TRIMALCHIO.

Darurile de observator realist ale lui Petronius sunt reliefate încaracterizarea lui
Trimalchio. Numele personajului este semnificativ. Unii cercetători consideră că numele semnifică
„prost” sau „infatuat”, iar alţii au demonstrat că tremenul este de origine semitică şi înseamnă „stăpân
bogat şi arogant”. După alte mărturii,„malchio” ar echivala cu „basileus” (gr. „rege”). Petronius face din
portretul fizic complemntul celui moral, reliefând astfel ridicolul personajului. Caracterul este sugerat
mai ales cu ajutorul acţiunilor, comportamentului şi limbajului. Vestimentaţia lui Trimalchio deţine o
pondere importantă în caracterizarea personajului. Trimalchio nu se mulţumeşte ca privitorii să-i
contemple bijuteriile expuse, de multe ori el îşi descoperea braţul ca să i sevadă podoabele ascunse.
Lipsa de bun gust şi de bun simţ este relevată cu ajutorul pseudoculturii personajului. În acest sens, o
secvenţă semnificatică este aceea în care Trimalchio recită versuri din Vergiliu, deşi nu ştie corect
latineşte, comiţând erori grosolane. Viciul fundamental al eroului este lipsa de gust şi de măsură, în jurul
eigravitând toate celelalte defecte: prostia, îngâmfarea, ipocrizia şi chiar cruzimea. Cariera lui Trimalchio
prezintă un interes deosebit. Din tânăr sclav, pletos, adus din Asia, el a ajuns intendent. Apoi a fost
eliberat şi, după ce şi-a vândut moşiile moştenite, şi-asporit averea prin comerţ şi camătă.