ACTUALITATEA ȘI UTILITATEA STUDIULUI LOGICII ȘI

ARGUMENTĂRII

Prof. Dr. Ciupitu Cristina Elena

Colegiul Economic „Virgil Madgearu” Galați

„Decisivă nu este mulțimea lecturilor, ci procesul de interiorizare a

înțelesurilor, iar aceasta se realizează în timp prin meditații și exerciții. Să nu uităm că
logica…este una din cele mai dificile discipline ale prezentului științific, care de altfel
nu este avar în științe dificultoase” (Petre Botezatu)
Capacitatea umană de a raționa, gândirea conștientă, înțelegerea
sunt trăsături umane fundamentale care au dus la dezvoltarea științei și artei. Logica ne
ajută să fim conștienți de operațiile gândirii, deoarece un lucru este a gândi și altceva
este a fi conștient de faptul că gândești. Logica ne cere mereu să definim, să
demostrăm, să argumentăm, să combatem, să clasificăm. Dar este foarte important să
facem aceste lucruri corect, respectând legice logice de raționare. Faptul că logica
posedă legi propria este cel mai bun argument că logica este știință și nu numai
practică. Cu ajutorul logicii reușim să câștigăm multe calități:
claritate, întemeiere, consecvență. Nu mai facem confuzii, înlăturăm erorile, nu mai
afirmăm fără argumente. Logica ne educă astfel rațiunea, ne-o ordonează, ne-o
perfecționează, învățându-ne cum să verificăm corectitudinea gândirii cu ajutorul unor
criterii formale fără să fie nevoie să cercetăm conținutul gândirii. Corectitudinea
gândirii este o condiție de bază a cunoașterii, dar nu este o condiție suficientă. Orice
gândire care respectă legile operațiilor logice este validă, adică corectă. Iar o gândire
corectă se bucură de privilegiul de a transmite adevărul. Pentru că dacă pornim de la
adevăr și folosim doar operații logice valide, avem certitudinea că vom ajunge negreșit
doar la adevăr. Pornind de la acest principiu simplu al derivării
cunoștințelor putem depăși cu mult sfera informațiilor nemijlocite. Acest lucru susținea
și Leibnitz atunci când afirma „legile logice sunt adevărate în toate lumile posibile.”
Nu trebuie însă uitat faptul că în calitate de știință formală logica deține formule
întotdeauna adevărate, numite tautologii sau formule analitice, formule întotdeauna
false, numite contradicții și formule uneori adevărate, alteori false. O formulă logică
este întotdeauna adevărată atunci când nu depinde de adevărul propozițiilor
componente, adică de conținutul lor. Legile logicii se deosebesc de legile celorlalte
științe prin faptul că ele sunt valabile pentru orice act de gândire.
„Legile unei științe
speciale sunt valabile numai în domeniul acelei științe sau în domenii învecinate; de
exemplu, legile biologiei se aplică numai organismelor, teoremele geometriei numai
figurilor geometrice etc. Legile logicii trebuie respectate în orice știință. Nu se poate
face știință în niciun domeniu fără aplicarea corectă a legilor logicii. De ce? Fiindcă
legile logicii sunt legile gândirii, iar gândirea este procesul esențial al cunoașterii
științifice. Știința folosește gândirea, deci trebuie să respecte legile logicii.” (Petre
Botezatu) Principiile
logice au o valoare care transcede logica, având caracter de universalitate. Astfel
principiul identității susține că un obiect, un termen, o noțiune este doar el însuși și nu
altceva în același timp. „Fiecare lucru este ceea ce este. A este A, B este B. Voi fi ceea
ce voi fi. Am scris ceea ce am scris.” (G.W. Leibniz, Nouveaux essais sur
l’entendement humain, Flammarion, Paris, 1935).
Principiul identității enunță persistența substanței, a esenței lucrului. De aceea orice
argumentare corectă nu se poate construi fără respectarea principiului identității. Nu
putem folosi în același raționament un cuvânt care să comporte sensuri diferite,
deoarece ajungem la un paralogism. Principiul identității ne învață cum să folosim
omonimele și sinonimele cu scopul de a evita sofismele. În cadrul limbajului natural
corespondența semantică dintre cuvinte și noțiuni nu este perfectă, apărând astfel
omonimia și sinonimia. Polisemia facilitează încălcarea principiului identității, pentru
că prin folosirea aceluiași cuvânt putem trece cu ușurință de la un înțeles la altul.
Principiul necontradicției este forma negativă a principiului identității. O
propoziție este sau adevărată sau falsă. Cerința necontradicției asigură consecvența
logică a argumentării. A argumenta corect înseamnă în primul rând a nu te contrazice.
Principiul terțului exclus stipulează că două propozitii contradictorii nu pot fi ambele
false. Una dintre ele este în mod necesar adevărată.
Principiul rațiunii suficiente ne cere să nu acceptăm sau să respingem o
propoziție fără a avea un temei suficient pentru sa face asta. Se mai numește principiul
condiționării și introduce o relație de cauzalitate specifică realității obiective. Așa cum
în realitate nu există niciun obiect sau fenomen fără o cauză, la fel, la nivelul gândirii
admiterea sau respingerea unei teze, trebuie să aibă un temei. Acest principiul este
identic cu exigența gândirii critice pentru că ne cere să nu acordăm încredere oricăror
opinii, ci să credem doar în ceea ce este întemeiat suficient.
Petre Botezatu consideră că logica modernă privită sub forma matematică a
calculului logic, este de mare ajutor în matematica modernă, mecanica cuantică,
electronică și teoria calculatoarelor. Atât matematica cât și mecanica modernă folosesc
în locul demonstrațiilor obișnuite, calculul logic, deoarece e mai precis și mai exact.
Teoremele calculului logic se aplică în electronică și automatică, logica formală
contribuind la dezvoltarea tehnicii moderne.
„Cibernetica este mecanismul care a făcut posibil triumful logicii în acțiune.
Cu ajutorul autoreglării, cibernetica reușește să elimine acțiunea dezorganizatoare a
hazardului. Orice dereglare este semnalată și corectată automat. În acest chip
organizarea logică se impune printr-o victorie decisivă asupra accidentalului. În
câmpul acțiunii, logica înseamnă abolirea hazardului, logica este anti-hazard.”(Petre
Botezatu) Toate argumentele expuse conduc către o concluzie simplă și
evidentă. Logica ne învață să gândim și să ne exprimăm corect. Logica este știință,
tehnică și artă în același timp. Indiferent că vorbim despre comunicarea scrisă sau
orală, logica este indispensabilă relaționării umane, transmiterii ideilor, sentimentelor
în cadrul activităților profesionale, științifice, politice, culturale ori sociale.

„Logica reprezintă însăși structura universului, dacă nu este cumva o persistentă

idiosincrazie.
Logica este știința indiscretă a divulgării totale.
Logica este știința subtextului.
Logica este știința care te învață cum să gândești când nu este imperios să gândești.
Logica, suportul gândirii care a îmbătrânit.
Logica, teoria articulațiilor sclerozate.
Logica este o știință absolută – ne ofensează.
Logica este o știință perfectă – ne umilește.
Logica este o știință imperativă – ne irită.
Logica este o știință impecabilă – ne dezamăgește.
Logica este o știință dominatoare – ne inferiorizează.
Logica este știință supraumană – ne nefericește.” (Petre Botezatu)

Bibliografie

1. Botezatu P., Introducere în logică, Editura Polirom, Iași, 1997

2. Leibniz G.W., Nouveaux essais sur l’entendement humain, Flammarion, Paris,
1935