Ideile revolutiei franceze

Revoluia francez (1789-1799) a fost un eveniment major al epocii moderne, care a dus la rsturnarea Vechiului Regim i la instaurarea unei noi ordini politice i sociale n Frana. Frana a experimentat toate sistemele de guvernare trecnd succesiv de la monarhia absolut, bazat pe principiul de drept divin, la monarhia constituional, dup model britanic, n care domin principiul regele domnete, dar nu guverneaz, apoi la republic. Aceasta avea la baz, n teorie, libertatea i egalitatea tuturor cetenilor.

Revoluia francez este evenimentul care a marcat totodat n istoria Franei, trecerea la epoca modern. Perioada revolu ionar ncepe n 1789,cu reunirea Adunrii Strilor Generale i cderea Bastiliei, i se termin n 1799, cu lovitura de stat din 18 Brumar a lui Napoleon Bonaparte. Ideile liberale i naionale propovduite de Revoluia francez s-au rspndit n toat Europa, avnd ca efect intensificarea luptei naiunilor asuprite mpotriva domina iei strine. Revoluia francez completeaz irul marilor revoluii ale epocii moderne, fiind precedat de Revoluia englez i Revolu ia american. Totodat, ea a rmas cel mai popular model de insurecie pn la Revoluia Rus din 1917.
Revolutia Francez nu ne-a lsat mostenire o singur idee, ci un complex de idei. Dac nu izbutim s le dm fiecreia de urma, s distingem pe una de cealalt, riscam nu numai o gresit informatie asupra trecutului, ci si periclitarea bazelor pe care se poate cladi viitorul. In complexul ideologic al Revolutiei Franceze sunt idei perimate astazi si idei care pot fi de folos zilei de mine. De aceea opera Revolutiei Franceze nici nu poate fi atacata in bloc si nici nu poate fi acceptata in bloc. Cine n'a Anteles acest lucru, nu va putea lamuri contradictia ce ar descoperi-o ntre teza sustinut de Ion Mota si teza lui Codreanu privitor la aceeasi problema. Ion Mota preamareste principiile Revolutiei Franceze, libertate, egalitate, fraternitate, afirmand ca ele sunt de origine crestina, in vreme ce Corneliu Codreanu reneag statul lsat mostenire de Revolutia Franceza si crede despre el c si traieste ultimele clipe. In realitate ambele puncte de vedere sunt exacte, numai ca ele se refer la notiuni cu totul aparte. In momentul Revolutiei Franceze se mpletesc de fapt trei idei de natura diferita. Ele nseamna mai nti triumful conceptiei de viata liberalo-burgheze mpotriva sistemului feudal de organizare a societtii. Aici este vorba de ideal, de o formula de existenta care si face loc n gndirea si n actiunea omului modern. Acest continut ideologic, individualismul burghez, este permanent confundat cu democratia, -o alta inovatie a Revolutiei Franceze- care reprezinta o tehnica politica, un nou mod de participare a cetatenilor la viata de stat. Cetatenii nu se mai lasa guvernati de clasele privilegiate, ci de reprezentantii lor liber alesi. In sfarsit, tot ansamblul revolutionar de la 1789 consacra si ideea nationala ca forta propulsoare a istoriei. Pana la aceasta data principiul monarhic

domina in viata popoarelor. Revolutia Franceza a creat ambianta necesara unificarii politice a natiunilor europene. Armatele lui Napoleon raspandeau in sufletul popoarelor si nadejdea eliberarii lor de sub jugul diverselor imperialisme, traditie care a continuat si in sec. XX, devenind un element caracteristic al politicii franceze de pe continent. Pentru a ne da seama de aspectul national al Revolutiei Franceze, sa analizam -cum ne indeamna si Ion Mota- mai degraba spiritul Marseillaise-i decat lucrarile enciclopedistilor. Care din aceste idei mai sunt viabile astazi si pot concura la edificarea viitorului? Idealul burghez apartine unei faze depasite a istoriei. Ideea de profit in economie nu se mai poate prevala singura de toate avantajele muncii unui popor, dupa cum o viata centrata exclusiv pe egoismele individuale nu mai e o solutie pentru timpurile de fata. Societatea burghezo-capitalista e pe cale de disparitie si la tipul de stat care reflecta aceasta societate se referea Corneliu Codreanu, anuntndu-i iminenta prabusire. Dar trecerea "n istorie" a societatii burghezo-capitaliste nu inseamna nimicirea democratiei. Cele doua notiuni nu sunt indisolubil legate. Democratia supravietuieste liberalismului, pentru ca nu e grevata de nici un continut ideologic. Prin mijlocirea ei se pot exprima cele mai felurite opinii politice sau crezuri sociale. Democratia nu blocheaza caile viitorului, atunci cand e aplicata cu sinceritate, atunci cnd nu se recurge la subterfugii, pentru a impiedica noile curente de idei. Ideile de libertate, egalitate si fraternitate nu sunt accidente ale istoriei, ci reprezinta un element de durata al ei, pentru ca e o forma care nu angajeaza fondul. Ca atare, democratia nu poate fi nici "liberala" nici "socialista" nici "legionara" si nici "populara". Ea serveste numai de cadru de expresie unor idealuri sociale si politice in continua prefacere. Un atribut de tipul celor de mai sus, adaugat notiunii de democratie inseamna ca a intervenit o falsificare in gandirea sau aplicarea ei. Daca vrem totusi sa descoperim in democratie o semnificatie mai inalta decat ntruchiparea unei excelente tehnici politice, atunci trebuie sa ne adresam in domeniul spiritual. Democratie inseamna respectul persoanei umane. Toti oamenii fiind facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, intre ei nu pot exista privilegii sau inegalitate de tratament. In sensul acesta Ion Mota atribuia principiilor de libertate, egalitate si fraternitate o origine crestina. Pe de alta parte, sa ne amintim ca responsabilitatile individuale sunt mai extinse decat propria persoana. Faptele bune sau rele ale unui individ se nregistreaza n istoria unui neam. Dat fiind aceasta

dubla apartenenta si responsabilitate a individului (si neamului), nici un membru al unei colectivitati nationale nu poate fi exclus de la faurirea destinului ei. Numai o natiune in care acest respect este real si eficace poate deveni o mare natiune. A treia idee a Revolutiei Franceze, ideea nationala, va continua sa framante sufletul popoarelor europene atata vreme cat acestea nu si-au delimitat definitiv conturul lor politico-geografic. Ideea nationala odata saturata, un popor are de ales in doua directii: sau degenereaza in imperialism, sau se converteste la nationalism, adica se realizeaza pe axa lui interioara. Un popor ce a izbutit sa-si intruneasca toti membrii lui sub aceeasi suveranitate este ispitit sa-si nsuseasca portiuni straine de teritoriul lui etnic. De la acest pcat nu-l poate salva decat expansiunea lui n domeniul spiritului si al culturii.

Neamtu Estera Clasa a XI-a U