 Cometele (latină: stella cometa, greacă: komē, „steaua cu

păr”) sunt corpuri cerești mici, de aparență nebuloasă, care

se rotesc în jurul unui Soare. De obicei, este vorba de Soarele
Sistemului nostru Solar. Simbolul astronomic pentru comete
(☄) constă dintr-un disc cu o coadă formată din trei linii.
Majoritatea cometelor sunt formate din trei părți:
1. un nucleu central, solid,întunecat, construit din compuși organici și gaz
înghețat (având o temperatură de -270 °C).

 Printre compușii organici se pot numără: monoxid de carbon, metanol, etanol,

cianura de hidrogen și etan.
 Diametrul nucleului la intrarea cometei in sistemul solar poate fi de la 100m
până la 40km, având o masă de ordinul 10^-9 mase terestre
 Nucleele cometelor se numără printre cele mai întunecate obiecte
cunoscute din sistemul solar
2. o coamă rotundă sau cap care înconjoară nucleul (;un nor imens de gaz)

 Coama se mărește pe măsură ce cometa sa apropie de Soare. Căldura Soarelui

forțează nucleul de gheață să se topească; astfel apar jeturi de gaz și praf,
lungi de zeci de mii de kilometri.
 Coama împreună cu nucleul constituie capul cometei.
3. o coadă lungă de gaze și praf în prelungirea capului, reprezentând alungirea
coamei cometei în direcția opusă Soarelui datorată presiunii luminii și vântului
solar (format din particule încărcate electric).

 Coada poate fi dreaptă sau curbă, unică sau multiplă (de multe ori cometele
prezintă două cozi:una alcătuită din praf, iar alta formată din gaze).
 Coada unei comete poate atinge dimensiuni impresionate, uneori mai
mult de o Unitate Astronomică.
 După modul în care se rotesc în jurul Soarelui avem mai multe tipuri de comete:
1. Comete scurt periodice - sunt comete ce au orbite mai mult sau mai puțin eliptice,
asemănătoare cu a planetelor sau a asteroizilor. Aceste comete își au originea în centura
lui Kuiper și au perioade orbitale mai mici de 200 de ani. Sunt formate din resturile de
materie dintre orbitele planetelor Neptun și Pluto. Cometele scurt periodice sunt
împărțite la rândul lor în
 familia lui Jupiter (comete cu perioade orbitale mai mici de 20 de ani)
 familia Halley (cu perioade orbitale între 20 și 200 de ani).

2. Comete lung periodice - au orbite excentrice, care le poartă mult dincolo de orbita
planetei Pluto. Perioadele orbitale sunt cuprinse între 200 de ani și mii sau chiar
milioane de ani.

3. Comete neperiodice - vin din norul lui Oort, trec pe langa Soare și nu se mai întorc
vreodata. Atunci când se află în interiorul Sistemului Solar se comportă similar cu
cometele lung periodice, cu diferența că au traiectorii parabolice sau ușor-hiperbolice.
 Evoluția obișnuită a unei comete presupune pierderea treptată a gazelor, în
final rămânând numai nucleul de rocă: cometa se transformă in asteroid.

 Când dezintegrarea survine brusc, cometa, devenită asteroid, se prabușește pe

o planetă sau pe Soare. De asemenea este posibil ca o cometă să fie aruncată
în afara sistemului solar datorită interanțiunii cu un alt corp ceresc, de pildă
cu o planetă (în special cu Jupiter).
 După 100-200 de treceri la periheliu cometa pierde gazele și elementele
ușoare volatile, devenind o cometă bătrână.
Înainte de începutul secolului al XX-lea, referința la cele mai multe dintre comete s-
a făcut pur și simplu menționând anul în care acestea au apărut, uneori cu
adjective suplimentare pentru cometele deosebit de strălucitoare.

• După ce astronomul Edmund Halley a prezis, pe baza legilor mișcării

formulate de Newton, că acea cometă identificată în anii 1531, 1607 și 1682 va
reveni în 1758, a devenit cunoscută sub numele de cometa Cometa Halley. În
mod similar, Cometa Encke și Cometa Biela au fost numite după astronomii
care le-au calculat orbitele.

• Există o regula de a se da maxim trei nume unei comete, în cazul în care există
mai mulți descoperitori ai acesteia. Dupa ce se observă o a doua trecere la
periheliu, cometa primește o cifră inițială.

• Două comete poartă un nume românesc, și anume cometele 1943C Daimaca

și cometa 1943 W1 Van Gent-Peltier-Daimaca.Descoperitorul lor a fost un
profesor de matematică din Târgu Jiu: Victor Daimaca (1892-1969).
 Creșterea numărului de comete descoperite a dus în 1994 la
aprobarea de către Uniunea Astronomică Internațională a
unui nou sistem de denumire. Cometele sunt acum
desemnate de anul descoperirii lor, o literă ce indică luna în
care s-a descoperit și o cifră ce se dă în cazul în care s-au
descoperit mai multe comete în acea lună. Se adaugă și un
prefix, pentru a indica natura cometei:
"P"/ indică o cometă periodică
"C"/ indică o cometă care nu este periodică
"X"/ indică faptul că orbita cometei nu este cunoscută cu
precizie
"D"/ indică o cometă care s-a fragmentat sau s-a pierdut
"A"/ în cazul în care cometa a fost confundată cu un asteroid.
• Cometele au fost văzute, superstițios, mult timp ca aducătoare de calamități sau
evenimente importante.

• Girolamo Cardano afirma că atunci când o cometă cade în apropiere de Saturn ar

anunța ciumă, secetă și trădări; când ar cădea pe lângă Jupiter ar prevesti revoluții;
aproape de Marte ar semnifica războaie; aproape de Soare, calamități pe tot globul;
aproape de Lună, inundații; aproape de Venus, moartea nobililor; aproape de Mercur,
un număr mare de nenorociri.

• Apariția unei comete a provocat și teama că ar putea să lovească Pământul. Coliziunea

cu un nucleu ar putea avea efecte catastrofale în lumea întreagă, dar probabilitatea ca un
astfel de eveniment să se întâmple este foarte mică.
Cometa Halley este cea mai faimoasă dintre cometele periodice, putând fi văzută aproximativ la
fiecare 75–76 de ani.
Ea a fost numită după astronomul englez Edmond Halley, care aplicând teoria gravitațională a lui
Newton și luând în calcul efectele gravitaționale ale lui Jupiter și Saturn a reușit să stabilească cu
succes data aproximativă a următoarei reîntoarceri a cometei.
Din anul 240 î.Hr. și până în prezent, cometa a fost observată de aproximativ 30 de ori,
următoarea sa apariție fiind în 28 iulie 2061.
Chiar dacă ultimele apariții ale cometei au fost dezamăgitoare, datorită poziției sale nefavorabile
față de Soare și Terra, rămâne una dintre cele mai active și mai mari comete cunoscute.
Cometa Encke sau Cometa lui Encke (desemnată oficial 2P/Encke) este o cometă
periodică care a fost descoperită la data de 17 ianuarie 1786 de astronomul francez
Pierre Méchain la Paris. Ea poartă numele astronomului german Johann Franz Encke
care i-a determinat periodicitatea.
Cum indică denumirea sa oficială, cometa Encke este cea de-a doua cometă periodică
descoperită după cometa lui Halley (1P/Halley). Ea este cea care posedă cea mai scurtă
perioadă: 3,3 ani. La trecerile sale cele mai aproape de Soare, magnitudinea sa
culminează la circa 5, prezentând un nucleu înconjurat de nebulozități și, în cel mai bun
caz, de o coadă foarte scurtă.
Nucleul cometei Encke este de 4,8 kilometri.
Hyakutake (nume oficial: C/1996 B2) este o cometă neperiodică / aperiodică, care a fost vizibilă,
cu ochiul liber, în 1996.
Ea a fost descoperită la 30 ianuarie 1996 de un astronom amator, Yuji Hyakutake,
utilizând un binoclu.
Cometa se afla cel mai aproape de Pământ, la circa 0,109 ua, în martie 1996, dată la
care era vizibilă cu ochiul liber în emisfera nordică.
Ea și-a atins periheliul la data de 1 mai 1996.
Coada cometei are lungimea de cel puțin 500 Gm.
Observațiile terestre au permis descoperirea prezenței etanului și a metanului în cometă;
a fost pentru prima dată când aceste gaze au fost observate într-o cometă.
A realizat:
Arhip Cristina
Eleva grupei 34
“Instruie muzicala”
Colegiul Pedagogic
“Alexandru cel Bun”