CDA Timp de aproape doua secole literatura latina a fost influentata de literatura greaca, ajungandu-se chiar la imitarea ei,

gratie traducerilor excesive realizate de autorii latini. In secolul I a.Chr., marcat de criza razboaielor civile si a mentalitatilor traditionale, literature Latina atinge apogeul, aflandu-se in prima ei epoca de aur. Acest miracol s-a infaptuit in primul rand datorita prozatorilor: memorialistul Caesar, marele orator si filosof Cicero, istoricul Sallustius, care au forjat limba Latina literara. Poezia latina beneficiase anterior de eforturile viguroase ale lui Naevius si Ennius, ale comediografilor Plautus si Terentius,

dar in aceasta epoca numita si ciceroniana, ea ajunge la o deplina maturitate, cucerind noi spatii de dezvoltare prin poemul stiintifico-filosofic al lui Lucretius si lirica intima a neotericului Catullus. Unul dintre cei mai prolifici scriitori romani care decshide portile clasicismului in literature Latina, Cicero, poate fi calificat un homo novus al timpului sau(nacut intr-o familie de cavaleri va fi primul care atinge toate treptele din cursus bonorum), dar si un om al tuturor timpurilor, un homo universalis, gratie activitatii literare, politice si sociale concretizata in domenii atat de numeroase( oratorie, retorica, filosofie, politica etc.). A debutat ca orator si avocat ( il avea ca adversar pe marele orator al vremii Q. Hortensius) in 81 a.Chr. si a jucat un rol deosebit de important in perioada de sfarsit a republicii romane convulsiile interne intre optimates si populares si razboaiele civile. Tacitus afirma in Dialogus de oratoribus ca numai o epoca framantata de convulsii politice interne poate dezvolta oratoria. Dupa incheierea primului

triumvirat in 60 a.Chr., Cicero adera la politica triumvirilor. Dupa asasinarea lui Caesar, oratorul devine seful republicanilor si incearca sa-l sprijine pe Octavianus, rostind impotriva lui M. Antonius cele 14 Philippicae care-i vor adduce sfarsitul in 43 a.Chr la Caieta. Initiat in arta elocintei si a dreptului de Mucius Scaevola, orator asianic de la Roma, Cicero este vehement, inflacarat, impresionant prin gesturi si mimica, cu voce rasunatoare. Din dorinta de a-si schimba stilul elocintei va pleca in Asia, avand ca model pe vestitul retor Molon din Rhodos. Stilul artificial si incarcat, exuberant, va fi acum imbinat cu stilul modest, simplu, caracterizat prin argumentatia logica a curentului atic. De acum intreaga sa creatie oratorica sta sub semnul echilibrului intre cele doua tendinte, pe care a reusit sa le impace, un echilibru intre forma si fond, facandu-se apel la ratiune (ratio) si apoi aplicand-o in discurs (oratio). Cel mai desavrasit orator al literaturii universale, personalitate extrem de complexa, Cicero a fost si cel

mai sensibil interpret al problematicii culturii vremii sale, caci el a impulsionat deschiderea romanilor spre elenism. In tot cursul existentei sale, filosoful Cicero a fost preocupat de realizarea unei sinteze intre scolile socratice, stoicsm, aristotelism si mai ales platonism, sub egida Noii Academii. Marele merit al lui Cicero este acela de a fi pus bazele unei istorii a filosofiei si ale unui limbaj specific si astfel a creat proza romana , asa cum Lucretius, pe care el insusi in publicase, crease poezia filosofica De rerum natura. Scrie numerose tratate filosofice: De oficiis( face din morala un instrument politic strict civic); De finibus bonorum et malorum( summum bonum consta in dezvoltarea sanatoasa a trupului, prin cultivarea cumpatarii, prin practicarea virtutii, virtutea ne ajuta sa dobandim si alte virtutisapientia, iustitia, fortituo, temperantia, magnitudo animi, fides); Tusculanes disputationes; De senectute si De amicitia- continua scopul lucrarii De oficiis. Asa cum reiese din lucrarea De amicitia, in

conceptia lui Cicero prietenia nu este altceva decat intelegerea deplina (consensio) a tuturor lucrurilor divine si omenesti, cu bunavointa si afectiune ( consensio omnium humaraumque rerum, vir bonus, homo sapiens). Lucrarea Laelius sive De amicitia este imaginata ca o discutie intre Laelius si cei doi gineri ai sai, juriconsulul Q. Mucius Scaevola, cu care Cicero studiase asianismul si se initiase in arta dreptului, si istoricul C. Fannius. Textul insa nu prezinta un adevarat dialog intre cele trei personaje caci replicile ginerilor sunt foarte rare si scurte. Laelius, in casa caruia pare sa se petreaca actiunea prin 129 a.Chr., domina discutia sub forma unei expuneri

continue. Acesta gazduia in casa sa pe istoricul Polibio si pe filosoful Panaetius, Carora le impartea preferintele culturale si literare, ideile politice si filosofice, prilej pentru Cicero sa realizez o adevarata sinteza intre cultura greaca si cea romana. Subiectul tratatului filosofic ciceronian evoca prin vocea lui Laelius rolul prieteniei in practica vietii religioase si socio-politice. Cicero dedica lucrarea prietenului sau, T. Pomponius Atticus, in cinstea priteniei care ii leaga. El reinvie astfel o alta rara prietenie, cea dintre inteleptul Laelius si Scipio cel Tanar, cuceritorul Cartaginei, pe care il insotise in al treilea razboi punic in campania din Spania. Cei doi aveau aceleasi convingeri filosofice, politice si culturale. *figuri semnificatii; analizam fragmentului de stil + cuvinte-cheie; continutul

este de fapt personajul prin care Cicero isi exprima, in acest dialog filosofic, convingerile morale.

Ideile de sorginte stoica privind definirea si folosul prieteniei se desfasoara cu suplete, demonstratia este simpla si convingatoare. Caius Laelius, consul in 140 a.Chr.,