Pintrijel Mihai

Istorie IF, anul II

Absolutism, reformism, revoluţie. Europa şi America(cca. 1600-1815)

Războaiele Indiene (de la secolul XVII la începutul secolului XIX)

Încă de la descoperirea continentului american s-au aprins conflicte cu populația nativă

care în mai multe ocazii s-a împotrivit colonizării continentului de către europeni ce le ocupau
gradual teritoriul nativ indienilor. Puterile europene, prin colonii, s-au putut extinde datorită
mai multor factori precum bolile aduse de europeni ce au cauzat un declin demografic drastic
în rândul populației native de indieni . Acest lucru a insemnat formarea unui gol de putere în
continent, permițând europenilor să ocupe cu ușurință teritorii vaste ce apartineau indienilor
înaintea descoperirii continentului.
Secolul XVII în continentul american va începe cu războaiele Anglo-Powhatane
începute în 1609, războaie purtate între colonia Virginia a englezilor și indienii Confederației
Powhatan din cauza unei dispute teritoriale între cei doi combatanți, ce tinea de raiduri
indiene asupra fortului de la Jamestown și relații ce se deteriorau cu poulația nativă.În 1614 se
va semna o pace ce se va menține până la reluarea ostilităților de către indieni în masacrul de
la Jamestown în care o treime din populația așezării va fi masacrată. Doctrina engleză a
vremii a forțat un răspuns din partea coloniștilor ce au ars lanurile de porumb indiene și i-au
forțat pe nativi să se retragă, powatanii pierzând câteva triburi din confederație, ceea ce a dus
la semnarea unui alt tratat de pace la 1632. După doisprezece ani de pace și prosperitate
pentru colonia engleză Powhatanii vor lansa un nou atac pentru a încerca să îi alunge pe
coloniști din zonă dar englezii, ce erau mai bine organizați decât în conflictele anterioare, au
pus sfârșit confederației Powhatan și au anexat o mare parte din teritoriul acesteia.
Un alt conflict important din această perioadă este războiul regelui Philip din 1675-
1676, cauzat de complotul inițial al tribului Wampanoag și al căpeteniei acestuia, Metacomet,
denumit de englezi regele Philip. Inițial trei indieni ce aparțineau tribului Wampanoag au fost
condamnați la moarte pentru assasinarea unui indian creștinat din colonia Plymouth, ceea ce i-
a ofensat pe indienii tribului Wampanoag, iar la două săptămâni după acest eveniment indienii
au luat acțiune atacând mai multe așezări engleze coloniale din regiune în timp ce teroriza
populația locală. Triburi ca Nipmuck au venit la ajutorul cauzei indienilor dar nu la mult timp
după aceste atacuri englezii vor încerca să își ia revanșa dar fără succes iar în șase luni de
război englezii nu au obținut nicio victorie decisivă. Coloniștii au reușit să asambleze până la
sfârșitul lui 1675 o armată și ofensiva brutală engleză a pus capăt terorii indiene .In anul
următor ,în urma unui raid Metacomet, căpetenia tribului Wampanoag a fost împușcat. La
scurt timp după aceste evenimente s-a pus capăt războiului iar după 1676 teritoriile indiene au
fost anexate si mulți dintre indienii păgâni au fost massacrați sau alungați de pe propriul
teritoriu.
Începutul secolului în continentul american a fost marcat și de Războaiele Castorilor
purtate în mare de Confederația Iroquois. Din cauza comerțului foarte profitabil de blănuri de
castor între europeni și indienii Confederației Iroquis castorii deveniseră o resursă foarte
importantă deoarece în Europa erau pe cale de dispariție. Coloniștii olandezi ,care erau
clienții principali ai Confederației, au finanțat expansiunea teritoriului în care indienii puteau
vâna castori. Confederația Iroquis, formată din triburile Seneca, Mohawk, Onodega, Oneida,
Cayuga și de la 1722 Tuscaroa, era o matriarhie cu un sistem de guvernare destul de avansat
pentru vremea lui. Cu ajutor olandez Confederația a reusit să învingă triburile susținute de
francezi și să cucerească un teritoriu vast din jurul marilor lacuri pentru a profita de pe urma
populației de castori. De la jumătatea secolului Confederația Iroquis a început să avanseze în
teritoriu francez, așezări precum Montreal fiind una dintre țintele atacurilor. Aliații indieni ai
francezilor au fost învinși în această perioadă dar coloniile franceze vor rezista atacurilor și va
fi proclamată o pace în 1666. După pacea cu francezii ,Confederația va continua expansiunea
la vest și va relua ostilitățile cu francezii în 1681 pentru comerțul de pe fluviul Mississippi.
Pacea de la Montreal din 1701 va pune capăt acestor serii de conflicte și va stabili relații mai
bune între francezi și Confederație. Două decenii de conflict și o eventuală pace între cele
două puteri va face Confederația să își îndrepte atenția către coasta de est, unde o nouă putere
va apărea în decursul acestui secol. Cele treisprezece colonii fondate de englezi vor prezenta o
problemă mai mare pentru indieni decât pentru francezii, dar inițial Confederația a ales să se
alieze cu acestea în conflictele purtate de francezi și englezi la vremea respectivă.
Răboiul împotriva Ligii de la Augsburg între Anglia și aliații să și Franța va forța
coloniile să se implice în conflict, ceea ce va cauza intrarea în război a triburile aliate cu
coloniile respective. Triburi precum Chereokee se vor implica activ în conflictul ce era numit
de coloniști “Războiul regelui William” iar la scurt timp după semnarea păcii în 1697 se va
declanșa războiul succesiunii Spaniole ,ceea ce va implica mulți dintre beligerenții războiului
trecut.La fel ca in războiul împotriva Ligii de la Augsburg ,coloniștii se vor referi la noul
război ca „Războiul reginei Anne”, cee ce arăta sentimentul anti-război din colonii la vremea
respectivă.
La începutul secolului al XVIII-lea se vor aprinde tensiunile cu nativii din Carolina de
Nord și Carolina de Sud în razboaiele cu triburile Tuscarora și Yamasee. Ambele conflicte au
fost începute de coloniștii englezi ce căutau expansiunea tritoriului pentru a deține mai mult
teren arabil, astfel încât ambele războaie vor fi câștigate de englezi și vor forța relocarea
triburilor din regiune.
Războiul de 7 ani va mai fi un eveniment monumental ce a adus conflict pe
continetul american, astfel încât Franța și Anglia au intrat în ostilități deschise pentru
controlul teritoriului plin de resurse din vestul munților Apalache. Ambele tabere s-au folosit
de aliații indeni, în special Anglia ce avea un tratat de alianță cu Confederația Iroquis. Inițial
francezii au obținut victorii importante în război dar după 1757 englezii au început să
investească mai multe resurse în efortul de război din America. Războiul s-a sfârșit cu
înfrângerea francezilor la bătălia de la Quebec și semnarea tratatului de la Paris, englezii
reușind să câștige în tratat controlul tuturor teritoriilor la vest de Mississippi. Datoria adusă de
război statului englez a provocat creșterea taxelor în colonii, acesta fiind unul dintre motivele
Războiului de Independență American ce va avea loc la un deceniu după Tratatul de la Paris.
Tot în acest conflict un ofițer englez pe nume George Washington se va remarca pe câmpul de
luptă.
Războiul de Independență American a atras interesul mai multor triburi de nativ-
americani ca Oneida,Tuscarora,Watauga ,Catawba și Lenape, triburi ce au văzut oportunitatea
de a lua revanșa împotriva englezilor și aliaților acestora. Au fost și triburi aliate cu englezii
ce au luptat împotriva americanilor ca Onondaga, Mohawk, Cayuga și Senecca dar și
Chereokee ce căutau să își păstreze teritoriul printr-un tratat cu englezii. Tribul Chereokee va
continua ostilitățile cu americanii până în 1794 cănd va fi forțat să cedeze porțiuni mari din
teritoriu în schimbul păcii.
Tratatul de la Paris ce a confirmat obținerea independenței Statelor Unite a cedat
acestora teritoriul de la nord-vestul râului Ohio și teritoriile la vest de Mississippi. Niciun trib
nativ-amrican nu a fost invitat la semnarea tratatului de la Paris ceea ce a creat o dispută
teritorială între indieni și americani deoarece americanii urmau să trimită coloniști în acele
teritorii. Ca rezultat al acestei neînțelegeri s-a format Confederația de Vest a triburilor nativ-
americane pentru a-și proteja teritoriile ocupate. Statele Unite vor trimite o expediție ce avea
să fie înfrântă devastator la St. Claire, iar undeva la trei sferturi din forțele trimise de
americani nu se vor întoarce. Ca o consecință a acestei înfrângeri SUA va forma Legiunea
Americană ce va reuși să obțină victoria împotriva nativilor la Fallen Timbers, astfel
pacificând noul teritoriu dobăndit de americani ce avea să devină mai târziu statele Illinois,
Indiana, Michigan, Ohio și Wisconsin.
Aceasta victorie americană împotriva indienilor va fi una din multe ce vor urma
deoarece în următorii ani Statele Unite va obține Luisiana de la francezi și noile teritorii vor fi
pacificate astfel încât triburi ca și Creek din Georgia , Arikara din Dakota și Seminole din
Florida vor fi înfrânte în bătălie, forțate în tratate de relocare și într-un final mutate în
rezervații pentru indieni.
Odată cu expansiunea Statelor Unite către coasta de vest și popularizarea ideii de
„manifest destiny” populația nativ-americană a fost supusă unei epurări etnice treptate,
consecință a doctrinei guvernului american ce a încurajat trimiterea de coloniști în noile
teritorii ce aveau să fie incorporate în Statele Unite.