SUPERVIZAREA

 ÎN ASISTENŢĂ SOCIALĂ

SUPORT DE CURS 

“Sunt totdeauna gata s ă înv ăţ 

ă ,
ţ 
deşi nu îmi place oricând, s ă fiu
înv ăţ 
ăţ at”
at”
Winston Chrchill

1
 Cap de supervizor 

Suporter

Manager
transversal
de sistem
Formator

Manager Evaluator
intern

Privire generală asupra supervizării 

2
 în asistenţa socială

De-a lungul anilor au existat mai multe accepţiuni ale termenului ,,supervizare”. În lumea
anglo-saxonă, de exemplu, cuvântul ,,supervizor” desemnează atât managerul unei echipe, cat şi
o persoană venită din afara organizaţiei pentru a superviza.
Litera
Literatur
turaa de specia
specialita
litate
te indică
indică o oareca
oarecare re ambigu
ambiguitat
itatee în definer
definerea
ea termen
termenulu
uluii
,,supervizare”. Kadushin (1992), de exemplu, vorbeşte despre trei modele diferite de supervizare:
— supervizare educaţională, cu scopul ca persoanele supervizate să îi sporească competenţa
profesională;
— supervizar
supervizaree metodologică
metodologică,, orientată
orientată spre client şi avand drept focus modul de a gestiona
gestiona un
caz;
— supervizare administrativă, de la manageri către membrii echipei.
Majoritatea lucrărilor de specialitate descriu supervizarea drept o activitate care transferă
cunoştinţe, abilităţi şi atitudini de la o persoană cu experienţă către una cu mai puţină experienţă.
Supervizarea integrează cunoştinţele teoretice şi practice referitoare Ia un client. De asemenea,
supervizarea este un process pedagogic şi de evaluare (Naslund, 2004). Gerald Caplan, a
afirmat
afirmat că procesul de supervizare
supervizare este un proces de durată,
durată, intre un profesionist
profesionist cu o anumită
competenţă şi unul sau mai mulţi profesionişti fără acea competenţă. Supervizorul are o anumită
responsabilitate, iar participarea la sesiunile de supervizare este aproape obligatorie.
Supervizarea este un proces administrativ şi educational utilizat în agenţiile de asistenţă socială
pentru a sprijini asistenţii sociali să-şi dezvolte abilităţile şi să asigure servicii de calitate clienţilor”
(Barker, 1995).
Termenul supervizare este o combinaţie a doi termeni latini (super, care înseamnă
,,deasupra, pe, peste” şi videre, ce înseamnă ,,a vedea, a privi”) şi a fost construit pentru a
denumi o activitate de supraveghere pentru organizarea eficientă a muncii, mai ales a muncii
oamenilor mai puţin pregătiţii, aşa cum sunt voluntarii.
,,Supervizar
,,Supervizareaea în asistenţa
asistenţa socială a fost practicată
practicată în domeniu
domeniu şi a fost menţionată
menţionată în literatura
literatura
de la începuturile practicii asistenţei sociale specializate.” (Brashears, 1995 ) Iniţial, la sfarşitul
secolului al XIX-lea, în SUA, supervizarea a fost văzută ca o activitate de supraveghere a
voluntarilor
voluntarilor care activau
activau în diferite
diferite organizaţii
organizaţii pentru sprijinirea
sprijinirea persoanelor
persoanelor defavorizate
defavorizate.. Odată
cu dezvoltarea asistenţei sociale pe diferite segmente, a fost conştientizată nevoia dezvoltarii
supervizării ca formă de sprijin şi de control pentru asistenţii sociali.

Funcţiile supervizării 

Modelele de supervizare s-au schimbat de-a lungul anilor, influenţate fiind de teoriile
despre intervenţia socială şi despre schimbarea structurilor organizaţionale, de populaţiile de
benefici
beneficiari
ari şi de sursel
surselee de finanţar
finanţare.
e. Superv
Supervizo
izorii
rii au fost
fost consid
considera
eraţiţi ca fiind
fiind format
formatori
ori,,
consul
consultanţ
tanţi,i, terape
terapeuţi,
uţi, manage
manageriri şi chiar
chiar adminis
administra
trator
torii (vezi
(vezi figura
figura 1); ei suntsunt descri
descrişi
şi ca
profesionişti care au părăsit serviciile directe şi au devenit personal administrativ, dar ,,care au
fost
fost asisten
asistenţiţi social
socialii înainte
înainte de a deveni
deveni superv
supervizor
izori”i” (Kadus
(Kadushin
hin,, 1976).
1976). Kadush
Kadushin in descri
descriee
supervizorul ca pe ,,o persoană cu rol administrativ care a primit autoritatea de a dirija, organiza
şi evalua munca altora” .
Pe măsură ce s-au dezvoltat metodele, tehnicile şi procedeele de intervenţie, lucrul la
caz a devenit
devenit mai sofisticat, iar supervizarea
supervizarea s-a transformat
transformat într-un
într-un proces
proces complex
complex al practicii
sociale. Indiferent ce accent se pune pe funcţiile supervizării, un lucru este sigur: supervizarea e
parte integrantă a practicii asistenţei sociale, iar unii autori o văd chiar ca pe o ,,metodă a practicii
 în asistenţa socială” (Weissman et al.,1983.

3
 Figura nr. 1 Dimensiunile supervizãrii
Definiţia tradiţională a supervizării a fost construită pe trei funcţii esenţiale ale acesteia
(Kadushin, 1976: 24): administrativă, de sprijin şi educaţională. Prin relaţia de supervizare,
asistentul social supervizat primeşte de la supervizor un model de abordare a clientului, pe care-l
aplică pentru fiecare caz în parte. Pentru exemplificarea funcţiilor supervizării, apelăm la modelul
lui Rich, care le prezintă într-o formă adecvată. În cadrul Modelului integrat al supervizării clinice,
elaborat de Philip Rich (1993), supervizarea are următoarele patru funcţii:

F1 : Facilitarea — implică dezvoltarea şi menţinerea culturii muncii şi determină asistenţii

sociali să fie proactivi, creativi, responsabili şi oneşti în comunicarea cu ceilalţi. Această funcţie a
supe
superv
rviz
izăr
ăriiii se mani
manifes
festă
tă domi
dominanant
nt în cons
constrtruir
uirea
ea echip
echipei,
ei, clar
clarifi
ifica
care
reaa obiec
obiectiv
tivelo
elorr de
performanţă, clarificarea rolurilor şi responsabilităţile fiecărui supervizat, rezolvarea problemelor 
cu care
care se confr confrun
untă
tă asis
asisten
tenţii
ţii soci
sociali
ali şi inov
inovar
area
ea soci
social
ală,
ă, menit
menităă să raspraspun
undă
dă dina
dinami
micc
modificărilor permanente din mediul social de intervenţie
F2: Dezvolt
Dezvoltare
areaa profesi
profesional
onalăă — urmăre
urmăreşteşte dezvol
dezvoltar
tarea
ea abilităţ
abilităţilor
ilor profes
profesion
ionale
ale şi
transmiterea cunoştinţelor, fiind bazată pe o cultură a învăţării permanente. Fiecare pozitie de
asistent social din cadrul unei organizaţii specializate îndeplineşte anumite sarcini în funcţie de
servic
serviciil
iilee oferit
oferitee benefi
beneficiar
ciarilor
ilor şi de modali
modalităţi
tăţile
le practi
practice
ce de lucru,
lucru, condiţi
condiţiona
onate
te de cultura
cultura
organizaţională.
Nu există o fişă de post standard, deoarece aceasta se adaptează permanent în funcţie
de specificul activităţii. De aceea, indiferent de pregătirea academică a absolventului, este

4
 necesară
necesară pregătirea
pregătirea specifică poziţiei pe care o ocupă. Din acest punct de vedere,vedere, supervizorul
supervizorul
preia sarcina de indrumare şi formare continua a asistentului social.
F3: Socializarea personalului — este implicată în procesul prin care celor supervizaţi li se
induc valorile, standardele şi comportamentele dezirabile pentru organizaţie şi pentru profesie.
Acest lucru se poate obţine prin: revalorizarea experienţei trecute în contextul actual, dezvoltarea
ataşamentului supervizaţilor faţă de profesie şi organizaţie, orientarea şi integrarea supervizaţilor 
 în cadrul
cadrul echipei,
echipei, monitorizar
monitorizarea
ea şi menţinerea
menţinerea atitudinilor şi comportament
comportamentelorelor lor. Supervizorul
Supervizorul
 îndep1ineşte
 îndep1ineşte,, prin poziţia sa, şi un rol de construire
construire a echipei.
echipei. Prin activităţile
activităţile propuse în cadrul
cadrul
grupului de persoane supervizate, supervizorul mediază modul în care ele construiesc definiţii
comune ale unor situaţii cu care se confnuntă. Socializarea supervizaţilor înseamnă, pe de o
parte, construirea
construirea acestor
acestor interpretări
interpretări prin negociere
negociere şi, pe de altă parte, internalizar
internalizarea
ea lor sub
forma unor reguli, valori şi norme organizaţionale; în consecinţă, identitatea profesională a
membrilor echipei este şi un rezultat al supervizării.
F4: Oferirea serviciilor — această funcţie urmăreşte asigurarea calitaţii serviciilor la
nivelul standardelor profesionale şi ale agenţiei, prin evaluarea permanentă a serviciilor oferite şi
adaptarea acestora la nevoile beneficiarilor, rezultatul este, în mod obligatoriu, îmbunătaţirea
serviciilor oferite clienţilor prin diversificarea acestora. Îndeplinirea acestei funcţii participă la
flexibilizarea permanentă şi adaptarea continuă a serviciilor la nevoile existente, printr-un proces
de modelare profesională a supervizaţilor şi, implicit, a supervizorului. Monitorizarea calităţii
serviciilor de către supervizor urmărete şi protejarea c1ienţilor faţă de orice risc care poate
apărea din cauza intervenţiei asistentului social.
Principiile supervizării

Pornind de la principiile supervizării enunţate de O’Donoghue (1998: 2-8), putem realiza o

clarificare a acestora astfel:
asistenţii sociali au nevoie de supervizare. Acest principiu subliniază nevoia de
a) Toţi asistenţii
supervizare a asistenţilor sociali, indiferent de vechime, de expenienţa personală în
cadrul
cadrul servic
serviciilo
iilorr social
socialee sau de nivelul
nivelul de pregăti
pregătire.
re. Nevoia
Nevoia de superv
superviza
izare
re este
este
accentuată
accentuată de contextul
contextul în care îşi desfăşoara
desfăşoara activitatea asistentul
asistentul social,
social, de dinamica
dinamica
permanentă a câmpului în care acţionează şi de răspunsurile necesare pentru rezolvarea
problemelor clienţilor.
b) Supervizarea este o activitate încurajată şi recunoscută de către organizaţie.
Supervizarea profesională a asistenţilor sociali trebuie să fie recunoscută de organizaţie, fie sub
forma supervizării interne (prin includerea unei poziţii specializate în organigrama agenţiei), fie
sub forma supervizării externe (prin apelarea la un supervizor din afara organizaţiei). Organizaţiile
interesate de imbunătăţirea calităţii serviciilor specializate pe care le oferă vor recunoaşte în mod
indubitabil nevoia de supervizare şi rolul acesteia în calitatea serviciilor oferite.
c) Supervizarea înseamnă împărţirea responsabilităţii . Tehnica ,,aruncării pisicii
 în curtea supervizorului”, utilizată de supervizaţi, urmeşte împărţirea responsabilităţii şi eliminarea
stresului atunci când aceştia se confruntă cu o situaţie dificilă. Decizia de a acţiona este
 împărtăşită cu supervizorul, iar rezultatele obţinute sunt dependente de calitatea procesului de
supervizare; supervizorul este, din această perspectivă, evaluat şi în funcţie de rezultatele pe
care le înregistrează echipa supervizată de el.
d) Supervizarea răstoarnă piramida ierarhiei organizaţionale. Datorită funcţiilor pe
care le are supervizarea, aceasta ajunge săt ,,răstoarne” piramida organizaională.
  În mod obişnuit, reprezentăm structura organizaţională ca pe o piramidă cu vârful în sus,
manager
managerul ul ocupân
ocupândd poziţia
poziţia cea mai înaltă,
înaltă, superv
superviza
izarea
rea rastoar
rastoarnănă această
această perspec
perspectiv
tivă,
ă,
supervizorul fiind văzut ca o persoană-resursă pentru toţi angajaţii supervizati.
,, Răsturnarea piramidei” presupune schimbarea stilului de comunicare, a controlului, sprijinului şi
evaluării angajaţilor; creşterea încrederii supervizaţilor în persoana supervizorului datorită acestei
relaţii profesionale puternice se manifestă prin faptul că ei îl abordează ori de câte ori simt
aceast
aceastăă nevoie
nevoie,, superv
supervizo
izorul
rul fiind
fiind consid
considera
eratt o persoa
persoană
nă specia
specializ
lizată
ată care
care oferă
oferă servic
serviciiii
angajaţilor.
e) Supervizarea se bazează pe negociere şi oferă soluţii pentru rezolvarea

5
conflictelor . Conflictele din sânul organizaţiei apar de cele mai multe ori atunci când există
interpretări diferite ale aceleiaşi sitiaţii şi când asteptările persoanelor implicate sunt difenite, chiar 
contradictorii. Supervizarea urmăreşte şi atenuarea conflictelor prin negocieri individuale şi de
grup ale interpretărilor diferite date anumitor situaţii. Negocierea intervine la nivelul tuturor laturior 
caracteristice supervizării, fiind un element esenţial al acestui proces.
f)Supervizarea este permanentă. Chiar dacă unii asistenţi sociali consideră că
supervizarea este necesară numai atunci când e cerută de supervizat, practica a demonstrat că,
  în lips
lipsaa supe
superv
rviz
izăr
ăriiii perm
permananen
ente
te,, se prod
produc ucee o dimindiminuar
uaree a calit calităţi
ăţiii serv
servic
iciil
iilor
or ofer
oferitite.
e.
Supervizarea nu este doar un proces de consiliere şi terapie a asistentului social, la care acesta
poate apela numai atunci când are nevoie, ci şi o practică recunoscută de organizaţie pentru
 îmbunătăţirea serviciilor şi dezvoltarea celor mai bune metode de intervenţie.
g) Superv
Supervizaizarearea promov
promoveaz eazăă critic
critica a reflex
reflexivă
ivă,, compet
competenţ enţa,
a, împute
împuternirnicir
cirea
ea şi 
responsabilitatea. O altă altă funcţ
funcţie
ie a supe
supervrviz
izăr
ăriiii este
este ceacea de eval evalua
uare
re şi de dezv dezvololtar
taree a
competenţei şi, implicit, a responsabilităţii. Prin procesul de supervizare se dezvoltă critica
reflexivă, orientată spre propria experienţă a supervizatului, raportată la unele cadre obiective de
evaluare profesională. Asistentul social nu este un simplu executant al unor dispoziţii primite de la
manager sau supervizor, ci participă activ la identificarea celor mai bune soluţii pentru rezolvarea
unor probleme ale clientului.
h) Superv
Supervizaizarearea este
este una dintre
dintre cele
cele mai import importantante e şi mai putern puterniceice relaţi
relaţii i 
 profesionale. În primul rând, supervizarea este o relaţie profesională stabilită între un asistent
social practician şi un altul cu o experienţa mai bogată, pregătit în acest sens. Această relaţie
este puternică şi importanta tocmai datorită orientării ei spre lucrul în echipă, luarea unor decizii
 în ceea ce priveşte practica asistentului social, nevoia de formare şi perfecţionare. Bazată pe
 încredere, relaţia dintre supervizor şi supervizat se dezvoltă şi captă consistenţă pe măsură ce
ambii au ceva de câstigat de pe urma ei.
i) Supervizorul sprijină asistenţii sociali să le ofere clienţilor servicii de calitate . Un
punct important în clarificarea influenţei pe care o are supervizarea în oferirea serviciilor de
calitate este reprezentat
reprezentat tocmai de modul în care este văzut un asemenea serviciu. serviciu. Din punctul
punctul
nostru de vedere, calitatea unui serviciu social e data de modul în care este realizată intervenţia
 în lucrul pe caz. Un serviciu de calitate este cel care se orientează, în primul rand, spre client,
spre nevoile sale şi spre satisfacerea acestora, prin crearea condiţiilor de reducere a dependenţei
persoanei faţă de serviciul social primit.
 j) Superv
Supervizoizorulrul spriji
sprijind
nd asiste
asistenţi
nţiii social
socialii să menţi menţină nă standa
standarde rde profes
profesionionale
ale
ridicare. Standardele de calitate în serviciile sociale reprezintă un reper pentru intervenţia socială
destina
destinatătă modific
modificări
ăriii situaţi
situaţiei
ei clienţil
clienţilor.
or. În cadrul
cadrul proces
procesuluuluii de superv
supervizaizare,
re, superv
supervizor
izorulul se
asigură
asigură că asisten
asistentul
tul social
social acţion
acţioneaz
eazăă confor
conform m standa
standarderdelor
lor stabili
stabilite
te pentru
pentru activita
activitatea
tea sa
specifică, iar în cazul în care nu există standarde oficiale, supervizorul are rolul de a le stabili,
acestea devenind cerinţe obligatorii pentru activitatea asistentului social.
k) Supervizarea este una dintre cele mai importante activităţi în cadrul serviciilor 
sociale, atât pentru organizaţie, cât şi pentru be neficiarii serviciilor . Chiar dacă supervizarea
nu reprezintă oferirea unor servicii directe către beneficiarii programelor de asistenţa socială, ea
este identificată ca o activitate de sprijinire a celor care oferă aceste servicii directe. Contactul
zilnic
zilnic al asiste
asistenţil
nţilor
or sociali
sociali cu proble
problemel
melee clienţi
clienţilor
lor lor prezin
prezintă tă riscur
riscurii în ceea
ceea ce priveş
priveşte te
integritatea
integritatea personală.
personală. De aceea, funcţia terapeutică
terapeutică a supervizăr
supervizăriiii creează
creează o relaţie
relaţie puternică
 între supervizor şi supervizat, dincolo de aspectele administrative ale activitaţii.
1) Supervizarea îşi propune să se asigure că asistenţii sociali îşi cunosc rolurile şi 
responsabilităţile. Fiec Fiecar aree asis
asiste
tent
nt soci
social
al anga
angaja jatt pe un anum anumitit prog
progra ramm treb
trebuiuiee să
 îndeplinească anumite sarcini şi să-şi asume responsabilităţi legate de acestea. Este interesant
faptul că supervizarea operează, în primul rând, cu conceptul de responsabilitate, care 1-a
 înlocuit pe cel de obligaţie. Toate sarcinile asistentului social sunt incluse în fişa postului, iar 
supervizorul discută periodic şi analizează împreună cu el aceste responsabilităţi şi sarcini.
Organizaţiile flexibile, obligate să lucreze pe baza finanţărilor obţinute în urma propunerilor de
proiecte, revizuiesc periodic aceste fişe de post si le adaptează conform exigenţelor fiecărui
program în parte. Nu există o fişa standard a asistentului social, iar asistenţii sociali care lucreaza
pe aceeaşi
aceeaşi poziţie
poziţie pot avea avea respons
responsabil
abilităţ
ităţii şi sarcini
sarcini diferi
diferite.
te. Discuţi
Discuţiileile superv
supervizoizorul
rului
ui cu
asistentul social supervizat nu urmăresc doar testarea acestuia din urmă în ceea ce priveşte

6
 cunoaşterea fişelor de post, ci şi analiza acestor fişe şi a modului în care asistenţii sociali le
interpretează prevederile.
m) Superv
Superviza
izarea
rea urmăre
urmăreşte şte spriji
sprijinir
nirea
ea asiste
asistenţi
nţilor
lor social
socialii pentru
pentru atinge
atingerea rea
obiectivelor de performanţă. Obiectivele de performanţă stabilite pentru fiecare asistent social
 în parte reprezintă o operaţionalizare
operaţionalizare a indicatorilor de implementare cât cât şi a celor de impact; cu
alte cuvinte, obiectivele de performanţă ne dau o imagine atât a modului cum lucrează asistentul
social în cadrul serviciilor sociale, cât şi a impactului intervenţiilor sale asupra beneficiarilor,
asupra imaginii organizaţiei, a parteneriatului cu celelalte instituţii.
n) Supervizarea asistă la identificarea şi managementul stresului asistentului 
social, generat de rolurile pe care le are de indeplinit . Supervizorul are rolul de a verifica
permanent ,,încărtura” asistentului social, urmăreşte stabilirea unui număr optim de cazuri active,
astfel încât calitatea serviciilor să nu fie afectată, clasifică împreună cu supervizatul tipurile de
cazuri şi modalităţile diferite de intervenţie, priorităţile şi urgenţele la care trebuie să răspunda
asistentul social.
o) Supervizorul se asigură că asistentul social are resursele necesare pentru a-şi 
desfăşura
desfăşura activitate
activitateaa şi administre
administrează eficient aceste resurse. Funcţia
ază eficient Funcţia adminis
administra
trativă
tivă a
supervizarii urmăreşte şi modul în care sunt administrate resursele — altfel spus, modul cum sunt
alocate şi folosite acestea de către supervizaţi. Până şi planificarea orarului deplasărilor pe teren
reprezintă uneori o sursă de stres şi frustrare, dacă nu există o politică clară în această privinţă.
Planificarea
Planificarea activităţii asistentului
asistentului social
social este dependentă
dependentă de condiţiile
condiţiile impuse de resursele
existente, de condiţiile clientului şi de strategia organizaţiei.
p) Supervizarea se bazează pe metodele de educare a adulţilor . Din punctul de
vedere al funcţiei educative, supervizorul poate fi considerat un îndrumător (coach) sau un tutore.
El identifică nevoile de formare ale supervizaţilor, planifică şi organizează unele programe de
instruire specifice programelor în care aceştia îşi desfăoară activitatea şi face recomandări în
ceea
ceea ce priveş
priveşte
te urmare
urmareaa unor progra
programe
me de pregăti
pregătire
re contin
continuă
uă a person
personalul
alului.
ui. Întrucâ
Întrucâtt
superv
supervizo
izorul
rul este
este un îndrumă
îndrumător
tor,, metode
metodele
le folosite
folosite pentru
pentru transm
transmiter
iterea
ea inform
informali
aliilor
ilor către
către
supervizat nu sunt cele specifice mediului academic, ci se adapteaza nevoilor şi abilităţilor de
formare ale adulţilor.

Tipuri de supervizare

Pentru a realiza o tipologie a supervizării, putem lua în considerare trei sisteme de

referinţă: relaţia supervizorului cu organizaţia, forma de organizare şi perspectiva de abordare a
realităţii. Tinând cont de aceste criterii, întâlnim următoarele forme ale supervizării:
a) dacă privim supervizarea din punctul de vedere al relaţiei supervizorului cu organizaţia, putem
 întâlni:
a. 1. supervizarea internă, dacă supervizorul este din interiorul organizaţiei;
a.2. supervizare externă, atunci când supervizorul nu face parte din structura organizaţiei, ci este
o persoană din afara acesteia;
b) după forma de organizare a supervizării, întâlnim:
b. 1. supervizare individualä;
b.2. supervizare de grup;
c) din perspectiva de abordare a realităţii, putem identifica:
c. 1. supervizare clasică, centrată pe problemă;
c. 2. supervizare apreciativă, centrată pe apreciere.

Fig. 3 – tipuri de supervizare

7
  În practică, intâlnim forme combinate ale acestor tipuri de supervizare (vezi tabelul nr. 3),
fiecare prezentând anumite avantaje şi dezavantaje;
Supervizarea internă
Supervizarea internă se referă la situaţia în care activitatea de supervizare este realizată
de o persoanä
persoanä specializată
specializată din structura internă a organizaţiei.
organizaţiei. Aceasta nu reprezintă
reprezintă rezultatul
rezultatul
iniţiativei unui asistent social experimentat, ci o recunoaştere instituţională şi un suport din partea
agenţiei pentru angajaţii săi.
Acest lucru este sesizabil în organigrama instituţiei, prin includerea poziţiei de supervizor 
  în stru
structctur
uraa orga
organi
nizţi
zţion
onaă
aăa.a. Exis
Existe
tenţ
nţaa unuiunui supe
superv
rviz
izor
or în cadr cadrul
ul echip
echipei
ei este
este o deci
deciziezie
managerială şi are ca motor dorinţa de a avea siguranţa ofertei unor servicii de calitate. Este
adevărat că existenţa permanentă a unui supervizor în cadrul organizaţei e costisitoare şi, de
cele mai multe ori, nu este recunoscută ca o nevoie. În sistemul guvernamental din România
supervizarea asistenţilor sociali este, în general, axată pe latura administrativă a acestui proces,
  în defavoa
defavoarea rea celei
celei de formar
formaree şi sprijisprijin;
n; din punctu
punctull nostru
nostru de vedere
vedere,, respon
responsab
sabili
ilităţi
tăţile
le
supervizării ar putea fi preluate de şefii de servicii existenţi în structura acestor instituţii. În
general, supervizarea internă, sub toate aspectele sale, este o practică specifică organizaţiilor 
nonguvernamentale, mai ales celor de origine străină. Practica din ţările occidentale a fost
transferată organizaţiilor din.
Promotorii supervizării interne au în vedere o seamă de avantaje ale acesteia:
1. includerea în structura organizaiei a unei poziţii de supervizor este o garanţie a calităţii
serviciilor oferite de instituţie
2. superv
superviza izarea
rea internă
internă este
este mai accesi
accesibilăbilă membrilo
membrilorr echipe
echipei,i, find
find văzută
văzută ca un servic
serviciu iu
permanent pus la dispoziţia acestora,
3. exis
existen tenţa
ţa supe
supervrviz
izor
orulu
uluii face
face ca o parte parte din
din atri
atribu
buţii
ţiile
le mana
manage
geru
rului
lui să fie deleg
delegate
ate
supervizorului
4. existenţa unui feedback permanent legat de practica asistenţilor sociali, a dinamicii din câmpul
social şi a nevoilor de formare face organizaţia mai receptivă şi mai flexibilà;
5. reducerea riscurilor legate de conflicte între membrii echipei cauzate de procesul de negociere
iniţiat şi menţinut de supervizor;
6.adaptarea permanentă a serviciilor sociale oferite la contextul social în care se desfăşoară
activitatea asistenţilor sociali
7.creşterea eficienţei activitătii asistenţilor sociali prin urmărirea planurilor individuale stabilite în
cadrul procesului de supervizare
8.stabilitatea organizaională şi consolidarea unor practici profesioniste, a unor modele de servicii
sociale eficiente,
9. supervizorul are posibilitatea de a cunoaştere în detaliu cazuistica, modelele de intervenţie şi
rezultatele obţinute de fiecare asistent social în parte;
10.ex
10.exis iste
tenţnţaa unor
unor info
inform
rmaţi
aţiii relev
relevan
ante,te, nece
necesa
sare
re în eval
evaluar
uarea
ea peri
period
odic
icăă a pers
person
onalu
alului
lui,,
11.,,răsturnarea” piramidei organizaţionale şi crearea unui climat de lucru pläcut pentru asistenţii
sociali,
12. funcţia educativă i cea de sprijin pot fi dezvoltate, mai ales că supervizorul se poate deplasa
pe teren împreună cu supervizatul la cazurile speciale;
13. monitorizarea permanentă a standardelor de calitate şi a obiectivelor de performanţă pentru
fiecare asistent social în parte etc.
Pot fi menţionate însă şi dezavantaje ale acestui tip de supervizare:
1. costuri ridicate legate de plata lunară a unui salariu pentru supervizor;
2. fiind internă, supervizarea are un caracter obligatoriu, impus agajaţilor 
3. există riscul accentuării funcţiei administrative a supervizarii;
4.di
4.difificu
cultltat
atea
ea de a obţi obţine
ne fondfondur
urililee nece
necesasare
re incl
includ
uder
eriiii unui
unui supe
superv
rviz
izor
or în stru
struct
ctur
uraa
organizaţională.
Supervizarea externă
Supervizarea externă se referă la situaţia în care organizaţia apelează la o persoană din
afară
afară pentru
pentru a conduc
conducee proces
procesul
ul de superv
superviza
izare.
re. Ea poate
poate fi perman
permanent
entă,
ă, period
periodică
ică sau
temporară. Supervizarea este asigurată pe baza unui contract între organizaţie şi supervizor,
care prevede în mod obligatoriu confidenţialitatea datelor obţinute în procesul de supervizare.
Supervizorul extern trebuie să aibă experienţă în domeniul de intervenţie a asistenţilor sociali

8
supervizaţi şi îndeplineşte toate funcţiile supervizării. Supervizarea externă este, în principal,
utilizată pentru supervizarea de grup deoarece prezenţa unei persoane din afara organizaţiei
structurează diferit grupul.
Organi
Organizaţi
zaţiaa care
care decide
decide să apelez
apelezee la superv
superviza
izare
re extern
externăă ar putea
putea lua în calcul
calcul
următoarele avantaje:
1.costurile pentru supervizare externă sunt mai scăzute în comparaţie cu cea internă;
2. supervizorul extern poate aduce în organizaţie perspective diferite şi multiple privind intervenţia
asistenţilor sociali;
3. supervizorul este mai puţin implicat în organizaţie, mai detaşat şi neutru, inclusiv faţă de
cultura organizaţiei în care acţionează;
4. asistenţii sociali pot avea mai multă încredere în supervizor în ceea ce priveşte informaţiile pe
care i le oferă acestuia;
5. supervizoml nu îndeplineşte unele dintre atribuţiile specifice managerului;
6. rapoartele de supervizare şi recomandările externe pot constitui resurse importante pentru
imbunătăţirea activităţii;
7. creterea
creterea eficienţei
eficienţei activităţii
activităţii asistenţilor sociali prin urmărirea
urmărirea planurilor
planurilor individuale
individuale stabilite în
cadrul procesului de supervizare;
8. supervizarea externă asigură condiţii mai bune pentru îndeplinirea funcţiei sale terapeutice;
9. oportunitatea unei evaluări obiective a personalului supervizat;
10. monitorizarea permanetă a standardelor de calitate şi a obiectivelor de performanţă pentru
fiecare asistent social în parte etc.
Supervizarea externă are şi dezavantaje, dintre care putem aminti:
1. instabilitate crescută în ceea ce priveste relaţia organizaţiei cu supervizorul extern, colaborarea
cu acesta fiind dependentă de sursele de finanţare;
2. supervizarea externă poate fi un serviciu temporar care nu este permanent la dispoziţia
supervizaţilor;
3. supervizorul extern intervine pentru atenuarea conflictelor mai ales în situaţie de criză, acesta
nu poate lucra pentru prevenirea acestora;
4. supervizarea externă participă mai puţin la adaptarea continuă a serviciilor sociale oferite la
contextul social în care se desfaoară activitatea asistenţilor sociali
5. riscul supervizării de a oferi soluţii şablon, din cauza tendinţei de generalizare a experienţei.
Supervizarea individuală
Supervizarea individuală în asistenţa socială reprezintă o intervenţie iniţială de un
asisten
asistentt social
social cu experi
experienţ
enţăă asupra
asupra unuia
unuia cu mai puţină
puţină experi
experienţ
enţăă în scopul
scopul dezvoltă
dezvoltării
rii
profesionale a celui din urmă şi pentru monitorizarea calităţii serviciilor profesioniste oferite
clienţilor de către acesta. Indiferent de modelul adoptat, supervizarea este o intervenţie prin care
asisten
asistentul
tul social
social cu mai puţină
puţină experi
experienţ
enţăă este
este spriji
sprijinit
nit de superv
supervizor
izor pentru
pentru a-şi
a-şi dezvol
dezvolta
ta
abilităţile şi competenţele pe programe sociale specifice, într-un cadru caracteristic educaţiei
adulţilor. Acest proces are trei dimensiuni:
a) administrativă, care se concentrează asupra a ceea ce face asistentul social;
b) de sprijin, care ia în considerare ceea ce simte supervizatul;
c) educativ , care se orientează spre ceea ce gândeşte asistentul social supervizat.
Supervizarea individuală reprezintă şi o relaţie profesională permanentă stabilită între
supervizat şi supervizor, ambii având responsabi1ităţi în dezvoltarea acestui proces. În general,
asistenţii sociali apreciază supervizarea individuală pentru că aceştia sesizează atenţia specială
acordată activităţii lor, le oferă posibilitatea de a fi iniţiatorii unui proces de invăţare pe anumite
arii specifice de acţiune şi îşi pot dezvolta ailităţile prin contactul direct cu supervizorul. Asistentul
social
social superv
superviza
izatt contie
contientiz
ntizeaz
eazăă timpul
timpul specia
speciall acorda
acordatt de superv
supervizo
izorr şi are perman
permanent
ent
feedbackuri de la acesta în legăcură cu serviciile directe oferite, cu situaţiile particulare în care
acţioneazî. Punctul de plecare în supervizarea asistentului social îl constituie studierea lucrului pe
caz, analiza şi identificarea modalităţilor de acţiune în practica acestuia.
Superv
Supervizar
izarea
ea individ
individuală
uală se realiz
realizeaz
eazăă în cadrul
cadrul şedinţe
şedinţelor
lor de superv
superviza
izare
re la care
care
participă asistentul social şi supervizorul, conform unei planificări stabilite de comun acord şi unui
plan de supervizare. Supervizorul realizează toată docurnentaţia legată de supervizarea fiecărui
caz în parte, care se regăseşte în notele cazului discutat.

9
 Notele de supervizare reprezintă un instrument util pentru ca supervizorul să urmărească
 îndeplinirea sarcinilor supervizatului, realizarea obiectivelor stabilite împreună, constituind, de
fiecare dată, un punct de plecare în şedinţa de supervizare. De aici se poate desprinde ideea
nevoii de supervizare permanentă, deoarece fiecare etapă a interventiei asistentului social face
pane din acest plan. Urmărirea planului de către supervizat reprezintă o responsabilitate asumată
nu numai faţă de client, ci şi faţă de supervizor.
Supervizarea de grup
Supervizarea
Supervizarea de grup este o formă a supervizări
supervizăriii utilizată şi în asistenţă socială care se
bazeaza
bazeaza pe interacţiunile
interacţiunile din cadrul grupului
grupului de asistenţi sociali supervizaţi.
supervizaţi. Ea se aplică atunci
când supervizaţii
supervizaţii au suficientă
suficientă experienţă în cadrul serviciilor
serviciilor pe care le oferă, când grupul este
 îndeajuns de consolidat şi când prezenţa supervizorului e acceptată de membrii grupului.
Sedinţa de supervizare de grup este o întâlnire la care participă asistenţii sociali pentru a
identifica cele mai potrivite soluţii la problemele cu care se confruntă. Supervizarea de grup este
o întâlnire profesională, planificată şi organizată, având ca obiective: evaluarea unor situaţii 
specifice cu care se întâlnesc asistenţii sociali în practică, învaţarea din propria experienţă
şi din experienţa celorlalţi, rezolvarea conflictelor din cadrul grupului, terapia de grup etc.
Procesul de supervizare de grup poate fi aplicat numai în cazul în care există ,,un număr 
minim de trei persoane în grup” (Proctor, 1997), din care prima este prezentator, a doua
observator şi ultima consultant. În cadrul supervizării de grup, observatorii notează individual
elementele propuse pentru dezbatere, feedbackurile primite din partea consultanţilor, iar aceste
documente îi vor fi predate prezentatorului (asistentului social supervizat). Prin şedinţele de
supe
superv
rviz
izar
aree de grup
grup se urmăurmăre
reşt
ştee obţin
obţiner
erea
ea unor
unor solu
soluţii
ţii la unele
unele prob
proble
leme
me,, inclus
inclusiv
iv
administrative, ale asistenţilor sociali, prin participarea membrilor cu acelaşi rang din cadrul
echipei, adică a persoanelorr care ocupă poziţii echivalente în ierarhia organizaţională.
Organizarea şedinţei de supervizare
Orele de desfăşurare a supervizării de grup se stabilesc în funcţie de timpul disponibil al
membrilor grupului. Invitaţia pentru întlnire este lansată cu şase şapte zile înainte de realizarea şi
tuturor participanţilor li se reaminteşte de întâlnire cu o zi înainte de aceasta. De obicei, spatiul
este izolat şi aerisit, fără multe portere, tablouri etc. pentrru a nu distrage atenţia celor care
participă.supervizorul se asigură că scaunele şi mesele sunt poziţionate în cerc, astfel încât să
vadă pe fiecare, că există unele produse (cafea, apă minerală) pentru a crea o atmosferă cât mai
plăcută. Uneori se pot folosi aparate de înregistrare (camera video, reportofon), mai ales dacă în
urma şedinţei de supervizare se urmăreşte realizarea unor sesiuni de video interaction (sesiune
de comentarii, care să ducă la modificarea practicii, pe baza experienţei înregistrate). În general,
o şedinţa
şedinţa de supervizare
supervizare de grup durează între 60 şi 90 de minute. În introducere
introducere,, supervizorul
supervizorul
furnizează
furnizează grupului mai multe informaţii
informaţii despre
despre scopurile
scopurile întâlnirii de grup şi asistentul
asistentul social
social îşi
prezintă cazul. Supervizorul informează participanţii despre regulile şedinţei de supervizare,
modalitatea de organizare şi rolurile celor prezenţi. Pentru o bună comunicare, pentru reţinerea
numelor, se pot folosi ecusoane, mai ales dacă supervizorul este extern.
Roluri în cadrul supervizării de grup
In cadrul întâlnirii de supervizare de grup, întâlnim trei roluri ale supervizaţilor:
prezen
prezentato
tator,
r, observ
observaro
arorr şi consul
consultant
tant (Procto
(Proctor,
r, 1997),
1997), la care
care se adaugă
adaugă cel de facili
facilitato
tator,r,
indeplinit de supervizor. În grupurile de supervizare cu experienţăt, rolul de facilitator poate fi
preluat de un membru al grupului.
Prezentatoru
Prezentatorull expune cazul pentru discuţie;
discuţie; acesta alege jumătate din participanţi
participanţi drept
consultanţi pentru cazul prezentat, iar restul participanţilor rămân observatori. Prezentatorului i se
oferă această posibilitate tocmai pentru că este în măsură să aleaga cei mai potriviţi consultanţi,
 în funcţie de criterii personale:
personale: experienţăt,
experienţăt, afinităţi, lucrul pe acelaşi
acelaşi tip de cazuistică,
cazuistică, pregătire
pregătire
etc.
etc. Prezen
Prezentato
tatorul
rul urmărş
urmărşte te să descri
descriee cazul,
cazul, scopul
scopul pentru
pentru carecare îl prezin
prezintă
tă în grupul
grupul de
supervizare şi ce şateptări are de la consultanţi, intervenţia realizată la nivelul cazului, descrierea
modalititţilor de lucru şi rezultatele înregistrate, concluziile şi planul de acţiune pentru viitor.
Prezen
Prezentato
tatorul
rul răspun
răspunde
de la întrebăr
întrebările
ile adresa
adresate
te de consul
consultan
tanţiţi şi interpr
interprete
etează
ază comenta
comentarii riile
le
realizate de observatori; totodată, el precizează care dintre observaţii i se par mai utile pentru
continuarea lucrului pe cazul prezentat.
Observatorii sunt persoanele care nu se implică în discuţie, nu pun întrebări i chiar spaţial
ocupă o poziţie marginală în cadrul grupului. Ei işi notează observaţiile legate de caz, de rolurile

10
 asistentului social implicat în rezolvarea cazului, de prezentarea sa, de comentariile legate de
inter
interven
venţie
ţie şi rezurezultltate
ate.. Aceşt
Aceştia
ia vor
vor pute
puteaa ofer
oferii come
comentntar
ariiii verb
verbal
alee la final
finalul
ul întâln
întâlnir
iriiii de
supervizare
supervizare;; ci observă
observă expunerea
expunerea prezentator
prezentatorului,
ului, răspunsuril
răspunsurilee şi întrebările
întrebările consultanţilo
consultanţilor. r. De
obicei, aceast discuţie dintre prezentator şi consultanţi durează între 30 şi 45 de minute. Pentru a
monitoriza timpul alocat cazului şi, implicit, şedinţa de supervizare, unul dintre observatori are
rolul de a controla timpul fiecărei etape a procesului de supervizare de grup. După depaşirea
acestei etape, fiecare observator îşi prezintă comentariile pentru tiecare secţiune stabilită la
 începutul şedinţei de supervizare, în funcţie de scopurile propuse de prezentator.
Consultanţii sunt persoanele desemnate de prezentator să interpreteze datele furnizate
de aces
acesta ta şi rolu
rolull lor este
este de a-i
a-i ajut
ajutaa să ating
atingăă scop
scopur
urile
ile prop
propuse
use pent
pentru
ru întâl
întâlnir
nirea
ea de
superv
superviza
izare.re. Ei pot sa pună pună întrebă
întrebăriri pentru
pentru clarif
clarifica
icare,
re, să interp
interpret
reteze
eze datele
datele oferite
oferite de
prezentator şi să-I sprijine pentru clarificarea relaţiei cu clientul său. Interpretările lor legate de
diferite arii ale prezentării sunt considerate feedbackuri pentru prezentator şi pot fi completate
prin recomandări adresate acestuia.
Superv
Supervizor
izorul
ul îndepli
îndeplineş
neşte
te rolul
rolul de facilit
facilitato
atorr al grupul
grupului ui de superv
superviza
izare;
re; el ajută
ajută la
selectarea celor mai potrivite soluţii şi moderează grupul, astfel încât acesta poate atinge
obiectivele stabilite de la început. În cadrul acestui grup, supervizorul are rol de ,,evaluator,
terapeut, profesor şi consultant” (Williams, 1992).
El are rolul de a preveni riscul ca asistentul social supervizat (prezentatorul) să
devină client sau să fie tratat ca atare de ceilalţi participanţi la şediţa de supervizare. El se
asigură că toţi participanţii respectă situaţia profesională prezentată de supervizat şi o înţeleg ca
relaţie profesională. Facilitatorul are responsabilitatea de a organiza şedinţa de supervizare,
monitorizează agenda de lucru, se asigură că întrebările puse de consultanţi sunt puse în ordine
şi în legatura cu subiectul aflat în discuţie, protejează supervizaţii de întrebarile tendenţioase ce
pot apărea ca rezultat al interacţiunii de grup, monitorizează prezentarea pe care o face
supervizatul
supervizatul şi se asigură că acesta nu omite informaţii informaţii utile pentru
pentru analiză
analiză din partea celorlalţi,
celorlalţi,
  încurajează şi susţine supervizatul pentru a extrage cele mai relevante observaţii din partea
consultanţilor şi a observatorilor şi se asigură ca el oferă feedback la observaţiile primite din
partea celorlalţi participanţi.
Pentru a-şi îndeplini rolul de facilitator, supervizorul trebuie să respecte câteva reguli:
a) să cunoască foarte bine cazul luat n disciţie şi prezentat de supervizat în cadrul
 întâlnirii de grup;
b) să sprijine supervizatul să-şi srabilească obiectivele supervizării;
c) să trateze toţi participanţii cu respect şi în mod egal;
d) să aibä răbdare cu persoanele care se exprimă cu dificultate şi să le încurajeze să
comunice;
e) să nu se implice prin oferirea unor răspunsuri din poziţia de expert sau consultant;
f) să nu creeze imaginea specialistului care are răspunsuri la toate întrebările;
g) sã manifeste fermitate în ceea ce priveşte păstrarea temei de discuţie;
h) să nu fie partizanul unor opinii exprimate de consultanţi în timpul prezentării diferitelor 
puncte de vedere;
i) să fie un ascultător activ, capabil să extragă elementele esenţiale ale expunerii şi să
ofere feedback atunci când supervizatul prezintă ideile care au fost puse de consultanţi şi pe care
le consideră utile;
j) să fie prietenos, cald şi amabil;
k) să abă o atitudine pozitivA care să incurajeze participanţii;
1) să fie flexibil, dinamic;
m) să urmărească încadrarea discuţiilor în secţiunile prezentate la inceputul şedinţei de
supervizare etc.
Etapele supervizării de grup
Şedinţa debutează cu prezentarea de către supervizor a obiectivelor supervizării şi a
sesiunilor de discuţie. Apoi urmează prezentatorul (asistentul social supervizat), care alege
consultanfli. Observatorii sunt cei care nu au fost aleşi de prezentator. Supervizatul prezintă cazul
pe care doreşte să-l aducă în discuţie în aproximativ 20 de minute, după care consultanţii pun
 întrebări şi formulează recomandari. De obicei, se preferă întrebările din partea consultanţilor,

11
 pentru că acestea pot ajuta supervizatul să găsească singur răspunsuri la ele. În acest timp,
observatorii notează individual informaţiile considerate relevante din prezentarea supervizatului,
din întrebarile consulanţilor şi din feedbackurile supervizatului la aceste întrebări. Spre final,
observatorii prezintă pe rând observaţiile lor legate de proces.
Wilbur şi colaboratorii săi propun o structură a grupului de supervizare în şase etape, pe care le
prezentam în continuare.
Etapa 1: Prezentare
Prezentarea a informaţii
informaţiilor
lor şi cererea ajutor . După
cererea de ajutor  După introdu
introducer
cerea
ea realiz
realizată
ată de
supervizor, prezentatorul (asistentul social supervizat) prezintă cazul pe care doreşte să-l aducă
 în discuţie. El face o cerere de ajutor adresată echipei, după prezentarea sumară a cazului. În
cadrul acestei etape observatorii notează datele semnificative.
Etapa 2: Etapa întrebărilor . Consultanţii selectaţi
selectaţi de prezentator
prezentator din cadrul grupului îşi pun, pe
rând, întrebări supervizatului în legatură cu cele prezentate de acesta. Întrebările au rolul de a
clarifica unele neînţelegeri legate de descrierea făcută de supervizat şi de a aprofunda cazul.
Acest proces se repetă până se epuizează întrebările; fiecare consultant adresează câte o
  întrebare, după care procesul se reia, până se epuizează întrebarile. Şi în această etapă
observatorii notează întrebările adresate de consultanţi.
Etapa
Etapa 3: Feedbackul
Feedbackul şi consultare
consultarea a. Este
Este etap
etapaa în care
care cons
consult
ultan
anţii
ţii,, sub
sub îndr
îndrum
umar
area
ea
supervizorului, dezbat subiectul de discuţie în funcţie de întrebările puse de aceştia; şi în această
etapă răspunsurile date de consultanţi sunt analizate din perspective diferite: din perspectiva
clientului, a consultantului, a asistentului social şi a misiunii organizaţiei.
Etapa 4: Pauza refl ecţie. În această etapă se ia o pauză de cinci-zece minute, fàră ca
Pauz a de refle
supervizatul să discute cu membrii grupului. Pentru el este un timp de reflecţie asupra celor 
discutate, iar pentru consultanj este un moment de discuţii Informale.
Etapa 5: Răspunsurile supervizatului . Este etapa în care supervizatul (prezentatorul) răspunde
la întrebările primite din partea consultanţilor în legătură cu tema, problema, clientul, modaitatea
de lucru etc. Nici un consultant sau observator nu are voie să întrerupă prezentarea răspunsurilor 
date de acesta.
Etapa 6: Etapa analizei . Este etapa în care intervin observatorii, ce îi prezinta comentariile
individ
individuale
uale legate de fiecare
fiecare etapă
etapă în parte,
parte, iar superv
supervizor
izorul
ul realiz
realizeaz
eazăă un sumar
sumar al celor 
celor 
discutate. Urmează discuţiile la care participă toţi membrii grupului. În final, supervizorul prezintă
procesul întâlrii în cadrul şedinţei de supervizare şi anunţă următoarea întalnire (Wilbur , 1994).
Există multe modele de supervizare de grup, dar ne-am oprit asupra acestuia tocmai
datorită
datorită uşurinţei cu care poate fi organizată
organizată o sedinţă de supervizare
supervizare de grup, urmărind
urmărind rolurile
fiecărui
fiecărui participant la întâlnire. Simplitatea
Simplitatea acestui model este data şi de faptul că e structurat şi
aplicabil oricărui grup de asistenţi sociali care optează pentru supervizarea de grup. Supervizorul
sau facilit
facilitato
atorul
rul poate
poate fi o persoa
persoană
nă din interio
interiorul
rul echipe
echipeii sau extern
externăă aceste
acesteia.
ia. Utiliza
Utilizarea
rea
modelului rămâne o opţiune a fiecărei echipe de profesionişti în parte, în funcţie de nivelul de
pregătire şi de obiectivele supervizării.
 Avantaje şi dezavantaje ale supervizării de grup
Ca orice practică în asistenţa socială, supenvizarea de grup prezintă unele avantaje şi
dezavantaje. Alegerea acestei practici pentru supervizarea echipei de asistenţi sociali reprezintă
o opţiune a echipei de management în funcţie de scopurile supervizării, de resursele necesare ş
de caracteristicile echipei de asistenţi sociali. Bernard şi Goodyear (1998) prezintă unele avantaje
ale supervizării de grup: a) economie de timp şi bani; b) oportunităţi de învatare în grup; c) un
nivel scăzut de dependenţa a supervizaţilor faţă de supervizori; d) un nivel ridicat, complex şi
divers de informaţii legate dc cazuistică; e) stabilirea în grup a unor criterii care duc la creterea
calităţii
calităţii serviciilor
serviciilor;; 1) o viziune
viziune mai complexă a supervizaţi1
supervizaţi1or
or în ceea ce priveşte
priveşte intervenţia; g)
oglindirea intervenţiei supervizaţilor şi modelarea acţiunilor lor prin interacţiunile cu ceilalţi. Pe de
altă parte, aceeaşi autori prezintă şi unele dezavantaje ale supervizării de grup, cum ar fi: a)
confidenţialitatea privind cazurile poate fi încălcată dacă nu sunt clarificate şi respectate reguli
stricte în ceea ce priveşte prezentarea acestora în sedinţele de supervizare; b) grupul de
supervizare
supervizare nu poate înlocui supervizar
supervizarea
ea individuală
individuală şi consilierea
consilierea supervizatului;
supervizatului; c) unele
aspecte ale dinamicii grupului pot influenţa negativ procesul de învăţare; d) grupul de supervizare
se poate concentra foarte mult asupra problematicii, şi nu asupra situaţiilor particulare pentru că
unii dintre membri pot fi puţin interesaţi de subiect:

12
e) asistenţii sociali nu au la îndemână permanent posibilitatea de a discuta cu supervizorul, atunci
când au nevoie.
Supervizarea centrată pe problemă

Superv
Supervizar
izarea
ea centra
centrată
tă pe problem
problemăă urmăre
urmăreşte
şte identif
identifica
icarea
rea problem
problemelor
elor cu care
care se
confruntă asistentul social în rezolvarea cazului, diagnoza problemelor clienţilor serviciilor sociale,
analiza cauzelor problemei
problemei o găsirea
găsirea soluţiilor
soluţiilor pentru eliminarea
eliminarea acestora.
acestora. Dacă supervizorul
supervizorul şi
superv
superviza
izatul
tul se centre
centrează
ază pe cauzel
cauzelee proble
problemei
mei,, lucru
lucru vizibil
vizibil atât din modul
modul realiz
realizari
arilor 
lor 
supervizării, cât şi al intervenţiei desfăsurate în funcţie de asteptările supervizorului, focalizează
atenţia asistentului social pe trecut, pe momentele apariţei şi dezvoltării acestei situaţii care
reprezintă problema de rezolvat. Discuţiile dintre supervizor şi asistent social sunt dirijate de
 întrebări ce generează răspunsuri cauzale, de identificare a motivelor pentru care clientul se află
 într-o anumită situaţie, a cauzetor ce au determinat apariţia problemei şi a explicaţiilor privind
modul cum pot fi eliminate cauzele generatoare.
 În multe situaţii ale practicii sociale cauzele sunt diverse şi uneori dificil de identificat;
deseori aceste cauze nu mai pot fi modificate şi supervizarea are rolul de a sprijini asistentul
social în identificarea soluţiilor la situaţiile prezente (nefiind posibilă înlăturarea cauzelor, soluţia
lo se concentrează asupra ameliorării ,,simptomelor”). Din acest punct de vedere, supervizarea
este direcţionată spre identificarea efectelor problemei şi a soluţiilor pentru diminuarea lor.
Chiar
Chiar dacă
dacă superv
superviza
izarea
rea este centra
centrată
tă pe soluţii,
soluţii, punctu
punctull de plecar
plecaree al analiz
analizei
ei îi
reprezintă tot problema. De aceea, indiferent de modul de abordare a problemei, ,,punctele slabe,
limitările,
limitările, problemele,
problemele, lipsurile
lipsurile şi eşecurile
eşecurile au rămas filtre prin care majoritatea
majoritatea practicienilor
practicienilor din
domeniul social văd clienţii serviciilor pe care le oferă” (Cohen, 1999)
Supervizarea apreciativă
Evalua
Evaluarea
rea bazată
bazată pe problem
problemăă încura
încurajea
jează
ză exp1ic
exp1icaţi
aţiii de tip indivi
individual
dualist
ist asupra
asupra
problemelor cu care se confruntă clientul, pe când evaluarea apreciativă reconsideră situaţia
clientului prin explicaţii de ordin social şi de mediu. ,,Atunci cand condiţiile sociale, cum ar fi
sărăcia, par sa limiteze abilitaţile persoanelor de a-şi organiza viaţa, atenţia este îndreptată
deseori
deseori exclusiv spre eforturile
eforturile de a schimba comportame
comportamentul ntul celor afectaţi.”
afectaţi.” (Weick 1989)
Deprivările de ordin economic sau altele care limitează oportunităţi1e persoanelor pot fi depăşite
atunci când asistentul social propune o intervenţie apreciativă, prin identificarea şi evaluarea
modului cum au fost rezolvate problemele în trecut şi a resurselor disponibile pentru a depăşi
situaţia prezentă.
Trecutul este văzut nu numai ca o sumă de nereuşite, probleme şi tragedii, ci ca o gamă variată
de soluii identificate pentru depăşirea acestora în momentele respective.
Perspectiva intervenţiei apreciative, bazată pe punctele tari ale clientului, refuză să
identifice clienţii cu lipsurile, eşecurile sau situaţiile patologice. Once situaţie este regândită din
perspectiva aspectelor pozitive şi a potenţialului pe care clientul îl are:
Perspectiva punctelor tari obligă asistenţii sociali să înţeleagă că indivizii aflaţi într-o
situaţie de criză supravieţuiesc sau chiar se dezvoltă. Ei fac faţă deseori, folosind resursele
proprii pe care le identifică în perioade de criză fără a fi obligatorie o intervenţie specializată.
Trebuie să ştim ce au făcut, cum au făcut, ce au învăţat din experienţa dificilă şi ce resurse au
fost
fost utiliza
utilizate
te pentru
pentru a trece
trece peste
peste necazu
necazuril
rilee lor.
lor. Oamenii
Oamenii întotde
întotdeaun
aunaa acţion
acţioneaz
eazăă pentru
pentru
rezolvarea propriei situaţii, chiar dacă deseori doar decid să fie resemnaţi în acea situaţie. Ca
practicieni
practicieni în domeniul
domeniul social, trebuie
trebuie să abordăm
abordăm situaţia,
situaţia, să o elucidăm, şi să găsim şi să
construim soluţii, pornind de la aceste
aceste posibilităţi (Saleebey, 1992).
Din punctul de vedere
vedere al intervenţiei
intervenţiei apreciative,
apreciative, indivizii, familiile şi comunităţile
comunităţile pentru
care lucrează profesioniştii sunt experţi în problemele cu care se confruntă, pentru că trăiesc
situaţia şi o înteleg cel mai bine, ceea ce reprezintă o importantă resursă pentru rezolvarea
problemelor.
problemelor. Perspectiva apreciativă transformătransformă profesionistu
profesionistull dintr-un
dintr-un actor principal
principal într-o
resursă pusa la dispoziţia clienţilor, aceştia din urmă find principalii protagonişti. Practicienii sunt
instruiţi pentru a vedea clienţii ca fiinţe umane inteligente, utilizând punctele tari şi resursele
acestora pentru a depăşi situaţiile dificile şi pentru a le mări şansele de a-şi îmbunătăţi propria
situaţie; astfel, o parte a intervenţiei urmreşte transferul de competenţe dinspre specialist spre
client sau ceilaiţi actori aflati în proximitatea clientului (de exemplu, familia).

13
 ,,A începe cu ceea ce este clientul” (Saleebey 1994) e un imperativ ce mată accentul
intervenţiei de pe problemele clientului pe ceea ce face el şi ceea ce este capabil să facă în
situaţia în care se află. Atunci când clientul apelează la asistentul social, el îi prezintă acestuia de
la început ,,perspectiva vulnerabililă” şi aşteaptă ca asistentul social să empatizeze cu el, cu
neplăcerile şi suferinţele lui, să înţeleagă şi să împărtăşească situaţia sa. ,,Identificarea punctelor 
tari nu este relevantă pentru client în timpul primelor
primelor întâlniri centrare prematură pe punctele tari
poate fi interpretată de client ca o lipsă de înţelegere sau chiar ca un refuz din partea asistentului
social [de a-i ofeni sprijin].” (McQuaide şi Ehrenreich, 1997) Unii autori pun accent pe dirijarea
clienţiior în autoidentificarea punctelor tari; modul de intervenţie apreciativă şi managementul de
caz apreciativ nu ignoră problemele cu care se confruntă clientul. Perspectiva punctelor tari ne
 învaţă însă că nu trebuie să neglijăm mecanismele pe care le foloseşte clientul pentru nezolvarea
problemelor şi dificultăţilor sale.
Diferenţele dintre intervenţia bazată pe probleme şi intervenţia apreciativă (consiruită pe
punctele tari şi pe interpretarea apreciativă a situaţiilor) se regăsesc şi în
modul diferit în care sunt văzute supervizarea clasică şi supervizarea apreciativă.
apreciativă.
 În supervizarea apreciativă, accentul se pune pe evoluarea situaţiillor favorabile, care
generea
generează ză noi oportu
oportunit
nităţi
ăţi de învăţa
învăţare.
re. Atunci
Atunci când,
când, în cadrul
cadrul întalnir
întalnirilor
ilor de superv
superviza
izare,
re,
asisten
asistentul
tul social
social prezin
prezintă
tă problem
problemee sau puncte
puncte slabe
slabe ale sale,
sale, superv
supervizo
izorul
rul poate
poate încura
încuraja
ja
viziunea apreciativă, plecând de la ideea că aceste problemele pot fi ignorate, tocmai pentru a
exersa şi a învăţa, împreună cu asistentul social, cum ar putea fi făcută analiza situaţiei plecând
de la identificarea
identificarea succeselor.
succeselor. Williams sugerează că supervizorul
supervizorul trebuie să aibă în vedere
vedere
,,starea supervizatului”. Bineinţeles că acesta poate descrie starea sa în termeni de probleme sau
limitări. Rolul supervizorului este de a transfera interesul şi atenţia asistentului social asupra
punctelor tari şi de a reevalua starea clientului din această perspectivă. Acest transfer oferă
posibilitatea refleţiei asupra dezvoltării personale a asistentului social.
Chiar dacă uneori acţiunile intreprinse nu au succes, acestea reprezintă evenimente care
pot fi resurse pentru provocările ulterioare. Învăţarea din succese este considerată ,,o condiţie
necesară pentru generarea unei intervenţii inovative prin care poate fi facilitată schimbarea
situaţiei clienţilor” (Rosenfeld, 1997). Rosenfeld le recomandă asistenţilor sociali şi supervizorilor,
pentru a învăţa din succes, trei tehnici:
1) să adopte o atitudine reflexivă;
2) să le acorde o atenţie sporită clienţilor care au dezvoltat o atitudine fiexibilă;
3) să intre într-un veritabil parteneriat cu clienţii pentru a învăţa ceea ce ştiu ei.
Supervizarea apreciativă utilizează idei postmoderniste, focalizându-se mai mult pe punctele tari
decât pe lipsuri şi limitări, pe potenţial mai degraba decât pe constrângeri, pe posibilităţile viitoare
 în defavoarea problemelor trecute, utilizând perspective multiple, prin abandonarea adevărurilor 
universale.
Supervizarea apreciativă îi ajută pe asistenţii sociali să depăşească situaţiile de criză şi,
prin evaluarea implicaţiilor pe termen lung, ca parte a strategiei dezvoltării personalului, aceasta
poate construi noi competenţe pentru provocări viitoare ale organizaţiei.

Strategii de negociere în procesul de supervizare

Tactica manipulării nivelului cererilor 

Pentru a ilustra
ilustra tactica de manipulare a nivelului
nivelului cererilor din partea supervizaţil
supervizaţilor,
or, vom
trece în revistă câteva jocuri descrise de Kadushin (1992)
a) ,, Seduce
Seducerea
rea prin
prin subver
subversiu
siune”
ne”,, prin
prin interm
intermedi
ediul
ul căreia
căreia superv
superviza
izatul
tul afirmă,
afirmă, de
exempl
exemplu,u, că managem
management entul
ul organi
organizaţi
zaţiei
ei este
este prost,
prost, pentru
pentru a crea
crea o falsă
falsă solida
solidarit
ritate
ate cu
supervizorul şi a sublinia faptul că ambii se subordonează managerului. Acest joc pune accent pe
latura ierarhică a organizaţiei şi este iniţiat de către supervizat cu scopul de a obţine anumite
concesii din partea supervizorului. În situaţia în care supervizorul nu are suficienta experienţă şi

14
 nu a dezvoltat o atitudine caracteristică personalului de management, se poate lansa în această
discuţi
discuţiee despre
despre manage
managemementul
ntul organi
organizaţi
zaţiei,
ei, aprobâ
aprobând
nd uneori
uneori tacit
tacit observ
observaţii
aţiile
le făcute
făcute de
supervizat sau, dimpotrivă, respingându-le. Dacă are experienţă şi capacitatea de a anticipa
efectele unei astfel de discuţii, supervizorul va orienta procesul de supervizare către evaluarea
activităţii supervizatului şi va incerca să inţeleagă care sunt nemulţumirile acestuia faţă de
managem
management. ent. Pentru
Pentru orient
orientare
areaa discuti
discutiilor
ilor către
către activi
activitate
tateaa şi rezulta
rezultatel
telee superv
supervizat
izatului
ului,,
supervizorul propune teme de discuţie conform ghidului de supervizare construit în prealabil şi
prezentat asistentului social în chestiune. Prin atitudinea sa, persoana supervizată încearcă să
reconsidere
reconsidere însăşi poziţia supervizoru
supervizorului,
lui, fiind subliniată
subliniată mai ales latura de subordonare
subordonare faţă de
echipa de management. Jocul acesta poate fi sesizat prin expresii verbale de tipul , “Şefii ne cer 
 întotdeauna lucruri imposibile şi cred că eşti de acord cu acest lucru” , ,,Nu-mi place că şi tu
trebuie să dai socoteală de activitatea ta, ca şi mine”, ,,Amândoi suntem angajaţi ai organizaţiei şi
trebule să respectăm sefli” etc
Capcnă, intrarea în joc a supervizorului 
Supervizatul: M-am gandit foarte mult în uttima săptămână şi mi-am dat seama de faptul că
amandoi trebuie să suportăm sarcinde primite de la şefi.
Supervizorul: Ai dreptate. Din nefericire, aceasta este situaţia şi trebuie să a acceptăm.
Supervizatul: Crezi că putem face ceva pentru a schimba acest lucru ?
Supervizorul: Ar fi o soluţie... să discutăm cu şefii şi să încercăm schimbarea situaţiei, care este
atât de incomodă....
Un supervizor experimentat va evita intrarea în acest joc prin direcţionarea discuţiei către
activitatea supervizatului şi prin clarificarea poziţiei pe care o are fiecare în cadrul organizaţiei,
Exemplu de evitare
evitare a jocului iniţiat de supervizat 
Supervizatul: M-am gandit foarte mult în ultima săptămână şi mi-am dat seama de faptul că
amândoi trebuie să suportăm sarcinile primite de la şefi.
Supervizorul: Da, trebuie să ne îndeplinim fiecare sarcinile ce ne revin conform poziţiei pe care o
avem în cadrul organizaţiei.
Supervizatul: Este adevărat...
Supervizorul: Hai să ne concentrăm asupra planului pe care 1-am stabilit împreună. Ce
s-a modificat în situaţia familiei X, de Ia ultima întâlnire pe care am avut-o ?
b) ,, Doi împotriva serviciilor oferite” este jocul prin care supervizatul intenţionează să
minimalizeze calitatea serviciilor oferite sau a cererilor pentru îndeplinirea sarcinilor, făcând
afirmaţ
afirmaţiiii de tipul:
tipul: ,,Sunte
,,Suntemm conşti
conştienţi
enţi amândoi
amândoi că lucrur
lucrurile
ile care
care se cer pentru
pentru îndepli
îndeplinir
nirea
ea
sarcinilor sunt ridicole, nu-i aşa ?” sau ,,Ştim amândoi că una este teoria şi alta e practica în
oferirea serviciilor noastre,nu-i aşa? “. Prin intermediul acestui joc, supervizatul doreşte să creeze
o falsă
falsă solidar
solidarita
itate
te cu superv
supervizo
izorul
rul,, care
care este
este legată
legată de aceast
aceastăă dată
dată de servic
serviciile
iile oferite
oferite..
Supervi
Supervizatzatul
ul nu mai aduce aduce în atenţie
atenţie ierarh
ierarhia
ia organi
organizaţ
zaţion
ională,
ală, ci imposi
imposibili
bilitate
tateaa îndeplin
îndepliniri
iriii
sarcin
sarcinilor
ilor,, a servic
serviciil
iilor
or de calitat
calitate,
e, încerc
încercând
ând să obţină
obţină o reacţi
reacţiee de aproba
aprobarere din partea
partea
supervizorului. Calitatea nu este văzută ca un indicator al muncii sale, ci ca un răspuns
organizaţiei la nevoile clienţilor. Sarcinile pe care le are de îndeplinit pentru obţinerea rezultatelor 
dorite sunt prezentate ca find imposibile sau dificile. În această situaţie, supervizorul trebuie să-l
ajute pe supervizat să redefinească serviciile şi să interpreteze calitatea acestora; el poate pune
 întrebări suplimentare pentru a-l încuraja pe supervizat să ofere argumente în sprijinul afirmaţiilor 
sale negative în ceea ce priveşte serviciile oferite şi condiţiile care trebuie schimbate pentru ca
acestea
acestea sa fie îmbunătăţite.
îmbunătăţite. Supervizorul
Supervizorul poate ieşi din acest joc prin orientarea
orientarea discuţiilor către
sarcinile supervizatului, către modul cum au fost îndeplinite ele şi rezultatele activităţii sale în
raport cu exigentele.
Capcană, intrarea în joc a supervizorului :
Supervizatul: ştii că, dacă nu oferim familiilor cu risc de abandon un sprijin material, putem obţine
rezultate în reducerea acestui risc.
Supervizorul: Cunosc această situaţie, dar nu ştiu ce să facem, pentru că nu avem, fondurile
necesare acordării acestui sprijin.
Supervizatul: În acest caz, intervenţia noastră nu dă roade,iar sarcinile mele au şanse
puţine să ajungă la rezultatul dorit.
Supervizorul: Ai dreptate, nu ştiu ce să zic...

15
 Supervizorul cu experienţă evită întrebările de tipul ,, De ce spui acest lucru?”, pentru a nu
direcţiona supervizatul către găsirea unor explicaţii şi a unor posibili vinovaţi pentru respectiva
situaţie. Dacă supervizatul primeşte întrebări de tipul ,,Cum crezi că putem oferi servicii de
calitate?” sau ,,Ce trebuie să faci pentru a-ţi îmbunătăţi performanţele? “, el va fi obligat să
construiască un plan în care este coparticipant, trecând de la domeniul general al calităţii
serviciului sau al sarcinilor de îndeplinit la domeniul personal al propriei implicări.
Exemplu de evitare a jocului iniţiat de supervizat :
Supervizatul: ştii că, dacă nu oferim familiilor cu risc de abandon un sprijin material, nu putem
obţine rezultate în reducerea acestui risc.
Supervizorul: Crezi că familia X poate beneficia de venitul minim garantat sau de alte forme de
sprijin de la Primărie ?
Supervizatul: Nu, pentru că are probleme cu domiciliul. Domicilul din cartea de identitate este
unul, iar familia X locuieşte în altă comună.
Supervizorul: Putem să ne implicăm în rezolvarea acestei probleme legate de domiciluul familiei
X pentru a-i ajuta să beneficieze de acest drept ? Mai ales că nici copiii familiei nu pot fi înscrişi la
medicul de familie.
Supervizatul:
Supervizatul: Cred că da. Am deja un plan în minte... Trebuie să mă întâlnesc cu părinţii, să mă
lămuresc cum putem face acest lucru...
c) ,,Fii drăguţ cu mine, pentru că şi eu sunt drăguţ cu tine” este jocul prin care
supervizatul încearcă să facă o cerere, punând accent pe calităţile supervizorului, şi emite
declaraţii de tipul :,, Mi-ar plăcea să fi ştiut tot atât cat ştii tu”. Prin acest joc,’ supervizatul
  încearcă să deturneze atenţia supervizorului către sine, prin afirmaţii referitoare la calităţile
acestui
acestuia,a, uneori
uneori linguş
linguşito
itoare
are.. Superv
Supervizo
izorul
rul care
care pierd
pierdee din vedere
vedere obiecti
obiectivel
velee şedinţ
şedinţei
ei de
supervizare se lasă antrenat în discuţii inutile, care generează deseori complimentări reciproce.
Capcană, intrarea în joc a supervizorului:
Supervizatul: Mi-ar plăcea să ştiu tot atât de mult cât ştii şi tu. Nu-mi dau seama cum poţi să ţii
minte detaliile cazurilor noastre.
Supervizorul: Asta s-a dezvoltat de-a lungul timpului. Am învăţat să mă concentrez asupra
detaliilor pentru că acolo este cheia rezolvării problemelor.
Supervizatul: Crezi că aş putea să fac acest lucru ?
Supervizorul: Bineinţeles, şi te pot ajuta. Eşti un asistent social foarte bun şi cred că vei învăţa
foarte repede.
Supervizorul cu experienţă reuşeşte să aducă supervizatul în sfera discuţiilor despre panul
stabilit, obiective, acţiuni şi rezultate. O modalitate de evitare a intrării în acest joc este prezentată
mai jos.
Exemplu de evitare a jocului iniţiat de supervizat :
Supervizatul : Mi-ar plăcea să ştiu tot atât de mult cât ştii şi tu. Nu-mi dau seama cum poţi să ţii
minte detaliile cazurilor noastre.
Supervizorul: Reţin anumite detalii şi datorită modului în care tu lucrezi la caz şi îmi prezinţi acest
lucru. Prezentarea in detaliu pe care o faci arată modul tău de lucru pe fiecare caz în parte. Cum
explici modificarea situaţiei chientului X, despre care am discutat săptămâna trecută ?
Supervizatul: De când am discutat la ultima şedinţăt de supervizare, am avut două întâlniri cu
clientul nostru... una individuală şi una cu familia sa... Familia a început să vadă altfel situaţia
copilului ei..,
Supervizorul: Şi cum îţi explici faptul că familia şi-a schimbat atât de repede atitudinea fată de
această situaţie ?
Tactica redefinirii relaţiei dintre supervizat şi supervizor 
Redefinirea relaţiei dintre supervizat şi supervizor urmăreşte să transforme relaţia profesională
dintre aceştia într-o relaţie socială, din iniţiativa supervizatului, şi poate fi de tipul (Kadushin,
1992): -
a) ,,Ajută-mă,
,,Ajută-mă, dar nu mă
mă pedepsi”
pedepsi” este jocul
jocul în care
care supervizatul
supervizatul aduce
aduce în discuţie
discuţie situaţia
situaţia
personală dificilă şi modul cum e afectat de aceasta :,, Nu ştiu ce să mai fac, am multe
probleme personale pe care nu le pot rezolva şi nimeni nu mă ajută. Dc aceea am rămas
 în urmă cu activitatea”. Prin acest joc, supervizatul pune accent pe problemele personale
şi ince
incear
arcă
că să detur
deturne
neze
ze aten
atenţia
ţia şi inter
interes
esul
ul super
supervi
vizo
zoru
rulu
lull cătr
cătree manif
manifest
estar
area
ea

16
 compasiunii faţă de el. Relaţia profesională trece pe planul secund, iar supervizatul
 încearcă să descopere în supervizor o persoană care îl susţine capabilă să-i ofere sfaturi
şi ţnţelegere în problemele personale. Supervizorul mai putin experimentat se va lansa
 într-o discuţie personală, şi nu profesională, încercând ,,să fie alături” de supervizat.
Capcană, intrarea în joc a supervizorului :
Supervizatul: Nu ştiu ce stă mă mai fac, am multe probleme personale pe care nu le pot rezolva
şi nimeni nu mă ajută. De aceea am rămas rămas in urmă cu activitatea,
activitatea,
Supervizorul: Poţi să-mi povesteşti, poate te pot ajuta cu ceva.
Supervizatul: Ştii că am probleme Cu soţul... Nu ştiu ce să fac... Ne certăm mereu şi nu găsim
soluţii la faptul că avem probleme financiare. Rata pe care a avem de plătit a deventit o piatră de
moară
Supervizorul: Aţi discutat cu părinţii voştri, sa vedeţi dacă vă pot ajuta ?
Supervizatul: Încă nu, nu prea avem curaj, dar cred că o să o facem...
Relaţia de supervizare este una profesională şi, de aceea, un supervizor bine pregătit
poat
poatee evit
evitaa aces
acestt joc,
joc, fie prin
prin direc
direcţiţion
onar
area
ea cătr
cătree proc
procesesul
ul de super
supervi
viza
zare
re,, dacă
dacă star
starea
ea
supervizatului permite, fie prin amânarea şedinei de supervizare şi consilierea acestuia; daca
supervizorul apelează la cea de-a doua tactică, el îl face să îneleagă pe supervizat că şedina de
supervizare are cu totul alt scop.
Exemplu de evitare a jocului iniţiat de supervizat :
Supervizatul: Nu ştiu ce să mă mai fac, am multe probleme personale pe care nu le pot rezolva
şi nimeni nu mă ajută. De aceea am rămas în urmă cu activitatea.
Supervizorul: Am văyut că nu eşti într-o stare tocmai potrivită.vrei să discutăm acum despre
problemele pe care le ai şi să amânăm şedinţa de supervizare ?
Supervizatul: Nu, nu cred că e cazul...
Supervizorul: Atunci, hai să ne concentrăm asupra activităţii din ultima săptămână!
b) ,,Evaluarea nu este pentru prieteni” este un alt joc al supervizatului prin care relaţia
profesională (evaluarea) e redefinită ca una socială (prietenie). Debutul unui asemenea joc poate
fi o afirmaţie de tipul: ,,Mi-am făcut foarte bine treaba; ai văzut asta şi din rapoartele statistice.
Suntem prieteni şi crezi că mai e cazul să discutăm?”. Supervizorul care intra în acest joc
acceptă să pună pe primul plan relaţia de prietenie pe care o are cu supervizatul sau să-i creeze
acestuia impresia unei relaţii de prietenie.
Capcană, intrarea în joc a supervizorului :
Supervizatul: Mi-am facut foarte bine treaba; ai văzut din rapoartele statistice.
Suntem prieteni şi crezi că mai esteeste cazul să discutăm? !
Supervizorul: Am observat în rapoartele statistice că stai foarte bine la îndeplinirea obiectivelor şi
sunt mulţumit de acest lucru.
Supervizatul: Nu am probleme în activitate. toate merg strună. Ce ai mai făcut tu în ultimul timp ?
Supervizorul: Ştii, am rezolvat problema cu ţevile care îmi făceau probleme. Am chemat un
instalator şi vecinii sunt mulţumiţi.
Supervizatul: Mă bucur, ştiu că te stresa problema asta...
Din discuia anterioară, observăm cum supervizorul se lasă antrenat în jocul iniţiat de supervizat.
Dacă supervizorul este conştient de acest joc şi e atent la obiectivele supervizării, el poate
orienta şedinţa de supervizare către scopurile propuse.
Exemplu de evitare
evitare a joculni
joculni inţiat supervizat ;
inţiat de supervizat 
Supervizatul: Mi-am făcut foarte bine treaba; ai văzut asta şi din rapoartele statistice.
Suntem prieteni şi crezi că mai e cazul să discutăm ?
Supervizorul: Am observat în rapoartele statistice că stai foarte bine la indeplinirea
obiectivetor şi sunt foarte curios să aflu cum ai reuşit această performanţă.
Supervizatul: Păi, a fost o lună încărcată, dar am fos tfoarte bine organizat. Am identificat
o nouă sursă de referire a cazurilor printr-o colaborare cu nişte medici de familie.
Supervizomi: E o idee foarte bună. Putem discuta în detaliu despre acest lucru ?
Tactica menţinerii controlului asupra situaţiei 
Controlarea situaţiei (Kadushin, 1992) este urmărită de supervizat printr-o serie de jocuri;
acesta fie că îi pune întrebări supervizorului sau alunecă din sfera activităţii sale către cea a
deciziei, doreşte să direcţioneze atenţia supervizorului către oferirea unor explicaţii, faţă de care îi

17
poate
poate exprim
exprimaa dezaco
dezacordu
rdul,l, transfo
transform
rmând
ând întâlni
întâlnirea
rea de superv
supervizar
izaree într-un
într-un schimb
schimb de idei.
idei.
Tacticile pentru controlarea procesului de supervizare sunt următoarele:
a) ,,Am o mică listă” este jocul în care supervizatul îi pune mereu întrebari supervizorului pentru a
primi răspunsuri legate de problemă, evitând discuţiile despre activitatea sa propriu-zisă. Astfel,
supervizorul este pus în situaţia de a da răspunsuri la aceste întrebări, mai ales că ele se referă
la probleme legate de serviciile sociale oferite de organizaţie.
Capcană, intrarea în joc a supervizorului:
Supervizatul: Mă tot gândesc la situaţia copiilor din mediul rural care abandonează şcoala. Ce
crezi despre această problemă?
Supervizorul
Supervizorul:: Cred că sărăcia, dar mai ales lipsa de responsabilitate
responsabilitate a părinţilor
părinţilor duc, în final, la
abandonarea şcolii de către copiii de care spui.
Supervizatul: La ce te gâdndeşti când spui că lipsa responsabilităţii parentale duce la abandon ?
Supervizorul
Supervizorul:: părinţii în cauză nu văd importanţa investiţiei
investiţiei şcolare
şcolare şi, de multe ori, îi obligă pe
copii să muncească în gospodărie sau la câmp. Ei cred că le e suficient ca să trăiască pe viitor.
Supervizatul: Cum crezi că poţi responsabiliza părinţii?
Am văzut în exemplul prezentat mai sus că supervizorul este asaltat de întrebările
supe
superv
rviz
izatu
atululuii şi se anga
angaje
jeaz
azăă să le dea
dea răsp
răspuns
uns;; intra
intrare
reaa sa în joc
joc înse
înseamamnã
nã,, de fapt,
fapt,
compromiterea procesului de supervizare.
Exemplu de evitare a jocului inţiat de supervizat :
Supervizatul: Mă tot gândesc la situaţia copiilor din mediul rural care abandonează şcoala. Ce
crezi despre această problemă?
Supervizorul: Da, e o situaţie gravă. Poţi să-mi dai mai multe detalii? Câte cazuri de abandon
şcolar ai identificat de la ultima noastră întâlnire?
Supervizatul: Săptămâna trecută am găsit trei cazuri de copii care nu mai frecventează şcoala din
comuna X
Supervizorul Poţi să-mi spui de când nu mat vin la şcoală ? Hai să discutăm despre fiecare caz in
parte...
b) “ Am
 Am făcut ce mi-ai spus şi nu a mers ” este tipul de joc prin care supervizatul aruncă
responsabilitatea acţiunilor sale către supervizor, de la nivelul acţiunii la cel al deciziei. Discuţiile
din şedinta anterioară de supervizare au implicat şi propunerea unui plan de intervenţie construit
de cei doi actori.
actori. Iniţierea
Iniţierea acestui
acestui joc presupune
presupune o intervenţie
intervenţie parţială din partea
partea supervizatului
supervizatului,,
dar care nu a avut rezultatele dorite. Supervizatul intenţionează să omită acest lucru şi se
fo1oseşte de eveniment pentru a orienta discuţia către responsabilitatea supervizorului.
Capcană, intrarea în joc a supervizorului:
Supervizatul: Am mers şi am discutat cu familia X şi nu au dorit să ia coptiul acasă. Nu ştiu ce să
zic, mi-ai spus să fac acest lucru, dar nu a mers..
Supervizorul: Este adevărat că sunt şi soluţii care nu merg, înseamnă că trebuie să facem
altceva.Hai să ne gândim împreună la o altă soluţie..
Supervizatul: o soluţie ar fi asistenţa maternală. Să încercăm să plasăm copilul la un asistent
maternal profesionist şi vedea mai târziu, poate familia se răzgândeşte.
Supervizatul:binenţeles, la asta mă gândeam şi eu..
Vedem în acest joc cum supervizatul orientează discuţia către nivelul deciziei, trecând în
subsidiar activitatea sa, punând accent doar pe insucces. Supervizorul vigilent reuşeşte să
redirecţoneze discuţia spre detalii ale acţunilor asistentului social.
Exemplu de evitare a jocului iniţiat de supervizat :
Supervizatul: Am mers şi am discutat cu familia X şi nu au dorit să ia coptiul acasă. Nu ştiu ce să
zic, mi-ai spus să fac acest lucru, dar nu a mers...
Supervizorul: Foarte bine. Cine a parttcipat la întâlnirea de la domiciliul familiei X? Supervizatul :
Mama copilului şi bunica maternă. A fost a discuţie foarte dificilă.
Supervizorut: Dar bunicul matern nu a participat ? Dacă ne uităm în notele de supervizare,
observăm că am stabilit împreună ca la discuţie să participe şi el...
Supervizatul : Bunicul matern nu ştie de existenţa copilului şi mama a zis să aşteptăm să discute
cu el pentru că îi este frică
Supervizorul: Trebuie să partictpe şi el. Ai stabilit o dată limită până când bunica maternă şi
mama vor vorbi cu el?

18
 c) ,, Nu înţeleg foarte bine” este jocul prin care supervizatul încearcă să deturneze
discuţia dinspre acţiunile concrete pe care trebuie să le desfaşoare la nivelul explicaţiei teoretice
din partea
partea superv
supervizo
izorul
rului.
ui. Uneori
Uneori,, superv
supervizo
izorul
rul,, entuzi
entuziasm
asmat
at de oportu
oportunit
nitatea
atea de a găsi
găsi un
auditoriu
auditoriu pregătit
pregătit să-l asculte, se lansează
lansează în explicaţii
explicaţii teoretice legate de problematica
problematica sociala.
sociala.
De fapt, prin această actiune el însuşi acceptă deturnarea scopului şedinţei de supervizare.
Capcană, intrarea în joc a supervizorului :
Supervizatul: Am incercat sit vorbesc cu tânărul X şi nu pot înţelege de ce e atât de importantă
gaşca pentru el. Gaşca l-a adus în situaţia de a deveni un delicvent şi tot el ţine la ea. Tu poţi să
 înţelegi asta?
Supervizorul: E normal să se întâmple acest lucru. Teoretic
Teoretic spun că, la vârsta pubertăţii cea mai
importantă
importantă instanţă de socializare
socializare este grupul de egali, gaşca în cazul nostru. Tinerii sunt atraşi
de aceste grupuri şi ei gândesc şi simt prin grup.cred în valorile grupului şi respectă regulile
acestuia tocmei pentru a fi acceptaţi..
Supervizatul: Nu înţeleg, gaşca are o influenţă mai amre decât familia?
Supervizorul:Binenţeles, mai ales dacă familia păstrează o atitudine autoritară şi promovează o
educaţie bazată pe interdicţie...
Supervizatul:înseamnă că eu cu atât mai puţin pot sa-l influenţez....
 În jocul prezentat
prezentat mai sus, putem observa cum supervizorul
supervizorul a căzut în capcana
capcana lansată
de supervizat. El s-a lansat în discuţii teoretice, omiţând discuţiile despre activitatea asistentului
social, despre reacţiile tanărului din timpul discuţiei etc. Pentru a evita acest joc, supervizatul
trebuie să se centreze pe acţiuni, reacţii şi rezultate.
Exemplu de evitare a jocului iniţiat de supervizat :
Supervizatul: Am incercat sit vorbesc cu tânărul X şi nu pot înţelege de ce e atât de importantă
gaşca pentru el. Gaşca l-a adus în situaţia de a deveni un delicvent şi tot el ţine la ea. Tu poţi să
 înţelegi asta?
Supervizorul: Ai încercat să vorbeşti sau ai vorbit cu X?
Supervizatul: Am discutat cu el şi, aşa cum ţi-am spus, a vorbit mai mult despre gacşa sa
teribilă.,.
Supervizorul: Şi de ce consideră că prietenii lui sunt aşa deosebiţi?
Supervizatul: A spus că sunt prietenii lui adevăraţi... Îi place să stea cu ei şi să se distreze, chiar 
dacă părinţii lui nu sunt de acord
Supervizorul: Aşadar, a discutat şi despre părinţi... Ce a spus despre ei?
d) ,,Da, dar... “ este jocul prin care se exprimă un acord formal al supervizatului, la prima
vedere, în ceea ce priveşte explicaţiile supervizorului, dar introduce un dezacord implicit al
acţiunilor generate de perspectiva propusă. Uneori supervizorul nu sesizează acest dezacord şi
continuă să discute cu supervizatul având iluzia că ideile, soluţiile şi recomandările sale sunt
acceptate; mai mult, acest joc este şi un răspuns al supervizatului faţă de stilul de tip interogatoriu
al supervizorului.
Capcană, intrarea în joc a supervizorului:
Supervizatul: Am avut dou şedinţe de consiliere cu soţul clientei noastre şi mi se pare că nu se
schimbă nimic în atitudinea lui.
Supervizorul:ai respectat toate etapele consilierii?
Supervlzatui: Da, dar mi se pare că nu este interesat
Supervizorul: Ai incercat să-i explici care sunt consecinţele acţiunilor sale?
Supervizatul: Da, dar nu înţelege..
Supervizorul: Ai insistat să-i prezinţi situaţia din punctul de vedere al vecinilor?
Obser
Observă
vămm în exem
exempl plul
ul prez
prezent
entat
at mai
mai sus
sus că super
supervi
vizo
zoru
rull cond
conduc
ucee o şedin
şedinţăţă de
supervizare într-un stil autoritar, care seamănă mai mult ca un interogatoriu. Asistentul social
supervizat are o poziţie defensivă şi găseşte ca mecanisme de apărare acordul formal, evitând
să-şi exprime dezacordul făţiş faţă de sugestille supervizorului.
Supervizorul
Supervizorul poate evita acest joc dacă abordează
abordează o atitudine
atitudine deschisă şi interesată,
interesată, orientând
discuţia spre înţelegerea acestui dezacord prin prisma activităţii supervizatului.
Exemplu de evitare a jocului iniţiat de supervizat :
Supervizatul: Am avut dou şedinţe de consiliere cu soţul clientei noastre şi mi se pare că nu se
schimbă nimic în atitudinea lui.

19
Supervizorul: Hai să recapitulăm împreună: care sunt aşteptările noastre de la aceste şedinţe de
supervizare? Din ceea ce mi-ai povestit la întâlnirea trecută, am înţeles că este o persoană
dificilă şi deseori violentă.
Supervizatul: Da, dar nu asta e problema...
Supervizorul: Dar care este ? Cum putem să-l facem pe X să fie interesat să se schimbe?
Supervizatul:
Supervizatul: Nu poate să se concentreze
concentreze în timp ce discutăm. E tot timpul agitat şi dă impresia
că întâlnirea noastră e o pierdere de timp.
Supervizorul: Cum explici tu agitaţia lui?
Tactici de negociere iniţiate de supervizor 
Kadus
Kadushin
hin consi
consider
derăă că şi ,,sup
,,super
ervi
vizo
zori
riii joac
joacăă difer
diferite
ite jocur
jocurii din
din acel
aceleş
eşai
ai motiv
motivee ca şi
supervizaţii” .Jocurile folosite sunt metode pentru reducerea stresului generat de rolurile pe care
le are supervizoru
supervizorull în cadrul organizaţiei.
organizaţiei. Supervizorii
Supervizorii se implică
implică în aceste
aceste jocuri
jocuri pentru a scăpa
de ameninţări1e privind poziţia lor în cadrul ierarhiei organizaţionale, de incertitudinea autorităţii
lor, din dorinţa de a fi apreciaţi şi placuţi de către supervizaţi, din nevoia de a avea aprobarea
supervizaţi1or şi de a înlătura ostilitatea lor, care este inevitabilă uneori într-o relaţie atât de
complexä. Prezentăm în continuare o serie de jocuri iniţiate de supervizor.
a) ,, Sunt
Sunt mirat,
mirat, de ce afirmi lucru ?“ — este un joc prin care supervizorul
afirmi acest lucru
direcţionează propriul dezacord vizavi de soluţia oferită de supervizat către explorarea şi
analiza rezistenţei supervizatului; el pune accent pe rezistenţa supervizatului şi încearcă
să direcţioneze discuţia spre acesta, considerand că el are o problema de înţelegere.
Capcană, intrarea în joc a supervizatului:
Supervizorul: Lucrezi de atât timp în organizaţie şi mă miră faptul că ai această atitudine?De ce
se întâmplă aceasta?
Supervizatul:
Supervizatul:Îmi
Îmi pare rău, cred că am fost înţeles greşit. Îmi place să lucrez cu familiile
familiile acestea,
dar nu cred că este cea mai bună soluţie
Supervizorul:. Cum poţi să spui asta? De cinci ani facem acest lucru şi până acum a funcţionat
 întotdeauna. Ai o problemă şi trebuie să vedem cum o putem rezolva
Supervizatul: nu e o problemă, cred că nu am înţeles ce aveam de făcut.
Supervizorul:prin urmare o luam de la început... o să-ţi explic din nou ce trebuie să faci
În exem
exempl plul
ul prez
prezen
entat
tat mai
mai sus,
sus, obse
observrvăm
ăm cum
cum asis
asiste
tent
ntul
ul soci
social
al a intr
intrat
at în jocul
jocul
supervizorului, încercând să iniţieze un joc de tipul ,,da, dar.,,”, fără însă a avea rezultate.
Supervizorul a continuat acest joc, folosindu-se de poziţia de autoritate, pentru ca, în final, sa
obţină
obţină accept
acceptul
ul superv
supervizat
izatului
ului legat
legat de poziţia
poziţia sa. Un superv
supervizat
izat care
care sesize
sesizează
ază intenţia
intenţia
supervizorului de a iniţia acest joc poate evita aceasta prin contracararea cu alte jocuri specifice
rolului de supervizat. În exemplul următor, am considerat utilă prezentarea modului cum jocul
supervizorului a fost deturnat unul al supervizatului, de tipul ,,nu înteleg foarte bine”.
Exemplu de evitare a joculni iniţiat de supervizor:
Supervizorul: lucrezi de atât timp în organizaţie şi mă miră faptul că ai această atitudine.De ce se
 întâmplă aceasta ?
Supervizatul:.cred că ai dreptate. Lucrez de puţin timp pe această categorie de clienţi şi poate
trebuie să-mi mai spui şi alte lucruri pentru aputea să acţionez eficient.
Supervi
Supervizor
zorul:.
ul:.în
în primul
primul rând,
rând, trebui
trebuiee să respec
respectăm
tăm ce hotărâ
hotărâmm impreu
impreunănă în şedinţ
şedinţele
ele de
supervizare.Planurile stabilite trebuie urmărite în practică.
Supervizatul: De ce este atât de important acest plan?
Supervizorul: Planurile ne orientează întreaga activitate. Altfel, orice intervenţie se face după
ureche.. analizăm situaţia ne fixăm obiective... Acolo unde dorim să ajungă clienţii noştri, cu
rezultate măsurabile, şi, apoi, fixăm activităţile care trebuie realizate într-un timp stabilit dinainte...
planificarea înseamnă economisirea timpului, a banilor şi a eforturilor...Cred că ştii şi tu aceste
lucruri.
Supervizatul: Crezi că, dacă ne stabilim planuri, voi fi ami eficient?
b) O bună întrebare generează alta” — este jocul prin care supervizorul răspunde cu o
 întrebare la cea lansată de supervizat, mai ales atunci când nu ştie răspunsul; este o formă de
apărare a supervizorului în fata unei situaţii pe care nu o poate controla.
Capcană, intrarea în joc a supervizatului:
Supervizorul: De cc crezi că soluţia ta este cea mai bună?

20
Supervizatul: Contactarea profesorilor ar reduce riscul de marginalizării a copiilor seropozitivi în
şcoală. Crezi că am putea implica şi grupul de sprijin comunitar?
Supervizonil: De ce crezi că acest grup de sprijin
sprijin comunitar ar avea altă atitudine decât
a majorităţii părinţilor care au copii în această şcoală ?
Supervizatul: Cred că am putea lucra cu membrii grupului. Consideri că pot face acest
lucru ?
Supervizorul: De ce crezi
crezi că ei sunt
sunt mai deschişi?
Chiar
Chiar dacă
dacă supesuperv
rviz
izatu
atull încea
încearc
rcăă să obţin
obţinaa nişte
nişte răsp
răspun
unsu
suri
ri la între
întrebăr
bărililee sale
sale,,
supervizorul îl obligă să continue jocul iniţiat de el. Supervizatul cu experienţă poate să evite jocul
sau să iniţieze un joc care-i convine.
Exemplu de evitare a jocului iniţiat de supervizor:
Supervizorul: De ce crezi că soluţia ta este cea mai bună?
Supervizatul: la ultima întâlnire de supervizare, am stabilit împreună că este bine să contactez
preotul, primarul, poliţistul, directorul de şcoală şi medicul din comună pentru a discuta despre
situaţia copiilor seropozitivi.am făcut acest lucru şi toate persoanele au fost interesate să se
implice.
Supervizorul: Şi cum se vor implica?
Supervizatul: În primul rând, au spus că vor participa la o şedinţă cu cadrele didactice, după care
care
la cele cu părinţii
Supervizorul: Crezi că este o solutie bună?
Supervizatul: Da, şi trebuie să mergem mai departe , să vedem ce se intâmplă. Ar fi un srrijin
important pentru mine dacă ai merge şi tu la aceste întâlniri.

Procesul paralel în supervizare

Conceptul de proces paralel în supervizare îşi are originile în conceptele de transfer şi

contra
contratra
transfe
nsferr dezvol
dezvoltate
tate în psihan
psihanaliz
aliză.
ă. Transf
Transferu
erull interv
intervine
ine atunci
atunci când
când asisten
asistentul
tul social
social
recreează problema şi emoţiile experimentate în cadrul consilierii clientului în relaţia sa cu
supervizorul. Contratransferul apare când supervizorul îi răspunde asistentului social în aceeaşi
manieră în care acesta din urmă i-a răspuns clientului.
Sear
Searles
les face
face pent
pentruru prim
primaa data
data refer
referir
iree la proc
proces
esul
ul para
parale
lell dezv
dezvol
oltat
tat în cadr
cadrul
ul
supervizării :,, Procesele stabilite în cadrul relaţiei dintre pacient [client — n.n.] şi terapeut
[asistent social — n. n.] reflectă adesea relaţia dintre terapeut [asistent social — n.n.] şi
supervizor” .
Gary Yontef descrie procesul paralel realizat în supervizare ca pe un tip de modelare ce
apare ca un efect normal al funcţiei de sprijin, sprijin, îndeplinită de supervizare
supervizare .,, Ca efect al activităţii
activităţii
de suport din partea terapeutului, care se centrează pe protecţia pacientului, adesea apare un
proces paralel între dinamica relaţiei pacient-terapeut şi a celei supervizat-supervizor. Terapeutul
se comportă adesea faţă de supervizor aşa cum pacientul se comportă faţă de el şi, invers,
terapeutul îi răspunde pacientului aşa cum face acest lucru supervizorul faţă de el”
Supervizorii pot crea o relaţie de sprijin mai puternică dacă pun accent pe succesele
recente
recente ale supervizaţilor
supervizaţilor,, şi nu pe întrebările,
întrebările, problemele
problemele şi frustrătile
frustrătile acestora.
acestora. Aceasta
Aceasta este
viziunea apreciativă, care aduce în atenţie punctele tari ale activităţii asistenţilor sociali. Punerea
accentului pe succese (exprimate prin îndemnuri la discuţii despre cele mai recente reuşite ale
asist
asisten
entu
tului
lui soci
social
al)) priv
privile
ilegi
giaz
azăă apar
apariţi
iţiaa cond
condiţi
iţii1o
i1orr unei
unei inter
interve
venţi
nţiii apre
apreci
ciati
ative
ve sausau a
managem
management entul
ul de caz aprecia
apreciativ.
tiv. Perspe
Perspectiv
ctivaa apreci
apreciativ
ativãã în proces
procesul
ul de superv
superviza
izare
re va fi
dezvoltată, printr-un proces paralel, în practici ale asistentului social cu clienţii săi, exprimate sub
forma
forma unor
unor reguli
reguli negoci
negociate,
ate, pentru
pentru că însăşi
însăşiii ,, formul
formulare
areaa unei
unei reguli
reguli constit
constituie
uie deja
deja o
interpretare a acestei reguli” (Giddens, apu.d Thuderoy, 2000/2002). Intervenţiile asistentului
social
social vor
vor fi ghid
ghidat
atee de acesacestete expr
expres
esiiii form
formalaliz
izate
ate,, ce se consconstit
tituie
uie într
într-o
-o proc
proced
edur
urăă
generalizabilă, care poate face posibilă rezolvarea unui caz; dar, pentru a reuşi acest lucru, este
necesarã crearea contextului pentru a putea fi aplicată.
Când supervizatul descrie reuşitele recente ale activităţii sale, supervizorul poate să
ghideze
ghideze discuţia
discuţia spre o analiză
analiză a acestor succese
succese şi să exploreze
exploreze împreună
împreună cu asistenţii
asistenţii sociali

21
alte situţli
situţliii şi alte cazuri
cazuri,, orientâ
orientând
nd superv
superviza
izarea
rea activit
activităţii
ăţii către
către recons
reconstitu
tituire
ireaa situaţii
situaţiilor
lor.. E
important calea prin care este condus acest proces paralel pentru a facilita trecerea de la
supervizarea centrată pe problemă la supervizarea apreciativă, prin dirijarea supervizatului catre
punctele tari ale situaţiei experimentate de client şi de sine în relaţia sa cu clientul său.

22