PRONUMELE PERSONAL

În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane

gramaticale[1].
Pronumele personale se diferențiază în general după poziția în situația de comunicare a ființelor,
lucrurilor sau noțiunilor personificate, al căror nume îl înlocuiesc (la care se referă)[2]:

 al vorbitorului (persoana I singular);

 al unui grup care include vorbitorul (persoana I plural);
 al unui destinatar al enunțului vorbitorului (persoana a II-a singular);
 al unui grup care include cel puțin un destinatar (persoana a II-a plural);
 al unei ființe, al unui lucru, al unei noțiuni despre care se vorbește, în afară de persoana I și
a II-a (persoana a III-a singular);
 al unui grup de ființe, lucruri sau noțiuni despre care se vorbește (persoana a III-a plural).
În funcție de limbă, în afară de număr, unele sau altele dintre pronumele personale pot exprima
și categorii gramaticale ca genul și cazul.
În unele limbi, pronumele personal se poate referi nu numai la nume. De exemplu, în franceză,
pronumele personal de persoana a III-a singular le, numit cu valoare neutră, poate înlocui și
un adjectiv cu funcție de nume predicativ (Suzanne est bonne en mathématiques mais elle l’est
moins en physique „Suzanne este bună la matematică, dar e mai puțin bună la fizică”),
un verb la infinitiv sau un grup al acestuia cu funcție de complement direct (Elle a demandé au
serveur de lui apporter le menu „(Ea) i-a cerut chelnerului să-i aducă meniul” → Elle le lui a
demandé „I-a cerut asta”), ori o propoziție completivă directă: Quand arrivez-vous? Dites-le-nous au
plus vite! „Când sosiți? Spuneți-ne cât mai repede!”[3].
După locul unde se află referentul lor, pronumele personale de persoana a III-a pot fi[4]:

 anaforice (pronumele reia referentul din aceeași frază):  en  Philip is looking for his knife,
which he desperately needs „Philip își caută cuțitul, de care are neapărat nevoie”;
 cataforice (pronumele anticipează referentul din aceeași frază):  en  Before she said
anything, Caroline thought about it a long time „Înainte de a spune ceva, Caroline s-a gândit la
asta mult timp”;
 exoforice (referentul este în afara frazei):  en  Caroline is glad that he is coming „Caroline se
bucură că el vine”.

Cuprins

 1Formele pronumelui personal

o 1.1Pronume personale altele decât de politețe
o 1.2Pronume personale de politețe
 2Sintaxa pronumelui personal
 3Referințe
 4Surse bibliografice

Formele pronumelui personal[modificare | modificare sursă]

Pronume personale altele decât de politețe[modificare | modificare sursă]
Pronumele personale pot să-și schimbe forma conform funcției lor sintactice, cel puțin în limbile
flexionare și în cele aglutinante. Numărul formelor variază în funcție de limbă. De exemplu, în limba
engleză este mai redus decât în franceză sau română. În engleză, persoana a II-a are o singură
formă, you (unică și pentru singular și plural), persoana a III-a singular referitoare la inanimate o
singură formă (it), celelalte persoane având câte două forme: I / me (I. sg.), he / him (III. sg.
masculin), she / her (III. sg. feminin), we / us (II. pl.), they / them (III. pl.)[5].
În limba română[6]: