George Washington (n. 22 februarie 1732, Westmoreland, Virginia — d.

14
decembrie 1799, Mount Vernon, Virginia) a fost un general şi om de stat american, militant şi factor
activ în obţinerea independenţei faţă de Regatul Unit a coloniilor din America de Nord, primul
preşedinte al Statelor Unite ale Americii.

În 1775 a fost numit comandant suprem al tuturor forţelor militare ale coloniilor răsculate împotriva
Angliei. A avut un rol decisiv în organizarea armatei americane care a repurtat victoriile de la Saratoga
(1777) şi Yorktown (1781), hotărâtoare pentru obţinerea independenţei Statelor Unite ale Americii. În
1787, Washington a fost preşedintele Convenţiei constituţionale care a adoptat Constituţia Statelor
Unite ale Americii, în vigoare şi astăzi. Ca preşedinte între 1789 şi 1797, Washington a dus o politică
internă conservatoare, iar pe plan extern a fost un adept al izolaţionismului. Cu ocazia discursului său de
adio, în 1797, recomanda Statelor Unite să intervină cât mai puţin posibil în afacerile politice ale lumii şi,
mai ales, să nu se alieze cu nicio naţiune europeană în cazul unui conflict pe vechiul continent.

George Washington a fost primul copil al lui Augustine Washington şi al celei de-a doua soţii a acestuia,
Mary Ball Washington. Pe data de 6 ianuarie 1759 s-a căsătorit cu Martha Dandridge Custis, o văduvă
destul de înstărită.

Preia comanda Armatei Continentale pe terenul de la Cambridge, Massachusetts în iulie 1775.

Pe 12 decembrie 1799, Washington petrece câteva ore inspectând ferma sa călare pe cal, în zăpadă, pe
o ploaie care s-a transformat mai târziu în grindină. Întorcându-se la fermă, s-a aşezat la masă pentru
cină fără a-şi schimba hainele ude. În dimineaţa următoare s-a trezit cu o răceală groaznică, febră şi o
infecţie la gât, care s-au transformat curând în laringită acută şi pneumonie. Washington moare pe data
de 14 decembrie 1799, seara, în casa sa din Mount Vernon, în vârstă de 67 de ani. Ultimele sale cuvinte
au fost „Tis well”.

Razboiul cu francezii şi indienii (Războiul de 7 ani)

În1754 Dinwiddie îl delega pe Washington, pe atunci Locotenent Colonel şi îi ordonă să conducă o

misiune care urma să îi scoată pe francezi din Fort Duquesne. Împreună cu aliaţii săi indieni conduşi de
Tanacharison, Washington şi trupele sale surprind în ambuscadă un detaşament de recunoaştere
francez de circa 30 de soldaţi conduşi de Joseph Coulon de Jumonville. Washington şi trupele sale sunt
copleşiţi la Fort Necessity de o forţă franceză şi indiană numeric superioară şi mai bine poziţionată, în
ceea ce a fost singura capitulare din cariera sa. Termenii capitulării includ aserţiunea că Washington l-a
asasinat pe Jumonville după ambuscadă. Cum Washington nu cunoştea franceza, nu şi-a dat seama de
conţinut şi a semnat documentul. Eliberat de către francezi, Washington se întoarce în Virginia, unde
numele îi este spălat de vina capitulării, dar demisionează pentru că nu este de acord cu reorganizarea
miliţiilor coloniei. În 1755 Washington este adjunctul generalului britanic Edward Braddock în nefericita
expediţie Monongahela. Acesta a fost un efort major de recucerire al zonei Ohio. În timp ce Braddock
este ucis şi expediţia se sfârşeşte într-un dezastru militar, Washington se distinge ca eroul de la
Monongahela. Rolul lui Washington în timpul bătăliei este încă dezbatut, biograful Joseph Ellis, afirmă că
Washington a călărit de-a lungul şi de-a latul câmpului de bătălie reorganizând rămaşiţele forţelor
Britanice şi a miliţiilor din Virginia pentru a se retrage. În urma acestei acţiuni, lui Washington i se
încredintează comanda unei zone dificile de frontieră în munţii Virginiei unde este recompensat prin
avansarea la gradul de colonel şi numit comandant al tuturor forţelor coloniei Virginia. În 1758,
Washington participă cu gradul de Brigadier General în expediţia lui Forbes care îi sileşte pe francezi să
evacueze Fort Duquesne şi duce la întemeierea britanicului Pittsburgh. Târziu în acelaşi an, Washington
demisionează din serviciul militar activ şi petrece următorii 16 ani ca proprietar de plantaţie şi politician
in Virginia.

Miliţia colonială opusă armatei regulate

În calitate de ofiţer în miliţia colonială, cu toate că avea grad înalt, Washington conştientiza acut
disparitatea între ofiţerii din miliţia colonială şi cei din armata britanică (regularii). Fratele său cel mai
mare Lawrence fusese norocos să fie recompensat cu un grad în rândul armatei britanice, în calitate de
“Căpitan în regiment pedestru”, în vara lui 1740, când armata britanică crează un nou regiment (61
infanterie, cunoscut ca Gooch’s American Regiment) în colonii, pentru a fi folosit în lupte în Indiile de
Vest. Fiecărei colonii i se îngăduia să îşi numească singură ofiţerii de companie, căpitanii şi locotenenţii,
numiri semnate de către colonelul Willliam Blakeney erau distribuite către diverşi guvernatori.
Cincisprezece ani mai târziu, când generalul Braddock ajunge în Virginia în 1755 cu două regimente de
regulari (44 infanterie şi 48 infanterie), Washington caută să obţină o numire dar niciuna nu era de
vânzare (numirile ca ofiţer putânduse cumpăra de cei cu origine aristocratică). Decât să servească ca
locotenent colonel în miliţia colonială unde ar fi fost inferior unor tineri ofiţeri cu grad mai mic ca el dar
în armata britanica ca regulari, Washington alege să servească în calitate privată ca aide-de-camp, ajutor
de campanie pe lângă general. Ca ajutor de campanie putea să comande soldaţi din armata regulată. În
urma înfrângerii lui Braddock, parlamentul britanic decide în noiembrie 1755 să creeze un nou regiment
regal de infanterie, mai târziu numit Regimentul Regal de Puşcaşi, dar spre deosebire de predecesorul
Regiment American din 1740-1742, toti ofiţerii erau recrutaţi în Anglia sau Europa la începutul lui 1756.

Revoluţia americană

După începerea luptelor în aprilie 1775, Washington apare îmbrăcat în uniformă militară la Al doilea
Congres Continental semnalând că el este pregătit de război. Washington avea prestigiul, experienţa
militară, carisma şi prestanţa militară, reputaţia de a fi un patriot, era sprijinit de către Sudul Americii în
special Virginia. Deşi nu a căutat explicit să ia comanda şi chiar a afirmat că nu este la înălţimea unei
astfel de însărcinări, nu avea nici un competitor serios. Congresul crează Armata Continentală pe data de
14 iunie 1775. Propus de către John Adams de Massachusetts, Washington este astfel numit General
Maior şi ales de către Congres pentru a fi Comandant Suprem. Washington preia comanda Armatei
Continentale pe câmpul din Cambridge, Massachusetts în Iulie 1775, în timpul asediului Bostonului deja
în desfăşurare. Realizând că armata sa duce lipsă disperată de praf de puşcă Washington caută alte
surse. Sunt organizate raiduri asupra unor arsenale britanice, inclusiv unele în Caraibe, se încearcă
producerea prafului de puşcă. Către sfârşitul lui 1776 sunt obţinute 2,5 milioane de livre, majoritatea din
Franţa, o cantitate abia adecvată faţă de nevoile armatei. Washington reorganizează armata şi îi forţează
pe englezi să se retragă prin instalarea artileriei pe înălţimile din Dorchester Heights care dominau
oraşul. Britanicii evacuează Bostonul şi Washington îşi mută armata la New York. Deşi negative în
aprecierile referitoare la Congresul Continental, ziare britanice lăudau caracterul lui Washington şi
calităţile sale de comandant militar. Acestea erau articole îndrăzneţe despre un general inamic care
comanda o armată apărând o cauză despre care mulţi britanici credeau că va ruina imperiul britanic.
Refuzul lui Washington de a se implica politic, întărea reputaţia acestuia de om total dedicat misiunii
sale militare şi fiind deasupra luptelor diverselor facţiuni.