PROCESUL DE TRANSPIRATIE LA PLANTE

Transpiratia este procesul de eliminare a apei din plante,sub forma de vapori,propriu numai

plantelor terestre,prin toate organele plantelor,cu exceptia radacinilor.Deficitul de saturatie cu vapori
de apa din atmosfera,determina procesul de transpiratie.

Cantitatea de apa eliminata de plante este imensa.(de exemplu:o planta de porumb absoarbe in
timpul sezonului de vegetatie,circa 250 litrii de apa,din care se elimina prin transpiratie circa 98%).

Eliminarea apei din plante este absolut necesara deoarece asigura:

-ascensiunea sevei brute prin vasele lemnoase;

-evitarea suprasaturarii celulelor cu apa;

-evitarea supraincalzirii plantelor.

Din aceste considerente transpiratia este considerata ca un rau necesar plantelor.

Dintre organele aeriene,frunzele transpira cu cea mai mare intensitate,datorita particularitatilor lor
structurale si functionale;au o suprafata mare de contact cu atmosfera,mezofil de grosime redusa si
numeroase spatii intercelulare.

Transpiratia se realizeaza prin celule specializate:stomate si lenticele.

Transpiratia prin stomate

Stomatele au o distributie variata pe suprafata frunzelor,in functie de specie.Din acest punct de

vedere se deosebesc frunze cu stomate pe fata superioara,numite epistomatice,pe fata
inferioara,numite hipostomatice si pe ambele fete- amfistomatice.

Circa 71% din speciile lemnoase sunt hipostomatice,iar cele cultivate sunt aproape in totalitate
amfistomate.

Numarul de stomate pe unitatea de suprafata foliara variaza cu specia(table 1),in general este mai
mic la frunzele bazale si mai mare la cele apicale.

Specia Fata superioara Fata inferioara

MAR 0 300
PRUN 0 273
NUC 0 460
Tabel 1 Numarul de stomata pe unitatea de suprafata foliara(mm²)

(Dupa Sestak si Luttge,1992).

Stomatele reprezinta principala cale de eliminare a apei din plante.Celulele stomatice de tip
amarilidaceu-au forma reniforma,iar cele de tip gramineu-au forma unor haltere.Stomatele sunt
alcatuite din doua celule stomatice care delimiteaza un orificiu numit ostiola si din celule anexe
(Figura 1 si 2).

Fig.1.Structura stomatei Fig.2.Stomate de tip amarilidaceu (a) si   

gramineu (b)

Peretii celulelor stomatice prezinta ingrosari in zona ce delimiteaza ostiolele,in cazul celor de tip
amarilidaceu si in zona de mijloc,la cele de tip gramineu.Celulele stomatice tinere au
plasmodesme,dar acestea dispar in timpul procesului de maturare.

Mecanismul de functionare a stomatelor se bazeaza pe ingrosarea neuniforma a peretilor celulari

si modificarea turgescentei,prin functionarea pompelor de ioni.Prin cresterea turgescentei,se
determina bombarea peretilor subtiri si elastici ai celulelor stomatice.
La stomatele de tip amarilidaceu acestia atrag si peretele intern,ingrosat,determinand deschiderea
ostiolei.În cazul stomatelor de tip gramineu,are loc dilatarea celor doua extremitai,ceea ce determina
indepartarea peretilor mijlocii ingrosati si deschiderea ostiolei.

Modificarea turgescentei celulelor stomatice este determinata in principal de transportul activ al

potasiului din celulele anexe,in cele stomatice.

Acumularea potasiului in celulele stomatice conduce la cresterea presiunii osmotice,absortia apei din

celulele anexe,cresterea presiunii de turgescenta si deschiderea ostiolelor.

Închiderea stomatelor este determinata de depolarizarea membanei(sub – 40 mV),ceea ce induce

deschiderea canalului prin care potasiul,care nu poate fi retinut de potentialul bioelectric scazut,trece
pasiv,spre celulele anexe.

Umiditatea marita a solului,conduce la cresterea,turgescentei celulelor,inclusiv a celor anexa,care

exercita o presiune asupra celulelor stomatice determinand inchiderea hidropasiva a acestora.De
asemenea diminuarea continutului in apa al celulelor stomatice,cauzata de intensificarea transpiratiei
in zilele toride de vara,conduce la scaderea turgescentei acestora si ca urmare la inchiderea pasiva a
stomatelor.

Vaporii de apa sunt eliminti in atmosfera in 3 etape:

-desprinderea vaporilor de membranele celulelor mezofilului si trecerea lor in spatiile intercelulare;

-circulatia vaporilor prin spatiile intercelulare pana la camera substomatica;

-trecerea vaporilor prin ostiolele stomatelor din camera substomatica in atmosfera inconjuratoare pe
calea difuziei.

Fotosinteza determina inchiderea si deschiderea stomatelor in mod indirect,prin cantitatea de dioxid

de carbon din tesaturi.Acumularea dioxidului de carbon in timpul serii,cand nu mai este utilizat in
procesul de fotosinteza,determina inchiderea stomatelor,iar scaderea concentratiei acestuia
dimineata,cand este uitilizat in fotosinteza,induce deschiderea stomatelor.

Eliminarea apei prin stomate este corelata cu ritmul de aprovizionare cu apa a acestora si cu

dradul lor de deschidere.
Apa provenita din vasele lemnoase,este transportata pe cale apoplasmica,iar procesul de vaporizare
se desfasoara la nivelul camerei substomatice.Transportul apei sub forma de vapori,prin spatiile
lacunare,are o pondere mai redusa.

Se admite in general,ca aerul din camera substomatica este saturat in vapori de apa,in timp ce aerul
din mediul ambiant are umiditate relativa mai redusa(4060%).Ca urmare,vaporii de apa difuzeaza
din camera substomatica in mediul ambiant.

Transpiratia cuticulara are o pondere redusa din cauza permeabilitatii scazute a componentelor

de natura lipidica a cuticulei.Acest tip de transpiratie reprezinta 1-2% din transpiratia totala,la
plantele cactacee,variaza intre 10 si 25% la plantele mezofile si ajunge pana la 60-70% din
transpiratia totala,la plantele hidrofite(Tabel 2).

Grupa de plante Transpiratia stomatica Transpiratia cuticulara % din transpiratia

stomatica
Hidrofitele 1800-4000 - 60-70
Heliofile 1700-2500 Pana la 20
Pomoideae 700-1000 120-160 10-20

Prumoideae 400-700 80-110 15-20

Tabel 2.Intensitatea procesului de transpiratie stomatica si cuticulara la diferite grupe de plante.   

(Dupa Larcher,1991)

Transpiratia lenticelara se evidentiaza la tulpini,fructe si frunzele de conifere,care prezinta din loc

in loc lenticele,ce constituie rupturi ale epidermei ori stomate modificate.Eliminarea apei pe aceasta
cale este foarte redusa.

Procesul de transpiratie prezinta variatii diurne si sezoniere.

Variatiile diurne se manifesta printr-o transpiratie redusa in timpul noptii,cand stomatele sunt
inchise si umiditatea relativa a aerului este mai mare.În aceasta perioada se desfasoara numai
transpiratia cuticulara si lenticelara.Intensitatea transpiratiei creste odata cu ivirea zorilor,cand are
loc deschiderea stomatelor si prezinta o valoare maxima in timpul amiezii,cand temperatura este mai
ridicata,iar umiditatea relativa a aerului este mai scazuta.

Dupa acest maximum,se produce diminuarea intensitatii procesului de transpiratie care inregistreaza
valoare minima odata cu caderea noptii.În verile secetoase,foarte calduroase si cu umiditate relativa
a aerului scazuta,se produce inchiderea hidroactiva a stomatelor,in orele de amiaza.Ca urmare se
inregistreaza doua maximumuri ale transpiratiei,unul inainte de amiaza si altul dupa amiaza.
Variatia sezoniera se manifesta printr-o transpiratie redusa in timpul iernii,atat la plantele cu frnze
cazatoare,cat si la cele sempervirescente.În timpul primaverii,cat suprafata foliara este inca
redusa,procesul de transpiratie prezinta valori mici.Vara,cand temperatura aerului este mai
ridicata,iar umiditatea relativa este scazuta,procesul de transpiratie prezinta un maximum.

Toamna,se constata o noua diminuare a intensitatii procesului de transpiratie datorita temperaturii

mai scazuta si umiditatii relative a aerului ridicate.

Intensitatea procesului de transpiratie poate fi analizata cu ajutorul unor indicatori

fiziologici.Acestia sunt:transpiratia absoluta,transpiratia relativa,coeficientul economic al
transpiratiei si productivitatea transpiratiei.

Transpiratia absoluta reprezinta cantitatea de apa eliminata in procesul de transpiratie de intregul

organ sau planta,exprimata in grame.

Transpiratia relativa reprezinta raportul dintre cantitatea de apa eliminata prin transpiratie si

aceea evaporata de pe o suprafata egala de apa,in acelasi timp.

Coeficientul de transpiratie reprezinta cantitatea de apa eliminata in procesul de transpiratie,in

perioada in care se biosintetizeaza un gram de substanta uscata.

Productivitatea transpiratiei reprezinta valoarea inversa a coeficientului economic al transpiratiei

si anume,cantitatea de substanta uscata sintetizata,exprimata in grame,corespunzatoare la 1000 g
apa eliminata prin transpiratie.

Bilantul de apa al plantelor reprezinta raportul dintre cantitatea de apa absorbita de catre plante
si cantitatea de apa eliminata de acestea.În functie de conditiile mediului,se pot distinge trei situatii:

-cantitatea de apa absorbita este egala cu cea eliminata,situatie ce se intalneste in conditii normale
de temperatura si umiditate;

-absortia apei este mai intensa decat transpiratia ,in conditii de exces de umiditate.Acumularea apei
in tesaturi,in aceste conditii poate sa fie daunatoare schimbului de gaze dintre plante si
mediu.Aceste efecte daunatoare pot fi evitate de unele specii de plante prin eliminarea apei sub
forma de picaturi(gutatie);

-absortia este mai redusa decat transpiratia in conditii de seceta.În acest caz,in prima etapa,plantele
manifesta ofilirea temporara,care consta in vestejirea reversibila a frunzelor.Acest tip de ofilire se
manifesta si in zilele excesiv de calduroase,desi in sol exista apa,suficienta,cand transpiratia
depaseste cantitativ absortia.Tuegescenta se reface insa,seara si in cursul noptii.
În solurile reci,sau in cazul irigarii cu apa rece,in zilele calduroase de vara,se manifesta seceta
fiziologica.În aceste cinditii,absortia apei de catre radacina este inhibata,in timp ce eliminarea apei
prin transpiratie decurge in mod normal.Ca urmare,apare un deficit de saturatie in apa a
celulelor,care se manifesta prin ofilirea temporara a plantelor.