REFERAT

ISTORIA RELATIILOR INTERNATIONALE

Tratatul de la Saint-Germain

Tratatul de pace de la Saint Germain en Laye, cunoscut sub numele de Tratatul de la Saint
Germaina reprezentat tratatul de pace incheiat intre aliatii din primul razboi mondial si noii
create Republici a Austriei. Tratatul a fost semnat la data de 10 septembrie1919 de catre
reprezentanţii Austriei si reprezentantii diplomatici ai 17 state. Prin tratat, s-a recunoscut
independenta Republicii Austria (numita colocvial in acea perioada Austria Germanapentru a se
marca diferenţa fata de Austro-Ungaria), a fost recunoscuta de jure dezmembrarea Dublei
Monarhii, prin constituirea statelor Polonia, Cehoslovacia ai a Regatul Sarbilor, Croatilor si
Slovenilor, apartenenta Bucovinei la Romania si a Tirolului de Sud la Italia.1

Tratatul cu Austria a generat mari dispute intre reprezentantii marilor puteri si cei ai tarilor mai
mici,constituite sau reintregite,generate mai ales de problemele teritoriale si etnice aflate pe
agenda discutiilor.
In sedinta plenara din 31 mai 1919,dupa ce a vorbit Georges Clemenceau,s-a dat cuvantul
reprezentantului roman.Aceasta a subliniat ca incheierea pacii cu Austria nu lasa nicio indoiala
asupra unirii Bucovinei cu Romania;totodata,el a facut propuneri privind modificarea unor
articole.In textul Tratatului de la Saint-Germain-en-Laye,Romania nu figura(opinia
I.I.C.Bratianu)decat pentru a-si vedea impuse conditii care-i jigneau independenta politica si ii
compromiteau grav libertatea economica.El se referea la faptul ca Romania trebuia sa semneze
un”tratat al minoritatilor”,iar marile puteri sa aiba dreptul de a verifica daca drepturile acestora
erau respectate si,de asemenea,sa acorde”liberul tranzit”pe teritoriul sau pentru marfurile si
persoanele apartinand puterilor aliate,ceea ce afecta sursele de venituri ale statului.Oficialitatile
de la Bucuresti,inclusiv familia regala,considerau clauza minoritatilor,ca si preambulul
tratatului,contrare”drepturilor suverane”ale Romaniei,drept pentru care se opuneau semnarii lui.
Ministrul de Externe englez,Arthur James Balfour,sugera sa se atraga atentia Romaniei asupra
atitudinii sale,in sensul ca va fi suficient sa i se spuna ca nu va primi teritoriul in discutie pana ce
nu va accepta clauza minoritatilor si nu va semna tratatul.
I.I.C.Bratianu a respins un control al marilor puteri asupra micilor state,dar nu si unul al
Societatii Natiunilor.De asemenea,a subliniat ca observatiile sale au fost formulate”in numele
independentei statului roman” si a doua principii:unul privind”pacea,ordinea,fraternitatea intre
populatiile aceluiasi stat”,iar celalalt vizand “egalitatea tuturor statelor mari si mici in
conformitate cu drepturile lor de legislatie interna”.
La 14 iunie 1919,la Palatul Cotroceni,avea loc o sedinta a guvernului prezidata de regele
Ferdinand;au fost invitati Iuliu Maniu,presedintele Consiliului Dirigent,si Victor
Antonescu,ministrul tarii de la Paris.Cei prezenti aflasera deja ca la Saint-Germain-en
Laye,atunci cand se discutasera clauzele Tratatului cu Austria,Romania fusese pusa”in fata
faptelor implinite”.Regele Ferdinand a aratat ca scopul intalnirii era viitoarea atitudine a
Romaniei fata de continutul Tratatului cu Austria.Victor Antonescu a prezentat o scurta
informare privind motivele pentru care Romania nu putea semna acest tratat.In profida
1
Istoria Romaniei intre anii 1918-1981,Gh.I.Ionita,Ioan Cartana,Ioan Scurtu,Gh.Z.Ionescu,Eufrosina Popescu,Vasile
Budriga,Doina Smarcea,E.D.P.,Buc.1981
protestului justificat al delegatilor romani-comunica Antonescu-tratatul a fost remis
plenipotentiarilor austrieci,fara sa fie scoase din text clauzele privind garantiile pentru
minoritati,regimul tranzitului si cel vamal.Hotararea definitiva in ceea ce priveste atitudinea
diplomatiei Bucurestilor se va lua dupa ce premierul I.I.C.Bratianu va reveni in tara.
Ca reactie la atitudinea negativa a Conferintei in problema tratatului cu Austria,I.I.C.Bratianu a
plecat in ziua de 4 iulie din Paris,apreciind ca tara sa era “un stat suveran,caruia nimeni nu i-a
contestat independenta.”
La 10 septembrie 1919,Tratatul cu Austria era semnat la Saint-Germain-en-Laye.2
Tratatul este divizat in 14 parti.
Prima parteeste formata din Pactul Ligii Natiunilor, care reprezinta o parte comuna a tratatelor
de pace incheiate dupa Primul razboi mondial.
Partea a doua defineste frontierele Republicii Austria cu statele vecine: Elvetia, Liechtenstein,
Germania, Cehoslovacia, Ungaria, Statul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor (devenit ulterior
Iugoslavia) si Italia. Tratatul consfiinteste independenta Cehoslovaciei (Cehia facuse parte din
Transleithania, partea austriaca a fostei monarhii), incorporarea Tirolului de Sud in teritoriul
statului italian si a Burgenlandului (regiune care în perioada Monarhiei facuse parte din
Transleithania, partea ungara dar populata in special de etnici de limba germana) in Austria.
Frontiera cu Statul Sarbilor Croatilor si Slovenilor era stabilita doar in mod partial, regiunea
Klagenfurt urmand sa fie atribuita unuia din cele doua state in urma unui plebiscit.
Partea a treia intitulata“clauze politice pentru Europa” contine in principal o serie de prevederi
referitoare la relatiile bilaterale ale Austriei cu statele succesoare ale Dublei Monarhii. Austria se
angaja sa recunoasca independenta Cehoslovaciei si Statului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor,
precum si a teritoriilor care apartinuseraRusiei la data de 1 august1914 (statele baltice, Finlanda,
Polonia).
Sectiunea a patra (articolele 59-61) consacra renuntarea Austriei in favoarea Romaniei la orice
drepturi si titluri asupra partilor fostului Ducat al Bucovinei aflate in componenta Romaniei.
Formularea este ambigua si a fost utilizatadeoarece frontierele dintre Romania, Cehoslovacia si
Polonia au fost stabilite ulterior incheierii tratatului de pace de la Saint Germain,insa constituie
recunoasterea internationala a unirii Bucovinei cu Romania.
De asemenea, aceasta sectiune defineste zona Klagenfurt in care populatia era mixta (slovena si
germana) in care a fost organizat un plebiscit pentru a se stabili vointa majoritatii populatiei de a
apartine fie Austriei, fie Statului sarbo-croato-sloven.
De o deosebita importanta era articolul 88, care prevedea ca independenta Austriei este
inalienabila, cu exceptia cazului in care Consiliul Ligii Natiunilor ar fi consimtit in acest sens.
Din acest motiv, se solicita Austriei sa se abtina de la orice actiuni care ar fi compromis
suveranitatea sa. Acest articol avea menirea de a interzice unirea Austriei cu Germania (alt stat
invins in razboi).
Partea a patra (interesele austriece in exteriorul Europei) prevedea renuntarea de catre
Republica Austria la o serie de tratate si drepturi ale fostei monarhii austro-ungare in relatiile cu
Marocul, Egiptul, Siamul (Thailanda) si China.
Partea a cincea (clauze militare) prevedea limitarea capacitatii militare a Austriei la 30.000 de
militari, inclusiv ofiterii.
Celelalte noua parti ale tratatului cuprindeau dispozitii referitoare la despagubirile pe care
Austria urma sa le plateasca, la regimul navigatiei pe Dunare, la organizarea transporturilor
2
Istoria Romanilor,vol.VIII,prof.univ.Ioan Scurtu,coordonator dr.Petre Otu,ed.Enciclopedica,Buc.2003
feroviare intre Austria si celelalte state (deosebit de importanta,tinand cont de pozitia Austriei in
sistemul feroviar european) etc.3

La 12 septembrie 1919,I.I.C.Bratianu a demisionat din functia de premier;s-a constituit un nou

guvern de tehnicieni,avandu-l in frunte pe generalul Arthur Vaitoianu.Au urmat mai multe note
ultimative trimise Romaniei de la Conferinta de Pace ,prin care aceasta era somata sa semneze
Tratatul cu Austria,dar autoritatile de la Bcucuresti nu s-au conformat.
Dupa alegerile parlamentare din noiembrie 1919 s-a creat guvernul”Blocului
parlamentar”,prezidat de Alexandru Vaida-Voievod.Intre 1 si 3 decembrie 1919 diversi
reprezentanti ai “Blocului” au angajat discutii cu delegatii Antantei,prilej cu care Al.Vaida-
Voievod le-a declarat ca guvernul sau avea de gand sa primeasca ultimatumul (al 12-lea) ,insa nu
fara conditii;el cerea sa se renunte la preambulul”rusinos”din “Conventia Speciala” a Tratatului
de la Saint-Germain in care se aprecia ca independenta Romaniei fusese recunoscutain 1878,cu
conditia de modificare a art.7 din Constitutie.Multumita eforturilor lui Victor Antonescu s-a
obtinut amanarea termenului de expirare a ultimatumului de la 2 pana la 8 decembrie 1919 si
modificarea literei si spiritului tratatului minoritatilor.Reprezentantii aliati au comunicat
aprobarea lor in ceea ce priveste schimbarea tratatului minoritatilor,dar au conditionat-o de
acceptarea ultimatumului.
Recunoasterea unirii Bucovinei cu Romania a ridicat putine probleme,dar inscrierea ei in
Tratatul de la Saint-Germain a fost amanata pana dupa fixarea frontierelor cu Ungaria si Regatul
Sarbilor,Croatilor si Slovenilor.
In timpul negocierilor pentru incheierea Tratatului de la Saint-Germain,britanicii si francezii s-au
impotrivit dorintei americanilor de a nu se acorda Romaniei intreaga Bucovina,pe baza hotararii
Congresului general de la Cernauti.Americanii au fortat Romania sa separe bazinul raului
Ceremus ale carui interese economice se aflau in directia Galitiei.
Diplomatia romana,cand a fost informata asupra impartirii Bucovinei,a refuzat sa accepte solutia
si a preferat o granita comuna cu Polonia in Galitia de Est.Eforturile ei s-au canalizat in
reformularea art.59 care,in textul initial,nu recunostea Bucovina ca teritoriu apartinand statului
roman.In noua redactare,articolul stipula:”Austria renunta,in ceea ce priveste,in favoarea
Romaniei,la toate drepturile si titlurile asupra partii fostului ducat al Bucovinei,cuprinsa
dincoace de fruntariile Romaniei”,frontierele fiind cele stabilite in decizia de Unire din 15/28
noiembrie 1918.Modificarile,desi nu inlaturau principiul in virtutea caruia marile
puteri(Consiliul Societatii Natiunilor)isi arogau dreptul de a “ocroti” interesele minoritatilor din
Romania,inlaturau sau diminuau alte clauze care afectau demnitatea si suveranitatea nationala a
statului roman.
Delegatul Romaniei la Conferinta de Pace,generalul C.Coanda,a semnat,la 10 decembrie
1919,orele 18,Tratatul cu Austria si cel al minoritatilor.Pe document era mentionata data de 9
decembrie.Partea pozitiva a prevederilor Tratatului de la Saint-Germain se referea la desfiintarea
monarhiei dualiste austro-ungare si la recunoasterea proceselor revolutionare care avusesera loc
pe teritoriul fostului imperiu in cursul anului 1918.Acest fapt il observa si deputatul Ion
3
Principiul Nationalitatilor,Romulus Seisanu,tipografia ziarului”Universul”,Buc.1935
Nistor,care cu prilejul ratificarii Tratatului de catre Adunarea Deputatilor de la Bucuresti
,declara:”Cred ca desfiintarea Austriei(monarhiei dualiste) si ratificarea acestui tratat nu implica
numai reintoarcerea Bucovinei la patria-mama ci,mai mult,acest tratat are o insemnatate cu mult
mai mare decat atata.Dezmembrarea imparatiei austro-ungare ne-a redat Bucovina,ne-a dat
Transilvania si Banatul,aceasta mult asteptata dezmembrare a facut posibila intregirea noastra
nationala.”

Tratatul privind minoritatile nationale (Paris,9 decembrie 1919

In aceeasi zi Romania a semnat Tratatul minoritatilor.

Art.6 prevedea:”Nationalitatea romana se va dobandi de drept prin singurul fapt al nasterii pe

teritoriul roman,de orice persoana care nu se poate prevala de vreo alta nationalitate”,iar art.7 se
referea in mod expres la evrei:”Romania se obliga a recunoaste ca supusi romani,de plin drept si
fara nicio formalitate,pe evreii locuind in tara pe teritoriile Romaniei si care nu pot a se prevala
de nicio alta nationalitate”.
O importanta speciala o avea art.12 care a trezit multe controverse si opozitia lui Ion
I.C.Bratianu:”Romania consimte,ca orice membru al Consiliului Societatii Natiunilor sa aiba
dreptul de a semnala atentiei Consiliului orice infractiune sau temere de infractiune la vreuna din
aceste obligatiuni(asumate de statul roman)”.De asemenea,Romania consimtea ca divergentele
de opinie asupra unor chestiuni de drept sau de fapt privitoare la aceste articole intre guvernul
roman si vreuna dintre principalele Puteri Aliate si Asociate sau orice alta putere,membre a
Consiliului Societatii Natiunilor sa fie socotita drept un”diferend cu caracter
international”,putand fi transmis Curtii Permanente de Justitie Internationala”.
In Tratatul nationalitatilor s-au inscris si o serie de prevederi referitoare la liberul tranzit pentru
persoanele,marfurile,vasele,trasurile,vagoanele si curierii postali”din Statele Aliate si
Asociate ;Romania urma sa le acorde acelasi regim ca si cetatenilor sai.Se preciza,la art.15
ca”Marfurile in tranzit vor fi scutite de toate drepturile vamale sau altele”,ceea ce insemna ca
statul roman nu beneficia de sumele pe care le-ar fi putut obtine prin taxe vamale.
Tratatul minoritatilor a detensionat relatiile dintre marile puteri si Romania,astfel ca situatia
delegatiei romane s-a ameliorat,discutiile pentru urmatoarele tratate purtandu-se intr-o atmosfera
mai relaxata.4

Aplicarea si consecintele tratatului

4
Istoria Romanilor,vol.VIII,prof.univ.Ioan Scurtu,coordonator dr.Petre Otu,ed.Enciclopedica,Buc.2003
Frontierele Austriei cu statele vecine au fost delimitate in anii imediat urmatori. Teritoriul
Burgenlandului a intrat in componenta Austriei, dar in orasul Sopron (in germanaOdenburg),
impreuna cu alte opt sate, s-a organizat in anul 1921 un nou referendum in care s-a decis
ramanerea in Ungaria.
Plebiscitul organizat in zona Klagenfurt a aratat ca majoritatea locuitorilor doreau sa ramana in
cadrul Austriei.
Ca urmare a crizei economice care a urmat incheierii razboiului, statul austriac nu a fost capabil
sa plateasca despagubirile fixate prin tratatul de pace.
Austria, spre deosebire de toate celelalte state invinse in primul razboi mondial, nu a urmarit
contestarea tratatului de pace si revenirea la situatia anterioara. Majoritatea populatiei si a clasei
politice ar fi preferat, in primii ani de dupa razboi, sa se uneasca cu statul german, insa aceasta
posibilitate a fost interzisa de catre invingatori, care nu doreau sa intareasca Germania.
Problema unirii cu Germania a ramas pe agenda politica interna austriaca pana in 1938, cand
Austria a fost anexata de Germania nazista a lui Adolf Hitler.
Dupaal doilea razboi mondial, Austria a fost recunoscuta din nou ca stat independent
(suveranitatea deplina a fost recunoscuta prin Tratatul de stat din 1955), in frontierele stabilite
prin Tratatul de la Saint Germain.5

Bibliografie:
5
Istoria Romaniei,Mihai Barbulescu,Dennis Deletant,Keith Hitchins,Serban Papacostea,Pompiliu
Teodor,ed.Corint,Buc.2005
-Istoria Romanilor,vol.VIII,prof.univ.Ioan Scurtu,coordonator dr.Petre
Otu,ed.Enciclopedica,Buc.2003

- Istoria Romaniei intre anii 1918-1981,Gh.I.Ionita,Ioan Cartana,Ioan

Scurtu,Gh.Z.Ionescu,Eufrosina Popescu,Vasile Budriga,Doina Smarcea,E.D.P.,Buc.1981

- Istoria Romaniei,Mihai Barbulescu,Dennis Deletant,Keith Hitchins,Serban

Papacostea,Pompiliu Teodor,ed.Corint,Buc.2005

-Principiul Nationalitatilor,Romulus Seisanu,tipografia ziarului”Universul”,Buc.1935