Proiect la istorie

Istoria si economia
Imperiului Britanic

Popa Florin-Alexandru
Grupa 914 R.E.I
 Imperiul Britanic

Nimic, in existenta timpurie a Britaniei, nu arta grandoarea pe care era

destinata s o atinga".1
Cu aceste cuvinte, istoricul englez Macaulay isi exprima surprinderea retinuta
fata de rapiditatea si amploarea procesului prin care o mica insula din vestul
continentului european a devenit centrul celui mai mare imperiu pe care 1-a
cunoscut istoria.
Imperiul Britanic a fost un sistem mondial de teritorii dependente colonii,
protectorate si alte teritorii care intr-o perioada de aproximativ trei secole s-au
aflat sub suveranitatea Coroanei Marii Britanii si sub administrarea guvernului
britanic. Politica de acordare sau de recunoastere a unor grade semnificative de
autoguvernare unor teritorii dependente, care au fost favorizate de dimensiunea
foarte mare a imperiului, a condus la folosirea in sec. XX a notiunii de
Commonwealth Britanic care cuprindea in mare masura teritorii dependente cu un
grad de autoguvernare aflate sub o suveranitate britanica mai mult simbolica.
Termenul a fost transformat in statut in 1931. Commonwealthul include fostele
spatii ale Imperiului Britanic intr-o asociere libera de state suverane.

Origini

Marea Britanie a avut primele tentative de a organiza colonii peste mari in sec.
XVI. Expansiunea maritima, condusa de ambitiile comerciale si de competitia cu
Franta, s-a accelerat in sec. XVII si a avut drept consecinta stabilirea de colonii in
America de Nord si in Indiile de Vest. Prin 1670 existau colonii britanice in New
England, Virginia si Maryland si asezari in Insulele Bermude, Honduras, Antigua,
Barbados si Nova Scotia. Jamaica a fost obtinuta prin cucerire in 1655, iar
Hudsons Bay Company a fost intemeiata in anii 1670 in spatiul in care a devenit
NV Canadei. Compania Indiilor de Est a inceput sa instituie posturi comerciale din
India in 1600, iar asezariile din stramtori (Penang, Singapore, Malacca si Labuan)
au devenit britanice printr-o extindere a activitatilor acestei companii. Prima
asezare permanenta britanica de pe continentul african a fost pe insula James, pe

11-Thomas Babington Macaulay (18001859), cunoscut istoric i politician de

orientare liberal.
fluviul Gambia, in 1661. Comertul cu slavi a inceput mai devreme in Sierra Leone,
dar aceasta regiune nu a devenit o posesiune britanica pana in 1787. Marea
Britanie a achizitionat Capul Bunei Sperante (acum in Africa de Sud) in 1806, iar
interiorul Africii de Sud a fost dechis sub control britanic de pionierii buri si
britanici.

,, Aproape toate aceste asezari timpurii au aparut mai degraba din initiativa
unor anumite companii si magnati decat in urma vreunui efort din partea
Coroanei Britanice2. Coroana si-a exercitat cateva drepturi de numire si
supraveghere, dar coloniile au fost, in esenta, legiuni cu autoguvernare. Formarea
imperiului a fost, astfel un proces dezorganizat, bazat pe achizitii separate, iar,
uneori, guvernul a fost partenerul cel mai putin doritor sa participe la tranzactie.

In Anglia incepe sa se dezvolte si industria manufacturiera, in frunte cu cea de

postavuri, care pretindea apararea ei de concurenta straina. Productia textile
manufacturiera si dezvoltarea oraselor au exercitat o influenta asupra relatiilor
feudale in agricultura. Necesitatea de a sporii turmele de oi a dus la transformarea
in pasuni a unei parti din ogoarele Angliei, la deposedareataranilor de loturile lor
de pamant si alungarea acestora de pe mosii. Din aceste motive se apare in Anglia
politica economica denumita ulterior mercantilism. Sub acest sistem, coloniile nou
nfiintate trebuiau sa creasca bogatia metropolei. Ele reprezentau o o sursa de
materii prime i o piata de desfacere pentru produsele metropolei. Intentia
urmarita era ca exporturile metropolei s fie mai ridicate decat importurile din
colonii, rezulta ca metropola vinde mai mult decat cumpara, deci capitalul ramas n
metropola va creste. Deoarece acest sistem economic presupunea controlul strict al
guvernmntului, Anglia a nceput s reglementeze mai strict relaiile cu coloniile
sale. n 1651, parlamentul englez a adoptat Actul de navigaie care prevedea c
toate importurile n porturile engleze i colonii urmau s fie fcute doar cu ajutorul
navelor engleze.

Se realize astfel o balanta comerciala activa, acumularea aurului in tara,

incurajarea industriei. La baza mercantilismului stateau si considerente de alta
natura decat cele strict economice. El corespunde unui efort de constructie statala ,
in sensul inlocuirii economiei subordonate intereselor locale, printr-una integrata
intr-un sistem unitar, supusa unui control din partea statului si devenind astfel un
factor si mai activ al desavarsirii centralizarii politice. Promovarea lui a fost
favorizata si de supozitia ca ,,in comertul extern ceea ce un stat castica , altele

2 Camil Muresan- Imperiul Britanic

pierd. Balanta activa, preconizata de mercantilisti, trebuia, prin urmare, sa joace si
rolul de a intarii statul propriu, slabindu-le pe celelalte
In sec. XVII si XVIII, Coroana si-a exercitat controlul in coloniile sale, in
principal, in domeniile comertului si transportului maritim. In conformitate cu
filozofia mercantila a timpului, coloniile au fost considerate o sursa de materii
prime necesare pentru Anglia si li s-a acordat monopolul asupra produselor lor,
cum ar fi tutunul si zaharul, pe piata Britanica. In schimb, acestora li se cerea sa isi
desfasoare intregul comert cu ajutorul navelor britanice si sa serveasca drept piete
de desfacere pentru produsele fabricate in Marea Britanie. Actul de Navigatie din
1651 si legile ulterioare au stabilit o relatie economica stransa intre Marea Britanie
si coloniile sale. Toate exporturile coloniale erau transportate pe nave britanice
catre piata britanica, iar toate importurile coloniale proveneau doar din Anglia.
Aceasta intelegere a durat pana cand cumulul de efecte exprimate in cartea
economistului scotian Adam Smith, Bogatia natiunilor (Wealth of Nations,
1776), pierderea coloniilor americane si intensificarea unei miscari pentru comert
liber in Marea Britanie i-au adus, lent, sfarsitul, in prima jumatate a sec. XIX.
Comertul cu sclavi a dobandit o importanta deosebita pentru economia Marii
Britanii coloniale in cele doua Americi si a devenit o necesitate economica pentru
coloniile din Caraibe si pentru partile de sud ale regiunii care va avea sa devina
Statele Unite. Miscarile pentru abolirea sclaviei au dat roade in posesiunile
coloniale britanice cu mult inainte de miscarea similara din Statele Unite, comertul
cu sclavi a fost desfiintat in 1807, iar sclavia a fost abolita in dominioanele
britanice in 1833.

Competitia cu Franta

Puterea britanica ,militara si navala, condusa de oameni ca Robert Clive, James

Wolfe si Eyre Coote, a castigat pentru Marea Britanie doua dintre cele mai
importante parti ale imperiului sau Canada si India.
Dupa moartea mparatului mogul Aurangzeb, n 1707, Imperiul Mogul din
India intra ntr-o perioada de instabilitate. n acest timp, Compania Indiilor
Orientale principala organizaie comerciala a intrat mai direct n politica,
pentru a-i conserva poziia economica dominanta. Apoi, ntre 1740-1750,
Compania Indiilor Orientale a luptat cu Compania Franceza a Indiilor pentru
suprematie n India. O serie de lupte au culminat cu btlia de la Plassey din iunie
1757, n urma careia britanicii au nfrant pe rivalii francezi i indieni. Astfel,
Compania Indiilor Orientale a obinut poziia dominant n regiunea Bengal.
Lupta dintre coloniile britanice si franceze din America de Nord a fost edemica in
prima jumatate a sec. XVIII, dar Tratatul de la Paris din 1763, care a incheiat
Razboiul de 7 ani (cunoscut in America de Nord ca Razboiul francez si indian), a
lasat Marea Britanie ca forta dominata in Canada.
Pierderea celor 13 colonii britanice din America in 1776 1783 a fost compensata
de noi asezari in Australia din 1788 si de o crestere spectaculoasa a Canadei
Superioare (acum Ontario) dupa emigrarea loialistilor din coloniile care aveau sa
devina Statele Unite ale Americii.
Implicarea Marii Britanii n rzboaiele cu Frana, dup 1793, a dat un imbold
creterii imperiului. n 1794, Marea Britanie a capturat din nou zahrul francez
produs n insulele Caraibiene. A rezultat o invadare a pieei britanice cu zahr, ceea
ce a contribuit indirect la adoptarea legislaiei britance, din 1807, care interzicea
comerul cu sclavi, ,,vinovat de creterea produciei de zahr n coloniile
americane.
Razboaiele napoleoniene au furnizat spatii suplimentare imperiului; Tratatul de la
Amiens (1802) a facut ca Trinidad si Ceylon (acum Sir Lanka) sa devina oficial
teritorii britanice, iar in Tratatul de la Paris (1814) Franta a cedat Tobago,
Mauritius, Saint Lucia si Malta. Malacca s-a alaturat imperiului in 1795, iar Sir
Stamford Raffles a castigat Singapore in 1819. Asezarile canadiene din Alberta,
Manitoba si Columbia Britanica au extins influenta britanica in Pacific, in timp ce
cuceririle britanice ulterioare din India au fost excluse in provinciile unite Agra si
Oudh si in provinciile centrale, Bengalul de Est si Assam.
,,La sfritul Rzboaielor Napoleoniene, Anglia arta cu totul altfel dect n 1688.
Datorit unei creteri demografice importante, de dup 1770, ara ajunsese la o
populaie de 12 milioane de oameni, iar productivitatea agriculturii,
indutrializarea timpurie, dezvoltarea noilor tehnologii industriale i a fabricilor
au contribuit la nflorirea economic3.
Si comertul britanic a suferit cteva schimbari importante. Daca la 1700 cele mai
importate relatii comerciale (n privinta volumului i valorii schimburilor) erau
cele cu statele europene, n secolul XVIII comerul britanic s-a americanizat.
Pn la 1797-1798. America de Nord i Indiile de Vest primeau mai bine de
jumtate (57%) din exporturile britanice, i livrau 32% din importuri. n aceste
conditii, era de asteptat ca ,,trata,,(comertul cu sclavi) sa se dezvolte si sa
cunoasca proportii impresionante. Negustorii englezi asigurau capitalul necesar
pentru aceasta activitate, iar Jamaica, cea mai mare colonie britanica de sclavi, a
devenit cea mai bogat colonie a imperiului datorit veniturilor obinute pe seama
sclavilor adui din Africa.
Dezvoltarea comerului i-a stimulat pe negustori s asigure navele si bunurile
necesare noilor comunitati stabilite n colonii. Pe de alta parte, cresterea

3 Camil Muresan-Imperiul Britanic

demografica din America de Nord, din secolul al XVIII-a a dus la dezvoltarea unei
piete importante pentru exporturile britanice. O economie atlantica integrata s-a
dezvoltat dupa mijlocul secolului XVIII, odata cu aprofundarea relaiilor dintre
negustorii din porturile britanice, americane, caraibiene si spaniole.
Analiznd lucrurile dintr-o alt perspectiv, mai puin sceptic, se poate spune c
veniturile obinute din comerul cu sclavi au jucat un rol important n economia
britanic, i c industria s-a dezvoltat foarte mult datorit stimulului reprezentat de
posibilitatea expansiunii pieelor din colonii. Productorii ar fi fost astfel ncurajai
s-i dezvolte afacerile i s introduc noi tehnologii pentru a putea ine pas cu
cererile.
,,Studiile moderne arat c, de fapt, valoarea cheltuielilor pentru protejarea
coloniilor caraibiene sau pentru participarea la comerul n Oceanul Indian au
fost exagerate. E adevrat, englezii au cheltuit sume importante de bani n aceast
direcie, dar dezvoltarea comercial i imperial a dus la nflorirea serviciilor
financiare britanice, aducnd beneficii importante pe termen lung4.

Dominioane

Sec. XIX a fost perioada cea mai infloritoare a Imperiului Britanic. Administratia
si politica s-au schimbat in acest secol de la controlul dezorganizat din sec XVII si
XVIII la sistemul sofisticat caracteristic mandatului lui Joseph Chamberlain (1895
1900) din Administratia Coloniala. Acest birou, initiat in 1801, a fost la inceput o
anexa a Biroului Britanic si a Camerei de Comert, dar, prin anii 1850, devenise un
departament separat, cu in personal tot mai mare si o politica destul de
consecventa; aceasta a fost mijlocul prin care se instaurau disciplina si presiunea
asupra guverneleor coloniale atunci cand se considera ca astfel de actiuni sunt
necesare.
Noua Zeelanda a devenit oficial britanica in 1840, dupa care a urmat rapid
colonizarea sistematica. Partial din cauza presiunilor exerciate de misionari,
controlul britanic a fost extins in Fiji, Tonga, Papua si in alte insule din Oceanul
Pacific, iar in 1877 s-a creat Inalta Comisie Britanica pentru insulele din vestul
Pacificului. La inceputul revoltei indiene(1857), Coroana Britanica a acordat
Companiei Indiei de Est autoritate guvernamentala in India. Achizitia Birmaniei
(Myanmar) a fost incheiata in 1886, iar cucerirea Punjabului (1849) si a
Baluchistanului (1854-1876) a oferit teritorii noi foarte vaste in subcontinentul
indian. Terminarea Canalului Suez (1869) de catre francezi oferea Marii Britanii un
drum maritim mult mai scurt catrea India. Marea Britanie a raspuns la aceasta
4 Andr Maurois- Istoria Angliei
oportunitate prin extinderea portului Aden, prin infiintarea unui protectorat in
Somaliland (astazi Somalia) si prin extinderea influentei sale in seicatele din
Arabia de Sud si din Golful Persic. Coprul, care era, la fel ca Gibraltar si Malta, o
legatura in lantul de comunicare cu India prin Marea Mediterana, a fost ocupat in
1878. Influenta britanica s-a extins si in late regiuni ale Orientului Indepartat, odata
cu dezvoltarea asezarilor de langa stramtoare si cu statele malaeziene federalizate,
iar in anii 1880 s-au infiintat protectorate in Brunei si Sarawak. Insula Hong Kong
a devenit britanica in 1841, iar un imperiu informal a operat in China prin
intermediul porturilor britanice si al marelui oras comercial Shanghai.
In sec. XIX insa, cea mai mare extindere a puterii britanice a avut loc in Afica.
Marea Britanie a fost recunoscuta ca forta conducatoare in Egipt din 1882 si in
Sudan din 1889. In a doua jumatate a secolului, Royal Niger Company a inceput sa
extinda influenta britanica in Nigeria, iar Coasta de Aur (astazi Ghana) si Gambia
au devenit de asemenea, posesiuni britanice. Imperial British East Africa Company
a operat in spatiile care sunt acuma Kenya si Uganda, iar British South Africa
Company a operat in zona unde se afla acuma Zimbabwe, Zambia si Malawi.
Victoria Marii Britanii in razboiul sud-african (1899 1902) i-a permis sa anexeze
Transvaalul si Statul Liber Orange in 1902 si sa creeze Uniunea Africii de Sud in
1910.
,,Lantul de teritorii britanice rezultat care se intindea din Africa de Sud catre
nord, spre Egipt a dat nastere in randul britanicilor la o viziune entuziasta a
unui imperiu african intins de la Cape la Cairo. Spre sfarsitul sec. XIX,
Imperiul Britanic cuprindea aproape un sfert din suprafata de uscat a lumii si
peste un sfert din populatia sa totala5.
Ideea de autoguvernare limitata pentru cateva dintre coloniile Marii Britanii a fost
sugerata pentru prima data pentru Canada de catre Lord Durham 1839. Acest raport
a propus o autoguvernare responsabila pentru Canada, astefel incat un cabinet de
ministrii ales de canadieni sa poata exercita puteri executive in locul oficialilor
alesi de guvernul britanic. Deciziile din domeniul afacerilor externe si aparare erau
luate, in continuare, de un general guvernator care actiona la comanda guvernului
britanic din Londra. Sistemul in care unor colonii li se permitea sa isi administreze
din plin propriile afaceri sub guvernatorii numiti de tara mama s-a raspandit
rapid. In 1847, acesta a fost aplicat in coloniile din Canada si a fost extins ulterior
in coloniile australiene, in Noua Zeelanda si in Colonia Capului si Natal din Sudul
Aficii. Aceste colonii au obtinut un control atat de mare asupra afacerilor interne
incat, in 1907 li s-a acordat noul de dominioane. In 1910, alt dominion, Uniunea

5 Andr Maurois-Istoria Angliei

Africii de Sud, a fost format Colonia Capului, Natal si fostele republici bure
Transvaal si Statul Liber Orange.

Acest grup select de natiuni din imperiu, cu populatii europene substantiale si o

experienta indelungata de forme si practici britanice, a fost denumit cel mai adesea
Commonwealthul Britanic. Solicitarile si presiunile impuse de Primul Razboi
Mondial, dar si consecintele acestuia au condus la o recunoastere oficiala mai clara
a statutului special al dominioanelor. Cand Marea Britanie a declarat razboi
Germaiei in 1914, acest lucru a fost in numele intregului imperiu, al
dominioanelor, precum si al coloniilor. Dar, dupa sfarsitul Primului Razboi
Mondial in 1918, dominioanele au semnat tratate de pace pentru ele insele si s-au
alaturat Ligii Natiunilor nou formate, ca state independente, egale Marii Britanii.
In 1931, Statutul de la Westminster le-a recunoscut ca state independente in cadrul
Imperiului Britanic, egale ca statut cu Regatul Unit al Marii Britanii. Statutul se
refera in mod expres la Commonwealthul Britanic al Natiunilor. La izbucnirea
celui de-Al Doilea Razboi Mondial in 1939, dominioanele au declarat in nume
propriu.

Restul Imperiului Britanic a constat in cea mai mare parte din colonii si alte
teritorii dependente ale caror populatii indigene nu au avut nici o astfel de
experienta. S-au incerat diverse tehnici administrative pentru acestea, de la
sofisticatul Serviciu Civil Indian, care adopta pe larg si eficient practici autohtone
pentru dreptul civil si administratie, pana la supravegherea foarte laxa si indirect
exercitata intr-o serie de teritorii africane, unde colonistii si interesele comerciale
erau separate in timp ce africanii nativi erau segregati in rezervatii.

Asadar, niciun istoric nu ar argumenta c imperiul i comerul au avut un impact

nesemnificativ asupra industrializrii Marii Britanie. ns ct de mare a fost acest
impact?Istoricii au ajuns oarecum la un conens:comerul i imperiul au fost
importante pentru dezvoltarea economic britanic n epoca Hanovrian, n aa fel
nct, pn la 1815, englezii ajunseser s domine lumea. Se subliniaz ns c
aceste rezultate nu ar fi fost obinute fr sprijinul important al Marinei Regale i
al politicilor fiscale i militare impuse de guvern. Ce nseamn asta? Expansiunea
imperial britanic a presupus numeroase conflicte militare, iar abilitatea
guvernului de a crete taxele i de a-i asigura mprumuturile necesare pentru
susinerea politicii militare, precum i pentru ntreinerea unei Marine net
superioare, a avut un rol esenial n crearea condiiilor necesare pentru nflorirea
imperiului.
Bibliografie
1.Camil Muresan- Imperiul Britanic
2.Andr Maurois- Istoria Angliei
3.Historia.ro
4.Descopera.org