IMPLICAREA FRANȚEI ÎN

REVOLUȚIA AMERICANĂ
1
1. Ce este Revoluția Americană

• Revoluţia americană cuprinde o serie de evenimente de natură

politică, economică, militară, organizatorică şi legislativă
petrecute în a doua jumătate asecolului al XVIII-lea, mai exact
între 1763 şi 1791, care au culminat cu apariţia unui stat
independent şi suveran în America de Nord, Statele Unite ale
Americii.

2
• Revoluţia americană a fost unul din evenimentele majore al epocii
moderne, care s-a desfăşurat sub forma unor serii de revolte şi
transformări ale modului de gândire a lcoloniştilor, apoi sub forma
unui război, numit Războiul de independenţă al Statelor Unite ale
Americii, care a avut loc între cele 13 colonii britanice din America de
Nord şi ţara lor de origine, Marea Britanie, urmat de organizări
economice, structurale, politice, statale si legislative unice şi
novatoare în istoria modernă.
3
 1. Motivația ideologică

• „Dă-mi libertate sau dă-mi moartea!” declara Patrick Henry la cea de-a doua
Convenție din Virginia, în martie 1775, convingându-i pe ceilalți delegați,
inclusiv George Washington și Thomas Jefferson, să voteze în favoarea
implicării trupelor din Virginia în lupta revoluționară care se apropia.

• La baza acestor cuvinte se afla gândirea politică a filozofului francez Jean-

Jacques Rousseau, care și-a început cartea din 1762, Contractul social, cu
cuvintele „Omul se naște liber și oriunde se află în lanțuri”.

4
 1. Motivația ideologică

• În anii 1760, părinții fondatori și colegii lor au studiat cu nerăbdare

filosofia politică franceză.

• „A devenit aproape o datorie patriotică pentru coloniști să admire

Franța ca contrapondere ideologică la o Anglie din ce în ce mai
ostilă”, a scris istoricul Lawrence Kaplan de la Kent State
University.

5
 2. Reprezentau o amenințare geopolitică
semnificativă pentru britanici

• Pornind de la înfrângerea sa din războiul de șapte ani și pierderea

coloniilor din întreaga lume, inclusiv o mare parte din Canada, Franța a
văzut rebeliunea Americii ca o oportunitate de răzbunare și de a restabili
o parte din propriul imperiu pe cheltuiala britanică.

• Comte de Vergennes, ministrul de externe al Franței, l-a îndemnat pe

Ludovic al XVI-lea să sprijine americanii, argumentând că „providența a
marcat acest moment pentru umilirea Angliei”.

6
• Participarea franceză a transformat ceea ce altfel ar fi putut fi o
rebeliune colonială oarecare într-un război semnificativ, cu
potențialul de a deveni un alt conflict global.

• S-a dovedit că britanicii nu aveau apetit pentru acest lucru, mai

ales când alte puteri europene, cum ar fi Spania și Republica
Olandeză, s-au dovedit dispuse să sprijine coloniștii.

• Calculul geopolitic a făcut dificilă situația britanicilor care încercau

să evite perspectiva unei bătălii prelungite, costisitoare și globale.

7
 3. Sprijin în secret pentru declanșarea ostilităților

• Într-o seară din decembrie 1775, Benjamin Franklin, delegat la cel

de-al doilea Congres Continental și membru al Comitetului de
corespondență secretă, care conducea relațiile externe, s-a strecurat
în tăcere în Sala Carpenters din Philadelphia împreună cu patru dintre
colegii săi pentru a se întâlni pe Julien-Alexandre de Bonvouloir, un
trimis secret al regimului francez.
• Întâlnirea clandestină a semănat semințele unei relații secrete
puternice între revoluționari și Franța, care a precedat tratatele
formale din 1778.
8
• Rapoartele lui Bonvouloir înapoi în Franța au fost entuziaste.
• „Toată lumea aici este un soldat”, nota el despre colonii.
• Echipa de negociatori a lui Franklin l-a trimis pe Silas Deane la Paris sub
masca unui negustor care caută bunuri de cumpărat pentru revânzare
către nativii americani.
• Misiunea reală a lui Deane a fost foarte diferită: a căutat ingineri militari,
împreună cu îmbrăcăminte, arme și muniție pentru 25.000 de soldați.
• De asemenea, el cerea și bani de la francezi pentru a plăti pentru toate
aceste pregătiri. În termen de două săptămâni de la sosire, avea ceea ce
își dorea, iar Franța devenise un susținător secret al revoluției.

9
 4. Bani, voluntari și materiale militare

• Încă din primele zile, rebeliunea Americii depindea de disponibilitatea

francezilor de a oferi sprijin material care să-i permită lui Deane și
partenerilor săi să livreze provizii forțelor revoluționare asediate.
• În cele din urmă, Franța a furnizat aproximativ 1,3 miliarde de lire în
bani și bunuri pentru a sprijini rebelii.
• Estimările sugerează că la victoria coloniștilor din octombrie 1777 la
Saratoga, un moment decisiv în război, 90 la sută din toate trupele
americane purtau arme franceze și erau complet dependenți de praful
de pușcă francez.

10
• Acest triumf i-a determinat pe francezi să-și deschidă mai mult
buzunarele.
• Odată ce relația a fost formalizată în cele două acorduri gemene la
începutul anului 1778: Tratatul de alianță și Tratatul de prietenie și
comerț, fluxul de provizii a crescut, împreună cu numărul de soldați și
marinari care traversau Atlanticul pentru a lupta pentru cauza
americană.
• Aproximativ 12.000 de soldați francezi și aproximativ 22.000 de
marinari, la bordul a 63 de nave de război au luptat pentru Revoluție.
• Lafayette a fost unul dintre primii, și cei mai proeminenți, oficiali
francezi care s-au alăturat luptei contra britanicilor.
11
 5. Legitimitate politică internațională

• Fără ajutorul Franței, revoluționarii americani ar fi putut fi văzuți de

alte puteri majore doar ca niște supuși trădători care se răzvrătesc
împotriva conducătorilor lor de drept.
• Dorința francezilor de a negocia cu Deane, Franklin și succesorii
acestora a conferit legitimitate liderilor americani.
• Tratatul din 1778 a recunoscut oficial Statele Unite ca o națiune
independentă și a deschis calea americanilor pentru a-și continua
tranzacționarea internațională.

12
• De-a lungul timpului, Franța a apelat, de asemenea, la ajutorul altor
puteri majore europene: Spania s-a aliat cu Statele Unite în 1779.
• Austria, care nu s-a alăturat niciodată războiului, a precizat că va
sprijini Franța într-un conflict mai amplu pornit din cauza fostelor
colonii.
• În urma predării de la Yorktown, sprijinul diplomatic al Franței, dar
și încă un împrumut, s-au dovedit esențiale pentru ajungerea la un
sfârșit formal al conflictului, prin Tratatul de la Paris din 1783.

13
• Atât francezii, cât și americanii au refuzat ofertele britanice de
acorduri de pace separate, iar ministrul francez de externe
Vergennes a avut un rol cheie în intermedierea tratatului.

• În cele din urmă, abia când Marea Britanie și Franța și-au soluționat
conflictele, americanii au semnat în cele din urmă Tratatul de la
Paris.

14
Vă mulțumesc pentru atenție!

15