Situația Grupurilor

Etnice in România
Interbelică
Nistor Niculae-Filip
Savca Alexandru
Furtuna Cristian
Minoritățile din România

 Pe teritoriul României, deja in 1918 traiau peste 20 minoritați dintre care 17

au reprezentanți in Parlament. In perioada interbelica, mai exact dupa
infaptirea Marii Uniri, populația României a avut un numar de 18 milioane de
locuitori din care din care circa 72% erau români, iar 28% minorități :
maghiari, germani, evrei, urcrainieni, sârbi, croați, țigani, etc.
 Din cei 150 de membri ai Sfatului Țării la Adunarea de la Chisinau care hotăra
unirea Basarabiei cu Romania la 27 martie 1918, 45 apartineau minorităților
naționale (ucraineni, evrei, rusi, germani, bulgari, gagauzi, armeni, polonezi,
greci). Rezolutia de unire de la Alba Iulia (1 decembrie 1918) si apoi
Constitutia din 1923 prevedeau largi drepturi pentru minoritatile nationale
din Romania.
Maghiarii din Romania

 Crearea statului national unitar roman a insemnat pentru maghiari un nou

cadru economic, politic si juridic de dezvoltare.Pentru maghiarii din
Transilvania, trecerea de la statutul de superioritate politica, economica și
culturala la cel de minoritate a reprezentat o trauma și o problema de
adaptare, aceasta fiind foarte greu de rezolvat, ei au trebuit sa faca fata
noilor conditii create si sa-si creeze institutii culturale noi, care sa continue
traditiile culturale din trecut.
 Coexistența (conviețuirea) maghiarilor și a romanilor pe meleagurile
transilvanene de maibine de o mie de ani a lasat amprente in imaginarul
colectiv al ambelor popoare. Deși au fost și unele momente presarate cu
conflicte, in cea mai mare parte a istoriei conviețuirea celor doua popoare a
fost pașnica.
Evreii din Romania

 Evreimea din Romania, fiind constituita din comunitații relativ distincte – cele
din Moldova, ca și cele din Basarabia, cu alura mai evident rasariteana ; cele
din Muntenia, oarecum mai occidentale, iar cele din Ardeal și Bucovina, de
factura central-europeana (granițele dintre ele nefiind, desigur, rigide) , se
poate vorbi de caracteristici diferențiale originare privind : limba vorbita,
modul de viața, standingul, tradiția, nivelul aculturației, gradul de integrare
s.a., toate reflectate in ideologii corespunzatoare.
 Unirea din 1918 a dus la cresterea populatiei Romaniei, in general, triplandu-
se si numarul locuitorilor evrei. Conform cifrelor oficiale, la inceputul
secolului al XX-lea, in Basarabia traiau 267 000 de evrei, in Bucovina 89 000,
iar in Transilvania 181 340. Asadar, la cei circa 750 000 de evrei, cati au fost
inregistrati la recensamantul din anul 1930, s-a ajuns prin infaptuirea Unirii
din 1918.
 Antisemitismul activ

 Antisemitismul romanesc interbelic - desi inspirat din ideologia antisemita

europeana, mai ales din Germania, Austria, Franta si Rusia si ajunsa la apogeu
in regimurile de tip national-socialist si fascist - a fost de o factura socio-
economica, cu radacinele adanc infipte in straturile sociale medii si
superioare, politice, academice, economice si culturale ale populatiei
majoritare romane, dar fara priza marcata in cadrul marei mase a poporului.
 Sub pretextul ca intre anii 1918 si 1924 s-ar fi infiltrat in Romania evrei din
fostele imperii austro ungar si rus, guvernul prezidat de Octavian Goga a
publicat la 21 ianuarie 1938 Decretul nr. 169 de revizuire a cetateniei, prin
care toti evreii cetateni romani vor trebui sa-si redovedeasca cu acte dreptul
la cetatenie, conform legii din 25 februarie 1924, in termen de 20 de zile de
la afisarea listelor pe comune si orase.
 Carol II semneaza la 8 august 1940, la propunerea primului ministru Ion Gigurtu,
„Decretul lege privitor la starea juridica a locuitorilor evrei din Romania” care
stabileste:

 - distinctia politica si juridica intre romanii de sange si cetatenii romani;

 - defineste ca evrei pe toti cei de religie mozaica, inclusiv cei nascuti din
casatoriile mixte (evrei-crestini) si 'evrei atei';
 - datoria militara se inlocuieste cu obligatie fiscala sau prestare de munca;
- evreilor li se interzice sa dobandeasca proprietati rurale;
 - li se interzice sa poarte nume romanesti;
 - in 3-6 luni toti salariatii evrei vor fi inlaturati;
 - se va opera segregarea in invatamantul de toate gradele;
 - incalcarea acestor dispozitii se va pedepsi cu inchisoare corectionala de la 1 la
12 ani.
3 Romii in perioada interbelica

 La recensamantul din 1930 s-au declarat rromi 262.501 de persoane, adica

1,5% din totalul populatiei, fara insa ca acest recensamant, la fel ca si
celelalte care i-au urmat, sa reflecte o situatie reala a numarului de rromi.
Procentul stabilit in 1930 era inferior celui de la sfarsitul secolului al XIX-lea,
ori intr-un interval de timp atat de scurt nu putem vorbi de asimilare, ci mai
degraba de o problema pe care din pacate o intalnim si astazi, asumarea
identitatii. Identitatea rromilor s-a structurat pe baza unei istorii de
excludere sociala si rasism, cosecintele fiind vizibile si astazi in mentalul
colectiv majoritar, dar si minoritar.
 In urma ratificarii actelor unirii, in 1918, toti locuitorii Romaniei beneficiau
de aceleasi drepturi si responsabilitati ca si restul populatiei majoritare. De
altfel, si in documentele unirii se stipula acest fapt. De remarcat ca rromii s-
au incadrat in spiritul acelei perioade, fiind solidari cu actul Unirii.
 Concluzii

 Pentru minoritați unirea cu Romania nu le-a ajutat prea mult, din contra unele
minoritați au fost dezavantajate: spre exemplu, maghiarii au ajuns in situația ca
au ramas fara școli, pentru a studia in limba maghiara trebuiau sa plateasca, de
aceea unii au preferat sa plece in Ungaria la studii, lucru care a facut sa scada
numarul intelectualilor maghiari.
 Unirea din 1918 a fost o unire care pe moment a adus satisfacție romanilor dar pe
parcursul perioadei interbelice s-a dovedit ca sistemul de stat nu a respectat
reglementarile prevazute in actele unirii. Cu toate acestea minoritațile au
conviețuit impreuna cu majoritarii in relații bune, chiar daca de multe ori statul
a elaborat legi impotriva minoritaților, precum legile antiseminte.
 Ideea ar fi trebuit sa fie aceea ca in Romania, in care multiculturalitatea era
prezenta minoritațile nu ar fi trbuit sa se simta straine in statul lor, lucru care
pentru unii indivizi este valabil și in ziua de azi.