Personalitatea lui Dante Alighiere asupra operei

La 29 mai, in Florenta, Italia, s-a nascut Dante Aligieri. A fost un poet si filozof italian, om
politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al „Divinei Comedii”,
capodopera a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limba italiana, Sommo Poeta
(„poet in cel mai inalt grad”).In biografia timpurie a poetului, alcatuita de Boccaccio, acesta
afirma ca tanarul Dante a studiat poezia, pictura si muzica, iar poemele lui de inceput vadesc
influenta exercitata de poezia provensala franceza, de clasicii cunoscuti la vremea respectiva si
de poezia italiana originala, care inregistra o perioada de inflorire.

Divina Comedie (în italiană: Divina Commedia), cea mai celebră operă a lui Dante Alighieri,
este totodată una dintre cele mai importante capodopere ale literaturii universale. Divina
Comedie descrie coborîrea lui Dante în Infern, trecerea prin Purgatoriu și ascensiunea în Paradis,
pentru a termina cu apoteoza unirii lui cu Divinitatea. Deși continuă modul caracteristic al
literaturii și stilului medieval (inspirație religioasă, tendință moralizatoare, limbaj bazat pe
percepția vizuală și imediată a faptelor), poemul lui Dante tinde către o reprezentare amplă și
dramatică a realității, departe de spiritualitatea tipică a epocii sale. Dupa spusele lui Alexandru
Balaci ,,El este cel mai realizat personaj al inltei sale opere’’. Viața lui Dante Alighieri este
strâns legată de evenimentele politice din Florența. În acea perioadă, Florența era pe cale să
devină orașul cel mai important și puternic din Italia centrală. Începând din 1250, un guvern
comunal compus din burghezi și meseriași înlătură supremația nobilimii și, doi ani mai târziu, se
bat primii „fiorini” de aur, monedă forte a comerțului european. Conflictul dintre „Guelfi”, fideli
autorității temporale a papei, și „Ghibellini”, partizani ai primatului politic al împăraților
germani ai „Sfântului Imperiu Roman”, se transformă într-un război între nobili și burghezie. La
nașterea lui Dante, după îndepărtarea Guelfilor, Florența se găsea în puterea Ghibellinilor. În
1266, Guelfii revin la putere și Ghibellinii sunt expulzați din oraș. La rândul lor, Guelfii se divid
în două fracțiuni: „bianchi” (albii) - care încercau să limiteze hegemonia papei - și „neri”
(negrii). Poemul Divina Comedie reprezinta atat o sinteza a culturii medievale, cat si un moment
de tranzitie spre Renastere, avand o multime de sensuri alegorice si simbolice. Dante insusi a
precizat patru sensuri dupa care poate fi interpretata Divina Comedie:

- sensul literar: Dante calatoreste timp de sapte zile, in anul 1300, prin cele trei taramuri ale lumii
de dincolo de moarte;

- sensul alegoric: purificarea sufletului poetului prin coborarea in Infern, urcarea pe muntele
Purgatoriului si apoi pana in cel mai inalt cer al Paradisului;

- sensul moral: depaseste cazul particular al lui Danie si trimite la o linie de conduita pentru toti
acei oameni care doresc sa se salveze de la o viata nedemna. Aceasta salvare se face prin ratiune
(Virgiliu - simbol al ratiunii, il salveaza de cele trei fiare) si iubire (Bea-trice care simbolizeaza
iubirea pura si inaltatoare il conduce prin Paradis);

- suprasensul: se refera la conditia umanitatii, aliata pe punctul de a iesi din padurea intunecoasa
a evului mediu - insangerat de razboaie si umbrit de dezbinari - prin unirea in cadrul unui
imperiu care ar reprezenta o resla-urare a Imperiului Roman.

Dante este ultimul mare exponent al culturii medievale, care - în generația următoare cu
Petrarca și Boccaccio - va face trecerea spre umanismul renașterii. Împreună cu Guido
Cavalcanti, Lapo Gianni, Cino da Pistoia și Brunetto Latini devine principalul animator al noului
stil literar, „Dolce Stil Novo”. Spiritualitatea lui Dante este impregnată de misticismul
caracteristic epocii istorice, după care providența este determinantă pentru evenimentele din viața
oamenilor, pe calea ce duce la mântuire.