NAPOLEON BONAPARTE ȘI

RĂSPÂNDIREA IDEILOR
REVOLUȚIEI FRANCEZE ÎN EUROPA

Prof. Nițulescu Bogdan, Clasa a VI-a, Școala Gimnazială ,,Nicolae

Bălcescu” Drăgășani
„Dacă vrei ca un
lucru să fie bine
făcut, fă-l tu.”
Napoleon Bonaparte
Date biografice:
Părinţi: Carlo Buonaparte
Letizia Ramolino
Născut: 15 august 1769, Ajaccio, insula Corsica.
Căsătorit: Joséphine de Beauharnais (1796-1810)
Marie Louise de Austria (1811)
Copii: Napoléon François Joseph Charles
Bonaparte
Prim Consul al Republicii Franceze,
1799-1804 .
Președinte al Republicii Italiene,
1802-1805.
Protector al Confederației Rinului,
1806-1813.
Rege al Italiei, 1805-1814.
Împărat al Franței, 1804-1814, 1815.
Abdicare: 22 iunie 1815.
Decedat: 5 mai 1821 (51 de ani), insula Sfânta
Elena.
Loc de înmormântare: Domul Invalizilor, Paris.
 Izbucnirea revoluției
franceze din 1789, l-a găsit
pe Napoleon Bonaparte ca
tânăr ofițer, care împărtășea
idealurile revoluționare,
precum: libertatea, egalitate
între oameni si anularea
privilegiilor feudale.

Libertatea conducând poporul, pictură de

Eugene Delacroix
 Impresionanta sa cariera
militara a debutat cu recucerirea
orașului Toulon ocupat de englezi.
Din 1795, în Franța printr-o
nouă Constituție este introdus un
nou regim, Directoratul.
Războaiele sunt continuate și in
aceste condiții, Bonaparte primește
comanda celor două expediții din
Italia și Egipt, unde se încarca de
glorie.
Prin lovitura de stat de la 9 noiembrie
1799, generalul Napoleon Bonaparte
introduce o noua formă de conducere,
colectivă, Consulatul, de 3 persoane.
Având rolul determinant, practic o
dictatură, acesta introduce reforme
pentru a noderniza statul.
Este fondata Banca Franței (1800).
Este reformat învățământul.
Este elaborat Codul civil modern.
Francezii merituoși sunt recompensați
cu o medalie „Legiunea de Onoare”.
Politica externă
Napoleon a trezit coalizarea puterilor europene împotriva sa, Anglia, Rusia, Austria
și Imperiul Otoman.
Din 1804, acesta s-a proclamat împarat al francezilor.

Încoronarea lui Napoleon, pictură de Jacques-Louis David

Grație unei forțe militare uriașe, împăratul și-a zdrobit rivalele așa cum a fost în
bătălia de la Austerlitz impotriva trupelor austro-ruse.
Rând pe rând Austria și Prusia au cazut pradă armatelor sale.
Imperiului Britanic,
principalul competitor
al Franței, i s-a impus
„blocada continentala”,
urmărindu-se
anihilarea comerciala a
acesteia.
Imperiul Francez
domina Europa.

Planul bătăliei de la Austerlitz

Blocada continentală (1806)
 Declinul
Nemulțumit de faptul că
Țarul Alexandru I nu a
respectat „blocada
continentală” și mărfurile
engleze ajungeau în Europa
prin porturile rusești,
Napoleon a decis să învadeze
Rusia în 1812.
„Marea Armată” a cazut
pradă gerului rusesc și apoi
este distrusă la Leipzig în
1813 în „bătălia națiunilor”.
Abdică pentru prima dată în
1814 și pleaca în exil pe
insula Elba.
Tronul Franţei este preluat
de regele Ludovic al XVIII
Alexandru I
lea de Bourbon. Ludovic al XVIII lea
Campania din Rusia (1812)
Revenit pentru o domnie de 100
de zile și definitiv înfrânt la
Waterloo, la 18 iunie 1815,
Napoleon este obligat să abdice
și a fost exilat în insula Sfânta
Elena unde a și murit la 5 mai
1821.

Napoleon în exil pe insula Sfânta

Elena
Societatea franceză a suferit o serie de
transformări profunde. Privilegiile feudale,
aristocratice și religioase au dispărut, iar principiile
vechi despre tradiție și ierarhie au fost brusc
răsturnate prin formula sacră „Liberté, égalité,
fraternité”.
La nivel global, revoluția a accelerat ascensiunea
republicilor și instaurarea democrațiilor,
răspândirea liberalismului, naționalismului,
socialismului și secularismului, dezvoltarea
ideologiilor moderne și conceptul de război total.
Unele dintre documentele sale importante, cum ar
fi Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului,
au lărgit sfera drepturilor omului, incluzând
femeile și sclavii, și a continuat să inspire mișcări
pentru aboliționism și votul universal în secolul