n Europa se dezvolta, n secolul al XIV-lea si al XVI-lea, o ampla miscare culturala,

cunoscuta sub numele de Renastere. Redescoperind valorile culturale ale antichitatii Greco-
latine, Europa intra n aceste secole ntr-un proces de renastere active, care s-a caracterizat
prin mari inventii si descoperiri geografice, prin nflorirea stiintelor si artelor.
Renasterea a promovat o conceptie sociala si filozofica umanista, adica a pus n centrul
preocuparilor omului, ideea ncrederii n valoarea si n posibilitatile lui de perfectionare, a mi
727i82h litat pentru egalitatea n drepturi a oamenilor. Din aceasta cauza s-a vorbit despre
Renastere ca despre un curent umanist.
n tarile romne, datorita unor conditii istorice vitrege, curentul umanist se dezvolta ncepnd
cu secolul al XVII-lea, cnd apar primii carturari cunoscatori ai culturii clasice si a limbilor
greaca si latina. n ciuda acestei ntrzieri, se poate vorbi totusi de o circulatie a ideilor si
realizarilor Renasterii nca din secolul al XV-lea si al XVI-lea, prin contactul permanent al
tarilor romne cu centrul si apusul Europei.
Exista unele manifestari tipice Renasterii, cum ar fi tendinta unor voievozi (Mircea cel Batrn,
Iancu de Hunedoara, stefan cel Mare, Neagoe Basarab) de a edifica o cultura romneasca, de
a dezvolta arhitectura, pictura, istoriografia. n acelasi sens trebuie subliniat si faptul ca ara
Romneasca se numara printre cele dinti centre ale tiparului din Europa Rasariteana: la sase
decenii dupa celebra inventie a lui Gutenberg (1440) ncep sa se tipareasca la Trgoviste
primele carti de cult n limba slavona, att pentru romni, ct si pentru popoarele slave vecine,
ceea ce a avut profunde urmari asupra culturii est-europene.
Specificul umanismului romnesc se cristalizeaza nsa n secolul al XVII- lea prin activitatea
si scrierile unor carturari ca Udriste Nasturel, Varlaam, Simion stefan, Dosoftei, Nicolae
Milescu, apoi ale marilor cronicari Grigore Ureche, Miron Costin, ale stolnicului Constantin
Cantacuzino si ale altora, urmati de personalitati ca Ion Neculce si Dimitrie Cantemir, acesta
din urma fiind cel mai important umanist romn. Ei au determinat aparitia unui umanism
specific romnesc, n care se regasesc si nsusiri ale celui general european (folosind scrierile
vechi ca principal izvor de cultura sau intensificarea constiintei originii romanice), dar si
nsusiri caracteristice cum ar fi elogiul luptei tarilor romne mpotriva expansionismului
otoman.

Istoriografia:

1. n tara noastra, principalele forme de cultura au fost: traducerea si tiparirea de texte
religioase, publicarea de carti populare (Esopia, Alexandria), scrierea de cronici. Aceasta
ultima activitate se ntinde de la sfrsitul secolului al XV-lea pna la nceputul secolului al
XIX-lea.

Primele forme ale istoriografiei au fost: inscriptiile n limba slavona de pe pietrele de
mormnt asezate de stefan cel Mare, n amintirea stramosilor sai, n bisericile din Radauti si
Putna. Cu aceste pietre s-a nascut ideea de a se consemna n scris anumite fapte istorice.
stefan poate fi considerat chiar initiator al istoriografiei noastre, ntr-uct n timpul domniei
lui a fost scrisa prima cronica propriu-zisa (Cronica lui stefan cel Mare), continuata n secolul
al XVI-lea de letopisetele slavone ale lui Macarie, Eftimie si Azarie.
Activitatea cronicareasca ajunge la stralucire n secolul al XVII-lea si al XVIII-lea prin cteva
personalitati ca: Grigore Ureche, Miron Costin, Radu Greceanu, Radu Popescu sau Ion
Neculce si se ncheie dupa 1800 prin "Hronograful arii Romnesti" de Dionisie Eclesiarhul
si "Hronologia domnilor arii Romnesti" de Naum Rmniceanu.
Cronicile realizeaza cea dinti imagine scrisa a istoriei noastre. Textele care compun aceasta
imagine sunt numeroase. Sau scrie cronici n toate provinciile romnesti dar cele mai
valoroase sunt ale cronicarilor moldoveni si munteni. n seria celor moldovenesti intra
"Letopisetul arii Moldovei" scris n ordine de Grigore Ureche de la1359 la 1594, de Miron
Costin de la 1594 la 1661, de Ion Neculce de la 1661 la 1743 si continuat de alti cronicari de
mai mica valoare. n seria munteneasca intra "Letopisetul Cantacuzinesc si Cronica
Balenilor", cu autori necunoscuti, cuprinznd intervalul 1290 - 1688, continuate de Radu
Greceanu de la 1688 la 1714, de un anonim si de Radu Popescu prelungind nararea
evenimentelor pna n 1729.

Din enumerarea acestor ani, se poate observa cum au fost salvate de uitare cteva secole din
istoria romnilor si numai vitregia timpurilor i-a mpiedicat pe unii sa nu-si nceapa relatarea
de la descalecatul cel dinti "Venira asupra noastra cumplite aceste vremuri de acum, de nu
stam de scrisori, ce de griji si suspinuri", marturiseste Miron Costin.
2. Aparitia si dezvoltarea scrisului cronicaresc se exprima printr-o necesitate adnca. arile
Romne parcursesera un drum lung n timp, avea o istorie care risca sa fie necata n uitare.
Prima intentie a cronicarilor, a fost aceea a recuperarii trecutului. Grigore Ureche marturiseste
ca a scris "ca sa nu se nece a toate tarle anii trecuti si sa nu se stie ce s-au lucrat, sa semene
fieralor si dobitoacelor celor mute si fara minte", iar Miron Costin "ca sa nu se uite lucrurile si
cursul tarii". n conceptia cronicarilor, istoria era purtatoarea unor valori educative. Ureche
vrea ca lucrarea lui "sa ramie feciorilor si nepotilor, sa le fie de nvatatura, despre cele rele sa
se fereasca ti sa socoteasca, iar despre cele bune sa urmeze si sa nvete si sa ndirepteze".

Istoriografie n limba romna:
nceputurile umanismului si renasterii romnesti:

a. Umanismul. Definitie, secolul al XIV-lea si al XIX-lea;

b. Umanismul romnesc: secolul al XV-lea si al XIX-lea.
voievozi umanisti;
mitropoliti, preoti, diaconi umanisti;
cronicari umanisti.

Istoriografia nseamna a scrie istorie, a consemna date si evenimente importante.

n timpul domnitorilor stefan cel Mare, Mihai Viteazul si Neagoie Basarab, au alcatuit
gramatici Macarie, Eftimie si Azarie. Cronicarii munteni sunt reprezentati de Radu Popescu,
Radu Greceanu si Stolnicul Cantacuzino, cei moldoveni de Grigore Ureche, Miron Costin si
Ion Neculce, iar cei transilvaneni de Nicolae Olahus.
Renasterea - curent cultural, economic, politic aparut n Italia n secolul al XIV-lea, este o
renviere a culturii antice, din imperiul roman.
Toate aceste valori care cuprindeau multe sfere de activitate aveau ca obiectiv, nbunatatirea
si nfrumusetarea vietii omului; n centrul atentiei era omul. Umanismul romnesc a aparut cu
un secol mai trziu.
Exista trei categorii de mari umanisti:

stefan cel Mare, Vasile Lupu (n Moldova), Matei Basarab (n Muntenia), Iancu de
Hunedoara (Tansilvania).
Mitropoliti si preoti: Varlaam Dosoftei (n Moldova), Udriste Nasturel.
Cronicari umanisti: n Moldova, n Muntenia si n Transilvania.
Cei mai importanti cronicari sunt:
Gigore Ureche - "Letorisetul arii Moldovei" 1359-1594;
Miron Costin - "Letorisetul arii Moldovei" 1594-1662;
Ion Neculce - "Letorisetul arii Moldovei" 1661-1743.
Grigore Ureche (1590-1647) - este primul nostru cronicar care motiveaza sa ramie feciorilor
si nepotilor sa le fie de nvatatura. Deci scrierea operei porneste de la un puternic sentiment de
datorie fata de urmasi.
A fost un mare nvatat si un mare boier moldovean. Este primul cronicar care este constient ca
cele trei tarisoare si popoare care locuiesc n ele, sunt toti de un neam, vorbesc aceeasi limba
"si toti de la Rm se trag". Constient de originea comuna a romnilor, cronicarul consemneaza
n letopisetul sau fapte importante din istoria Moldovei de la "descalecatul cel de-al doilea",
adica Dragos Voda (1359), pna la domnia lui Aron Voda (1594). Este o epoca de mari
framntari, care l fac pe cronicar sa vorbeasca despre Moldova ca despre "o tara miscatoare si
neasezata", aflata n "calea rautatilor", din cauza carora "de multe ori se facea razboaie ca sa
se apere tare si pamntul sau", pradata si arsa de tatari si turci, bntuita "de foamete mare si
lacuste multe", de ierni "cu omat mare si ger", "de cutremur de pamnt" si "stea cu coada sau
cumu-i zic unii cometha", de "cazne groaznice si de revarsari de snge", cu rare vremuri de
bucurie si liniste. n aceste conditii, principala atitudine a oamenilor este lupta, trasatura
morala definitorie este vitejia, iar modelul eroic este stefan cel Mare. Prin el, Grigore Ureche
urmareste sa trezeasca n contemporani sentimentul patriotic si ideea ca jugul turcesc poate fi
nlaturat. Rndurile dedicate mortii marelui voievod sunt un prilej de glorificare a unui erou
care a dat Moldovei maxima stabilitate si independenta.

Grigore Ureche si ncepe povestirea mpartind-o n cteva momente:

mprejurarea mortii lui stefan: "Nu multa vreme, daca s-au ntorsu stefan Voda de la Pocutiia
la scaunul sau de la Suceava, fiind bolnav si slab de ani, ca un om ce era ntr-attea razboaie,
si osteneala si neodihna, n 47 de ani, . cu mare lauda au murit, marti, iulie 2 zile.
Portretul lui: "Fost-au acest stefan- Voda om nu mare de stat, mnios si degraba a varsa snge
nevinovat; de multe ori la ospete omoria fara giudet. Amintrelea era om ntreg la fire,
nelenesu, si lucrul sau l stiia a-l acoperi, si unde nu gndeai, acolo l aflai. La lucruri de
razboaie mester; unde era nevoie nsusi se varia, ca vazndu-l ai sai, sa nu ndarapteze, si
pentru aceia raru razboi de nu biruia. si unde-l biruiau altii, nu pierdea nadejdea, ca stiindu-se
cazut gios, sa radica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dupa moartea lui, si feciorul sau,
Bogdan-Voda, urma lui luase, de lucruri vitejesti, cum se tmpla: den pom bun, roada buna
iase".
Sentimentele poporului la moartea domnitorului si intrarea lui n legenda: "Iar pre stefan l-au
ngropat tara cu multa jale si plngere n manastire n Putna, carea era de dnsul zidita. Atta
jale era, de plngea toti, ca dupa un parinte al sau, ca cunostea toti, ca s-au scapat de mult bine
si multa aparatura. Ce dupa moartea lui pna astazi i zicu aveti stefan-Voda, nu pentru suflet,
ce iaste n mna lui Dumnezeu, ca el nca au fost om cu pacate, ci pentru lucrurile lui cele
vitejasti, carele nimic den oameni, nici mai nainte, nici dupa aceea l-au agiunsu".
Starea vremii n acel an. "Fost-au mai nainte de moartea lui sfefan-Voda, ntru acelasi anu,
iarna grea si geroasa, ct n-au fost ploi grele si povoaie de ape, si multa necare de ape s-au
facut".
O scurta si precisa nsemnare istoriografica: " Au domnit stefan-Voda 47 de ani si 2 luni si 3
saptamni si au facut 44 de manastiri, si singur tiitoriu peste toata tara".
Darul de povestitor se ntregeste cu acela de talentat portretist, Ureche putnd fi socotit, pe
drept cuvnt, ntemeietorul portretisticii n literatura noastra veche. El prezinta oamenii
evidentiind particularitatile ei definitorii, trasatura lor morala dominanta si ecourile faptelor
lor.
Miron Costin (1633-1691) supranumit si "cronicar "savant". Ca si Grigore Ureche a studiat n
Polonia, a nvatat mai multe limbi si a scris chiar n limba polona. Ceea ce l-a preocupat n
mod deosebit pe cronicar a fost ideea unitatii de teritoriu si limba a poporului romn, fiind
constient ca toti cei ce traiesc n cele 3 principate sunt de un neam si de o limba. Opera sa este
alcatuita din trei studii bazate pe izvoare stiintifice: "Letopisetul arii Moldovei de la 1594-
1661"; "De neamul moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor" din care nu a reusit sa
scrie dect introducerea numita "Predoslovie"; "Viata lumii"- poem filozofic scris n limba
polona.
Scris n versuri, poetul analizeaza rostul si rolul omului pe pamnt, Miron Costin fiind
considerat primul nostru filozof. "Letopisetul arii Moldovei" prezinta evenimente din
Moldova secolului al XVI-lea n continuarea celor scrise de Grigore Ureche, desi era
constient ca istoria noastra ramne incompleta, Ureche prezinta evenimente abia de la Dragos
(1359), adica de la crearea Moldovei. El nu prezinta evenimentele petrecute n timpul dacilor
si romanilor, adica primul descalecat. Acest lucru, prezentarea originii romne si geto-dacice
a poporului romn, intentioneaza sa o analizeze n a doua sa opera, de neamul moldovenilor,
dar ramne neterminata. n letopiset, cronicarul prezinta starea Moldovei din vremurile acelea
tulbure, cnd se schimbau des domnitorii si vnzari ntre oameni si cnd poporul era
nemultumit din cauza drepturilor. n "Predoslovie" Miron Costin si arata intentia de a scrie
adevarul, despre perioada de nceput a istoriei romnilor. El este constient ca romnii din
Moldova, Muntenia se trag de la Rm. Cronicarul lauda pe Grigore Ureche pentru cronica sa
si adauga ca este incompleta. Tonul sau devine critic si revoltat din cauza adaugirilor facute
de Simion Dascalu si Mihail Calugaru care copiasera cronica lui Grigore Ureche si facusera
niste adaugiri jignitoare despre originea neamului nostru.
Cronicarul ncheie Predoslovia, angajndu-se ca el va scrie adevarul si va da seama urmasilor
de cele scrise.
Ion Neculce (1672-1745) - numit si "cronicarul scriitor", el face legatura dintre cronicarii
adevarati si scriitori. Avnd functii boieresti la curtea domneasca de la Iasi, Ion Neculce are
doua mari opere prin care si-a fixat un loc bine definit ntre cronicarii moldoveni: "Letopisetul
arii Moldovei de la 1661-1743". Toate evenimentele prezentate n cronica sa sunt preluate
din timpul vietii cronicarului, el asistnd la unele din ntmplarile descrise. Acest lucru da
cronicii sale un aspect memorialistic. A doua opera a sa o constituie o culegere populara
numita "O sama de cuvinte", cuprinznd 42 de legende auzite de la oameni si prelucrate de
cronicari.
El aseaza n fata letopisetului aceasta culegere si pentru aceasta l putem considera primul
nostru culegator de folclor. Din cele 42 de legende, o mare parte se refera la ntmplari din
vremea lui stefan cel Mare: Daniel Sihastru, Movila lui Burcel, despre cum a ales locul
construirii manastirii Putna. A mai scris legende despre Petru Rares, despre Gheorghe stefan
si despre un boier din vremea lui stefanita Voda numit Milescu Spataru. n legenda cu
numarul 41, eroul este boierul Nicolae Milescu Spatarul, om foarte nvatat, din tinutul
Vasluiului, sfetnic al domnitorului stefanita.
tiina istoric la romni are de mult vreme propria ei istorie. Una care se ntinde peste patru
sute de ani i cuprinde sute de mii de scrieri. Dac ns n perimetrul societii romneti ea s-
a afirmat de mult ca una din marile valori ale spiritualitii acestei comuniti, n afar nu se
face cunoscut dect foarte trziu, ca urmare a locului i rolului poporului romn n concertul
istoric universal, dar i ca expresie a limitelor ce au caracterizat cunotinele istorice ale altora
despre noi. Treptat, dup obinerea independenei statului romn i mai ales n urma
definitivrii unitii sale naionale, ca rezultat al primului rzboi mondial, trecutul nostru
ncepe s fie examinat cu tot mai mult atenie, i nu doar de ctre vecini, ci chiar i n marile
ri ale lumii, situate departe de noi.
Evident, istoria noastr ca domeniu de cercetare avea s fie cunoscut mult mai trziu dect
istoria romnilor ca sum concret de fenomene i ntmplri n niruirea lor cronotopic.
Asta putea s se ntmple n urma lrgirii corespunztoare a ariei de interese ale diverilor
strini despre lumea din afara lor i numai la o etap avansat a dezvoltrii investigaiilor
istorice pe plan mondial. Iat de ce prima carte strin despre istoriografia romn va aprea
doar ctre sfritul acestui secol. Cartea a fost editat n 1990 n SUA, California, i reeditat
n 1996 la Iai de ctre Institutul European, n versiunea romneasc O istorie a istoriografiei
romne. Autorul ei, Frederick Kellogg, profesor la Universitatea din Arizona, s-a ocupat muli
ani de realitile sud-estului european, i n special de istoria romnilor.
Scrierea istoricului american este util din mai multe puncte de vedere, i nti de toate pentru
calitatea ei de "instrument de lucru la ndemna celor interesai", cum bine a observat prof. Al.
Zub, prefaatorul variantei romneti a acesteia. Dar, intrnd n substana ei, i mai putem gsi
i alte virtui. De pild, faptul c autorul cunoate bine unele "obsesii", ale istoriografiei
romne, cum ar fi originea poporului romn, c struie apoi asupra unor nume de istorici de
seam pe care chiar studiile romneti de istoriografie nu i-au evideniat ct s-ar fi cuvenit
(Ioan Lupa, Ilie Minea, Toma Bulat, istoricii transilvneni din sec. XVIII etc.), c
semnaleaz nite deosebiri relevante ntre vechea coal ardelean de istorie i cea din
principatele dunrene, c are idee despre principalele direcii de cercetare ale istoriografiei
basarabene de pn n anii '80 etc., etc. Se nelege ns c mai presus de toate acestea este
informaia consistent a autorului asupra studiilor de istorie a romnilor i a arealului
romnesc i propriile sale cunotine despre acest trecut. Reuit sau nu, autorul schimb
frecvent i uor registrul de la analiza istoriografic la propriile reflecii asupra procesului
istoric din aceast zon, ceea ce l determin pe prefaator s observe c avem a face nu att cu
o evaluare a "refleciei istoriografice produs n spaiul danubiano-carpatin", ct mai degrab
cu "o trecere n revist a demersurilor semnificative pentru restituirea dimensiunii diacronice
a spaiului n cauz".
Oricum, scrierea lui F. Kellogg merit toat atenia cercettorilor, romni i strini, preocupai
de trecutul acestui spaiu. Dar tocmai de aceea este bine s-i cunoatem i limitele i scderile.
n propria sa prefa la prima ediie a crii, autorul menioneaz cu oarecare amrciune c
nu a avut cine s-l "ndrume n istoriografia romneasc". Dar trebuie spus c orict ajutor ar
fi avut, sarcina ce i-o asumase a fost mult prea mare pentru a-i fi putut face fa de unul
singur i ntr-o scriere modest ca volum.
Al. Zub zice c titlul crii este ambiguu. Nou nu ni se pare aa. Dimpotriv, pentru c
traducerea lui exact ar fi: O istorie a scrisului istoric romnesc. Confuzia vine ns din faptul
c textul e mai mult dect att, ntruct cuprinde i cercetri din alte ri asupra istoriei
romnilor.
"Micile inadvertene din text", cum se exprim prefaatorul romn, snt cam multe i de fapt
nu snt chiar att de nesemnificative ca s poat fi trecute cu vederea. Este greu de spus dac
secionarea pe "vrste" ("de aur", "de argint", "de mercur") a ntregii durate a efortului de
scriere a istoriei are vreo relevan. n carte, stabilirea acestor "Vrste" nu pare motivat.
Astfel, nu e clar de ce "vrsta de aur" se termin n 1918, cnd unii din reprezentanii ei de
seam (N. Iorga, de pild) s-au manifestat n toat puterea creaiei lor tocmai n perioada care
a urmat, n aa-zisa "vrst de argint". Unele afirmaii trezesc nedumeriri. Autorul, prelund
necritic aseriunile istoriografiei sovietice referitoare la moldoveni, susine bunoar c
"limba literar moldoveneasc, bazat att pe rus ct i pe ucrainean, a aprut pe la sfritul
secolului al IX-lea". ntr-o singur fraz ntlnim cteva erori destul de grave. nti, se las a se
nelege c "limba moldoveneasc" e altceva dect romna, n al doilea rnd, ar reiei c
aceasta s-ar fi constituit exclusiv din elemente slave i, n sfrit, c rusa propriu-zis i
ucraineana ar fi existat nc nainte de sec. IX. Dup Kellogg, poporul romn ar fi aprut "n
epoca medieval trzie". Citim apoi c ceea ce s-a ntmplat n Romnia la sfritul anului
1947 ar fi fost o "rsturnare a dinastiei strine", c n 1944 regimul politic al Romniei nu era
altceva dect un "regim politic al Grzii de Fier" .a.m.d.
Toate aceste "mici inadvertene" i au explicaia probabil n insuficienta cunoatere a
realitilor istorice din spaiul romnesc. Fr ndoial c de aici vine i impresia autorului c
istoriografia basarabean e altceva dect cea romn, aa nct o vedem ncadrat n
istoriografia rus. n aceeai zon i au originea i sarcinile de cercetare care, dup prerea lui
Kellogg, stau la ora actual n faa istoricilor romni. ntre altele, el crede c "istoricii romni
nu au putut interpreta eficient epoca contemporan sau interbelic i cea de dup cel de-al
doilea rzboi mondial", din cauza "dificultilor de justificare a regimului dictatorial al
marealului Ion Antonescu (1940-1944), a ctigrii, dup primul rzboi mondial, i a
pierderii, dup cel de-al doilea rzboi mondial, a provinciei de limb romneasc, Basarabia".
Dimpotriv, n istoriografia romn aceste fenomene i au toate explicaiile i justificrile
necesare, constituind nite teme de maxim atenie pentru cercettori. n nici un caz autorului
nu i se poate da dreptate atunci cnd afirm c "istoriografia romn de dup cel de-al doilea
rzboi mondial este srac" sau c "lipsesc studii aprofundate asupra relaiilor slavo-romne
n Evul Mediu i la nceputul epocii moderne" ori c nu a fost studiat suficient impactul
romno-maghiar sau c nu s-ar fi scris destul "despre instituirea controlului otoman asupra
Principatelor dunrene la nceputul epocii moderne i despre relaiile turco-romne pn la
cucerirea independenei Romniei n 1878".
Dar ceea ce mir cu adevrat, n cazul unui studiu sintetic asupra apariiei i evoluiei unei
ntregi istoriografii naionale, e felul cum nelege autorul acestuia motivele care au
determinat naterea scrisului istoric la romni. F. Kellogg crede c ceea ce i-a determinat pe
"romni s consemneze evenimentele din spaiul carpato-danubiano-pontic" au fost
"contactele culturale cu strinii precum i provocrile politico-militare venite din afar". Sigur
c au fost i aceste premise, dar primordiale i hotrtoare nu au fost ele, ci acel factor obiectiv
pe care l-au constituit refleciile romnilor asupra propriei existene i necesitatea identificrii
locului i a rolului lor n concertul ntregii civilizaii la care istoria le-a fcut parte. De fapt
asta e regula de baz a genezei oricrei istoriografii naionale. n plus, marii cronicari, prinii
istoriografiei romnilor, mai credeau i n misiunea educatoare i instructiv a istoriei.
Grigore Ureche, cutnd s explice de ce s-a apucat s scrie istoria rii sale, spunea c o fcea
pentru a arta conaionalilor si "capul i nceputul de unde au izvort n ara" lor i pentru ca
acea istorisire s le fie "feciorilor i nepoilor de nvtur, s urmeze i s nvee" din ea.
Fie c e vorba ns de aceste scderi sau i de altele care ar mai putea fi ntlnite n cartea lui
F. Kellogg, efortul lui de a face cunoscut departe de noi istoriografia romneasc merit
toat atenia i o bun apreciere. "A semnala bogia acestei moteniri, menioneaz Al. Zub,
i a pune la ndemna celor interesai un instrument de lucru, iat finalitatea demersului su,
primul de amploare n spaiul anglo-saxon". Acesta i este de fapt rostul adevrat al crii
cunoscutului istoric american.