Lusiana franceza

Louisiana, în original în limba franceză, La Louisiane, a fost numele unei colonii, care era
considerată un district administrativ al Noii Franțe, care a fost sub controlul francez în secolul al 17-
lea, cea mai mare parte a secolului al 18-lea, după care a fost cedată Spaniei, și apoi, re-
cedată Franței în 1803, a fost vândută de aceasta Statelor Unite ale Americii prin tratatul
numit Louisiana Purchase, încheiat de asemenea în 1803.
Aflată sub controlul Franței timp de aproape un secol, între secolul al 17-lea și al 18-lea, zona a fost
numită astfel în 1682 în onoarea regelui Louis XIV de către exploratorul René-Robert Cavelier, Sieur
de la Salle. Original, Louisiana acoperea un teritoriu foarte larg, care acoperea majoritatea
suprafeței bazinului de captare al fluviuului Mississippi, întinzându-se de la nord la sud între Marile
Lacuri și Golful Mexic, iar de la est la vest între munții Apalași și Stâncoși. Louisiana a fost împărțită
în două regiuni, cunoscute sub numele de Louisiana Superioară, în franceză, Haute-Louisiane, care
începea la nord de râul Arkansas și Louisiana Inferioară, în franceză, Basse-
Louisiane. Statul Louisiana de astăzi, deși numit după regiunea istorică, ocupă doar o porțiune mică
din sudul teritoriului imens pretins de francezi ca fiind al Franței.
Explorată în timpul domniei Regelui Soare de către cel care a numit-o astfel, René-Robert Cavelier,
dar și de alți exploratori, Louisiana a fost puțin dezvoltată datorită mai ales lipselor financiare și
umane. Înfrângerea ulterioară a francezilor în Războiul de șapte ani, a obligat Franța la cedarea
părții estice a teritoriului Louisianei Marii Britanii, respectiv la cedarea părții estice Spaniei ca o
compensare a pierderii Floridei spaniole în favoarea britanicilor. Franța a redobândit ulterior
suveranitatea asupra porțiunii vestice, cedate Spaniei, după Tratatul secret de la San
Ildefonso în 1800. Oricum, Napoleon Bonaparte a decis să vândă teritoriul Statelor Unite în 1803,
încheind pentru totdeauna prezența Franței în Louisiana.
O parte a acestei posesiuni a fost ulterior cedată de către Statele Unite Marii Britanii în
urma Tratatului din 1818. Această parte, care urma să reprezinte ultima pierdere teritorială a Statelor
Unite, se găsește deasupra paralelei 49, fiind prezentă în componența provinciilor Canadei de
astăzi, Manitoba și Saskatchewan.