Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri

 Vasile Alecsandri (21 iulie 1821 - 22 august 1890) a fost un poet şi

dramaturg, om politic și diplomat, membru fondator al Academiei
Române și creator al teatrului și al literaturii dramatice românești.
Exponent al generaţiei paşoptiste, a fost puternic implicat în
evenimentele revoluţionare de la 1848 şi în mişcarea unionistă. Ca
scriitor, s-a bucurat de recunoaştere şi admiraţie atât în ţară, cât şi
peste hotare, fiind deosebit de apreciat de lumea francofonă,
devenind laureat al premiului „Ginta latină” la Montpellier în 1878.
Acesta a fost primul scriitor român care a primit un premiu literar
internaţional.
Vasile Alecsandri

 Vasile Alecsandri a fost fiul spătarului Vasile Alecsandri și al Elenei Cozoni. Acesta și-a petrecut
copilăria la Iași și la Mircești, unde tatăl său avea o moșie și unde a revenit pe întreaga durată a
vieții sale pentru a-și găsi liniștea.
 A început învățătura cu un dascăl grec, apoi cu dascălul maramureșean Gherman Vida. A studiat
la pensionul lui Victor Cuenim din Iași, alături de Mihail Kogălniceanu și de Matei Millo,
actorul de care l-a legat o mare prietenie și admirație și pentru care a scris “Chirițele” și o mare
parte din “Cânticelele comice”. În anul 1834, împreună cu alți tineri boieri moldoveni, printre
care viitorul domn Alexandru Ioan Cuza și pictorul Ion Negulici, a fost trimis la studii la Paris,
unde se consacră mai ales literaturii, după câteva încercări nereușite în domeniul medicinei, în
cel juridic și cel al ingineriei. 
Vasile Alecsandri

 În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi a luat

conducerea teatrului din Iași și și-a început activitatea de dramaturg care i-a
adus cele mai constante succese. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de
pagini, rămânând cel mai rezistent compartiment al activității sale literare și
va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în
principalele sale direcții tehnice: comedia străină și drama istorică. Prima sa
piesă originală pusă în scenă a fost “Iorgu de la Sadagura”, acesta
impunându-se în domeniul dramaturgiei prin drama istorică “Despot-Vodă” şi
prin piesele de inspiraţie antică “Fântâna Blanduziei” şi “Ovidiu”.
Vasile Alecsandri
 În literatură, Vasile Alecsandri a debutat în 1840 cu
nuvela romantică „Buchetiera de la
Florenţa”, publicată în paginile „Daciei literare”,
având ca principală sursă de inspirație călătoria
realizată împreună cu Costache Negruzzi în Italia.
Din 1842 datează importanta sa călătorie în munții
Moldovei, în urma căreia descoperă valoarea artistică
a poeziei populare. Scrie primele sale poezii în limba
română, pe care le va grupa mai târziu în ciclul
Doine. Grupul de poezii intitulat “Lăcramioare”
cuprinde partea cea mai mare a poeziei erotice a lui
Alecsandri, jurnalul poetic al dragostei pentru Elena
Negri. În 1844, împreună cu Mihail Kogălniceanu și
Ion Ghica scoate săptămânalul „Propășirea”, în care
poetul va publica versuri ce vor fi incluse în aceste
două cicluri.
 Posesor al unei opere impresionante, Alecsandri este
cunoscut drept unul dintre pionierii pastelului în
literatura română. Pastelurile, poezii descriptive,
apărute mai întȃi în „Convorbiri literare”, reconstituie
în cheie poetică succesiunea anotimpurilor într-un
peisaj românesc.
Vasile Alecsandri

 Într-un text din 1886, Titu Maiorescu afirmă despre

poezia lui Vasile Alecsandri: “În Alecsandri vibrează
toată inima, toată mișcarea compatrioților săi, câtă s-a
putut întrupa într-o formă poetică în starea relativă a
poporului nostru de astăzi. Farmecul limbei române în
poezia populară, el ni l-a deschis; iubirea omenească și
dorul de patrie în limitele celor mulți dintre noi, el le-a
întrupat; frumusețea proprie a pământului nostru natal
și a aerului nostru el a descris-o; […] Când societatea
mai cultă a putut avea un teatru în Iași și București, el a
răspuns la această dorință, scriindu-i comedii și drame;
când a fost chemat poporul să-și jertfească viața în
războiul din urmă, el singur a încălzit ostașii noștri cu
raza poeziei. A lui liră multicordă a răsunat la orice
adiere ce s-a putut deștepta din mișcarea poporului
nostru în mijlocia lui. “
Vasile Alecsandri

 Sub conducerea lui Vasile Alecsandri apare

în anul 1854 revista “România literară”, în
colaborare cu personalități precum Costache
Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Alecu
Russo, Grigore Alexandrescu și Dimitrie
Bolintineanu. Acesta a fost membru onorific
al societății “Junimea”, înființată la Iași în
anul 1863 și al Academiei Române, din
partea căreia primește un premiu pentru
literatură în anul 1881. Cu ocazia serbărilor
de la Putna din anul 1871, poetul trimite
două cântece care au însuflețit marea masă
de oameni, “Imn lui Ștefan cel Mare” și
“Imn religios”, cântat la serbarea junimei
academice române. 
 Vasile Alecsandri

 Începând din anul 1843, Alecsandri a desfăşurat o activitate

politică intensă, fiind unul dintre liderii evenimentelor
revoluționare din primăvara anului 1848. Împreună cu mai mulţi
colegi, se refugiază în Ardeal, unde colaborează la redactarea
programului politic „Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei”
de la Braşov. Ulterior, se retrage în exil, perioadă în care
călătoreşte mult în străinătate şi acumulează o vastă experienţă
diplomatică. Revenit în ţară, noul domnitor, Grigore Alexandru
Ghica, îl numeşte arhivar al statului şi membru în Comisia pentru
reorganizarea învăţământului public din Moldova. Alecsandri a
desfăşurat o bogată activitate unionistă şi a fost ales membru în
Comitetul central al Unirii de la Iaşi şi membru în Adunarea
Electivă a Moldovei. În acest context, el a fost candidatul la tron
care întrunea cele mai multe voturi din partea aripei liberale a
Partidei Naţionale, însă acesta a refuzat, propunându-l pe Costache
Negruzzi. Acesta, în schimb, nu era agreat de moşieri, care se
temeau că odată ce va deveni domn, va împărţi pământurile lor
ţăranilor. În final a fost formulată „soluţia” Alexandru Ioan Cuza,
cel care avea să devină primul domn al Principatelor Unite.
Vasile Alecsandri

 După Unire, Cuza îl preferă pe Alecsandri pentru a

duce o campanie diplomatică dură la Cancelariile
occidentale, pledând pentru recunoşterea „faptului
împlinit”. Aşadar, recunoaşterea Unirii Principatelor
se datorează într-o bună măsură carismei şi
stăruinţei excelentului diplomat Alecsandri. În
următoarea perioadă devine ministru de Externe al
Moldovei, deputat şi ministru plenipotenţiar la
Paris.
 În 1855 s-a îndrăgostit de Paulina Lucasievici, cu
care a avut o fată, Maria. S-au căsătorit
nouăsprezece ani mai târziu, în 1876. Se stabilește
împreună cu familia la Mirceşti, unde rămâne până
la sfârşitul vieţii, chiar dacă lungi perioade de timp
a fost plecat din ţară în misiuni diplomatice. Vasile
Alecsandri s-a stins din viață la 22 august 1890,
după o lungă suferință, fiind înmormântat cu toate
onorurile la conacul său de la Mircești.
Bibliografie

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri
 http://istoria.md/articol/515/Vasile_Alecsandri,_biografie
 https://poetii-nostri.ro/vasile-alecsandri-autor-5/
 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Vasile_Alecsandri
 https://culturainiasi.ro/vasile-alecsandri/
 https://istoriiregasite.wordpress.com/2013/02/28/3-curiozitati-istorice/
 http://stiati-ca.epistole.ro/tag/curiozitati-despre-vasile-alecsandri/
 http://www.argesexpres.ro/index.php/cultura/16391-vasile-alecsandri-poet-prozator-dramat
urg
Element multimedia

 https://www.youtube.com/watch?v=DfiKPD7bcxE