Razboiul de Independenta

Războiul de independență al Statelor Unite ale Americii (1775 – 1783), cunoscut în literatura de
specialitate de limbă engleză din Statele Unite ca Războiul revoluționar american (conform denumirii
originare, [The] American Revolutionary War), sau Războiul de independență american (conform
denominării originale, American War of Independence),[1] a fost un război care a durat între 1775 și
1783 și care s-a desfășurat în părțile estică și nord-estică ale teritoriului de azi al Statelor Unite, respectiv
în sud-estul Canadei de azi, fiind purtat între Regatul Marii Britanii și revoluționarii celor treisprezece
colonii britanice din America de Nord, care au declarat independența acestora formând entitatea statală
numită Statele Unite ale Americii în 1776.

Anterior declanșării războiului propriu-zis, cele 13 colonii au declarat oficialii monarhului

britanic personae non grata, au format Cel de-al Doilea Congres Continental (conform originarului,
Second Continental Congress), au format o armată, Continental Army, un "embrion" de marină,
Continental Navy, și, apoi, la 4 iulie 1776, au declarat independența celor 13 foste colonii britanice din
America de Nord. Războiul de independență a fost culminarea mișcării de emancipare politică a
coloniștilor, Revoluția Americană, prin care puterea britanică a fost răsturnată. După circa trei ani de la
începutul conflictelor armate propriu-zise, în 1778, puteri europene majore se alăturaseră coloniștilor
împotriva britanicilor, înclinând ulterior decisiv balanța în favoarea americanilor. Diferite triburi de nativi
americani au luptat de ambele părți.

În timpul primei părți a războiului, datorită superiorității navale a Marii Britanii, orașele și zonele
de coastă s-au aflat sub controlul, respectiv sub ocupația britanicilor. Totuși, zonele de interior ale
coloniilor, unde trăiau circa 90 % din coloniștii americani, nu se aflau deloc sub control britanic.

După victoria trupelor americane de la Saratoga din 1777, Franța, având ca națiuni aliate
Republica olandeză și Spania, a intrat în război de partea americanilor. Intrarea Franței în război s-a
dovedit a fi în timp decisivă pentru soarta acestuia întrucât după victoria sa navală de la Chesapeake
împotriva flotei britanice a urmat capitularea armatei britanice de la Yorktown din 1781.

Încheierea efectivă a războiului de independență al Statelor Unite, deși după victoria americană
de la Yorktown nu au mai urmat alte bătălii, a avut loc la Versailles în decembrie 1783. Tratatul de pace
încheiat atunci recunoștea Statele Unite și suveranitatea acestora între Canada la nord, Florida la sud și
fluviul Mississippi la vest.
 Faza Militara
I. Războiul în nord (1775–1780)
1. Campania din Boston: Massachusetts
In perioada premergătoare războiului, Bostonul a fost scena unei activități revoluționare intense.
Generalul-locotenent Thomas Gage, comandantul suprem britanic pentru America de Nord, își avea
cartierul general acolo; sub comanda sa se aflau 4 regimente din Boston, compunându-se din 4000 de
oameni în total.
în noaptea de 18 aprilie 1775, generalul Gage a trimis 700 de oameni sa captureze muniția care era
depozitata de miliția coloniala la Concord în Massachusetts. Când coloniștii si-au dat seama ca urma ceva
sa se întâmple, mai mulți călăreți, printre care si Paul Revere, i-au alertat pe localnici. Cant trupele
britanice au intrat in Lexington in următoarea dimineață au fost întâmpinate de 77 de membri ai miliției
locale. A fost un schimb de focuri si mai multi localnici au fost ucisi.Trupele britanice si-au continuat
marsul catre Concord, unde au fost invinse de 500 de militieni.Britanicii au fost obligati sa se retraga in
Boston si au fost atacati de mii de membri al militiilor coloniale pe drumul de intoarcere. Aceste
incaierari, in mod pretentios numite Bataliile de la Lexington si Concord, reprezinta actiunile de
declansare a razboiului.Britanicii aflandu-se in retragere rapida, trupele de militie au inconjurat Bostonul
pentru a-i prinde in capcana.Britanicii au primit intariri pe mare, si pe 17 iunie 1775, trupele generalului
Howe au cucerit peninsula Charlestown in Bătălia de la Bunker Hill. Desi americanii s-au retras, britanicii
au suferit pierderi incat nu si-au mai putut continua actiunea.Asediul Bostonului nu a fost ridicat si Howe
l-a inlocuit pe Gage in functia de comandatul suprem. In iulie, noul comandant suprem al americanilor,
Washington, a sosit la periferia Bostonului pentru a prelua comanda fortelor sale coloniste.Si-a dat seama
imediat ca proviziile de praf si pusca erau insuficiente, pana la sfarsitul urmatorului an tot praful de pusca
avea sa fie importat din Franta.Intre timp a fost o perioada de acalmie militara care a durat mai multe
luni.In primavara, tunurile capturate la fortul Ticonderoga au fost pozitionate pe dealurile din jurul
pozitiilor britanice care au devenit astfel imposibil de aparat, astfel ca Howe si trupele lui s-au retras in
marie pe mare, pana la baza navala din Halifax, Nova Scotia.
 2. Invazia Canadei:Quebec
In timpul perioadei de acalmie militara, congresul continental a incercat o alta initiativa.Dupa ce odinioara
au esuat sa-i convinga pe canadienii francezi sa li se alature ca a 14-a colonie, congresul a cerut invazia
Canadei cu scopul de-ai alunga pe britanici din Quebec.Expeditia a esuat dezastruos militar si politic.Invazia
Canadei a schimbat opiniile multor oameni din Marea Britanie care pana atunci sustineau cauza colonistilor
americani.Dupa ce americanii s-au transformat in agresori, si-au pierdut sustinerea pe care o avusese de la
Marea Britanie, unde majoritatea populatiei era acum pentru orice act violent impotriva americanilor.

3. Campania din New York și New Jersey

În 1776, Congresul Continental l-a trimis pe Benjamin Franklin în cea mai importantă misiune a sa,
să convingă Franța să ajute coloniile britanice din America de nord în lupta lor pentru independență.
Înainte de a pleca, a împrumutat 4.000 de lire Congresului pentru a fonda Armata Continentală. Howe s-a
retras din Boston si a incercat sa cucereasca New Yorkul.Washington s-a bazat pe apararea orasului de
20000 de soldati impartiti intre Manhattan si Long Island.Trupele britanice s-au adunat pe Staten
Island.Washington le-a citit recent intocmita Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii
declarata de Thomas Jefferson(semnata pe 4 iulie 1776) trupelor sale, pentru a le inspira si a le arata ca nu
mai exista cale de intoarcere.Britanicii au debarcat 22000 de soldati pe Long Island pe 27 august 1776,
obligand armata americana mult mai mica sa se retraga pe inaltimile Brooklyn. Aceasta a fost cea mai
mare batalie din intreg razboiul.Desi s-a retras, Washington a reusit sa transfere armata in Manhattan. Pe
15 septembrie, Howe a debarcat 12000 de oameni in Mahattan, preluand rapid controlul
orasului.Washington s-a retras pe inaltimile Harlem si apoi si-a continuat retragerea in timp ce Howe
avansa.In loc sa urmareasca si sa distruga armata americana, Howe s-a intors in Manhattan.A ratat multe
ocazii de a zdrobi armata americana, care se micsora treptat. Generalul Cornwallis l-a urmarit prin New
Jersey pana cand, la inceputul lui decembrie, Washington si armata sa au traversat Delaware pentru a se
retrage in Pennsylvania.Campania a fost oprita un an, iar armata britanica s-a intors in garnizoane pe
timpul iernii.Britanicii pareau sa nu aiba niciun fel de problema in a zdrobi armata americana in
primavara.Perspectivele armatei continentale erau sumbre.Doar 5000 de oameni mai erau apti de lupta.La
sfarsitul anului, cand expirau inrolarile, acel numar urma sa scada la 1400. Dar Washington a decis sa
faca ce nimeni nu s-ar fi asteptat. In seara de Craciun a traversat raul Delaware pe ascuns si a lansat un
atac surpriza.In Batalia de la Trenton din 26 decembrie 1776, a capturat Trentonul, cat si 1000 de
mercenari germani.Cornwallis a pornit sa cucereasca Trentonul, dar Washington l-a surprins din nou
atacand ariegarda britanica la Princeton(3 ianuarie 1777).Dupa ce le ridicase extraordinar de mult moralul
americanilor, Washington s-a retras pentru iernat.

4. Saratoga și Philadelphia
Cauza americana a fost mai mult ajutata de incompetenta comandatilor militari britanici si a
superiorilor politici.Planul operatiunilor pentru 1777 ar fi trebuit sa includa o strategie coordonata pentru
cele doua armate britanice din America de Nord, cea a lui Carleton din Canada si cea a lui Howe din New
York.In locul unei singure campanii, unificata si integrata, la Londra au fost aprobate doua campanii de
catre lordul George Germain; din cauza planificarii slabe, a comunicatiilor defectuoase si a rivalitatii
personale, aceste campanii nu au lucrat in colaborare.Howe a capturat Philadelphia, dar armata din nord a
fost fortata sa se predea la Saratoga.Dupa aceasta dezastruoasa campanie din 1777, atat Howe, cat si
Carleton aveau sa demisioneze. In 1777, Burgoyne a organizat o expeditie in Canada care avea drept scop
sa preia controlul asupra lacului Champlain si a coridorului raului Hudson.Cu acel coridor aflat in mainile
britanicilor, Noua Anglie avea sa fie izolata de restul coloniilor. Burgoyne a condus o forta de 10000 de
oameni de-a lungul lacului catre Albany in statul New York, in timp ce a doua forta mai mica s-a deplasat
de-a lungul vaii Mohawk pentru a face jonctiunea cu Burgoyne la Albany.Burgoyne a pornit in iunie si a
recapturat fortul Ticonderoga.Dar dupa aceea, inaintarea a fost incetinita de americani, doborand copaci
pentru a-i bloca drumul.Forta mai mica a asediat fortul Stanwix-jumatate din acestia erau indieni
americani din tribul Mohawk, condusi de Joseph Brant.Dupa interventiile militiilor americane, britanicii
au ridicat asediul si s-au retras in Canada. Armata lui Burgoyne a scazut la 6000 de oameni, dar era
hotarat sa inainteze spre Albany.Generalul Gates, cu o armata de 8000 de soldati, ocupa o pozitie
fortificata la 16 kilometri sud de Saratoga, in statul New York.Burgoyne a incercat sa-i ocoleasca pe
americani, dar a fost atras in lupta in prima batalie de la Saratoga.Situatia lui Burgoyne era acum foarte
serioasa.Spera ca armata lui Howe din New York City se afla in drum spre el, dar se inselase.Intr-o
actiune prost coordonata, Howe plecase pe mare sa cucereasca Philadelphia.Militiile americane au sosit sa
intareasca armata lui Gates.In octombrie, acesta avea 11000 de oameni.In a doua batalie de la Saratoga,
Burgoyne s-a predat pe 17 octombrie. A fost momentul decisiv al razboiului.Increderea americanilor a
atins cote maxime.Victoria de la Saratoga i-a incurajat pe francezi sa intre in razboi de partea
americanilor.A compensat pierderea Philadelphiei, unde Howe l-a depasit pe Washington, care a trebuit
sa se retraga si sa il lase pe Howe in Philadelphia sa intre fara opozitie. Washington a iernat la Valley
Forge, la 32 kilometri de Philadelphia.In timpul iernii 1777-1778, 2500 de oameni, un sfert din armata lui
Washington, au murit din cauza bolilor si a vremii aspre.Insa in urmatoarea primavara soldatii
supravietuitori erau in forma optima, gratie unui program modern de instructie prusian implementat de
baronul von Steuben.Howe a fost inlocuit cu generalul Clinton in functia de comandant suprem britanic,
avand idei diferite. A abandonat Philadelphia pentru a putea intari controlul britanic asupra orasului New
York care, tinand cont de faptul ca francezii intrasera in razboi, devenea brusc vulnerabil in fata puterii
navale franceze. Washington l-a urmarit pe Clinton si l-a fortat sa lupte la Monmouth, la 28 iunie
1778.Batalia a fost nedecisiva, dar semnificativa pentru ca a fost ultima batalie importanta din
nord.Clinton a sosit la New York in iulie.A avut dreptate in privinta francezilor, a ajuns chiar inainte de
sosirea flotei franceze conduse de amiralul d'Estaing.Washington s-a intors la White Plains la nord de
New York.Cele doua armate se aflau acolo unde fusesera cu doi ani in urma, numai ca acum razboiul s-a
internationalizat. Franta a semnat tratat de alianta cu SUA pe 6 februarie 1778.Printre semnatari s-a
enumerat si Benjamin Franklin.Spania a intrat in razboi ca aliat al francezilor in iunie 1779.Olanda s-a
implicat si ea in razboi din 1780.Toate cele trei tari au finantat SUA de la inceputul razboiului pentru a
slabi puterea britanica.In Anglia, regele George al III-lea si-a dat seama ca nu mai exista nicio speranta
pentru a-i infrange pe colonistii americani.Dar era hotarat sa pedepseasca coloniile rebele pastrand 30000
de britanici in garnizoane diferite din America de nord pe termen nelimitat, pentru a bloca si ataca
porturile colonistilor si ca sa-i incurajeze pe indienii americani sa atace civili in dispute de frontiera.Spera
ca americanii sa aiba remuscari de pe urma instabilitatii si, dezamagiti, sa ceara singuri intoarcerea sub
autoritatea britanica.
II. Războiul la nivel internațional
La inceput, alianta franco-americana nu a mers foarte bine deoarece francezii sperau sa captureze
Indiile de Vest inainte de-ai ajuta pe americani in razboi.Spaniolii aveau si ei propriile lor interese in
razboi.Doreau o ocazie de-a captura Minorca si Gibraltarul de la britanici.In februarie 1782, un atac
comun francez si spaniol au reusit sa cucereasca Minorca, pe care Spania a pastrat-o apoi; insa nu au
reusit sa obtina Gilbratarul. Extinderea Razboiului Revolutionar a dus la lupte intense in Indiile de
Vest.Mai multe insule si-au schimbat stapanirea.In aprilie 1782, in batalia de la Saintes, o flota britanica
sub conducerea amiralului Rodney a invins flota franceza condusa de amiralul de Grasse.Aceasta batalie a
pus capat oricarei posibilitati ca Franta si Spania sa cucereasca Jamaica si alte colonii carabiene britanice.
Conflictul deschis dintre Franta si Marea Britanie in America de Nord si Marea Caraibelor a sporit
animozitatea dintre cele doua tari, izbucnand un conflict si in India.A inceput al doilea razboi dintre
Anglia si Mysore in 1780, avandu-i drept protagonisti pe oficialii guvernului britanic din Madras si
sultanul Tipu, conducatorul local al regatului Mysore si un aliat al Frantei.Razboiul s-a terminat cu
Tratatul de la Mangalore; a fost ultima oara cand un print sau un rege indian a putut sa-si impuna vointa
asupra britanicilor. Razboiul Revolutionar a dus la un conflict direct intre Marea Britanie si Olanda.In
1780, britanicii i-au atacat preventiv pe olandezi pentru a-i opri sa ia parte la Liga Neutralitatii Armate si
pentru ca ii sprijineau pe colonistii americani.Razboiul anglo-olandez care a durat pana in 1784 a fost
dezastruos pentru economia olandeza.

Frontul din sud

Desi flota maritima britanica era net superioara (100 de vase de linie si vase mai mici), britanicii le-au
folosit doar pentru transportul trupelor in primele faze ale razboiului.Americanii, care nu posedau nicio
flota, si depindeau de corsari, au agresat navele britanice si au folosit dupa 1775 mici vase pentru a jefui
corabiile britanice.Pe 24 aprilie 1778, au capturat HMS Drake.

In partea sudica, Clinton si armata sa repurtasera mici succese.In decembrie 1778, o expeditie britanica
din New York a reusit sa cucereasca Savannah in Georgia.Clinton a asediat Charleston, Carolina de Sud
si l-a cucerit in mai 1780.Credea ca va cuceri sudul complet.Actiunile colonistilor americani esuau pe
toate fronturile.In august, generalul Cornwallis era gata sa invadeze Carolina de Nord. O aripa a armatei
sale a fost invinsa in batalia de la Kings Mountain in octombrie 1780, apoi, armata britanica a mai fost
invinsa in Batalia de la Cowpens in ianuarie 1781.Dupa o serie de batalii succesive, britanicii au fost
epuizati.Colonistii americani erau condusi de generalul Nathanael Greene, care a rostit cuvintele
memorabile: Luptam, suntem invinsi, ne ridicam si luptam din nou. Cornwallis a trecut in nord, in
Virginia.In martie 1781, Washington l-a trimis pe generalul Lafayette sa organizeze apararea Virginiei in
fata lui Cornwallis.Lafayette i-a hartuit pe britanici, nedorind sa riste o confruntare majora.Frustrat ca nu-l
putea atrage pe Lafayette in lupta, Cornwallis si-a mutat fortele in Yorktown in iulie, pentru a le
transporta pe mare inapoi la New York.
 Sfarsitul razboiului si urmari ale razboiului

Un eveniment crucial pentru încheierea războiului s-a petrecut la Yorktown în octombrie 1781. În luna
precedentă, o forță navală franceză învinsese o flotă britanică în Bătălia de la Chesapeake. Acest lucru a
împiedicat planul lui Cornwallis de a se refugia pe mare. Dupa ce și-a dat seama că l-a prins pe
Cornwallis în capcană, Washington s-a grăbit să aducă soldați americani și francezi din New York pentru
a-l asedia pe britanic la Yorktown. O forță aliată franceză și americană numarând 17000 de oameni a
început asediul la începutul lui octombrie.

Cornwallis a înțeles imediat că situația lui era fără speranță și s-a predat la 19 octombrie 1781. Începând
cu anul 1781, Benjamin Franklin a negociat pacea cu Marea Britanie, care s-a finalizat în 1783, el fiind
unul din cei care a semnat tratatul de pace încheiat odată cu recunoașterea Statelor Unite de către Marea
Britanie, Tratatul de la Paris (1783). Vestea capitularii de la Yorktown a cazut ca o lovitura de trasnet in
Anglia. Partizanii pacii au devenit majoritari la Westminster si nu au mai existat alte campanii britanice
pe teritoriul Americii de Nord. Razboiul a continuat pe mare in Indiile de Vest intre flota franceza si cea
britanica. Pe rutele comerciale maritime din intreaga lume, navele americane au atacat in mod repetat
vasele britanice civile, iar acest lucru a avut un efect notabil asupra comertului britanic, negustorii au
exercitat o presiune suplimentara asupra politicienilor pentru a opri razboiul. Lordul North, premierul
britanic care fusese in functie pe parcursul razboiului, a demisionat in martie 1782. Dupa cateva
saptamani, Camera Comunelor a votat incheierea razboiului.Sfarsitul oficial nu a venit odata cu semnarea
Tratatului de la Paris in septembrie 1783; acesta a fost ratificat de catre Congresul Statelor Unite in
ianuarie 1784

Consecinte
Bilantul pierderilor umane este necunoscut, dar in batalii au murit mai putini oameni decat cei bolnavi de
variola.Dintr-un total estimat de 25000 de colonisti americani care au murit ca militari activi, 17000 au
murit din cauza bolilor si lipsei de ingrijire cat timp au fost prizonieri de razboi ai britanicilor.Din 19740
de britanici care si-au pierdut viata, 18500 au murit din cauza bolilor, mai ales de scorbut.42000 de
marinari britanici au dezertat in timpul razboiului.

Pentru britanici, costul in bani al razboiului a fost considerabil: 80 milioane de lire sterline-cu mult peste
datoria de pe urma razboiului franco-indian.Razboiul de Independenta era un razboi pe care britanicii il
puteau castiga, dar nu s-a putut din diverse motive. Unul dintre motive ar fi fost problema logistica
generata de distanta armatei fata de casa, nu doar in privinta transportului, ci si comunicarii rapoartelor si
ordinelor care intarziau 2 luni.Nu a existat o organizare centrala a coloniilor inainte de razboi, nu a existat
niciun centru de putere clar, a carui capturare ar fi insemnat victoria si sfarsitul razboiului.Un alt motiv
semnificativ a fost implicarea Frantei ca aliat american si sprijinul acordat din partea Spaniei si
Olandei.Cu siguranta colonistii ar fi pierdut razboiul fara sprijinul Frantei. Razboiul a jucat un rol
semnificativ in dezvoltarea relatiilor rasiale in America.In 1776, Washington a ridicat interdictia in
privinta inrolarii negrilor, lucru care a dus la recrutarea a 5000 de soldati de culoare; in armata britanica
au participat peste 20000 de soldati negri.Majoritatea indienilor se opuneau colonistilor, pentru ca le
luasera pamanturile, de aceea au luptat de partea britanicilor.Un total de 13000 de razboinici indieni au
luptat de partea britanicilor, indienii irochezi contribuind cu cel mai bun contigent. Cea mai mare
semnificatie a razboiului o reprezinta rezultatul sau: cele 13 colonii nu mai erau colonii, ci un stat
autonom federal: Statele Unite ale Americii.A fost una dintre cele mai spectaculoase razboaie/revolutii de
pe urma careia a rezultat nasterea unei noi natiuni, care avea sa devina ulterior superputerea globala din
prezent.

În martie 1783, Washington își folosește influența pentru a dispersa un grup de ofițeri care amenințau să
confrunte congresul în legătură cu întârzieria plății soldelor. Prin Tratatul de la Paris, semnat in decembrie
același an, Marea Britanie recunoaște independența Statelor Unite. Washington își dizolvă armata și pe 2
noiembrie le adresează soldaților săi un elocvent discurs de rămas bun.Pe 25 noiembrie , britanicii
evacuează New York City și Washington și guvernatorul preiau posesia. La 4 decembrie la Fraunces
Tavern Washington își ia formal rămas bun de la ofițerii săi iar în 23 decembrie 1783 imitândul pe
generalul roman Cincinnatus demisionează din funcția de comandant suprem.Retragerea lui Washington
la Mount Vernon a fost de scurtă durată. A făcut o expediție exploratorie la frontiera vestică în 1784, a
fost apoi convins să participe la convenția constituțională în Philadelphia în vara lui 1787 și a fost ales
unanim președinte al Convenției. Colegiul electoral l-a ales în unanimitate pe George Washington
președinte în 1789 și apoi în alegerile din 1792.Washington rămâne până azi singurul președinte care a
luat 100% din voturile electorale.

Noua natiune a fost creata neobisnuit de repede si a fost necesar sa li se explice colonistilor pentru ce
lupta.In 1776, Thomas Jefferson a consemnat pentru ei toate aceste aspecte.Declaratia de independenta
redactata de el a devenit piatra de temelie a noului stat.Este plina de idei noi si puternice si de idealuri
iluministe, proaspat venite din Europa revolutionara.Unele sectiuni ale Declaratiei reprezinta atacuri
directe la adresa regelui George III si a guvernului sau, absolut specifice pentru vremurile de atunci, dar
afirmatiile mai generale au si in ziua de azi o rezonanta deosebita.