Gândirea – proces cognitiv superior

Termenul de "gândire" e insuficient de bine circumscris din punct de vedere

semantic. În psihologie el a pătruns prin intermediul filozofiei și al logicii și a fost
asociat cu anumite forme ale activității mentale.
Aceste însușiri esențiale se numesc invarianți cognitivi.
Gândirea reunește, valorifică și integrează rezultatele proceselor senzoriale,
dar nu se reduce la acest lucru, aceasta putându-se detașa de raporturile
perceptive directe, axându-se asupra propriilor conținuturi.
Gândirea se desfășoară într-un plan mintal, intern, subiectiv, sub forma
noțiunilor, judecăților și raționamentelor.
Procesare ascendentă:
 e un demers de tip inductiv, care se orientează de la particular la general, de
la fapte și date concrete la generalizări cuprinzăoare,
 e dirijată de datele observației, de experiențele individului, inclusiv cele
perceptive, de reprezentările acumulate în timp,
 e modul natural de evoluție a gândirii umane,
Procesarea descendentă:
 e un demers de tip deductiv:din anumite legi se deduc atribute ale unor
fenomene, categorii de obiecte,
 are un caracter imperativ, se impune gândirii noastre și derivă din nivelul
cunoașterii umane la un moment dat,
 e o evoluție a gândirii realizată prin învățare, instrucție școlară, educație
Astfel, gândirea investighează trecutul, experiența și cunoștințele stocate de
memorie sau reprezentări, le prelucrează și le combină în raport cu cerințele
prezentului și explorează viitorul pentru a emite predicții și previziuni.
În procesarea ascendentă:
 gândirea e mijlocită prin experiența perceptivă, prin imaginile din
reprezentare,
 toate aceste date sunt stocate în memorie și
 vehiculate cu ajutorul limbajului.
În procesarea descendentă:
 Caracterul mijlocit al gândirii e asigurat prin cunoștințele acumulate la un
moment dat,prin informațiile acumulate în lucrările științifice,
 Limbajul este un instrument fundamental care permite vehicularea,
coordonarea acestor informații.
Caracterul abstract este legat de cel formal.
J.Piaget denumește ultima etapă de dezvoltare a inteligenței ca studiu al
inteligenței formale.
Toate aceste trăsături sugerează profunzimea procesării cognitive, gradul
ridicat de autonomie mintală, de libertate a gândirii în plan temporal, nivelul
maximal de selectivitate în raport cu însușirile lumii și vieții.
Este un demers abstract,formal, multiplu, mijlocit.
Pune în evidență nivelul ridicat al selectivității în procesarea informațiilor.
În gândire, selectivitatea operează în baza operației de abstractizare, ceea ce
permite surprinderea unor însușiri esențiale ale unor invarianți cognitivi.
Ce e gândirea?
Gândirea este procesul cognitiv superior de extragere a însușirilor esențiale,
necesare și legice cu ajutorul unor operații abstract-formale, în vederea
înțelegerii,explicării și predicției unor relații cauzale din realitate și a elaborării unor
concepte, noțiuni,teorii, sisteme cognitive ca modele mintale ale realității.
Pe verticala cunoașterii:
 procesare ascendentă
 procesare descendentă
Caracterul abstract-formal al gândirii
Caracterul mijlocit al gândirii
Gandirea este un proces cognitiv superior prin intermediul căreia avem acces
la însușirile esențiale ale realității.
În procesele senzoriale de cunoaștere, luăm act de aspectele concrete,
accesibile simțurilor(formă, culoare, mărime, gust). Dar omul e capabil să treacă
dincolo de aparență la esență.
Gândirea apelează la resursele celorlalte procese în vederea progreselor,adâncimii
și extensiunii cunoașterii.