LICEUL TEHNOLOGIC TOPRAISAR

PROIECT DE SPECIALITATE
Pentru susținerea examenului de certificare a calificării absolvenților
învățământului liceal, filiera tehnologică
NIVEL 4
PROFIL: RESURSE NATURALE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI
SPECIALIZARE: TEHNICIAN ECOLOG ȘI PROTECȚIA
CALITĂȚII MEDIULUI

Tema :ANALIZA ECOSISTEMULUI ACVATIC-LACUL

TECHIRGHIOL

2021

1
 Cuprins

Argument..................................................................................................................................3

Cap.1 Ecosisteme acvatice........................................................................................................4

Cap. 3. Caracteristicile Lacului Techirghiol................................................................................7

3.1. Caracteristicile biotopului..............................................................................................7

3.2. Caracteristicile biocenozei.............................................................................................9

Cap.4. Lacul Techirghiol- zonă protejată.................................................................................12

Cap5. Determinări experimentale..........................................................................................18

Bibliografie..............................................................................................................................21

2
 Argument

Pentru obținerea Certificatului de Competență Profesională la absolvirea clasei a XII-

a, Liceul Tehnologic Topraisar, profil „Resurse naturale și protecția mediului”, am ales ca
temă de proiect „Analiza ecosistemului acvatic- Lacul Techirghiol”.
Această temă pe lângă faptul că îmi trezește curiozitatea, îmi poate fi de folos în
domeniul de activitate în care voi activa. Această lucrare poate servi ca documentație celor ce
fac cercetări asupra proprietăților fizice cât și chimice ale solurilor.
Pentru elaborarea proiectului, m-am documentat citind bibliografia indicată de dna.
prof. ing. îndrumător, având deja cunoștințe în domeniu de la orele de specialitate și
completând și cu noi informații prin documentare în cărți.
În organizarea materialului științific, am respectat cerințele formulate în metodologia
de organizare și desfășurare a examenului pentru obținerea Certificatului de competență
profesională. Consider că prin elaborarea acestei lucrări mi-am fixat cunoștințele captate la
orele de specialitate și că elaborarea acestei lucrări mi-a permis să-mi îmbogățesc
cunoștințele
și să-mi dezvolt capacitatea de generalizare și abstractizare.
Atestatul meu cu titlul „Analiza ecosistemului acvatic-Lacul Techirghiol”, abordează
o tematică de cercetare actuală în domeniul evaluării calității ecosistemelor acvatice, în
special cele din Lacul Techirghiol, se axează pe un subiect care se află în tendință cu
subiectele științifice moderne privind evaluarea integrată a calității ecosistemelor acvatice.
Mi-am concentrat cercetarea asupra Lacului Techirghiol, unul dintre cele mai
complexe ecosisteme de apă sărată din România, care oferă un spectru larg de servicii
ecosistemice.
Monitorizarea și evaluarea calității ecosistemelor de apă sărată se bazează pe analiza
parametrilor fizici, chimici și biologici ai apelor și sedimentelor, precum și a componentelor
biologice care formează biocenoza. Metodologiile utilizate pentru monitorizarea și evaluarea
calității ar trebui să fie armonizate și optimizate în permanență, iar din motive de gestionare,
ar
trebui folosite metode științifice și comunicarea bunelor practici, care să se adapteze nevoilor
părților interesate.

3
 Lacul este un ecosistem unic în Europa incluzând ape sărate și ape dulci dezvoltând
astfel o biodiversitate remarcabilă. Astfel, diversitatea speciilor de păsări prezente pe lac
constituie un obiectiv important pentru iubitorii de birdwatching.

Cap.1 Ecosisteme acvatice

Conceptul de ecosistem a fost introdus în știință după ce ecologia s-a constituit în

ramură de sine stătătoare a biologiei. Noțiunea de ecosistem aparține botanistului englez A.G.
Tansley (1935).
Ecosistemul acvatic este un ecosistem al cărui biotop este strâns legat de mediul
acvatic. Aceste ecosisteme pot fi de diferite mărimi, de la mări până la iazuri mici.
Ecosistemele acvatice sunt clasificate în:
a) ecosisteme acvatice cu apă dulce (lacuri, iazuri);
b) ecosisteme acvatice cu apă sărată (mări).
Biocenoza acestor ecosisteme este una acvatică.
Ecosistemele naturale s-au constituit treptat și după o anumită perioadă de timp față
de
apariția primelor viețuitoare.
După o concepție tradiționalistă, mai mult morfologică decât funcțională, ecosistemul
este alcătuit din două componente: biotop și biocenoză.
Așadar, ecosistemul este un sistem complex, alcătuit din:
a) biotop – subsistem primar anorganic, respectiv partea nevie (abiotică) sau cadrul
natural cu condițiile sale fizice și chimice;
b) biocenoză – subsistem biologic, respectiv partea vie (biotică), formată din populațiile
diferitelor specii, aflate în interacțiune.
Aceste două componente nu sunt separate fizic în natură. Împreună, cele două
componente formează, sub aspect structural și funcțional, o arhitectură unică, un sistem
deschis. Acest sistem –ecosistemul – constituie unitatea de lucru a biosferei, care utilizează
constructiv, sub raport dinamic și structural, curentul de energie, captat de la Soare sau
introdus pe alte căi în interiorul unității.
Ecosistemul acvatic îndeplinește multe funcții de mediu importante. De exemplu,
reciclează substanțele nutritive, purifică apa, atenuează inundațiile, reîncarcă apa subterană și
oferă habitate pentru fauna sălbatică. Ecosistemele acvatice sunt, de asemenea, utilizate

4
pentru recreerea oamenilor și sunt foarte importante pentru industria turismului, în special în
regiunile de coastă.
Sănătatea unui ecosistem acvatic este degradată atunci când capacitatea ecosistemului
de a absorbi un stres a fost depășită. Un accent asupra unui ecosistem acvatic poate fi
rezultatul unor modificări fizice, chimice sau biologice ale mediului. Modificările fizice
includ modificările temperaturii apei, debitul de apă și disponibilitatea luminii. Modificările
chimice includ modificări ale ratelor de încărcare a nutrienților biostimulatori, a materialelor
consumatoare de oxigen și a toxinelor.
Mediul acvatic se caracterizează prin o serie de factori specifici:
a) Cantitate de oxigen;
b) Presiunea variabilă a apei în corelaţie şi cu adâncimea apei;
c) Temperatura variabilă în funcţie de anotimp si de adâncimea apei;
d) Luminozitate variabilă.
Ecosistemul acvatic are 3 zone:
a) Zona litorală;
b) Zona pelagică;
c) Zona bentonică.
a. Zona litorală este fâșia care se întinde în lungul coastelor și țărmurilor marine, parțial
ocupată de apă (adâncimea 0 – 20 m). Ea reprezintă hotarul dintre uscat și mare.
În zona litorală există valuri, flux și reflux care sortează aluviunile aduse de fluvii și
realizează trierea lor pe mărime și densitate. Aluviunile din acest areal sunt formate din
bolovani, pietriș și nisip care reduc adâncimea și lărgesc platforma continentală.
Datorită condițiilor favorabile, constând în aport de nutrienți aduși de
pe continent, temperatura mai ridicată, pătrunderea luminii, această zonă este foarte bine
populată cu organisme vegetale și animale. Biocenozele bogate și variate cuprind
alge verzi, brune și roșii, plante acvatice și numeroase animale marine.
b. Zona pelagică din lacuri este o zonă de larg în care pluteşte liber planctonul şi nonoată
diferite specii de peşti precum crap, caras, biban, plătică. Deasupra zboară insecte :libelule,
ţânţari.
În mări şi oceane în zona pelagică se întâlnesc animale care sunt purtate de valuri(meduza)
sau se deplasează prin inot:crustacei, peşti, mamifere.
Ecosistemul pelagic se bazează pe fitoplanctonul care se află pe prima treaptă a lanțului
trofic.Fitoplanctonul își fabrică hrana proprie folosind un proces de fotosinteză. Pentru că au

5
nevoie de lumina soarelui, locuiesc în zona de epipelagie superioară, însorită, care include
zona de coastă.
c. Zona bentonică (de adâncime sau abisală)
În zona de fund a lacurilor se întâlnesc bacterii, protozoare, larve de insecte,scoici sau melci.
Zona abisală a mărilor şi oceanelor se întinde de la 2.000 m până la cele mai mari
adâncimi, ocupând peste 3/4 din suprafata marilor oceane (Pacific, Atlantic și Indian). În
această zonă se depun mâluri fine cu globigerine, argile roșii.
Animalele abisale sunt animale care trăiesc în zona abisală (pești, crustacee, cefalopode,
echinoderme etc.), adaptate unor condiții speciale : întuneric complet, presiune ridicată etc.
Animalele abisale prezintă modificări ale organelor vizuale (care sunt atrofiate sau,
dimpotrivă, exagerat de mari) și ale organelor tactile (antene, tentacule, care sunt puternic
dezvoltate); au adesea organe luminoase; sunt carnivore sau se hrănesc cu nămol bogat în
substanțe organice în descompunere
Biodiversitatea se diminuează semnificativ în zonele mai profunde sub zona
epipelagică, deoarece oxigenul dizolvat se reduce, presiunea apei crește, temperaturile devin
mai reci, sursele de hrană devin limitate, lumina scade și în cele din urmă dispare.
În Marea Neagră, bentosul este format din organismele vegetale şi animale care trăiesc pe
fundul mării. Alcătuit din fitobentos şi zoobentos el este foarte diversificat ca structură.
   Fitobentosul este reprezentat prin microfitobentos şi alge macrofite.
   Microfitobentosul este prezent în zona unde lumina ajunge la fundul apei. Este format din
diferite specii microscopice de alge verzi, cianobacterii şi diatomee.
   Macrofitele algale sunt formele care caracterizează şi ocupă substratul dur de pe fundul
bazinului marin până la adâncimea de 10 m (cel mai mare număr de specii concentrându-se la
adâncimi de 1 – 5 m). În Marea Neagră sunt reprezentate toate cele trei grupe majore de alge
macrofite, unele din ele perene, altele sezoniere, alături de 6 specii de plante
superioare  (Tracheophyta), din care iarba de mare (Zostera noltei) şi la litoralul românesc.

6
 Cap. 3. Caracteristicile Lacului Techirghiol
3.1. Caracteristicile biotopului

Termenul de biotop dat de Dahl în anul 1908, indică locul de viață a unei biocenoze și
este reprezentat prin totalitatea factorilor abiotici dintr-un ecosistem (Mohan şi Ardelean,
1993). Cu alte cuvinte, biotopul reprezintă partea nevie dintr-un ecosistem, reprezentând
mediul fizici și chimic al comunităților.
Biotopul reprezintă un sistem abiotic sau abiogen, format dintr-un complex de factori
ecologici prezenți pe o anumită unitate de suprafață terestră sau subterană care asigură
mijloacele materiale necesare biocenozei (Pârvu, 2001).
Biotopul este analizat din prisma următorilor factori: climatici, geografici (orografici),
edafici, mecanici, chimici. Totalitatea acestor factori sunt cuprinși în categoria factorilor
abiotici și sunt specifici pentru anumite zone de longitudine, altitudine și relief. De asemenea,
aceștia influențează caracteristicile biotopurilor și tipurile de biocenoze care se instalează.
(Mohan şi Ardelean, 2001).
Biotopul cuprinde totalitatea factorilor abiotici, factori care exercită o acțiune de
selecție a speciilor care urmează să compună biocenoza, oferindu-le șanse diferite de
supraviețuire.
Limanul Techirghiol zis și Lacul Techirghiol este situat la marginea localității
balneare Eforie Nord de pe țărmul Mării Negre la 12 km distanță de portul Constanța,
România. Este un liman fluvio-marin cu o suprafață de 10,68 km², separat de mare printr-un
perisip și cu o adâncime maximă de 9 m. Prin aportul mic de apă dulce, apa limanului și-a
mărit concentrația de săruri, la circa 95 g/l. Acest fenomen a permis formarea unui strat de
nămol cu calități terapeutice.
Lacul Techirghiol este cel mai mare lac salin din România, un mare luciu de apă
(1.226,97 hectare) aflat în vecinătatea imediată a liniei costiere, la cca. 15 km sud de
Constanța; denumirea turcească Tekirgöl se traduce prin lacul barbunului (Mullus barbatus).
Apele lacului Techirghiol sunt împărțite în 3 entități separate de digurile construite în
1983 și 1989, astfel că există o mare zonă cu apă salină (52-55 grame de sare la litru) situată

7
în apropierea mării la est, o zonă salmastră (6-8 g/l) intermediară, și o zonă îndulcită (1-2,3
g/l), situată către “coada lacului”, zona vestică având arii înmlăștinite cu vegetație palustră
caracteristică apelor dulci. Îndulcirea apelor duce la schimbarea compoziției faunistice, mai
cu seamă reducerea ponderii speciilor de nevertebrate adaptate apelor hipersaline.
Lacul Techirghiol, conform datelor din cartea lui P. Gâștescu, Lacuri din România –
Limnologie regională, Ed. Academiei R. S. R. București, 1971, are adâncime maximă de 9,75
m, adâncime medie de 3,6 m iar volumul apei este de 41,8 milioane mc; lungimea maximă a
lacului este de 7,75 km, lățimea maximă are 4,4 km, iar suprafața bazinului hidrografic din
care își adună apele are 185,5 km.
Factorii fizici ai biotopului
a) Temperatura este unul din factorii ecologici principali cu rol limitativ în structurarea
biocenozelor și este condiționată de poziția geografică pe Glob, expoziție, pantă.
Limitele de toleranță a organismelor vii, privind rezistența la temperatură, este cuprins între
-60 (-70°C), la unele specii de păsări și mamifere, până la 80-90°C, la unele bacterii.
Creșterea
biomasei și creșterea numerică a speciei este posibilă între anumite valori-limită, adică între
concentrația minimă și maximă a factorului limitativ la care nu mai este posibilă realizarea
funcțiilor vitale.
Temperatura apei lacului Techirghiol, indicator important in aprecierea calitatii apei
lacului, a fost studiata in sezoanele iarna, primavara, vara si toamna; este legata ca si la
lacurile cu apa dulce de oscilatiile temperaturii atmosferice si da posibilitatea analizei pe baza
de corelatie cu alti indicatori.
Salinitatea ridicată a Lacului Techirghiol, ca și vântul care amestecă cvasipermanent
apele lacului duce la situația ca înghețarea apelor să fie foarte rară, mai cu seamă neînghețând
apele dinspre zona centrală. Această caracteristică a apelor care rămân neînghețate chiar dacă
ajung la -2 sau -3 grade în timpurile iernilor când “afară” este ger cumplit, face ca locul să fie
atractiv pentru iernarea a numeroase păsări de baltă.
b) Lumina- acționează ca factor ecologic în ecosisteme, îndeplinind funcții
informaționale și energetice.
Pentru animale lumina are un rol deosebit în perceperea formelor, culorilor, mișcărilor,
distanțelor, obiectelor înconjurătoare. Pe această bază devine posibilă dezvoltarea unei serii
întregi de mijloace de apărare sau de atac la diferite animale (Mimetismul- imitarea
coloritului, desenului, a formei generale a corpului unor animale; Homocromia - constă in
asemănarea coloritului general al unui animal cu acela al substratului).
8
 Alternanța zi-noapte și mai ales variația duratei relative a zilei și a nopții în cursul anului
determină reacții complexe atât la plante cât și la animale, reacții care, în ansamblu poartă
numele de fotoperiodism.
S-a constatat faptul că, durata perioadei de iluminare influențează la animale migrarea
păsărilor, intrarea în diapauză.
c) pH-ul apei lacului Techirghiol este alcalin, cu o valoare medie de 8,32 inregistrand o
valoare minima de 8,3 in sectiunea Eforie Nord – Bai reci si o maxima de 8,4 in
sectiunea Coada lac.
d) Oxigenul dizolvat, se afla intr-o corelatie inversa cu temperatura apei. Pe fondul unor
temperaturi medii relativ ridicate in apa lacului (18,50C), au fost intalnite valori
oscilante ale oxigenului dizolvat, astfel:
-8,57 mg/l pentru oxigen dizolvat in sectiunea Centru lac
-8,34 mg/l pentru oxigen dizolvat in sectiunea Baraj Tuzla
-6,49 mg/l pentru oxigen dizolvat in sectiunea Eforie Nord- Bai Reci
-10,26 mg/l pentru oxigen dizolvat in sectiunea Coada lac
e) Salinitatea apei lacului se afla in corelatie inversa cu nivelul apei lacului, in
consecinta aceasta creste cand nivelul apei in lac scade. Urmarind valorile medii anuale de
evolutie a salinitatii, se observa o tendinta de crestere a salinitatii de la an la an.
Salinitatea măsurată în 1893 arăta 71,392 g/l, în 1924 era de 106,896 g/l iar în 1969 de
81,485 g/l, pentru ca prin anii 1990 să se ajungă la un nivel de sub 60 g/l. Actualmente, apele
lacului Techirghiol sunt împărțite în 3 entități separate de digurile construite în 1983 și 1989,
astfel că există o mare zonă cu apă salină (52-55 grame de sare la litru) situată în apropierea
mării la est, o zonă salmastră (6-8 g/l) intermediară, și o zonă îndulcită (1-2,3 g/l), situată
către “coada lacului”… zona vestică având arii înmlăștinite cu vegetație palustră
caracteristică apelor dulci. Îndulcirea apelor duce la schimbarea compoziției faunistice, mai
cu seamă reducerea ponderii speciilor de nevertebrate adaptate apelor hipersaline.

3.2. Caracteristicile biocenozei

Fitoplanctonul
Densitatea si biomasa fitoplanctonului oscileaza de la an la an in functie de factorii
meteorologici: temperatura, stralucirea soarelui, agitatie.

9
Densitatea algala medie a lacului Techirghiol sarat, a fost de 6,342 mil. ex/l, cu o biomasa de
16,11 mg/dm3. Maximul dezvoltarii fitoplanctonice a fost inregistrata in lunile de vara cand
temperaturile aerului si ale apei au atins valori ridicate.
In apa lacului sarat se dezvolta urmatoarele grupuri de alge: Bacillariophyta, Cyanobacteria,
Chlorophyta si Dinophyta. Diatomeele domina structura biocenozei fitoplanctonice, speciile
cele mai des intalnite in apa lacului Techirghiol sarat, bogate in indivizi, fiind Synedra
tabulata, Nitzschia acicularis, Achnanthes brevipes, Achnanthes logipes, Fragillaria
intermedia, Cytopleura elliptica.

Bacillariophyta Cyanobacteria Chlorophyta Dinophyta

10
Nitzschia acicularis Achnanthes brevipes Achnanthes logipes Cytopleura
elliptica

Valorile ridicate ale indicatorilor de mineralizare evidentiaza o apa bogata in minerale ceea ce
favorizeaza dezvoltarea diatomeelor, care domina structura biocenozei fito-planctonice.
S-a constatat ca dezvoltarea masiva a algelor este un proces benefic in formarea namolului
sapropelic si este determinat de cresterea salinitatii ca urmare a lucrarilor hidrotehnice efectuate in
scopul mentinerii unui nivel constant atat in lacul sarat cat si in lacul dulce.
Din punct de vedere biologic, nu a avut loc crearea unui dezechilibru al speciilor caracteristice lacului.
Aportul cel mai insemnat in formarea pelogenului(namolului) din lacul Techirghiol la organismele
vegetale ce alcatuiesc productia primara a acestuia, in principal alga filamentoasa Chladophora
vagabunda (imaginea de mai jos), ce produce o cantitate de celuloza mai mare necesara procesului de
peloidizare.

11
Chladophora vagabunda Cymbella lanceolata

Prin ciclul scurt de viata al celulelor speciilor fitoplanctonice, acestea se mineralizeaza rapid, dupa
moarte refacand elementele biogene si reintrand in circuitul materiei vii, rolul sau important in cadrul
biocenozei fiind acela de a asigura hrana de baza pentru zooplancton, in principal pentru Artemia
salina,
factor deosebit de important in procesul de peloidogeneza.
Microfitobentosului prelevat in lunile mai si iulie, in sectiunea Eforie Nord Bai Reci
unde a inregistrat o densitate de 10,16 mil exp/mp, biocenoza microfitobentosului fiind
reprezentata de specii apartinand grupei Bacillariophyta (Cymbella lanceolata,
Rhoicosphaenia curvata, Synedra actinoides) si Chlorophyta (Scenedesmus ecornis,
Scenedemus quadricauda).
Zooplanctonul
Zooplanctonul a fost prelevat in lunile mai, iulie si octombrie, structura biocenozei
zooplanctonice fiind dominata de grupele: Filopoda, Cilliata, Copepoda si Rotatoria.
Specia Artemia salina (adulti) a fost identificata in lunile iulie si octombrie, inregistrand
densitati crescute in perioada de toamana, atingand densitatea maxima de 35 exp/l in
sectiunea Baraj Tuzla in luna octombrie, contribuind astfel la fenomenul de peloidizare.
Macrozoobentosul prelevat in lunile mai, iulie si octombrie in sectiunea Eforie Nord- Bai
Reci, fiind reprezentat de insecte (specii eudominante: Chironomus salinarius, Chironomus
thumi si Ephedra macellaria), ostracoda (Heterocypris salina), turbelariate (Macrostonum
hystricium).
Fiind un lac suprasarat, flora si fauna se caracterizeaza printr-un numar mic de specii, dar
mare de indivizi.

12
 Cap.4. Lacul Techirghiol- zonă protejată

Lacul Techirghiol este arie protejată acvifaunistică parte integrantă a reţelei ecologice
europene Natura 2000 a devenit şi sit Ramsar în data de 23 martie 2006 şi a fost încadrat în
categoria zonelor umede de importanţă internaţională prin H.G. 1586/2006.
Situat lângă Litoralul Mării Negre, acest lac unic în ţară este împărţit în trei zone prin
două diguri construite în perioada anilor ‘80. Porţiunea estică a lacului a rămas puternic
sărată, cea de mijloc este salmastră, iar cea vestică este cu apă dulce. În aceste condiţii atât de
diverse, populaţiile de plante ca de exemplu Sueda maritima, Puccinelia distans ca şi cele
de faună, Triturus dobrogicus, Bombina bombina, câteva specii ameninţate de lilieci (ca
de exemplu, Miniopterus schreibersii) s-au dezvoltat continuu, habitatele caracteristice de
coastă şi cele de zonă umedă asigurând bune condiţii de dezvoltare pentru o mare varietate de
specii.
Situl asigură condiţii bune de iernat pentru specii de păsări migratoare, în special gâşte şi
raţe, unele ameninţate la nivel mondial (ca de exemplu, gâsca cu gât roşu şi raţa cu cap alb).
Vegetaţia palustră constituie un loc ideal de înmulţire pentru păsările acvatice.
 Salinitatea caracteristică lacului Techirghiol reprezintă suportul pentru dezvoltarea micului
crustaceu Artemia salina care produce nămolul sapropelic de natura biogenă, utilizat în
activităţile medical-terapeutice. 

Sueda maritima Puccinelia distans Triturus dobrogicus

13
Bombina bombina Artemia salina Miniopterus
schreibersii

Din cele peste 400 de specii semnalate până în prezent pe teritoriul României, în zona
lacului Techirghiol au fost observate 264 specii de păsări, respectiv peste 65% din speciile
prezente în România. Diversitatea speciilor e explicată de poziționarea lacului pe una din cele
mai importante rute de migrație ale păsărilor, Via Pontica.
Lacul este unul din puținele din România unde se mai poate vedea cea mai periclitată
specie de gâscă sălbatică – Branta ruficollis, respectiv gâsca cu gât roșu. Dar apar specii la fel
de interesante pentru ornitologi, așa cum sunt rața cu cap alb (Oxyura leucocephala) – specie
amenințată la nivel global, gârlița mică (Anser erithropus), ferestrașul mic (Mergellus
albellus), lebăda de iarnă (Cygnus cygnus) și pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus).

14
 Alături de Iezerul Călărași, Lacul Techirghiol este cea de-a doua arie protejată
cuprinsă ȋn proiect cu statut de „zonă umedă de importanță internațională”. Distincția
acordată de către Convenţia Ramsar are scopul protejării speciilor și habitatelor și al folosirii
eficiente a resurselor naturale din zonă, importante deopotrivă pentru oameni și mediu.
Aproximativ jumătate dintre speciile prezente în aria protejată Lacul Techirghiol sunt
specii acvatice. Printre cele care au efective foarte mari aici se numără corcodelul cu gât
negru (Podiceps nigricollis), călifarul alb (Tadorna tadorna), pescăruşul cu cap negru (Larus
melanocephalus), pescărușul râzător (Larus ridibundus) și pescărușul mic (Larus minutus).
La fel de importante sunt și terenurile din apropierea lacului, unde poți fi văzute specii
precum pasărea ogorului (Burhinus oedicnmeus), dumbrăveanca (Coracias garrulus),
ciocârlia de Bărăgan (Melanocorypha calandra) și vânturelul de seară (Falco vespertinus).
Răpitoarele observate cel mai adesea în sit sunt șoimul de iarnă (Falco columbarius) și
șoimul călător (Falco peregrinus), dar vânează aici și cele patru specii de erete, codalbul
(Haliaeetus albicilla), șoimul dunărean (Falco cherrug) și vânturelul roșu (Falco tinnunculus).
Datorită poziționării sale pe ruta de migrație, în zona lacului Techirghiol au fost
observate mai multe rarități: prundărașul de desert (Charadrius leschenaultii), fluierarul sur
(Xenus cinereus), fluierarul cu piept gălbui (Tryngites subruficollis), fugaciul pătat (Calidris
melanotos), notatița cu cioc lat (Phalaropus fulicarius), spârcaciul (Tetrax tetrax), ciocârlia cu
aripi albe (Melanocorypha leucoptera), pietrarul de deșert (Oenanthe deserti), mărăcinarul
siberian (Saxicola maurus), pitulicea verzuie (Phylloscopus trochiloides) și muscarul
semigulerat (Ficedula semitorquata).

15
Bătăuşi Călifar alb

Pescăruş mic Corcodel cu gât negru

Călifar alb

16
Cormorani albi

Erete de stuf

17
Nagâți (Vanellus vanellus), pescăruși râzători (Larus ridibundus)

Pelican creţ

18
Rațe fluierătoare (Anas penelope)

Cap5. Determinări experimentale

DETERMINAREA CLORURILOR DINTR-O PROBĂ DE APĂ PRIN
METODA MOHR

Principiul metodei
Ionul Cl- prezent în apă se determină prin metode volumetrice bazate pe reacții de
precipitare. Ionul Cl- reacționează cu AgNO3 în mediu neutru pentru a forma clorura de argint
insolubilă. Ca indicator este folosită soluția de cromat de potasiu. Apariția culorii cărămizii a
cromatului de argint va indica punctul final al titrării.
Cl- + AgNO3 → AgCl↓ + NO3-
K2CrO4 + AgNO3 → Ag2CrO4 ↓ + 2KNO3
Reactivi şi ustensile:
 soluţie AgNO3 0,1 N 
 soluţie K2CrO4 10%
 soluţie NaOH 0,1 N sau soluţie H2SO4 0,1 N 
 indicator acido-bazic
 biuretă, pahare Erlenmeyer, pahare Berzelius, cilindru gradat 

19
Mod de lucru:
 se iau 100 ml apă de analizat într-un pahar Erlenmeyer, se neutralizează în prezenţă
de indicator acido-bazic cu acid sulfuric sau cu hidroxid de sodiu 
 se ia din nou aceeași cantitate de apă și se introduce de la început cantitatea exactă de
NaOH sau H2SO4 pentru neutralizarea probei
 se adaugă câteva picături de soluție cromat de potasiu
 se titrează cu soluție AgNO3 până la virajul culorii de la galben la roșu - cărămiziu
Calcul:
V AgNO ⋅c AgNO ¿ A Cl
3 3
¿1000
- 3
mg Cl / dm apă = Vp

Unde: VAgNO3 - volumul de soluție AgNO3 utilizat la titrare, ml

cAgNO3 - concentrația soluției de AgNO3
ACl - masa atomică a clorului
Vp - volumul probei de apă, ml

Determinarea Cl-apa potabila reţea

5,1⋅0,1⋅35 , 457
⋅1000
mg Cl- / dm3 apă potabilă= 100 =180,83

Determinarea Cl-apa Techirghiol

118⋅0,1⋅35 , 457
⋅1000
- 3
mg Cl / dm apă mare= 10 =41839,26

20
 Fig.4. Înainte de titrare Fig.5. Sfârșitul titrării

Rezultate obținute:
Proba VAgNO3(ml) Cl- (mg/l) CMA Cl-
(mg/l)

21
 Apa potabila 5,1 180,83 < 250
Apa Techirghiol 118 41890 -

Concluzii:
-este normal ca valoarea clorurilor din apa potabilă de la robinet sa fie mult mai mică decât
valoarea clorurilor din apă de mare, încadrându-se în STAS conform CMA (concentrația
maximă admisibilă).
- în cazul apei de la Techirghiol observăm că valoarea obținută în analiza noastră este
apropiată fața de valorile comunicate din ultimii ani.
Norme de securitatea muncii în laboratorul de analize:
- Este interzisă intrarea în laboratorul tehnologic fără halat.
- Este interzis alergatul în laborator.
- Persoanele cu părul lung și-l vor strânge la spate în timpul efectuării experimentelor
chimice.
- Nu se consumă băutură sau mâncare în laboratorul tehnologic.
- Se va păstra ordinea și curățenia pe mesele de lucru ale elevilor.
- Fiecare elev va avea la laborator caietul de lucrări practice și echipamentul de protecție sau
de lucru corespunzător.
 - Scoaterea substanțelor toxice și, în general, a oricărei substanțe chimice din laborator,
precum și efectuarea de experiențe neautorizate sunt strict interzise.
- Conducătorul laboratorului va lua masuri în vederea respectării legislației care
reglementează regimul substanțelor și produselor toxice.
- La primirea și la folosirea substanțelor pentru experimente trebuie citite cu atenție
etichetele.
- Nu se va gusta nici un fel de substanță utilizată în laborator și nu se vor folosi vasele de
laborator pentru băut si pentru mâncare.
- Înainte de a pune o substanță într-o sticla sau vas, recipientul respectiv va fi etichetat.
- Nu este permisă impurificarea reactivilor în timpul manipulării. Nu este permisă folosirea
aceleiași ustensile pentru mai mulți reactivi decât după spălare și uscare.
- Reactivii nu vor fi cântăriți direct pe talerele balanței, ci pe sticle de ceas sau în fiole de
cântărire, iar cei urât mirositori sau toxici numai în flacoane închise.
-Acizii concentrați (H2SO4, HCl, HNO3 etc.) se toarnă cu mare atenție, ștergându-se picăturile
prelinse cu azbest și apoi cu cârpă sau hârtie.

22
-Rămășițele de substanțe periculoase (metale alcaline, fosfor, acizi concentrați, baze etc.) nu
se vor arunca la canal, deoarece pot provoca explozii puternice și acțiuni corozive și, de
aceea, vor fi introduse în vase speciale și neutralizate.

Bibliografie

1. Buchman A, Bud M., Marincescu M., Stan F.-Studiul calității mediului, manual pentru
clasa a IX-a, Editura economică Preuniversitară, 2004.
2. Curriculum, clasa a XII-a, liceu tehnologic, domeniul:-Resurse naturale și protecția
mediului, București, 2005.
5. Vlădescu L, Teodorescu M. – Chimie analitică și analize tehnice, EDP ,București, 1994
6. Manescu S., Cucu M., Diaconescu M.,- Chimia sanitară a mediului, Editura Medicală,
București, 1994.
7. Ghenescu, N., Drăguşoiu, Ghe., Onuţiu I.- Ecologie, manual ptr. clasa a IX-a, Editura LVS
Crepuscul, Bucureşti, 2004
8. Găldean, N., Staicu, G.,Rusti D.- Ecologie şi protecţia mediului, manual ptr. clasa a XII-a,
Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2002
9.www. /ro.wikipedia.org
10. www.techir.ro
11. Lacul Techirghiol | peterlengyel (wordpress.com)

23