Matei Madalin

Razboiul de secesiune din SUA

Războiul Civil American, numit și Războiul de secesiune, sau Razboiul dintre state, sau
Razboiul dintre Nord si Sud a fost un conflict politic și militar, care a durat patru ani (1861–
1865), dintre Uniunea sau Statele din Nord ale Statelor Unite ale Americii și Statele din Sud,
mai întăi șapte, iar mai apoi unsprezece state, care s-au desprins pe rând din structura SUA,
între 1860–1861, alcătuind o nouă entitatea statală federală, numită Statele Confederate ale
Americii. În urma alegerii candidatului republican Abraham Lincoln (12 februarie 1809 – 15
aprilie 1865), ca Președinte al SUA, care militase pentru limitarea sclaviei la statele federale în
care exista, mai multe state din sud au decis desprinderea și formarea unei noi entități statale.
Atât administrația aflată la finalul mandatului, cea a președintelui James Buchanan, cât și cea
nouă, a președintelui ales, Abraham Lincoln, au respins secesiunea, privind-o ca pe un act de
rebeliune. stilitățile au început la 12 aprilie 1861, când forțele confederate au atacat postul
militar federal de la Fort Sumter, din Carolina de Sud. Lincoln a răspuns chemând o armată de
voluntari din fiecare stat și ordonând mobilizarea generală, ceea ce a condus la declararea
secesiunii a încă patru state sclavagiste din Sud. Ambele părți și-au constituit armate de război,
iar Uniunea a preluat controlul statelor de graniță încă din prima perioadă a războiului și a
efectuat o severă și eficientă blocadă navală de-a lungul întregului conflict. Războiul va fi
castigat de Uniune, fiind însă cel mai sângeros din istoria Statelor Unite(655 000 de morti, față
de aproximativ 110 000 morți în Primul Razboi Mondial și 290 000 morți în Al Doilea Război
Mondial) și foarte probabil cel mai important război ideologic și identitar, pentru că dacă
Războiul de Independență American(1776-1783) a dus la formarea Statelor Unite, Războiul
Civil American(1861-1865) a determinat, printre altele și principiile ideologice după care
națiunea acestui nou stat se va ghida. În septembrie 1862, Proclamația de emancipare a lui
Lincoln a transformat desființarea sclaviei din Sud într-un scop al războiului și i-a determinat pe
britanici să nu intervină. Comandantul confederat Robert E. Lee a repurtat câteva victorii pe
frontul estic, dar în 1863 înaintarea sa spre nord a fost oprită la Gettysburg, iar pe frontul vestic
Uniunea a preluat controlul râului Mississippi după Bătălia de la Vicksburg, separând
Confederația în două. Avantajele materiale și numerice ale Nordului s-au concretizat în 1864
când Ulysses S. Grant a măcinat armata lui Lee în mai multe bătălii de uzură, iar generalul
unionist William Sherman a ocupat orașul Atlanta, capitala statului Georgia, pentru ca apoi să
se deplaseze spre Oceanul Atlantic. Rezistența Confederației s-a prăbușit după ce Lee s-a predat
lui Grant la Appomattox pe 9 aprilie 1865. Războiul, care este conflagrația cu cele mai multe
victime din istoria Statelor Unite, s-a soldat cu moartea a peste 620.000 de soldați, a unui număr
de peste 325.000 de combatanți dați dispăruți și al unui număr nedeterminat de civili, a pus
capăt sclaviei în Statele Unite, a restaurat Uniunea și a întărit rolul guvernului federal în cadrul
acesteia. Aspectele sociale, politice, economice și rasiale ale războiului au marcat perioada de
reconstrucție care a durat până în 1877 și au continuat să se manifeste și de-a lungul secolului al
XX-lea