Mediile intrazonale

Din aceste medii fac parte ariile montane înscrise cu baza lor în mediile zonale. Ele au dispunere
intrazonală pe tot cuprinsul Terrei. Toţi factorii de mediu – clima, vegetaţia, solurile etc. – se
supun legii etajării. Munţii înalţi, situaţi în zona temperată sau la latitudini mici, etajează cel mai
bine elementele învelişului geografic, având mai multe subtipuri de mediu.

Mediul crestelor înalte. Este dominat de un relief foarte accidentat, cu pante abrupte, creste,
vârfuri acoperite cu gheţari şi zăpezi. Temperaturile sunt cuprinse între 0 °C şi -40°C, -50°C, cu
vânturi puternice, care formează un pustiu montan de gheaţă.

Mediul de tundră montană. Este caracteristic pentru Munţii Alpi (la altitudinea de 1700-1800 m)
şi Kilimanjaro (la 3000 m). In acest mediu relieful este mai echilibrat, fiind reprezentat de
platouri nivelate. Vânturile sunt mai puţin puternice. Verile sunt scurte, cu medii de temperatură
cuprinse între 0°C şi -4°C, iar iernile sunt lungi. în aceste zone există etajarea vegetaţiei (ierburi,
arbuşti pitici). Din cauza condiţiilor de climă, perioada de vegetaţie este scurtă.

Mediul pădurilor. în funcţie de climă, coniferele se întâlnesc la altitudini mari. iar foioasele cresc
la baza muntelui. Din lumea animală sunt răspândite capra de munte (fig. 9.2), păsările răpitoare.

Spaţiile montane au constituit dintotdeauna o atracţie pentru comunităţile umane. În prezent aici
funcţionează numeroase staţiuni turistice.

În regiunile montane pot fi distinse două moduri de viaţă, în funcţie de poziţia geografică:

- modul de viaţă specific spaţiilor montane înalte din regiunile temperate.

Principala ocupaţie a omului o reprezintă creşterea animalelor, în special a oilor pentru lână.
Solurile sunt sărace în humus, greu de prelucrat. Se cultivă orzul,  secara;

- modul de viaţă specific regiunilor montane din zona caldă a globului. în aceste regiuni
condiţiile de mediu sunt mai favorabile pentru om. Activităţile agricole sunt diverse (se cultivă
cartof, porumb, ceai, cafea).

În ambele medii activităţile omului au avut un impact variat. în mediul montan ocupaţiile
principale ale omului cuprind două ramuri: păstoritul, practicat 4-5 luni pe an, şi turismul.
Numărul mare de poteci şi drumuri nemodernizate, mulţimea de cabane, fluxurile de turişti –
toate au creat o presiune antropică semnificativă, care a condus la degradarea solurilor şi a
vegetaţiei, la creşterea gradului de fragmentare a suprafeţelor de pe versanţi prin dezvoltarea de
ravene, torenţi, rezultând solifluxiuni, alunecări de teren, surpări, spălări de suprafaţă şi incendii.
Odată cu construirea căilor rutiere şi feroviare au fost devastate suprafeţe mari de păşuni.
Peisajul montan a fost modificat puternic ca urmare a dezvoltării industriei hidroenergetice şi
miniere. Un mediu mai „natural” s-a păstrat la etajele montane superioare.

Mediile antropizate

a. Mediul urban. Sistemul mediului urban este unul deschis, caracterizat prin schimburi de
materie, energie şi informaţie cu mediul natural. Oraşul se un spaţiu în care, alături de mediul
natural (rocă, relief, climă, ape, vegetaţie, faună), este prezentă şi acţiunea umană (aşezări,
economie, cultură, educaţie).
În acest sistem relaţiile sunt în mare măsură direcţionate şi controlate de om.

Dezvoltarea aşezărilor urbane este influenţată de factorii naturali, istorici şi economici. În

localităţile urbane moderne se deosebesc câteva regiuni:

- regiunea industrială este destinată pentru amplasarea întreprinderilor industriale, luându-se în

consideraţie roza vânturilor şi poziţia în raport cu albia râurilor şi cuvetelor lacustre.
întreprinderile ce prezintă risc pentru securitatea şi sănătatea populaţiei se amplasează cât mai
departe de spaţiile locative;

- regiunea locativă este destinată pentru construcţia caselor de locuit, a centrelor administrative,
ştiinţifice, medicale, sportive, a instituţiilor de învăţământ şi a spaţiilor verzi. Poziţia regiunii
respective este opusă celei industriale, în scopul menţinerii unui mediu optim;

- regiunea depozitelor şi a întreprinderilor comunale este destinată pentru amplasarea depozitelor

de mărfuri industriale, a depozitelor pentru păstrarea legumelor şi fructelor, a întreprinderilor de
deservire a transportului urban şi a întreprinderilor de deservire comunală (curăţătorii chimice
etc.);

- regiunea transportului extern este destinată pentru construcţii masive – staţii, porturi, gări etc.,
pentru situarea unităţilor de deservire a transportului de pasageri şi de mărfuri. în afara regiunii
locative se construiesc auto-magistrale şi alte căi de transport, pentru a păstra calitatea aerului
atmosferic şi a asigura securitatea populaţiei. în suburbiile oraşelor se creează spaţii împădurite
cu un regim de protecţie deosebit şi cu destinaţie recreativă pentru populaţie.

b. Mediul rural în acest tip de mediu legăturile dintre vatră, populaţie şi moşie se contopesc,
formând o tipologie variată: sat de munte, de vale, de câmpie: aşezare pastorală, forestieră, de
pescari etc. Spre deosebire de aşezarea urbană, în mediul rural este prezentă o legătură mai
strânsă între locuitori şi resursele existenţei lor (ogor, pădure, ape, vânat, peşte etc.). Aşezările
rurale au diferite configuraţii: liniară (în văile râurilor), compactă (în locurile cu relief
fragmentat). dispersată (pe câmpii) etc.