CONTRIBUTIA VOIEVOZILOR ROMANI

LA FORMAREA SI DEZVOLTAREA
CULTURII NATIONALE

Pusca Daniel
clasa a XI-a F
 Biserica a avut un rol insemnat, caci a fost leaganul civilizatiei noastre. Pe langa faptul ca
voievozii romani au purtat standardul pentru apararea valorilor romanesti, ei au fost si buni
crestini.
De-a lungul istoriei, Tarile Romane au avut o istorie incarcata de sacrificii pentru pastrarea
identitatii de neam si de credinta.

Cum s-a materializat aceasta calitate a lor ?

 prin ctitoriile pe care le-au facut;
 prin politica de aparare a neamului si a zonei geopolitice de atunci ;
 prin numeroase danii facute manastirilor din Sfantul Munte Athos.

Domnitorii romani au demonstrat Europei ca principalul inamic al ei,

Imperiul Otoman, poate fi invins, mai ales daca popoarele crestine sunt unite
cu adevarat.
 STEFAN CEL MARE (1457-1504)
Dupa spusele cronicarului polonez, Matei Miechowski , Stefal cel mare era un“barbat glorios si victorios, care i-a biruit pe toti regii vecini. Om
fericit, caruia soarta i-a harazit cu multa darnicie toate darurile.”
“Fost-au acestu Stefan-voda om nu mare la
statu, manios si degraba varsatoriu de sange (…)
om intreg la fire, neleanesu si lucrul sau il stia a-l
acoperi si unde nu gandiai acolo il aflai. La lucru
de razboaie mester, unde era nevoie insusi se varea
ca vazandu-I ai sai, sa nu se indarapteze si pentru
aceia raru razboiu de nu biruia…..
Pe Stefan Voda l-au ingropat Tara cu multa
jale si plangere in anastirea in Putna care era
zidita de dansul. Atata jale era ca plangeau toti ca
dupa un parinte al lor, caci cunostiau toti ca s-au
scapattoti de mult bine si de multa aparatura. Ce
duupa moartea lui , pana astazi, iizic zveti Stefan
voda, nu pentru sufletul ce iaste in mana lui
Dumnezeu, ca el ina a fosto om cu pacate, ci pentru
lucrurile lui cele vitejesti, carile niminea din domni,
nici mai inainte, nici dupa aceea, nu l-au ajunsu.”
Grigore Ureche – Letopisetul Tarii Modovei)
 Cei 47 de ani de domnie au reprezentat un
permanent efort de a pastra Moldova integra si
independenta, “o adevarata poarta a crestinatatii”
cum ii placea sa spuna. Foarte bun crestin a
manifestat o grija deosebita fata de Biserica. In
timpul sau s-au dezvoltat arta (stilul moldovenesc) si
cultura bisericeasca. Este cunoscut numărul mare de
locaşuri de închinare ctitorite de acest domnitor.
Ştefan ridica după fiecare luptă o biserică sau o
mănăstire ca multumire adusă lui Dumnezeu, pentru
ajutorul primit.
Cele mai renumite mănăstiri ctitorite sunt:
Putna, Voroneţ, Dobrovăţ, Tazlău şi Căpriana. A făcut numeroase danii şi a
acordat privilegii ctitoriilor
înaintaşilor săi:
Bistriţa
Neamţ
Probota

Numărul bisericilor de mir

construite în timpul domniei
voievodului întrece cu mult
pe cel al mănăstirilor.
Ştefan cel Mare a avut permanent alături Biserica şi s-a
considerat fiu al ei, care trebuie să o apere. Atunci când a greşit,
a ştiut să ceară ieratre lui Dumnezeu, prin Sfânta Taină a
Spovedaniei, înaintea Duhovnicului său, Daniil Sihastrul.
Activitatea sa culturală a fost
îndrumată de Mitrolpoliţii Ţării: Teoctist
I şi Gheorghe. Astfel că, în mănăstirile
ctitorite de el, s-a desfăşurat o sustinuta
activitate de copiere a unor manuscrise,
fie cărţi de slujbă, fie traduceri din Sfinţii
Părinţi:

Tetraevanghelul de la Humor, aflat

astăzi la Muzeul Naţional de Istorie din
Bucureşti, este cea mai reuşită operă de
caligrafie şi miniaturistică, impresionând
în mod deosebit prin portretul lui Ştefan
cel Mare. Marele Domnitor este
prezentat într-un moment de graţie:
stând în genunchi şi oferind Maicii
Domnului Tetraevanghelul.
Tot din timpul lui Ştefan se mai
păstrează şi numerose piese de
broderie şi argintărie, care se găsesc
astăzi la Muzeul Mănăstirii Putna.
Marele Domnitor a fost un adevărat protector al Muntelui Athos,
fapt confirmat de prezenţa sa în pomelnicele multor mănăstiri de aici,
între care: Zografu, Grigoriu, Protaton, Vatoped, Constamonitu sau Sfântul Pavel.
După ce a restaurat Mănăstirea Zoografu, a înzestrat-o şi cu obolniţă,
un far pentru corăbii şi o trapeză, dăruindui cărţi de cult, o icoană
cu Sfântul Gheorghe şi bani.
Pe 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
a hotărât ca Marele Domnitor al Moldovei să fie trecut în rândul
Sfinţilor Bisericii, pomenirea făcându-se în ziua de 2 iulie a
fiecărui an. În calendarul religios, este trecut cu numele de
Binecredinciosul voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt.
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU
(1688-1714)

“Brâncoveanu este cea mai shakespeareană

dramă din câte a fost vreodată în toată lumea.
Este un caz unic pe plan mondial, de nu aş zice
pe plan cosmic. E de necrezut. Trecerea aceasta
a unui mundan (în toată puterea termenului) la
sublimul şi eroismul cel mai fantastic uluieşte şi
ameţeşte. Vă desfid să îi găsiţi perechea, nici în
rândurile martirilor din primele veacuri. Nici nu
ne dăm seama cine este, ce înseamnă el pentru
noi, la ce nivel ne ridică ... Brâncoveanu a murit
ca un gentleman, un martir, un erou, un sfânt”.
(Nicolae Steinhardt)
26 de ani de domnie reprezintă pentruBrâncoveanu o epocă de maximă strălucire culturală
şiartistică a ţării sale.
S-au ridicat biserici – la Potlogi şi la Mogoşoaia.
S-au deschis şcoli – a înfiinţat Academia din Bucureşti, o şcoală superioară în care se preda în
limba greacă.
S-au tipărit cărţi în diferite limbi: Psaltirea, Sfânta Evanghelie,
Liturghier, cărţi de slijbă şi învăţătură.
Au fost sprijiniţi şi încurajaţi oamenii de carte.
S-au acordat ajutoare materiale multor aşezăminte bisericeşti
ortodoxe de la Sfântul Munte Athos (Mănăstirea Sfântul Pavel), pe
cheltuiala sa s-a ridicat Biserica Sfântul Nicolae din Constantinopol
(Cartierul Galata) şi biserica având hramul Sfântului Gheorghe, pe
malul stâng al Dunării, la Ismail.
Cel dintâi lucru pe care l-a făcut după instalarea lui
ca domnitor a fost să continue tipărirea Bibliei de la
Bucureşti, lucrare începută de predecesorul său,
Şerban Cantacuzino.
În 1688, a apărut prima Biblie completă în cea mai
frumoasă limbă românească, de atunci, pe înţelesul
tuturor românilor din Ţara Românească, din
Dobrogea, din Moldova, din Oltenia, din Banat şi din
Ardeal, Crişana şi Maramureş.
A CREAT UN STIL NOU IN ARHITECTURA, STILUL BRÂNCOVENESC.
MĂNĂSTIREA HUREZI (JUD. VÂLCEA), MĂNĂSTIREA SÂMBĂTA DE SUS
(JUD. ALBA) ŞI BISERICA SF. GHEORGHE NOU DIN BUCUREŞTI SUNT
CONSTRUITE ÎN ACEST STIL.
 Către sfârşitul vieţii, datorită intrigilor duşmanilor săi, turcii au hotărât să îl înlăture de la Domnie.
 Săptămâna Patimilor – martie 1714 – după ce i-a fost confiscată mare parte din avere, Constantin
Brâncoveanu a fost dus la Constantinopol, împreună cu fiii săi: Constantin, Radu, Ştefan, Matei şi
sfetnicul Ianache. Au fost închişi în celebra închisoare a celor şapte turnuri, Edicule
 Turcii le-au promis eliberarea în schimbul renunţării la credinţa creştină şi trecerii la islamism.
Constantin Brâncoveanu a respins propunerea. Consecinţa: el, împreună cu fiii săi şi sfetnicul
Ianache au fost decapitaţi, de faţă fiind soţia sa, Doamna Maria, fiicele şi ginerii săi, aduşi cu forţa
să asiste la sângerosul spectacol. Era chiar în ziua de 15 august 1714, de Sărbătoarea Adormirii
Maicii Domnului.
 După decapitare, capetele au fost purtate de turci în vârful suliţelor, prin tot Constantinopolul,
trupurile fiind aruncate înstrâmtoarea Bosfor. Capetele au fost găsite şi îngropate de nişte pescari
într-o mănăstire grecească din Insula Halki. De-abia în 1720, Doamna Maria a reuşit să le aducă în
ţară şi să le îngroape în ctitoriasoţului său, Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Capitală. La 20 iunie
1992, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe domnitor ca sfânt, având data de
prăsnuire pe 16 august.
 NEAGOE BASARAB (1512-1521)
Adevarat print al Renasterii, Neagoe Basarab a marcat prin domnia sa
in Tara Romaneasca o epoca de inflorire culturala si artistica, al carei
ecou s-a facut simtit in tot secolul al XVI-lea.
In anul 1512, Neagoe primeste scaunul Tarii Romanesti. Noul voievod
a intarit puterea centrala a statului, infrangand opozitia interna a marii
boierimi. In spiritul ideii de consolidare a autoritatii domniei, Neagoe
Basarab a impus legislatia si procedura juridica unice pe tot cuprinsul
tarii. A perfectionat aparatul administrativ, cautand sa aseze in slujbe
doar pe cei cu merite. A acordat atentie armatei, Tara Romaneasca
ajungand sa dispuna in timpul sau de o oaste de 40.000 de pedestrasi
si calareti. S-a ingrijit de dezvoltarea economica a tarii. A sprijinit
comertul, aparand interesele supusilor sai in relatiile cu cei din afara.
A ingaduit negutatorilor brasoveni, in conditii de reciprocitate sa-si
desfasoare activitatea in cuprinsul Tarii Romanesti.
Problemele culturii si artelor au detinut un loc de prima importanta in
activitatea lui Neagoe Basarab, pe care vestitul carturar din
Constantinopol, Manuil Corintios, il numea “mare voievod si imparat
si autocrat a toata Tara Romaneasca”. Intuind rolul deosebit pe care il
are raspandirea cartii, Neagoe sprijina activitatea tipografului Macarie.
 La porunca domnitorului s-a ridicat frumoasa
biserica episcopala de la Curtea de Arges,
margaritar de pret al arhitecturii romanesti. Tot la
porunca lui s-au facut si alte constructii ori au fost
reinnoite monumete la Targoviste, Cotmeana,
Nucet, Snagov, Ostrov. Cultivand si dezvoltand
initiative ce depaseau hotarele tarii, Neagoe
Basarab a sprijinit prin bani si danii cultura
popoarelor balcanice aflate in grea stare sub
dominatia otomana.
Neagoe Basarab este autorul primei si in acelasi
timp a uneia dintre cele mai importante scrieri
vechi romanesti, “Invataturile lui Neagoe Basarab
catre fiul sau Theodosie”. Lucrarea de educatie
politica si morala, destinata sa-l obisnuiasca pe
fiul sau cu greutatile si raspunderile domniei,
cuprinde experienta de viata, gandirea profunda,
intelepciunea, prudenta in fapte si orientarea
politica, patriotica a unui mare carmuitor.
Domnitorul Neagoe Basarab a decedat la 15
septembrie 1521. Mormantul lui, ca si al familiei
sale, se afla in frumoasa ctitorie, necropola
domneasca de la Curtea de Arges.
” Judecă pe fiecare cu dreptate după faptele lui , că de
aceea eşti domn care trebuie să fie ca un izvor nesecat
ce dă tuturor aceeaşi apă , iar nu unora dulce , iar
altora amară “ sau ” Iubeşte adevărul , căci mincinoşii
sunt urâţi de Dumnezeu ! “ 
îl povăţuia domnitorul – cărturar – pe fiul său.
Toti acesti mari domnitori, prin
activitatile lor, au fost adevărate
pilde de conducători creştini, atât
pentru contemporani, cât mai ales
pentru posteritate.

Sfarsit
Va multumim pentru atentie !