Rolul voievozilor români la formarea

şi dezvoltarea culturii nationale

De-a lungul istoriei, Tarile Romane au avut o istorie
incarcata de sacrificii pentru pastrarea identitatii de neam,
de meam si de credinta.

Biserica a avut un rol insemnat, caci a fost leaganul

civilizatiei noastre.
Pe langa faptul ca voievozii romani au purtat
stindardul pentru apararea valorilor romanesti, ei
au fost si buni crestini.

Cum s-a materializat aceasta calitate a lor ? -

prin ctitoriile pe care le-au facut;

- prin politica de aparare a neamului

si a zonei geo-politice de atunci ;
- prin numeroase danii facute
manastirilor din Sfantul Munte Athos.

Domnitorii romani au demonstrat

Europei ca principalul inamic al ei,
Imperiul Otoman, poate fi invins, mai
ales daca popoarele crestine sunt unite
cu adevarat .
 MIRCEA CEL BĂTRÂN (1384-1418)
“ Cel mai viteaz şi mai capabil domn creştin” (Leunclavius
– istoric german)

POLITICA INTERNA
A reusit sa aduca sub autoritatea sa teritoriile
locuite de romani, consolidand tara politic si
militar.

POLITICA EXTERNA
Fiind amenintat din exterior, Mircea a incercat
mai intai constituireaa unui bloc al unitatii
romanesti impreuna cu domnitorii Moildovei .
Cum pericolul otoman era din ce in ce mai mare,
semneaza la Brasov, primul tratat de alianta
antiotomana din istoria sud-estului Europei.

Cea mai rasunatoare victorie a fost cea de la

Rovine, din 1395, unde perdant a fost marele
Baiazid.
La Nicopole (1396), fortele armate ale coalitiei antiotomane, din care facea parte si
armata Tarii Romanesti, sunt invinse
 Titlul sau voievodal era foarte sugestiv din
punctul de vedere al marturiei identitatii
crestine :

“ Eu, cel intru Hristos binecredinciosul si

binecinstitorul si de Hristos iubitorul, Io Micea
mare voieod si domn, cu mila lui Dumnezeu domn
a toata Tara Ungrovlahiei si Tara Amlasului si
cea a Fagarasului si Banatului de Severin…pna la
marea cea mare…stapanitor.”

Măn
năstirea
stirea Cozia

A fost un mare ctitor de monumente de arta

religioasa de o valoare deosebita.
Intre acestea, cea mai importanta este Manastirea
Cozia, aflata pe Valea Otului, construita in a dou
jumatate a secolului al XIV-lea.
Aici a si fost inmormantat marele domnitor.

Mircea cel Bătrân

B trân şii Doama sa, închinând
Mănnăstirea
stirea Cozia lui Dumnezeu
A purtat de grija si manastirilor Tismana ( judetul Gorj)
A acordat danii inseminate manastirilor:

Snagov

Glavacioc

Dealul

Govora

Bolintinu

Bisericii Domnesti de la Arges.

A ajutat Mănăstirile de la Muntele Athos.

In timpul domniei sale, in anul 1392, au fost

aduse in tara moastele Sfintei Mucenite
Filofteia, originara din Tarnovo-Bulgaria,
fiind asezate in Biserica domneasca Sfantul
nicolae din Arges
 STEFAN CEL MARE (1457-
(1457-1504)

Matei Miechowski- cronicar polon) :

“Barbat glorios si victorios, care i-
i-a biruit pe toti regii vecini…
vecini….om fericit, caruia
soarta i-
i-a harazit cu multa darnicie toate darurile”
darurile”

Papa Sixt al IV-lea:

“Atletul lui Hristos”
Hristos”

“ Fost-au acestu Stefan-voda om nu mare la

statu, manios si degraba varsatoriu de sange (…)
om intreg la fire, neleanesu si lucrul sau il stia a-l
acoperi si unde nu gandiai acolo il aflai. La lucru
de razboaie mester, unde era nevoie insusi se varea
ca vazandu-I ai sai, sa nu se indarapteze si pentru
aceia raru razboiu de nu biruia…..

Pe Stefan Voda l-au ingropat Tara cu multa

jale si plangere in anastirea in Putna care era
zidita de dansul. Atata jale era ca plangeau toti ca
dupa un parinte al lor, caci cunostiau toti ca s-au
scapattoti de mult bine si de multa aparatura. Ce
duupa moartea lui , pana astazi, iizic zveti Stefan
voda, nu pentru sufletul ce iaste in mana lui
Dumnezeu, ca el ina a fosto om cu pacate, ci pentru
lucrurile lui cele vitejesti, carile niminea din domni,
nici mai inainte, nici dupa aceea, nu l-au ajunsu.”

Grigore Ureche – Letopisetul Tarii Modovei)

Cei 47 de ani de domnie au reprezentat un permanent effort de a pastra
Moldova integra si independenta, “o adevarata poarta a crestinatatii” cum ii
placea sa spuna.
Foarte bun crestin a manifestat o grija deosebita fata de Biserica. In timpul sau
s-au dezvoltat arta (stilul moldovenesc) si cultura bisericeasca. Este cunoscut
numărul mare de locaşuri de închinare ctitorite de acest domnitor.

Ştefan ridica după fiecare luptă o biserică sau o mănăstire ca mulâumire adusă
lui Dumnezeu, pentru ajutorul primit.

Cele mai renumite mănăstiri ctitorite sunt: Putna, Voroneţ, Dobrovăţ, Tazlău şi
Căpriana.
A făcut numeroase danii şi a
acordat privilegii ctitoriilor
înaintaşilor săi:

Bistriţa

Neamţ

Probota

Numărul bisericilor de mir

construite în timpul domniei
voievodului întrece cu mult
pe cel al mănăstirilor.

Înălţarea Sfintei Cruci din Pătrăuţi

Sfântul Ioan Botezătorul din Vaslui

Sfîntul Nicolae Domnesc din Iaşi

Adormirea Maicii Domnului din
Borzeţti

Sfântul Gheorghe din Hârlău

şi multe altele.
 Chilia lui Daniil Sihastrul

Ştefan cel Mare a avut permanent alături Biserica şi s-a

considerat fiu al ei, care trebuie să o apere. Atunci când a greşit,
a ştiut să ceară ieratre lui Dumnezeu, prin Sfânta Taină a
Spovedaniei, înaintea Duhovnicului său, Daniil Sihastrul.
Muntele Athos
Activitatea sa culturală a fost
îndrumată de Mitrolpoliţii Ţării: Teoctist
I şi Gheorghe. Astfel că, în mănăstirile
ctitorite de el, s-a desfăşurat o susâinută
activitate de copiere a unor manuscrise,
fie cărţi de slujbă, fie traduceri din Sfinţii
Părinţi:

Tetraevanghelul de la Humor, aflat

astăzi la Muzeul Naţional de Istorie din
Bucureşti, este cea mai reuşită operă de
caligrafie şi miniaturistică, impresionând
în mod deosebit prin portretul lui Ştefan
cel Mare. Marele Domnitor este
prezentat într-un moment de graţie:
stând în genunchi şi oferind Maicii
Domnului Tetraevanghelul.

Tot din timpul lui Ştefan se mai

păstrează şi numerose piese de
broderie şi argintărie, care se găsesc
astăzi la Muzeul Mănăstirii Putna.
Marele Domnitor a fost un adevărat protector al Muntelui Athos,
fapt confirmat de prezenţa sa în pomelnicele multor mănăstiri de aici,
între care: Zografu, Grigoriu, Protaton, Vatoped, Constanmonitu sau
Sfântul Pavel.

Mănăstirea Zografu

După ce a restaurat Mănăstirea

Zoografu, a înzestrat-o şi cu o bolniţă, un
far pentru corăbii şi o trapeză, dăruindu-
i cărţi de cult, o icoană cu Sfântul
Gheorghe şi bani.
Pe 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a
hotărât ca Marele Domnitor al Moldovei să fie trecut în rândul
Sfinţilor Bisericii, pomenirea făcându-se în ziua de 2 iulie a
fiecărui an. În calendarul religios, este trecut cu numele de
Binecredinciosul voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt.
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU
(1688-1714)

“Brâncoveanu este cea mai shakespeareană dramă din

câte a fost vreodată în toată lumea. Este un caz unic
pe plan mondial, de nu aş zice pe plan cosmic. E de
necrezut. Trecerea aceasta a unui mundan (în toată
puterea termenului) la sublimul şi eroismul cel mai
fantastic uluieşte şi ameţeşte. Vă desfid să îi găsiţi
perechea, nici în rândurile martirilor din primele
veacuri. Nici nu ne dăm seama cine este, ce înseamnă
el pentru noi, la ce nivel ne ridică ... Brâncoveanu a
murit ca un gentleman, un martir, un erou, un sfânt”.
(Nicolae Steinhardt)
26 de ani de domnie reprezintă pentru
Brâncoveanu o epocă de maximă
strălucire culturală şi artistică a ţării
sale.

S-au ridicat biserici – la Potlogi şi la

Mogoşoaia

S-au deschis şcoli – a înfiinţat
Academia din Bucureşti, o şcoală
superioară în care se preda în limba
greacă

S-au tipărit cărţi în diferite limbi: Psaltirea, Sfânta Evanghelie,

Liturghier, cărţi de slijbă şi învăţătură

Au fost sprijiniţi şi încurajaţi oamenii de carte

S-au acordat ajutoare materiale multor aşezăminte bisericeşti

ortodoxe de la Sfântul Munte Athos (Mănăstirea Sfântul Pavel), pe
cheltuiala sa s-a ridicat Biserica Sfântul Nicolae din Constantinopol
(Cartierul Galata) şi biserica având hramul Sfântului Gheorghe, pe
malul stâng al Dunării, la Ismail.
Cel dintâi lucru pe care l-a făcut după instalarea lui ca
domnitor a fost să continue tipărirea Bibliei de la
Bucureşti, lucrare începută de predecesorul său, Şerban
Cantacuzino.

În 1688, a apărut ptima Biblie completă în cea mai

frumoasă limbă românească, de atunci, pe înţelesul tuturor
românilor din Ţara Românească, din Dobrogea, din
Moldova, din Oltenia, din Banat şi din Ardeal, Crişana şi
Maramureş.
 A creat un nou stil în arhitectură, stilul brâncovenesc.
brâncovenesc
Mănăstirea Hurezi (jud. Vâlcea), Mănăstirea Sâmbăta de Sus (jud. Alba) şi
Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti sunt construite în acest stil.

Măn
năstirea
stirea Hurezi

Măn
năstirea
stirea
Sâmbăta
Sâmb ta de Sus

Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti

Bucure ti
Către sfârşitul vieţii, datorită intrigilor duşmanilor săi, turcii au hotărât să îl înlăture de la
Domnie.
Săptămâna Patimilor – martie 1714 – după ce i-a fost confiscată mare parte din avere,
Constantin Brâncoveanu a fost dus la Constantinopol, împreună cu fiii săi: Constantin,
Radu, Ştefan, Matei şi sfetnicul Ianache. Au fost închişi în celebra închisoare a celor şapte
turnuri, Edicule
Turcii le-au promis eliberarea în schimbul renunţării la credinţa creştină şi trecerii la
islamism.
Constantin Brâncoveanu a respins propunerea.
Consecinţa: el, împreună cu fiii săi şi sfetnicul Ianache au fost decapitaţi, de faţă fiind soţia
sa, Doamna Maria, fiicele şi ginerii săi, aduşi cu forţa să asiste la sângerosul spectacol.
Era chiar în ziua de 15 august 1714, de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.

După decapitare, capetele au fost purtate de

turci în vârful suliţelor, prin tot
Constantinopolul, trupurile fiind aruncate în
strâmtoarea Bosfor.
Capetele au fost găsite şi îngropate de nişte
pescari într-o mănăstire grecească din Insula
Halki.
De-abia în 1720, Doamna Maria a reuşit să le
aducă în ţară şi să le îngroape în ctitoria
soţului său, Biserica Sfântul Gheorghe Nou din
Capitală.

La 20 iunie 1992, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe

Române l-l-a canonizat pe domnitor ca sfânt,
având data de prăsnuire
pr snuire pe 16 august.
 Toti acesti mari domnitori, prin
activitatile lor, au fost adevărate
pilde de conducători creştini, atât
pentru contemporani, cât mai ales
pentru posteritate.