Gaius Valerius Catullus

Gaius Valerius Catullus (n. c. 87 î.Hr.- d. c. 54 î.Hr.) a fost un poet latin, reprezentant
principal al poeziei neoterice.

Date biografice
 cca 84 î.Hr., se naste la Verona intr-o familie importanta, care avea legaturi politice cu Cezar,
Caius (se citește Gaius) Valerius Catullus.
 66 î.Hr., la 18 ani vine la Roma, unde erau si alti tineri talentati din aceeasi provincie cu el, Galia
Cisalpina, cu care se imprieteneste.
 62 î.Hr., la 22 de ani incepe marea sa dragoste, iubirea pentru Lesbia, asa cum o denumeste - in
amintirea marii poete din Lesbos, Safo - pe cea care a fost identificata drept Clodia, sora
tribunului P. Clodius Pulcher si sotia consulului Q. Metellus Celer, asadar provenind din vechea
familie patriciana a Claudiilor.
 58 î.Hr., se pare ca ii moare un frate in Troada.
 57 î.Hr., pleaca impreuna cu prietenul sau, poetul C. Helvius Cinna, in cohorta propretorului C.
Memmius Gemellus in Bitinia, dar nu reuseste sa se imbogateasca.
 56 î.Hr. Catullus se intoarce la Roma, unde constata ca iubita lui ducea o viata de desfrau si
porneste o serie de atacuri foarte crude impotriva ei si a celor care o inconjoara, adevarate
mostre de spirit rustic roman in mijlocul unei poezii care pornise sub egida rafinamentului
alexandrin si a lui Calimah.
 55-54 î.Hr. Catullus isi traieste ultima perioada a vietii atacand, pe langa Lesbia, si pe partizanii
lui Cezar si Pompei.
 54 î.Hr. se pare ca Lesbia a incercat o impacare, dar a fost refuzata; in acelasi an poetul moare,
lasand in urma sa o opera de mici dimensiuni, in care coexista rafinamentul alexandrin cu ecouri
din poezia arhaica elina, dintr-un Alceu sau din Safo si poate si de la Arhiloh in accentele crude
ale poeziilor din ultimii ani, asta pe langa, poate, un acetum italicum, foarte posibil.

Cert este ca el a fost un deschizător de drumuri în poezie, cel care a creat primul un vocabular
adecvat pentru poezie in limba latina, cel care a turnat cel mai bine pana la el in cuvinte latine
metrii elini: hexametrul si pentametrul, dar si metri lirici ca hendecasilabul lui Alceu si Safo.
In ciuda laudei de sine a lui Horatiu (Carmina III, 30), Catullus a fost acela care a adaptat
limba latina versului grecesc, caci incercari se vor mai fi facut si inainte de el.

Surse si organizare:

Poeziile lui Catullus au fost păstrate într-o antologie de 116 Carmina (numărul efectiv de poezii
pot varia uşor în ediţii diferite), care pot fi împărţite în trei părţi formale: şaizeci de poeme scurte
în metri diferiti, numite polymetra, opt poeme mai lungi, şi patruzeci şi opt de epigrame.
Nu există un consens daca insasi Catullus a aranjat ordinea poaeziilor. Poemele mai lungi
diferă de polymetra şi epigrame, nu numai în lungime, dar, de asemenea, la subiecţii lor: Există
şapte imnuri si un mini-epic, sau epyllion, forma cea mai înalt apreciata pentru "poeţii noi".
Polymetra şi epigrame pot fi împărţite în patru grupe tematice majore (ignorând un număr destul
de mare de poezii ce elideaza o astfel de clasificare):
-poezii catre şi despre prietenii lui (de exemplu, o invitaţie ca poem 13).
-poezii erotice: unele dintre ele indica penchants homosexuale (50 şi 99), dar cele mai multe
sunt despre femei, mai ales despre accea pe care o numeşte "Lesbia" (care a servit ca un
nume fals pentru prietena sa căsătorita, Clodia, sursa de inspiraţie in multe dintre poeziile sale).
-invective: poezii adesea nepoliticoase şi, uneori, pur şi simplu obscene orientate prietenilor
care au devenit trădători (de exemplu, poemul 30), alti iubiti Lesbiei, poeţi bine cunoscuti,
politicieni (de exemplu, Iulius Cezar) şi retori, inclusiv Cicero.
-condoleanţe: unele poezii de Catullus sunt solemne în natură. Poemul 96 incurajeaza un
prieten la moartea unei persoane dragi, multe altele, cel mai celebru fiind Poemul 101, deplânge
moartea fratelui său.
Toate aceste poeme descriu stilul de viaţă al Catullus şi prietenii sai, care, în ciuda postului
politic temporar al acestuia în Bitinia, si-au trăit viaţa retrasi din politică. Acestia au fost
interesaţi în special în poezie şi dragoste. Mai presus de toate celelalte calităţi, Catullus pare să
fi cautat „venustas”-farmec, în cunoscuţii lui, o temă pe care o explorează într-o serie din
poemele sale. Conceptul antic roman de virtus (virtute dovedita de către o carieră politică sau
militară), pe care Cicero a sugerat-o ca soluţie la problemele sociale din Republica tîrzie,
insemna putin pt ei.

Dar nu sunt notiunile tradiţionale pe care Catullus le respinge, ci pur şi simplu aplicarea lor
monopolizata in viata politică şi război. Într-adevăr, el încearcă să reinventeze aceste noţiuni
dintr-un punct de vedere personal şi sa le introduca în relaţiile umane. De exemplu, el aplică
cuvântul „fides”, ceea ce însemna în mod tradiţional loialitatea faţă de aliaţii politici proprii, la
relaţia lui cu Lesbia şi o reinterpretează ca fidelitate necondiţionată în dragoste. Deci, în ciuda
aparentului stil frivol de viata, Catullus s-a măsurat pe el si pe prietenii lui dupa standarde destul
de ambiţioase.
Liber, VIII
poezie [ ]
MISER Catulle, desinas ineptire,
et quod uides perisse perditum ducas.
fulsere quondam candidi tibi soles,
cum uentitabas quo puella ducebat
amata nobis quantum amabitur nulla.
ibi illa multa cum iocosa fiebant,
quae tu uolebas nec puella nolebat,
fulsere uere candidi tibi soles.
nunc iam illa non uult: tu quoque impotens
noli,
nec quae fugit sectare, nec miser uiue,
sed obstinata mente perfer, obdura.
uale puella, iam Catullus obdurat,
nec te requiret nec rogabit inuitam.
at tu dolebis, cum rogaberis nulla.
scelesta, uae te, quae tibi manet uita?
quis nunc te adibit? cui uideberis bella?
quem nunc amabis? cuius esse diceris?
quem basiabis? cui labella mordebis?
at tu, Catulle, destinatus obdura.
si traducerea lui Teodor Naum:
Lui insusi
Sarman ce esti, Catule, nu-ti mai iesi din
fire,
Socoate ca pierduta pierduta fericire!
Ti-au stralucit si zile senine altadata,
Cand te chema la sine femeia adorata
Cum nu va fi vreodata pe-acest pamant
femeia.
Ce nebunii, Catule, faceam pe vremea ceea!
Tot ce voiai tu insuti, si ea voia indata,
ti-au stralucit si zile senine altadata!
Ea nu mai vrea acuma: nici tu, iesit din fire,
N-o urmari, caci fuge, si nu trai-n mahnire,
Ci cu-ndaratnicie tu rabda si fii tare!
Adio, dar, iubito! Catul de-acum e tare:
De nu vrei, nu te cata, nu-ti cade la picioare.
Dar tu amar vei plange cand nu vei fi rugata.
Ce viata iti ramane, femeie blestemata?
Cui vei parea frumoasa? Si singura cu tine,
A cui vei fi? Pe cine vei mai iubi? Pe cine
Vei saruta muscandu-l pe buze cu-nfocare?
Dar tu, Catule, rabda, fii neclintit si tare!
Liber, I
poezie [ ]
ad Cornelium

CVI dono lepidum nouum libellum

arida modo pumice expolitum?
Corneli, tibi: namque tu solebas
meas esse aliquid putare nugas
iam tum, cum ausus es unus Italorum
omne aeuum tribus explicare cartis
doctis, Iuppiter, et laboriosis.
quare habe tibi quidquid hoc libelli
qualecumque; quod, patrona virgo
plus uno maneat perenne saeclo.

si traducerea lui Teodor Naum:

Lui Cornelius Nepos

Cui dau dragutul volumas de versuri,

Chiar nou-nout si netezit cu ponce?
Cornelui, tie: tu spuneai adese
Ca sunt de pret nimicurile mele,
De cand te-ai pus, dintre itali tu singur,
Sa desfasori trecutu-n trei volumuri
Din greu muncite, pline de stiinta.
Oricat de mic, primeste-mi volumasul
Asa cum e! Tu, vergura, patroana,
Mai mult de-un secol fa-mi-l sa traiasca!
Liber, V
poezie [ ]
V. ad Lesbiam

VIVAMUS mea Lesbia, atque amemus,

rumoresque senum seueriorum
omnes unius aestimemus assis!
soles occidere et redire possunt:
nobis cum semel occidit breuis lux,
nox est perpetua una dormienda.
da mi basia mille, deinde centum,
dein mille altera, dein secunda centum,
deinde usque altera mille, deinde centum.
dein, cum milia multa fecerimus,
conturbabimus illa, ne sciamus,
aut ne quis malus inuidere possit,
cum tantum sciat esse basiorum.
Sa ne iubim, o! Lesbia mea scumpa,
Si sa traim! Pe ce soptesc batranii
Posomorati noi nici un ban sa nu dam!
Caci soarele apune si rasare,
Dar cand s-a stins vapaia vietii scurte,
Atunci dormim pe veci o noapte lunga.
Da-mi sarutari o mie, -apoi o suta
Si iar o mie si-apoi iar o suta!
Cand la sfarsit mai multe mii vom face,
Le-om incurca, sa nu le dam de capat,
Ca nu cumva sa ne deoache-un dusman,
Stiind ce mult ne-am sarutat, iubito!

si traducerea lui Teodor Naum:

Lesbiei

Liber, II
poezie [ ]
fletus passeris Lesbiae

PASSER, deliciae meae puellae,

quicum ludere, quem in sinu tenere,
cui primum digitum dare appetenti
et acris solet incitare morsus,
cum desiderio meo nitenti
carum nescio quid lubet iocari
et solaciolum sui doloris,
credo ut tum grauis acquiescat ardor:
tecum ludere sicut ipsa possem
et tristis animi leuare curas!

IIb.

TAM gratum est mihi quam ferunt puellae

pernici aureolum fuisse malum,
quod zonam soluit diu ligatam
si traducerea lui Teodor Naum:

Catre pasarea Lesbiei

O! pasare, odorul dragii mele,

Cu care ea se joaca si pe care
O tine-ades la san si-i da intr-una
Un varf de deget, ca sa i-l tot muste,
Cand dorului meu scump, frumoasei mele,
Cu ce i-i drag ii vine sa se joace,
Ca sa-si aline-o clipa suferinta,
Cred eu, sa-si poata stampara vapaia,
De m-as putea si eu juca cu tine,
Ca sa-mi astampar chinul si tristetea!

M-as bucura ca sprintena copila

Cand marul cel de aur ii descinse
Mult timp legatul brau al fecioriei.

Liber, III o factum male! o miselle passer!

poezie [ ] tua nunc opera meae puellae
fletus passeris Lesbiae flendo turgiduli rubent ocelli.

LVGETE, o Veneres Cupidinesque,

si traducerea lui Teodor Naum:
et quantum est hominum uenustiorum:
passer mortuus est meae puellae,
La moartea pasarii
passer, deliciae meae puellae,
quem plus illa oculis suis amabat.
Ah, plangeti, Cupidoni si Afrodite!
nam mellitus erat suamque norat
Sa planga toata firea simtitoare!
ipsam tam bene quam puella matrem,
E moarta pasarica dragii mele,
nec sese a gremio illius mouebat,
A dragii mele scumpa desfatare,
sed circumsiliens modo huc modo illuc
Comoara ei, mai scumpa decat ochii!
ad solam dominam usque pipiabat.
Caci dulce-a fost! S-o cunostea pe dansa
qui nunc it per iter tenebricosum
Precum o fata isi cunoaste muma.
illuc, unde negant redire quemquam.
Nu se misca de langa ea, sarmana,
at uobis male sit, malae tenebrae
Ci-n jurul ei sarind incoace, -ncolo,
Orci, quae omnia bella deuoratis:
La dansa numai ciripea intr-una.
tam bellum mihi passerem abstulistis
Acu-i pe drumu-nnegurat, spre locul
De unde nime nu se mai intoarce.
Blestem pe voi, intunecimi cumplite,
Care-nghititi tot ce-i frumos pe lume!
Ce dragalasa pasare-mi luarati!
Ce nenoroc! Sarmana pasarica!
De-aceea ochisorii dragii mele
S-au inrosit si sunt umflati de planset!