustrarile foarte multe,ceea ce stiu insa
este ca Convorbirile literarein 23 de ani nu mi-au dat
nici un moment de parere de rau,dar multe momente
multumire,si ca adesa necazurile si supararile vietei le-am
putut indeparta lesne cu Convorbirile literare.
Astazi de m-ar intreba cineva de vreau sa incep a trai inca
odata sfertul de secol ce a trecut,poate multe din cele ce am facut nu le-as mai face
a doua oara,dara fara niciun moment de stanjenire si cu draga inima m-as declara
gata sa reincep a conduce Convorbirile literare.

11.Rolul lui T. Maiorescu in cristalizarea criticismului

junimist.
Titu Maiorescu a fost mentorul Junimii, critic literar, eseist si filozof.
Contributia lui Titu Maiorescu este foarte importanta in domeniul limbii, al
28

literaturii, al esteticii si al filozofiei. Varietatea preocuparilor sale l-a facut pe

criticul literar Nicolae Manolescu sa afirme, ca domeniul de activitate a lui Titu
Maiorescu este toata cultura.
Prin combaterea mediocritatii, a lipsei de talent, Titu Maiorescu a facut o
necesara opera de salubrizare si ierarhizare a valorilor. El a desfasurat o activitate
de indrumator al culturii si a literaturii romanesti intr-o perioada cand acestea erau
amenintate de impostura si noua valoare.

I. Contributia lui Titu Maiorescu in domeniul limbii

Articole despre scrierea limbii romane (1866), Limba romana in jurnalele
din Austria (1868), Betia de cuvinte (1873), Raport citit in Academia Romana
asupra unui nou proiect de ortografie (1880), Neologismele (1881), Oratori, retori,
limbuti (1902)
.Introducerea alfabetului latin in locul celui chirilic: Punctul
nostru de plecare in stabilirea alfabetului roman. a fost regula
de a scrie sonurile romane cu litera latina corespunzatoare
.Folosirea ortografiei fonetice: Fiecare cuvant se scrie cum se
pronunta.
Combaterea etimologismului: Ce voieste acum etimologismul
in ortografia romana ?. voieste sa ne aduca gramatica la forma
cea mai etimologic pura, sa ne arunce limba cu secole inapoi.
Imbogatirea vocabularului cu neologisme: Acolo unde astazi
lipseste in limba un cuvant, vom primi cuvantul intrebuintat in
celelalte limbi romanice, mai ales in cea franceza .
.Combaterea stricatorilor de limba:respingerea calcului
lingvistic (traducerea literara a expresiilor idiomatice): Titu
Maiorescu critica gazetarii care traduc cuvant cu cuvant
29

expresii idiomatice nemtesti intraductibileridiculizarea betiei de

cuvinte (verbalism, vorbarie): Cuvantul, ca si in alte mijloace
de betie, e pana la un grad oarecare un stimulant al inteligentei.
Consumat insa in cantitati prea mari si mai ales preparat astfel
incat sa se prea eterizeze si sa-si piarda cu totul cuprinsul
intuitiv al realitatii, el devine un mijloc puternic pentru ametirea
inteligentei.
Parerile in domeniul limbii si-au dovedit valabilitatea. In 1880-1881
Academia romana aproba sistemul ortografic propus de Titu Maiorescu pentru
intreaga tara. Astfel junimea si Titu Maiorescu au constituit un factor important al
unificarii limbii romane literare moderne.

II. In domeniul literaturii

Asupra poeziei noastre populare (1868), O cercetare critica asupra poeziei noastre
(1867), Directia noua in poezia si proza romana (1876), Comediile lui
I.L.Caragiale (1885), Poeti si critici (1886), Eminescu si poeziile lui (1889)

Aprecierea poeziei populare

Aprecierea traditiei, a inaintasilor, Vasile Alecsandri
Incurajarea tinerelor talente
Aprecierea operei in functia de valoarea artistica estetica
Combaterea mediocritatii si a lipsei de talent
Promovarea criticii literare stiintifice

In acest domeniu Titu Maiorescu a dovedit intuitie, bun gust si simt al valorilor.
Titu Maiorescu regandeste aceste idei si le nuanteaza personal. Meritul lui Titu
Maiorescu este ca a elaborat o conceptie estetica spre deosebire de inaintasii sai
Alecu Russo, Vasile Alecsandri si Mihail Kogalniceanu, care au exprimat pareri
30

despre diferite probleme literare in cateva articole. Cel mai important articol in
care Titu Maiorescu isi exprima conceptia estetica este O cercetare critica asupra
poeziei noastre (1867). In acest articol Titu Maiorescu porneste de la deosebirea
fundamentala dintre arta si stiinta:

arta, frumosul, pasiuni, emotii, sentimente exprimate intr-o forma frumoasa

se adreseaza sufletului

stiinta, adevarul, idei, se adreseaza ratiunii

Pe baza acestor deosebiri si cu ajutorul celor doua elemente fundamentale

ale operei literare (continutul si forma), Titu Maiorescu defineste poezia. Dupa el
poezia cuprinde sentimente, pasiuni, emotii exprimate intr-o forma sensibila.
Fondul nu trebuie inteles ca idee propriu-zisa, ci ca sentiment sau pasiune: Prin
urmare iubirea, ura, tristetea, bucuria, desperarea, mania, etc. sunt obiecte poetice;
invatatura, preceptele morale, politica, etc. sunt obiecte ale stiintei, niciodata ale
artelor.Pentru Titu Maiorescu poezia este un repaus al inteligentei, care trebuie sa
exprime sentimente si nu idei politice pentru ca politicul se adreseaza ratiunii si nu
fanteziei.Titu Maiorescu poluleaza aici principiul autonomiei esteticului (esteticul
independent de social si politic). Criticul literar N. Manolescu aduce o precizare
esentiala aratand ca Titu Maiorescu nu elimina total politicul din poezie ci numai
tendinta moralizatoare expresa, adica politicul si socialul insuficient transfigurat
artistic.
Titu Maiorescu defineste conditiunea ideala si materiala a poeziei.
Conditiunea ideala cuprinde totalitatea sentimentelor, emotiilor, pasiunilor
exprimate de poet. Conditiunea materiala cuprinde cuvintele, exprsiile, figurile de
stil prin care poetul isi exprima sentimentele.

TITU MAIORESCU CRITICE

Pentru a fi poet trebuie sa ai talent, pentru a fi critic trebuie sa ai geniu.
Multe invataminte,intre altele,ca n-ai de tras invataminte citindu-i pe critici - ce zic
criticii actualitatii e intotdeauna,intr-un sens sau in altul,contrazis de criticii viitori
- ca trebuie admis pana la urma ca de fapt critica este o chestiune de intuitie,ca
31

aceasta intuitie e foarte rara si ca e imposibil de definit;ca ai simtul calitatii literare

asa cum ai ureche muzicala;si ca autentic critic este acela care intr-o opera literara
descopera esenta intregii literaturi,intuitiv,in opera ce o exprima;si ca vocatia
literara este innascuta,congenitala,se poate sti de la inceput ca unii copii vor face
stiinta sau literatura;la cinci ani Mozart asimila muzica,o descoperea in sine,o
reinventa.(Claude Bonncfoy)
Titu Maiorscu a fost un geniu al criticii, asa cum Eminescu a fost un geniu al
poeziei lirice si I. L. Caragiale a fost un geniu al dramaturgiei, iar Ion Creanga,un
geniu al povestirii umoristice.
Din respect pentru Titu Maiorescu expunem opinia lui: critica este o
necesitate a culturii moderne,rolul ei este de a insanatosi climatul vietii publice,de
a descuraja mediocritatile,de a inlatura nulitatile,de a lovi frontal directia gresita,de
a lupta impotriva neadevarului in stiinta si a uratului in arta. Critica este igiena
vietii culturale,dar critica are rolul de a forma opinia publica.
Altundeva societatea este destul de bine organizata pentru a se garanta [ ]
respectul pentru public,respectul in care au stiut sa se tina jurnalele si curajoasa
veghere a unei critici neobosite formeaza la suprafata vietii intelectuale o patura
destul de puternica pentru a apasa si mentine in intunericul ce li se cuvine acele
produse stricacioase
In critica lui, Titu Maiorescu face despartirea domeniilor. Ca un Moise,
profetul Vechiului Testament, Titu Maiorescu desparte stiinta de arta, poezia de
proza, literatura de celelalte arte, poezia de critica: Criticul este din fire
transparent, artistul este din fire refractar.
Esenta criticului este de a fi flexibil la impresiile poetilor;esenta poetului este de a
fi inflexibil in propria sa impresie. De aceea criticul trebuie sa fie
nepartinitor,artistul nu poate fi decat partinitor(Titu Maiorescu Critice)
Wellek si Warren in Teoria literaturii,definesc teoria,critica si istoria literaturii si
relatia dintre aceste trei ramuri ale stiintei literaturii.
Teoria literaturii studiaza principiile literaturii,structura si stilul operei
literare,critica literara emite judecata de valoare si discerne valoare de nonvaloare.
Exista judecati de valoare si judecati de ierarhizare. Critica literara asaza operele
literare intr-o scara a valorilor. Istoria literaturii studiaza operele literare selectate
de critica pe baza criteriilor formulate de teoria literaturii. Pe scurt,critica se ocupa
de prezent,istoria studiaza trecutul,teoria studiaza principiile,criteriile. (Titu
Maiorescu Critice)
32

George Calinescu,critic genial, acrediteaza ideea criticii creatoare. Criticul

este un creator esuat in constiinta. Criticul se pune in locul autorului si continua
procesul creator sau comenteaza cum ar fi compus el opera. Criticul penetreaza
universul operei si realizeaza un dialog,o comunicare cu autorul ei.
Critica s-a diversificat in critica tematica,critica stilistica,critica estetica,critica
totala.
George Calinescu aplica in opera lui critica principiul estetic: criticul are datoria
de a descoperi valoarea literara in opera comentata :
lirismul,ironia,umorul,comicul, tragicul .
Un contrazicator al lui Titu Maiorescu,socialistul Constantin Dobrogeanu
Gherea,spunea ca,in opinia lui,critica trebuie sa raspunda la trei inbrebari:de unde
vine opera literara,ce influenta va avea asupra cititorului,cat de sigura si vasta va fi
aceasta influenta.
Titu Maiorescu profeseaza o critica multilaterala : literara, stiintifica,
filologica, publicistica, culturala. Spirit polemic, academic, clasic, ironic, Titu
Maiorescu poarta polemici,rasunatoare in epoca, cu ardelenii latinisti si
etimologisti.
Poarta polemici, cu argumente, bazate pe principii cu academicienii care votau in
mod administrativ legile limbii, fara a avea competenta pentru acest vot: O
minoritate de specialisti se afla acolo, marea majoritate fara a-si da osteneala ca sasi dobandeasca stiinta trebuincioasa pentru votul ce-l dau si pentru locul ce-l
ocupa. Ironia este tot o forma a criticii. Maiorescu ii ironizeaza si pe
academicieni: Nemtii au un proverb de batjocura: cui i-a dat Dumnezeu un
post,i-a dat si mintea trebuincioasa oentru el. Nu cumva domnii de la consiliu au
luat acest proverb in serios?.(T Maiorescu - Critice)
Pretentia reglamentului este clar de a hotari intrebarile controversate ale
limbii si ortografiei romane pe cale administrativa si de a impune hotararea sa
tuturor scolarilor si profesorilor filologici, a caror chemare este in parte de a
sustine acea controversa stiintifica. Subscrisi sunt Chritache Tell, membrii
consiliului A. Orescu, Aaron Florian, G. Zalomit, A. Marin si D. Petrescu. Cine
sunt acesti domni? Domnul Christache Tell e general, domnul Onescu e arhitect,
dl. Aaron, istoric, dl. Zalomit, profesor de filozofie, pentru a nu zice filozof, dl.
Marin, fizician, si Petrescu, matematician

33

12.Idei estetice maioresciene

TEORIA FORMELOR FARA FOND

Teoria formelor fara fond: In aparenta. avem politica si stiinta, avem jurnale
si academii, avem scoli si literatura, avem muzee, conservatori, avem teatru, avem
chiar o constitutie. Dar in realitate toate acestea sunt productiuni moarte, pretentii
fara fundament, stafii fara trup, iluzii fara adevar.
Aceasta teorie cuprinde multe exagerari, dar prezinta si un aspect pozitiv in
sensul ca respinge imprumuturile exagerate, neselective si imitatiile fara valoare.
In realitate Titu Maiorescu si junimistii pledau pentru ridicarea fondului autohton
la inaltimea formelor imprumutate.
Cel care ofer o analiz a formelor fr fond ca o
teorie a procesului de modernizare romneasc este Titu
Maiorescu, continuat i dezvoltat de M. Eminescu.
Titu Maiorescu vorbete de form fr fond: ,,Al doilea
adevr, i cel mai nsemnat, de care trebuie s ne
ptrundem, este acesta: forma fr fond nu numai c nu
aduce nici un folos, dar este de-a dreptul striccioas,
fiindc nimicete un mijloc puternic de cultur. i, prin
urmare, vom zice: este mai bine s nu facem o coal
deloc dect s facem o coal rea, mai bine s nu facem o
pinacotec deloc dect s o facem lipsit de arta frumoas; mai bine s nu facem
deloc statutele, organizarea, membrii onorarii i neonorai ai unei asociaiuni dect
s le facem fr ca spiritul propriu de asociare s se fi manifestat cu siguran n
persoanele ce o compun; mai bine s nu facem deloc academii, cu seciunile lor, cu
edinele solemne, cu discursurile de recepiune, cu analele pentru elaborate dect
s le facem toate aceste fr maturitatea tiinific ce singur le d raiunea de a
fiFruntaul junimist menioneaz enunul ,,form fr fond, destul de rar, dar
aceasta s-a impus ca una dintre cele mai populare sintagme datorit impulsului dat
cu articolul n contra direciei de astzi n cultura romn, aprut ntr-o perioad de
mari controverse i convulsii sociale, cnd Romnia prea neguvernabil, iar
filosoful a cutat o explicaie a acestei situaiiMaiorescu susine c orice form fr
34

fond trebuie nlturat, ntruct numai astfel se reconstruiete cultura romn

incepind cu fundamentul ei.
Concepia despre formele fr fond a lui Eminescu deriv din viziunea sa
organicist i evoluionist despre progres, care nu accept dezvoltarea social: se
poate realiza un adevrat progres, pe care nu-l vedem i nu-l aprobm dect n
dezvoltarea treptat i continu a muncii fizice i intelectuale. Cci cine zice
progres nu-l poate admite dect cu legile lui naturale, cu continuitatea lui
treptat.Pentru Eminescu, perioada de natere a formelor fr fond epoca de
tranziiune este cea cuprins ntre 1848 i 1866, cnd s-au copiat masiv forme
instituionale din Europa Occidental. El dezbate esena procesului de modernizare
romneasc, anume acordul dintre noul organism politico-juridic de sorginte
occidental i fondul romnesc. Eminescu nu vede n formele fr fond doar o
simpl nepotrivire ntre instituiile de tip occidental introduse la noi i fondul
autohton, ci ar reprezenta o falsificare brutal a profilului poporului romn, o
contradicie ntre aceste instituii i spiritul romnesc. Despre efectele modernizrii
romneti regsite n forme fr fond au scris A. D. Xenopol, Constantin
Dobrogeanu Gherea , N. Iorga, Constantin Rdulescu-Motru, Constantin Stere,
Garabet Ibrileanu, tefan Zeletin, Eugen Lovinescu, Mihail Manoilescu, Lucreiu
Ptrcanu.
Raportul forma-continut e teoretizat in O cercetare critica asupra
poeziei romane de la 1867, articol ce constituie sistemul estetic maiorescian,
urmarind stabilirea unui set de principii estetice care sa-i ghideze pe poeti si pe
critici. Considerat actul de nastere a criticii romanesti, articolul nu intentioneaza sa
furnizeze reguli de concepere a poeziei, ci sugestii in ceea ce priveste maniera de a
o intelege si interpreta. Este structurat in doua capitole, Conditiunea materiala a
poeziei, care analizeaza forma discursului liric si Conditiunea ideala a poeziei, care
analizeaza continutul ideatic. Cercetarea" debuteaza cu distinctia intre valorile
stiintifice, politice, care au ca scop adevarul, si valorile estetice, care au ca scop
frumosul. Adevarul cuprinde idei, produse ale ratiunii, in timp ce frumosul contine
idei manifestate in materie sensibila", ce izvorasc din latura afectiva. De aceea,
poezia trebuie sa transmita idei, stari, "sentimente general-umane si nu evenimente
politice sau stiintifice, perisabile prin natura lor. Daca pictura are ca material
35

artistic culorile, muzica - sunetele, sculptura - lemnul sau piatra, materialul poetic e
reprezentat de imaginile artistice care stabilesc corespondente intre cuvant si suflet,
inducand stari de emotie, bucurie, tristete etc. Poetul trebuie sa fie original in
exprimare si interpretare, pentru a evita folosirea unor figuri de stil uzate din
literatura anterioara.
Conditiunea ideala propune o delimitare intre universul fizic, exterior si cel
sufletesc, interior. Poezia constituie o delectare estetica, in timp ce stiinta e
consumatoare de energii. Prima proclama comuniunea sufleteasca, cealalta
dezbina, una are continuitate in timp, a doua este momentana, ocazionala. In final
se recomanda crearea unui echilibru intre continutul ideatic si numarul de cuvinte,
pentru ca produsul poetic sa transmita o stare de inaltare sufleteasca, urmare a
transfigurarii realitatii. Reusita poetica este asigurata de crearea unei asteptari, a
unei tensiuni, rezultat al gradarii actiunii spre culminarea finala. In finalul acestei
dezbateri, criticul marturiseste ca intentia sa nu este de a crea poeti, dupa cum
estetica nu a creat niciodata frumosul, iar logica - adevarul. Doreste doar sa
furnizeze celorlalti mijloacele necesare pentru a discerne intre talentul innascut si
mediocritate, intre capodopera si imitatie.
Distinctia obiectiv-subiectiv in analizarea operei artistice, dezbatuta in
articolul Poeti si critici (1886), aduce in discutie capacitatea unui scriitor de a
analiza pertinent propria opera sau pe cea a unui alt autor. Punctul de plecare il
constituie denigrarea lui Alecsandri de catre Barbu Stefanescu Delavrancea si
Alexandru Vlahuta, scriitori pe care Titu Maiorescu ii apreciaza, de altfel, dar cu
ale caror critici nu este de acord. Acest incident determina o analiza a raporturilor
dintre capacitatile creatoare si cele analitice ale aceleiasi personalitati. Titu
Maiorescu isi exprima cu fermitate convingerea ca intre natura poetului si natura
criticului este o incompatibilitate radicala", idee sustinuta de o serie de opozitii. In
primul rand, poetul este o individualitate, cu o sensibilitate aparte, care da masura
originalitatii sale, conditie absolut necesara pentru statutul de poet. Criticul este
insa mai putin impresionabil si mai putin individual, pentru ca analizeaza produsul
individualitatii celorlalti. Poetul este refractar", inflexibil" la opiniile altor
creatori si deci partinitor" (subiectiv), in timp ce criticul e transparent", flexibil"
la ideile poetilor, capabil deci sa se exprime nepartinitor" (obiectiv).

36

 Raportul etic-estetic in arta este analizat in articolul Comediile d-lui I. L.

Caragiale (1885), pornind de la acuzatiile de imoralitate si trivialitate care ii sunt
aduse dramaturgului roman de catre un public cu un gust estetic neformat. Titu
Maiorescu stabileste un set de criterii care permit evaluarea unei opere de arta,
eliminand confuzia dintre valoarea etica si cea estetica a artei: originalitate prin
viziunea ironica asupra societatii, inspiratie din realitatile contemporane, buna
cunoastere a artei dramatice. Opera lui Caragiale nu este imorala pentru ca prezinta
o lume decazuta si corupta (un limbagiu academic in gura lui Nae Ipingescu ar
nimici toata lucrarea"), asa cum sculptura Venus din Milo nu este imorala pentru ca
este pe jumatate nud. O opera literara perfecta este morala prin insasi perfectiunea
ei, deoarece produce cititorului o inaltare impersonala", care il purifica de
preocuparile egoiste cotidiene (katharsisul din tragedia antica greceasca),
determinandu-l sa se uite pe sine ca persoana si sa se inalte in lumea fictiunii
ideale".
Problematica geniului este abordata in articolul Eminescu si poeziile lui
(1889). Maiorescu este criticul care il consacra pe Eminescu si ii recunoaste geniul
innascut. Prima parte a articolului contureaza cel mai reusit portret moral al lui
Eminescu, de un realism tulburator, conceput cu admiratie sincera fata de talentul
poetului care a reusit sa influenteze radical cursul poeziei romanesti moderne
printr-o deplina sincronizare cu sensibilitatea europeana si prin adaptarea limbii
romane la continutul poetic superior. Pentru a face accesibila cititorilor
personalitatea lui Eminescu, Titu Maiorescu realizeaza distinctia dintre eul empiric
(omul) si eul artistic (creatorul), intre om si biografia sa, intre creator si critica sa,
reliefand o natura complexa, contradictorie, greu de definit. Din punctul sau de
vedere, poetul ignora cu desavarsire lumea materiala, cu meschinariile si
constrangerile sale si traieste exclusiv in lumea ideilor generale". Viata
dezordonata pe care o duce poetul si nebunia nu reprezinta, astfel, decat o
inaderenta funciara la regulile unei lumi cu care e in total dezacord. Eminescu a
fost un personaj si un scriitor romantic prin insasi natura sa si nu determinat de
datele unei societati pe care a negat-o cu vehementa; el ar fi fost la fel indiferent de
epoca in care s-ar fi nascut.
Pesimist, nu a fost un nefericit, fiind mai presus de conditionarile materiale,
pe care Ie-a privit cu o seninatate abstracta". A doua parte a articolului cuprinde
observatii critice referitoare la forma versului eminescian, de o sonoritate aparte.
37

Remarca manuirea perfecta a limbei materne", armonia aproape onomatopeica a

versurilor", splendoarea unei rime surprinzatoare", care foloseste numele proprii
sau impreunarea cu un cuvant prescurtat etc. In final exprima sintetic influenta
covarsitoare pe care o are Eminescu asupra limbii si literaturii romane: literatura
poetica romana va incepe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui, si forma
limbei nationale, care si-a gasit in poetul Eminescu cea mai frumoasa infaptuire
pana astazi, va fi punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a
vestmantului cugetarii romanesti".

13.Trasaturile Junimii

Tudor Vianu punea n eviden cinci serii de trsturi distincte ale

junimismului:
A. Spiritul filosofic
B. Spiritul oratoric
C. Ironia
D. Spiritul critic
E. Gustul pentru clasic i academic
Spiritul filosofic . Membrii sai ,sunt in cea mai mare parte oameni de idei
generale si mai putin specialist in domeniile stiinteiJunimii.Este reprezentat de
dorinta membrilor de a construi pe o solida baza teoretica in care aplicatiile devin
doar o urmare fireasca a rationamentului.
Spiritul oratoric al junimismului impune un model in care totul, de la
vestimentatie la dictie trebuia sa dovedeasca perfecta stapanire de sine, rigoare,
masura.
Spiritul critic este,cu siguranta,cea mai importanta caracteristica a
junimistilorAcesta s-a manifestat, in primul rand prin respectul pe care il
manifestau junimistii pentru adevarul istoric si studierea trecutului si prin
38

cultivarea simplitatii. Nevoia de claritate, rigoarea, ratiunea vor fi repere

permanente ale junimistilor.De asemenea,se doreste asezarea vietii politice si
culturale pe baze autentice,respingandu-se formele fara fond.
Gustul junimistilor pentru clasic si academic este reprezentat de refuzul
acestora de a accepat inovatiile momentullui indiferent daca acestea se numeau
simbolism sau naturalism in literatura, impresionism in pictura sau muzica
Ironia este data de poreclele pe care carele aveau junimistii : Titu Maiorescu
era Centrala,Vasile Pogor insusi Biblioteca contemporana sau simplu Ramir,
Iacob Negruzzi era carul cu minciunile,Panucapul rautatilor,Dl Caragiani
Binehranitul Caragiani, CreangaBardahanosul Creanga,XenopolBonne a tout
faire,lui Burla Rata,de atmosfera care era in timpul sedintelo Junimii: Asa se
petreceau sedinteleJunimei si socot ca rareori s-a putut vedea facandu-se lucrari
serioase intr-o forma asa de vesela. Sau de divizia glumeata: Intra cine
vrea,ramane cine poate.
Toate acestea fac din actiunea junimista un moment crucial in evolutia
culturii romane,despre care Eugen Lovinesc afirma urmatoarele : Cnd o micare
cultural, n afar de mortarul ctorva generaii de oameni culi, privind unitar i
serios problemele vieii romneti, a dat politicei pe P. P. Carp, criticei teoretice pe
T. Maiorescu, poeziei pe M. Eminescu, prozei pe I. Creang, teatrului pe I. L.
Caragiale, istoriei pe A. D. Xenopol, filosofiei pe Vasile Conta acea micare nu
poate fi privit dect ca un fenomen de mare nsemntate.
Junimea i Convorbiri literare au avut un rol decisiv n cultura i
literatura romn. Dup cum este unanim recunoscut i dup cum au subliniat cei
mai reprezentativi monografi i exegei ai activitii Junimii, trebuie s
recunoatem c, spiritul junimist a fcut s triumfe ideea conform creia, n
evaluarea operei de art, este imperios necesar s primeze valoarea estetic,
indiferent de ideea tematic.

39

14.INTEMEIETORII MISCARII
Titu Maiorescu (1840 - 1917)

Titu Liviu Maiorescu (n. 15 februarie 1840, Craiova, d. 18 iunie 1917,

Bucureti) a fost un academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof,
pedagog, politician i scriitor romn, prim-ministru al Romniei ntre 1912 i 1914,
ministru de interne, membru fondator al Academiei Romne. Maiorescu este
autorul celebrei teorii sociologice a formelor fr fond, baza Junimismului politic
i "piatra de fundament" pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion
Luca Caragiale sau Ioan Slavici.
40

ntre 1846 i 1848 Titu Maiorescu este elev al colii primare din Craiova.
n septembrie 1851 familia Maiorescu se stabilete la Viena, unde tatl su era
salariat al Ministerului de justiie. n octombrie, Titu Maiorescu este nscris n clasa
I la Gimnaziul academic, anex pentru externi a Academiei Tereziene.
n timpul ederii familiei sale la Viena, Titu Maiorescu urmeaz cursurile
Academiei Tereziene. n aceast perioad ncepe redactarea "nsemnrilor zilnice"
(inut pn n iulie 1917, n 42 de caiete aflate astzi n fondul de manuscrise al
Bibliotecii Academiei Romne i la Biblioteca Central de Stat din Bucureti), pe
care le va continua pn la sfritul vieii i care constituie o preioas surs de
cunoatere a omului Maiorescu. nsemnrile ni-l prezint nc din adolescen ca
pe un caracter puternic, ambiios i iubitor de ordine, pasionat de cultur i dornic
s se afirme prin capacitile sale intelectuale n faa colegilor austrieci, care,
provenind adesea din familii aristocratice, l priveau de sus. Succesul pe care l
obine n 1858 absolvind ca ef de promoie Academia Terezian reprezint o
ncununare a eforturilor sale i a voinei de care dduse dovad.
Titu Maiorescu este numit la direcia Institutului Vasilian din Iai, care se
cerea fundamental reorganizat". n vederea acestei misiuni, din nsrcinarea
ministrului instruciunii publice de atunci, Alexandru Odobescu, el va pleca ntr-o
cltorie documentar la Berlin, ntorcndu-se la Iai pe 4 ianuarie 1864.
La 28 noiembrie obine la Paris diploma de licen n drept, cu teza
"Du rgime dotal".ntors n ar la sfritul lui 1861, Titu Maiorescu este dornic s
contribuie din toate puterile la nscrierea statului recent format n urma Unirii din
1859 pe fgaul unei viei culturale i politice de nivel european. n acel moment n
care totul era de fcut i n care era nevoie de energii proaspete i de oameni de
cultur formai n colile nalte ale apusului, Titu Maiorescu va cunoate la vrsta
tinereii o ascensiune vertiginoas, greu sau aproape imposibil de conceput mai
trziu: profesor universitar la 22 de ani, decan la 23 i rector la aceeai vrst,
academician (membru al Societii Academice Romne) la 27 de ani, deputat la 30,
ministru la 34 de ani.
I s-a reproat lui Maiorescu faptul c n-a consacrat mai mult timp literaturii,
dar, atta ct este, opera lui de critic marcheaz profund una dintre cele mai
nfloritoare epoci din istoria literaturii romne: perioada marilor clasici.
Rolul Junimii, al lui Maiorescu nsui, este legat de creaia i impunerea n
contiina publicului a unor scriitori ca Eminescu, Creang, Caragiale, Slavici,
Duiliu Zamfirescu i alii.
41

Moare n 1917, fiind nmormntat la Cimitirul Bellu din Bucureti.

Fondarea Junimii
Anii 1860 au mai nsemnat pentru Maiorescu preleciunile populare
(conferine asupra unor variate probleme de cultur adresate unui public destul de
larg), ntemeierea Junimiimpreun cu prietenii si I. Negruzzi, Petre P. Carp, V.
Pogor i Th.Rosetti, nceperea activitii de avocat, directoratul la coala Normal
Vasile Lupu din Iai, nfiinarea, n 1867, a revistei Convorbiri Literare.
Dei perioada care a urmat Unirii din 1859 a reprezentat o epoc de
mplinire a idealurilor paoptiste, totui unele accente se schimbaser, condiiile
erau altele dect pe vremea tinereii romantice a lui Heliade
Rdulescu, Alecsandri sau Blcescu. Maiorescu reprezint noua generaie,
junimist, cu o nou concepie asupra vieii sociale i culturale romneti. Pe
planul ideologiei politice, Maiorescu este un conservator, adept al unei evoluii
naturale, organice i temeinic pregtite, adversar al formelor fr fond, al cror
rechizitoriu l face n articolul din 1868, n contra direciei de astzi n cultura
romn, n care condamn introducerea unor instituii imitate dup cele
occidentale i crora nu le corespundea un fond adecvat n mentalitatea, creaia i
nivelul de cultur al poporului romn.
Titu Maiorescu, critic literar
nceputurile activitii de critic literar ale lui Maiorescu stau sub semnul
aceleiai despriri de generaia anterioar. Spre deosebire de anii premergtori
revoluiei de la 1848, cnd o nevoie acut de literatur original l fcea pe Heliade
Rdulescu s adreseze apeluri entuziaste pentru scrieri romneti, deceniul al
aptelea al secolului XIX ajunsese s cunoasc o relativ afluen de poei i
prozatori, ale cror mijloace artistice erau adesea mult disproporionate fa de
idealurile i de preteniile lor. Se punea acum problema unei selectri a
adevratelor valori pe baza unor criterii estetice i o asemenea sarcin i asum
Maiorescu. Adversarii de idei i-au numit depreciativ aciunea critic
judectoreasc, ntruct studiile i articolele lui nu analizeaz detaliat opera
literar discutat, ci conin mai mult sentine asupra ei. Acestea se ntemeiaz pe o
vast cultur, un gust artistic sigur i pe impresionante intuiii. nsui mentorul
Junimii considera acest fel de critic (net afirmativ sau negativ) necesar doar
acelei epoci de confuzie a valorilor, urmnd ca modalitile ei de realizare s se
nuaneze mai trziu, ntr-o via literar n care marii scriitori vor fi ridicat nivelul
artistic i, implicit, vor fi fcut s sporeasc exigena publicului.
42

Aceast oper de ndrumtor, de lupttor pentru impunerea valorilor avea so duc Maiorescu ntreaga via, mprit ntre activitatea politic (n care avea s
ajung pn la funcia de prim-ministru, dar i s piard un prieten din tineree,
pe P.P. Carp), universitar (ca profesor a avut i a promovat discipoli de valoarea
lui C. Rdulescu-Motru, P.P. Negulescu,Pompiliu Eliade i alii), de avocat i de
critic literar. I s-a reproat lui Maiorescu faptul c n-a consacrat mai mult timp
literaturii, dar, atta ct este, opera lui de critic marcheaz profund una dintre cele
mai nfloritoare epoci din istoria literaturii romne: perioada marilor clasici. Rolul
Junimii, al lui Maiorescu nsui, este legat de creaia i impunerea n contiina
publicului a unor scriitori ca Eminescu, Creang, Caragiale, Slavici, Duiliu
Zamfirescu i alii.

Iacob Negruzzi(1843-1932)

Este cel de-al doilea fiu al lui Costache Negruzzi i al Mariei Gane.
n anul 1853 este trimis de tatl su n Germania la studii. Aici face liceul,
mpreun cu fratele su Leon, iar din anul 1859 studiaz dreptul, obinnd
doctoratul (1863).Revenit n ar, devine profesor de drept comercial la
Universitatea din Iai, unde va preda pn n anul 1884 cnd, dup moartea lui
43

Vasile Boerescu, se va muta la Facultatea de Drept a Universitii din Bucureti,

unde profeseaz pn n 1897, cnd a ieit la pensie.
n anul 1863, mpreun cu Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Vasile
Pogor i Theodor Rosetti, pune bazele societii culturale Junimea i ale revistei
sale Convorbiri literare, pe care o conduce timp de 28 de ani (1867 - 1895).
Revista i propunea discutarea unor probleme lingvistice, organizarea unor
cenacluri prin care s rspndeasc idei, cunotine de literatur, istorie, economie,
politic i s promoveze noi valori din cultura romneasc.Iacob Negruzzi a fost un
excelent conductor de revist, un organizator plin de talent, el atrgnd aici
spiritele cele mai alese, al cror talent era descoperit cu o intuiie sigur.
Ca scriitor, debuteaz n anul 1866, n Foaia societii pentru literatura i
cultura romn n Bucovina. Scrie poezii lirice, balade, idila Miron i Florica
(1870), satire, epistole, schie, romanul Mihai Vereanu (1873), piese de teatru,
memoriale de cltorii i un volum de memorii intitulat sugestiv Amintiri de la
Junimea (1921).Este iniiat n anul 1866, n Loja masonic ieean Steaua
Romniei, unde primete n anul urmtor gradele de Companion i Maestru. Iacob
Negruzzi a fost Venerabilul acestei loji n 1886.Ca membru al Partidul
Conservator a fost de mai multe ori deputat ori senator de Iai, dar nu s-a remarcat
n aceast calitate, este memorabil doar intervenia sa din anul 1888 pentru
acordarea unei pensii viagere poetului Mihai Eminescu.
Membru titular (1881) al Academiei Romne, fiind de mai multe ori
vicepreedinte al acestei prestigioase instituii, de dou ori conducnd-o n calitate
de preedinte (25 mai 1910 - 25 mai 1913; 6 iunie 1923 - 12 iunie 1926) i secretar
general (28 mai 1915 - 6 iunie 1925).Acest gospodar al vieii culturale, dup
cum l numea Eugen Lovinescu, a contribuit la rspndirea ideologiei junimiste
prin toate scrierile lui i, mai ales, a fost unul dintre cei mai activi susintori ai
adepilor proaspt recrutai, fcnd din ei scriitori de o important valoare.
i-a fcut studiile n Germania. A fost profesor la Facultatea de drept din Iai
i preedinte al Academiei Romne. Membru fondator al societii Junimea a
condus timp de peste 28 de ani revista Convorbiri literare.

44

Vasile Pogor(1833-1906)

Vasile Pogor s-a nscut la data de 20 august 1833 n oraul Iai, ca fiu al
comisului V. Pogor i al Zoei Cerchez. A studiat la pensionul Malgouverne din
oraul Iai, dup care (din anul 1849) i-a continuat studiile secundare, apoi cele
juridice la Paris.
Dup revenirea sa n ar, a intrat n magistratur, lucrnd ca membru la
Tribunalul Iai (1857-1858) i la Curtea de Apel Iai (din 1859). A participat la
coaliia politic care a complotat pentru detronarea lui Alexandru Ioan Cuza. Dup
schimbarea regimului politic, Vasile Pogor este numit ca prefect al judeului Iai
(februarie 1866) i deputat n Adunarea Constituant din 1866.
A fost iniiat la 14 martie 1866, n loja masonic ieean Steaua Romniei, ntr-o
lun de zile primind gradele de Companion i Maestru al aceleiai loji. La 5
45

noiembrie 1866, Marele Orient al Franei i elibereaz o diplom, prin care i

recunoate gradul 18.A deinut apoi funcia de prim-preedinte al Curii de Apel
Iai (1869-1870, 1875-1876).Intr n politic, ca membru al gruprii "junimiste".
Dup ce o scurt perioad deine funcia de ministru al cultelor i instruciunii (20
aprilie - 23 mai 1870), Vasile Pogor va fi ales n mai multe rnduri ca primar al
municipiului Iai (februarie 1880 - 26 aprilie 1881, 7 iunie 1888 - 7 iunie 1891, 30
mai 1892 - 11 noiembrie 1894).
n calitate de primar al Iaului, Vasile Pogor s-a fcut remarcat prin
urmtoarele:
a fost artizanul proiectului Teatrului Naional din Iai, n perioada
administraiei sale demarnd lucrrile de construire.
este autorul unui proiect de realizare a unei ci ferate Iai-Dorohoi direct
prin Iai i nu prin Cucuteni.
a contractat un credit de 4.000.000 de lei, n data de 25 ianuarie 1891, pentru
asfaltarea strzilor, construirea noului Abator i ridicarea a zece coli
primare.
n perioada administraiei sale, au demarat lucrrile de construcie a Bii
Comunale i s-a dat startul la cele de canalizare a oraului.
Ulterior, Vasile Pogor a fost i deputat, devenind din anul 1891 membru
fondator al Partidului Constituional ("junimist"). A trecut la cele venice la data
de 20 martie 1906 n localitatea Bucium (astzi cartier al municipiului Iai).
Activitate literar
Vasile Pogor a fost unul dintre fondatorii societii Junimea i ai
revistei Convorbiri literare, unde a colaborat cu versuri, scrieri n proz i
traduceri. A tradus din Horaiu, Goethe,Hugo, Gauthier, Baudelaire .a.
Puinele sale poezii originale (Pastelul unei
marchize, Melancolie, Magnitudo Parri, Sfinx egiptean .a) au totui un aer de
prospeime i o pronunat nuan de umor.

46

THEODOR ROSETTI(1837-1923)

Theodor Rosetti (n. 5 mai 1837, Iai sau Soleti - d. 17

iulie 1923, Bucureti), om politic romn, publicist, jurist, diplomat, fondator al
Societii Junimea, membru de onoare al Academiei Romne. Theodor Rosetti a
fost unul dintre cei mai importani oameni politici ai veacului al XIX-lea. A ocupat
funcii importante n stat, printre care prim-ministru al Guvernului Romniei,
preedinte al Senatului i guvernator al Bncii Naionale. S-a numrat printre
fondatorii Societii literare Junimea, contribuind la dezvoltarea spiritului critic n
literatura romneasc. Magistrat de elit, Rosetti a fost membru al Curii
Permanente de Arbitraj Internaional de la Haga.
Cariera juridic i diplomatic
Dei era cumnatul domnitorului, Theodor Rosetti nu se implic n viaa
politic, prefernd s ocupe diferite funcii n magistratur, administraie i
practicnd avocatura. Este numit judector la Tribunalul Iai (19 ianuarie 1861), la
47

Curtea de Apel Iai (6 august 1862 - 17 ianuarie 1864) i prefect al judeului Vaslui
(26 noiembrie 1864 - 11 februarie 1866). n paralel, ncepnd cu 11 mai 1864,
Rosetti pred economie politic i finane la Facultatea de Drept a Universitii din
Iai. Totodat, Theodor Rosetti se numr printre fondatorii Societii
literare Junimea n 1863, participnd i la ntocmirea principalelor linii de direcie
pentru Convorbiri literare i Timpul.
Magistrat de elit, Rosetti este ales deputat de Dorohoi n Adunarea
Constituant din 1866, iar pe 4 februarie 1869 reintr n magistratur ca preedinte
al Tribunalului Vaslui. Treptat, Rosetti devine unul dintre sfetnicii lui Carol I, iar
domnitorul i ncredineaz misiunea de comisar al guvernului, apoi de agent
diplomatic la Berlin (20 ianuarie 1871 - 26 noiembrie 1873), acreditat n acelai
timp i pe lng Curtea Imperial din Petersburg (pn la 24 martie 1874).
ncepnd cu 26 noiembrie 1873, ocup n mai multe rnduri poziia de consilier la
nalta Curte de Casaie i Justiie.
Guvernator al BNR. Magistrat la Curtea de la Haga
Disensiunile cu Partidul Conservator i determin pe junimiti s i formeze
propria formaiune politic pe 1 mai 1891, pe care o vor denumi Partidul
Constituional. n paralel cu activitatea politic, Rosetti i continu cariera
diplomatic i cea administrativ. Se remarc n funcia de guvernator al Bncii
Naionale n perioada 19 noiembrie 1890 - 21 noiembrie 1895. De activitatea sa n
aceast funcie se leag desfurarea i finalizarea negocierilor dintre BNR i statul
romn cu privire la schimbarea sistemului monetar i introducerea
monometalismului aur, ntocmirea regulamentului Casei de Pensiuni i Ajutoare a
funcionarilor Bncii Naionale. Dup ncheierea mandatului, Rosetti este numit
director al Bncii Agricole, apoi al Consiliului Superior al Agriculturii (1907), post
din care a demisionat, nefiind de acord cu legile agrare adoptate de guvernul liberal
dup marea rscoal rneasc.
ncununarea activitii sale ca magistrat se produce pe 16 noiembrie 1906,
cnd este ales membru n Curtea Permanent de Arbitraj Internaional de la Haga.
Dup fuziunea Partidului Constituional cu Partidul Conservator din 3 aprilie 1907,
Rosetti nu se mai situeaz n prim planul scenei politice. Notabile mai sunt
activitile sale ca ministru al Finanelor n guvernul Titu Maiorescu, i mandatul
de preedinte al Senatului din perioada 27 martie 1913 - 3 iulie 1913.
Ultimii ani din via
48

A participat la edinele Consiliului de Coroan din 3 august 1914, unde a

susinut neutralitatea Romniei n conflagraia european i la cel din 14
august 1916, n care s-a pronunat pentru intrarea Romniei n rzboi de partea
Antantei. Ajuns la btrnee, Rosetti se retrage din viaa politic, dar se va numra
printre puinii romni care au trit cele dou Uniri, pe cea din 1859, respectiv pe
cea din 1918. Theodor Rosetti se stinge din via pe 17 iulie 1923, la vrsta de 85
de ani.
Marele istoric Nicoale Iorga a apreciat activitatea politic a lui Theodor
Rosetti, afirmnd despre acesta c era un exemplar de cea mai mare demnitate
personal, unit cu cea mai desvrit simplicitate.

P. P. CARP(1937-1919)

49

P. P. Carp
Petre P. Carp (n. 29 iunie 1837, Iai - d. 19 iunie 1919, ibneti, judeul
Iai) a fost un politician romn, membru marcant al Partidului Conservator.
Este din familie de boieri. Tatal sau, Petrache Carp, era mare stolnic, iar
mama sa era fiica lui Iorgu Radu, boier bogat din Dealu Mare, de langa Brlad. i
petrece copilria iarna la Iai i vara la ibneti, pe moia familiei[1].
Este trimis nc de copil la Berlin (1850) unde nva la "Franzsische
Gymnasium" (Liceul Francez).
n anul 1858 i ia bacalaureatul i se nscrie la Facultatea de Drept si tiine
Politice din cadrul Universitii din Bonn. n anul 1862 revine la Iai i contribuie
la punerea bazei societii Junimea (primvara anului 1864).
Dei a fost numit n postul de auditor onorific la Consiliul de Stat (1865) a
participat activ la ndeprtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea
Romniei. La 11 februarie 1866 a fost numit secretar intim al Locotenenei
domneti, iar ulterior secretar al Ageniei diplomatice a Romniei la Paris (mai
1867 - iulie 1867).
A fost iniiat n francmasonerie la 21 octombrie 1867 n Loja Steaua
Romniei din Iai, iar la 19 noiembrie acelai an, primete gradul de Companion.
Adept al ideilor "junimiste" s-a remarcat ca unul dintre fruntaii Partidului
Conservator din acea perioad. A fost ales n numeroase rnduri deputat i senator
n Parlamentul Romniei. A ndeplinit numeroase funcii politice n cadrul
guvernelor care au succedat la conducerea rii dup plecarea domnitorului Cuza
(ministrul Afacerilor Strine, ministru Cultelor si Instruciunii, ministru
Agriculturii, Industriei, Comerului i Domeniilor, ministrul Finanelor) fiind ales
de dou ori preedinte al Consiliului de Minitri.
A activat n cadrul diplomaiei romneti ndeplinind funciile de agent
diplomatic la Viena i Berlin (martie 1871 - aprilie 1873) i ulterior la Roma
(aprilie - octombrie 1873). n perioada noiembrie 1882 - octombrie 1884 a fost
numit Trimis extraordinar i ministru Plenipoteniar al Romniei la Viena. n anul
1891 gruparea "junimist" se desprinde din cadrul Partidului Conservator i
formeaz Partidul Constituional, iar Petre P. Carp este ales preedinte. Dup
fuziunea din 1907 a tuturor elementelor politice conservatoare din Romnia a fost
ales preedinte al Partidului Conservator (21 aprilie 1907 - 14 mai 1913). n timpul
Primului Rzboi Mondial a fost unul dintre susintorii ideii de intrare a Romniei
n rzboi alturi de Puterile Centrale. A fost prim-ministru al Romniei de dou ori
50

(19 iulie 1900 - 27 februarie 1901 i 14 ianuarie 1911 - 10 aprilie 1912) din partea
Partidului Conservator.

MIHAI EMINESCU(1850-1889)

Mihai Eminescu (nscut Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoani d. 15 iunie 1889, Bucureti) a fost un poet, prozator i jurnalist romn, socotit de
51

cititorii romni i de critica literar postum drept cea mai important voce poetic
din literatura romn.[1] Receptiv la romantismele europene de secol XVIII i
XIX, i-a asimilat viziunile poetice occidentale, creaia sa aparinnd unui
romantism literar relativ ntrziat. n momentul n care Mihai Eminescu a recuperat
temele tradiionale ale Romantismului european, gustul pentru trecut i pasiunea
pentru istoria naional, creia a dorit chiar s-i construiasc un Pantheon de
voievozi, nostalgia regresiv pentru copilrie, melancolia i cultivarea strilor
depresive, ntoarcerea n natur etc., poezia european descoperea paradigma
modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunoar. Poetul
avea o bun educaie filosofic, opera sa poetic fiind influenat de marile sisteme
filosofice ale epocii sale, de filosofia antic, de la Heraclit la Platon, de marile
sisteme de gndire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer,
Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului
acestuia Critica raiunii pure, la ndemnul lui Titu Maiorescu, cel care i ceruse si ia doctoratul n filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat
pn la urm) i de teoriile lui Hegel.
Rdcina ideologic principal a gndirii sale economice sau politice era
conservatoare; de altfel poetul a fost o figur marcant a acestui partid politic, iar
prin articolele sale publicate mai ales n perioada n care a lucrat la Timpul a reuit
s-i deranjeze pe civa lideri importani din acest mare partid care au lansat
sloganul, celebru n epoc, Ia mai oprii-l pe Eminescu sta!. Publicistica
eminescian ofer cititorilor o radiografie a vieii politice, parlamentare sau
guvernamentale din acea epoc; n plus ziaristul era la nevoie i cronicar literar sau
teatral, scria despre viaa monden sau despre evenimente de mai mic importan,
fiind un veritabil cronicar al momentului.
Eminescu a fost activ n societatea politico-literar Junimea, i a lucrat ca
redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul su
poem la vrsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat s studieze la Viena. Manuscrisele
poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost druite
Academiei Romne de Titu Maiorescu, n edinta din 25 ianuarie 1902.[3]
Eminescu a fost internat n 3 februarie 1889 la spitalul Mrcua din Bucureti i
apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. n data de 15 iunie 1889, n jurul orei 4
dimineaa, poetul a murit n sanatoriul doctorului uu. n 17 iunie Eminescu a fost
nmormntat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din Bucureti. A fost ales postmortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Romne.
52

Eminescu la Junimea din Iai

Eminescu a fost un membru foarte activ al societii politico-literar
Junimea, unde fusese invitat de criticul i omul politic Titu Maiorescu, i a lucrat
ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul
su poem la vrsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat s studieze la Viena.
Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file,
au fost druite Academiei Romne de Titu Maiorescu, n edinta din 25 ianuarie
1902.

C.CONCLUZIA
Astzi se poate afirma c, teoria formelor fr fond, elaborat de
Maiorescu, att de controversat, n perioada postbelic, a rspuns, n timp,
necesitilor obiective de respingere a mediocritii i a altor forme de impostur
manifestate n art.
Junimea i Convorbiri literareau avut un rol decisiv n cultura i
literatura romn. Dup cum este unanim recunoscut i dup cum au subliniat cei
mai reprezentativi monografi i exegei ai activitii Junimii, trebuie s
recunoatem c, spiritul junimist a fcut s triumfe ideea conform creia, n
evaluarea operei de art, este imperios necesar s primeze valoarea estetic,
indiferent de ideea tematic.
Interesante i instructive Memorii de la Junimea au lsat doi dintre
participanii la lucrrile societii, George Panu, Ioan Slavici i Iacob Negruzzi, fiul
lui Costache Negruzzi. Evident un alt material foarte bogat se gsete n
nsemnrile zilnice, jurnalul intim al lui Titu Maiorescu.
Avut-a Junimea merite inseminate?Acel care,ca mine,a fost insusi actor cu
greu poate judeca valoarea piesei in care a jucat rol de capatenie. Viitorul sigur se
va rasti cu nepartinire ,cand noi nu vom mai fi. Totusi,credinta mea este ca
53

Junimea va pastra o pagina in istoria literaturii romane,caci prea am avut noi

insine placere la lucrarile noastre pentru a nu fi adus multumire si folos si
publicului celui mare. Vor veni mai tarziu alte societati mai invatate,poate mai
active si mai neobosite,insa nu va mai fi nici una care sa fi facut lucrari serioase
intr-o forma atat de vesela,de placuta si de neobisnuita.

BIBLIOGRAFIE:
Iacob Negruzzi,Amintiri din Junimea,Editura Viata
romaneasca,Bucuresti,1921. Paginile:
7,17,18,19,20,35,164,166,180,80,81,82,83.
Junimea,Volumul I ,Editura Albatros ,1956 . Paginile :
10,11,13,39,40,7,108,109,112,169,168,50,51,54,52,55,
56,58,59,84,85,60,27,61,63,65,64.
Junimea, Volumul II ,Editura Albatros,1960. PAginile :
56,62,22,23,25.
Junimea si junimistii ,Editura Humanitas,2000
Paginile : 5,6,7,8.
Titu maiorescu - Critice- 371->420 (Dictionar)
54

 http://www.scritube.com/literaturaromana/CRITICISMUL-JUNIMIST-TituMaio91935.php
http://ro.wikipedia.org/wiki/Formele_f%C4%83r
%C4%83_fond
http://ro.wikipedia.org/wiki/Convorbiri_literare
http://www.referatele.com/referate/noi/romana/junime
a-si-titu-maio202187128.php
http://www.ebacalaureat.ro/c/4/67/1019/0/TituMaiorescu---Junimea
http://ro.wikipedia.org/wiki/Junimea
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu
http://ro.wikipedia.org/wiki/Titu_Maiorescu
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Pogor
http://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_P._Carp
http://ro.wikipedia.org/wiki/Theodor_Rosetti
http://ro.wikipedia.org/wiki/Iacob_Negruzzi

55