Macarie

Macarie (n. sfârșitul sec. XV; d. 1 ianuarie 1558) a fost un episcop și cronicar român,
autorul unei cronici a Moldovei de la moartea lui Ștefan cel Mare și până la domnia lui
Petru Rareș. A ajuns, probabil, prin anul 1523, egumen al Mănăstirii Neamț, unde a
întreținut o atmosferă de lucru cărturăresc și a format discipoli. Apoi a devenit egumen al
Mănăstirii Bistrița. A fost sfințit ca episcop de Roman la 23 aprilie 1531. La îndemnul
său, domnitorul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) a ridicat Catedrala Episcopală din
Roman existentă și azi - și Mănăstirea Râșca (la aceasta din urmă și-a adus contribuție
materiale și episcopul). Episcopul Macarie este cunoscut ca fiind autorul unei Cronici în
limba slavonă, în două variante: prima expune faptele petrecute de la moartea lui Ștefan
cel Mare (1504) până la 1541, iar a doua de la 1541 la 1551; figura centrală a Cronicii
este Petru Rareș. Cronica lui Macarie este o cronică literară, în care folosește un stil
retoric, cu figuri poetice și cu tendințe vădit moralizatoare și religioase, pentru a glorifica
personalitatea lui Petru Rareș, ale cărui calități sunt exagerate. Cronica se termină cu anul
1541, odată cu revenirea pe tron pentru a doua oară a lui Petru Rareș. Cea de-a doua
variantă cuprinde a doua domnie a lui Petru Rareș și se termină în anul 1551. Printre
evenimentele povestite menționăm expediția lui Petru Rareș contra voievodului
Ardealului, Ștefan Mailat, și grija lui pentru biserică, precum și moartea lui si domnia
urmașilor săi pâna în anul 1551. Stilul acestei versiuni este asemănătoare cu cea din
prima versiune.

Azarie

I se atribuie o cronică scrisă din porunca domnitorului Petru Şchiopul. Textul acestei
cronici a fost găsit de către Ion Bogdan într-un manuscris din secolul XVI-XVII, în
Biblioteca Imperială din Sanct-Petersburg. Întreaga cronică moldovenească are titlul
„Povestire pe scurt despre domnii Moldovei” . Cele trei părţi din manuscrisul rusesc
cuprind întreaga istorie a Moldovei, de la întemeierea ei şi pînă la anul 1574. Date
referitoare la viaţa lui Azarie nu se cunosc. Se ştie numai că a fost călugăr în Moldova, de
unde provine şi manuscrisul din Biblioteca Imperială din Petersburg şi că el se considera
ucenic nemernic al cronicarului Macarie. El a avut însărcinarea din partea domnitorului
Moldovei, Petru Şchiopul, de a scrie o cronica a ţării cu privire la anii lui de domnie.
Azarie a procedat după sistemul întrebuinţat de cronicarii din vechime, continuînd opera
predecesorilor săi, Pentru a îndeplini porunca domnească a lui Petru al II-lea îşi începe
povestirea cu domnia lui Ştefan-Vodă. Cronica lui Azarie se încheie cu începutul domniei
lui Petru Şchiopul.

EFTIMIE, episcop, cronicar. N. inceputul sec.  XVI,decedat in 1561, la Humor.

Calugarit la Humor, unde a ajuns si egumen (in 1556);
In 1558 ales episcop la Radauti, unde a pastorit pana in 1561, cand s-a retras ori a fost inlaturat.  Este
autorul unei Cronici in limba slavona care expune faptele petrecute in Moldova intre anii 1551 si 1554, fiind o
continuare a Cronicii Iui Macarie , in prima ei varianta. 
Figura centrala a Cronicii este Alexandru Lapusneanu, din dispozitia caruia a scris:
Faptele lui Ilias si Stefan sunt prezentate gresit, in mod negativ.

Multi cercetatori au sustinut ca Eftimie cronicarul  n-ar fi episcopul de Radauti, ci egumenul manastirii
Capriana, altii ca ar fi fost egumen la Neamt, apoi episcop in Transilvania.