Cosmologia este studiul istoriei universului, mai ales originilor i destinului su. Este studiat n astronomie, filozofie i religie.
Etimologic, cosmologie provine din cuvintele greceti
(cosmos = lume) i (logos = tiin). La nceputul secolul XX, teoria Big Bang s-a impus n lumea tiinific drept cel mai probabil model al naterii universului. Astronomii au calculat c universul s-a format cu 13,73 miliarde de ani n urm (plus/minus 120 milioane de ani), in urma unei explozii de proporii numit Big Bang. Astronomii caut s descopere structura, comportamentul i evoluia materiei i energiei existente. Universul este infinit n spaiu i se presupune c are un final n timp. Astronomii cred c n prima fraciune de secund de dup explozie, universul s-a extins n proporii de milioane de ori mai mari dect starea iniial, iar n urmtoarea fraciune de secund extinderea a devenit mai nceat, acesta rcindu-se i lsnd loc particulelor de materie s se formeze. Cnd universul a ajuns la prima sa secund de existen, se presupune c atunci s-au format protonii, iar in urmtoarele 1.000 de secunde a urmat era nucleosintezei, era n care s-au format nucleii de deuteriu i care este prezent in universul de acum. Tot in aceste 1.000 de secunde s-au format si unii nuclei de litiu, beriliu si heliu. Cnd universul a ajuns la vrsta de un milion de ani a ajuns sa se rceasc pn la temperaturi de 3300 C n medie n care protonii i nucleii mai grei s-au format n urma nucleosintezei, putnd apoi s se combine cu electronii formnd atomii. nainte ca electronii s se combine cu nucleii, circulaia radiaiilor prin spaiu era dificil, radiaiile n forma fotonilor nu puteau traversa spaiul fr a intra n coliziune cu electronii, dar odat cu combinarea protonilor cu electronii care au format hidrogenul, traversarea fotonilor a fost uurat. Radiaiile n forma fotonilor au caracteristicile gazului. Din momentul n care radiaiile au fost eliberate,totul s-a rcit pana la -270 C, numindu-se radiaie cosmic de fond. Aceste radiaii au fost detectate prima dat de ctre radiotelescoape i apoi de ctre sonda spaial COBE. ntre anul 2 milioane i anul 4 milioane dup Big Bang s-au format quasarii, galaxii extrem de energetice. O populaie de stele s-
a format din gazul i praful
interstelar, apoi s-au contractat n a forma galaxiile. Aceast prim populaie se numete Populaia I i a fost format aproape n ntregime din hidrogen i heliu. Stelele formate au evoluat crend la rndul lor alte elemente mai grele care au dus la fuziuni nucleare explodnd i formnd supernovele. Mai trziu s-a format Populaia II, din care face parte i Soarele nostru, i conine elemente grele formate n istorie. Soarele nostru s-a format acum 5 miliarde de ani i se afl la jumtatea vieii sale. Se presupune c viaa soarelui nostru este de aproximativ 11 miliarde de ani. Acum 4,6 miliarde de ani s-a format sistemul solar. Cea mai veche fosil a unui organism viu dateaz de acum peste 3,5 miliarde de ani. Conform prerilor lui Stephen Hawking[1], universul a avut o evoluie foarte regulat, n conformitate cu anumite legi. Astzi, oamenii de tiin descriu universul n termenii a dou teorii pariale fundamentare teoria general a relativitii i mecanica cuantic. Universul este spaiu-timp i este n expansiune continu. Aceasta se demonstreaz plecnd de la teoria relativitii generale, prin care se explic un fenomen curios : spectrele galaxiilor ndeprtate prezint un decalaj spre rou, fenomen ce se produce atunci cnd sursa emitoare este n micare n raport cu observatorul Savantul Hubble a descoperit c aproape toate galaxiile se deprteaz de noi, c mrimea deplasrii nu este ntmpltoare ci este proporional cu distana de la noi la galaxie i c, deci, cu alte cuvinte, cu ct galaxia este mai deprtat, cu att mai repede se deprteaz de noi. Deci universul se extinde, distanele dintre diferitele galaxii crescnd continuu. Ceea ce tim este c universul se extinde cu 5 pn la 10 procente la fiecare miliard de ani. Unele observaii recente indic faptul c rata expansiunii universului nu scade, ci crete. Este foarte straniu, pentru c efectul materiei n spaiu, fie c are densitate mic, fie c are densitate mare, poate doar s ncetineasc expansiunea. La urma urmei, gravitaia este atractiv. O expansiune
cosmic accelerat este ceva n genul suflului unei explozii care
sporete n loc s se disipeze dup explozie. Ce for ar putea fi responsabil pentru a mpinge tot mai rapid cosmosul ctre expansiune? Nimeni nu este nc sigur. Comportarea universului n epoca trzie: universul va continua s se extind cu o rat mereu cresctoare. (Stephen Hawking din cartea O mai scurt istorie a timpului aprut n 2007). Cauza expansiunii accelerate pare s fie din nou manifestarea caracterului repulsiv al gravitaiei; s-ar repeta astfel mprejurarea similar din trecutul universului cnd acesta a trecut printr-o perioad de dilatare gigantic. Fora care a determinat comportarea inflaionar a universului ar fi fost gravitaia care, n acele condiii, s-a manifestat repulsiv, crend o aa zis presiune negativ. Fr expansiunea universului nu s-ar fi putut forma nici o legtur stabil, nici un sistem, nici o organizare a materiei / substanei / energiei (atomi, molecule, celule, stele, planete, galaxii). Se constata ca in Univers o mare parte a materiei este organizata in corpuri individualizate, de diferite dimensiuni si cu proprietati distincte. Dar spatiul dintre aceste corpuri nu este lipsit de materie. In el se gasesc particule de materie dispersate, este strabatut de radiatii electromagnetice si cosmice si de campuri gravitationale. In felul acesta, Universul este impregnat de materie si de manifestarile ei. Cea mai mare parte din Univers ste organizata in corpuri distincte cu proprietati diverse, cum sunt stelele si galaxiile. Unele dintre corpurile cosmice sunt incandescente si emit lumina si caldura in spatiul inconjurator.Acestea sunt stelele.Ele se deosebesc prin dimensiuni, temperatura, culoare si luminozitate. Unele au temperaturi foarte mari, dar au luminozitate si dimensiuni reduse. Ele sunt numite pitice albe. Altele au dimensiuni uriase si sunt numite gigante. Unele stele au densitati atat de mari incat atractia lor nu permite luminii sa se disperseze in spatiu si de aceea li se spune gauri negre. Stelele, impreuna cu alte corpuri cosmice, sunt grupate in aglomerari imense numite galaxii. Dupa unele aprecieri, in Univers ar exista peste 100 de miliarde de galaxii. Unele dintre ele sunt concentrate in anumite parti ale Universului formand roiuri de galaxii. Noi vedem stelele grupate pe bolta cereasca si acestor grupari li s-au spus constelatii. Datorita formei acestor grupari, constelatiile au fost asemuite cu unele fiinte sau obiecte si li s-au dat denumiri corespunzatoare.
Datorita miscarii de revolutie a Pamantului, in decursul unui an
observam Soarele proiectat in dreptul a 12 dintre constelatii. Acestora li s-au spus constelatii zodiacale. Considerand ca pozitia Soarelui in raport cu constelatiile ar influenta soarta oamenilor din momentul nasterii lor, s-a elaborat horoscopul, in incercarea de a prevedea viitorul. Dintre constelatii, are o importanta aparte Carul Mic, deoarece contine Steaua Polara, care indica nordul in emisfera noastra. Corpurile reci din Univers sunt grupate in jurul unor stele, constituind sisteme stelare, cum este Sistemul Solar.