Va-ti intrebat candva ce este lumina si cand a aparut aceasta?

Sa ne intoarcem cu cateva miliarde de ani in urma. La inceput era intuneric, nu exzista nici spatiu,
nici lumina, nici timp.

toata materia din univers era concentrata intr-un singur atom.

Acest atom extra dens si fierbinte in care a explodat aproximativ 13,8 milarde de ani in urma si a
inceput sa se extinda continuand neantreupt sa se expansioneze.
Acest fenomen poarta denumirea de Marea explozie.

Explozia data nu se aseamana cu nici o explozie care a avut loc pe pamant.

Ea nu era însoţită de scăpări mari de lumină, deoarece lumina pur si simplu nu exzista. Si acea
explozie nu se raspandia dintr-un punct al spatiu in altul, deoarece nici acel nu exzista.
Explozia a avut loc deodata peste tot, în infinitul ultra-mic.
Deodata dupa nasterea s-a intr-un timp extrem de scurt si greu de imaginat, universul nostru a
trecut faze de tranitare a starii

Peste 10^-43 secunde - cele patru interacțiuni fundamentale - electromagnetice, nucleare

puternice, nucleare slabe și gravitaționale - constituiau o singură forță fundamentală.
-Era unificării, a avut loc 10-36 câteva secunde mai târziu, când gravitația este separată de celelalte
forțe, dar celelalte au rămas fuzionate în ceea ce se numește GUT (mare teorie unificată) pe
măsură ce universul s-a extins și s-a răcit.

De la 10-36 până la 10-33 secunde, în care universul a suferit o creștere accelerată, s-a răcit și
densitatea sa a scăzut rapid ca o consecință a expansiunii.

Creșterea universului a încetinit fără oprire și au apărut primele particule elementare: protoni,
electroni și neutroni.

După trei minute, protoni și neutroni s-au ciocnit pentru a forma primii nuclei. Apoi, aceste nuclee
s-au întâlnit și s-au format atomi de lumină.

În mod paradoxal, temperaturile ridicate ale universului timpuriu nu permiteau apariția luminii
decât la aproximativ 380.000 de ani după big bang.

Aceasta prima lumina noi putem sa o vedem in telescoapele enorme si acest apoarta denumirea de
Radiație cosmică de fond

Totusi ce reprezinta lumina?

In sec.5 inainte de era nostra filozoful grec Empadocl a presupus ca lumea este alcatuita din 4
elemente. Din aceste elemente zeita afrodita a format ochiul omului iar inauntul acesta a aprins
un foc. Noi vedem lumina si tot ce ne inconjoara deoarece din ochii nostrii ies raze noi suntem
cei care lumineaza totul.
Peste cateva sute de ani unul din cei mai renumit filosofi atomisti Lucretiu va aduce o noua
teorie prin care se spunea ca lumina este un curent de particule care se misca cu o viteza ce nu
poate fi masurata.
undele-nematiriale
deci ce este lumina o unda sau cum a dedus lucretiu o particula ce se misca rapid

teoria Dualismul undă-particulă.

Drept materie lumina ne este cunoscuta in forma de fotoni particule elimentare fara masa
Fotonul exzista atunci doar cand poate sa se miste in spatiu cu o viteza enorma. Inchipuitiva 300
000 km/s. In universul nostru mai rapid ca lumina nu ezista nimic, sau daca
Daca in momentul dat soarele s-ar stinge...

Ce tine de atribuirea luminii si definitia de unda poate fi demonstrata de proprietatile sale de:
Reflexia luminii este fenomenul de schimbare a direcției de propagare a luminii la suprafața de
separare a două medii, lumina întorcându-se în mediul din care a venit. Apare la suprafața de
separare între două medii optice.

Refracția este schimbarea direcției de propagare a unei unde din cauza schimbării vitezei de
propagare, la interfața dintre două medii sau la gradientul local al proprietăților mediului în care se
propagă.
Creionul pare a fi frânt, din cauza refracției luminii la interfața dintre apă și aer.

Dispersia luminii este fenomenul de descompunere prin refracție a luminii albe în fascicule de
lumină colorate diferit. Aceste culori alcătuiesc spectrul luminii albe și sunt: roșu, oranj, galben,
verde, albastru, indigo și violet. Fasciculele colorate trec prin prismă cu viteze diferite, de aceea ies
din prismă sub unghiuri diferite. Fenomenul curcubeu.

Interferența reprezintă fenomenul de suprapunere a două sau mai multe unde care se întâlnesc
într-un punct din spațiu.

Lumina emisa de sursa punctiforma S cade pe ecranul A, ce prezinta doua deschideri mici, circulare
– fantele F1 si F2 – egal departate de S. Potrivit principiului lui Huygens, deschiderile F1 si F2
constituie doua surse de lumina secundare. Deoarece radiatiile emise de F1 si F2 provin de la
aceeasi sursa, ele sunt radiatii coerente.Radiatiile se suprapun in zona hasurata din figura:

Lumina vizibilă a obiectelor fierbinți, cum ar fi stelele, poate fi folosită pentru a estima temperatura
acestora.
De exemplu, temperatura de suprafață a Soarelui este de aproximativ 58.000 Kelvin, sau 55.270
Celsius.
Energia emisă are o lungime de undă de vârf de aproximativ 550 nm, pe care o percepem ca fiind
albă vizibilă (sau ușor gălbuie).
Dacă temperatura suprafeței Soarelui ar fi mai rece, în jur de 3000 0C, ar apărea ca o culoare
roșiatică, ca steaua Betelgeuse. Dacă ar fi mai cald, în jur de 120.000 C, ar părea albastru, ca steaua
Rigel.

Astronomii pot determina, de asemenea, din ce obiecte sunt făcute, deoarece fiecare element
absoarbe lumina la lungimi de undă specifice, numite spectru de absorbție. Cunoscând spectrele
de absorbție ale elementelor, astronomii pot folosi spectroscoape pentru a determina compoziția
chimică a stelelor, norilor de gaz și praf și a altor obiecte îndepărtate.