Sunteți pe pagina 1din 7

Gaius Valerius Catullus

Gaius Valerius Catullus (n. c. 87 .Hr.- d. c. 54 .Hr.) a fost un poet latin, reprezentant principal al poeziei neoterice.

Date biografice

cca 84 .Hr., se naste la Verona intr-o familie importanta, care avea legaturi politice cu Cezar, Caius (se citete Gaius) Valerius Catullus. 66 .Hr., la 18 ani vine la Roma, unde erau si alti tineri talentati din aceeasi provincie cu el, Galia Cisalpina, cu care se imprieteneste. 62 .Hr., la 22 de ani incepe marea sa dragoste, iubirea pentru Lesbia, asa cum o denumeste - in amintirea marii poete din Lesbos, Safo - pe cea care a fost identificata drept Clodia, sora tribunului P. Clodius Pulcher si sotia consulului Q. Metellus Celer, asadar provenind din vechea familie patriciana a Claudiilor. 58 .Hr., se pare ca ii moare un frate in Troada. 57 .Hr., pleaca impreuna cu prietenul sau, poetul C. Helvius Cinna, in cohorta propretorului C. Memmius Gemellus in Bitinia, dar nu reuseste sa se imbogateasca. 56 .Hr. Catullus se intoarce la Roma, unde constata ca iubita lui ducea o viata de desfrau si porneste o serie de atacuri foarte crude impotriva ei si a celor care o inconjoara, adevarate mostre de spirit rustic roman in mijlocul unei poezii care pornise sub egida rafinamentului alexandrin si a lui Calimah. 55-54 .Hr. Catullus isi traieste ultima perioada a vietii atacand, pe langa Lesbia, si pe partizanii lui Cezar si Pompei. 54 .Hr. se pare ca Lesbia a incercat o impacare, dar a fost refuzata; in acelasi an poetul moare, lasand in urma sa o opera de mici dimensiuni, in care coexista rafinamentul alexandrin cu ecouri din poezia arhaica elina, dintr-un Alceu sau din Safo si poate si de la Arhiloh in accentele crude ale poeziilor din ultimii ani, asta pe langa, poate, un acetum italicum, foarte posibil.

Cert este ca el a fost un deschiztor de drumuri n poezie, cel care a creat primul un vocabular adecvat pentru poezie in limba latina, cel care a turnat cel mai bine pana la el in cuvinte latine metrii elini: hexametrul si pentametrul, dar si metri lirici ca hendecasilabul lui Alceu si Safo. In ciuda laudei de sine a lui Horatiu (Carmina III, 30), Catullus a fost acela care a adaptat limba latina versului grecesc, caci incercari se vor mai fi facut si inainte de el.

Surse si organizare: Poeziile lui Catullus au fost pstrate ntr-o antologie de 116 Carmina (numrul efectiv de poezii pot varia uor n ediii diferite), care pot fi mprite n trei pri formale: aizeci de poeme scurte n metri diferiti, numite polymetra, opt poeme mai lungi, i patruzeci i opt de epigrame. Nu exist un consens daca insasi Catullus a aranjat ordinea poaeziilor. Poemele mai lungi difer de polymetra i epigrame, nu numai n lungime, dar, de asemenea, la subiecii lor: Exist apte imnuri si un mini-epic, sau epyllion, forma cea mai nalt apreciata pentru "poeii noi".

Polymetra i epigrame pot fi mprite n patru grupe tematice majore (ignornd un numr destul de mare de poezii ce elideaza o astfel de clasificare): -poezii catre i despre prietenii lui (de exemplu, o invitaie ca poem 13). -poezii erotice: unele dintre ele indica penchants homosexuale (50 i 99), dar cele mai multe sunt despre femei, mai ales despre accea pe care o numete "Lesbia" (care a servit ca un nume fals pentru prietena sa cstorita, Clodia, sursa de inspiraie in multe dintre poeziile sale). -invective: poezii adesea nepoliticoase i, uneori, pur i simplu obscene orientate prietenilor care au devenit trdtori (de exemplu, poemul 30), alti iubiti Lesbiei, poei bine cunoscuti, politicieni (de exemplu, Iulius Cezar) i retori, inclusiv Cicero. -condoleane: unele poezii de Catullus sunt solemne n natur. Poemul 96 incurajeaza un prieten la moartea unei persoane dragi, multe altele, cel mai celebru fiind Poemul 101, deplnge moartea fratelui su. Toate aceste poeme descriu stilul de via al Catullus i prietenii sai, care, n ciuda postului politic temporar al acestuia n Bitinia, si-au trit viaa retrasi din politic. Acestia au fost interesai n special n poezie i dragoste. Mai presus de toate celelalte caliti, Catullus pare s fi cautat venustas-farmec, n cunoscuii lui, o tem pe care o exploreaz ntr-o serie din poemele sale. Conceptul antic roman de virtus (virtute dovedita de ctre o carier politic sau militar), pe care Cicero a sugerat-o ca soluie la problemele sociale din Republica trzie, insemna putin pt ei. Dar nu sunt notiunile tradiionale pe care Catullus le respinge, ci pur i simplu aplicarea lor monopolizata in viata politic i rzboi. ntr-adevr, el ncearc s reinventeze aceste noiuni dintr-un punct de vedere personal i sa le introduca n relaiile umane. De exemplu, el aplic cuvntul fides, ceea ce nsemna n mod tradiional loialitatea fa de aliaii politici proprii, la relaia lui cu Lesbia i o reinterpreteaz ca fidelitate necondiionat n dragoste. Deci, n ciuda aparentului stil frivol de viata, Catullus s-a msurat pe el si pe prietenii lui dupa standarde destul de ambiioase.

Liber, VIII
poezie [ ]

MISER Catulle, desinas ineptire, et quod uides perisse perditum ducas. fulsere quondam candidi tibi soles, cum uentitabas quo puella ducebat amata nobis quantum amabitur nulla. ibi illa multa cum iocosa fiebant, quae tu uolebas nec puella nolebat, fulsere uere candidi tibi soles. nunc iam illa non uult: tu quoque impotens noli, nec quae fugit sectare, nec miser uiue, sed obstinata mente perfer, obdura. uale puella, iam Catullus obdurat, nec te requiret nec rogabit inuitam. at tu dolebis, cum rogaberis nulla. scelesta, uae te, quae tibi manet uita? quis nunc te adibit? cui uideberis bella? quem nunc amabis? cuius esse diceris? quem basiabis? cui labella mordebis? at tu, Catulle, destinatus obdura.

Lui insusi Sarman ce esti, Catule, nu-ti mai iesi din fire, Socoate ca pierduta pierduta fericire! Ti-au stralucit si zile senine altadata, Cand te chema la sine femeia adorata Cum nu va fi vreodata pe-acest pamant femeia. Ce nebunii, Catule, faceam pe vremea ceea! Tot ce voiai tu insuti, si ea voia indata, ti-au stralucit si zile senine altadata! Ea nu mai vrea acuma: nici tu, iesit din fire, N-o urmari, caci fuge, si nu trai-n mahnire, Ci cu-ndaratnicie tu rabda si fii tare! Adio, dar, iubito! Catul de-acum e tare: De nu vrei, nu te cata, nu-ti cade la picioare. Dar tu amar vei plange cand nu vei fi rugata. Ce viata iti ramane, femeie blestemata? Cui vei parea frumoasa? Si singura cu tine, A cui vei fi? Pe cine vei mai iubi? Pe cine Vei saruta muscandu-l pe buze cu-nfocare? Dar tu, Catule, rabda, fii neclintit si tare!

si traducerea lui Teodor Naum:

Liber, I
poezie [ ]

ad Cornelium CVI dono lepidum nouum libellum arida modo pumice expolitum? Corneli, tibi: namque tu solebas meas esse aliquid putare nugas iam tum, cum ausus es unus Italorum omne aeuum tribus explicare cartis doctis, Iuppiter, et laboriosis. quare habe tibi quidquid hoc libelli qualecumque; quod, patrona virgo plus uno maneat perenne saeclo. si traducerea lui Teodor Naum: Lui Cornelius Nepos Cui dau dragutul volumas de versuri, Chiar nou-nout si netezit cu ponce? Cornelui, tie: tu spuneai adese Ca sunt de pret nimicurile mele, De cand te-ai pus, dintre itali tu singur, Sa desfasori trecutu-n trei volumuri Din greu muncite, pline de stiinta. Oricat de mic, primeste-mi volumasul Asa cum e! Tu, vergura, patroana, Mai mult de-un secol fa-mi-l sa traiasca!

Liber, V
poezie [ ]

V. ad Lesbiam VIVAMUS mea Lesbia, atque amemus, rumoresque senum seueriorum omnes unius aestimemus assis! soles occidere et redire possunt: nobis cum semel occidit breuis lux, nox est perpetua una dormienda. da mi basia mille, deinde centum, dein mille altera, dein secunda centum, deinde usque altera mille, deinde centum. dein, cum milia multa fecerimus, conturbabimus illa, ne sciamus, aut ne quis malus inuidere possit, cum tantum sciat esse basiorum. si traducerea lui Teodor Naum: Lesbiei

Sa ne iubim, o! Lesbia mea scumpa, Si sa traim! Pe ce soptesc batranii Posomorati noi nici un ban sa nu dam! Caci soarele apune si rasare, Dar cand s-a stins vapaia vietii scurte, Atunci dormim pe veci o noapte lunga. Da-mi sarutari o mie, -apoi o suta Si iar o mie si-apoi iar o suta! Cand la sfarsit mai multe mii vom face, Le-om incurca, sa nu le dam de capat, Ca nu cumva sa ne deoache-un dusman, Stiind ce mult ne-am sarutat, iubito!

Liber, II
poezie [ ]

fletus passeris Lesbiae PASSER, deliciae meae puellae, quicum ludere, quem in sinu tenere, cui primum digitum dare appetenti et acris solet incitare morsus, cum desiderio meo nitenti carum nescio quid lubet iocari et solaciolum sui doloris, credo ut tum grauis acquiescat ardor: tecum ludere sicut ipsa possem et tristis animi leuare curas! IIb. TAM gratum est mihi quam ferunt puellae pernici aureolum fuisse malum, quod zonam soluit diu ligatam

si traducerea lui Teodor Naum: Catre pasarea Lesbiei O! pasare, odorul dragii mele, Cu care ea se joaca si pe care O tine-ades la san si-i da intr-una Un varf de deget, ca sa i-l tot muste, Cand dorului meu scump, frumoasei mele, Cu ce i-i drag ii vine sa se joace, Ca sa-si aline-o clipa suferinta, Cred eu, sa-si poata stampara vapaia, De m-as putea si eu juca cu tine, Ca sa-mi astampar chinul si tristetea! M-as bucura ca sprintena copila Cand marul cel de aur ii descinse Mult timp legatul brau al fecioriei.

Liber, III poezie [ ] fletus passeris Lesbiae LVGETE, o Veneres Cupidinesque, et quantum est hominum uenustiorum: passer mortuus est meae puellae, passer, deliciae meae puellae, quem plus illa oculis suis amabat. nam mellitus erat suamque norat ipsam tam bene quam puella matrem, nec sese a gremio illius mouebat, sed circumsiliens modo huc modo illuc ad solam dominam usque pipiabat. qui nunc it per iter tenebricosum illuc, unde negant redire quemquam. at uobis male sit, malae tenebrae Orci, quae omnia bella deuoratis: tam bellum mihi passerem abstulistis

o factum male! o miselle passer! tua nunc opera meae puellae flendo turgiduli rubent ocelli. si traducerea lui Teodor Naum: La moartea pasarii Ah, plangeti, Cupidoni si Afrodite! Sa planga toata firea simtitoare! E moarta pasarica dragii mele, A dragii mele scumpa desfatare, Comoara ei, mai scumpa decat ochii! Caci dulce-a fost! S-o cunostea pe dansa Precum o fata isi cunoaste muma. Nu se misca de langa ea, sarmana, Ci-n jurul ei sarind incoace, -ncolo, La dansa numai ciripea intr-una.

Acu-i pe drumu-nnegurat, spre locul De unde nime nu se mai intoarce. Blestem pe voi, intunecimi cumplite, Care-nghititi tot ce-i frumos pe lume! Ce dragalasa pasare-mi luarati!

Ce nenoroc! Sarmana pasarica! De-aceea ochisorii dragii mele S-au inrosit si sunt umflati de planset!