ELENA FARAGO

S-a născut pe 29 martie la Bârlad în familia Francisc și Anastasia Paximade. În anul 1890 a rămas
orfană de mamă și a fost nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici. În 1895 Elena a rămas
și fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei la București, unde a locuit la un frate mai mare. S-a angajat
ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a
cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț. Elena Farago a debutat în 1898 cu un
reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima poezie în ziarul România muncitoare.
În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul lui Nicolae
Iorga, a cărui prietenă și confidentă a fost.[1] Din 1907 se stabilește la Craiova, unde o vor găsi
evenimentele sângeroase ale acestui an, iar din cauza afilierii ei la mișcarea țărănească a fost
arestată și eliberată numai la intervențiile lui Iorga. În această perioadă l-a adoptat pe fiul său,
Mihnea. În 1913 se va naște fiica Elenei, Cocuța.
Elena Farago este laureată de către Academia Română cu Premiul „Adamachi” pentru
volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), iar apoi pentru volumele Șoaptele
amurgului, Din traista lui Moș Crăciun, apărute în 1920.
În 1921 este numită director al Fundației „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, fundație pe care o
va conduce timp de 30 de ani. Elena Farago a avut contribuții deosebite în ceea ce privește
regulamentul de organizare și de funcționare al bibliotecii, fișarea cărților și ținerea unei evidențe
corecte de aranjare a publicațiilor în rafturile bibliotecii, de completare a colecțiilor prin achiziții și
donații. În 1922 fondează la Craiova, împreună cu Ion B. Georgescu, C. Gerota, Ion Dongorozi, C.D.
Fortunescu, revista literară Năzuința, la care au colaborat: Simion Mehedinți, Ion
Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu. De asemenea a patronat
și revista educativă pentru copii și tineret Prietenul Copiilor (1943-1946).
Elena Farago s-a stins din viață în 1954 la Craiova, după o lungă suferință.