Începând cu deceniul patru al secolului al XIX-lea, democraþia americanã este bine consolidatã.

Votul devine universal, statele Uniunii eliminã mãsurile discriminatorii în materie religioasã, conventiile nationale
desemneazã candidatii la presedintie, sistemul bipartid functioneazã, permitând alternarea la putere.
Pericolul intern pare sã vinã, din ce în ce mai clar, pe fundalul expansiunii teritoriale cãtre Vest, de la atitudinea fatã
de sclavie – problemã în primul rând economicã si, mai apoi, moralã si politicã.

"Compromisul Missouri" care delimita zonele cu si fãrã sclavie la paralela 36* 30’
Rãzboiul cu Mexicul si achizitia de noi teritorii în Vest si Sud amplificã contradictiile.

Nu multã vreme dupã “goana dupã aur” declansatã în 1848, California este primitã în uniune ca stat liber de sclavie.
În 1854, este rândul Kansasului, dar aici se încalcã “compromisul Missouri” si izbucneste un conflict violent. În cele
din urmã, Congresul, printr-un act special, admite în Uniune Kansasul ca stat liber si Nebraska ca stat sclavagist.

Partidul Republican, reprezentând interesele Nord-Estului industrial, s-a pronunþat împotriva sclaviei. În 1860, când
candidatura lui Abraham Lincoln a fost acceptatã ca presedinte al SUA.

Razboiul civil deja anuntat de rãscoala lui John Brown din anul 1859.

Cronologia razboiului

S-a desprins de Uniune mai întâi Carolina de Sud, în decembrie 1860, pentru ca, în mai putin de jumãtate de an, sã
fie urmatã de alte 10 state. Acestea au format 04.02 1961 Confederatia Statelor din Sud, cu capitala la Richmond, în
frunte cu propriul presedinte, Jefferson Davis.

În aprilie 1861, s-a declansat marea confruntare dintre cele douã tabere.
Nordul (albastrii) si Sudul (uniformele gri) nu dispuneau de un potential egal.
Nordistii reprezentau 23 de state cu o populatie de 23 de milioane de locuitori si o armatã de 2 milioane de oameni,
dintre care 10% negri.
Sudul avea o populatie de 9 milioane de locuitori si o armatã de 800.000 de soldati. Superioritatea potentialului
economic al Nordului era evidentã, ca si a infrastructurii de transport. Sudistii aveau doar avantajul de a lupta pe
propriul teren.

La 20 mai 1862 se adoptã Homestead Act, prin care colonistilor li se distribuie în urmãtorul deceniu circa 40 de
milioane de acri de pãmânt.
Chestiunea sclaviei este transatã la 22 septembrie 1862 prin Proclamatia de emancipare, intratã în vigoare la 1
ianuarie 1863, prin care toti sclavii devin liberi.

Sudistii sunt izolati si nu reusesc sã câstige sprijinul si simpatia altor mari puteri care, eventual, ar fi putut interveni
în cursul rãzboiului. Bãtãliile de la Gettysburg si Vicksburg (iulie 1863), câstigate de nordisti, au demonstrat cã
începuse o etapã radicalã în desfãsurarea rãzboiului.

În 1864 au loc renumitul mars de la Atlanta la mare de sub comanda generalului W. Sherman si cãderea orasului
Savannah (21 decembrie 1864). În cele din urmã, în aprilie 1865, este ocupat orasul Richmond, capitala Sudului,
eveniment care pune capãt sângerosului rãzboi.
Pacea este semnatã la Appomattox, la 9 aprilie, între generalii Grant si Lee.

Reconstructie a SUA (1865-1877)

Dupã asasinarea lui Lincoln, presedinte al Statelor Unite a devenit Andrew Johnson.
El a amnistiat numerosi sudisti si a hotãrât reconstructia Sudului, devastat de rãzboi si blocadã.
Fostele state confederate au fost încredintate unor generali din armata nordistã, care administrau cinci
guvernãminte ce includeau fostele state rebele.

Dupã convocarea congreselor locale (1867), care au adoptat noi asezãminte legislative fundamentale si au ales
noile autoritãti ale statelor, desemnând totodatã si membri pentru Congresul SUA, toate aceste state au fost
reintegrate în Uniune.

Din pãcate, procesul emancipãrii totale a populaþiei de culoare nu a fost unul liniar, el întâmpinând greutati
fantastice în Sud, mai ales dupã ce Curtea Constitutionalã a SUA a declarat neconstitutionalã legea adoptatã în
1875 privind segregatia în institutiile si localurile publice. În anii 1865-1866, ia fiintã, în statul Tennessee, Ku-
Klux-Klanul, care se va rãspândi în multe state americane si va actiona constant împotriva populatiei de culoare
si pentru segregare.

Constructia unei civilizatii industriale si urbane

Cei peste 32 de milioane de americani ce locuiau în SUA în anii ’60 ai sec. al XIX-lea, pe un teritoriu de peste 7
mil. km2, se aflau în plin efort de construire a unei civilizatii înfloritoare de tip industrial si a unei natiuni
puternice. Aceste idealuri au cãpãtat un contur mai clar dupã sângerosul rãzboi de secesiune, care a decis
destinul viitor al SUA. Valul imigrantilor din Europa, dar si de pe alte continente, a continuat neîntrerupt,
sporind bogãtia si diversitatea umanã a noii natiuni.

Punerea în valoare a noilor pãmânturi din Vest, a resurselor minerale extrem de bogate, construirea unui sistem
de cãi ferate de dimensiuni impresionante, dezvoltarea comertului si a marilor centre urbane sunt fenomenele
caracteristice societãtii americane din aceastã perioadã.

Desi eliberatã din sclavie, populatia de culoare va mai avea de parcurs multe etape pânã la emanciparea deplinã.
Amendamentele 13, 14 si 15 din anii 1865-1870 interzic sclavia, acordã drepturi civile si electorale populaþiei
de culoare, dar nu înlãturã flagranta inegalitate socialã si nici ghettourile urbane în care trãiesc reprezentantii ei.

În 1867 este cumpãratã Alaska de la Rusia taristã pentru 7,2 milioane de dolari si astfel teritoriul american se
extinde considerabil. Aceastã perioadã va constitui, pe fundalul afirmãrii tot mai pregnante a SUA si a natiunii
americane, debutul transformãrii tãrii într-o mare putere economicã.

Cauze:
-Coesistenta unui Sud sclavagist cu un Nord din ce in ce mai puternic abolitionist
-sectionalismul si deferentele economice
-Lincoln-adept abolirii sclaviei
-contradictiile dinte adebtii dezvoltarii capitaliste si pastrarii relatiilor patriarhale
-ideologia urbana N si cea rurala a S
-Cont. dintre curentele religiei crestine