"Ceea ce-mi place la adolescenţi este faptul că Încă nu s-au călit.

Confundăm călirea cu tăria. La tărie trebuie să ajungem, dar nu şi

la nepăsare."

Anc:iis Nin, The Diaries of Anars Nin, voI. IV

Stiati
, , că ...
oe în lumea occidentală, adolescenta a fost recunoscută ca perioadă
distinctă a vieţii abia în secolul XX?

• Băieţii şi fetele ating maturitatea sexuală mai devreme în ţările

dezvoltate, comparativ cu ţările în curs de dezvoltare?

• Aproape jumătate din adolescenţii americani a încercat deja droguri

ilicite la vremea când termină liceul?

• Decesele legate de arme de foc la tinerii între 15 şi 19 ani sunt mult

mai răspândite în Statele Unite decât în alte ţări industrializate?

• În SUA, fetele adolescente tind să aibă mai multă încredere în

capacităţile lor şcolare decât băieţii adolescenţi?

• Cercetătorii sunt în dezacord în ceea ce priveşte efectul - benefic sau

nociv - al serviciului cu normă redusă asupra elevilor de liceu?

A cestea sunt doar câteva din subiecte~e intcresante şi importante de

care ne vom ocupa în acest capitol. In el vom descrie transformările
fizice din adolescenţă şi influenţa lor asupra sentimentelor tinerilor.
Analizăm creierul adolescent, neajuns încă la maturitate, şi discutăm
problemele de sănătate asociate cu această perioadă a vieţii. Trecând
apoi la dezvoltarea cognitivă, examinăm stadiul piagetian al operaţiilor
fonnale, care face posibil ca tânărul să vizualizeze o lume ideală.
Analizăm, de asemenea, modificările survenite la nivelul capacităţilor de
procesare a informaţiilor şi al dezvoltării lingvistice şi morale. în sfârşit,
explorăm problematica educaţiei şi cea a alegerilor vocaţionale. După ce
citiţi şi studiaţi acest capitol, ar trebui să puteţi răspunde la fiecare din
întrebările de Reper de la pagina următoare.
 Repere pentru studiu
~ •• ~ H~~ _ ~ •• •• _._ •• _._ •• _. __ ;,_,_. __ ,_ •• .o.~__., ._.".,'_'_ ,-, •.••- ...

1_ Ce este adolescenţa, când debutează, când se incheie şi ce oportunităţi şi riscuri

prezintă? . .- _.' , ,.,.. -' - ,- >.,
2. Prin ce schimbări fizice trec adolescenţii şi cum ii afectează psihic aceste 'Ti~~rii de a~tazl --~~~ies{'fn(r-o<~66~~~_î~~" ii9~~ă~"'-::~ r~ţ~_ ~ ;~beiîaţe;~:--in:t~W~l~~ă,'pregătireri:"~iî~) r~l~~_~
înseamnă;' pentru-fetele din rnajoritatea" părţilor ţumii., WCgătire~
care ;de' ~#~,
schimbări? interconexiunilor ':'si ··in[e~aePeIl:den·leibr.,. Bunurile. informatiile,
3_ in ce privinţe se dezvoltă creierul in timpul adolescenţei şi cum influenţează aceste imaginile electii:)fllci,.riillzi~.distractiaeşrCapriciiie in~ndă aproape .pentru viaţa casnică;'<~ Laos..« fată_ pcatcsăperreacădouă ore şi
jnstantaŢIţ~ .Intreaga planetă: Tinerii occidemali.dansează.pe ritmuri ,- jumătate pe zi i:lecdrti~d crezul, ~~d~-I_,Şj fi.9rb~ou:.1 ~~abur: În
evoluţii comportamentul? J~ti_no, ia~',ferele:.aţ<ilie ,;~~i-ext'f<tg·~i~~ijne:a,,:I~biţii, ro~~ntice::din . ,:ă treb;ţ~~~~ fn';ete modul adqcva~·d~-~,'serv.i,S,~_~iulc;ând
4. Care sunt unele probleme de sănătate frecvent întâlnite în adolescentă şi cum pot fi ;q~;l~ dc:~~~e~~",in4i~n~_.T~o~.rii m~~'i,:din)'.jou~. 2f:el.an'd~ aşc~~lă' '~~l~' ~.~târ..ba9ă
din ~~arte(~ăi_e~i1or·se: a.Ştciiptlrsă se'
muzică rap, afro-am,eriC3Jl.ă, pentru a-şi 'exprima simbolic separarea " -munca de adult-şi' Se1 păstreze: onoarea familiei,
preintâmpinate? ~a!.ă~,~le{atea' ~qul,tiţ·,··- _,o: '~_," ',... .:'. -. . . '::. .. fetele.adolescente din ~umeroase ţări.mai p~ţin dezvoltate-cum ar ~.
5. Prin ce se deosebesc gândirea şi folosirea limbajului la adolescenţi, comparativ cu Adolescenta nu-mai este un f~_~mcn-strict occi?en~~: Glorn,.:li- -,zcnele rurale ~in .c~,~a.
nu merg Iri $C~3I.ă,.-~~:aptit~pinjle ~pe
zarea şi in?d~0~~~~,~~,p~:î~ ,mişcMe,-~~_~imb.ăii,ia.(live\.~~, ..~~_~ie~:" ~an;.,I:e,.~~·~eprI~de;·~pde.:~:.,~.dc nîc_!un"f9!(~s:după-,c~~i~.·· D~n
copiii mai mici?
tilteîn lumea'înlr~gă. PiJntre aceh~sctii~bări ~'e~itÎnăiă u~t~i~~~a •.' part~a )or ..~e.,a~t~pt~"i.~ .~cb~m~
+ ~ă-ş.i,petr~âţ.ă
,~ajoritate~. timpului
6. Pe ce bază fac adolescenţii judecăţi morale? Vm'J:rpnu:".'n·
·.InPu~meg.~·'roasaŞ~
~~.·:psăU~~rtaoatSeaă,
,rnm"-tna'l~
~m~p:~un' . ajutând;}'n casă, Pl' Uim.,re. fetele işi-dezy.oItă mreori-gândirea
'·:eăş·l'casa~~.~el00~~.]mş.i}.ămil.·.~~:ea.. inde-
"'_ •.• ve u •.• ••• uu,W , JlC:!n~eiţtişi ~~~~iţaţea_de luare a' .• . _. > ,..'-:;
7. Ce influenţe afectează succesele şcolare ale adolescenţi lor şi planurile şi pregătirile sunt tot ~~ t:ăspândite.'Mai -"t."'ultefemei;şi ·mal p~~irii copii lucreăz.ă Acest tip,ar traditional se ~c
~rti 'ale lumiiîn curs -
lor educaţionale şi vocaţionale? )~faţ~ ca~.i __~Răs~,âp~i,~a-~pidi,.~:lehn6I~g~~~.av~n,sa~;~l.ac~t":qin ','-de'd,Fz{,p1rk,,, ~,.",." '.."... ':": ...:'", , _', .. ,:~.~~~:(ijtia~tq-
----_ .._------_._-_. __ ._------_._-------_._--_. ..•. _-----_._-_._-_ ..__ ._. tq.~9-ştinţe}Jr.esl:lrsă.,f9ID;t.e.,pr~~.i.tă/·nrierii~:,~u...~evbi~ d<1mal mirltă
'~~caţie şCQ~aÎ"ăşi 'de '.mai multe J~p~tudin.i :pentru_',a inD? in. ~pul
m~ii: 'Împreună, aceste 's:chlm~ detefmiiîă prelungirea etapei _~.
"no~lia lor:~ev.in n~c~ităţi" fi~~.i~.::în.~?~qJ 'sf~_ d.<:~?e~QI{u'p~ţia
. ' 'educaţiei publice_ il ~is' unui număr ~& al.are~e fe_te să me~ă
'şcoafă, __ -d~d uneie" tabuuri k~
la
stri~ .pIivi~d :acii~jtăti~e
traiU:i~ţdiptre c9pil~e.ş':V~ia a~uiiă.. ..". _ .. femWn~'. F.etele-·~u-t;d~catie.inal bu~i' tfud:::~' sc'clsătoreică ~ai
'În <mod,__ tradiţicnâl, pubertatea era marcatăIn WiI~-lJ!8i 'puţin tâhju-~~;să'~1?,ă n.t.ai ,p~Wl,j copii, '~~p~ le pţ~jriit~'~;şi:c~u:~,.l~uri
Adolescenţa: O tranziţie În dezvoltare .d.~zvO~t:~t.e,~p~:in: ri~.~:uri .~e,:,~!i~~PfţţutŢ(.9~urqdzi,a:?'în p~~~t, de mt.irică-~de','tip"CalifiC<lt,în'noua;soc,ietate:)eh'nolo~Că,~, ::~::<

a(iol~ntii,din ~~~tfu:i- silIlt.>jcr~ti~ca"ti ~ot mai 'm~lt prin" statutul. . Schimbările cultui-aie' s~nt compl<ixC!; ele 69t fI"d~6~triv~ elibera-
RitualuriJe care marchează ieşirea din copilărie sunt răspândire în numeroase societăţi efe elevi ' ~c:idin l~ rri-un:cii,'a-adultil~i"1n' 'aCeastă lume ntHuă-în toare şi difici1e:-Ădbf&.~tii d~ aStăii-~o noUă. traiectorie, fără
'.'.•.-'-~~:::",I-...~
.'-~...
Il' se" dese·~.··.~I'd,n·o'I·.;:.""I·.'T··meru·
:.>W';lllIV<lll;. lIC,M;i1 -.-
'.. ::··-ln~·liri
•
.•~.·'.a"_'m-;:.;-.:·pu
cu'"
•..·n(ro:-:-~caI·
-.--
ce'.'.'pe' . ",
"a fi siguri tot-timpul ~nde·.:u 'va duce~;Yoin', discuta'mai"rriulte' , despre
traditionale. Spre exemplu, triburilc apaşe sărbătoresc prima menstruaţie a unei fete
ui:n1efe ăIăuziU·de sfaturile acest inl!ue~ţa,.gi~9_~lj.~'~§~,~~~()les~~9J~!p<~n::~apit?~~1, l~.~·",
printr-un ritual de incantaţii care durează de la răsăritul soarelui pân~ ~aapus, :lmp , '.~" ol~că~~::fabri~;,~i ~dl{iate- ,
de patru zile. în majoritatea societăţilor modeme: trecerea de ~': copilărie !a varst~
adultă nu este marcată de un eveniment singular. CI de O penoadă mdelunga~: nun.uta ~~~~~~~~~;~:n!~'A
.
adolescenţă - tranziţia din dezvoltare. care presupun: diferite schimbări fizice, 't~J~St3~e Unii~~'adol~Dtii-'~treC_mai

cognitive, emoţionale şi sociale şi îmbraca forme diferite In contexte SOCiale, culturale eJac:,~.~!'rU\~9,~~QPgen.ţţ.)n·
:ln4i~. ;~~-
adolescenţă Tranziţie in dez- ~,~c~n~,:,oq;ide~t@~".~î, să,:folo~,7ă <

voltare intre copilărie şi vârsta

şi economice diferite. • .. .
O schimbare fizică importantă este debutul pubertâţăl, procesul ce duce la ~ază' 'l~iă~~r;~~~rif:ţ:ii~~~:
aourtă. care presupune modificări
fizice,
majore.
cognitive şi pslhosociale maturitatea sexuală sau la fertilitate - capacitatea de reproducere.' în mod tradiţional
se credea că adolescenta şi pubertatea debutează în acelaşi timp, în jurul V~rst:' ..•.•
mai-slabe cupu'iftţă. In' ~iger' şr~7
erelc-âdolescente se 'chinuie să fie cât
'larlafrican~,o~zj.uilca:ste
de 13 ani, dar, aşa cum vom vedea, în unele societăţi occidentale, medl:l1 vad.m

1:~~~ţ~1rm~1
pubertate Proces prin care o
persoană atinge maturitetea prezent modificări puberale mult înaintea vârstei de 10 ani. în cartea de faţa, definim
sexuală şt capacitatea de adolescenţa, general, ca acoperind perioada dintre 11 şi 19-20 de am.
reproducere.

Adolescenţa ca un construct social . ,:~':.ţIe:~.tă Part~, ·Câştigă'l!n.:plus'de libertat~--şi·~9bi.lirate,~~ i~p~~iţe

'. '19r sexuale ~u,!uo~cT1lie'<k::părinţi şI admirate de către cei de-o ,:~t.ă;·
Adolescenta este un construct social. în societăţile preindustriale nu exista un astfel
de concept'; în ele, copiii erau consideraţi adulţi când se maturizau fizic sau intrau. î~
ucenicie pentru a deprinde o meserie. Abia în sec?lul XX, adolescenta a fost definită,
în lumea occidentală, ca etapă de viaţă distinctă." In prezent, adoles~enţa a dev~mt.un
fenomen global (Caseta 11-1), deşi poate îmbraca f~rme dif~nte In culturi diferite,
petrec o mare din timp în lumea lor proprie, separată în mare măsură de cea a adulţilor
în majoritatea zonelor lumii, trecerea la vârsta adulta dureaza mar mult ump Şi este
(Larson şi Wilson, 2(04).
mai vag delimitată decât în trecut. Pubertatea debutează mai devreme, iar practicarea
unei meserii începe mai târziu, necesitând deseori penoa~~ ~~l lungi de ~u..,caţl.e sau
formare vocatională în scopul pregătirii pentru responsabllllaple adulte. Casaton~.' cu Adolescenţa: perioadă a oportunităţilor şi a riscurilor
responsabilităţile ce o însoţesc, survine şi ea, de regulă, mai târziu. Adolescenţii ÎŞl
Adolescenţa oferă oportunităţi de creştere, nil doar în ceea ce priveşte dimensiunile
fizice, ci şi în ce priveşte competenta cognitivă şi socială, autonomia, stima de sine şi
* Unii oameni folosesc termenul pubertate cu sensul de punct tennj~us, al mutu,rizării .sexu~~, iar procesul îl
numesc pubescesuii, dar noi folosim termenul in concordanţă cu majontatea psihologilor din prezent.
intimitatea. Tinerii care au sprijin din partea părinţilor, a şcolii şi a comunităţii tind

CapitolUl11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă in adolescenţă 355

354 Partea a 5-a Adolescenta
 să se dezvolte într-o manieră pozitivă, sănătoasă (Youngblade et al., 2(07). Totuşi,
adolescentii americani de astăzi se confruntă cu pericole la adresa stării lor de bine
fizic şi psihic, Între care rata mare a deceselor în urma accidentelor, omuciderii şi
sinuciderii (Eaton et al., 2008). Aşa cum vom vedea, comportamentele riscante pot
reflecta imaturitatea creierului adolesceutului.
Totuşi, un studiu naţional pe circa 14 000 de elevi de liceu evidenţiază tendinţe
încurajatoare. Începând din anii 1990, a scăzut probabilitatea ca elevii să consume
alcool, tutun sau marijuana, să meargă cu maşina fără.a purta centura de siguranţă sau
cu un şofer care a băut alcool, să poarte arme, să aibă contacte sexuale OIi să le aibă
rară prezervativ şi să încerce să se sinucidă (CDC, 2oo6d; Eaton et al., 2008). Evitarea
comportamentelor riscante de acest fel sporeşte şansele ca tinerii să treacă de anii
adolescenţei sănătoşi fizic şi psihic.

r DEZVOLTAREA FIZiCA

Pubertatea
r între schimbările biologice ale pubertăţii, care semnalează sfârşitul copilăriei, sunt
incluse creşterea rapidă în înălţime şi greutate, modificarea proporţiilor şi a formei
corpului şi atingerea marurităţii sexuale. Aceste schimbări spectaculoase fac parte
dintr-un proces de maturizare lung şi complex, care începe înainte de naştere, iar rami-
ficaţiile lor fiziologice se prelungesc la vârsta adultă.

Cum debutează pubertatea: modificări hormcnale

adrenarhă Maturizarea glandelor Pubertatea se instalează ca urmare a producţiei sporite de hormoni corelaţi cu sexuali-
suprarenale tatea, existând două stadii: adrenarhă, maturizarea glandelor suprarenale, urmată
după câţiva ani de gonadarhă, maturizarea organelor sexuale.
gonadarha Maturizarea
testiculelor sau a ovarelor Mai întâi, înjurul vârstei de 7-8 ani (Susman şi Rogol, 2004), glandele suprarenale,
situare deasupra rinichilor, secretă o cantitate treptat tot mai mare de hormoni andro-
( geni, în principal dehidroepiandrosteron (DHEA). DHEA joacă un rol în creşterea

i părului pubian, axilar (sub braţ) şi facial, precum şi în creşterea mai rapidă a corpului,
în creşterea cantităţii de sebum produsă de piele şi în apariţia mirosului corporal, La
10 ani, nivelul de DHEA este de 10 ori mai mare decât era între 1 şi 4 ani (McClintock
şi Herdt, 1996).
Momentul exact al începerii acestui val de activitate hormonală pare să depindă de
Momentul apariţiei, semnele şi etapele
atingerea unei cantităţi critice de tesut adipos, necesară pentru reuşita reproducerii: pubertăţii -şi ale maturităţii sexuale
Astfel, fetele cu procent mai mare de ţesut adipos în prima copilărie şi cele la care se în prezent, modificările care anunţă pubertatea apar, de regulă, la 8 ani la fete şi la 9 ani
produce o creştere neobişnuită în greutate între 5 şi 9 ani tind să prezinte o dezvoltare la băieţi (Susman & Rogol, 2004), dar.există un interval mare de vârstă pentru diferitele
puberală mai timpurie (Davison, Susman şi Birch, 2003; Lee et al., 2007). Studiile schimbări (Tabelul 11-1). Recent, pediatrii au examinat un număr semnificativ de fete
sugerează că acumularea de leptină, hormon din circulaţia sangvină identificat ca la care sânii au început să se dezvolte înainte de împlinirea vârstei de 8 ani (Slyper,
având un rol în obezi tate, poate stimula hipotalamusul să trimită semnale glandei 2006). Procesul pubertăţii durează, de regulă, trei-patru ani la ambele sexe. Fetele
hipofize, iar aceasta, la rândul ei, semnalează glandelor sexuale să-şi intensifice secre- afro-arnericane şi cele americane de origine mexicană ajung la pubertate, în general, mai
tia de hormoni (Chehab, Mounzih, Lu si Lim, 1997; Clement et al., 1998; O'RahilIy, devreme decât fetele albe (Wu, Mendola şi Buck, 2002). Unele fete afro-americane trec
1998; Strobel, Carnoin, Ozata şi Strosberg, 1998; Susman şi Rogol, 2004). Oamenii prin experienţa schimbărilor puberale încă de la 6 ani (Kaplowitz et al., 1999). caracteristici sexuale primare
de ştiinţă au identificat pe cromozomul 19 o genă, GPR54, care este esenţială pentru Organele legate in mod direct de
producerea acestei evoluţii (Serninara et al., 2003). reproducere, care se măresc şi se
Caracteristicile sexuale primare şI secundare Caracteristicile sexuale
maturizează in timpul adolescenţei.
Unele cercetări atribuie acestor. evolutii hormonale afectivitatea inrensificată şi primare sunt organele necesare pentru reproducere. La femeie, organele sexuale
schimbările de dispoziţie de la începutul adolescenţei. într-adevăr, emoţiile negative, includ ovarele, trompele uterine, uterul, clitorisul şi' vaginul. La bărbat, ele includ caracteristici sexuale secundare
cum ar fi suferinţa şi ostilitatea, ca şi simptomele de depresie la fete, tind cu adevărat să testiculele, penisul, scrotul, veziculele seminale şi glanda prostată. în timpul pubertăţii, Semnele ftzioloqtce de maturizare
se intensifice de-a lungul pubertăţii (Susrnan şi Rogol, 2004). Totuşi, alţi factori, cum ar sexuală (cum ar fi dezvoltarea
aceste organe se măresc şi ajung la maturitate.
sânilor şi creşterea părului
fi sexul, vârsta, temperamentul şi momentul debutului pubertăţii, pot să modereze sau Caracteristicile sexuale secund.are (Tabelul 1I-2) sunt semne fiziologice de matu- corporal) care nu implică organele
chiar să învingă influenţele honnonale (Buchanan, Eccles şi Becker, 1992). rizare sexuală care nu implică direct organele sexuale, de exemplu, sânii fetelor şi umerii sexuale.

356 Partea a 5-a .Adolescenta Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă În adolescentă 357

--
I
 laţi ai băieţilor. Alte caracteristici sexuale secundare sunt modificările vocii şi aletexturii producţia de spermă. Prima ejaculare sau
pielii, dezvoltarea musculara şi creşterea părului facial, axilar (Ia subsuoară) şi corporal. semenarhă se produce, în medie, la vârsta de
Aceste schimbări se derulează într-o succesiune care este mult mai constantă decât 13 ani. Băiatul găseşte la trezire o pată umedă
momentul producerii lor, deşi variază şi ea întru câtva. Unei fete pot să-i crească sânii şi sau una uscată şi întărită pe cearşaf ~ rezultatul
părul corporal aproximativ în acelaşi ritm; la altă fată, părul corporal poate. atinge nivelul unei poluţii nocturne, o ejaculare involuntară
de creştere similar celui adult cu aproximativ un an înaintea creşterii sânilor. La băieţi de spermă (cunoscută în general sub numele
apar variaţii similare ale stării puberale (gradul de dezvoltare puberală) şi ale momentelor de "vis umed"). Majoritatea băieţilor adoles-
când se produc schimbările. Să analizăm mai amănunţit aceste schimbări. cenţi au poluţii, legate uneori de un vis erotic,
La fete, principalul semn al maturităţii
Semnele pubertăţii Primele semne externe ale pubertăţii sunt, de regulă, ţesutul sexuale este menstruaţio, eliminarea lunară
mamar şi părul pubian la fete, iar la băieţi, mărirea testiculelor (Susman şi Rogol, de tesut din mucoasa uterină. Prima menstru-
2004). Sfărcurile fetei se măresc şi devin proeminente, areolele (zonele pigmentate aţie, numită menarhă, se produce relativ
care înconjoară sfârcul) se măresc, iar sânii capătă mai întâi formă conică, apoi formă tărziu în succesiunea de etape ale dezvoltării
rotunjită. Unii băieţi adolescenţi se confruntă cu mărirea temporară a sânilor, spre
marea lor nelinişte; acest fenomen este firesc şi poate dura până la 18 luni.
Părul pubian, la început drept şi mătăsos, devine în cele din urmă aspru, de culoare
feminine; momentul normal al producerii
poate varia de la vârsta de 10 ani până la
16~ ani (consultaţi Tabelul 11-1 din urmă).
f
închisă şi creţ. El are tipare de creştere diferite la băieţi şi la fete. Băieţii adolescenţi La fetele :americane, vârsta medie a menarhei
sunt de obicei bucuroşi să vadă păr pe faţa şi pieptul lor, însă fetele sunt în general a scăzut de la peste 14 ani înainte de 1900 la
descurajate de apariţia chiar şi a câteva fire de păr pe faţă sau în jurul sfârcurilor, deşi 12~ în anii 1990. În medie, fetele de culoare Majoritatea fetelor se confruntă cu WI va/ de creştere cu doi ani mai devreme decât majori-
acest lucru este şi el firesc. trăiesc experienţa menarhei cu şase luni mai tatea băieţilor. astfel că, Între 11 şi 13 ani.fetele tind să fie mai Înalte, să cănrăreascâ mai
Vocea devine mai groasă, îndeosebi la băieţi, parţial ca reacţie la creşterea larin- devreme decât fetele albe (S. E. Anderson, mult şi să fie mai ţnuernice decât băieţii de aceeaşi vârstă.

val pe creştere al adolescenţei
Creştere bruscă în înălţime şi
greutate care precedă maturitatea
sexuală.
gelui şi parţial ca reacţie la producţia de hormoni masculini. Pielea devine mai aspră
şi mai grasă. Activitatea intensificată a glandelor sebacee poate duce la apariţia de
coşuri şi puncte negre. Acneea este mai răspândită la băieţi şi pare să aibă legătură cu
creşterea cantităţii de testosteron.
Valul de creştere al adolescenţei Valul de cre.ştere al adolescenţei - creşterea
rapidă în înălţime şi greutate şi intensificarea dezvoltării musculare şi osoase, care survin
în timpul pubertăţii - începe, de regulă, la feteîntre 9~ şi 14~ ani (de obicei, în jurul
vârstei de !O ani), iar la băieţi, între 10~ şi 16 ani (de obicei, la 12-13 ani). EI durează
în general aproximativ doi ani; la scurt timp după ce se încheie, tânărul atinge maturitatea
sexuală. La acest tipar al creşterii puberalenormale contribuie deopotrivă hormonul de
creştere şi hormonii sexuali (cei androgeni şi estrogenul) (Susmanşi Rogol, 2004).
Deoarece valul de creştere survine la fete, de obicei, cu doi ani mai devreme decât
la băieţi, fetele între II şi 13 ani tind să fie mai înalte, să cântărească mai mult şi să
fie mai puternice decât băieţii de aceeaşi vârstă. După valul lor de creştere, băieţii
redevin mai mari decât fetele. De regulă, fetele ating înălţimea maximă la 15 ani, iar
băieţii, la i7. Rata dezvoltării musculare atinge apogeul la 12~ ani în cazul fetelor şi
la 14~ ani în cazul băietilor (Gans, 1990).
Băieţii şi fetele cresc'în mod diferit, nu doar în ce ceea priveşte ritmul, ci şi în ceea
ce priveşte forma. Băieţii devin în general mai mari: umeri mai laţi, picioare mai lungi
în raport cu trunchiul şi antebraţe mai lungi în raport cu braţele şi cu înălţimea. La fată,
pelvisul se lăţeşte, pentru a uşura naşterea copiilor, iar sub piele se acumulează straturi
de ţesut adipos, care-i dau o înfăţişare mai rotunjită. Ţesutul adipos se acumulează de
două mi mai repede la fete decât la· băieţi (Susman şi Rogol, 2004). întrucât fiecare
din aceste schimbări se derulează conform propriului program, componentele corpului
pot fi o vreme disproporţionate.
Aceste modificări fizice izbitoare au ramificaţii psihice. Cei mai mulţi adolescenţi
tineri sunt mai preocupaţi de înfăţişare decât de oricare alt aspect al persoanei lor, iar
unora nu le place ceea ce văd în oglindă. După cum vom arăta într-o secţiune
ulterioară" aceste atitudini pot duce Ia probleme de alimentaţie.
Semnele maturităţii sexuale: producţia de spermă şi menstruaţia
Maturizarea organelor de reproducere aduce cu sine debutul menstruaţiei la fete şi al
producţiei de spermă la băieţi. Principalul semn al maturităţii sexuale la băieţi este
Dallal şi Must, 2003).
Influenţe asupra momentuluI instalării pubertăţii şi efecte ale semenarhă Prima ejaculare
a băiatului.
acestuia Pe baza surselor istorice, specialiştii în dezvoltare au decelat o tendintă
seculară - tendinţă ce cuprinde mai multe generaţii - în ceea ce priveşte debu~1
menarhă Prima menstruaţie
pubertăţii: reducerea vârstei când începe pubertatea şi a celei la care tinerii ating a fetei.
înălţimea adultă şi maturitatea sexuală. Tendinţa. care implică totodată creşterea
înă1ţimii şi a greutăţii adulte, a apărut acum circa 100 ani. Ea a apărut în zone precum tendinţă seculară Tendinţă
care poate fi văzută numai prin
Statele Unite, Europa Occidentală şi Japonia (S.E. Anderson et al., 2003).
cbservarea mai multor generaţii,
O explicaţie propusă pentru tendinţa seculară constă în standardul de viaţă mai cum ar fi tendinţa spre atingerea
ridicat. Poate fi de aşteptat ca acei copii care sunt mai sănătoşi, mai bine hrăniţi şi mai devreme a lnăltirnii adulte şi a
maturităţii sexuale, care a apărut
mai bine îngrijiţi să se matureze mai devreme şi să crească mai mari (Slyper, 2006).
cu un secol in urmă in unele tărl.
Ca urmare, vârsta medie a maturitătii sexuale este mai mică în tările dezvoltate
decât în cele în curs de de~voltare. D~t fiind rolul grăsimii corporaie în declanşarea
pubertăţii, un factor contributiv în ultima parte a secolului XX, în Statele Unite,
poate fi creşterea incidenţei obezităţii la fetele tinere (S. E. Anderson et al., 2003;
Lee et al., 2007).
Diferenţele individuale în ceea ce priveşte momentul apariţiei menarhei pot fi
afectate de o combinaţie de influenţe genetice, fizice, emoţionale şi contextuale,
inclusiv SSE, toxinele din mediu, alimenraţia, exerciţiile fizice, grăsimea şi masa
corporală prepuberală, precum şi bolile cronice sau stresul (Belsky et al., 2007;
Graber, Brooks-Gunn şi Warren, 1995). Studiile pe gemeni au documentat gradul
ereditar al vârstei menarhei (Mendle et al., 2006). Alte cercetări au arătat că vârsta
primei menstruaţii a fetei tinde să fie similară cu cea a mamei sale dacă nutriţia şi
standardul de viaţă rămân stabile de la o generaţie la următoarea (Susman şi Rogol,
2004). în mai multe studii, conflictele familiale au fost asociate cu menarha
timpurie, pe când căldura părinţilor, relaţiile de familie armonioase şi implicarea
tatălui în creşterea copiilor au fost corelate cu rnenarha tărzie (Belsky et al., 2007;
Mendle et al., 2006). Fetele care, la vârsta preşcolară, au avut relaţii strânse, pline de
sprijin cu părinţii - mai ales cu un tată afectuos şi implicat - tind să ajungă la
pubertate mai târziu decât fetele ale căror relaţii cu părinţii au fost reci sau distante
şi decât cele crescute de mame singure (Belsky et al., 2007; Ellis, Mcf'adyen-Ketchum,
Dodge, Pettit şi Bates, 1999).

358 Partea a 5-a Adolescenţa Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă În adolescenţă 359
 hl
"j

'ii Ce influenţă are momentul debutului pubertăţii asupra stării de bine psihic, dacă
1: are vreo influenţă în acest sens? Depinde de interpretarea pe care O dau adolescentul

r :1:

i'
!
şi alţii schimbărilor însoţitoare. Este foarte probabil ca efectele maturării timpurii sau
târzii să fie nesative atunci cănd adolesceutii sunt mult mai dezvoltati sau mult mai
puţin dezvolta; decât cei de-a seamă, at~ci când nu percep modificările ca' fiind
avantajoase şi atunci cănd survin aproximativ simultan mai mnlte evenimente stre-
sante, cum ar fi debutul pubertăţii şi intrarea în liceu (Petersen, 1993; Simrnons, Blyth
1,0

0,9

r I şi McKinney, 1983). Factorii contextuali, precum etnia.şcoala şi cartierul, pot avea şi 0,8

I I ei un rol. De exemplu, fetele cu maturizare timpurie au o probabilitate mai mare de a

prezenta comportamente problematice în şcolile mixte decât în cele de fete şi în
comunităţile urbane dezavantajate decât în cele rurale sau cele urbane ale clasei de
Q)

~
0,7

0,6
~ 0,5 ~
mijloc (Caspi, Lynam, Moffitt şi Silva, 1993; Dick et al., 2000; Ge et al., 2002). Q)

.:fi g
;; 0,4

1 Creierul adolescentulul
Nu cu mult timp în urmă, oamenii de ştiinţă credeau că,la pubertate, creierul este deja
:2'
0,3

0,2

0,1
complet matur. Studiile actuale de imagistică arată că creierul adolescentului este o
I lucrare nefinalizată. între pubertate şi vârsta de adult tânăr au loc modificări specta-
0,0

I culoase la uivelul structurilor cerebrale implicate în emoţii, raţionare, organizarea

comportamentului şi-autocontrol (Figura 11-1). Imaturitatea creierului adolescentului
Figura 11-1
Construite pe baza scanărllorIRM
a dat naştere unor întrebări privitoare la măsura în care adolescenţii pot fi făcuţi ale unor copii şi adolescenţi sănă-
responsabili în faţa legii, în mod rezonabil, pentru acţiunile lor (Steinberg şi Scott, în lobii frontali (ACT for Youth Upstate Center of Excelence/ACT pentru Centrul de

r
toşi, aceste imagini condensează
2003), fapt care a îndemnat Curtea Supremă a SUA să decidă în 2005 că pedeapsa cu excelenţă pentru tineret, 2002; Blakemore şi Choudhury, 2006; Kuhn, 2006; NIMH, 15 ani de dezvoltare a creierului
moartea este neconstituţională în cazul unui elimina! condamnat care avea 17 ani sau 2oo1b). în al doilea rând, eliminarea conexiunilor dendritice nefolosite în timpul (între 5 şi 20 de ani). Materia cenuşie
se reduce intr-un va! postere-ante-
mai puţin atunci când a comis crima (Mears, 2005). copilăriei determină o reducere a densităţii materiei cenuşii (neuroui), crescând astfel
rior, pe măsură ce creierul se
Asumarea riscurilor pare să rezulte din interacţiunea a două reţele cerebrale: (1) o eficacitatea creierului. Acest proces debutează în porţiuuile posterioare ale creierului
maturizează şi conexiunile neuronale
reţea socio-emoţională sensibilă la stimulii sociali şi afectivi, cum ar fi influenţa celor şi avansează spre cele frontale. În general însă, la vremea adolescenţei, procesul încă sunt trlete. (Sursă: Cogtay el al., 2004.)
de-o seamă, şi (2) o reţea a controlului cognitiv, care reglează reacţiile la stimuli. nu a ajuns la lobii frontali.
Reţeaua socio-emoţională devine mai activă la pubertate? în timp ce reţeaua controlului În preajma pubertăţli.Ia nivelullobilor frontali începe un val major de producţie
cognitiv se maturează treptat, pănă la începutul vârsteiadulte. Aceste constatări pot să de materie cenuşie. După valul de creştere, densitatea materiei cenuşii scade foarte
explice tendinţa adolescenţilor de a avea izbucniri emoţionale şi de a se an~aja în mult, mai ales la nivelul cortexului prefrontal, pe măsură ce sinapsele (conexiuui
comportamente riscante, precum şi faptul că, deseori, asumarea riscurilor se face în între neuroni) nefolosite sunt eliminate, iar cele rămase sunt întărite (ACT for
grup (Steinberg, 2007). Youth, 2002; Blakemore şi Choudhury, 2006; Kuhn, 2006, NIMH, 200Ib). Aşadar,
În plus, adolescenţii procesează informaţiile despre emoţii altfel decât o·fac adulţii. la mijlocul şi sfârşituladolescenţei, tinerii au conexiuni neuronale mai puţine, dar
într-un studiu, cercetătorii au scanat activitatea cerebrală a adolescenţilor în timp ce mai puternice, mai line şi mai eficace, fapt care sporeşte eficienţa procesării
aceştia identificau emoţiile exprimate de chipurile de pe un ecran de computer. Cei cognitive (Kuhn, 2006).
aflaţi în adolescenţa timpurie (între 11 şi 13 ani) tindeau să folosească nucleul amig- Stimularea cognitivă în adolescenţă are o influenţă esenţială asupra dezvoltării
dalian, o structură mică, în formă de migdală, situată în profunzimea lobului temporal creierului. Procesul este bidirecţional: activităţile şi experienţele tănărului determină
şi puternic implicată în reacţiile emoţionale şi instinctuale, Adolescenţii mai mari care conexiuni neuronale vor fi păstrate şi întărite. iar acest lucru sprijină continuarea
(între 14 şi 17 ani) prezentau tipare mai similare cu ale adulţilor, folosind lobii frontali, dezvoltării cognitive la nivelul acelor zone (Kuhn, 2006). Adolescenţii care-şi ••«antre-
care au de-a face cu planificarea, raţionarea, judecata, reglarea emoţională şi controlul nează» creierul învăţând să-şi ordoneze găndurile, să înţeleagă concepte abstracte şi
impulsuri lor şi, astfel, permit emiterea de judecăţi mai corecte, mai raţionale. Această să-şi controleze impulsurile construiesc o fundaţie neuronală care-i va sluji tot restul
diferenţă poate explica alegerile deloc înţelepte ale celor aflaţi în adolescenţa timpurie, vieţii" (ACT for Youth, 2002, p. 1).
CUlD ar fi abuzul de substante si asumarea de riscuri sexuale. Dezvoltarea imatură a
creierului poate permite sentim~ntelor să învingă raţiunea şi-i poate împiedica pe unii
adolescenţi să dea ascultare avertismentelor care le par adulţilor logice şi convingătoare Sănătatea fizică şi psihică
(Baird et al., 1999; Yurgelun-Todd, 2002). Dezvoltarea insuficientă a sistemelor cor-
ticale frontale asociate cu motivaţia, impulsivitatea şi dependenţa pot să explice în Potrivit unei anchete efectuate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, nouă din zece
parte de ce adolescenţii tind să caute senzaţiile tari şi noutatea şi de ce multora dintre copii din ţările industrializate occidentale cu vârsta între II şi 15 ani se consideră
ei le este greu să se concentreze asupra obiectivelor pe termen lung (Bjork et al., 2004; sănătoşi (Scheidt, Overpeck, Wyatt şi Aszrnann, 2000). Totuşi, mulţi adolescenţi, mai
Chambers, Taylorşi Potenza, 2003). ales fetele, declară probleme de sănătate frecvente, cum ar fi durerile de cap, de spate,
Pentru a înţelege imaturitatea creierului adolescentului, trebuie să analizăm şi de stomac, agitaţia, senzaţia de oboseală, sentimentul de singurătate sau de deprimare.
modificările de structură şi compoziţie a cortexului frontal. În primul rând, în Declaraţiile de acest fel sunt deosebit de frecvent întâlnite în Statele Unite şi Israel,
adolescenţă, sporirea materiei albe, tipică dezvoltării creierului in copilărie; continuă unde viaţa tinde să aibă Un ritm alert şi să fie stresantă (Scheidt et al., 2000).

360 Partea a 5-a Adojsscenţa Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă În adolescenţă 361
 Numeroase probleme de sănătate pot fi preîntârnpinate,
deoarece îşi au originea în stilul de viaţă sau în sărăcie. în
tările industrializate, adolescentii din familii mai puţin
tnstărite tind să declare o stare de sănătate mai proastăşi
simptome mai frecvente (Scheidt et al., 2000). Adolescenţii
din familii mai instărite tind să aibă o alimentaţie mai
sănătoasă şi să fie mai activi fizic (Mullan şi Currie, 2000).
Să analizăm câteva probleme concrete privind sănă-
tatea: fitness, nevoia de somn, tulburările de alimentaţie,
abuzul de droguri, depresia şi cauzele decesului în
adolescenţă.
Activitatea fizică
Exercitiile fizice - sau lipsa lor - influenţează deopotrivă
sănătaiea fizică şi pe cea psihică. între beneficiile oferite de
exerciţiile fizice regulate se numără forţa şi rezistenţa mai
mari, sănătatea mai bună a oaselor şi a muşchilor, controlul
greutăţii şi reducerea anxietăţii şi a stresului, precum şi
îmbunătărirea stimei de sine, a rezultatelor şcolare şi a stării
de bine. De asemenea, exerciţiile fizice reduc probabilitatea
ca adolescentul să se implice în comportamente riscante,
Chiar şi activitatea fizică moderată are efecte benefice
asupra sănătăţii, dacă este efecruată cu regularitate, timp de
cel putin 30 de minute, aproape zilnic. Stilul de viaţă seden-
tar poate determina creşterea riscului de obezi tate şi de
diabet de tip II, ambele fiind probleme tot mai răspândite în
rândul adolescentilor. Poate duce şi la creşterea probabili-
Adole,<;c~'lfjj care practică sporturi tind să se jimtă mai bine decât cei care
nil ofac. Şi,lafel ca in cazut omologilor lor mai tineri, echipamentul de
tăţii apariţiei de' boli cardiace şi cancer la vârsta adultă
protectie. cum ar fi căştite. reduce riuul de accidelIliiTi ofi răniri. (Camethon, Gulati şi Greenland, 2005; Centrul pentru
controlul şi prevenirea bolilor, 2oooa; Hickman, Roberts şi
de Matos, 2000; NCHS, 2004; Nelson şi Gordon-Larsen, 2006; Troiano, 2002).
Din păcate, doar circa o treime din elevii americani de liceu se implică în activităţi
fizice în măsura recomandată, iar proporţia tinerilor inactivi creşte pe tot parcursul
anilor de liceu (Eatonet al., 2008). Adolescenţii americani fac exerciţii fizice mai rar
decât în anii anteriori şi decât adolescenţii din cele mai multe alte ţări industrializate
(CDe, 2000a; Hickman et al., 2000).
Nevoia de somn şi problemele de somn
Privarea de somn în rândul adolescentilor a fost numită ••epidemie" (Hansen et al., 2005).
În medie, 40% din adolescenţii (majoritatea băieţi) dintr-un studiu desfăşurat în 28 de ţări
industrializate au declarat că se simt sornnoroşi dimineaţa cel puţin o dată pe săptămână,
iar 22% au afirmat că se simt somnoroşi în majoritatea zilelor (Scheidt et al., 2000).
în general, pe măsură ce cresc, copili se culcă mai târziu şi dorm mai puţin în zilel~
lucrătoare. Adolescentul obişnuit, care dormea peste zece ore pe noapte la \O am,
doarme mai-puţin de opt ore pe noapte la 16 ani (Eaton et al., 2008; Hoban, 2004). De
fapt, adolescenţii au nevoie de tot atâta somn ca la vârste mar mici sau chiar d~ mal
mult (Hoban, 2004; Iglowstein, Jenni, Molinari şi Largo, 2003). Somnul pâna mar
târziu la sfârşit de săptămână nu compensează somnul pierdut în timpul săptămânii
(Hoban, 2004; Sadeh, Raviv şi Gruber, 2000). Tiparul culcatului târziu şi al dormitului
târziu dimineata contribuie la insomnie, problemă care apare deseori la sfârşitul copilă-
riei sau în adoiescentă(Hoban, 2004).
Privarea: de somn poate să reducă drastic motivaţia şi să cauzeze iritabili tate, iar
concentrarea şi performanţele şcolare pot suferi. De asemenea, somnolenţa poate fi
362 Partea 8 5-8 Adolescenta
mortală pentru adolescenţii care şofează. Studiile au arătat că tinerii cu vârsta între 16
şi 29 de ani au cea mai mare probabilitate de a fi implicaţi în accidente rutiere cauzate
de adormirea şoferului la volan (Millman et al., 2005).
De ce stau adolescenţii treji până târziu? Se poate să trebuiască să-şi facă temele,
să vrea să vorbească cu prietenii ori să le trimită mesaje, să navigheze pe internet sau,
pur şi simplu, să dorească să se poarte ca adulţii, însă expertii în somn recunosc acum
că modificările biologice se află la baza problemelor de somn ale adolescentilor
(Sadeh et al., 2000). Momentul când se secretă hormonul melatonină este un indic~tor
al momentului când creierul este pregătit pentru somn. După pubertate, această secre-
ţie se produce mai târziu seara (Carskadon, Acebo, Richardson, Tate şi Seifer, 1997).
Dar adolescenţii au toruşi nevoie de tot atât de mult somn ca înainte; aşadar, când se
culcă mai târziu decât copiii mai mici, trebuie şi să se trezească mai târziu. Totuşi,
programul majorităţii şcolilor gimnaziale începe mai devreme decât cel al şcolilor pri-
mare. Orarul lor nu este sincronizat cu ritmurile biologice ale elevilor (Hoban, 2004).
Adolescenţii tind să fie cel mai puţin activi şi cel mai mult srresaţi dimineaţa devreme
'şi mai activi după-amiaza (Hansen et al., 2005). Începerea programului de şcoală mai
târziu sau cel puţin plasarea disciplinelor mai dificile ceva mai târziu pe parcursul zilei
ar ajuta la îmbunătăţirea concentrării elevilor (Crouter şi Larson, 1998).
Nutriţia şi tulburările de alimentaţie
Alimentaţia bună este importantă pentru sprijinirea creşterii rapide din adolescenţă şi
pentru formarea obiceiurilor alimentare sănătoase, care se vor menţine şi la vârsta adultă.
Din păcate, adolescenţii americani consumă mai puţine fructe şi legume şi mai multe
alimente cu conţinut ridicat de colesterol, lipide şi calorii şi conţinut nutritiv scăzut, com-
parativ cu adolescenţii din alte ţări industrializate (Asociaţia de cardiologie americană
et al., 2006; Vereecken şi Maes, 2000). Carenţele de calciu, zinc şi fier sunt răspândi te
la această vârstă (Lloyd et al., 1993; Bruner, Joffe,Duggan, Casella şi Brandt, 1996).
La nivel mondial, alimentaţia proastă este mai frecvent întâJnită în rândul popu-
laţiilor dezavantajate economic sau izolate, dar poate să fie şi o urmare a preocupăm
faţă de imaginea corpului şi de controlul greutăţii (Vereecken şi Maes, 2000)_ Tulbu-
rările de alimentaţie, inclusiv obezitatea, sunt cel mai răspândite în societăţile
industrializate, unde hrana există din belşug, iar atractivitatea este echivalată cu suple-
ţea, dar aceste tulburări par să devină mai frecvente şi în ţările neoccidentale (Makino,
Tsuboi şi Dennerstein, 2004).
Obezitatea Adolescenţii americani au o probabilitate de circa două ori mai mare de a
fi supraponderali, comparativ cu cei de aceeaşi vârstă din 14 alte ţări industrializate, potri-
vit autodec1araţiilor privind înălţimea şi greutatea obţinute de la peste 29 000 de băieţi şi
fete cu vârsta între 13 şi 15 ani (Lissau el al., 2004). Circa 34% din adolescentii americani
au un indice de masă corporală (IMC) aflat la nivelul percentilei 85 sau Peste, pentru
vârsta şi sexul lor. Procentul adolescenţilor americani cu IMC la nivelul percentilei 95 sau
mai mult a crescut de peste trei ori între 1980 şi 2006, de la 5% la aproape 18% (Ogden r
et al., 2006, 2008). în rândul adolescentilor mai mari, obezitatea este cu 50% mai răs- 1
păndită la cei din familii sărace (Miech el al., 2006). Fetele şi băieţii americani de origine
mexicană şi fetele de culoare nehispanice, care tind să fie mai săraci decât omologii lor de
vârstă, au o probabilitate mai mare de a fi supraponderali decât adolescenţii albi nehispanici
(Hemandez şi Macartney, 2008; NCHS, 2006; Ogden et al., 2008).
Adolescenţii supraponderali tind să fie mai puţin sănătoşi decât omologii lor şi au o
probabilitate mai mare de a avea dificultăţi cu activităţile şcolare, cu efectuarea tre-
burilor casnice, cu activităţile ce necesită efort sau cu îngrijirea personală (Swallen,
Reither, Haas şi Meier, 2005). Aceştia au un risc crescut de colesterol mărit, hipertensiune
şi diabet (NCHS, 2005)Ei tind să devină obezi la vârsta adultă, fiind expuşi la o gamă
largă de riscuri fizice, sociale şi psihice (Gortrnaker, Must, Perrin, Sobol şi Dietz, 1993).
Dat fiind numărul mare de adolescenţi supraponderali din prezent, o echipă de cercetare
anticipea.ză că, în 2035, peste 100000 de cazuri noi de boli cardiovasculare vor putea fi
Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă În adolescenţă 363
 /.,
atribuite incidenţei crescute a excesului ponderat la persoanele tinere şi de vârstă mijlocie
de ambele sexe (Bibbins-Domingo, Coxson, Pletcher, Lightwood şi Goldman, 2007).
r Factorii genetici şi de altă natură, cum ar fi reglarea rnetabolică deficitară şi, cel
I puţin la fete, simptomele depresive şi părinţii obezi, pot spori probabilitatea obezităţii
I în adolescentă (Morrison et al., 2005; Stice, Presnell, Shaw şi Rohde, 2(05). Totuşi,
un studiu pe 878 de adolescenţi din California, cu vârsta între II şi 15 ani, a dezvăluit
faptul că lipsa de exerciţii fizice este principalul factor de risc la băieţii şi fetele cu
exces pondera! (Patrick et al., 2004).
Programele care folosesc tehnici de modificare a comportamentului pentru a-i
ajuta pe adolescenţi să facă schimbări în ceea ce priveşte alimentaţia şi exerciţiile
fizice au înregistrat unele succese. Cura de slăbire însă poate fi contraproductivă la
adolescenţi. într-un studiu cu durata de trei ani pe 8 203 fete şi 6 769 de băieţi cu
vârsta între 9 şi 14 ani, cei care ţineau cură de slăbire s-au îngrăşat mai mult decât cei
i
I
care nu ţineau cură de slăbire (A.E. Field et al., 2003).
Imaginea corpului şi tulburările de alimentaţie La unii adolescenţi, hotă-
rârea fermă de a nu deveni supraponderali poate determina probleme mai grave decât
imaginea corpului Convingeri îngrăşarea propriu-zisă. Preocuparea faţă de imaginea corpului - felul cum crede
I' descriptive şi evaluatoare cu
privire la propria înfăţişare.
persoana că arată - apare adesea în copilăria mijlocie sau mai devreme, se intensifică
în adolescenţă şi poate duce la eforturi obsesive de a controla greutatea (Davison şi
Birch, 2001; Schreiber et al., 1996; Vereecken şi Maes, 2000). Acest tipar este mai
răspândit şi mai improbabil să fie corelat cu probleme reale de greutate în rândul
fetelor decât în rândul băietilor.
Din cauza sporirii fireşti ~ ţesutului adipos la fete în timpul pubertăţii, multe fete, mai
ales dacă sunt avansate în ceea ce priveşte dezvoltarea puberală, devin nemulţumite de
înfăţişarea lor, ceea ce reflectă accentul cultural pus pe atributele fizice feminine
(Susman şi Rogol, 2004). Nemulţumirea fetelor faţă de corpul lor creşte la începutul
adolescenţei şi la jumătatea ei, în timp ce băieţii, care devin mai musculoşi, ajung să fie
mai mulţumiţi de propriul corp (Feingold şiMazella, 1998; Rosenblurn şi Lewis, 1999;
Swarr şi Richards, 1996). La 15 ani, peste jumătate din fetele selectate în eşantioane din
16 tări tineau cură de slăbire sau considerau că ar trebui să o facă. SUA se afla în capul
Jis~i, 47% din fetele de II ani şi 62% din fetele de 15 ani fiind preocupate de greutatea
lor (Vereecken şi Maes, 2(00). Fetele afro-americane sunt, în general, mai mulţumite de
corpul lor şi mai puţin preocupate de greutate şi cure de slăbire, comparativ cu fetele
albe (Kelly, WalJ, Eisenherg, Story şi Neumark-Sztainer, 2004; Wardle et al., 2004).
Potrivit unui studiu prospectiv de cohortă, de mari proporţii, atitudinea părinţilor şi
imaginile din mass-media joacă un rol mai mare decât influenţa celor de-o seamă în
încurajarea preocupării faţă de greutate (A.E. Field et al., 2(01).
r
I I
Preocuparea excesivă faţă de controlul greutăţii şi imaginea corpului pot fi semne de
I anorexie nervoasă sau de bulimie nervoasă, ambele implicând tip are anormale de aport
alimentar. Aceste afecţiuni cronice apar pretutindeni în lume, mai ales la fetele adoles-
cente şi la femeile tinere. Totuşi, nu s-au efectuat snficiente studii asupra tulburărilor de
alimentaţie la bărbaţi şi la alte grupuri etnice decât cel al a1bilor. în plus, ideea că
r tulburările de alimentaţie sunt rezultatul presiunii culturale de a avea un Corp suplu este
prea simplistă; factorii biologici, inclusiv cei genetici, joacă un rol la fel de important
(Striegel-Moore şi Bulik, 2007). Studiile pe gemeni au decelat asocieri între tulburările
de alimentaţie şi serotonină - o substanţă existentă la nivelul creierului, o variantă
a proteinei BDJ\'F (brain-derived neutrophic factor) - care influenţează aportul alimen-
tar - şi estrogen (Klump şi Culbert, 2007).
anorexie nervoasă Tulburare Anorexla nervoasă Anoreria nervoasă sau auto-înfometarea poate să pună viaţa
de alimentaţie caracterizată de în pericol. Estimativ, 0,3-0,5% din fetele adolescente şi femeile tinere, precum şi un
autoînfometare.
procent mai mic, dar în creştere, de băieţi şi bărbaţi din ţările occidentale sunt afectaţi.
Indivizii cu anorexie au o imagine a corpului deformată şi, cu toate că, de regulă. sunt
drastic subponderali, se consideră prea graşi. Mulţi snnt elevi buni, dar ar putea să 'fie
retraşi sau deprimaţi şi să aibă comportamente repetitive, perfecţioniste. Se tem
364 Partea a 5-a Adolescenţa
extrem de tare că vor pierde controlul şi vor deveni supra-
ponderali (Comisia AAP pentru adolescenţă, 2003;
Martfnez-Gonzălez et al., 2003; Wilson, Grilo şi Vitousek,
2007). între semnele de avertisment timpurii se numără cura
de slăbire hotărâtă, în secret, nemulţumirea în urma slăbirii,
fixarea de noi obiective, de greutate şi mai mică, după atin-
gerea unei greutăţi dorite iniţial, practicarea excesivă aexer-
ciţiilor fizice şi întreruperea menstruaţiei regulate.
Anorexia este, paradoxal, deliberată şi deopotrivă invo-
luntară. Persoana afectată refuză deliberat hrana necesară
pentru subzistenţă, şi totuşi nu se poate împiedica s-a refuze
nici măcar atunci când este recompensată sau pedepsită.
Aceste tipare de comportament au fost identificate chiar şi în
vremurile medievale şi par să fi existat în toate colţurile lumii.
Aşadar, anorexia poate să fie, parţial, o reacţie la presiunea de
a avea corp suplu exercitată de sccietate, dar acesta nu pare să
fie singurul factor şi nici măcar unul necesar (Keel şi Klump,
2003; Striegel-Moore şi Bulik, 2007).
Bulimia nervoasă Bulimia nervoasă afectează circa 1-2%
din populaţia lumii (Wilson et al .. 2007). Perso~na bulimică are
cu regularitate accese de ·exces alimentar imens, de scurtă
durată (două ore sau mai puţin), iar apoi încearcă să evacueze
aportul caloric mare prin vomă autoindusă, dietă strictă sau
post., exerciţii fizice excesiv de intense, laxative, clisme sau
diuretice. Aceste episoade apar de cel puţin două ori pe săp-
tămână, timp de minimum trei luni (APA, 2000). De obicei,
persoanele buiimice nu sunt supraponderale, dar sunt obsedate
de greutate şi siluetă. Ele tind să aibă stimă de sine scăzută şi
Persoanelecu onoresie, cum este această fară, au o imagine deformată
pot ajunge să fie copleşite de ruşine, 'dispreţ faţă de sine şi a corpului. Se consideră grase chiar şi atunci când sunt eniaciaie.
depresie (Wilson et al., 2(07)-
O tulburare de alimentaţie compulsivă înrudită presupune consumulde alimente
compulsi v şi frecvent, dar fără post, exerciţii fizice sau vomă ulterior. În mod deloc
surprinzător, oamenii care mănâncă adesea compulsiv tind să fie supraponderali şi să bulimie nervoasă Tulburare
se confrunte cu suferinţă afectivă şi alte tulburări medicale şi psihice. Se estimează că de alimentaţie In cadrul căreia
3% din populaţie mănâncă în mod compulsiv (WiJsonet al., 2(07)- persoana consumă cu regularitate
Există o anumită arie de suprapunere între anorexie şi bulimie; unele persoane ano- cantităţi uriaşe de alimente şi apoi
rexice au episoade bulimice, iar unele persoane bulimice slăbesc mult (,,Eating Disorders
îşi curăţă organismul prin laxative,
lnducerea vomel, post sau exerciţii
- Part 1", 1997). Spre deosebire de anorexie, despre bulimie există prea puţine dovezi în
istorie sau în culturi care nu sunl supuse influenţei occidentale (Keel şi Klump, 2003).
fizice excesive.
Tratamentul tulburărilor de alimentaţie şi rezultatele sale Primul obiec-
tiv al tratamentului pentru anorexie constă în a-i determina pe pacienţi să mănânce şi
să câştige în greutate - obiective deseori greu de atins, dată fiind tăria convingerilor
pacienţilor cu privire la corpul lor. Uri tratament folosit la scară largă este un tip de
terapie de familie, în care părinţii preiau controlul asupra tiparelor alimentare ale
copilului lor. Când copilul începe să se supună cerinţelor parentale, i se poate acorda
mai multă autonomie concordantă cu vârsta (Wilson et al., 2(07). Terapia cognitiv-com-
portarnentală, care urmăreşte să modifice imaginea deformată a corpului şi
recornpensează mâncatul cu privilegii; cum ar fi permisiunea de a coborî din pat şi de
a ieşi din cameră, poate să facă şi ea parte din tratament (Beumont et al., 1993; Wilson
et al., 2007). Pacienţii care prezintă semne de malnutriţie gravă, se împotrivesc trata-
mentului sau nu fac progrese în ambulatoriu pot fi internaţi în spital, unde sunt îngrijiţi
zi şi noapte. Odată ce greutatea le este stabilizată, pacienţii pot trece la îngrijire mai
puţin iruensivă, doar pe parcursul zilei (McCallum şi Bruton, 2003).
Oapitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă in adolescenţă 365.
 Î

Şi bulimia se tratează cel mai bine cu terapie cognitiv-comportamentală (Wilson

"Ii:1· et aL, 2(07). Pacienţii ţin unjurnal zilnic al tiparelor lor alimentare şi sunt învăţaţi moda-
·i' lităti de a evita tentatia mâncatului compulsiv. Psihoterapia individuală, de grup sau de
.i'
rr fanillie îi poate ajut~ atât pe. pacienţii cu anorexie, cât şi pe cei cu bulimie, de obicei,
după ce terapia comportamentală iniţială a adus simptomele sub control. Deoarece aceşti
pacienţi au risc de depresie şi sinucidere, medicamentele antidepresivesunt combinate
deseori cu psihoterapia (McCallum şi Bruton, 2003), dar nu există dovezi privind efica-
citatea lor pe termen lung În anorexie sau bulimie (Wilson et al .. 2007).
Dată fiind nevoia lor de autonomie, adolescenţii ar putea să respingă intervenţia
familiei şi să aibă nevoie de structura unui mediu instituţional. Chiar şi aşa, orice program
de tratament pentru adolescenţi trebuie să implice familia. De asemenea, trebuie să răspun-
dă la nevoile de dezvoltare ale adolescenţilor, care pot fi diferite de nevoile pacienţilor
adulţi, şi trebuie să le ofere ocazia de a ţine pasul cu şcoala (McCallum şi Bruton, 20(3).
Aproape jumătate din pacienţii anorexici se recuperează În cele din urmă pe deplin
(Steinhausen, 2002), însă aproape o treime renunţă la tratament înainte să atingă greu-
tatea potrivită (McCallum şi Bruton, 2003). Rata recuperării în urma bulimiei este, în
medie, de 30-50% după terapie cognitiv-comportamentală şi mulţi alţi pacienţi
prezintă ameliorări (Wilson et al., 2007).

Consumul şi abuzul de droguri

Deşi marea majoritate a adolescenţilor nu face abuz de droguri, o minoritate semni- în eliminarea abuzului de droguri este lent, deoarece sunt introduse constant droguri noi
abuz de substanţe Consumul ficativă face. Abuzul de substanţe este consumul nociv de alcool sau alte droguri. sau cele vechi sunt redescoperire de o nouă generaţie. iar tinerii nu generalizează neapărat
repetat şi nociv al unei substanţe, Abuzul poate duce la dependenţă de substanţe sau adicţie, care poate fi fiziologică,
de obicei, alcool sau alte droguri.
consecinţele adverse ale drogurilor mai vechi la cele mai noi (Jobnston et al., 2008).
psihică sau de ambele tipuri şi este probabil să continue la vârsta adultă. Drogurile Tabelulll-3 prezintă factorii de risc ai abuzului de droguri la adolescenţi.
dependenţă de substanţe Adlcţla care dau dependenţă sunt deosebit de periculoase pentru adolescenţi, pentru că Deşi consumul de droguri ilicite a scăzut în ansamblu, consumul de ecstasy
(fizIcă, psihică sau ambele) faţă de stimulează părţi ale creierului care continuă să se dezvolte în adolescenţă (Chambers (metilendioximetamfetamină - MDMA), un drog de club popular în cluburile de
o substanţă nocivă.
et al., 2003). In 2003-2004, circa 6% din tinerii cu vârsta între 12 şi 17 ani au fost noapte şi la petrecerile rave, ar putea înregistra o renaştere. Consumul de medicamente
identificaţi ca având nevoie de tratament pentru consumul de alcool şi peste 5% ca eliberate pe bază de reţetă ca sedativele, tranchilizantele şi analgezicele narcotice, mai
având nevoie de tratament pentru consumul de droguri .ilicite (Administraţia pentru ales OxyContin şi Vicodin, În alte scopuri decât cele medicale, se menţine Iaun nivel
abuz de substanţe şi servicii de sănătate psihică [Substance Abuse and Mental Health ridicat (Johnston et aL, 2008). De fapt, întrebuinţarea greşită a medicamentelor eli-
Services Administration - SAMHSAJ, 2006b). berate pe. bază de reţetă a fost numită a doua problemă principală cu drogurile la nivel
naţional, după consumul de marijuana (Colliver, Kroutil, Dai şi Gfroerer, 2006).
Ten(linţele consumului de droguri Aproape jumătate (47%) din adolescenţii O tendinţă recentă este abuzul de medicamente fără reţetă pentru tuse şi răceală;
Figura 11-2
americani încearcă droguri ilicite înainte să termine liceul. Intensificarea consumului 4% din elevii de clasa a VIII-a, 5% din cei de clasa aX-a şi 6% din cei de clasa a Xll-a
Tendintele consumului de droguri
ilicite la elevii de liceu În ultimele de droguri la începutul anilor 1990 a însoţit o atenuare a percepţiilor cu privire la declară că au luat În ultimul an medicamente ce contin dextrometorfan (DXM), un
12 luni. (Sursă: Johnstoo, Q'MaJley, pericolele pe care le implică, precum şi a dezaprobării celor de-o seamă. Totuşi, supresor al tusei, pentru a obţine o stare de euforie. 'Pe de altă parte, consumul de
Bachman şi Schul8rlberg, 2008, Rg. 1.) această tendinţă a început să se inverseze. Consumul de droguri ilicite în ultimul an metamfetamină a scăzut puternic faţă de 2001; în prezent, aceasta este consumată de
s-a redus cu aproape o treime la elevii de clasa mai puţin de 2% din elevii de clasa a VIII-a, a X-a şi a Xli-a (Johnston et al., 2008).
80 a VIII-a, cu o cincime la cei de clasa a X-a şi cu Să analizăm mai amănunţit alcoolul, marijuana şi tutunul, cele mai populare trei
O optime la cei de clasa a XII-a, faţă de 1996, droguri În rândul adolescenţilor.
dar rămâne mult sub limita inferioară din
1991-1992 (Johnston, O'Malley, Bachman şi Alcoolul, marijuana şi tutunul Consumul de alcool, marijuana şi tutun la
60
Schulenberg, 2008; Figura 11-2). adolescenţii.americani a urmat o tendinţă aproximativ paralelă cu cea a consumului de
Aceste rezultate provin din cea mai recentă droguri mai puternice, cu o creştere dramatică în cea mai mare parte a anilor 1990,
urmată de o scădere mai redusă şi treptată (Johnston et al., 2008).
J
ancbetă din seria de anchete guvernamentale
anuale pe un eşantion reprezentativ la nivel naţio- Alcoolul este un drog puternic, care determină modificarea stării de conştiinţă şi cu
nal, alcătuit din peste 4S 000 de elevi de clasa a efecte majore asupra stării de bine fizic, emoţional şi social. Consumul de alcool este o
VIll-a, a X-a şi a XII-a din 403 şcoli de pe tot problemă serioasă în multe ţări (Gabhainn şi Francois, 2000). În 2006, 16% din elevii
20 cuprinsul Statelor Unite (Johnston et al., 2008). americani de clasa a VIll-a, 33% din cei de clasa a X-a şi 44% din cei de clasa a XII-a au
Probabil că aceste anchete subestimează consu- afirmat că au consumat alcool cel puţin o dată în ultimele 30 de zile (Johnston et al.,
mul de droguri la adolescenţi, deoarece se bazează 2008). Majoritatea elevilor de liceu care beau practică băutul compulsiv - consumă cinci
pe autodeclaraţii şi nu îi includ pe cei cu abandon pahare sau mai mult la o ocazie dată. Un studiu naţional.reprezentativ a arătat că oăutorii
o 1.990 compulsivi au o probabilitate mai mare decât a1~ elevi de a declara performanţe şcolare
1974 1978 1982 1986 1994 1998 2002 2007 şcolar în liceu, aceştia având o probabilitate mai
Anul mare de a consuma droguri. Progresul continuu slabe şi de a avea alte comportamente riscante (Miller, Nairni, Brewer şi Jones, 2007).

366 Partea a s-a Adolescenţa Capitolul 1Î Dezvoltarea fIZicăşi OOQnitivăÎn adolescenţă 367
 Adolescenţii sunt mai vulnerabili decât adulţii la efectele imediare şi pe termen
lung ale alcoolului asupra învăţării şi memoriei (White, 2001). într-un studiu, tinerii
de 15 şi, respectiv, 16 ani care făceau abuz de alcool şi au încetat să bea au prezentat
deteriorări cognitive câteva săptămâni mai târziu, comparativ cu omologii lor care nu
făceau abuz de alcool (Brown, Tapert, Granholm şi Delis, 2000).
în ciuda reducerii consumului de marijuana faţă de 1996-1997, aceasta continuă
să fie, dedeparte, cel mai consumat drog ilicit în Statele Unite. în 2007, aproximativ
10% din elevii de clasa a VIII-a, 25% din cei de clasa a X-a şi 32% din cei de clasa a
Xll-a M recunoscut că au consumat marijuana în ultimul an (Johnston et al., 2008).
De regulă, fumul de marijuana conţine peste 400 de substanţe cancerigene, iar tăria
lui s-a dublat în ultimii 25 de ani (Institutul naţional pentru abuzul de droguri [National
Institute on Drug Abuse - NIDA1, 2008), Consumul intens poate să lezeze creierul,
inima, plămânii şi sistemul imunitar şi să provoace carenţe nutriţionale, infecţii
respiratorii şi alte probleme fizice. Poate să reducă motivaţia, să agraveze depresia, să
afecteze activităţile cotidiene şi să cauzeze probleme în familie. De asemenea, consu-
mul de marijuana poate să afecteze memoria, viteza gândirii, învăţarea şi performanţele
şcolare. El poate să reducă percepţia, vigilenta, volumul atenţiei, judecata şi abilităţile
Marijuollo este cel mai consumat
motorii necesare pentru conducerea unui vehicul şi, prin aceasta, poate contribui la
drog ilicit fn Statele Unile. Pe /lingii
efectele negatilJe proprii, marijuana accidentele rutiere (Messinis, Krypianidou, Maletaki şi Papathanasopoulos, 2006;
poate dt/ce la alte dependenţe. NIDA, 1996; SAMHSA, 2006a; Biroul pentru politica naţională de control al drogu-
rilor, 2008; Solowij et al., 2002). Contrar convingerii răspândire, consumul de mari-
juana poate să dea dependenţă (Tanda, Pontieri şi DiChiara, 1997).
Consumul de CUM' la adolescenţi este, în Statele Unite, o problemă mai puţin
răspândită decât în majoritatea celorlalte ţări.industrializate (Gabhainn şi Francois, 2000).
Rata furnatului a scăzut cu o treime până la peste jumătate la devii americani din clasele
VIII-XlI, faţă de jumătatea anilor 1990. Totuşi, circa 7% din elevii de clasa a VIII-a, 14%
din cei de clasa a X-a şi 22% din cei de clasa a Xll-a sunt actualmente fumători (au fumat
în ultima lună) (Johnston et al., 2008). Tinerii de culoare tind să fumeze mai puţin, dar
metabolizează nicotina mai lent decât tinerii albi, astfel că organismul lor are nevoie de
mai mult timp pentru a o elimina, iar ei devin dependenţi mai rapid (Moolchan, Franken
şi Jaszyna-Gasior, ,2006). Un, studiu randomizat şi controlat a arătat ,că, terapia cu
inIocuitoti de nicotină, împreună cu formarea de 'abilităţi comportamentale, sunt eficace
în a-i ajuta pe adolescenţi să renunţe la furnal (Killen et al., 2004).
Consumul de substanţe începe deseori când copiii intră în gimnaziu, unde devin mai
vulnerabili la presiunile din partea celor de-o seamă. Elevii din clasele IV-VI pot începe
să consume tutun, bere şi inhalante, iar pe măsură ce cresc, trec la marijuana sau la
droguri mai puternice (National Parent's Resource Institute for Drug Educationiinstitutul
naţional de resurse pentru părinţi în scopul educaţiei privind drogurile, 1999). Cu cât
tinerii încep să consume un drog mai devreme, cu atât esteprobahil să-I consume mai
frecvent şi cu atât este mai mare tendinţa lor de a face abuz (Wong et al., 2006),
Vârsta medie a începerii consumului de alcool este 13-14 ani; iar unii copii încep
mai devreme. în 2003, aproape 28% din băutorii minori au băut un pabar înainte să
j împlinească J3 ani (Faden, '2006). Tinerii care încep să bea de timpuriu tind să aibă
I j probleme de comportament sau să aibă fraţi dependenţi de alcool (Kuperman et al.,
2005). Cei care încep să bea înainte de 15 ani au o probabilitate de peste cinci ori mai
mare de a ajunge la dependenţă de alcool sau abuz de alcool decât cei care încep să
bea abia la 21 de ani sau mai târziu (Administraţia pentru abuz de substanţe şi servicii
de sănătate psihică [SAMHSA], 2OO4a).
Fumatul debutează deseori în primii ani de adolescenţă ca semn de duritate,
rebeliune şi trecere de la copilărie la vârsta adultă. Această imagine dorită îi permite
tânărului iniţiat să tolereze dezgustul iniţial faţă de primele câteva fumuri, după care
efectele nicotinei încep să preia controlul, întreţinând obişnuinţa. La un an-doi după
) ce încep să fumeze, aceşti 'tineri inhalează aceeaşi cantitate de nicotină ca adulţii şi
d I
resimt aceleaşi nevoi şi simptome de sevraj dacă încearcă să se lase. Tinerii adolescenţi
J atraşi de fumat provin adesea din cămine, şcoli şi cartiere, unde fumatul este răspândit.
368 Partea a s-a Adolescenta
De asemenea, tind să fie supraponderali, să aibă stimă de sine scăzută şi să le lipsească
reuşitele şcolare (Jarvis, 2004).
Adolescenţii care încep să fumeze în jurul vârstei de Il ani au O probabilitate de
două ori mai mare decât alţi tineri de a se angaja în comportamente riscante, cum ar
fi mersul cu maşina cu un şofer beat, aducerea de cuţite sau atme de foc la şcoală,
consumul de 'inhalante, marijuana sau cocaină şi planurile de sinucidere. Consumul
timpuriu de alcool şi marijuana este şi el asociat cu comportamente care implică
multiple riscuri (Dukant, Smith, Kreiter şi Krowchuk, 1999).
Influenţa celor de-o seamă atât în ceea ce priveşte fumatul, cât şi în ce priveşte
consumul de alcool a fost documentată pe larg (Centrul pentru adicţie şi abuz de
substanţe [Center on Addiction and Substance Abuse - CASA] al Universităţii
Columbia, 1996; Cleveland şi Wiebe, 2003). La fel ca în cazul drogurilor puternice,
influenţa fraţilor mai mari şi a prietenilor acestora creşte probabilitatea consumului de
tutun şi alcool (Rende, Slornkowski, Lloyd-Richardson şi Niaura, 2005).
Adolescenţii care cred că părinţii lor dezaprobă fumatul au o probabilitate mai
mică de a fuma (Sargent şi Dalton, 2001). Discuţiile raţionale cu părinţii pot să contra-
careze influenţele dăunătoare şi să descurajeze sau să limiteze consumul de alcool
(Austin,Pinkleton şi Fujioka, 2000; Turrisi et al., 2000). Totuşi, părinţii pot constitui
şi o influenţă negativă. Un studiu longitudinal care a comparat 514 copii de alcoolici
cu un grup de control echivalent a arătat că a avea un părinte alcoolic creşte semni-
ficativ riscul de consum timpuriu de alcool şi de probleme ulterioare cu alcoolul
(Wong et al., 2006). Omniprezenţa consumului de substanţe în mass-media reprezintă
'0 altă influenţă importantă. Filmele în care apare fumatul stimulează începerea
timpurie a fumatului (Charlesworth şi Glantz, 2005). "
Depresia
lncidenţa depresiei creşte în adolescenţă. în 2004, 9% din tinerii cu vârsta între 12 şi
17 ani avuseseră cel puţin un episod de depresie majoră şi numai circa 40% din ei
fuseseră trataţi (SAMHSA, 2005). La tineri, depresia nu apare neapărat sub forma
tristeţii, ci şi sub forma iritabilităţii, a plictiselii sau a incapacităţii de a simţi plăcere.
Un motiv pentru care trebuie să fie luată în serios constă în pericolul sinuciderii (Brent
şi Birmaher, 2002).
Fetele adolescente, şi mai ales cele cu maturizare timpurie, au o probabilitate mai
mare de a fi deprimate decăt băieţii adolescenţi (Brent şi Birmaher, 2002; Ge, Conger
şi Elder, 2001; SAMHSA, 2005; Stice, Presnell şi Bearman, 2001). Această diferentă
între genuri ar putea fi corelată cu schimbările biologice legate de pubertate; studiiie
arată o corelaţie între înaintarea în pubertate şi simptomele depresive (Susman şi
Rogol, 2004). Alţi factori posibili sunt felul în care sunt socializate fetele (Birmaber
et al., 1996) şi vulnerabilitatea mai mare a acestora la stresul din relatiile sociale
(Ge et al., 2001; Hankin, Mermelstein şi Roesch, 2007). '
Pe lângă gen, între factorii de risc ai depresiei se numără anxietatea, frica de contactele
sociale, evenimentele de viaţă stresante, bolile cronice precum diabetul sau epilepsia,
conflictele între copil şi părinţi, abuzul sau neglijarea, consumul de alcool şi droguri, acti-
vitatea sexuală şi antecedentele de depresie ale unui părinte. Consumul de alcool şi droguri
şi activitateasexuală au o probabilitate mai mare de a duce la depresie în cazul fetelor decât
în cazul băieţilor (Brent şi Birmaher, 2002; Hallfors, Waller, Bauer, Ford şi Halpern, 2005;
SAMHSA, 2005; Waller et al., 2006). Problemele cu imaginea corpului şi tulburările de
alimentaţie pot agrava simptomele depresive (Stice şi Bearman, 2001).
Adolescenţii deprimaţi care nu reacţionează la tratamentul în regim ambulatoriu, cei
care au dependenţă de substanţe sau psihoză ori par suicidari ar trebui spitalizaţi. Cel
puţin una din 5 persoane care se confruntă cu accese de depresie în copilărie sau
adolescenţă are risc de tulburare bipolară, in care episoadele depresive (perioadele de
"dărămate") alternează cu episoadele maniacale (perioadele de "euforie"), caracterizate
de energie sporită, euforie, grandiozitate şi asumare de riscuri (Brent şi Birmaher, 2002).
Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă În adolescenţă 369
 Chiar şi adolescenţii ale căror simptome nu sunt suficient de grave pentru
diagnosticul de depresie au un risc crescut de depresie clinică şi comportament
suicidar în jurul vârstei de 25 de ani (Fergusson, Horwood, Ridder şi
Beautrais, 2(05).
O opţiune de tratament pentru adolescenţii cu simptome depresive este
psihoterapia, O analiză a tuturor studiilor disponibile a arătat că psihoterapia
cognitivă sau de altă factură poate fi eficace pe termen scurt, dar efectele
ei nu persistă mai mult de un an (Weisz, McCarty şi Valeri, 2006). Aşa
cum aminteam în capitolul 10, inhibitorii selectivi ai readmisiei de
serotonină (SSRI) sunt singurele medicamente antidepresive aprobate în
prezent. pentru adolescenţi. Deşi a fost exprimată îngrijorarea privind
siguranţa acestor rnedicaţii, cercetările sugerează că beneficiile cântăresc
. mai greu decât riscurile (Bridge et al., 2007). într-un studiu clinic major,
cu finantare federală, cel mai eficace tratament pentru adolescenţii
deprimaţi a fost combinaţia de fluoxetină şi terapie cognitiv-cornportamen-
tală (March şi Echipa TADS, 2007).
, Luis ar putea săfie ingrijorat din caUla notelor sau
o iubitei sale -' griji normale pentruun băiat adoles-
cent. Dar, dacă triste/ta persistă. almuri de simptome
Decesul În adolescenţă
ca incapacitatea de concentrare, oboseala, apatia sau
semimentul Iipsei de valoare, ea poate să ll}.dice Moartea în adolescentă este întotdeauna tragică şi, de obicei, accidentală
o depresie, (Hoyert, Heron, Murphy şi Kung, 2006), dar, adesea, ar fi putut fi preîntâm-
pinată. în Statele Unite, 71 % din decesele în rândul tinerilor cu vârsta între
10 şi 24 de ani sunt cauzate de accidentele de automobil, alte accidentâri neintenţionate,
omucidere şi sinucidere (Eaton et al., 2006). Frecvenţa morţilor violente în această
grupă de vârstă reflectă o cultură violentă, precum şi lipsa de experienţă şi imaturitatea
adolescenţilor, care duc deseori la asumarea de riscuri şi la neglijenţă.
.Decesele cauzate de accidente rutiere şi arme de foc Coliziunile de
autovehicule sunt principala cauză de deces în rândul adolescenţilor americani,
justificând 2 din 5 decesein adolescenţă. Riscul de coliziune este mai mare la tinerii
cu vârsta între 16 şi 19 ani decât pentru orice altă grupă de vârstă. şi mai ales la tinerii
de 16--17 ani, care au început să şofeze recent (McCartt, 2001; Miniăo, Anderson,
Fingerhut, Boudreault şi Wamer, 2006; Centrul naţional pentru prevenirea şi controlul
accidentărilor [National Center for lnjury Prevention and Control - NCIPC], 2(04).
Coliziunile au o probabilitate mai mare de a fi fatale atunci cănd în vehicul se află
pasageri adolescenţi, probabil deoarece adolescenţii tind să conducă. mai nesăbui~în
prezenţa celor de-a seamă (Chen, Baker, Braver şi Li, 2(00) .. Incidenţa ndicata a
şofatului după consumul de alcool la adolescenţi contribuie şi ea la aceste stati SUCI ale
deceselor. în 2002, 29% din şoferii cu vârsta între 15 şi 20 de ani care au murit în
accidente rutiere băuseră alcool, iar 77% din aceştia nu purtau centura de siguranţă
(National Highway Traffic Safety Administration - Administraţia naţională pentru
siguranţa traficului pe autostrăzi, 2003). . .
Decesele legate de arme de foc în rândul tinerilor cu vârsta între 15 ŞI 19 am
(inclusiv omucidere, sinucidere şi moarte accidentală) sunt mult mai răspândite în
Statele Unite decât în alte târi industrializate. Ele reprezintă circa o treime din toate
decesele în urma accidentării şi peste 85% din omuciderile din această grupă de vârstă.
Principala cauză a acestor statistici sumbre pare a fi uşurinţa cu care se obţine o armă
de focîn Statele Unite (Comisia AAP pentru prevenirea accidentărilor şi otrăvirii,
2000). Totusi, rata deceselor la tineri din cauza armelor de foc a scăzut faţă de 1995
(NCHS, 200"6), întrucât poliţia a început să confişte armele pe stradă (T.B. Cole, 1999)
şi mai puţini tineri le poartă asupra lor (USDHHS, 1999b).
Sinuciderea Sinuciderea este a treia cauză principală a decesului la tinerii americani
cu vârste între r5 şi 19 ani (Heron şi Srnith, 2007). Rata sinuciderii la adolescenţi a
scăzut cu 28% între 1990 şi 2003, poate, în parte, ca urmare a restricţiilor privind
370 Partea a fi-a Adolescenta
accesul copiilor la arme de foc (Lubell, Swahn, Crosby şiKegler, 2004). în 2004 însă,
rata sinuciderilor a înregistrat o nouă creştere de 8%- cel mai-ridicat nivel în interval
de 15 ani, creşterea cea mai mare fiind înregistrată la fetele adolescente. Spânzurarea
a depăşit pistolul ca metodă preferată în rândul fetelor, dar băieţii au continuat să
Încline spre armele de foc (Lubell, Kegler, Crosby şi Karch, 2007).
Aproape 17% din elevii americani de liceu declară că s-au gândit serios la sinuci-
dere, iar 8,4% declară că au şi încercat (NCHS, 2006). Băieţii adolescenţi au o proba-
bilitate de patru ori mai mare decât fetele adolescente de a reuşi să-şi curme viata,
chiar dacă fetele au o probabilitate mai mare de a se gândi la sinucidere sau de' a
Încerca să comită suicid (NCHS, 2004, 2005, 2006).
Deşi sinuciderea este întâlnită în toate grupurile etnice, băietii amerindieni au rata
ceamai ridicată, iar fetele afro-arnericane, rata cea mai scăzută~ Tinerii homosexuali,
tinerele lesbiene şi cei bisexuali, care au o rată ridicată a depresiei, au, de asemenea,
o rată neobişnuit de ridicată a sinuciderii şi a tentativelor de suicid (Comisia AAP
pentru adolescenţă, 2000; Remafedi, French, Story, Resnick şi Blum, 1998).
Tinerii care se gândesc la sinucidere ori au tentative de suicid tind să aibă în ante-
cedente tulburări emoţionale. Este probabil să fie sau autorii, sau victimele violenţei şi
să aibă probleme şcolare, la Învăţătură sau comportamentale. Mulţi au fost maltrataţi în
copilărie şi au probleme grave în ceea ce priveşte relaţiile. Tind să aibă o părere proastă
despre ei înşişi, să se simtă deznădăjduiţi şi să aibă un control slab al impulsurilor şi
toleranţă scăzută la frustrare şi stres. Aceşti tineri sunt deseori înstrăinaţi de părinţii-lor
şi nu au pe nimeni în afara familiei la care să apeleze. Tind, de asemenea, să aibă
.
v-
tentative de suicid anterioare ori prieteni sau rude care au avut astfel de tentative
(Borowsky et al., 2001; Brent şi Mann, 2006; Garland şi Zigler, 1993; Johnson et al.,
2002; N1MH, 1999a; "Suicide - Part I", 1996; SwedoetaJ., 1991). Alcoolul joacă un
rol în jumătate din sinucideri la adolescenţi (Comisia AAP pentru adolescenţă, 2000).
Se poate ca factorul-cheie să constea într-o tendinţă spre agresivitate impulsivă. Studiile
imagistice şi cele post-mortem asupra creierului persoanelor care au încercat ori au
înfăptuit sinuciderea au identificat deficite neurocognitive la nivelul functiei executorii,
al evaluării riscurilor şi al rezolvării problemelor (Brent şi Maon, 2006)'. între factorii
protectori ce reduc riscul sinuciderii se numără sentimentul de legătură cu familia şi
şcoala, starea de bine emoţional şi rezultatele şcolare bune (Borowsky et al., 2001).
Vom discuta mai amănunţit despre sinucidere în capitolul 19.
DEZVOLTAREA COGNITIVĂ
Aspecte ale maturizării cognitive
Majoritatea tinerilor iese din anii adolescenţei cu un corp matur şi sănătos şi cu poftă
de viaţă. Dezvoltarea lor cognitivă a continuat şi ea. Adolescenţii nu numai că arată
altfel decăt copiii mai mici, ci şi gâodesc şi vorbesc altfel. Deşi gândirea lor poate să
rămână imatură în anumite privinţe, mulţi sunt capabili de raţionare abstractă şi de
judecăţi morale complexe şi pot face planuri de viitor mai realiste.
Stadiul piagetian al operaţiilor formale
Adolescenţii ajung la ceea ce Piaget a numit cel mai înalt nivel al dezvoltării cogniti-
ve - operaţiile formale -, în care îşi dezvoltă capacitatea de gândire abstractă. Această operaţii termale Ultimul stadiu
achiziţie, care se produce de obicei în jurul vârstei de II ani, le oferă o modalitate nouă, al dezvottăril cognitive descris de
Piaget, caracterizat de capacitatea
mai flexibilă, de a manipula informaţiile. Fără a mai fi lirnitaţi la "aici şi acum", ei pot de gândire abstractă,
să înţeleagă timpul istoric şi spaţiul extraterestru. Pot să folosească simboluri pentru a
reprezenta alte simboluri (de exemplu, să reprezinte un număr necunoscut prin litera
X) şi, astfel, pot învăţa algebra şi trigonometria. Sunt mai în măsură să aprecieze
Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă in adolescenţă 371
 metafora şi alegoria şi, astfel, pot să găsească semnificaţii mai bogate în literatură. Pot
să gândească prin prisma a ceea ce ar putea săfie, nu doar prin prisma a ceea ce este.
Pot să-şi imagineze posibilităţi şi să formuleze şi să testeze ipoteze.
Capacitatea de gândire abstractă are şi implicaţii emoţionale. Dacă un copil mic
poate să-şi iubească părintele sau să urască un coleg de clasă, ••adolescentul poate să
iubească libertatea sau să urască exploatarea [ ... ). Posibilul şi idealul captivează
deopotrivă mintea şi simţirea" (H. Ginsburg şi Opper, 1979, p. 201).
Raţionamentul ipotetico-deductiv Pentru a aprecia schimbarea pe care o
aduce rationamentul formal, să urmărim progresul unui copil obişnuit în abordarea
unei probleme piagetiene clasice, problema pendulului: Copilului Adam i se arată
pendulul - un obiect atârnat de o sfoară. Apoi i se arată cum poate să modifice
oricare din patru factori: lungimea sforii, greutatea obiectului, înălţimea de la care se
dă drumul obiectului şi cuantumul forţei pe care o poate folosi ca să împingă obiectul.
1 se cere să afle care factor sau combinaţie de factori determină cât de rapid se
balansează pendulul.
Când vede pentru prima oară pendulul, Adam încă nu a împlinit 7 ani şi se află în
stadiul preoperaţional. Incapabil să formuleze un plan pentru a ataca problema,
încearcă diferite lucruri pe rând, în stil nnimeresc sau nu". Mai întâi, leagă un obiect
uşor de o sfoară lungă şi-l împinge; apoi încearcă să facă să penduleze un obiect greu
legat de o sfoară scurtă; apoi renunţă complet la obiect. Metoda lui este aleatorie şi, în
plus, nu poate să înţeleagă sau să prezinte ceea ce s-a întâmplat.
Adam întâlneşte apoi pendulul la 10 ani, când se află în stadiul operaţiilor concrete.
De această dată, descoperă că variaţiile lungimii sforii şi ale greutăţii obiectelor
influenţează viteza pendulării. Totuşi, întrucât face ambii factori să varieze simultan,
nu poate spune care din ei este critic sau dacă sunt amândoi critici.
Adam se confruntă cu pendulul pentru a treia oară la 15 ani şi, de această dată,
abordează problema sistematic. Proiectează un experiment pentru a testa toate ipote-
zele posibile, variind pe rând câte un factor - mai întâi lungimea sforii, apoi greutatea
obiectului, pe urmă înălţimea de la care i se dă drumul şi, în sfârşit, cantitatea de forţă
folosită - menţinând de fiecare dată ceilalţi trei factori constanţi. Pe această cale
poate să stabilească faptul că un singur factor - lungimea sforii - determină cât de
rapid oscilează pendulul.
Felul cum rezolvă Adam problema pendulului arată că a ajuns în stadiul operaţiilor
raţionament ipotetico-deductiv formale. Acum este capabil de raţionament ipotetico-deductiv. Poate să elaboreze o
Capacitatea de a elabora ipoteze, ipoteză şi să proiecteze UD experiment pentru a o testa. Ia în calcul toate relaţiile pe
de a reflecta asupra lor şi de care şi le poate imagina şi le testează sistematic, una câte una, pentru a elimina ceea
a le testa, despre care Piaqet
considera că însoţeşte stadiul
ce este fals şi a ajunge la adevăr. Raţionamentul ipotetico-deductiv îi oferă un instru-
ment pentru rezolvarea de probleme, de la repararea maşinii familiei la construirea
operaţiilor forma le.
unei teorii politice.
Ce anume provoacă trecerea la raţionare formală? Piaget o atribuia unei combinaţii
între maturizarea creierului şi lărgirea oportunităţilor din mediu: Ambele sunt esen-
tiale: chiar dacă dezvoltarea lor neurologică a avansat suficient de mult pentru a per-
mite rationarea formală, tinerii ajung la ea numai cu stimulările potrivite.
La iei ca în cazul dezvoltării operaţiilor concrete, şcolarizarea şi cultura joacă un
rol, aşa cum a recunoscut Piaget (1972), în cele din urmă. Când adolescenţii din
Noua Guinee şi Ruanda au fost testaţi la problema pendulului, niciunul nu a reuşit
s-o rezolve. Pe de altă parte, copiii chinezi din Hong Kong, care urmaseră şcoli
britanice, au obţinut rezultate cel puţin la fel de bune ca ale copiilor americani sau
europeni. Şcolarii din centrul Javei şi din New South Wales au prezentat şi ei unele
abilităţi ţinând de operaţiile formale (Gardiner şi Kosmitzki, 2005). Pe cât se pare,
1
, ( •. Această descriere a diferenţelor corelare cu vârsta în abordarea problemei pendulului este adaptată după
.1 H. Ginsburg şi Opper, 1979.
372 Partea a s-a Adolesceota
I
'J
raţionarea formală este o abilitate învăţată, care nu este la fel de necesară sau la fel
de preţuită în toate culturile.
Cunoaşterea întrebărilor care trebuie puse şi a strategiilor care dau rezultate este
esenţială în raţionamentul ipotetico-deductiv. Când 30 de elevi de clasa a şasea din
mediul urban, cu performanţe slabe, au fost rugaţi să investigheze factorii riscului de
cutremur, cei care au primit sugestia de a se concentra asupra unei singure variabile
pe rând au făcut deducţii în mai mare măsură valide decât cei care nu au primit
sugestia (Kuhn şi Dean, 2005). Aceasta demonstrează că raţionamentul ipotetico-de-
ductiv poate fi predat şi învăţat.
Evaluarea teoriei lui Piaget Deşi adolescenţii tind într-adevăr să gândească mai
abstract decât copiii mai mici, există o controversă cu privire la vârsta exactă când se
produce acest progres. Scrierile lui Piaget furnizează numeroase exemple de copii care
prezintă unele aspecte ale gândirii ştiinţifice cu mult înainte de adolescenţă. Totodată,
se pare că Piaget a supraestimat capacităţile unor copii mai mari. Mulţi tineri aflaţi
spre sfârşitul adolescenţei şi adulţi - poate o treime până la jumătate - par incapabili
de gândire abstractă, aşa cum a definit-o Piaget (Gardiner şi Kosmitzki, 2005; Kohlberg
şi Gilligan, 1971; Papalia, 1972), şi chiar aceia care sunt capabili de acest tip de gân-
dire nu-l folosesc întotdeauna.
În majoritatea scrierilor sale de început, Piaget a acordat prea puţină atenţie
diferenţelor individuale, variaţiilor performanţei aceluiaşi copil la diferite tipuri de
sarcini şi influenţelor sociale şi culturale. în anii de mai târziu, Piaget însuşi "a ajuns ,,..
să considere deficitar modelul său anterior al dezvoltării gândirii copiilor, şi mai ales
operaţiile formale, deoarece nu surprindea rolul esenţial al situaţiei în influenţarea şi
limitarea [... ) gândirii copiilor" (Brown, Metz şi Campione, 1996, pp. 152-153).
Cercetările neopiagetiene sugerează că procesele cognitive ale copiilor sunt strâns
legate de conţinutul specific (la ce se gândeşte copilul), ca şi de contextul unei pro-
bleme şi de tipurile de informaţii pe care le consideră importante o cultură dată (Case
şi Okamoto, 1996; Kuhn, 2006).
În plus, teoria lui Piaget nil ia în calcul în mod adecvat progresele cognitive, cum ar
fi' dezvoltarea capacităţii de procesare a informaţiilor, acumulatea de cunoştinţe şi
pricepere exportă în domenii concrete şi rolul metacogniţiei, conştientizarea şi moni-
torizarea propriilor procese şi strategii mentale (Flavell et al., 2002). Capacitatea de a
"te gândi la ceea ce gândeşti" şi, astfel, de a gestiona propriile procese mentale - altfel
spus, funcţia executorie îmbunătăţită - poate fi principalul progres al gândirii în adoles-
cenţă, rezultatul modificărilor care se petrec în creierul adolescenţi lor (Kuhn, 2006).
Modificări la nivelul procesării infonnaţiilor
Schimbările survenite în modul în care procesează adolescenţii informaţiile reflectă
maturizarea lobilor frontali ai creierului şi pot să explice progresele cognitive descrise
de Piaget. Selectarea conexiunilor neuronale care se pierd şi a celor care sunt întărite
este un proces extrem de sensibil la experienţă. Ca urmare, progresele în materie de
procesare cognitivă variază mult de la un adolescent la altul (Kuhn, 2006).
Cercetătorii adepţi ai teoriei procesării informaţiilor au identificat două categorii
mari de schimbări măsurabile la nivelul cogniţiei în adolescenţă: modificări
structurale şi modificări funcţionale (Eccles et al., 2003): Să le analizăm şi pe unele,
şi pe celelalte.
Modificările structurale Modificările structurale survenite în adolescentă sunt
(1) modificările la nivelul capacităţii memoriei de lucru şi (2) creşterea cantităţii de
cunoştinţe stocate în memoria de lungă durată.
'" Conţinutul unnătoarelor două secţiuni se bazează pe Eccles et al., 2003.
Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă in adolescenţă 373
 Capacitatea memoriei de lucru, care sporeşte rapid în copilăria mijlocie.icontinuă Vocabularul poate să difere în funcţie de gen, etnie. vârstă, regiunea geografică,
să crească în adolescenţă. Extinderea memoriei de lucru le poate permite adolescenţilor tipul de şcoală şi de cartier (Labov, 1992) şi variază de la o gaşcă la alta. "Narcomanii"
mai mari să se confrunte cu probleme complexe sau cu decizii care implică informaţii şi "sportivii" se implică în tipuri diferite de activităţi, care constituie subiectele prin-
multiple. cipale ale conversaţiilor, Aceste conversaţii, la rândullor, Întăresc legăturiledin inte-
Informaţiile stocate în memoria de lungă durată pot fi declarati ve, procedurale sau riorul găştii. Un studiu asupra tiparelor vorbirii adolescenţilor efectuat în Napoli,
conceptuale, Italia, sugerează că este posibil să apară caracteristici similare "în orice cultură în care
cunoaştere declarativă Cunoş- • Cunoaşterea declarativă ("a şti faptul că ... ") constă în totalul cunoştinţelor statutul de adolescent constituie o categorie socială distinctă" (Danesi, 1994, p. 123).
tinţe faptice dobăndlte, stocate în faptice acumulate de o persoană (de exemplu, a şti că 2 + 2 = 4 şi că George
memoria de lungă durată.
Washington a fost primul preşedinte american).
cunoaştere procedurată Abllitătlle • Cunoaşterea procedurală ("a şti cum să ... ") constă în totalul abilităţilor acu-
Haţionarea morală: teoria lui Kohlberg 1
stocate Tn memoria de Pe măsură ce ajung la niveluri cognitive superioare, copiii devin capabili de ratio-
dobândite, mulate de o persoană, cum ar fi capacitatea de a face înmulţiri şi împărţiri şi de a
lungă durată. namente mai complexe privind chestiunile morale. Tendinţa lor spre altruism şi empatie
conduce automobilul.
sporeşte şi ea. Adolescenţii sunt mai capabili decât copiii mai mici să adopte perspectiva
cunoaştere conceptuală Înţele- Cunoaşterea conceptuală ("a şti de ce") este Înţelegerea moti vului care face, de altei persoane, să rezolve probleme sociale, să facă faţă relaţiilor interpersonale şi să se
gere lnterpretatlvădobândită, exemplu, ca o ecuaţie algebrică să rărnână adevărată dacă se adună la ambii considere fiinţe sociale. Toate aceste tendinţe stimulează dezvoltarea morală.
stocată in memoria de lungă
termeni sau se scade din ambii termeni acelaşi număr. Să analizăm teoria de pionierat a lui Lawrence KoWberg privind raţionarea morală,
durată.
lucrările influente ale lui Carol Gilligan pe tema dezvoltării morale la femei şi fete şi

!
Modificarea funcţională Procesele necesare pentru a obţine, a manevra şia cercetările asupra comportamentul ui prasocial în adolescenţă.
reţine informaţii sunt aspecte funcţionale ale cogniţiei. între ele se numără învăţarea,
reamintirea şi raţionarea, toate acestea înregistrând îmbunătăţiri în adolescenţă. Dilema lui Heinz O femeie trage să moară de cancer. Un farmacist a descoperit un
Printre cele mai importante schimbări funcţionale sunt (1) creşterea continuă a medicament despre care medicii cred că ar putea s-o salveze. Farmacistul cere 2 000
vitezei de procesare (Kuhn, 2006) şi (2) dezvoltarea în continuare a funcţiei executorii, de dolari pentru o doză mică - de !O ori mai mult decât îl costă ca să prepare medi-
care include abilităţi precum atenţia selectivă, luarea deciziilor, controlul inhibitor al camentul. Heinz, soţul femeii bolnave, se împrumută de la toti cunoscutii, dar nu
reacţiilor impulsive şi gestionarea memoriei de lucru. Aceste abilităţi par să se reuşeşte să strângă decât 1 000 de dolari. Îl imploră pe farmaci;t să-i vândă medica-
dezvolte în ritm variabil (Blakemore şi Choudhury, 2006; Kuhn, 2006). într-un studiu mentul cu I 000 de dolari sau să-I lase să plătească restul mai târziu. Farmacistul
de laborator, adolescenţii au atins performanţe de nivel adult la inhibarea reacţiilor la refuză, spunând: "Eu am descoperit medicamentul şi voi face bani de pe urma lui".
vârsta de 14 ani, la viteza de procesare la 15 ani, iar la nivelul memoriei de lucru, la Heinz, disperat, intră prin efracţie în magazinul omului şi fură medicamentul. Ar fi
19 ani (Luna et al., 2004). Totuşi, îmbunătăţirile observate în situaţii de laborator ar trebuit Heinz să facă asta? De ce sau de ce nu? (Kohlberg, 1969).
putea să nu reflecte neapărat viaţa reală, în care comportamentul depinde totodată de Problema lui Heinz este cel mai renumit exemplu al modului în care a abordat
motivaţie şi de reglarea afectivă. Aşa cum arătam anterior în acest capitol, judecăţile Lawrence Kohlberg studierea dezvoltării morale. începând din anii 1950, Kohlberg şi
pripite ale adolcscenţilor pot să aibă legătură cu dezvoltarea imatură a creierului; care colegii săi au prezentat dileme ipotetice precum aceasta unui număr de 75 de băieti cu
permite sentimentelor să domine raţiunea. vârsta de 10, 13 ~i, respectiv, 16 ani şi au continuat să-i chestioneze periodic timp de
peste 30 de ani. ln miezul fiecărei dileme se afla conceptul de dreptate. Întrebându-i
pe respondenţi cum au ajuns la răspunsul lor, Kohlberg a conchis, la fel caPiaget, că moralitate preconvenţlonală
Dezvoltarea limbajului felul cum privesc oamenii chestiunile morale reflectă dezvoltarea cognitivă. Primul nIvel din teoria raţiona-
mentului moral formulată. de
Deşi diferenţele individuale sunt foarte mari, în jurul vârstei de 16-18 ani, tânărul ·Nivelurile şi stadiile desertse de Kohlberg Dezvoltarea morală descrisă de Kohlberg, În care controlul este
obişnuit cunoaşte circa 80 000 de cuvinte (Owens, 1996). Odată cu apariţia gândirii extern, iar regulile sunt respectata
teoria lui Kohlberg are unele asemănări cu cea a lui Piaget (consultaţi capitolul 9 din
pentru obţinerea recornpensefor
fonnale, adolescenţii pot să definească şi să discute abstracţiuni precum iubire, drep- urmă), dar modelul lui Kohlberg este mai complex. Pe baza proceselor de gândire
tate şi libertate. Ei folosesc mai frecvent termeni ca totuşi, altfel, oricum, prin unnare, evidenţiate de răspunsurile la dilemele sale, KoWberg (1969) a descris trei niveluri ale
sau
interes
evitarea pedepselor,
personal.
ori în
J
cu adevărat şi probabil, pentru a exprima legăturile logice dintre propoziţii sau fraze. raţionării morale, fiecare împărţit în două stadii (Tabelul !l-4):
moralitate convenţională (sau
Devin mai conştienţi de cuvinte ca simboluri care pot avea sensuri multiple; le place moralitatea confonnării cu rolul
• Nivelul 1: moralitatea preconvenţională, Oamenii acţionează potrivit meca-
să folosească ironia, jocurile de cuvinte şi metaforele (Owens, 1996). convenţional) AI doilea nivel
nismelor de control externe. Se supun regnlilor ca să evite pedeapsa ori să pri- din teoria lui Kohrberg privind
Totodată, adolescenţii devin mai pricepuţi la adoptarea perspectivei sociale, capa-
mească recompensa, sau acţionează în virtutea interesului propriu. Acest nivel este rationamentul moral, In care
citatea de a înţelege punctul de vedere şi nivelul cunoştinţelor altei persoane şi de a
caracteristic copiilor cu vârsta între 4 şi 10 ani. sunt lnternalizate standardele
vorbi in consecinţă. Această capacitate este esenţială pentru a persuada sau doar persoanelor cu autoritate.
pentru a participa la conversaţie. Conştienţi de publicul lor, adolescenţii folosesc cu • Nivelul II: moralitatea convenţională (sau moralitatea conformării cu rolul
cei de-o seamă alt limbaj decât cel folosit cu adulţii (Owens, 1996).
Lingvistul canadian Marcel Danesi (1994) argumentează că vorbirea adolescenţilor
constituie un dialect în sine: pubilectul, ".dialectul social al pubertăţii" (p. 97). La fel
ca oricare alt cod lingvistic, pubilectul are rolul de a întări identitatea grupului şi de
convenţional), Oamenii au internalizat standardele persoanelor cu. autoritate, Îi
preocupă să fie "buni", să le facă altora pe plac şi să menţină ordinea socială. La
acest nivel se ajunge, de regulă, după vârsta de !O ani; mulţi oameni nu-l depăşesc
niciodată, nici măcar la vârsta adultă.
moralitate postconvenţlonală
(sau moralltatea principiilor
morale autonome) AI treilea
J
nivel din teoria raţionamentulul
a-i exclude pe cei din afară (pe adulţi). Vocabularul adolescentin este caracterizat de Nivelul III: moralitatea postconvcnţională (sau moralitatea priucipiilor morale moral a lui KohJberg, in care I
schimbări rapide. Deşi unii dintre termenii lui au intrat în discursul obişnuit,
adolescenţii inventează mereu alţii noi.
autonome). Oamenii sesizează conflictele dintre standardele morale şi emit propriile
judecăţi, pe baza ptincipiilor de drept, corectitudine şi dreptate. În general, oamenii
oamenii
intemaliste
standarde
urmează principiile
şi pot decide
morale conflictuale.
morale
intre
J
374 Partea a 5-a Adolescenţa Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă in adolescenţă 375
I
J
 ajung la acest nivel al raţionării morale cel mai devreme la începutul adolescenţei
sau, mai frecvent, la vârsta de adult tânăr - dacă ajung vreodată.

În teoria lui Kohlberg, raţionamentul aflat la baza răspunsului unei persoane la o

dilemă morală, şi nu răspunsul în sine, indică stadiul de dezvoltare morală. Aşa cum
se vede În Tabelul 11-4, doi oameni care dau răspunsuri opuse se pot afla în acelaşi
stadiu, dacă rationarnentul Ior are la bază factori similari.
Unii adolescenţi şi chiar unii adulţi rămân la nivelul 1 descris de Kohlberg.
Asemenea copiilor mici. ei caută să evite pedeapsa ori să-şi satisfacă nevoile. Majori-
tatea adolescenţilor şi a adulţilor pare să se afle la nivelul Il, de obicei, în stadiul 3. Ei
se confonnează convenţiilor sociale, sprijină statu-quoul şi .fac ceea ce este corect"
pentru a-i mulţumi pe alţii sau a respecta legea. Raţionamentul din stadiul 4 (sprijinirea
normelor sociale) este mai rar întâlnit, dar se întăreşte de la Începutul adolescenţei şi
până la vârsta adultă. Adolescenţii prezintă adesea perioade de aparent dezechilibru
când trec de la un nivel la altul (Eisenberg şi Morris, 2004) sau recurg la alte sisteme
etice, cum ar fi preceptele religioase, în loc de sistemul lui Kohlberg, bazat pe dreptate
(Thoma şi Rest, 1999).
Kohlberg a adăugat un nivel de tranziţie Între nivelurile Il şi IlI, când oamenii nu
se mai simt constrânşi de standardele morale ale societăţii, dar încă nu şi-au elaborat
raţional propriile principii de dreptate. Ei îşi bazează în schimb deciziile morale pe
sentimentele personale, înainte să poată ajunge la o moralitate pe deplin principială
(de nivelul IlI), spunea el, oamenii trebuie să admită relativitatea standardelor
morale. Mulţi tineri îşi pun la îndoială concepţiile morale anterioare când intră în
liceu sau facultate ori în câmpul muncii şi întâlnesc oameni ale căror valori. cultură
şi provenienţă etnică diferă de ale lor. Totuşi, puţini oameni ating un nivel la care
să poată alege între standarde morale diferite. De fapt, la un moment dat, Kohlberg
a pus la îndoială validitatea stadiului 6, moralitatea bazată pe principii etice
universale, fiindcă foarte puţini oameni par să-I atingă. Ulterior, a postulat un al
şaptelea stadiu, cel "cosmic", în care oamenii se gândesc la efectele acţiunilor lor nu
doar asupra altor oameni, ci şi asupra universului ca întreg (Kohlberg, 1981;
Kohlberg şi Ryncarz, 1990).

Evaluarea teoriei lui Kohlberg Dezvoltând ideile lui Piaget, Kohlberg a iniţiat
o transformare profundă a felului cum privim dezvoltarea morală. în loc să considere
că moralitatea constă doar în atingerea controlului asupra impulsurilor de autogratifi-
care, cercetătorii studiază acum modul în care copiii şi adulţii îşi întemeiază judecăţile
morale pe înţelegerea tot mai bună a lumii sociale.
Cercetările iniţiale au sprijinit teoria lui Kohlberg. Băieţii americani pe care el şi

i
J
colegii săi i-au urmărit până la vârsta adultă au traversat stadiile descrise de Kohlberg
în mod succesiv şi niciunul dintre ei nu a sărit peste vreun stadiu. Judecăţile lor morale
se corelau pozitiv cu vârsta, educaţia, IQ-ul şi statutul socio-economic (Colby, Kohlberg,
Gibbs şi Lieberman, 1983). Cercetările mai recente au pus însă la îndoială delimitarea
unora din stadiile lui Kohlberg (Eisenberg şi Morris, 2(04). Un studiu asupra
judecăţilor copiilor cu privire la legi şi încălcarea acestora sugerează că unii copii pot
să raţioneze flexibil cu privire la chestiunile de acest fel încă de la 6 ani (Helwig şi
Jasiobedzka, 200 1).
Unul din motivele pentru care vârstele corespunzătoare nivelurilor descrise de
Konlberg sunt atât de variabile este faptul că oamenii care au atins un nivel înalt al
dezvoltării cognitive nu ating întotdeauna un nivel comparabil de înalt al dezvoltării
morale. Un anumit nivel al dezvoltării cognitive este necesar, dar nu suficient pentru
un nivel comparabil al dezvoltării morale. Aşadar, trebuie să acţioneze şi alte procese
în afară de cogniţie. Unii cercetători sugerează că activitatea morală este motivată nu
doar de consideraţii abstracte despre dreptate, ci şi de emoţii ca empatia, vinovăţia şi
) suferinţa şi de internalizarea normelor prosociale (Eisenberg şi MOITis, 2004; Gibbs,
1991, 1995; Gibbs şi Schnell, 1985). S-a argumentat, de asemenea, că stadiile 5 şi 6
J
376 Part 5 Adolescence Capitolul 11 Dezvoltarea fizlcă şi cognitivă În adolescentă 377
 l
\

descrise de Kohlberg nu pot fi numite pe bună dreptate cele mai mature stadii ale Comportamentul prosocial şi activitatea de voluntariat
dezvoltării morale, fiindcă ele limitează maturitatea la un anumit grup de oameni
Unii cercetători au studiat raţionarea morală prosocială (similară celei "de tip afectiv)
înclinaţi spre reflecţie filosofică (Gibbs, 1995).
ca alternativă la sistemul lui Kohlberg, bazat pe dreptate. Rationarea morală prosocială
în plus, nu există întotdeauna o relaţie clară între raţionamentul moral şi compor-
este raţionarea cu privire la dilemele morale în care nevoile sau dorinţele unei persoane
tamentul moral. Oamenii aflaţi la nivelurile postconvenţionale de raţionare nu acţio-
Se află în conflict cu cele ale altora, în situaţii în care regulile sau normele sociale sunt
nează neapărat mai moral decât cei aflaţi la niveluri inferioare. O serie de alţi factori,
neclare ori nu. există. Într-un studiu longitudinal care a urmărit subiecţii din copilărie
cum ar fi situaţiile concrete, concepţiile despre virtute şi grija faţă de alţii, contribuie
până la vărsta de adult tânăr, raţionarea prosocială bazată pe reflecţii personale privind
la comportamentul moral (Colby şi Damon, 1992; Fischer şi Pruyne, 2003). Totuşi, în
consecinţele şi pe valori şi norme intemalizate a sporit cu vârsta, pe când raţionarea
general vorbind, adolescenţii cu un nivel mai avansat de raţionare morală tind într-ade-
bazată pe stereotipuri cum ar fi "e frumos să ajuţi" s-a redus din copilărie şi până spre
văr să aibă un comportament mai moral şi. de asemenea, să fie mai bine adaptaţi şi să
sfârşitul adolescenţei (Eisenberg şi Morris, 2004).
aibă competenţe sociale superioare, pe când adolescenţii antisociali tind să folosească
Comportamentele prosociale sporesc şi ele, de regulă, începând din copilărie şi pe
raţionamente morale mai puţin apropiate de cele mature (Eisenberg şi Morris, 2004).
tot parcursul adolescenţei (Eisenberg şi Monis, 2004). Fetele tind să prezinte mai
multe comportamente prosociale decât băieţii (Eisenberg şi Fabes, 1998), şi această
Influenţa părinţilor, a celor de-o seamă ~i a culturii Nici Piaget, nici
diferenţă devine mai pronunţată în adolescenţă (Fabes, Carlo, Kupanoff şi Laible,
Kohlberg nu i-au considerat pe părinţi importanţi în dezvoltarea morală a copiilor, dar
1999). Fetele tind să se considere mai empatice şi mai prosociale decât se consideră
cercetările mai recente au subliniat contribuţia părinţilor atât în plan cognitiv, cât şi în
băieţii, iar părinţii fetelor pun mai mult accent pe responsabilitatea socială decât
cel emoţional. Adolescenţii cu părinţi susţinători şi autoritari, care-i stimulează să-şi
părin~i băieţilor (Eisenberg şi Morris, 2004). Un studiu la scară largă a arătat că aşa
pună întrebări şi să-şi lărgească raţionarea morală, tind să raţioneze la niveluri
stau lucrurile în privinţa tinerilor de 18 ani şi a părinţilor lor, în şapte ţări - Australia,
superioare (Eisenberg şi Morris, 2004).
Statele Unite, Suedia, Ungaria, Republica Cehă, Bulgaria şi Rusia (Flannagan, Bowes,
Cei de-o seamă influenţează şi ei raţionarea morală, prin discuţiile pe care le poartă
Jonsson, Csapo şi Sheblanova, 1998). La fel ca în cazul copiilor mai mici, părinţii care
cu privire la conflictele morale. Numărul mai mare de prieteni apropiaţi, calitatea
folosesc disciplina inductivă au o probabilitate mai mare de a avea adolescenţi
timpului petrecut împreună cu aceştia şi a fi perceput drept lider sunt aspecte asociate
prosociali, comparativ cu părinţii care folosesc disciplina bazată pe afirmarea puterii.
cu raţionarea morală superioară (Eisenberg şi Morris, 2004).
Circa jumătate din adolescenţi se implică într-un tip sau altul demuncă în slujba
Sistemul lui Kohlberg nu pare să reprezinte raţionarea morală din culturile ne-occi-
dentale la fel de corect ca pe cea din cultura occidentală, în care a fost elaborat
comunităţii sau de activitate de voluntariat. Aceste activităţi prosociale le permit
adolescenţi1or să se implice în societatea adulţilor, să-şi exploreze posibilele roluri în
!
(Eisenberg şi Morris, 2004). Oamenii mai vârstnici din alte ţări decât Statele Unite
cadrul comunităţii şi să stabilească legătura între sentimentul identităţii proprii, aflat 1
tind într-adevăr să se plaseze la niveluri mai înalte decât oamenii mai tineri. Totuşi,
în dezvoltare, şi implicarea civică. Voluntarii adolescenţi tind să aibă un grad ridicat
oamenii din culturile neoccidentale se plasează rareori mai sus de stadiul 4 (Edwards,
de înţelegere de sine şi de angajare faţă de alţii. Fetele au o probabilitate mai mare de
1981; Nisan şi Kohlberg, 1982; Snarey, 1985), ceea ce sugerează posibilitatea ca unele
a face voluntariat decât băieţii, iar adolescenţii cu SSE superior, o probabilitate mai
aspecte ale modelului lui Kob1berg să nu se potrivească cu valorile culturale ale
acestor societăţi.
mare decât cei cu SSE inferior (Eisenberg şi Morris, 2004). Elevii care fac muncă de
voluntariat în afara şcolii tind, la vărsta adultă, să fie mai implicaţi în comunitatea lor
decât cei care nu au astfel de activităţi (Becles, 2(04).
J
o etică a îngrijirii: teoria lui Gilligan
Pe baza cercetărilor efectuate pe femei, Carol Gilligan (1982/1993) a afirmat că teoria Problematica educaţională şi vocaţională
lui Kohlberg este orientată spre valori mai importante pentru femei decât pentru băr-
baţi. Gilligan susţinea că femeile văd moralitatea nu atât prin prisma dreptăţii şi a în Statele Unite, la fel ca.în toate celelalte tări industrializate, dar şi în unele tări în
corectitudinii, cât prin cea a responsabilităţii de a îngriji şi de a evita producerea sufe- curs de dezvoltare, numărul elevilor care termină liceul este mai mare ca oricând şi mulţi
rinţei. Ele se concentrează pe a nu întoarce spatele altora, şi nu pe a nu-i nedreptăţi se înscriu la studii superioare (Eccles et al., 2003; Organizaţia pentru cooperare şi
(Eisenberg şi Monis, 2004). .
Cercetările nu au obţinut mai deloc dovezi în sprijinul afirrnaţiei lui Gilligan cum
că există o subiectivitate masculină în stadiile descrise de Kohlberg (Brabeck şi Shore,
dezvoltare economică [Organisation for Economic Cooperation and Development -
OECD], 2004). În 2004, aproape 87% din tinerii americani cu vărsta între 18 şi 24 de
ani care nu erau înscrişi la liceu obţinuseră diploma de liceu sau o diplomă echivalentă
1
2003; Jaffee şi Hyde, 2000), iar Gilligan şi-a modificat între timp poziţia. Totuşi, (Laird, DeBeli şi Chapman, 2(06). în 30 de ţări membre ale OECD (OECD, 2004),
cercetarea a evidenţiat într-adevăr mici diferenţe de gen în ceea ce priveşte raţionarea nivelul mediu de şcolarizare variază de la doar 7,4 ani de şcolarizare în Mexic la 13,8
morală legată de afecţiune la adolescenţii din unele culturi (Eisenberg şi Morris,
2004). De exemplu, fetele americane aflate la începutul adolescenţei tind să pună
accentul pe preocupări de natură afectivă mai mult decăt O fac băieţii, îndeosebi la
ani în Norvegia. SUA, cu o medie de 12,7 ani de şcolarizare, se află la limita superioară
a acestei comparaţii internaţionale. Totuşi, in medie, adolescenţii americani obţin
rezultate mai slabe la testele de performanţă academică decât adolescenţii din multe
J
testarea prin intermediul întrebărilor deschise ("Cât de importantă este respectarea alte ţări (Baldi, Jin, Skemer, Green şi Herget, 2007, dar vezi Gardner, 2007; Lemke et
promisiunilor făcute unui prieten?") sau prin dileme morale alese chiar de subiecţi, al., 2004; Snyder şi Hoffman, 2001). În plus, deşi performanţa elevilor de clasa a lV-a
corelate cu propriile experienţe (Garmon, Basinger, Gregg şi Gibbs, 1996). Motivul
poate fi acela că, în general, fetele se maturizează mai repede şi au relaţii sociale mai
apropiate (Garrnon et al., 1996; Skoe şi Diessner, 1994). O analiză efectuată asupra a
113 studii a arătat că fetele şi femeile au o probabilitate mai mare de a gândi prin
şi a VIII-a, măsurată prin Evaluarea Naţională a Progresului în educaţie, s-a ameliorat
În unele sectoare, performanţa în clasa a Xll-a nu a înregistrat, în general. îmbunătăţiri
(NCES, 2003, 2005b).
J
Să analizăm influenţele asupra rezultatelor şcolare şi apoi să vorbim despre tinerii
prisma îngrijirii, iar băieţii şi bărbaţii, prin prisma dreptăţii, dar aceste diferenţe au fost care renunţă la şcoală. În final, ne vom referi la planurile pentru educaţia superioară
mici (Jaffee şi Hyde, 2000). şi meserii. I
j
378 Partea a 5-a Adolescenţa Capitolul 11 Dezvoltarea flzlcă şi cognitivă În adolescentă 379

I
j
 influenţe asupra rezultatelor şcolare
La fel ca în clasele primare, factorii ca practicile pareo tale,
statutul socio-economic şi calitatea mediului familial
influenţează cursul rezultatelor şcolare în adolescenţă Între
alţi factori se numără genul, etnia, influenţa celor de-o seamă,
calitatea şcolarizării şi încrederea în sine a elevilor.
Motivatia si eficacitatea personală a elevilor în
tările oc~iden·tale, şi mai ales în Statele Unite, practicile edu-
caţionale se bazează pe premisa că elevii sunt sau pot fi
motivati să învete. Cadrele didactice subliniază valoarea
motivaţiei intrins~j - dorinţa elevului de a învăţa de dragul
învăţării (Larson şi Wilson, 2004). Din păcate, multor elevi
americani le lipseşte motivaţia personală şi deseori rnoti vaţia
se reduce după intrarea în liceu (Eccles, 2004; Larson şi
Wilson, 2004).
în culturile occidentale, elevii cu un grad ridicat de efica-
citate personală - cei care au convingerea că pot îndeplini
cu succes sarcinile şi-şi reglează singuri procesul de învă-
ţare - au o probabilitate mare de a obţine rezultate şcolare
bune (Zimmerman et al., 1992). Într-un studiu longitudinal pe
140 de elevi de clasa a VID-a, autodisciplina elevilor a avut
) (Halpem et al., 2007). (Se poate ca aceste diferenţe să fie influenţate şi de strategiile
un rol de două ori mai important decât IQ-ul· în privinţa
l folosite de băieţi şi de fete în rezolvarea problemelor.)
notelor şi scorurilor la testele de performanţă şi a selectării
j Indiferent de scorurile la teste, în SUA, fetele tind să aibă mai multă încredere
pentru înscrierea într-un program liceal competitiv la sfârşitul
. )
anului (Duckworth şi Seligman, 2005).
În multe culturi, educaţia nu se bazează pe motivaţia
!t Dud îşi asumă responsabilitasea tn ceea ce priveue tnvăiătura.
personală, ci pe factori ca datoria (India), supunerea faţă de
autoritate (tările islamice) şi implicarea în cadrul familiei şi al
documeuănâu-se /a bibliotecă. Elevii responsabili ca Derek au sanse comuoitătii (Africa sub-sahariană). în tările din estul Asiei se
mari să obţină rezultate bune la scoată.
aşteaptă din partea elevilor să înveţe nu pentru valoarea
învăţăturii, ci pentru a răspunde aşteptărilor familiei şi ale socie-
tăţii. Se aşteaptă ca învăţătura să ceată eforturi intense, iar elevii care nu obţin rezultate
de trecere sau care rărnân în urmă se simt obligati să încerce încă o dată. Această
aşteptare poate să explice de ce, la testele comparative intemaţionale de ştiinţe exacte şi
matematică, elevii est -asiatici îi depăşesc în mod substanţial pe cei americani (Larson şi
Wilson, 2004). În ţările În curs de dezvoltare, problematica motivaţiei păleşte în faţa
barierelor sociale şi economice în calea învăţăturii: inadecvarea sau lipsa şcolilor şi a
resurselor educaţionale, necesitatea muncii copiilor pentru întreţinerea familiei, barierele
în calea educării fetelor sau a subgrupurilor culturale şi căsătoria la o vârstă fragedă
(Larson şi Wilson, 2004). Aşadar, când discutăm factorii implicaţi în succesul şcolar,
care sunt extraşi în mare parte din studii efectuate în Statele Unite şi în alte ţări
I occidentale, trebuie să nu uităm. că ei nu sunt valabili în toate culturile.
I Importanţa SSE şi a caracteristicilor corelate ale familiei Statutul
socio-economic superior este un predictor important al succesului şcolar, potrivit unui
studiu privind competenţa matematică a elevilor de 15 ani din 20 de ţări cu venit
relativ ridicat (Hampden- Thompson şi Johnston, 2006). în toate aceste ţări, elevii cu
cel puţin un părinte cu educaţie liceală sau superioară au obţinut rezultate mai bune
decât elevii ai căror părinţi aveau un nivel de educaţie redus. O diferenţă sitnilară a
existat Între elevii ai căror părinţi aveau un statut ocupaţional superior şi cei ai căror
părinţi aveau statut oeupaţional mediu sau inferior. Existenţa a peste 200 de cărţi în
căminul familial a fost asociată si ea cu scoruri mai mari. Toate aceste aspecte sunt
indicatori ai statutului socio-econ~mic. Căminul cu doi părinţi - un alt predictor-cheie
380 Partea a 5-a Adolescenta
al competenţei matematice în toate cele 20 de ţm·i - a avut şi el o corelaţie cu SSE;
la fel şi dezavantajele statutului de imigrant şi ale vorbirii altei limbi decât cea maternă
acasă, care au afectat rezultatele la matematică în majoritatea ţărilor.
Genul La un test internaţional pe adolescenţi din 43 de ţări industrializate, fetele din
toate ţările au obţinut rezultate mai bine la citire decât băieţii. Băieţii au avut un
avantaj În ceea ce priveşte competenta matematică în aproape jumătate din ţări, dar
aceste diferenţe de gen au fost mai puţin pronunţatedeoât cele la citire (OECD, 2004).
În Statele Unite, băieţii adolescenţi şi fetele adolescente au obţinut scoruri aproximativ
egale la testele standardizate la majoritatea disciplinelor (Freeman, 2004; Sen et al.,
2005). Băieţii au avut un mic avantaj la testele standardizate de matematică şi ştiinţe
exacte, însă această diferenţă .între genuri pare să se reducă pe măsură ce fetele
urmează cursuri la fel de dificile de matematică şi ştiinţe exacte şi obţin rezultate la
fel de bune sau mai bune (Spelke, 2005). Fetele tind să obţină rezultate mai bune decât
băieţii la evaluăriJe de lectură şi scriere (Freeman, 2004; Sen et al., 2005).
De fapt, în ansamblu, începând din adolescenţă, fetele obţin rezultate mai bune la
sarcinile verbale care presupun scrierea şi folosirea limbajului; băieţii obţin rezultate
mai bune la activităţile care implică funcţiile vizuale şi spaţiale, utile În matematică şi
ştiinţe exacte. Totuşi, performanţa cantitativă a băieţilor variază mai mult decât a fete-
lor: mai mulţi băieţi obţin scoruri situare la capătul inferior şi la cel superior al scalei.
Aşadar, fetele ca grup au rezultate mai bune la activitatea la clasă la orele de mate-
matică şi fizică, însă băieţii (în general, un eşantion superior) obţin SCOlUrimai bune
la exanri.nările standardizate pentru admiterea la facultate şi la studii postuniversitare
decât băieţii în capacităţile lor şcolare. Le place şcoala ceva mai mult, obţin note mai
bune şi au o probabilitate mai mare de a absolvi liceul şi de a plănni să se înscrie la
facultate şi la studii .postuniversitare sau profesionale şi de a le absolvi. Băieţii. au o
probabilitate mai mare decât fetele fie să obţină rezultate mai slabe decât ar fi de aştep-
tat, să fie repartizaţi în sistemul educaţiei speciale sau de recuperare şi să fie exmatri-
culaţi ori să renunţe la şcoală (Eccles et al., 2003; Freeman, 2004), fie să urmeze
cursuri de performanţă, să se înscrie la cele mai bune facultăţi şi să-şi propună cariere
provocatoare (Eccles et al., 2003).
Care sunt cauzele acestor diferenţe dintre genuri? Răspunsurile sunt complexe. Cerce-
tările indică explicaţii biologice şi de mediu care interacţionează (Halpern et al., 2007).
La nivel biologic, aşa cum am arătat în capitolul 9, creierul masculin şi cel feminin
sunt diferite, şi diferenţele sporesc şi mai mult cu vârsta. Fetele au mai multă materie
cenuşie (corpul celulelor neuronale şi conexiunile Învecinate), dar băieţii au mai multă
materie albă conectoare (mielină) şi lichid cefalo-rahidian, care căptuşesc căile mai
lungi ale transmiterii impulsurilor nervoase. Aceste avantaje conectoare mai mari au
fost corelate cu performanţele vizuale şi spaţiale, utile în matematică şi fizică. În plus,
dezvoltarea materiei cenuşii atinge punctul culminant mai devreme la fetele
adolescente, însă continuă la băieţii adolescenţi. Pe de altă parte, potrivit unor studii,
corpul calos, care face legătura dintre cele două emisfere cerebrale, este mai mare la
fete decât la băieţi, permiţând o procesare mai bună a limbajului. Pe lângă aceasta,
creierul fetelor are emisferele cerebrale mai uniform echilibrate, permiţând o gamă
mai largă de abilităţi cognitive, în timp ce creierul băieţilor ar putea să fie mai
specializat. Creierul băieţilor pare să fie optimizat pentru activitatea Ia nivelul fiecărei
emisfere separat, pe când creierul fetelor pare optimizat pentru activitate între
etnisfere, ceea Ce le permite să integreze sarcinile verbale şi analitice (de emisferă
stângă) cu sarcinile spaţiale şi holistice (de emisferă dreaptă) (Halpern et al., 2007).
Între forţele sociale şi culturale ce influenţează diferenţele dintre genuri se numără
următoarele (Halpern et al., 2007):
• Influenţele căminului: În numeroase culturi, nivelul de educaţie a părinţilor se core-
lează cu rezultatele la matematică ale copiilor lor. Exceptând cazul copiilor de
Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă În adolesceotă 381

ambele sexe excepţional de înzestraţi, gradul de implicare a părinţilor în educaţia
copiilor influenţează performanţa la matematică. Atitudinile de gen şi aşteptările
părinţilor au şi ele un efect.
• Influenţele şcolii: Diferenţele subtile în ceea ce priveşte felul cum se poartă profesorii
cu băieţii şi cu fetele, mai ales la cursurile de matematică şi fizică, au fost dovedite.
Influenţele cartierului: Băieţii obţin avantaje mai mari depe urma cartierelor stimu-
latoare şi sunt afectaţi mai mult de cartierele cu privaţiuni.
Rolurile femeilor şi ale bărbaţilor în societate contribuie la modelarea alegerilor
făcute de fete şi băieţi în ceea ce priveşte disciplinele şcolare şi ocupaţiile.
Influenţele culturale: Studiile. transculturale arată că amploarea diferenţelor de gen
în privinţa performanţelor la matematică variază de la o ţară la alta şi sporeşte spre
sfârşitul giinnaziului. Aceste diferenţe se corelează cu gradul de egalitate între
genuri din fiecare societate.
în ansamblu, ştiinţa începe să găsească răspunsuri la întrebarea nedumeritoare: de
ce abilităţile băieţilor şi cele ale fetelor devin mai diferite la liceu?
Stilurile de parentaj, etnia şi influenţa celor de-o seamă în culturile
occidentale, efectele benefice ale parentajului autoritar continuă să influenţeze rezul-
tatele şcolare în adolescenţă (Baurnrind, 1991). Părinţii autoritari îi îndeamnă pe
adolescenti să cerceteze ambele laturi ale problemelor, le acceptă bucuroşi participarea
la luarea deciziilor în familie şi recunosc că uneori copiii ştiu mai multe decât părinţii.
Aceşti părinţi găsesc un echilibru între pretenţiile pe care le ridică şi propria reacti-
vitate, Copiii lor primesc laude şi privilegii pentru notele bune; notele slabe le aduc
încurajarea de a depune mai mult efort şi oferte de ajutor.
în schimb, părinţii dictatoriali le cer adolescenţilor să nu discute în contradictoriu cu
adulţii şi să nu le pună întrebări şi le spun că "vor şti mai bine când vor fi mari". Notele
bune le aduc avertismentul de a obtine rezultate şi mai bune; notele slabe pot fi pedepsite
prin reducerea banilor de buzunar sau interdicţia de a ieşi din casă. Părinţii permisivi par
indiferenţi la note, nu stabilesc nicio regulă privind televizorul, nu participăla eveni-
mentele de la şcoală şi nici nu-şi ajută copiii la teme, nici nu le verifică. S-ar putea ca
aceşti părinţi să nu fie neglijenţi sau nepăsători; ar putea fi chiar afectuoşi; însă ei pur şi
simplu cred că adolescenţii ar trebui să fie răspunzători pentru viaţa lor.
Cum se explică succesul şcolar al adolescenţilor crescuţi în stilul autoritar? Impli-
carea mai mare a părinţilor autoritari în educaţia şcolară ar putea fi un factor, ca şi
încurajarea de către ei a atitudinilor pozitive faţă de muncă. Un mecanism mai subtil,
concordant cu constatările privind eficacitatea personală, ar putea fi reprezentat de
influenţa părinţilor asupra modului în care copiii explică succesul sau insuccesul.
într-un studiu pe 2 353 de elevi de liceu din California şi Wisconsin, cei care-şi consi-
derau părinţii neautoritari aveau o probabilitate mai mare decât colegii lor de a atribui
notele slabe unor cauze externe sau capacităţii reduse - forţe aflate mai presus de
controlul lor -, şi nu propriilor eforturi. Un an mai târziu, respectivii elevi tindeau să
fie mai puţin atenţi la clasă şi să petreacă mai puţin timp făcându-şi temele (Glasgow
et al., 1997). Aşadar, sentimentul de neajutorare asociat cu parentajul neautoritar poate
deveni o profeţie care se împlineşte în virtutea faptului că a fost făcută, descnrajându-i
pe elevi să -încerce să obţină succese.
În unele grupuri etnice însă, stilul de parentaj poate fi mai puţin important decât
influenţa celor de-o seamă asupra motivaţiei şi rezultatelor şcolare. într-un studiu,
adolescenţii hispanici şi cei afro-americani, chiar şi cei cu părinţi autoritari, au obţinut
rezultate scolare mai slabe decât elevii americani de origine europeană, pe cât se pare
din cauza lipsei sprijinului celor de-o seamă în privinţa performanţelor. şcolare
(Steinberg, Dornbusch şi Brown, 1992). Pe de altă parte, elevii americani de origine
asiatică, ai căror părinţi sunt descrişi uneori ca dictatoriali, obţin note mai mari şi
scoruri mai bune decât elevii de origine europeană la testele de performanţă la mate-
matică, pe cât se pare datorită faptului că atât părinţii, cât şi cei de-o seamă preţuiesc
382 Partea a s-a Adolescenta
i
I
I
performanţa (C. Chen şi Stevenson, 1995). Performanţele şcolare foarte bune ale
multor tineri cu părinţi imigranţi de provenienţă diferită reflectă accentul puternic pus
de familia şi prietenii lor pe succesul şcolar (Fuligni, 1997).
Şcoala Calitatea şcolarizării influenţează puternic rezultatele elevilor. Un gimnaziu
sau un liceu bun.oferă un mediu ordonat şi sigur, resurse materiale adecvate, un corp
didactic stabil şi un sentiment pozitiv de comunitate. Cultura şcolii pune un accent
puternic pe studiu şi stimulează convingerea că toţi elevii pot să înveţe. De asemenea,
oferă posibilitatea activităţilor în afara orelor, care-i ţin pe elevi ocupaţi şi-i împiedică
să intre în bucluc după ore. Profesorii au încredere în elevi, îi respectă şi ţin la ei, au
aşteptări ridicate de la ei, dar şi încredere în propria capacitate de a-i ajuta să reuşească
(Eccles, 2004).
Adolescenţii sunt mai mulţumiţi de şcoală dacă li se permite să participe la sta-
bilirea regulilor şi se simt sprijiniţi de profesori şi de ceilalţi elevi (Samdal şi Dur,
2000) şi dacă programa şi instruirea sunt logice, corespunzător de provocatoare şi
potrivite cu interesele, cu nivelul de aptitudini şi cu nevoile lor (Eceles, 2004). într-o
anchetă privind felul cum elevii îşi percep profesorii, aşteptările mari ale profesorilor
au fost cel mai consecvent predictor pozitiv al obiectivelor şi al intereselor elevilor,
iar feedbackul negativa fost cel mai consecvent predictor negativ al performanţelor
şcolare şi al comportamentului la clasă (Wentzel, 2002).
Adesea, apare o scădere a motivaţiei şi rezultatelor şcolare odată cu trecerea de la
intimitatea şi familiaritatea şcolii primare la mediul mai larg, cu presiuni mai mari şi
J
mai puţin susţinător al gimnaziului sau al prirnilor doi ani de liceu (Eccles, 2004). Din
acest motiv, unele oraşe mari au încercat să elimine tranziţia gimnaziului prelungind
şcoala primară până la clasa a opta inclusiv, ori au unificat unele şcoli gimnaziale cu
licee mici (Gootman, 2007). Unele sisteme şcolare din metropole, cum ar fi cel din
New York, din Philadelphia şi din Chicago, fac experimente cu şcoli mici în care
1
elevii, profesorii şi părinţii formează o comunitate educaţională, unită de o viziune
J
comună asupra educaţiei bune şi, deseori, de o concentrare specială a programei, de
exemplu, asupra muzicii sau studiilor etnice (Meier, 1995; Rossi, 1996),
O altă inovaţie este cea a liceelor pregătitoare pentru facultate - licee mici, perso-
nalizate, de foarte bună calitate, care funcţionează în cooperare cu facultăţilc învecinate.
Combinând atmosfera stimulatoare cu standardele clare şi riguroase, aceste şcoli le
permit elevilor să îndeplinească cerinţele de liceu, plus primii doi ani de facultate ("The
Early College High School Initiative" - "Iniţiativa Colegiu-Liceu", fără dată).
Abandonul şcolar În liceu
J
Deşi numărul tinerilor americani care tenuină liceul este mai mare ca oricând, 3,8% din
liceeni au renunţat la şcoală în anul şcolar 2004-2005 - aceasta, într'o perioadă când
absolvirea liceului este, În general, o cerinţă minimă pentru intrarea În cârnpul muncii.
Elevii de culoare şi cei hispanici au o probabilitate mai mare de abandon decât cei de
origine asiatică, iar elevii din familii cu venit mic au o probabilitate de şase ori mai mare
j
de abandon decât cei din familii cu venit ridicat (Laird, DeBell, Kienzl şi Chapman,
2007). Totuşi, diferenţa rasială/etnică se reduce: între 1990 şi 2005, toate grupurile
minori tare au înregistrat o creştere a procentului de adulţi cu vârsta de la 25 de ani în sus
care au terminat liceul (KewalRamani, Gilbertson, Fox şi Provasnik, 2007).
De ce este mai mare probabilitatea de abandon la adolescenţii săraci şi la cei din
minorităţi? Unul din motive poate fi şcolarizarea ineficace: aşteptările reduse ale
profesorilor sau tratamentul diferit aplicat acestor elevi, mai puţin sprijin din partea
profesorilor decât în şcoala primară şi irelevanţa percepută a programei pentru grupurile
insuficient reprezentate cultural. în şcolile care practică urmărirea abilităţilor, elevii
1
repartizati în sistemul celor cu abilităţi slabe sau în cel care nu urmăreşte continuarea
J
educaţiei la nivel universitar (unde este probabil să fie repartizatitinerii din minorităţi)
au adesea experienţe educaţionale inferioare. Plasaţi alături de colegi la fel de înstrăinaţi,
Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă în adolescenţă 383
I
J.
 ei pot Începe să nutrească sentimente de incompetenţă şi atitudini negative faţă de şcoală
şi să aibă comportamente problematice (Eccles, 2004)~. _
Societatea are de suferit când tinerii nu terrruna şcoala. Cel care abandoneaza
şcoala au o probabilitate mai mare de a fi şomeri sau de a avea venit =. d~ a aju~g,:
să depindă de ajutorul social, de a se implica în activităţi legate de droguri, infracţiuni
implicare activă Implicarea per- şi delincvenţă şi de a avea O sănătate mai şubredă (Laird et al., 2006; NCES, 2001,
sonală in activităţi .şcolare, de
servlclu, de familie sau de alta 2003, 2004.). . .
tipuri.
Un studiu longitudinal care a urmărit 3 502 elevi de cIasa a VIII-a dezav~t~Jaţt
ână la vârsta de adult tânăr indică însemnătatea pe care o poate avea succesull~ liceu
fFinn, 2006). Ca adulţi tineri, cei care terminaseră cu succes liceul aveau_ce.a mai mare
probabilitate de a urma studii universitare, de a avea un loc de. munca ŞI de a .~vea
serviciu în mod constant. Un factor important care-I diferenţia pe absolvenţu de·
succes a fost implicarea activă: "atenţia., interesul, investiţia şi efortul pe care le pun
elevii În munca şcolară" (Marks, 2000, p. 155). La cel mai elementar nivel, lu: phcarea
activă Înseamnă punctulllitatea la ore, a fi pregătit, a asculta profesorul. ş~ a:I raspu~d~,
precum şi respectarea regulilor şcolii. Un nivel supenor _al Implican, ,,?nsta m
participarea la activitatea de la clasă - formularea de Î~treban, luarea miţianver de a
cere ajutorul la nevoie sau efectuarea de proiecte suplimentare. A.mbele. mve.lun ale
implicării active tind să fie răsplătite prin rezultate şcolare POZitIve (Finn ŞI Rock,
1997). încurajările din partea familiei, efectivul nuc al clasei ŞI mediul şcolar cald ŞI
susţinător stimulează implicarea activă.
Pregătirea pentru educaţia superioară sau pentru o meserie
Cum îşi stabilesc tinerii obiective de carieră? Cum decid la ce facultate să se în.scrie
sau, dacă nu, pe ce cale să pătrundă în lumea muncii? Există mulţi factori implicaţi,
între care capacităţile individuale şi personalitatea, educatia, p~ovenienţa SOCI?~?-
nomică şi etnică, sfatul consilierilor şcolari, experienţele de viaţa ŞI ~a1orile societăţu,
Să analizăm unele influente asupra aspiraţiilor educaţionale şi vncaţionale. ApOI vom
examina opţiunile disponibile pentru tinerii care nu intenţi?nează să ur:"eze o
facultate. De asemenea,' vom discuta factorii pro şi contra muncu remuneratem cazul.
elevilor de liceu.
Influenţele asupra aspiraţlilor elevilor Convingerile privitoare la efi~acitatea
personală contribuie la modelarea opţiunilor ocupaţionale pe care le Iau. m calcul
elevii şi la modul în care se pregătesc pentru carieră (Bandura, Barbaranelti, Caprara
şi Pastorelli, 2001; Bandura et al., 1996). în plus, valorile pătinţilor cu privire la
performanţele academice influenţează valorile. şi obiectivele ocupaţlonale ale ado-
lescentilor (Jodl, Michael, Malanchuk, Eccles ŞI Sameroff, 200 1).
În ~iuda flexibiiitătii mai mari a obiectivelor de carieră din prezent, genul - ŞI
stereotipurile de gen :..- continuă să influenţeze alege:i1e vocaţionale (EccIes. et _a:.,
2003). în SUA, fetele şi băieţii au Probabilitate egala de a-şI propune o canera m
domeniul matematicii şi al fizicii. Totuşi, băieţii au o probabilitate mult mat mare de
a obţine diplome de absolvire a facultăţilor de inginerie, fizică şi informatică (NCES,
2001), pe când fetele au în continuare o probabilitate mai mar~ de a alege asistenta
medicală, profesiile din domeniul asistenţei sociale şi pe cele didactice (Eccles et al.,
2003). LucruriIe stau aproximativ la fel în alte ţări industrializate (OECD, 2004).
Sistemul educational în sine ar putea să acţioneze ca frână asupm aspiraţiilor
vocationale. Elevii care pot să memoreze şi să analizeze tind să obţină re~ltate ?une ~a
disciplinele la care predarea solicită aceste abilităţi. Ca ~~e, aceşti ele_VI•ob~
performanţe superioare într-un sistem ce pune accentul pe abl~taţlle la c~ se întâmplă
să exceleze ei. Elevii al căror punct forte este gândirea creau va sau pracuca - sectoare
esenţiale pentru succesul în anumite domenii -. au r~reori oc~ia ~e a. arăta_ce pot fac,:
(Stemberg, 1997). RecunoaŞterea unei g~e m~ lar~ d~ uPu.:' de mtehge~ţa (consultaţi
capitolul 9 din urmă), combinată cu mat multa flexibilitate m predare ŞI in consilierea
384 Partea a s-a Adolescenţa
·1
r
1
pentru carieră, ar putea permite mai multor. elevi să-şi atingă obiec-
tivele educaţionale şi să acceadă la ocupaţia dorită, astfel încât să-şi
poată aduce.contribuţiile de care sunt capabili.
Ghidarea elevilor care nu se îndreaptă spre facultate
. Majoritatea ţărilor industrializate oferă îndrumare elevilor care nu se
îndreaptă spre facultate. Germania, de exemplu, are un sistem de .
ucenicie În cadrul căruia elevii de liceu merg la şcoală cu program
redus şi petrec restul săptărnânii făcând formare la locul de muncă,
plătită şi supervizată de un angajator-mentor.
în Statele Unite lipsesc politicile coordonate care să-i ajute pe
tinerii care nu se îndreaptă spre facultate să treacă cu succes de la
liceu pe piaţa forţei de muncă (Eccles, 2004). Consilierea vocaţională
este orientatăîn general spre tinerii care se îndreaptă spre facultate.
Programele de fonoare vocaţională ce există totuşi pentru absolvenţii
de liceu care nu se înscriu imediat la facultate tind să fie mai putin
cuprinzătoare decât modelul german şi cu legături mai puţin strânse
cu nevoile afacerilor şi ale industriilor. Cei mai mulţi dintre aceşti Deseori, elevii al căror punct forte Cţ)IUIă În g!J.ndirea creativă
tineri trebuie să fie instruiţi la locul de muncă sau la cursurile oferite nu au ocaiia de a arăta de ce sunt ÎIT stare, Predarea şi consili-
de colegiul comunitar. Mulţi dintre ei, necunoscători ai pieţei locu- crea pentru carieră mai j1exibife le-ar putea permite mai
multor elevi să-şi aducă acele contribuţii de care swll capabili.
rilor de muncă, nu-şi formează abilitătile de care au nevoie. Altii
acceptă locuri de muncă mai prejos de capacităţile lor, iar alţii nu-şi ,,
găsesc deloc serviciu (NRC, 1993a).
în unele comunităţi, programele demonstrative ajută la trecerea de la şcoală la
muncă. Acelea care au cel mai mare succes oferă formarea abilitătilor de bază con-
siliere, sprijin din partea celor de-a seamă, rnentorat, ucenicie şi găsirea unui loc de
muncă (NRC, 1993a). în 1994, Congresul aalocat 1,1 de miliarde dolari pentru a ajuta
statele şi guvernele Iocale să elaboreze programe de trecere de la şcoală la muncă, în
parteneriat cu angajatorii. Elevii participanţi şi-au înlbunătăţit rezultatele şcolare şi
rata de absolvire, iar când au pătruns pe piaţa forţei de muncă au avut o probabilitate
mai mare de a-şi găsi serviciu şi au obţinut salarii mai mari decât. elevii care nu
participaseră (Hughes, Bailey şi Mechur, 2001).
Adolescenţii la locul de muncă în Statele Unite, estimativ, 80-90% din ado-
lescenţi sunt angajaţi la· un moment sau altul pe timpul liceului, majoritatea în
domeniul prestării serviciilor şi al vânzării cu amănuntul (Staff, Mortimer şi Uggen,
2004). Cercetătorii nu sunt de acord dacă serviciul cu normă redusă este benefic
pentru elevii de liceu (ajutându-i să-şi dezvolte abilităţi necesare în lumea reală şi o
etică a muncii) ori dăunător (prin faptul că-i distrage de la obiectivele educaţionale şi
.
ocupaţionale pe termen lung).
Unii cercetători sugerează că elevii cu serviciu se împart În două grupuri: cei aflati
pe o traiectorie accelerată spre vârsta adultă şi cei care fac o tranzitie mai lentă
echilibrând activitatea şcolară, serviciul plătit şi activitătile extrascolar~. Cei cu tra:
iectorie accelerată" muncesc peste 20 de ore pe săptămână în timpul liceului şi acordă
prea puţin timp activităţilor de timp liber legate de şcoală. Contactul cu lumea adulti-
lor îi poate duce la consum de alcool şi droguri, activitate sexuală şi comportament
delincvent. Mulţi dintre aceşti adolescenţi au SSE relativ scăzut; ei tind să-şi caute
serviciu cu normă întreagă imediat ce termină liceul şi să nu obţină diplome univer-
sitare. Experienţa intensivă de muncă din timpul liceului le îmbunătăţeşte perspec-
tivele de muncă şi venit după liceu, dar nu şi pe cele de realizare ocupaţională pe
termen lung. La polul opus, cei "echilibraţi" provin adesea din medii mai privilegiate.
în cazul lor, efectele serviciului cu normă parţială par întru totul benefice. Serviciul îi
ajută să dobândească un sentiment de responsabilitate, independentă şi încredere în
sine şi să aprecieze valoarea muncii, dar nu-l deviază de la traiect~ria educatională
(Staff et al., 2004). '
Capitolul 11 Dezvoltarea fIZică şi cognitivă În adolescentă 385
 Aşadar, pentru elevii de liceu care trebuie sau aleg să muncească pe lângă pro- • Puţini adolescenţi practică activităţi fizice intense, Totuşi, imatutitatea emoţională îi poate determina
gramul de şcoală, este mai probabil ca efectele săfie pozitive dacă Încearcă să limiteze regulate. pe adolescenţii mai mari să ia hotărâri mai proaste,
numărul orelor de muncă şi rămân implicaţi în activităţile şcolare, Programele • Mulţi adolescenţi dorm insuficient, deoarece programul comparativ cu adolescenţii mai mici.
şcolar al liceelor nu este slncronlzat cu ritmurile fireşti ale • Vocabularul şi alte aspecte ale dezvoltării Iirnbalulul, mai
educaţionale de cooperare care le permit elevilor să lucreze cu normă redusă în cadrul
programului lor şcolar pot fi deosebit de protectoare (Staff et al., 2(04).
organismului lor.
• Preocuparea faţă de imaginea corpului, mai ales la fete,
ales cele legate de gândirea abstractă, cum ar fi
adoptarea socială a perspectivelor, se lrnbunătătesc în
I
Planificarea vocaţională este, la adolescent, unul din aspectele căutării identităţii.
poate duce la tulburări de alimentatie. adolescenţă. Adoiescsntilor
şi-şi creează propriul dialect.
le plac jocurile de cuvinte
.
1
• Trei tulburări de alimentaţie frecvent întâlnite în
Întrebarea "Cu ce mă voi ocupa?" este foarte apropiată de "Cine voi fi?" Oamenii adolescenţă sunt obezitatea. anorexia nervoasă şi bullmla operaţii formale (371)
care simt că fac un lucru care merită şi îl fac bine au o părere bună despre ei înşişi. nervoasă. Toate trei pot avea efecte grave pe tennen

1
raţionament ipotetico-deductiv (372)
Cei care simt că munca lor nu contează - ori că nu se pricep la ea - ar putea să-şi lung. Anorexia şi bulimia afectează În principal fete şi
cunoaştere declarativa (374)
pună Întrebări despre sensul vieţii lor. O chestiune de primă importanţă ce ţine de ado- femei tinere. Rezultatele tratamentului tind să fie mai
. bune in cazul bulimiei decât in cazul anorexiei. cunoaştere procedurală ·(374)
lescenţă, despre care vom discuta În capitolul 12, este efortul de autodefinire.
• Consumul de substanţe la adolescenţi s-a redus În ultimii cunoaştere conceptuală (374)
ani; totuşi, consumul de droguri incepe adesea când
Reperul 6: Pe ce bază fac eaotcscemn judecăţi morale?
copiii intră in gimnaziu.
• Marijuana, alcoolul şi tutunul sunt drogurile cele mai
pqpulare în rândul acolescentilor. Toate implică riscuri
grave. Foloslrealn scopuri nemedicale a medicamentelor
• Potrivit lui Kohlberg, raţionarea morală are la bază
dezvoltarea sentimentului dreptăţii şi capacităţile
cognitive tot mai bune. Kohlberg a postulat câ
dezvoltarea morală trece de la controlul extern la
J
Rezumat şi termeni-cheie eliberate pe bază de retetă sau fără retetă este o
problemă tot mai serio';'ă. .
standardele lntemaltzate ale societăţll.Jar de alct •.la
codurile morale personale, principiale.
Adolescenţa: o tranziţie

Reperul 1: Ce este ado/escenţa,

ce
În dezvoltare

când debutează,
se incheie şi oporfunităţ; şi riscuri prezintă?
când
• Principalele
producerea
Adrenarhă
semne ale maturităţii sexuale sunt
de spermă ~a baieţi) şi menstruaţia
(356)
(Ia fete).
• lncldenta depresiei
răndul fetelor.
• Principalele
accidentele
creşte "in adolescenţă,

cauze de deces
rutiere, folosirea
[a adolescenţă sunt
armelor de foc si
mai ales in
• Teoria lui Kohlb8rg a fost criticată din mai multe motive,
i~e care ignorarea rolului emoţiilor, al socializării şi al
Indrurnătf din partea părinţilor. Aplicabilitatea slsternulul
lui Kohlberg la femei şi fete şi la oamenii din alte culturi
J
gonadarhă (356) sinuciderea. .
• În maloritatea societăţilor industriale, adolescenţa este decât cea occidentală a fost pusă la Îndoială.
trecerea de la copilărie la vârsta adultă. Ea durează de la caracteristici sexuale primare (357) Îmaginea corpului (364) moralitate preconvenţională (375)
aproximativ 11 ahi la 19-20 de ani. caracteristici sexuale secundare (357) anorexie nervoasă (364) moralitate convenţională (sau moralitataa conformătii
• Începutul adolescenţei este plin de oportunităţi pentru valul de creştere al adolescenţei (358) .bulimie nervoasă (365) cu rolul conventlonan (375)
dezvoltarea fizică, cognitivă şi psihosocială, dar şi de
semenarhă (359) abuz de substanţe (366) moralitate postoonvenţională (sau moralitatea principiilor
riscuri În privinţa dezvoltării sănătoase. Tiparele de
menarhă (359) dependenţă de substanţe (366) morale autonome) (375)
comportament riscant, cum ar fi consumul de alcool,
abuzul de droguri, activitatea sexuală, .irnplicarea În tendinţă seculară (359) Problematica educaţională şi vocaţională
bande şi folosirea armelor de foc, tind să se amplifice pe DEZvOLTAREA COGNITiVĂ
tot parcursul anilor adolescenţei; însă majoritatea tinerilor Creierul adolescentului
Reperul 7: Ce ;nfJuenţe afectează succesele şcolare ale
nu se confruntă cu nicio problemă majoră. Aspecte ale maturării cognitive
Reperul 3: În ce privinţe se dezvoltă creierul in timpul adolescenţi/ar şi planurile şi pregătirile 10r educaţionale şi
adolescenţă (354) adolescenţei şi cum influenţează aceste evoluţii Reperul 5: Prin ce se deosebesc gândirea şi folosirea vocaţionale?
pubertate (354) comportamentul? limbajului la adolescenţi, comparativ cu copiii mai mici? • Convingerile privind eflcacitatea personală, practicile
• Creierul adolescenţilor incă nu este pe deplin matur. • Adolescenţii care ajung În stadiul operaţiilor formale parentale, influenţele exercitate de cultură şi de cei de-o
.J
DEZVOLTAREA FIZiCĂ EI traversează un al doilea val al producţiei sporite de descris de Piaget pot utiliza raţionamentul seamă, genul şi catitatea şcolarizăril influenţează
materie cenuşie, mai ales la nivelullobilor frontali, urmat ipotetico-deductiv. Ei pot să gândească În termeni de performanţele şcotare ale adolescenţilor.
Pubertatea posibilităţi, să se confrunte flexibil cu problemele şi să
de eliminarea celulelor nervoase de prisos. Continuarea • Deşi majoritatea americanilor termină liceul, rata
mielinizării lobilor frontali facilitează maturizarea procesării testeze ipoteze. abandonului şcolar este mai mare în răndul elevilor
Reperul 2: Prin ce schimbări fizice trec adolescenţii şi
cum ii afectează psihic aceste schimbâri?
• Pubertatea este declanşată de modificări hormonale.
Pubertatea durează circa patru ani, debutează, de regulă,
mai devreme la fete decât la băieti si se incheie când
cognitive.
• Adolescenţii procesează
nivelul.amiqdalel,
informaţiile despre emoţii la
pe când adulţii folosesc lobii frontali.
Ca urmare, adolescenţii tind să elaboreze judecăţi mai
• Jntrucât stimularea din mediu joacă un rol important În
atingerea acestui stadiu, nu toţi oamenii devin capabili de
operaţii formale, iar cei care sunt capabili nu le folosesc
întotdeauna.
săraci, al celor hispanici şi al celor alro-americanl.
această diferenţă rasială/etnică
activă in studiu este un factor important al rămânerii
adolescenţilor În şcoală.
Totuşi,
se reduce. Implicarea
1
persoana este capabilă de reproducere; Însă momentul puţin corecte şi mal puţin raţionate. • Stadiul operaţiunilor formale postulat de Piaget nu ia În • Aspiraţiile educaţionale şi vocaţionale sunt influenţate de

1
producerii acestor evenimente variază considerabil. calcul e~oluţiicum ar fi acumularea cunoştinţelor şi mai mulţi factori, Între care eficacitatea personală şi
• Dezvoltarea incompletă a sistemelor corticale frontale
• Atracţia sexuală pare să apară în jurul vârstei de 9-10 ani, care au leg'ătură cu motivaţia, irnpulsivitatea şi depen-
priceperii experte, progresele in materie de procesare a valorile parentale, Stereotipurile de gen au mai puţină
informaţiilor şi dezvoltarea metacognijiei. De asemenea, influenţă decât În trecut.
când glandele suprarenale Îşi sporesc producţia de denţa poate să explice tendinţa adoJescenţilor de a-şi
Piaget a acordat prea puţină atenţie diferenţelor
hormoni. asuma riscuri. • Absolvenţii de liceu care nu se înscriu imediat la facuftate
Individuale, variatlilor de la o sarcină la alta şi rolului
• În timpul pubertăţii, atât băieţii, cât şi fetele traversează pot beneficia de pe urma formării vocaţionale.
Sănătatea fizică şi psihică SITuaţiei.
valul de creştere al adolescenţei. Organele reproductive • Serviciul cu normă redusă pare să aibă deopotrivă efecte
se măresc şi se maturizează;
secundare.
apar caracteristicile
.
• Cu circa 100 de ani În urmă a apărut o tendinţă seculară
sexuale Reperul 4: Care sunt unele probleme de sănătate
frecvent"intâ/nite
preintâmpinate?
În adolescenţă şi cum pot fi
• Cercetările au, decelat modificări structurale şi funcţionale
ia nivelul procesării informaţiilor la adolescenţi. Între
modificările structurale se numără sporirea cunoaşterii
deCiarative, procedurale şi conceptuale şi creşterea
pozitive şi negative asupra dezvoltării educaţionale,
sociale şi ocupaţionale. Efectele pe termen lung tind să
fie cele mai bune când numărul orelor de muncă este
limitat.
1
spre atingerea înălţimii adulte şi a maturităţii sexuale mai • Tn mare măsură, anii adolescenţei sunt ani de relativă volumului memoriei de lucru. Între modificările funcţionale
timpuriu, probabil ca urmare a îmbunătăţirii standardelor implicare activă (384)

I
sănătate. Problemele de sănătate sunt asociate deseori se numără progresul În privinţa raţionării deductive.
de viaţă. cu sărăcia sau cu stilul de viaţă.

J
386 Partea a 5-a Adolescenta Cap~olul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă În adolescenţă 387
 ,,Acest chip din oglindă

mă fixează

vrând să ştie: Cine eşli? Ce vei deveni?

şi ironizându-mă: Nici măcar nu Şlii.

,1 Smerită, mă fac mică şi încuviinţez

iar apoi,

pentru că sunt totuşi tânără,

scot limba."
Eve Merriam, .Donversatton with Myself', 1964

ştiaţi că .. ,
@j În prezent, În Statele Unite, fetele adolescente cu experienţă sexuală
sunt mai numeroase decât băieţii adolescenţi cu experienţă sexuală?

~ Programele de educaţie sexuală care încurajează deopotrivă abstinenţa

,J şi practicile sexuale sigure sunt mai eficace în arnânarea iniţierii
sexuale decât programele axate strict pe abstinenţă?

e Mai mult de 4 din 10 fete adolescente din Statele Unite au fost

însărcinate cel puţin o dată înainte să împlinească 20 de ani?

E1i Majoritatea adolescenţilor afirmă că au relaţii bune cu părinţii?

e Influenta celor de-o seamă atinge apogeul la începutul adolescenţei?

e Adolescenţii care au fost înscrişi În anumite programe de intervenţie

în prima copilărie au o probabilitate mai mică de a deveni delincvenţi
juveniJi, comparativ cu alti tineri dezavantajaţi?

A cestea sunt doar câteva din subiectele interesante şi importante de

care ne vom ocupa în capitolul de faţă. în capitolul Il am analizat
uniifactori fizici şi cognitivi care contribuie la sentimentul de sine al
adolescentului, cum ar fi înfăţişarea şi performanţele şcolare. În acest
capitol, trecem la aspectele psihosociale ale căutării identităţii. Arătăm
cum ajung adolescenţii să se împace cu sexualitatea lor. Vedem cum
se exprimă individualitatea tot mai pregnantă a adolescenţilor în relaţiile
cu părinţii, cu fraţii şi cu cei de-o seamă. Examinăm sursele comporta-
mentului antisocial şi modalităţile de a reduce riscurile în adolescenţă,
în aşa fel Încât ea să fie o perioadă de dezvoltare pozitivă şi de extindere
a posibilităţilor. După ce citiţi şi studiaţi acest capitol, ar trebui să puteţi
răspunde la fiecare din întrebările de Reper de la pagina următoare.

, }
 spune psihologuI. David Elkind (l998, p. 7). Le lipseşte timpul sau prilejul
de a trăi acest moratoriu psihosocial - perioada protejată necesară pentru
Repere pentru studiu construirea unui sentiment de sine stabil.
-_._ _----~_._ ~._----_.__ ._-_ _._---
.._ .. .. _ ..•. .. .._ ......•. _----_ ..... _ ... _ ..... __ ._--_._.- Adolescenţii care rezolvă in mod satisfăcător criza de identitate îşi
dezvoltă virtuteajidelirării: loialitate sustinută, credintă sau sentimentul de
1_ Cum işi formează adolescenţii identitatea şi ce roluri joacă genul şi etnia? a aparţine unei persoane 'dt'agi sau prietenilor şi tovară'şilor. Fidelitatea mai
2. Ce factori determină orientarea sexuală,ce practici sexuale sunt răspândite in poate fi şi identificarea cu un set de valori, o ideologie, o religie, o mişcare
rândul adolescenţilor şi ce-i determină pe unii să aibă comportamente sexuale politică, o activitate creati vă sau un grup etnic (Erikson, 1982).
Fidelitatea este o prelungire a încrederii. În copilâria mică, este impor-
riscante?
tant ca încrederea în alţii să cântărească mai greu decât neîncrederea; în
3. Cum relaţionează adolescenţii cu părinţii, cu fraţii şi cu cei de-o seamă?
adolescenţă, devine important să fii tu însuţi demn de încredere. Adolescentii
4. Care sunt cauzele primare ale comportamentului antlsocial şi ale delincvenţei acordă încrederea lor mentorilor sau persoanelor dragi. Prin împărtăşir~
juvenile şi ce se poate face pentru a reduce aceste riscuri ale adolescenţei? de gânduri şi sentimente, adolescentul îşi clarifică o identitate provizorie,
văzând-o reflectată în ochii persoanelor iubite. Totuşi, aceste intimităti se
---_. __ ._----_. __ ._-- .._---------------- ------- ---- deosebesc de intimitatea matură, care presupune mai multă angajare, 'mai
mult sacrificiu şi mai mult compromis.
Erikson considera că pericolul principal în acest stadiu este confuzia
Căutarea identităţii de identitate sau de rol, care poate să întâ.rzie foarte mult atingerea
Căutarea identităţii - pe care Erikson o definea drept concepţie despre sine coerentă, vârstei adulte la nivel psihic. (EI şi-a rezolvat criza de identitate abia în Faptlll că stăpâneŞte alpinisnilIl. o actill;laft. dijÎl.:ilă.
jurul vârstei de 25 de ani.) Un anumit grad de confuzie a identitătii este fi poate ajuta IN! acest tânăr să-şi evalueze abiliuilile.
alcătuită din obiectivele, valorile şi convingerile faţă de care persoana are o angajare imensele şi dorinţele, Potrivit lui Erikson, acest pro-
fermă _ intră În prim-plan În anii adolescenţei. Dezvoltarea cognitivă le permite firesc. După Erikson, el explică natura aparent haotică a multor cornpor-
ces fi ajută pe adolescenţi să rezolve criw identiuue
adolescenti lor să construiască o "teorie despre sine" (Elkind, 1998). După cum tamente ale adolescenţilor şi timiditatea dureroasă a acestora. Spiritul de versus confuzia identităţii.
sublinia fuikson (1950), efortul adolescentului de a se înţelege pe sine nu este "un fel clică şi neacceptarea diferenţelor, amândouă trăsături distinctive ale
de nelinişte aferentă 'naturizării", ci face parte dintr-un proces sănătos, vital. care se scenei sociale adolescentine, constituie modalităţi de apărare în faţa
identitate Pobivit lui Erikson, o întemeiază pe achiziţiile stadiilor anterioare. - pe incredere, autonomie. iniţiativă şi confuziei de identitate.
concepţie coerenta despre sine, Teoria lui Erikson descrie formarea identităţii masculine ca fiind norma, Potrivit
hărnicie _ şi pune temeliile necesare confruntării cu provocările vârstei adulte.
alcătuită din obiectivele. valorile şi
credintele faţă de care persoana Totusi criza identitătii se rezolvă rareori pe deplin În adolescenţă; problemele ce lui Erikson, bârbatul nu este capabil de intimitate reală decât după ce a ajuns la o
este ferm angajată. privesc identitatea apar în repetate rânduri pe tot parcursul vieţii adulte. identitate stabilă, în timp ce femeile se definesc prin căsnicie şi maternitate (lucru
care se poate să fi fost valabil în mai mare măsură atunci când şi-a formulat Erikson
teoria decât În prezent). Aşadar, spunea Erikson, femeile (spre deosebire de bârbaţi)
Erikson: identitate versus confuzia identităţii îşi formează identitatea prin intimitate. nu înaintea acesteia. După cum vom vedea,
Principala sarcină a adolescenţei, spuriea Erikson (1968), constă în confruntarea cu această orientare rnasculină a teoriei lui Erikson a dat naştere criticilor. Chiar si asa
criza identitate versus confuzia identitătii sau identitate versus confuzia de rol, conceptul de criză de identitate formulat de el a inspirat numeroase cercetări
identitate versus confuzia
identităţii AI cincilea stadiu al pentru a deveni un adult unic, cu un senfunent de sine coerent şi un rol valoros în valoroase.
dezvoltăriipsihosocla!e descris societate. Conceptul de criză de identitate s-a bazat parţial pe experienţa de viaţă a lui
de Erikson. in care adolescentul Erikson. Crescând în Germania ca fiu născut în afara căsătoriei al unei evreice din
încearcă să-şi formeze un
Danemarca, despărţită de primul ei soţ, Erikson nu şi-a cunoscut niciodată tatăl bio- Marcia: starea identităţii - criză şi angajare
sentiment de sine coerent. cere
include rolul pe care il va juca logic. Deşi a fost adoptat la 9 ani de al doilea soţ al mamei sale, un evreu german, Olivia, Isabella, Josh şi Jayden sunt pe punctul de a absolvi liceul. Oii via a cumpănit
in societate. Numit şi identitate medic pediatru, se simţea confuz în privinţa identităţii sale. S-a zbătut o vreme înainte
asupra intereselor şi talentelor ei şi intenţionează să devină inginer. Şi-a redus opţiunile
versus confuzia de rol. să-şi aleagă profesia. Când a venit În Statele Unite, a trebuit să-şi redefinească identi-
în privinţa facultăţii la trei universităţi care oferă programe bune în acest domeniu.
tarea ca imigrant. Toate aceste problematici şi-au găsit ecoul În crizele de identitate pe
IsabeUa ştie exact ce va face cu viaţa ei. Mama sa, lider sindical la o fabrică de
care le-a observat la adolescentii cu dificultăti, la soldatii combatanti si la membrii
mase plastice, a aranjat ca lsabella să intre în programul de ucenicie al fabricii.
grupurilor minoritare (Erikson, '1968,1973; L:J. Friedm';', 1999). ,.
Isabella nici măcar nu s-a gândit să facă altceva.
După Erikson, identitatea se formează pe măsură ce tinerii rezolvă trei probleme
Josh, pe de altă parte, se frâmântă teribil cu privire la viitorul său. Să se înscrie oare
majore: alegerea unei ocupaţii, adoptarea valorilor după care se vor călăuzi şi contu-
la un colegiu comunitar sau să se înroleze în armată? Nu se poate decide ce să facă
rarea unei identităţi sexuale satisfăcătoare.
acum şi nici ce vrea să facă în cele din urmă.
în
copilăria mijlocie, copiii dobândesc abilităţile necesare pentru reuşita în cultura
Jayden n-are deocamdată habar ce vrea să facă, dar nu-şi face griji. Se gândeşte că
lor. Ajunşi adolescenţi, trebuie să găsească moduri de a folosi aceste abilităţi. Când
poate să-şi găsească un serviciu oarecare şi să se decidă În privinta viitorului când va
tinerii au probleme cu alegerea unei identităţi ocupaţionale - sau când le sunt limitate
fi pregătit. '
oportunităţile în mod artificial -, îi pândeşte riscul de comportamente cu consecinţe
Aceşti patru tineri sunt implicaţi în formarea identităţii. Cum se explică diferentele
negative drastice, cum ar fi activitatea infracţională sau sarcina timpurie. stări ale identităţii Termenul lui
Potrivit lui Erikson, moratoriul psihosocial, perioada de pauză pe care o oferă dintre abordările lor şi cum vor influenta aceste diferenţe rezultatul? Potrivit ceice-
Marcia pentru stările dezvoltării
adolescenţa, le permite tinerilor să caute angajamente cărora să le poată rămâne tărilor efectuate de psihologul James E. Marcia (1966, 1980), aceşti elevi se află în eului care depind de prezenţa sau

credincioşi. Multor adolescenţi .Ji se impune cu forţa un statut premarur de adult", patru stări ale identităţii - stări ale dezvoltării eului - diferite. absenţa crizei şi a angajării.

1
Cepitolul 12 Dezvottarea psihosocială In adolescentă 391
390 Partea a S-a Adolescenta
 )
I
j

';:·'pă:~1t\JI),.$~:.d,_ătitU?ine.:~:' ~
'::'::.~i~s~z~f~r~~,Tn,preşterea ::,i'
t', cqpillpr,iri reSPi~gcopiii'"
~.~u _sunt
nu cfi~pOni~iU
-o-,. pe~tru -~.--.,' --~,- -~,

,'~
;~~~~:~~~~~~~~~~.;.:".;.:.;_
.A=~':~,~~~~~:·
.~.:
:~~:::i~~~~t~~:a~;.::
.,.~
.. de: de d~~e,?:.~Lfi.'.~ .: ~ eului,' ~~tpA8ie:-morală,· .~o

".~:~~::: -~~~~"i!!;S~
~.~~ ;,;~~.J~.~i:;~îă, .:
)
l~f~fi:;t;~~~~;;;~t'~~~~*'~*'
:··;:\~t·':"," ';.0-"';'. . ţ,.>:·t>(-~'_,' ·;.'i. ,-;:_~~:.';';::_::'-

, 1
• Moratoriu (criză fără angajare, deocamdată). Josh se află în criză şi se luptă cu moratoriu Stare a identităţii
deciziile. Este vioi, vorbăreţ, încrezător în sine şi scrupulos, dar totodată anxios şi descrisă de Marcia, În cadrul
căreia persoana se află in procesul
temător. Este apropiat de mama sa, dar se opune autorităţii acesteia. îşi doreşte să
de reflectare asupra altemativelor
aibă o prietenă, însă nu a legat deocamdată o relaţie strânsă. Probabil că, în cele (in criză) şi pare să se indrepte
din urmă, va ieşi din criză cu capacitatea de a-şi lua angajamente şi de a face spre angajament.
achiziţia identităţii.
• Difuzia identitătij (fără angajare, fără criză). Jayden nu a cumpănit în mod serios difuzia identităţii Stare a identităţii
asupra opţiunilor şi a evitat angajamentele. Este nesigur de sine şi tinde să nu descrisă de Marcia. caracterizată
de absenţa angajării şi de lipsa
coopereze. Părinţii DU discută cu el despre viitorul său, ci spun că. depinde de el.
cumpănirii serioase asupra
Prin intermediul interviurilor privind starea identităţii (Tabelul 12-1). interviuri Oameni i din această categorie tind să fie nefericiti şi deseori singuratici. aitemativelor.
semistructurate cu durata de 30 de minute, Marcia a diferenţiat patru tipuri de stare a
Aceste categorii nu sunt stadii; ele reprezintă starea dezvoltării identităţii la un
identităţii: achiziţia identităţii, prescriere, moratoriu şi difuzia identităţii. Cele patru
moment dat şi este probabil să se modifice în orice direcţie pe măsură ce tinerii
criză Termenul lu! Marela pentru categorii se deosebesc prin prezenţa sau absenţa crizei şi a angajării, cele două
continuă să se dezvolte (Marcia, 1979). De cele mai multe ori, când privesc în urmă
perioada de luare conştientă elemente pe care Erikson le considera cruci ale pentru formarea identităţii. Marcia a
a deciziilor legate de formarea la viaţa lor, oamenii de vârstă mijlocie identifică o traiectorie de la prescriere la
definit criza ca o perioadă de luare ccnştientă a deciziilor, iar angajarea, ca implicare
identităţii. moratoriu, iar de acolo, la achiziţia identităţii (Kroger şi Haslett, 1991). Aşa cum
personală într-o ocupaţie sau un sistem de credinţe (ideologie). El a decelar relaţii intre
postula Marcia, începând de la sfârşitul adolescenţei, tot mai mulţi oameni se află în
angajare Termenul lui Mareia starea identităţii şi trăsături ca anxietatea, stima de sine, raţionarea morală şi tiparele
pentru implicarea personală Jntr-o starea de moratoriu sau în cea de achiziţie: îşi caută identitatea sau o găsesc. Circa
de comportament. Pornind de la teoria lui Marci •• alţi cercetători au identificat alte
ocupaţie sau Într-un sistem de jumătate din tinerii aflaţi la sfârşitul adolescenţei rămân în starea de prescriere sau de
I ~
Credinţe. variabile de personalitate şi ţinând de familie, corelate cu starea identităţii (Kroger,
difuzie, dar când evoluţia se produce totuşi, ea survine, de regulă, în direcţia descrisă
2003; Tabelul 12-2). Urmează un portret mai detaliat al tinerilor aflaţi în fiecare din
de Marcia (Kroger, 2003). In plus, cu toate că oamenii aflaţi în starea de prescriere par
cele patru stări ale identităţii:
să fi luat hotărâri definitive, de multe ori lucrurile nu stau astfel.
achiziţia identităţii Stare a • Achiziţia !dentităţii (criză ce duce U1 angajare). Olivia şi-a rezolvat criza de
identităţii descrisă de Marcia. identitate. In perioada crizei a dedicat multă reflecţie şi o oarecare luptă emoţională
caracterizată de angajarea faţă problernaticii majore a vieţii ei. A făcut alegeri şi şi-a exprimat angajarea fermă Diferenţe de gen În formarea identităţii
de alegerile tăcute in urma unei
crize - o Perioadă petrecută cu
faţă de ele. Părinţii au încurajat-o să ia singură hotărâri; i-au ascultat ideile şi şi-au Numeroase cercetări sprijină concepţia lui Erikson cum că, în cazul femeilor, identitatea
explorarea altemativelor. spus părerile fără S-<l preseze să le adopte. Cercetările efectuate în mai multe şi intimitatea se dezvoltă împreună. Totuşi, în loc să considere că acest tipar constituie
culturi au arătat că oamenii din această categorie sunt mai maturi şi mai competenţi o abatere de la nonna masculină, unii cercetători sunt de părere că el indică o slăbiciune
prescriere Stare a Identităţii, social decât oamenii aflaţi în celelalte trei (Kroger, 2003; Marcia, 1993). a teoriei lui Erikson, care, susţin ei, se bazează pe conceptele occidentale mascu-
descrisă de Mare/a, ţn cadrul
căreia persoana care nu a • Prescrlere (angajare fără criză). Isabella şi-a luat angajamente nu ca urmare a linocentrice de individualitate, autonomie şi competitivitate. Potrivit lui Carol Gilligan
petrecut timp reflectând asupra explorării opţiunilor posibile, ci acceptând planurile altcuiva pentru viaţa ei. Este (1982, 1987a, 1987b; L.M. Brownşi Gilligan, 1990), sentimentul de sine la femeie se
altemativelor (adică nua trecut mulţumită şi sigură de sine, dar devine dogmatică atunci când i se pun la îndoială dezvoltă nu atât prin atingerea unei identităţi distincte, cât prin crearea de relaţii. Fetele
printr-o criza) se angajează faţă şi 'femeile, spune Gilligan, sejudecă pe baza felului cum îşi îndeplinesc responsabilităţile
de planurile altor oameni pentru părerile. AIe legături familiale strânse, este ascultătoare şi tinde să urmeze un lider
viaţa ei. puternic, ca mama ei, care nu acceptă să fie contrazis. şi a capacităţii lor de a se îngriji de alţii şi de ele însele.

392 Partea a 5-a Adolescenţa Capitolul 12 Dezvoltarea psihosocială in adolescenţă 393

.}
'1
 Unii specialişti în dezvoltare se Întreabă cât de diferite sunt, cu adevărat, traiectoria
masculină şi cea feminină spre formarea identităţii - mai ales în prezent - şi
'i
i suzerează că diferentele individuale ar putea să fie mai importante decât cele de gen

I
,1
oi.
i"
(A~cher, 1993; Mar~ia, 1993). Mai mult chiar, Marcia (1993) argumentează că în
i miezul tuturor stadiilor psihosociale descrise de Erikson se află, pentru bărbaţi şi
L
I pentru femei deopotrivă, O tensiune permanentă între independenţă şi legătură. În
urma cercetărilor asupra stărilor identităţii descrise de Marcia au ieşit la iveală puţine
diferenţe între genuri (Kroger, 2003).
Totuşi, dezvoltarea stimei de sine în adolescenţă pare să sprijine concepţia lui
Gilligan.La băieţi, stima de sine pare să fie legată de lupta pentru realizare individuală,

I pe când la fete, stima de sine depinde mai mult de legăturile cu alţii (Thome şi
Michaelieu, 1996).
Dovezile preponderente sugerează că, în medie, fetele adolescente au stimă de sine
mai scăzută decât băietii adolescenti. însă această constatare a fost controversată. Mai
multe studii recente, de mari pro~rţii au arătat că stima de sine se reduce în adoles-
cenţă, mai rapid la fete decât la băieţi, iar apoi creşte treptat la vârsta adultă. Aceste
schimbări ar putea să se datoreze parţial imaginii corpului şi altor anxietăţi asociate cu
pubertatea şi cu trecerea la girnnaziu şi la liceu (Robins şi Trzesniewski, 2005). Aşa
cum vom vedea, tiparul pare să fie altul în rândul minorităţilor.
Astfel, identitatea rasială/etnică poate să amortizeze tendintele spre scăderea notelor
şi reducerea legăturii cu şcoala la trecerea de la gimnaziu la liceu (Altschul, Oyserman
Factori etniei implicaţi În formarea identităţii şi Bybee, 2006). Pe de altă parte, discriminarea percepută în timpul intrării în
socializare cutturală Practicile
Pentru mulţi tineri din grupurile minori tare, rasa sau etnia sunt esenţiale în formarea adolescenţă poate să împiedice formarea pozitivă a identităţii şi să ducă la probleme
parentale prin care copiii învaţă
idenritătii. Urmând modelul lui Marcia, unele cercetări au identificat patru stări ale de comportament sau la depresie. Factorii protectori sunt parentajul afectuos şi despre moştenirea lor rasială!
implicat, prietenii prosociali şi rezultatele şcolare bune (Brody et al., 2006). etnica şi prin care sunt promovate
identităţii etnice (Phinney, 1998): practicile culturale şi mândrie
Un studiu longitudinal cu durata de trei ani pe 420 de adolescenţi americani
1. Difuză: Juanita şi-a explorat prea puţin sau chiar deloc etnia şi nu înţelege clar culturala.
afro-americani, hispanici şi de origine europeană a urmărit două dimensiuni ale iden-
problematica implicată. tităţii etnice: stima de grup (părerea bună faţă de propria etnie) şi explorarea semni-
2. Prescrisă: Caleb şi-a explorat prea puţin sau deloc etnia, însă are sentimente clare ficaţiei etil iei în propria viaţă. Stima de grup a crescut atât la începutul adolescenţei,
in privinţa --ei. Aceste sentimente pot fi pozitive sau negative. în funcţie de cât şi la jumătatea ei, mai ales în cazul afro-americanilor şi hispanicilor, la care era
iniţial mai scăzută. Explorarea semnificaţiei etniei s-a intensificat doar la jumătatea
atitudinile pe care le-a asimilat acasă.
adolescenţei, ceea ce reflectă, poate, trecerea de la şcolile primare sau gimnaziale de
3. In moratoriu: Erniko a început să-şi exploreze etnia, dar nu-i este clar ce înseamnă cartier, relativ omogene, la liceele cu diversitate cinică mai mare. Interactiunile cu
aceasta pentru ea. membrii altor grupuri etnice pot să stimuleze curiozitatea tinerilor faţă de propria
4. Achiziţionată: Diego şi-a explorat identitatea şi-şi înţelege şi acceptă etnia. identitate etnică (French, Seidman, Allen şi Aber, 2006).
Contrar tiparului caracteristic populaţiei generale, la adolescenţii din minori-
Tabelul 12-3 citează declaraţii reprezentati ve ale unor tineri din minorităţi, aflaţi tăţi - fete şi băieţi deopotrivă -, stima de sine creşte cu vârsta, pctrivit autodecla-
în fiecare din cele patru stări. raţiilor elevilor de la un liceu public din New York. Sprijinul familiei a fost cel mai
Un studiu pe 940 de adolescenţi, studenţi şi adulţi afro-americani a evidenţiat puternic factor implicat în stima de sine, unmat de climatul pozitiv din şcoală I
dovezi pentru toate cele patru stări ale identităţii în fiecare grupă de vârstă. Doar 27% (Greene şi Way, 2005).
i
i
din adolescenţi se aflau în grupul cu identitate achiziţionată, în comparaţie cu 47% din Termenul socializare culturală se referă Ia practicile parentale care-i învaţă pe 1"
studenţi şi 56% din adulţi. Adolescenţii aveau însă o probabilitate mai mare de a se copii despre moştenirea lor rasială sau etnică, promovează obiceiurile şi traditiile
afla în moratoriu (42%), explorând în continuare ce înseamnă să fii afro-american. culturale şi stimulează mândria rasială/etnică si culturală. Adolescentii care au trăit
Dintre adolescenţi, 25% seaflau în prescriere, având faţă de identitatea afro-americană experienţa socializării culturale tind să aibă o 'identitate etnică mai puternică şi mai
sentimente bazate peeducaţia primită în familie. Toate aceste trei grupuri (cu identitate pregnant pozitivă decât cei care nu au trăit-o (Hughes el al., 2006).
achiziţionată, în moratoriu şi în prescriere) au declarat o atitudine mai pregnant
pozitivă faţă de identitatea afro-americană, comparativ cu cei 6% din adolescenţi în
difuzie (care nici nu erau angajaţi, nici nu explorau). Cei aflaţi în starea de achiziţie, Sexualitatea 1
indiferent de vârstă, aveau probabilitatea cea mai mare de a considera că rasa joacă un
rol central în identitatea lor (Yip, Seaton şi Sellers, 2006). A te considera fiinţă sexuală, a-ţi recunoaşte propria orientare sexuală, a-ţi accepta [
Un alt model se concentrează asupra a trei aspecte ale identităţi i rasiale/etnice: impulsurile sexuale şi a-lega ataşamente romantice sau sexuale - toate acestea fac 1
legătura cu propriul grup rasial/etnic, conştientizarea rasismului şi realizarea incor- parte din găsirea identităţii sexuale. Conştientizarea sexualităţii este un aspect
porată, credinţa că realizarea academică face parte din identitatea de grup, Un studiu iinportant al formării identităţii şi influenţează profund imaginea de sine şi relaţiile.
longitudinal pe tineri minoritari cu venit scăzut a arătat că toate cele trei aspecte ale
identităţii par să se stabilizeze şi chiar să se amplifice uşor spre jumătatea adolescenţei.
Deşi, acest proces este activat pe cale biologică, expresia lui este parţial definită
cultural. I
1
394 Partea a o-a Adolescenţa Capitolul 12 Dezvoltarea psihosocială in adolescentă 395
 că au făcut acest lucru în ultimul an (Mosher, Chandra şi Jones, 2005). Stigrnatul
social poate să imprime subiectivitate autodeclaraţiilor de acest fel, ducând la subesti-
marea incidenţei homosexualitării şi a bisexualităţii.

Originea orientării sexuale Multe cercetări privind orientarea sexuală s-au con-
centrat asupra Încercărilor de a explica hornosexualitatea. Deşi cândva era considerată
boală psihică. mai multe decenii de cercetare nu au găsit nicio asociere Între orientarea
homosexuală şi problemele afective sau sociale - cu excepţia celor ce par a fi cauzate
de felul cum sunt trataţi homosexualii de către societate, cum ar fi tendinţa spre
depresie (APA, fără dată; C.l. Patterson, 1992, 1995a, 1995b). Aceste rezultate au
determinat comunitatea psihiatrică să înceteze, în 1973, să mai clasifice homosexuali-
tarea ca tulburare psihică.
Orientarea sexuală pare să fie cel puţin parţial genetică (Diamondşi Savin- Williams,
2003). Prima scanare deplină a întregului genom în vederea orientării sexuale mascu-
line a identificat trei porţiuni de ADN pe cromozomii 7, 8 şi 10 ce par a fi implicate
(Mustanski et al., 2005). Totuşi, întrucât gemenii identici nu sunt perfect concordanţi
în ceea ce priveşte orientarea sexuală, este posibil ca alti factori în afara celor genetici
să joace la rândul lor un rol (Diamond şi Savin-Willi~s, 2003). în rândul a peste 3
800 de perechi de gemeni suedezi de acelaşi sex, factorii necomuni din mediu au
justificat in proporţie de circa 64% diferenţele individuale de orientare sexuală.
Genele au justificat circa 34% din variaţia la bărbaţi şi 18% la femei. Influenţele
familiale comune au justificat circa 16% din variaţia lafemei, dar nu au avut niciun
Atitudiniiefaţă de sexualuate s-au iiberaluat În Statele Unite în ultimii 50 de UlU. A:e.~tcll~enl i~c1udt!.
acceptarea mai jă{işă a activităţii sexuale şi declinul smndardutui dublu coofocm caruta barballl au mal
efect la bărbaţi (Lângstrorn, Ralunan, Carlstrom şi Lichtenstein, 2(08).
multă libertate sexuală decât femeile. Cu cât un bărbat are mai mulţi fi.• ţi biologici mai mari, cu atât este mai probabil să
fie homosexual. Într-o analiză pe 905 bărbaţi şi fraţii lor biologici, adoptivi sau vitregi,
singurul factor semnificativ pentru orientarea sexuală a fost numărul de băieţi născuţi
În secolul XX, schimbarea majoră în ceea ce priveşte atitudinile sexuale şi compor- de mama bărbatului. Fiecare frate biologic mai mare a sporit cu 33% probabilitatea
J
tamentul sexual survenită în Statele Unite şi in alte ţări industrializate a determinat hornosexualităţii la un frate mai mic. Acest fenomen poate fi o reacţie cumulativă de
acceptarea la scară mai largă a sexului înainte de căsători~, a h~om~se~ualităţii şi ~ tip imuoitar la prezenţa fetuşilor masculini succesivi în uter (Bogaert, 2006).
,1 altor forme de activitate sexuală anterior dezaprobate. Odata cu raspandirea acces ulm Studiile de imagistică au decelat asemănări izbitoare de structură şi funcţionare
la internet, sexul ocazional cu cunoştinţe trecătoare din spaţiul virtual, care se ~~o~ cerebrală între homosexuali şi heterosexualii de sex opus. Creierul bărbaţilor homo-
prin intermediul camerelor de chat online sau pe site-urile de întâlnir~ pentru cehbatan sexuali şi cel al femeilor heterosexuale sunt simetrice, in timp ce la lesbiene şi la bărbaţii
a devenit mai frecvent. Telefoanele mobile, e-mailul ŞI rnesagena mstantanee fac ca heterosexuali, emisfera dreaptă este ceva mai mare. De asemenea la homosexuali şi
adolescentilor să le fie uşor să pună la cale aceste cunoştinţe cu străini rară prezenţă lesbiene, conexiunile de la nivelul amigdalei, nucleu cerebral implicat în emoţii, sunt
fizică, la adăpost de privirea cercetătoare a adulţilor. Toate aceste schimbări au dat tipice pentru sexul opus (Savic şi Lindstrom, 2008). Un cercetător a anunţat existenţa
naştere unor griji sporire cu privire la asumarea de riscuri sexuale. Pe de altă parte, unei diferenţe în ceea ce priveşte mărimea hipotalamusului, structură cerebrală care
epidemia de SIDA i-a determinat pe mulţi tineri să se abţină de la activitatea sexuală guvernează activitatea sexuală, la bărbaţii heterosexuali şi la cei homosexuali (LeVay,
in afara relaţiilor stabile sau să aibă practici sexuale mai sigure. 199 1). în studiile de imagistică cerebrală privind feromouii," mirosuri ce atrag parteneri,
mirosul transpiraţiei masculine a activat hipotalamusuJ bărbaţilor heterosexuali tot atât
de mult ca la femeile heterosexuale. în mod similar, femeile lesbiene şi bărbaţii
Orientarea sexuală şi identitatea sexuală
heterosexuali au reacţionat mai puternic la feromonii feminini decât la cei masculini
orientare sexuală Oanaflzarea
Deşi prezentă şi la copiii mai mici, orientarea sexuală a persoanei devine, în general, (Savic, Berglund şi Lindstrom, 2005; Savic, Berglund şi Lindstrom, 2006). Totuşi,
consecventă a interesului sexual, o chestiune presantă în adolescenţă - dacă acea persoană va fi atrasă sexual în mod aceste diferente ar putea să fie un efect al homosexualităţii, 'şi nu o cauză. .
romantic şi afectiv fie in manieră consecvent de persoane de sex opus (heterosexuală). de acelaşi sex (homosexuală) sau
heterosexuată.fie in manieră de ambele sexe (bisexuală). Heterosexualitatea predomină in aproape toate cultunle Dezvoltarea identităţii homosexuale şi a celei btsexuale În ciuda accep-
homosexuală, fie in manieră
cunoscute din întreaga lume. Incidenţa orientării hornosexuale variază _mult. In func.!i: tării mai mari a homosexualităţii În Statele Unite, mulţi adolescenţi care se identifică
bisexuală.
de modul în care este măsurată - prin atracţia sau excitaţia sexuala sau romantica . în mod făţiş ca homosexuali, lesbiene sau bisexuali se simt izolaţi într-un mediu ostil.
(ca în definiţia pe care am dat-o mai sus) sau prin componamenlUl se.'mal ori pri~ Ar putea fi ţinta discriminării sau a violenţei. Alţii ezită să-şi dezvăluie orientarea
idenritatea sexuală -, rata nomosexualitătii În rândul populaţiei amencane variaza sexuală, chiar şi În faţa părinţilor, de teama dezaprobării puternice sau a unei rupturi
între 1% şi 21 % (Sa vin- Williams, 2(06). in" familie (Hillier, 2002; CJ. Patterson, 1995b). Ar putea să aibă dificultăţi in a întâlni
Numeroşi tineri au una sau mai multe experiente bomosexuale, însă experienţele şi identifica posibili parteneri de acelaşi sex (Diamond şi Savin- Williams, 2003).
izolate sau chiar atractiile sau fanteziile ocazionale nu determină orientarea sexuală. Nu exista o traiectorie unică spre dezvoltarea identităţii şi a conduitei homosexuale,
într-o anchetă la scară 'natională, 4,5% din băieţii cu vârsta între 15 şi J 9 ani şi 10,6% lesbiene sau bisexuale. Din cauza lipsei de modalităţi acceptate social de a-şi explora
din fetele din aceeaşi grupă de vârstă au declarat că au avut cel puţin un contact sexual sexualitatea, multi adolescenti homosexuali şi lesbiene se confruntă cu confuzia
cu un partener de acelaşi sex, dar numai 2,4% din băieţi şi 7,7% din fete au declarat identităţii (Sieving, Oliphant şi Blum, 2002). Homosexualii, lesbienele şi bisexualii

Capitolul 12 Dezvoltarea psihosccială În adclescenţă 397

396 Partea a s-a Aoolescenţa
 tineri care nu reuşesc să-şi formeze grupuri de omologi cu aceeaşi orientare sexuală ar
putea să se lupte cu recunoaşterea atracţiei faţă de acelaşi sex (Bouchey şi Furman,
2003; Furman şi Wehner, 1997).
Comportamentul sexual
Potrivit anchetelor naţionale, 77% din tinerii americani fac sex Înainte să împlinească
20 de ani. Procentul a rămas relativ neschimbat de la jumătatea anilor 1965, când au
fost introduse contraceptivele orale (Fi ner, 2007). Fata obişnuită are primul contact
sexual la 17 ani, băiatul obişnuit la 16 şi aproximativ un sfert din băieţi şi fete declară
că au avut contact sexual în jurul vârstei de 15 ani (Klein şi Comisia AAP pentru
adolescenţă, 2005). Tinerii afro-americani şi cei hispanici tind să-şi înceapă activitatea
sexuală mai devreme decât cei albi (Fundaţia Kaiser pentru familie, Hoff, Greene şi
Davis, 2003). Deşi, istoric, băieţii adolescenţi au avut o probabilitate mai mare decât
fetele adolescente de a avea experienţă sexuală, tendinţele se modifică. În 2002, 49%
din băieţii şi 53% din fetele cu vârsta între 15 şi 19 ani au declarat că au avut COntact
sexual vaginal (Mosher et al., 2005).
Asumarea de riscuri sexuale Două motive majore de îngrijorare în ceea ce
priveşte activitatea sexuală a adolescenţilor sunt riscul de a contracta boli cu trans-
mitere sexuală (BTS) şi, în cazul activităţii heterosexuale, riscul de sarcină Pericolul
cel mai mare îi vizează pe tinerii care-şi încep activitatea sexuală devreme, au mai
mulţi parteneri, nu folosesc cu regularitate mijloacele contraceptive şi au informaţii
inadecvate - sau eronate - despre sex (Abma et al., 1997). Alţi factori de risc sunt
traiul într-o comunitate dezavantajată socio-economic, consumul de substanţe, com-
portamentul antisocial şi întovărăşireacu tineri cu comportamentdeviant. Supravegherea
de către părinţi poate contribui la reducerea acestor riscuri (Baumer şi South, 2001;
Capaldi, Stoolmiller, Clark şi Owen, 2002).
De ce devin unii adolescenţi activi sexual la o vârstă fragedă? Ajungerea timpurie
la pubertate, sărăcia, rezultatele şcolare slabe, lipsa obieeti velor academice şi de
carieră, antecedentele de abuz sexual sau de neglijare din partea părinţilor şi tiparele
culturale sau familiale de experienţă sexuală timpurie pot să joace un rol (KIein şi
Comisia AAF pentru adolescenţă, 2005). Absenţa tatălui, mai ales la începutul vieţii,
este un factor important (Ellis et al., 2003). Adolescenţii care au o relaţie apropiată şi
caldă cu mama au o probabilitate mai mare de a amâna activitatea sexuală, la fel şi cei
care percep faptul că mama dezaprobă această activitate (Jaccard şi Dittus, 2000;
.Sieving, McNeely şi Blum, 2000). Alte motive oferite de adolescenţi pentru faptul că
încă nu au făcut sex sunt faptul că ar fi contrar religiei sau moralei lor şi faptul că nu
vor să se confrunte cu o sarcină (Abma, Martinez, Mosher şi Dawson, 2004).
Una dintre cele mai puternice influenţe este percepţia normelor grupului de egali.
Tinerii se simt deseori presaţi să se implice în activităţi pentru care nu se simt pregătiţi.
într -o anchetă reprezentativă la nivel naţional, aproape o treime din tinerii între 15 şi
17 ani, mai ales băieţi, a afirmat că a fost presată să facă sex (Fundaţia Kaiser pentru
familie et al., 2003).
în rândul tinerilor americani de origine asiatică, băieţii heterosexuali şi homosexuali
îşi încep activitatea sexuală mai târziu decât cei albi, afro-americani şi hispanici. Acest
tipar al amânării activităţii sexuale poate să reflecte presiunea culturală puternică de a
rezerva sexul pentru căsătorie sau pentru vârsta adultă şi apoi de a avea copii care să
ducă mai departe numele de familie (Dube şi Savin-Williams, 1999).
Pe măsură ce adolescenţii americani au devenit mai conştienţi de riscurile pe care le
implică activitatea sexuală, procentul celor care au avut contact sexual a.scăzut, mai ales
în rândul băietilor (Abma et al., 2004). Totuşi, formele necoitale de activitate sexuală geni-
tală, cum ar fi 'sexul oral şi anal şi masturbarea reciprocă, sunt răspândite. Mulţi adolescenţi
heterosexuali nu consideră că aceste activităţi sunt.sex", ci doar înlocuitori sau precursori
ai sexului, ori chiar abstinenţă (Remez, 2000). Într-o ancbetă naţională, puţin peste
398 Partea a 5-a Adolescenţa
jumătate din adolescenţi, băieţi şi fete, au declarat că au Tacut sau li s-a Tacut sex oral -
mai mulţi decât cei care avuseseră contact sexual vaginal (Mosher et al., 2005).
Folosirea .mijloacelor contraceptive Folosirea mijloacelor contraceptive în
rândul adolescentilor a crescut fată de 1990. Într-o anchetă, circa 83% din fete si 91 %
din băieţi au afir~at că au folosit contracepţia ultima dată când au făcut sex (Abma
et al., 2004). Adolescenţii care, în prima lor relaţie, amână contactul sexual, discută
despre contracepţie înainte să facă sex sau folosesc mai mult de o metodă contracepti vă
au o probabilitate mai mare de a folosi contraceptive în mod consecvent pe tot par-
cursul acelei relaţii (Manlove, Ryan şi Franzetta, 2003).
Cea mai bună protecţie pentru adolescenţii activi sexual este folosirea regulată a
prezervativului, care conferă un anumit grad de protecţie împotriva lTS şi împotriva
sarcinii. Folosirea prezervativului a sporit în ultimii ani, la fel şi cea a contraceptivelor
orale şi a noilor metode honnonale şi injectabile de contracepţie sau a unei combinaţii
de metode (Abma et al., 2004). Totuşi, în 2003, numai 63% din elevii de liceu activi
sexual au declarat că au folosit prezervativ ultima dată când au avut contact sexual.
Adolescenţii care încep să utilizeze contraceptive eliberate pe bază de reţetă renunţă
adesea la prezervativ, rară să-şi dea seama că astfel rămân neprotejaţi în faţa ITS
(Klein şi Comisia AAP pentru adolescenţă, 2005).
De unde obţin adolescenţii informaţii despre sex? Adolescenţii îşi obţin
informaţiile despre sex în principal de la prieteni, de la părinţi, din orele de educaţie
sexuală de la şcoală şi din mass-media (Fundaţia Kaiser pentru familie et al., 2003).
Adolescenţii care pot să discute despre sex cu fraţii mai mari, dar şi cu părinţii au o
probabilitate mai mare de a avea atitudini pozitive faţă de practicile sexuale mai sigure
(Kowal şi Pilee, 2004).
Începând din 1998, programele americane de educaţie sexuală finanţare la nivel
federal şi statal care pun accent pe abţinerea de la sex până la căsătorie ca fiind cea
mai bună sau singura opţiune au devenit răspândite (Devaney, lobnson, Maynard şi
Trenholm, 2002). S-a constatat Însă că programele care încurajează abstinenţa, dar
vorbesc totodată despre prevenirea ITS şi desprepracticile sexuale mai sigure pentru
tinerii activi sexual întârzie începerea vieţii sexuale şi sporesc folosirea contracepti velor
(Comisia AAP pentru aspectele psihosociale ale sănătăţii copilului şi familiei şi
Comisia pentru adolescenţă, 2001).
Totuşi, unele programe şcolare promovează abstinenţa ca fiind singura opţiune, deşi
nu s-a demonstrat că orele de educaţie în care se discută numai despre abstinenţă ar întârzia
activitatea sexuală (Comisia AAF pentru aspectele psihosociale ale sănătăţii copilului şi
familiei şi Comisia pentru adolescenţă, 2001; Satcber, 2001; Trenholm et al., 2(07). în
mod similar.jurămăntul de virgioitate are doar o eficacitate limitată (Beannan şi Bruckner,
200 1). Deşi mai mult de 4 din 5 adolescenţi declară că au fost instruiţi oficial cum să spună
nu sexului, numai 2 din 3 au fost învăţaţi despre contracepţie. Doarjumătate din fetele între
18 şi 19 ani şi o treime din băieţii de aceeaşi vârstă spun că au discutat cu un părinte despre
contracepţie înainte să împlinească 18 ani (Abma el al., 2004).
Din păcate, numeroşi adolescenţi îşi obţin o mare parte a educaţiei sexuale din
mass-media, care asociază activitatea sexuală cu distracţia, emoţiile intense, competiţia,
pericolul sau violenta şi prezintă rareori riscurile sexului neprotejat într-un studiu
longitudinal cu durata de doi ani pe tineri cu vârsta între 12 şi 14 ani, expunerea la o
cantitate consistentă de materiale mass-media cu continut sexual a accelerat
probabilitatea actului sexual timpuriu la elevii albi. Adolescenţii de coloare au părut
să fie influenţaţi în mai mare măsură de aşteptările părinţilor şi de comportamentul
prietenilor lor (l.D. Brown et al., 2006).
Bolile cu transmitere sexuală (BTS)
infecţii cu transmitere sexuală
Bolile cu transmitere sexuală (BTS), numite uneori infecţii cu transmitere sexuală (ITS) Infecţii transmise prin contact
(ITS), sunt infecţiile răspândite prin contact sexual. Tabelul 12-4 prezintă succint unele sexual.
1
Capitolul 12 Dezvoltarea psihosocială În adolescenţă 399
, \

,l
, \
; mai des oprite cu ajutorul tratamentelor amivirale, între care inhibitorii de protează
BTS frecvent întâlnite: cauzele acestora, simptomele cele mai frecvente, tratamentul
şi consecinţele.
Estimativ, 3,2 milioane de fete adolescente din SUA - circa una din 4 dintre cele
cu vârsta între 14 şi 19 ani - are cel puţin o ITS, potrivit unui studiu reprezentativ
multor parteneri cu grad mare de risc; nefolosirea prezervativului sau folosirea lui
neregulată şi incorectă, iar în cazul femeilor, tendinţa de a face sex. cu parteneri mai
mari ca vârstă (CDC, 2000b; Forhan et al., 2OD8).
La fetele adolescente este foarte probabil ca ITS să evolueze fără a fi depistat. La un
singur contact sexual fără protecţie, cu un partener infectat, fata are risc de 1% de a se
infecta cu IDV, risc de 30% de a se infecta cu herpes simplex şi risc de 50% de a se
îmbolnăvi de gonoree (Institutul Alan Guttmacher [Alan Guttmacher Institute - AGI],
1999). Deşi adolescenţii tind să considere că sexul oral este mai puţin riscant decât
contactul sexual genital, pe această cale se pot transmite mai multe 1TS, îndeosebi
gonoreea faringiană (Rernez •.20oo).
Cea mai răspândită ITS, care afectează 18,3% din tinerii între 14 şi 19 ani, este
virusul papilloma uman (HPV) sau condiJomatoza, principala cauză de cancer de col
uterin la femei. În rândul fetelor cu trei sau mai mulţi parteneri, riscul creşte la 50%
(Forhan et al., 2008).
Cele mai răspândire ITS vindecabile sunt chlamidia şi gonoreea, Dacă nu sunt
depistate şi tratate, aceste boli pot determina probleme grave de sânătate, între care, la
femei, boala inflamatorie pelviană (BIF), o infecţie abdominală gravă în Statele
Unite, aproape una din 10 fete adolescente şi 1 din 5 băieti adolescenti sunt afectati
fie de chlamidia, fie de gonoree, fie de ambele (CDC, 2000b; Forhan ei al., 2008). '
Herpesul simplex genital este o afecţiune cronică, recurentă, deseori dureroasă şi
extrem de contagioasă. Poate fi fatală în cazul persoanelor cu o deficientă a sistemului
imunitar sau în cazul bebeluşului nou-născut al unei mame la care boal~ este activă la
momentul naşterii. Incidenta bolii a crescut dramatic în ultimele trei decenii. Hepatita
B rămâne o ITS importantă, în ciuda faptului că există, de peste 20 ani, un vaccin
preventiv. Răspândită la tineri este şi trichomoniaza, o infecţie parazitică ce poate fi
transmisă prin intermediul prosoapelor şi costumelor de baie umede (Weinstock,
Berman şi Cates, 2004). .
Virusul imunodeficienţei umane (lllV), care provoacă SIDA, se transmite prin
lichidele corporale (în principal, prin sânge şi spermă), de obicei prin folosirea în comun
a acelor intravenoase pentru droguri sau prin contactul sexual cu un partener infectat.
Virusul atacă sistemul imunitar al organismului, făcând ca persoana să fie vulnerabilă la
O varietate de boli fatale. Simptomele SIDA, între care se numără oboseala extremă,
febra, inflamaţia ganglionilor limfatici, pierderea în greutate, diareea şi transpiraţia
nocturnă, ar putea să nu apară decât după şase luni până la zece ani de la infeetare.
La nivel mondial, din cele 4,1 milioane de cazuri noi de infectare cu IDV, circa
jumătate apare la tineri cu vârsta între 15 şi 24 de ani (WHO Joint Uaited Nations
Programme on HIV IAIDS - UNAIDS, 2006). În Statele Unite, peste un sfert din
numărul estimat de 1039000-1 185000 de persoane care trăiesc cu HIV sau SIDA au
fost infectate în adolescenţă (CDC, 2OD7a; Fundaţia Kaiser pentru familie et al., 2003).
În prezent, SIDA este incurabilă, dar infecţiile core late care provoacă decese sunt tot
(Palella et al., 1998; Weinstock el al., 2004). Un studiu efectuat în Danemarca a arătat
că pacienţii tineri cu HIV au o medie estimată a supravieţuirii de peste 35 de ani (Lohse
et al., 2(07). în mod ironic, acest progres ar putea să le dea adolescenţilor activi sexual
mai puţine motive de a-şi lua măsuri de precauţie când fac sex, ca urmare a faptului că
reduce frica de HIV. După ce a rămas constantă timp de trei ani, cifra estimată a noilor
infectări cu IDV la tinerii americani cu vârsta între 15 şi 19 ani a înregistrat un salt de
20%, ajungând la I 213 cazuri in 2OD5 (CDC, 2OD7a).
Întrucât este posibil ca simptomele să apară abia după ce boala progresează până
la punctul în care determină complicaţii grave pe termen lung, depistarea timpurie este
importtmtă. Acţiunile de triaj 'şi tratament regulate, organizare la nivelul şcolilor,
împreună cu programele care promovează abţinerea de la activitate sexuală sau
amânarea acesteia, luarea deciziilor în mod responsabil şi accesul facil la prezervative
pentru tinerii activi sexual pot contribui la controlarea răspândirii BTS (Comisia

,1 la nivel naţional (Forhan et al., 2008). Principalele motive ale incidenţei ITS la
adolescenţi sunt activitatea sexuală timpurie, care creşte probabilitatea existenţei mai
AAP pentru adolescenţă, 1994; AGI, 1994; Cohen, Nsuami, Martin şi Farley, 1999;
Rotheram-Borus şi Futterman, 2000).

CapitolLĂ12 DezvoHarea psihosocială în aooescentă 401

400 Partea a s-a Adolescenţa
 Nu există dovezi cum că educaţia privind utilizarea şi dispo- Copiii mamelor adolescente mai înstă .rite pot fi şi ei în .~ 180
nibilitatea prezervativelor contribuie la sporirea activităţii sexuale
(Klein şi Comisia AAP pentru adolescenţă, 2005).
pericol. în răndul a peste 134000 de fete şi femei albe, cea mai
mare parte din clasa mijlocie, cele cu vârsta între 13 şi 19 ani
=
(!)

:150
170
160

Sarcina şi naşterea În adolescenţă

O dată Înainte să împlinească 20 de ani. în Statele Unite, peste
jumătate (51 %) din adolescentele însărcinate ajung să nască, iar
Filmui de cinema Juna prezintă o odoiescentă care se confruntă
cu o sarcină neprogromată. Spre deosebire de finalui fericit at
filmului. in realitate, sarcinile in cdotescenşă OII de multe ori
consecinţe negative.
[,
asiatică (Martin, Hamilton et al., 2006). De asemenea, adolescentele americane au o
\'
probabilitate mai mare de a rămâne Însărcinate şi de a naşte decât adolescentele din
aveau o probabilitate mai mare decât cele cu vârsta Între 20 şi
24 de ani de a avea copii cu greutate mică la naştere, chiar şi ,~ 120
~~~g
atunci când mama era căsătorită. bine educată şi beneficiase de iO 110
Peste 4 din 10 adolescente americane au fost însărcinate cel putin
îngrijire prenatală adecvată Se pare că îngrijirea prenatală nu ~ 100
5 90
poate să compenseze întotdeauna dezavantajul biologic de a fi
·ii 80
născut de o fată aflată Încă în creştere, al cărei organîsm ar
35% aleg să întrerupă sarcina. Restul de 14% din sarcinile la ado-
putea să concureze pentru nutrienţii vitali cu fetusul aflat în
§e ~
lescente se încheie plin avort spontan sau naştere rară viaţă (KIein 'O 50
dezvoltare (Fraser et al., 1995).
şi Comisia AAF pentru adolescenţă, 2005). § 40
Reducerea constantă a cazurilor de activitate sexuală timpurie Este probabil ca mamele adolescente necăsătorite şi fami- ~ 30
liile lor să aibă de suferit în plan financiar. Legile privind ~ 20
şi de sex cu mai mulţi parteneri şi sporirea folosirii contraceptivelor
pensia alimentară sunt aplicare sporadic, sumele fixare de ~ 10
au fost însoţite de O diminuare substanţială a sarcinilor în CI: O
adolescenţă. în 2004, rata sarcinilor în adolescenţă a scăzut la 72,2 tribunal sunt adesea insuficiente şi mulţi taţi tineri nu-şi pot 1990 1992 t 994 1996 1998 2000 2002 2004
la l 000 de fete, cea mai mică rată raportată Începând din 1976. permite să le plătească (Comisia AAF pentru adolescentă, Anul
Totuşi, rata naşterilor la tinerele americane cu vârsta între 15 şi 1999). Părinţii necăsătoriţi cu vărsta sub 18 ani sunt eligib'ili Figura 12-1
19 ani, care atinsese între 1991 şi 2005 o cotă inferioară record, pentru asistenţă publică numai dacă locuiesc împreună cu TendinţeCein ceea ce priveşte rata
40,5 naşteri vii la 1000 de fete, a crescut uşor, la 41,1 %, în 2006 părinţii lor şi merg la şcoală. sarci1ii, a naşteri şi a avatulul in
(Ventura, Abma, Mosher şi Henshaw, 2008; Figura 12-1). Toate Mamele adolescenre au o probabilitate mare de a abandona şcoala si de a avea adolescenţă, pe vârste, S1atele
Unite, '990-2004. Rata sarclnii, cea
trei ratele s-au redus mai mult la adolescentele mai tinere (între sarcini repetate. Este posibil ca ele şi partenerii lor să nu aibă maturitatea: abilitătile si
a naşterii şi cea a avortului provocat
15 şi 17 ani) decât la cele de 18 şi, respectiv, 19 ani. sprijinul social necesare pentru a fi părinţi buni. La rândullor, copiii acestor părinţi
la fetele cu vârsta intre 15 şi 19 ani
Deşi reducerea numărului sarcinilor şi al naşterilor În ado- tind să aibă probleme de dezvoltare şi şcolare, să sufere de depresie, să practice abuzul
au inregistrat o tendinţă cescen-
lescenţă s-a înregistrat în toate grupele de populaţie, rata naşterilor de substanţe şi să-şi înceapă devreme activitatea sexuală, să participe la activităţi ale dentă începând din 1990 şi au atins
a scăzut cel mai mult la adolescentele de culoare - cu 46%. bandelor şi să devină ci Înşişi părinţi în adolescenţă (Klein şi Comisia AAP pentru minime istorice. Toate cele trei rate
Totuşi, fetele de culoare şi cele hispanice au o probabilitate mai adolescenţă, 2005; Pogarsky, Thornberry şi Limite, 2006). Riscurile sunt deosebit de au scazut cel mai mult la edoes-
mare de a avea copii decât cele albe, amerindiene sau de origine mari pentru băieţii mamelor adolescente (Pogarsky et al., 2006). Totuşi, unele dintre centele mai tinere. (Sursa.: Verrtura
aceste consecinţe, cum ar fi consumul de marijuana, ar putea fi influenţate de alţi et ai, 2008).
factori şi nu de sarcina la o vârstă fragedă (Levine, Ernery şi Pollack, 2007). .

I majoritatea celorlalte ţări industrializate (Martin, Hamilton et al., 2(05).

Peste 90% din adolescentele însărcinate afirmă că sarcina a fost neintenţionată şi
50% din sarcinile în adolescenţă survin în interval de şase luni de la începerea
activităţii sexuale (Klein şi Comisia AAP pe~tru adolescenţă, 2005). Multe din aceste
fete au crescut fără tată (ElIis et al., 2003). In rândul a 9 159 de femei înscrise la o
clinică de îngrijire primară din California, cele care rămăseseră însărcinate în
adolescenţă aveau o probabilitate mare ca, în copilărie, să fi suferit abuz fizic, afectiv
sau sexual şi/sau să fi fost expuse la divorţul sau despărţirea părinţilor, la violenţă în
familie, la abuz de substanţe ori la o boală psihică sau comportamentul delincvent al
unui membru al familiei (Hillis et al., 2004). La rândul lor, taţii adolescenţi tind să
aibă resurse financiare limitate, rezultate şcolare slabe şi o rată ridicată a abandonului
şcolar. Mulţi părinţi adolescenţi s-au născut ei înşişi în urma unei sarcini în adolescenţă
(Campa şi Eckenrode, 2006; Klein şi Comisia AAP pentru adolescenţă, 2005; Pears,
Pierce, Kim, Capaldi şi Owen, 2005).
Consecintele sarcinii În adolescentă Deseori, sarcinile în adolescentă au con-
secinte neoative. Multe mame sunt sărace şi' slab educa te. iar unele sunt cons'umatoare
de droguri, Multe se hrănesc incorect, nu iau în greutate suficient şi beneficiază de
îngrijire prenatală in adecvată sau nu beneficiază deloc. Copiii lor au o probabilitate
mare de a se naşte prematur sau de a fi periculos de mici şi au un risc crescut în ceea
într-adevăr, rezultatele proaste ale sarcinii În adolescenţă nu sunt nici pe departe
inevitabile. Câteva studii de lungă durată au arătat că, la două decenii după ce au
născut un copil, puţine mame adolescente trăiesc din ajutor social; multe au terminat
liceul, au un loc de muncă stabil şi nu au familie numeroasă. Programele comprehensive
care vizează sarcina în adolescenţă şi cele de vizitare la domiciliu par să contribuie la
obţinerea de rezultate pozitive (K1ein şi Comisia AAP pentru adolescenţă, 2005), la
fel şi legătura cu tatăl (Howard, Lefever, Borkowski şi Whitman, 2006) şi implicarea
Într-o comunitate religioasă (Carothers, Borkowski, Lefever şi Whitrnan, 2(05).
Prevenirea sarcinii in adolescenţă în Statele Unite, rata sarcinii şi cea a
naşterii în adolescenţă sunt de câteva ori mai mari decât în alte ţări industrializate în
care adolescenţii îşi încep activitatea sexuală la felde devreme sau chiar mai devreme
(Darroch, Singh, Frost şi Echipa de studiu, 2001). În ultimii ani, rata naşterilor în
adolescenţă a fost de aproape cinci ori mai mare în Statele Unite decât în Danemarca,
Finlanda, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Spania, Suedia şi Elveţia şi de douăsprezece
ori mai mare decât în Japonia (Ventura, Mathews şi Hamilton, 2001).
De ce sunt ratele atât de ridicate în Statele Unite? Unii observatori indică factori
cum ar fi stigmatizarea redusă a rnaternităţii în afara căsătoriei, glorificarea sexualităţii
1
în mass-media, lipsa unui mesaj clar cum că sexul şi rolul de părinte sunt pentru adulţi,

ce priveşte alte complicaţii la naştere, moartea fetusului spre sfârşitul sarcinii, În
stadiul de nou-născut sau de sugar, probleme desănătate şi şcolare, abuz şi neglijare,
precum şi dizabilităţi de dezvoltare ce se pot prelungi până la vârsta adolescenţei
(Comisia AAF pentru adolescenţă, 1999; Comisia AAP pentru adolescenţă şi Comisia
pentru prima copilărie, adopţie şi îngrijirea minori lor, 2001; AGI, 1999; Fundaţia
pentru apărarea copiilor, 1998,2004; Klein şi Comisia AAF pentru adolescenţă, 2005;
Menacker et al., 2004).
1
influenţa abuzului sexual în copilărie şi comunicarea proastă între părinţi şi copii.
Comparaţiile cu experienţa europeană sugerează importanţa altor factori: fetele
americane au O probabilitate mai mare de a avea mai mulţi parteneri sexuali şi o
probabilitate mai redusă de a folosi contraceptive (Darroch et al., 2001).
Ţările europene industrializate oferă educaţie sexuală universală şi cornprehensivă
de mult mai mult timp decât Statele Unite. Programele comprehensive îi încurajează
pe adolescenţii tineri să amâne contactul sex ual, dar urmăresc totodată să îmbunătăţească J
J.

402 Partea a 5-a Adolescenta Capitolul 12 Dezvoltarea psihosocială În adolescenţă 403

ti

t
 t
, 1
folosirea contraceptivelor de către adolescenţii activi sexual. Programele de acest fel
includ educaţie cu privire la sexualitate şi dobândirea abilirăţilor necesare pentru
luarea de decizii responsabile legate de sexualitate şi pentru comunicarea cu partenerii.
Ele furnizează informaţii despre riscurile şi consecinţele sarcinii in adolescenţă,
despre metodele de control al sarcinii şi despre instituţiile care oferă asistenţă medicală
şi de eontracepţie (Comisia AAP pentru aspectele psihosociale ale sănătăţii copilului
şi familiei şi Comisia pentru adolescenţă, 2001; AGI, 1993; Kirby, 1997; l.e. Stewart,
1994). Programele adresate băieţilor adolescenţi pun accentul pe înţelepciunea de a
amâna asumarea rolului de tată şi pe nevoia de a-şi asuma responsabilitatea atunci
când se întâmplă acest lucru (Fundaţia pentru apărarea copiilor, 1998).
în Statele Unite, furnizarea programelor de educaţie sexuală şi conţinutul acestora
sunt chestiuni politice. Unii critici susţin că educaţia sexuală oferită prin intermediul
comunităţilor şi al şcolilor determină sporirea activităţii sexuale sau debutul mai
timpuriu al acesteia, cu toate că dovezile arată contrariul (Comisia AAP pentru ado-
lescentă, 2001; Satcher, 2001).
O componentă importantă a prevenirii sarcinii în ţările europene constă în accesul
la serviciile de planificare familială. Adolescenţilor li se furnizează contraceptive
gratuite în Marea Britanie, Franţa, Suedia şi, în multe cazuri, în Olanda. Suedia a
înregistrat o scădere de cinci ori a ratei naşterilor în adolescenţă după ce a introdus
educaţia privind controlul sarcinii, a;:cesul gratuit la contraceptive şi avortul gratuit la
cerere (Bracher şi Santow, 1999). Intr-adevăr, adolescenţii americani care folosesc
mijloace contraceptive la prima lor experienţă sexuală au O probabilitate mult redusă
de a da naştere unui copil înainte de a împlini 20 de ani (Abma et al., 2004).
Problema sarcinii în adolescenţă necesită o soluţie cu faţete multiple. Ea trebuie să
includă programe şi politici care încurajează amânarea activităţii sexuale sau abţinerea
de la aceasta, dar trebuie să admită şi faptul că mulţi tineri devin activi sexual şi au
nevoie de educaţie şi informare pentru a preveni sarcina şi infecţiile. Ea trebuie să
acorde atenţie factorilor subiacenţi care-i expun pe adolescenţi şi familiile acestora la
riscuri - reducerea sărăciei, a eşecului şcolar, a problemelor comportamentale şi fami-
liale şi extinderea locurilor de muncă, a formării de aptitudini şi a educaţiei privind viaţa
de familie (AGI, 1994; Fundatia pentru apărarea copiilor, 1998; Kirby, 1997) - şi ar
trebui să se adreseze acelor ti~eri cu cel mai mare grad de risc (Klein şi Comisia AAP
pentru adolescenţă, 2005). Programele comprehensive de intervenţie timpurie Pentru
preşcolari şi elevii şcolilor primare au redus incidenta sarcinii în adolescenţă (Lonczak
et al., 2002; Hawkins el al., 1999; Schweinhart, Bames şi Weikhart, 1993).
întrucât adolescenţii cu aspiraţii înalte au o probabilitate mai mică de a se confrunta
cu o sarcină, programele care-i motivează pe tineri să obţină performanţe şi le sporesc
stima de sine au înregistrat anumite succese. Programul Teen Outreach (TOP), care a
debutat în 1978, îi ajută pe adolescenţi să ia decizii, să-şi gestioneze emoţiile şi să
relationeze cu cei d<XIseamă şi cu adultii. În rândul a 1 600 de elevi înscrişi în TOP şi 1
600· de elevi dintr-un grup de control, participanţii la Tap aveau un risc cu aproximativ
50% mai mic de a se confrunta cu o sarcină sau cu suspendarea de la şcoală, comparativ
cu aceia care nu participau, şi un risc de eşec cu 60% mai mic (Allen şi Philliber, 2001).
Relaţiile cu familia, cu cei de-a seamă
şi cu societatea adulţilor
I În adolescenţă, vârsta devine un liant puternic. Adolescenţii petrec mai mult timp cu
t cei de-o seamă şi mai puţin cu familia. Totuşi, valorile fundamentale ale majorităţii
adolescenţii ar rămân mai apropiate de cele ale părinţilor decât se crede în general .
(Offer şi Church, 1991). Deşi caută la cei de-o seamă modele de rol, tovărăşie şi
intimitate, adolescenţii - similar cu copiii la vârsta învăţării mersului, care încep să
exploreze o lume mai vastă - caută la părinţi o bază sigură de la care să poată plec.
pentru a-şi Încerca aripile. Adolescenţii care simt cel mai mare grad de siguranţă au
părinţi puternici şi susţinători, care sunt receptivi la felul cum se văd tinerii, le permit
404 Partea a s-a Adolescenţa
I (
şi le încurajează eforturile de a deveni independenti şi le oferă, în momentele de
frământare emoţională, un port sigur (Allen et al., 2003; Laursen, 1996).
Este revolta adolescentină o invenţie?
Se spune că anii adolescenţei sunt o perioadă a revoltei adolescentine, care presupune revolta adolescentina TIpar de
frâmântări ernoţionale, conflicte la nivelul familiei, înstrăinare de societatea adulţilor, frărnântăn afective, caracteristic
pentru un număr redus de ado-
comportament nesăbuit şi respingerea valorilor adulţilor. Şi totuşi, cercetările efectuate lescenţi, care ar putea să implice
în şcoli pe adolescenţi din lumea întreagă sugerează că doar circa 1 din 5 adolescenţi conflict cu familia, instrăinare de
se încadrează în acest tipar (Offer şi Schonert-Reichl, 1992). socletatea adulţilor, comportament
Se poate ca ideea de revoltă adolescentină să se fi născut în cadrul primei teorii nesăbuit şi respingerea valorilor
adulţilor.
forrnale despre adolescenţă, aceea a psihologului G. Stanley Hali. Hali (190411916)
considera că efortul tinerilor de a se adapta la modificările survenite în corpul lor şi la
cerinţele iminente ale vârstei adulte deschide calea unei perioade de furtună şi stres,
care determină conflicte între generaţii. Sigmund Freud (193511953) şi fiica lui, Anna
Freud (1946), au descris furtuna şi stresul ca fiind universale şi inevitabile, decurgănd
din reactivarea impulsurilor sexuale timpurii faţă de părinţi.
Totuşi, Margaret Mead (1928, 1935), antropolog care a studiat dezvoltarea copiilor
în Samoa şi în alte insule din Pacificul de Sud, a conchis că, atunci cănd cultura oferă
o trecere treptată şi senină de la copilărie la vârsta adultă, furtuna şi stresul nu sunt
tipice. Deşi cercetările sale din Samoa au fost ulterior puse la îndoială (Freeman,
1983), această observaţie a fost sprijinită în cele din urmă de cercetările efectuate în
186 de societăţi preindustriale (Schlegel şi Barry, 1991).
În prezent, revolta deplină pare relativ rar întâlnită chiar şi în societăţile occidentale,
cel puţin la adolescenţii din clasa mijlocie care merg la şcoală. Cei mai mulţi tineri se
simt apropiaţi de părinţii lor şi au o atitudine pozitivă faţă de ei, au opinii comune cu
aceştia în privinţa chestiunilor majore şi preţuiesc aprobarea părinţilor (Offer et al.,
1989; Offer şi Cburch, 1991; Offer, Ostrov, Howard şi Atkinson, 1988).
Mai mult decât atât, contrar unei credinţe populare, adolescenţii care par bine
adaptaţi nu sunt bombe cu ceas menite să explodeze ulterior, pe parcursul vieţii. într-un
studiu longitudinal cu durata de 34 de ani pe 67 de băieţi din suburbii în vârstă de 14
ani, marea majoritate s-a adaptat bine la experienţele de viaţă pe care le-a traversat
(Offer, Offerşi Ostrov, 2004). Relativ puţinii adolescenţi cu probleme mari au tins să
vină din familii perturbate, iar odată ajunşi adulţi, au continuat să aibă o viaţă de familie
instabilă şi să respingă normele culturale. Cei crescuţi în cămine cu atmosferă familială
pozitivă au tins să traverseze adolescenţa fără probleme grave, iar ca adulţi, să aibă
căsnicii solide şi o viaţă bine adaptată (Offer, Kaiz, Ostrov şi Albert, 2002).
Totuşi, adolescenţa poate fi o perioadă dificilă pentru tineri şi pentru părinţii lor.
Conflictele în familie, depresia şi comportamentele riscante sunt mai răspândite decât
în alte perioade ale vieţii (Arnett, 1999; Petersen et al., 1993). Emoţiile negative şi
schimbările de dispoziţie sunt cele mai intense la începutul adolescenţei, poate din
cauza stresului legat de pubertate. Spre sfârşitul adolescenţei, emoţionalitatea tinde să
devină mai stabilă (Larson, Moneta, Richards şi Wilson, 2002).
Recunoaşterea faptului că adolescenta ar putea fi o perioadă dificilă îi poate ajuta
pe părinţi şi pe profesori să nu acorde importanţă excesivă comportamentelor care le
pun răbdarea la încercare. însă adulţii care pleacă de la premisa că frământâri1e sunt
fireşti în adolescenţă ar putea să nu acorde atenţie semnalelor emise de relativ puţinii
tineri care au nevoie de ajutor special.
Modificări În folosirea timpului şi În relaţii
O cale de a măsura schimbările survenite în relaţia adolescenţi lor cu persoanele
importante din viaţa lor constă în a urmări cum îşi petrec timpul liber. Timpul pe care-I
petrec adolescenţii americani cu familia se reduce dramatic în adolescenţă. Totuşi,
Capitolul 12 Dezvoltarea psihasociaJă În adolescenţă 405

Contrar credinţei populare, cei mai mulţi adolescenţi nu sunt bombe Cit ceas. Cei crescuţi
atmosferă familială pozitivă tind să traverseze adotescenţo fără probleme serioase.
această detaşare nu consnnue O respingere a familiei, ci o reacţie la nevoile de
dezvoltare. Tinerii aflaţi la începutul adolescenţei se retrag deseori în camera lor; ei
par să aibă nevoie de timp pe care să-I petreacă singuri, ca să se depărteze de cerinţele
relatiilor sociale, să-şi regăsească stabilitatea emoţionalăşi să reflecteze la problematica
ide~titătii (Larson, 1997).
Vari'atiile culturale în ceea ce priveşte .folosirea timpului reflectă diferitele nevoi,
valori şi practici culturale (Verma şi Larsou, 2003). Tinerii din societăţile tribale sau
tărăneşti îşi petrec cea mai mare parte din timp cu asigurarea nevoilor de bază ale vieţii
şi au mult mai puţin timp pentru socializare decât adolescenţii din societăţile avansate
tehnologic (Larson şi Verma, 1999). în unele societăţi postindustriale, precum Coreea
şi Japonia, unde presiunile exercitate de activitatea şcolară şi de obligaţiile familiale
sunt mari, adolescenţii au relativ puţin timp liber. Pentru a-şi reduce stresul, îşi petrec
acest timp cu activităţi pasive, cum ar fi vizionarea programelor TV şi "statul degeaba"
(Verrna şi Larson, 2003). Pe de altă parte, în cultura centrată pe familie a Indiei, elevii
de clasa opta din mediul urban, din clasa mijlocie, îşi petrec 39% din timpul în stare
de veghe împreună cu familia (comparativ cu 23% în cazul elevilor americani de clasa
a opta) şi se declară mai fericiţi când sunt cu familia decât elevii americani de clasa a
opta. Pentru aceşti tineri, sarcina adolescenţei nu constă în separarea de familie, ci în
integrarea mai bună în ea. Constatări similare au fost prezentate în Indonezia,
Bangladesh, Maroc şi Argentina (Larson şi Wilson, 2004). Comparativ, adolescenţii
americani au mult timp pentru ei înşişi, pe care-l petrec în cea mai mare parte cu cei
de-o seamă, tot mai mult cu cei de sex opus (Juster et al., 2004; Larson şi Seepersad,
2003; Verma şi Larson, 2003). . •
Etnia ar putea să influenţeze gradul de apropiere al relaţiilor din familie. In unele
cercetări, adolescenţii afro-americani, care ar putea să-şi considere familia drept port
sigur-într-o lume ostilă, au tins să aibă relaţii de familie mai apropiate şi relaţii mai
intense cu cei de-o seamă, comparati v cu adolescenţii albi (Giordano, Cernkovich şi
DeMaris, (993). Totuşi, în rândul a 489 de elevi de clasa a IX-a, cei de origine
europeană au declarat tot atât de multă identificare cu familia şi apropiere faţă de ea
sau chiar mai multă decât elevii minoritari. Pe de altă parte, cei din familii mexicane
şi chineze, îndeosebi din familii imigrante, au declarat un sentiment mai puternic al
406 Partea a 5·a Adolescenţa
obligaţiei faţă de familie şi al ajutorului în familie şi petreceau mai mult timp cu
activităţi care îndeplineau respectivele obligaţii (Hardway şi Fuligni, 2006). Totuşi,
pentru tinerii americani de origine chineză din familii, imigrante, nevoia de a se adapta
la societate a americană intră deseori în conflict cu atracţia obligaţiilor familiale
tradiţionale (Fuligni, Yip şi Tseng, 2002).
Reţinând aceste variaţii culturale, să analizăm mai îndeaproape relaţiile cu părinţii,
iar apoi pe cele cu fraţii şi cu cei de-o seamă.
Adolescenţii şi părinţii
{
1.
Poetul englez William Wordsworth scria: "Copilul este părintele bărbatului". Acest
tipar de dezvoltare se aplică şi în cazul adolescenţei. Relaţiile cu părinţii în timpul
adolescenţei - gradul de conflict şi deschiderea comunicării - se Întemeiază în bună
măsură pe apropierea emoţională creată în copilărie, iar relaţiile adolescentului cu
părinţii pregătesc terenul, la rândullor, pentru calitatea relaţiei cu un partener la vârsta
adultă (Overbeek, Stattin, Vermulst, Ha şi Engels, 2007).
Cei mai mulţi adolescenţi declară că au relaţii bune cu părinţii (Gutman şi Eccles,
2007). Chiar şi aşa, adolescenta aduce cu sine dificultăţi aparte. Aşa cum adolescenţii
simt tensiunea dintre dependenta de părinţi şi nevoia dea se desprinde, părinţii vor
independenţa copiilor lor, şi, totuşi, le vine greu să le dea drumuL Părinţii trebuie să
fII cămine Cit
respecte graniţa subţire dintre a le acorda adolescenţilor suficientă independenţă şi a-i
proteja de scăpările de judecată datorate imaturităţii, Tensiunea poate duce la conflicte
în familie, iar stilul de parentaj poate influenţa forma şi rezultatul acestora. Suprave-
gherea eficace depinde de cât de multe le spun părinţ:ilor adolescenţii despre viaţa lor
I
I
cotidiană, iar aceste dezvăluiri ar putea depinde de atmosfera pe care au creat-o j,.
părinţii. De asemenea, la fel ca în cazul copiilor mai mici, relaţia dintre adolescent şi
părinţi este influenţată de situaţia de viaţă a părinţilor - statutul ocupaţional, starea
civilă şi statutul socio-economic.
Individuarea şi conflictul În familie Individuarea este lupta adolescentului 'Jndividuare Lupta adclescenţilor
pentru autonomie şi diferenţiere sau identitate personală. Un aspect important al pentru autonomie şi Identitate
personală.
individuării constă în trasarea graniţelor între controlul exercitat de adolescent şi ce]
exercitat de părinţi (Nucci, Hasebe şi Lins-Dyer, 2005), iar acest proces poate să ducă
la conflict în familie.
Într-un studiu longitudinal, 1 357 de tineri americani de origine europeană şi afro-ame-
ricani au fost intervievaţi de trei ori în intervalul dintre vara anterioară intrării în liceu şi
clasa a Xl-a A reieşit de aici importanţa percepţiei adolcscenţilor cu privire la relatiile
de familie. Tinerii care considerau că au multă autonomie în privinţa activităţilor
cotidiene tindeau să petreacă mai mult timp socializând cu cei de-a seamă, fără supra-
veghere, şi erau expuşi la riscul apariţiei de comportamenre problematice până în clasa
a Xl-a. Pe de altă parte, cei care considerau că părinţii se. amestecă extrem de mult în
viaţa lor personală tindeau să intre sub influenţa negativă a celor de-o seamă şi să
recurgă la comportamente riscante alături de prietenii lor. Aşadar, părinţii tinerilor aflaţi
la Inceputul adolescenţei trebuie să găsească un echilibru delicat între prea multă
1
libertate şi prea multă intruziune (Goldstein, Davis-Kean şi Eccles, 2005).
Certurile vizează, de cele mai multe ori, controlul asupra chestiunilor personale
cotidiene - treburile gospodăreşti, temele .şcolare, vestimentaţia, banii, ora de întoar-
cere acasă seara, întâlnirile cu sexul opus şi prietenii -, şi nu probleme de sănătate şi
siguranţă sau de bine şi rău (Adams şi Laursen, 2001; Steinberg, 2005). Intensitatea
emoţională a acestor conflicte - complet disproporţionată faţă de subiectul lor - ar
purea să reflecte procesul subiacent de individuare. într-un studiu longitudinal pe 99
de familii, atât individuarea, cât şi gradul de apropiere din familie în timpul adoles-
1
cenţei au fost predictori ai stării de bine la vârsta mijlocie (Bell şi Bell, 2005).
Atât conflictele din familie, cât şi identificarea pozitivă cu părinţii ating intensitatea
maximă la l3ani şi apoi se reduc până la 17 ani, când se stabilizează sau sporescîntru
Capitolul 12 Dezvoltarea psihosocială În adolescenţă 407
 câtva. Această schimbare reflectă prilejurile mai numeroase ale adolescentului de a
lua decizii În mod independent (Gutman şi Eccles, 2007), lărgirea graniţelor a ceea ce
se consideră a fi treaba adolescentului şi doar a lui (Steinberg, 2005).
Relaţiile de familie pot influenţa sănătatea psihică, mai ales în cazu) fetelor.
Adolescenţii cărora li se oferă mai multe prilejuri de a lua decizii declară o stimă de sine
mai ridicată decât cei cărora li se oferă mai puţine ocazii de acest fel. În plus, interacţiunile
neaative din familie se corelează cu depresia în adolescentă, pe când identificarea
pozitivă cu familia se corelează cu mai puţină depresie (Gutm~ şi Ecc\es, 2007).
Gradul de neînţelegere din familie poate să depindă În mare măsură de atmosfera
familială. În rândul a 335 de familii biparentale cu adolescenţi din zonele rurale din
Vestul Mijlociu, conflictele s-au redus la începutul şi la mijlocul adolescenţei În
familiile cu atmosferă caldă şi suporti vă, dar s-au agravat În familiile ostile, coercitive
sau critice (Rueter şi Conger, 1995).
Stiluri de parentaj şi autoritatea parentală Parentajul autoritar continuă să
stimuleze dezvoltarea psihosocială sănătoasă (Baumrind, 1991, 2005). Părinţii care
manifestă dezamăgire În faţa purtărilor urâte ale adolescenţilor au mai multă eficacitate
în motivarea compottamentului responsabil decât părinţii care pedepsesc cu asprime
(Krevans şi Gibbs, 1996). Parentajul excesiv de strict, dictatorial îl poate determina pe
adolescent să respingă influenţaparentală şi să caute cu orice preţ sprijinul şi aprobarea
celor de-a seamă (Fuligni şi Eccles, 1993).
Părintii autoritari insistă asupra regulilor, normelor şi valorilor importante, dar
sunt dispuşi să asculte, să. explice şi să negocieze (Lambom, Mounts, Steinberg şi
Dornbusch, 1991). Ei exercită controlul adecvat asupra conduitei copilului (control
comportamental), Însă nu şi asupra sentimentelor credinţelor şi sentimentului
I de
sine al copilului (control psihic) (Steinberg şi Darling, 1994). Controlul psihic,
exercitat prin tehnici de manipulare emoţională, cum ar fi retragerea iubirii, poate
; uivelul gradului de adaptare al adolescenţilor (Cui, Conger şi Lorenz, 2005). în alte
dăuna dezvoltării psibosociale şi sănătăţii psihice a adolescentului (Steinberg,
, ( 2005). Părinţii care folosesc controlul psihic tind să fie opaci la nevoia tot mai mare
) multe probleme şco Iare: psihice şi de comportament Îl1aintea despărţirii, comparativ
de autonomie psihică a copiilor lor, nevoia de a avea dreptul la propriile gânduri şi
sentimente (Steinberg, 2005): .
Parentajul autoritar pare să consolideze imaginea de sine a adolescentului. O
anchetă pe 8 700 de elevi din clasele IX-XII a dus la concluzia că •.pe măsură ce
percep mai multă implicare, mai multă acordare a autonomiei şi mai multă structură
din partea părinţilor. adolescenţii îşi evaluează mai mult În sens pozitiv propria
conduită generală, dezvoltarea psihosocială şi sănătatea psihică" (Gray şi Steinberg,
1999, p. 584). Când adolescenţii considerau că părinţii încearcă să le domine expe-
rientele psihice, sănătatea lor emoţională avea mai mult de suferit decât atunci când
r Îşi percepeau părinţii ca încercând să le controleze comportamentul. Adolescenţii ai
căror părinţi impuneau cu fermitate regulile de comportament aveau mai multă
autodisciplină şi mai puţine probleme de comportament decât cei cu părinţi mai
permisivi. Cei cărora părinţii le acordau autonomie psihică au tins să devină încrezători
În sine şi competenţi atât în sfera şcolară, cât şi In cea socială.
Problemele apar atunci când părinţii depăşesc ceea ce adolescenţii percep ca fiind
graniţele adecvare ale autorităţii parentale legitime. Existenţa unui teritoriu personal
acceptat de comun acord şi în care autoritatea îi aparţine adolescentului a fost
constatată În diferite culturi şi clase sociale, din Japonia şi până în Brazilia. Acest
I teritoriu se extinde, părinţii şi adolescenţii renegociindu-i permanent graniţele (Nucci
{ el al., 2005).
Supravegherea exercitată de părinţi şi dezvăluirile despre sine ale
adolescenţilor Supravegherea eficace de către părinţi poate contribui la prevenirea
comportamentelor problematice ale adolescenţilor (Barnes et al., 2006). Totuşi,
,i autonomia tot mai mare a tinerilor şi ariile tot mai mici ale autorităţii parentale
percepute redefinesc tipurile de comportament pe care este de aşteptat ca adolescenţii
408 . Partea a 5-a Adolescenţa
să le dezvăluie părinţilor (Smetana, Creau şi Campione- BaIT, 2005). într-un studiu pe
276 de elevi de clasa a IX-a si a XII-a din suburbii, de etnie diferită atât adolescentii
cât şi părinţii au considerat' chestiunile de prudentă, compotlam~ntele corelate ~~
sănătatea şi siguranţa (cum ar fi fumatul, consumul de alcool şi consumul de droguri)
ca fiind cele mai mult supuse dezvăluirii, urmate de chestiunile morale (cum ar fi
minciuna), chestiunile convenţionale (cum ar ti lipsa de maniere sau înjuratul) şi
chestiunile cu. faţete multiple sali de. limită (cum ar fi vizionarea unui film pentru
adulţi), care se află la granita dintre chestiunile personale şi cele care intră într-una din
celelalte categorii. Atât adolescenţii, cât şi părinţii an considerat chestiunile personale
(de pildă, cum Îşi petrec adolescenţii timpul şi-şi cheltuiesc banii) ca IlÎDd cel mai
puţin supuse dezvăluirii. Totuşi, În cazul fiecărui tip de comportament, părinţii erau
mai înclinaţi să aştepte dezvăluiri decât erau adolescentii să dezvăluie. Această discre-
panţă s-a redus Între clasa a IX-a şi a XII-a, pe măsură ce părinţii şi-au ajustat aştep-
tările aşa încât să corespundă cu gradul de maturitate al adolescenţi lor (Smetana,
Metzger, Gettman şi Campione-Barr, 2006).
în rândul a 690 de astfel de adolescenţi belgieni, tinerii erau mai dispuşi să dezvăluie
informaţii despre ei Înşişi atunci când părinţii întreţineau un climat familial cald şi
reactiv, În care adolescenţii erau încurajaţi să vorbească deschis, şi când părinţii aveau
aşteptări c1are, Iară a fi excesiv de dorninanţi (Soenens, Vansteenkiste, Luyckx şi
Goossens,2006) - altfel spus, când parentajul era de tip autoritar, Adolescentii, şi mai
ales fetele, rind să aibă relatii mai apropiate şi mai susţinătoare cu mama decâ; cu tatăl;
de asemenea, fetele le fac mai multe confidenţe mamelor (Smetana et al., 2006).
Structura familiei şi atmosfera familială Ca şi copiii mai mici, adolescenţii
sunt sensibili la atmosfera din casă. Într-un studiu longitudinal pe 4S 1 de adolescenti
şi părinţii lor, modificările survenite - în bine sau în rău - în problemele conjugal~
sau În conflictul conjuga! au constituit predictori ai unor schimbări corespondente la
studii, adolescentii, băieti şi fete, ai căror părinti au divortat ulterior au evidentiat mai
cu omologii lor ai căror părinţi nu au divorţat ulterior (Sun, 200 1).
Potrivit datelor dintr-un important studiu longitudinal la uivel naţional, adolescenţii
ai căror părinţi rărnân căsătoriţi tind să aibă semnificativ mai puţine probleme de
comportament decât cei din alte structuri familiale (familii cu un singur părinte, În
coabitare sau vitrege). Un factor important îl constituie gradul de implicare a tatălui.
Implicarea de calitate superioară a unui tată care. nu locuieşte împreună cu familia
ajută mult, dar nu la fel de mult ca implicarea unui tată care locuieste În căminul
familial (Carlson, 2006). Deşi cel mai bine se descurcă adolescenţii cu legături
puterruce cu ambii părinţi, relaţia bună cu tatăl care nu locuieşte În căminul familial
poate să compenseze parţial relaţia proastă cu mama (King şi Sobolewski, 2006), iar
relaţia angajată Între copil şi tatăl fără custodie are şanse mari să se prelungească până
când copilul devine adult tânăr (Aquilino, 2006b). Totuşi, atunci când există un tată
vitreg, legăturile strânse cu acesta au influenţă mai mare decât legăturile cu tatăl care
nu locuieşte În căminul familial (King, 2006).
Adolescenţii din familii de tip coabitare tind, ca şi copiii mai mici, să aibă probleme
comportamentale şi emotionale mai mari decât adolescentii din familii căsătorite iar
atunci când unul dintre părinţii aflaţi În relaţie de coabitare nu este părintele biologic
al copilului, implicarea şcolară suferă şi ea. Spre deosebire de copiii mai mici, la
adolescenţi, aceste efecte sunt independente de resursele economice, de starea de bine
a părinţilor şi de eficacitatea parentajului, ceea ce sugerează că relaţia de coabitare a
părinţilor, În sine, poate fi mai problematică pentru adolescenţi decât pentru copiii mai
mici (S.L. Brown, 2004).
Pe de altă parte, un studiu multietnic pe copii în vârstă de 12 şi, respectiv, 13 ani
cu mame singure - evaluaţi mai întâi când copiii aveau 6 şi, respectiv. 7 ani - nu a
decelat niciun efect negativ al situaţiei monoparcntale asupra rezultatelor şcolare şi
Capitolul 12 Oezvotarea psihosocială in adolescenţă 409
 mei riscuri mai mari de comportamente problematice. Cele mai importante au fost
nivelul educaţiei şi al capacităţi lor mamei, venitul familiei şi calitatea mediului
familial (Ricciuti, 2(04). Aceste constatări sugerează că efectele negative ale vieţii
într-un cămin cu un singur părinte pot fi compensate de factori pozitivi.
Statutul ocupaţional al mamei şi stresul economic Impactul muncii
remunerate a mamei poate să depindă de cazul în care în familie există doi părinţi sau
numai unul. De multe ori, mama singură trebuie să lucreze pentru a evita dezastrul
economic; influenţa serviciului ei asupra copiilor adolescenţi poate să depindă de
timpul şi energia care-i rămân pentru aceştia. de cât de bine le urmăreşte activităţile şi
de ce fel de model de rol le oferă. Un studiu longitudinal pe 819 copii cu vărsta între
10 şi 14 ani din familii urbane cu venit scăzut arată importanţa tipului de îngrijire şi
supraveghere de care beneficiază adolescenţii după programul de şcoală. Cei lăsaţi de
capul lor, în afara casei, tind să consume alcool şi droguri şi să aibă o purtare proastă
la şcoală, mai ales dacă au antecedente timpurii de comportament problematic. Totuşi,
este mai puţin probabil să se întâmple acest lucru dacă părinţii supraveghează activi-
tăţile copiilor lor şi dacă vecinii se implică activ (Coley, Morris şi Hernandez, 2004).
Aşa cum arătam anterior, o problemă majoră a multor familii cu un singur părinte
constă în lipsa banilor. Confonm unui studiu Iongirudinal la nivel naţional, copiii ado-
lescenţi ai mamelor singure cu venit redus sunt influenţaţi negativ de instabilitatea
locului de muncă al mamei sau de şomajul ei timp de doi ani. Ei aveau o probabilitate
mai mare de abandon şcolar şi de a se confrunta cu scăderea stimei de sine şi a stăpânirii
de sine (KaIiI şi Ziol-Guest, 2005). Mai mult decât atât, greutăţile economice trăite în
familie la vârsta adolescenţei pot să afecteze starea de bine la vârsta adultă Gradul de
risc depinde de posibilitatea ca părinţii să îşi considere situaţia stresantă, de posibilitatea
ca acest stres să afecteze relatiile de familie şi de măsura în care afectează realizările
şcolare şi ocupaţionale ale copiilor (Sobolewski şi Amato, 2005).
Pe de altă parte, mulţi adolescenţi din familii cu dificultăţi economice pot să
beneficieze de pe urma capitalului social acumulat - sprijinul oferit de rude şi de
comunitate. în 51 de familii afio-americane sărace, în care adolescenţii locuiau cu
mama. bunica sau mătuşa, femeile cu reţele de rudenie puternice exercitau un control
mai ferm şi o supraveghere mai atenta, oferind, totodată. un grad adecvat de autonomie,
iar adolescenţii pe care-i aveau în grijă erau mai autonomi şi aveau mai puţine
probleme de comportament (RD. Taylor şi Roberts, 1995).
Adolescenţii şi fraţii
Petrecând mai mult timp cu cei de-a seamă, adolescenţii au mai puţin timp pentru fraţi
şi mai puţină nevoie de gratificarea emoţională pe care o obţineau din legătura cu
aceştia. Adolescenţii sunt mai puţin apropiaţi de fraţi decât de părinţi şi de prieteni şi
mai puţin influenţaţi, iar de-a lungul anilor adolescenţei pot să se distanţeze chiar mai
mult de ei (Laursen, 1996).
Este foarte posibil ca modificările survenite în relaţiile dintre fraţi să preceadă
modificările din relaţiile între adolescenţi şi părinţi: mai multă independentă din partea
persoanei mai tinere şi mai puţină autoritate exercitată de persoana mai vârstnică. Pe
măsură ce copiii se apropie de intrarea la liceu, relaţia lor cu fraţii devine treptat mai
pronunţat egalitară, Fraţii mai mari exercită mai puţină putere asupra celor mai mici.
iar fraţii mai mici au nevoie de mai puţină supraveghere. Pe măsură ce diferenţele de
vârstă relativă se reduc, se reduc şi cele de competenţă şi independenţă (Burhrnester
si Furman, 1990).
~:-<:. . Fratii mai mari si cei mai mici tind să aibă păreri diferite cu privire la schimbările
·~:';'â'schi,mbat r~lâţia din rel~tia lor. Pe ~ăsură ce fratele mai mic creşte, cel mare poate să-I considere pe
': d~rhnea'~oâstră'CU'ii~~iia mezinul care a devenit recent asertiv o pacoste sâcâitoare. Fraţii mai mici au tendinţa
"'~adâ~nţă? -.' -1 :.-, în continuare să-i admire pe cei mari şi încearcă să se simtă mai maturi, identificându-se
cu aceştia şi imitându-i (Burhrnester şi Forman, 1990).
410 Partea a s-a Adolescenta
Un studiu longitudinal pe 200 de familii albe a evidenţiat schimbările
survenite în relaţiile dintre fraţi începând din copilăria mijlocie şi pe tot
parcursul adolescenţei (Kim, McHale, Osgootl şi Crouter, 2006). La fel ca
în cercetările anterioare, surorile au declarat în general un grad mai mare
de intimitate decât fraţii sau perechile mixte. Gradul de intimitate între
fraţii de acelaşi se" a rămas stabil. în schimb, perechile frate-soră au deve-
nit mai puţin intime între copilăria mijlocie şi începutul adolescenţei, dar
mai intime la jumătatea adolescenţei, perioadă când majoritatea tinerilor
devin mai interesaţi de sexul opus. Conflictul între fraţi s-a redus pe par-
cursul adolescenţei mijlocii.
Studiul a mai arătat şi că relaţiile dintre fraţi tind să reflecte deopotrivă
relaţiile între părinţi şi copii şi relaţia conjugală a părinţilor. Spre exemplu,
între fraţi exista mai multă intimitate dacă mama era caldă şi înţelegătoare.
Conflictul între părinţi şi copii era asociat cu conflict între frati. Pe de altă Relaţiile din/re fraţi devin mai pronunţat egolitare pe
măsură ce fraţii mai mici se apropie d~adolescentă,
parte, când taţii au ajuns să fie mai puţin fericiţi în căsnicie, fraţii au devenit
iar diferenţa de I'lirS1U relativă scade. Chiar şi U.fU,
mai apropiaţi şi numărul certurilor dintre ei s-a redus (Kim et al., 2006). fra,ii mai mici continuă sii·i admire pe cei IIUli mari şi
într-un studiu longitudinal cu durata de 5 ani pe 227 de familii hispanice pot incerca sit·; imite.
si afro-arnericane, relatiile între frati au avut, în anumite circumstante,
~fecte importante asupra fratelui mai mic. în căminele cu mame singure,
relaţia caldă şi afectuoasă cu o soră mai mare a împiedicat-o pe sora mai mică să se
implice în consum de substanţe şi în comportamente sexuale riscante. Pe de altă parte.
existenţa unei surori mai mari dominatoare a tins să intensifice comportamentul sexual
cu grad mare de risc al surorii mai mici (East şi Khoo, 2005). Fraţii mai mari îi pot
influenţa pe cei mai mici să fumeze, să bea sau să consume droguri (Pomery er al.,
2005; Rende et al., 2(05). Într-un studiu longitudinal pe 206 băieţi şi fraţii mai mici
ai acestora, fraţii mai mici care petreceau mult timp cu un frate mai mare antisocial
aveau un risc semnificativ de comportament antisocial în adolescenţă, consum de
droguri, comportament sexual şi violenţă, indiferent de disciplina parentală (Snyder,
Bank şi Burraston, 2005).
Adolescenţii şi cei de-o seamă
O sursă importantă de sprijin afectiv în timpul tranziţiei complexe a adolescenţei, dar
şi o sursă de presiune în direcţia unor comportamente pe care părinţii le pot dezaproba.
constă în interacţiunile tot mai numeroase ale tânărului în grupul celor de-a vârstă cu
el. Grupul celor de-a seamă este sursă de afecţiune, compasiune, înţelegere şi îndru-
mare morală. un loc potrivit pentru experimentare şi contextul pentrudobândirea auto-
nomiei şi a independenţei faţă de părinţi. Este locul în care se formează relaţii intime
ce servesc drept repetiţii pentru intimitatea adultă.
în copilărie, cele mai multe interacţiuni între cei de-a seamă sunt diadice, adică
unu ta unu, deşi în copilăria mijlocie încep să se formeze grupări mai mari. Pe măsură
ce copiii intră în adolescenţă, sistemul social al celor de-a seamă devine mai complex
şi mai divers. Deşi adolescenţii continuă să aibă prietenii de tip "unu la unu",
cliciie - grupuri structurare de prieteni care fac diverse lucruri împreună - devin
mai importante. Un al treilea tip de grupare, mai mare, gasca, care nu există În mod
normal înainte de adolescenţă, se bazează nu pe interacţiuni personale, ci pe reputaţie,
imagine sau identitate. Statutul de membru al unei găşti este un construct social. UD
set de etichete cu ajutorul cărora tinerii împart harta socială în fUDC~.e de cartier. etnie.
statut socio-economic sau alţi factori. Toate acesre trei niveluri ale grupărilor celor
de-a seamă pot să existe simultan şi Între unele pot exista suprapuneri de componentă,
care se poate schimba în timp. Afilierea la clici şi la găşti tinde să devină mai slabă pe
măsura înaintării în adolescenţă (B.B. Brown şi Klute, 2(03).
în mod normal, influenţa celor de-o seamă atinge apogeul la 12-13 ani şi se
diminuează la jumătatea şi spre sfârşitul adolescenţei. La 13 sau 14 ani, adolescenţii
populari se pot implica în comportamente uşor antisociale, cum ar fi să Încerce droguri
1
Capitolul 12 Dezvoltarea psihosocială În adolescenţă 411
'i
sau să se intre pe furiş la film fără să plătească, pentru a-şi demonstra În
fata celor de-o seamă independenţa faţă de regulile parentale (Allen,
P~rter McFarlalld, Marsh şi McElhaney, 2005). Totuşi, este improbabil ca
ataşm~entul faţă de cei de-o seamă la începutul adolescenţei s.ăpreconizeze
probleme reale, exceptând situaţia în care ataşamentul este atat de p,:ter~c:
încât tânărul este dispus să renunţe să mai respecte regulile din casa, sa-şi
facă temele şi să-şi dezvolte talentele, pentru a câştiga aprobarea celor de-o
seamă şi popularitate (Fuligni et al., 200 1)." v ..
într-un studiu privind influenţa celor de-o seama asupra acceptam de
riscuri, 306 adolescenti, tineri de vârsta facultăţii şi adulţi tineti au jucat un
joc video intitulat "Laşul". Pentru toate grupele de vârstă, acceptarea
riscurilor a fost mai ridicată când subiectul se afla In compania celor de
aceeaşi vârstă cu el decât când se afla singur; lucrurile an stat astfel îndeo-
sebi în cazul participanţilor mai tineri (Gardner şi Steinberg, 2005).
Prieteniile Intensitatea şi importanţa prieteniilor şi perioadele petre-
cute cu prietenii sunt probabil mai mari în adolesc~nţă decât in oricare altă
etapă a vietii. în prietenii tinde să existe mai multa reciprocitate, egahtate
şi stabilita{e. Prieteniile mai puţin satisfăcătoare îşi pierd din importanţă
sau sunt abandonate,
Intimitatea mai mare, loialitatea şi împărtăşirea cu prietenii marchează
trecerea spre prieteniile de tip adult. Adolescenţii încep să se bazeze.mm
mult pe prieteni decât pe părinţi în ceea ce priveşte intmutatea ŞI sprijinul
Gradul mai mare de intimitate din prieteniile intre
adoţescemi reftectă deopotrtvă dezvoltarea cognitivă şi-şi fac mai multe confidenţe decât prietenii mai tineri (Bemdt ŞI Perry,
şi pe cea emoţională. tnumuasea mai nwre Înseamnă 1990; Buhrmester, 1990, 1996; Hartup şi Stevens, 1999; Laursen, 1996).
Q capaaisae şi o doiruă mai mare de a impăJtiişi În prieteniile dintre fete tinde să existe mai multă intimitate decât în ale
emoţii şi eemimerue.
băietilor cu confidente reciproce frecvente (B.B. Brown ŞI Klute, 2003).
I Gradul de intimitate cu prietenii de acelaşi sex creşte la începutul şi mij-
locul adolescenţei, după care, de regulă, se reduce pe măsură ce creşte
( cradul de intimitate cu sexul opus (Laursen, 1996).
-!
o Intirnitatea mai mare din prieteniile adolescenţilor reflectă deopotrivă dezvoltarea
cognitivă şi pe cea emoţională, Adolescenţii sunt acum mai capabili să-şi" exprime
gândurile şi sentimentele personale. Pot să ia în calcul cvu.ma, m~e ~şurl~ţa ~unctul
! de vedere al altei persoane şi, ca atare, le este mal uşor sa înţeleagă gandunle ŞI senn-
J mentele un ui nrieten. Intimitatea mai mare reflectă preocuparea faţă de cunoaşterea de
sine a tinerilor aflati la începutul adolescentei. Confidenţele făcute unui prieten îi ajută
pe tineri să-şi exploreze propriile sent;"';ente, să-şi definească identitatea şi să-şi
valideze valoarea personală (Buhrmester, 1996).
Capacitatea de intimitate se corelează cu adaptare~ psihic;ă şi cu c~mpetenţa
socială. Adolescentii care au prietenii apropiate, stabile ŞI susţmatoare au, rn general,
o părere bună despre ei înşişi, obţin rezultat~ bune la ş~oală, sunt sociabili şi este
improbabil să fie ostili, anxioşi sau deprimaţi (Berndt ŞI Perry, 1990, Buhrmest.er,
1990; Hartup şi Stevens, 1999). De asemenea, tind să-şi fi construit legături put~nl1ce
cu părinţii (B.B. Brown şi Klute, 2003). Aici pare să ~cţioneze u~ pr~ces ~.ldu:ecţlOnal:
relatiile bune stimulează adaptarea, care, la rândul el, stimulează prieteniile bune.
Asemenea copiilor mai mici, adolescenţii tind să-şi aleagă _prieteni care le seamăn~
în privinţa genului, raseiletrtiei şi aaltor" aspecte, iar c~lităţile car:'-idete~ă pe priete~
să se aleagă reciproc îi pot determina sa se dezvolte In direcţii similare. Prietenii tind sa
aibă atitudini şi performanţe şcolare similare !i un nivel simil~ de cons~.a1 drogurilor
(Hamm, 2000) şi se pot influenţa reciproc fieîn direcţia a~tlVlt3ţJlor prosociale (Barry ŞI
Wentzel, 2006), fie în cea a comportamentelor problemance. ...
Părintii infiuentează alegerile în materie de prieteni ale adolescenţilor pnn cartierul
şi şcoala pe care l~ aleg pentru copiii lor, princantitate~ şi tipul.?e supraveghere pe
care o exercită şi mai ales plin calitatea propriei lor relaţii cu COplll (Knoester, Haynie
şi Stephens, 2006).
412 Partea a 5-a Adolescenta
Relaţiile de dragoste Relaţiile de dragoste ocupă un loc central în lumea socială
a majorităţii adolescenţilor. Ele contribuie la dezvoltarea intimităţii, dar şi a identităţii.
Pentru că tind să implice contact sexual, aduc cu ele riscul de sarcină, ITS şi, uneori,
de victimizare sexuală. Aproape I din II elevi americani de liceu - în egală măsură
băieţi şi fete - sunt supuşi anual violenţei în cadrul întâlnirilor de dragoste (COC,
ZOO6d). Despărţirea de partenerul de cuplu se numără printre cei mai puternici pre-
dictori ai depresiei şi ai sinuciderii (Bouchey şi Furman, 2003) .
. Odată cu debutul pubertăţii, majoritatea fetelor şi băieţilor heterosexuali încep să
se gândească mai mult şi să interacţioneze mai mult cu membrii sexului opus. De
regulă, trec de la grupuri mixte sau întâlniri sentimentale în grup la relaţii de
dragoste în doi pe care, spre deosebire de prieteniile cu sexul opus, le descriu ca
irnplicând pasiune şi un sentiment al angajării (Bouchey şi Furman, 2003; Furman
şi Wehner, 1997).
Relaţiile de dragoste tind să devină mai intense şi mai intime pe parcursul ado-
lescenţei. Tinerii aflaţi la începutul adolescenţei se gândesc în principal la cum le-ar
putea influenţa o relaţie de dragoste statutul în grupul celor de-o seamă (Bouchey şi
Furman, 2003). La jumătatea adolescenţei, majoritatea tinerilor au cel puţin un parte-
ner exclusiv timp de mai multe luni până la circa un an, iar efectul alegerii
partenerului asupra statutului între cei de-o seamă tinde să scadă în importanţă
(Furman şi Wehner, 1997). In jurul vârstei de 16 ani, adolescenţii interacţionează cu
partenerul de dragoste şi se gândesc la acesta mai mult decât la părinţi. prieteni ori
fraţi (Bouchey şi Furman, 2003). Totuşi, relaţiile de dragoste încep abia spre
sfârşitul adolescenţei sau la începutul vârstei adulte să deservească întregul spectru
de nevoi emoţionale pe care-l pot împlini, şi atunci doar în relaţiile pe termen relativ
lung (Funnan şi Wehner, 1997).
Relaţiile cu părinţii -şi cu cei de-o seamă pot influenţa calitatea relaţiilor de dra-
goste. Căsnicia sau relaţia de dragoste a părinţilor poate servi drept model pentru
copilul lor adolescent. Grupul celor de-o seamă formează contextul majorităţii rela-
ţiilor de dragoste şi îl poate influenţa pe adolescent în alegerea partenerului, precum
şi felul cum se dezvoltă relaţia (Boucbey şi Furman, 2003).
Comportamentul antisocial şi delincvenţa juvenilă
Ce-i influenţează pe tineri să participe la acte de violenţă (Caseta i2-1) sau la alte acte
antisociale - ori să se abţină de la acestea? Prin ce procese se dezvoltă tendinţele
antisociale? Cum se amplifică comportamentele problematice, devenind delincvenţă
cronică? Ce stabileşte dacă un delincvent juvenil va deveni, la vârsta adultă, infractor
înrăit? La baza multor comportamente antisociale se poate afla o interacţiune între
factorii de risc din mediu şi factorii de risc genetici sau biologici (van Goozen,
Fairchild, Snoek şi Harold, 2007).
Cum se ajunge la delincvenţă: factori genetici şi neurologici
Comportamentul antisocial tinde să se transmită în familie. Analizele efectuate
asupra multor studii au conchis că genele influenţează 40-50% din variaţia
comportamentului social la nivelulnnei populaţii şi 60-65% din variaţia antisocialităţii
agresive (Rhee şi Waldman, 2002; Tackett, Krueger, Iacono şi McGue, 2005).
Deficienţele neurobiologice, mai ales în acele regiuni ale creierului care reglează
reacţiile la stres, pot explica, în parte, de ce unii copii devin antisociali. Ca urmare a
acestor deficienţe neurologice, care pot rezulta în urma interacţiunii. dintre factorii
genetici sau temperamentul dificil şi mediul de viaţă timpuriu advers, copiii ar putea
să nu recepţioneze sau să nu dea ascultare semnalelor normale de avertizare pentru a
se abtine de la comportamentul impulsiv sau nesăbuit (van Goozen et al., 2007).
Capilolul 12 Dezvoltarea pSihosocială În adolescenţă 413
 Epidemia de violenţă În rândul tinerilor
La' 20 aprilie' 1999. doi elevi ai liceului Cclurnbine din oraşul Din pacate însă, victimele din aceste-cazuri intens rnediatizate 'Presiune.a bandele-de Ia şcoală (NCES, 2003; .Youth Vi~ience", Şeful Corpului serviciilor de sănătate publică din SUA pune la
Lirtleton, statul Colorado .• şi-au omorât 12 co~egi şi un- profesor, alcatuiesc doar o' mică parte din numărul celor afectaţi de violenţa . 2(01). ' îndoială unele mituri sau sterectipuri cu priviri: la-violenta in rindul
inainte. să .se jmpuşte mortal. La 16 'apiilie:20~7, un-student deIa în rândul tinerilor. În 2005, peste 721 000 de tineri cu vârsta între ':"Uo mediu famiJiai caracterizat de respingere, 'coerciţie sau tinerilor (••Youth Violence". 2001; vezi tabelul), 'Un~r din cele
Virginia Tech'in vârstă de ~3 de-ani a,p~oţâ.t ?,~
_deoalJ!e~ înainte 10 şi 24 de ani au fost trataţila secţiile ~e urg~nţe.~u leziuni cauzate haos Incopilărie, care rinde.sădetermine la copii comportamente mai rele neadevaruri este' acela cii nu se poate face nimic pentru a
de a se- împuşca .....:.atacul cu armă dezlănţuit cu cele mai mul~e deviclcntâ (CDC, 2097c), În acel an, tn 'Statele -Unite, persoanele agresive. Ostilitatea pe care, le-o trezesc altora le ampliflcâ preîntâmpina sau trata componamen-tuI" violent. Programele la nlvel
victime' În isteria SUA. In ultimii 10 'ani, atacurile cu armă '!-U cu vârsta 'sub 25 de ani au alcătuit 44.5% din 'totalul persoanelor propria .agresivitate. Imaginea de sine negativă îi împiedică să - de şcoală. adresate l~~ror copiilor, nu .doar celor cu grad de risc,'
curmat viata a 188 de elevi şi
'profesorfdip'lu'mea întreagâ ~i a~ răn"i! oresratc pentru infractiuni viole'nte şi 53,9% din "totalul-persoanelor . obţină reuşite ]~ .şcoată -sau să-şi dezvolte alte, interese, au redus violenta şiagresivitatea la nivelul tuturor claselor. Aceste
peste ioa de'persoane (Pearson'Educaticn, 2007). ~ arestare pentru infracţiuui imp~triva'prbprietăţii"(~I, 2007r constructive; şi." in, genera}. se asociază cu alţii de-o-seamă . programe au menirea de: a preţntâmpina comportamentul.violent
De fapt, în
ciuda publicităţii inrense de care-beneficiază crimele Ce cauzează aceste comportamente distructivc? Influenţele care
i-ar putea împinge pe tineri la acre violentesunt .~u~eroase.
care .le în:tăresc atitudinile şi comportamentele .antisociale prin promovarea .abilit.5ţilgr sociale şi_a, conştientizârii 'şi.c6ntroltilui
în":scoli; ele su~t rare. rep':eze~tâ.nd d?~ l%.din oml1ci~eri.le.în (Sraub. 1996). .. . . . ... 'emoţional (Hahn el al"',2007).. ' ,
r~"d~1 'tinţrilor de "fustă ştolară." Majoritatea acesror- omucidert • -"Imaturitatea creierului adolescentului, îndeosebi a cortexului 'Traiul în cartiere instabile, ciradine, cu puţină implicare _şi
presupune 'doar un singur 'ucigaş. şi O: singură victimă:' Mai'~mu~~ " prefrcntal.. esenţial pentru -raţiobere şi pentru, reprimarea ,-sprijin din panea.comunlrăţii (Talan et al., 2003) - desi-elevii
cbtervtn ciude valului de atacuri cu armă-In şcoli din-l999 incoace, impulsurilor.- < •
imei 'şcoli de 'suburbie' proveniţi din -clasade mijloc n.u sunt
~.ta ?muci~erilor .asoclate cu scolile-a .s~~ut-, în ansamblu, între . Accesul, facil la arme Intr-o cultură care .romanţează jocul cu , ~n:uru, , '. . ... ' .. ' ..,':, ,
199i şi
-2066 (Modzeleski el 'al:, 2008). . . ,annedefoc".(Weinberger,2001,p.2).. ' Faptul de a- fi fost martorii sau victimele violentei în cartierori
., expunerea la violenta din mass- media (Br'oOkm~ver, Henricf şi .
CiNCI MITURI DESPRE VtOLENTA tA ŢINERI Schwab-Stone, 2005; Pearce. JoOes~Schwab-St:;ne şi Ruchkin,
':'2(03). .
. .' .
MIT,
c;;opiii Cu tulburui de -~nduită sau t:L-'~ciment necontrolat ~ Psihologii .Indică .unete 'posibile' semnale de avertisment.
rur.devinneapărat adolescenţi viâenţi: ":": ' , Adolescentii cu probabilitate de a comite acte violente refuză adesea
"
Ttrie.-ii-airb·anlencani şi hispanici au o prQpaJ::mtat~mai' mare oecăt Deşfrate!e eestărao- diferă. autOdedaratiiie'Su9er:~ cărasa şi să-şi .asqiltepinrilii şi' profesorii. ignoră sentimentele şi drepturile
~ Qe altă.etriie-de ase mplicaJn acte violente, . etnia nu, su aprOape Yde!cc .efect asupra 'prbpJrţiei t~talede ~ho~.S;_, poartă urât ..cu. ~~evii •• se bazează ~ ~iolen~ sau
comMr1ament .Ao!ent netaţaL ' .. ' .. '. -~ -: ';' , .. ', . am,ţn,inţăd ca să-şi rezolve problemeleşi au' convingerea că viata i-a'
O noUă rasă.de ••super-prădători", care a ajljn~ la'ad9lescertă f'ilU'există: nîQO eovaoă că-!ireri\ imp!~tî'În 0denîe' ÎI) perîqada de -".~edfCptăţi.l Ei tind să 'opţinăfezultate slabe_Ia'şcoal~,'să absenteze
ÎI')'_anii 1990, :tinde să facă SUA o: ţară şi mai ~~ dşca.t este. apoQeu_;a ania- 1990 au.tostmafv'ol,enţi saujnai ~zi decât tiner~ ~e.)a ore saucbtaosă chiulească cii.zilele. sărămănă repetenţi. să fie'
Î~:prel~t:.,-,,_ ,._ ._' ' __ ' __ ' ..-", ~',_.':_",-
, _." qin anif?nteriori._, -",_ " .' .:" .i>: '-;'<. _: . 'e~a~cula~ .sau să a9,a,~~on~ze_~ala •.să tie, ,y~~timele' tirill?izării~
Jt.K:tOCarea:.mfractooor tineti Tfi~tribui1âle~
dure' peritn.fadlllţi scece ... . ··'lhfra:ctânl j~i jUdeCaţi_Tr!.".tribunale Jl€.f'tn.i ~dulţi ·a(j~c5·~atâ semnîfl~ ··"să,;co·nsum.e· 3.l~90l s •iiltţălaPte -'şU~ua1te'drpgUri: să .se" impI!cţ de"
probâ~'mtatea ca -aceştia să,Comită şi alte ~!lfracţi.u~ violente. cat;V',fŢI8Î"r,1dicâtă ~ recidlve!a:r şi, mai tâiziu, airifrac~uni:or penele. tUp.paou .î~U\ctivităti sexuale.',să intre în bande. să se 'bată, să fure
decât tirlefil ~decaţi in tribunalele penru d.eliriVenţi- juvenil. ~u s~ dIstrugă bWJ~'le 'altdr~ (~QCiatia'de,Psihologie Americană
Cei mai.mulU tineri violenţi vor ajunge să fie aresta.ţi p~nlnJ infrc~ctiuni
\iidErite. - ,- .;.'. '. ~ . ,- ,
Cei mai mulţi"tirBi im'priCaţi in c~p:orta,ri1en~evîo~te nu
nţiodată arest2ţi pentru,ti itt~.at~u.1~,~~,t~,'- , , '-"
va fi <~i Â.~(,lCIe;nia-Ame{ican~ d~"P~diatrie.[AÂP],·1996; Resnick etal..
1_99,; Sm\th'Khun e'tai.;2004.; "Youlb'Yioieitce", 2(01). .

~ ~t' pe datele din :VouthVlOleoce", 2001. ",

CUIll se ajunge la delincvenţă: interacţiunea Între influenţele la modul cronic să nu fi întărit comportamentul pozitiv în copilăria mică şi să fi
exercitate de familie, de cei de-o seamă şl de comunitate pedepsit cu asprime sau inconsecvent - sau şi una, şi alta - comportamentul greşit

Cercetătorii au identificat două tipuri de comportament antisocial: tipul cu debut

timpuriu, care apare în jwul vârstei de Il ani şi tinde să ducă la delincvenţă juvenilă
cronică în adolescenţă, şi un tip mai uşor, cu debut tardiv, care apare după pubertate
şi tinde să apară temporar, ca reacţie la schimbările aduse de adolescenţă: nepotrivirea
între maturitatea biologică şi cea socială, dorinţa tot mai mare de autonomie şi de
diminuarea supravegherii de către adulţi. Adolescenţii cu debut tardiv au tendinţa de
a comite delicte relativ minore (Schulenberg şi Zarrett, 2006).
Tipul de comportament antisocial cu debut timpuriu este influenţat, aşa cum sugera
teoria lui Bronfenbrenner, de factori aflaţi în interacţiune. care merg de la influenţele
din microsistem, cum ar fi ostilitatea între părinte şi copil, practicile de parentaj
proaste şi comportamentul deviant al celor de-a seamă, până la influenţele din macro-
sistem, cum ar fi structura comunităţii şi sprijinul social din cartier (Buehler, 2006;
Tolan, Gorman-Smith şi Henry, 2003). Această reţea de influenţe aflate in interacţiune
începe să se ţeasă de timpuriu în copilărie,
Comportamentul antisocial cu debut tardiv apare, de regulă, la adolescenţi cu
mediu familial normal, în schimb, se poate ca părinţii copiilor care devin antisociali
.414 Partea a 5-a Adolescenţa
(Coie şiDodge, 1998; Snyder, Cramer, Afrank şi Patterson, 2(05). Se poate ca, de-a
lungul anilor, aceşti părinţi să nu se fi implicat îndeaproape şi în mod pozitiv în viaţa I
\
copiilor lor (G.R. Patterson, DeBaryshe şi Ramsey, 1989). Copiii ar putea obţine
recompense pentru purtarea antisocială: când fac prostii, ar putea să atragă atenţia sau
"
să li se facă pe plac. Aceste tipare negative timpurii deschid calea influenţelor negative
ale celor de-o seamă, care promovează şi întăresc comportamentul antisocial (Coli ins
et al., 2000; B.B. Brown, MOIIn/S, Lambom şi Steinberg, 1993).
La începutul adolescenţei poate exista deja ostilitate făţişă între părinte şi copil.
Când criticile constante, coerciţia mânioasă sau comportamentul grosolan, necooperant
caracterizează interacţiunile dintre părinte şi copil, copilul tinde să manifeste probleme
de comportament agresiv, care inrăutăţesc relaţia dintre părinte şi copil (Buehler,
2(06). Parentajullipsit de eficacitate poate lăsa fraţii mai mici sub influenţa puternică
a unui frate mai mare Cu comportament deviant, mai ales dacă există diferenţe mici de
vârstă Între fraţi (Snyder, Bank şi Burraston, 2005).
Alegerea unor amici antisociali este influenţată în principal de factori din mediu
(Iervolino et al., 2(02). Tinerii gravitează spre alţii care au fost crescuţi la fel ca ei şi
cu care se aseamănă în privinţa rezultatelor şcolare, a gradului de adaptare şi a
1
Capitolul 12 Dezvoltarea pslhosocală in adolescenţă 415

L.....
 !
J \
tendintelor prosociale sau antisociale (Collins et al., 2000; B.B. Brown et al., 1993).
La fel ca în copilărie, adolescenţii antisociali tind să aibă prieteni antisociali, iar
comportamentul lor antisocial se amplifică atunci când se întovărăşesc (Dishion,
McCord şi Poulin, 1999; Hartup şi Stevens, 1999; Vitaro, Tremblay, Kerr, Pagani şi
Bukowski, 1997). Felul în care adolescenţii antisociali vorbesc, râd sau zâmbesc
batjocoritor când vine vorba despre încălcarea regulilor şi dau din cap atotştiutor între
ei pare să constituie un fel de "instruire în materie de devianţă" (Dishion et al., 1999).
Aceşti copii-problemă continuă să cauzeze un parentaj lipsit de eficienţă, care pre-
conizează comportament delincvent şi asocierea cu grupuri de amici devianţi sau cu
bande (Simons, Chao, Conger şi Elder, 2001; Tolan etal., 2003).
Parentajul autoritar îi poate ajuta pe tineri să intemalizeze standarde care îi pot face
imuni la influenţele negative din partea celor de-o seamă şi deschişi la influenţele
pozitive (Collins et al., 2000; Mounts şi Steinberg, 1995). Parentajul îmbunătăţit în
timpul adolescenţei poate reduce delincvenţa, prin descurajarea întovărăşirii cu tineri
cu comportament deviant (Simons et al., 2001). Adolescenţii ai căror părinţi ştiu unde
I se află aceştia şi ce fac au o probabilitate mai redusă de a se implica în acte de del inc-
,1
ventă (Laird, Penit, Bates şi Dodge, 2003) sau de a se întovărăşi cu tineri de-o seamă
cu comportament deviant (Lloyd şi Anthony, 2(03).
Situatia economică a familiei poate să influenţeze apariţia comportamentelor
l' antisociaie. Privaţiunile economice prelungite pot submina parentajul sănătos, prin
I faptul că privează familia de capital social. Copiii săraci au o probabilitate mai mare
1; de a comite acte antisociale, comparativ cu alţi copii, iar cei a căror familie este
I permanent săracă tind să devină mai antisociali cu timpul. Invers, când familia scapă
1.l' de sărăcie cât timp copilul este încă mic, acesta nu are o probabilitate mai mare de
·1 : apariţie a problemelor de comportament decât un copil a cărui familie nu a fost
l'
r : niciodată săracă (Macmillan, McMorIis şi Kruttschnit!,2oo4).
!.
!,. Organizarea socială slabă a cartierului într-o comunitate dezavantajată poate
influenta delincventa prin intermediul efectelor sale asupra comportamentului de
L parentaj şi a comportamentului deviant al tinerilor de-o seamă (Chung şi Steinberg,
I
'!
u..~
2006). Eficacitatea colectivă - forţa legăturilor sociale dintr-un cartier şi măsura în
care locuitorii lui îşi monitorizează sau supraveghează reciproc copiii - poate influ-
enta rezultareleîntr-o d;recpe p07lilv]nSarnpson~ 1997). COmbinaţia între parentajul'
af';'tuos, implicat şi eficacitatea colectivă îi poate descuraja pe adolescenţi în privinţa
întovărăşirii cu tineri cu comportament deviant (Brody el aL, 2001).
Perspective pe termen lung
Marea majoritate a tinerilor la care apare delincvenţa juvenilă nu se transformă în
adulti infractori (Kosterman, Graham, Hawkins, Catalano şi Herrenkohl, 200 1;
Mofiit!, 1993). Delincvenţa atinge apogeul în jurul vărstei de 15 ani şi apoi se reduce,
pe măsură ce majoritatea adolescenţilor şi familiile lor se împacă cu nevoia tinerilor
de a-şi afirma independenţa, Totuşi, cei care nu văd alternative pozitive sau care pro-
vin din familii disfunctionale au o probabilitate mai mare de a adopta un stil de viaţă
antisocial permanent <ElIio!!, 1993; Schulenberg şi Zarrett, 2006). Adolescenţii cu cea
mai mare probabilitate de a rămâne la o conduită violentă sunt băieţii asupra cărora
s-au exercitat influenţe antisociale timpurii. Adolescenţii cu cea mai mică probabilitate
de a face acest lucru sunt băietii şi fetele care au avut rezultate şcolare foarte bune de
mici şi fetele care au prezentat o dezvoltare prosocială timpurie (Kosterman et al.,
2001). întrucât caracterul adolescenţilor continuă să se modeleze, numeroşi psihologi
ai dezvoltării deplăng tendinţa actuală de a transfera infractorii juvenili din sistemul
tribunalelor pentru minori, care urmăreşte reabilitarea, în tribunalele penale, unde pot
fi judecaţi şi condamnaţi ca adulţi (Steinberg, 2000; Steinberg şi Scot!, 2003).
Prevemirea şi tratarea delincvenţei
întrucât delincvenţa juvenilă îşi are rădăcinile in copilăria timpurie, tot atunci ar trebui
să se facă şi demersurile preventive ce atacă multiplii factori care pot duce la
416 Partea a 5-a Adolescenta
deJincvenţă. Adolescenţii care au participat la anumite programe de intervenţie în
pi'ima copilărie au o probabilitate mai redusă de a-şi crea probleme, comparativ cu
tinerii de-o seamă cu ei care sunt la fel de defavorizati (Yoshikawa, 1994; Zigler,
Taussig şi Black, 1992). Programele eficace sunt acelea care îi vizează pe copiii cu
,'grad'ridicat de risc din mediul urban şi durează cel puţin doi ani, în primii cinci ani de
viaţă a copilului. Ele îi influenţează pe copii în mod direct, prin îngrijirea de tip
grădiniţă sau educaţia de calitate superioară, şi totodată indirect, oferind familiei
. ajutor şi sprijin adaptat la nevoile acesteia (Berrueta-Clement, Schweinhart, Bamet! şi
Epstein, 1985; Berrueta-Clement, Schweinhart, Barnett şi Weikart, 1987; Schweinhart
et al., 1993; Seitz, 1990; Yoshikawa, 1994; Zig\er et al., 1992).
Aceste programe acţionează asupra mezosistemului descris de Bronfenbrenner,
influenţând interacţiunile dintre căminul familial şi şcoală sau centrul de îngrijire a
copiilor. De asemenea, prognamele merg cu un pas mai departe, la exosistem, creănd
reţele de sprijin ale părinţilor şi punându-i pe părinţi în legătură cu servicii comunitare,
cum ar fi îngrijirea prenatală şi postnatală şi consilierea educaţională şi vocaţională
(Yoshikawa, 1994; Zigler et aL, 1992). Datorită abordării pe multiple planuri, aceste
intervenţii au un impact asupra mai multor factori de risc timpurii ai delincvenţei. 'Ce şanse există ca aC~1 membru
Un astfel de program este cel al Centrelor pentru copii şi părinţi din Chicago, un al unei bande, care a fost deja la
închisoare, să devină infractor Înrăit?
program pentru preşcolari defavorizaţi, care se derulează în şcolile publice din Adolescenţii care JIU al! alternative
Chicago şi care oferă servicii de urmărire până la vârsta de 9 ani. Participanţii studiaţi pozitive au o probabilitate mat mare
la vârsta de 20 de ani aveau rezultate educaţionale şi sociale mai bune şi arestări mai de a adopta stlluri de viaţă
puţine ca minori, faţă de grupul de comparaţie, care beneficiase de intervenţii timpurii antisociale,
mai puţin extensive (Reynolds et al., 2001).
Odată ce copiii intră în adolescenţă, mai ales in cartierele sărace, cu infracţionalitate
foarte ridicată, intervenţiile trebuie să se axeze pe depistarea adolescenţilor cu pro-
bleme şi pe prevenirea recrutării în bande (Tolan et al., 2003). Programele de succes
îmbunătăţesc abilităţile de parentaj printr-o mai bună monitorizare şi gestionare a
comportamentului şi un sprijin social mai bun în cartier.
Programele cum sunt centrele de întrunire pentru adolescenţi şi taberele de vară pentru
tineri cu tulburări de comportament pot fi contraproductive, deoarece adună laolaltă
grupuri de tineri cu comportament deviant, care tind să-şi întărească reciproc înclinaţia
spre devianţă, Programele mai eficace - grupurile de cercetaşi, sporturile şi activităţile
organizate de biserică - îi integrează pe tinerii cu comportament deviant în populaţia
generală a celor cu conduită normală, Activităţile structurate, supravegheatede adulţi sau
cele organizate de şcoală după orele de curs, în serile de la sfârşitul săptămânii şi vara,
când este cel mai probabil ca adolescenţii să nu aibă ocupaţie şi să aibă necazuri, pot
reduce contactul acestora cu mediile care încurajează comportamentul antisocial (Dodge,
Dishion şi Lansford, 2006). A·i determina pe adolescenţi să se implice, în timpul liber, în
activităţi constructive sau în programe de formare a aptitudinilor de muncă poate aduce
beneficii pe termen lung. Participarea la activităţi extraşcolare organizare de şcoli reduc
rata abandonului şcolar şi cea a arestărilor pentru delicte penale în rândul băieţilor şi al
fetelor cu grad ridicat de risc (Maboney, 2000).
Din fericire, marea majoritate a adolescenţilor nu ajunge să aibă probleme grave.
Cei care prezintă comportamente perturbate pot - şi ar trebui - să fie ajutaţi. Cu
dragoste, îndrumări şi sprijin, adolescenţii pot să evite riscurile, să-şi extindă însuşirile
pozitive şi să-şi exploreze posibilităţile pe măsură ce se apropie de viaţa adultă.
Schimbările normale survenite în dezvoltare în anii de la începutul vieţii sunt semne
evidente şi spectaculoase ale creşterii. Sugarul care stă întins în pătuţ devine un copil
activ şi dornic să exploreze, la vărsta învăţării mersului. Copilul mic pătrunde în
lumea şcolii şi în cea a societăţii şi se implică intens în ele. Adolescentul, cu un nou
corp şi o nouă conştiinţă de sine, se pregăteşte pentru intrarea în vârsta adultă.
Creşterea şi dezvoltarea nu se opresc brusc după adolescenţă. Oamenii se schimbă
în multe privinţe în prima tinereţe, la vărsta mijlocie şi la vârsta a treia, după cum vom
vedea în restul capitolelor din această carte.
CapitOlul12 Dezvoltarea psihosocială în adolescenţă 417
 Rezumat şi termeni-cheie
Căutarea identităţii • În Statele Unite, rata sarcinilor şi cea a naşterilor in
adolescenţă au scăzut, însă rata naşterilor a crescut din
Reperul 1: Cum Îşi formează adolescenţii identitatea şi nou in 2006.
ce roluri joacă gen"ul şi etnia? • Naşterea În adolescenţă are deseori consecinţe negative.
o O preocupare centrală in adolescenţă este căutarea Mamele adolescente şi familiile lor tind să sufere din cauza
identităţii, care are componente ocupaţionale, sexuale şi sănătătn şubrede şi a greută~lor financiare, iar ccpiii suferă
axiologice. Erik Erikson a descris confiictul psihosocial al adesea din cauza parentajului lipsit de eficacitate.
adolescenţei ca identitate versus confuzia identităţii. orientare sexuală (396)
Virtulea care ar trebui să se nască din acest conflict este
fidelitatea.
• in cercetările bazate pe
teoria lui Erikson, James Marcia
descris patru stări ale id.ntiIă~i: achiziţia identităţii,
a
boli cu transmitere

Relaţiile cu familia,
şi cu societatea
sexuală

cu cei
adulţilor
(BTS) (399)

de-o seamă t
prescrie rea, moratoriul şi difuzia identităţii.
Reperul 3: Cum re/aţianează adolescenţii cu părinţii, cu
• Cercetătorti au păreri diferite in ceea ce prtveşte ideea că
fraţii şi cu cei de-o seamă?
băieţii şi fetele urmează căi diferite spre formarea identită~j.
Deşi unele cercelări sugerează că stima de sine a fetelor
tinde să scadă in adolescenţă, cercetările mai recente nu
• Cu toate că rela~ile dintre adolescenţi şi părinţii lor nu sunt
intotdeauna uşoare, revolta adolescentină
maximă este un lucru neobişnuit. Pentru major~tea
de amploare 1
vin in sprijinul acestei constatari.
aoolescenţtor, această perioadă a vieţii constituie o
o Etnia este o componentă importantă a identităţii.
tranziţie relativ lină. Pentru ceilalti, care par considerabil mai
Adolescenţii din minorităţi par să parcurgă stadii ale
frămăntaţi, ea pcate prevesti o vârstă adultă dificilă.
dezvoHării identităţii etnice care se aseamănă mult cu
stările identităţii descrise de Marcia. • Adolescenţii petrec tot mai mult timp cu cei 00-0 seamă,
dar relaţiile cu părinţii continuă să fie infiuente.
identitate (390)
• Conflictul cu părinţii tinde să fie cel mai puternic la
identitate versus confuzia identităţii (390)
inceputul adolescentei. ParentaJul autoritar este asociat cu
stări ale identităţii
criză (392)
(391) rezultatele cele mai bune.
• Efectele structurii familiei şi ale statutului ocupaţional al
I
angajare
achiziţia
(392)
identităţii (392)
mamei asupra dezvoltării acolescenţilcr poate depinde de
factori ca resursele economice, calitatea mediului căminului
1
prescriere (392) şi atenţia cu care părinţii monitorizează mişcările
moratoriu (393) adolescentului in afara casei.
··difilzia ideritităţU·(393) .- ._. ·-Rela~ile cu fraţii· tind să devină mai distante in adolescenţă .
socializare culturală (395) iar balanţa puterii intre fraţii mai mari şi cei mai mici se
egalizează considerabil.
Sexualitatea • Infiuenţa grupului celor de-o seamă este cel mal puternică
la inceputul adolescenţei. Structura grupului celor de-a
Reperul 2: Ce factori detennină orientarea sexuală, ce
seamă devne mai complexă, implicând clici şi găşti,
preaic! sexuale sunt rnspândite În rândul adolescenţi/or
precum şi prietenii.
şi ce-i determină pe unii să aib~ comportamente sexuale
riscarrle? • Prieteniile devin, indeosebi in cazul fetelor, mai intime, mai
stabile şi oferă mai mult sprijin in adolescenţă.
• Ortentarea sexuală pare să fie influenţată de o interacţiune
intre factori biologici şi de mediu şi să fie cel puţin ~aI • Relaţiile de dragoste satisfac diferite nevoi şi se dezvoltă
odată cu vârsta şi cu expertenţa.
genetică.
revoltă adolescentină (405)
• Din cauza npsei acceptării sociale, traiectoria idenlităţu
homosexuale şi a formării relaţiilor de acest tip poate să individuare (407)
vaneze, Comportamentul antisocial şi delincvenţa juvenilă
• Activitatea sexuala: a adolescenţilar implică riscul de sarcină
şi de boli cu transmitere sexuală. Adolescenţii cu cel Reperul 4: Care Sl!.(Jt cauzele primare ale
mai mare grad de risc sunt aceia care-şi incep activitatea comporlamentuJui antisocia! şi ale delincvenţei juvenile şi
sexuală devreme, au mai mulţi parteneri, nu folosesc ce se poate face pentru a reduce aceste riscuri ale
contraceptive şi sunt prost infonnaţi cu privire la sex. adolescenţei?
• Folosirea cu regularitate a prezervativelor este cea mai • in general, delincvenţa cronică decurge din atitudinea
bună protecţie pentru adolescenţii activi din punct de antisocială cu debut timpuriu. Ea este asociată cu numeroşi
vedere sexual. factori de risc ce interac~onează, printre care parentejul
• Programele comprehensive de educaţie sexuală intârzie lipsit de eficacitate, eşecurile şcolare, influenta celor de-o
seamă şi a cartierului şi statutul socio-economic scăzut:
iniţierea sexuală şi incurajează folosirea contraceptivelar.
Programele axate doar pe abstinenţă nu au fost la fel de
eficace.
Programele care atacă factorii de risc de la o vârstă
fragedă au inregistrat succese.
J
• rrs au cea mai mare probabilitate de a apărea nedepistate
la fete.

418 Partea a s-a Adolescenta

 ,. r

Repere pentru studiu

r. Ce Înseamnă a fi adult şi ce factori influenţează momentul când se produce
intrarea În vârsta adultă?
"Dacă[ ... ) fericirea este absenţa febrilităţii, Înseamnă 2. Cum este forma fizică a adultului tânăr tipic şi ce factori influenţează sănătatea şi
starea de bine?
./ că nu voi cunoaşte niciodată fericirea, căci nutresc o dorinţă
3. Care sunt unele probleme de sexualitate şi reproducere În această perioadă
febrilă de a cunoaşte, a trăi experienţe şi a crea." a vieţii?
Jurnalul luiAnars Nin (1931-1934), 4. Prin ce se distinge gândirea adultului?
scris la vârsta de 28-31 de ani

.f 5. Cum se dezvoltă judecata morală?

6. Cum fac adultti emergenţi trecerea la învăţământul superior şi la muncă şi cum
Stiati
, , că ••• influenţează aceste experienţe dezvoltarea cognitivă?
@ Adulţii americani cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani au proba-
bilitate mai mare de a fi săraci şi probabilitate mai mică de a avea
asigurare medicală, comparativ cu oricare altă grupă de vârstă?
@ Trei boli psihice din patru debutează înaintea vârstei de 24 de ani?
Vârsta adultă emergentă
@ Aproximativ 50% din adulţii americani au avut o boală cu transmitere Când devine un om adult? Societatea americană contemporană are o diversitate de
sexuală înainte să împlinească 24 de ani? repere. Maturitatea sexuală survine în adolescenţă; maturitatea cognitivă poate apărea
mai tărziu. Există diferite definiţii ale vârstei adulte din punct de vedere legal: la 18 ani,
@ Capacitatea de gândire reflexivă apare Între 20 şi 25 de ani?
tinerii au drept de vot şi, în majoritatea statelor, se pot căsători fără acordul părinţilor;
@ Înscrierea la o facultate - orice facultate - este mai importantă. din la 18 sau 21 de ani (în funcţie de stat) pot încheia contracte cu caracter obligatoriu.
perspectiva beneficiilor cognitive imediate şi a celor pe termen lung Folosind definiţiile sociologice, oamenii pot fi consideraţi adulţi atunci când se întreţin
decpotrivă, decât facultatea concretă la care se înscrie persoana? singuri ori şi-au ales o carieră, s-au căsătorit ori au legat un parteneriat de dragoste
important sau şi-au întemeiat o familie.
El În prezent, mulţi oameni din ţările industrializate devin pe deplin
Maturitatea psihică poate depinde de realizâri cum ar fi descoperirea identitătii
adulţi abia pe la 25-29 de ani?
proprii, obţinerea independenţei faţă de părinţi, construirea unui sistem de valori 'şi
formarea de relaţii. Unii psihologi sugerează că debutul vărstei adulte nu este marcat

A cestea sunt doar câteva din subiectele interesante şi importante de

care ne vom ocupa în acest capitoL Vârsta de adult tânăr, definită,
de obicei, ca fiind cuprinsă aproximativ între 20 şi 40 de ani, este, de
de criterii exteme, ci de indicatori interni, cum ar fi sentimentul autonomiei, al
autocontrolului şi al responsabilităţii personale - că este mai mult o stare de spirit
decât un eveniment discret (Shanahan, Porfeli şi Mortimer, 2005). Din acest puoct de
regulă, o perioadă a puterii de actiune: numerosi oameni aflati la această
vedere, unii oameni nu ajung niciodată adulţi, indiferent de vârsta lor cronologică
vârstă sunt pe picioarele lor pentru prima oară tn viaţă, îşi cr~ează
Pentru majoritatea necunoscătorilor însă, vârsta adultă este definită de trei criterii:
şi-şi gestionează căminul propriu şi îşi dovedesc capacităţile în ocupaţia
I. II aleasă. Iau în fiecare zi hotărâri care contribuie la a le determina
(1) acceptarea responsabilităţii proprii, (2) luarea independentă a deciziilor şi (3)
obţinerea independenţei financiare (Ameti, 2006). În ţările industrializate modeme,
sănătatea, cariera şi stilul de viaţă. Totuşi, din ce în ce mai des, nume-
atingerea acestor obiective ia mai mult timp şi urmează trasee mult mai variate decât
roşi adulţi tineri nu se aşază imediat la casa lor. Pentru ei, perioada între
în trecut. înainte de mijlocul secolului XX, bărbatul tânăr, proaspăt absolvent de liceu,
20 şi 25 de ani sau chiar mai de mult a devenit o perioadă de explorare,
îşi căuta, de regulă, un serviciu stabil, se căsătorea şi întemeia o familie. Pentru femeia
numită vârsta adultă emergentă.
tânără, calea obişnuită spre vârsta adultă era căsătoria, care avea loc imediat ce-şi
În acest capitol, analizăm funcţionarea fizică a adulţilor tineri şi
găsea un partener potrivit.
identificăm factorii care pot influenţa sănătatea şi forma fizică bună,
Începând din anii 1950, revoluţia tehnologică a făcut ca studiile superioare sau
precum şi chestiuni de sexualitate şi reproducere. Discutăm aspectele
formarea specializată să fie esenţiale în tot mai mare măsură. Vârsta tipică a primei
distinctive ale cogniţiei adulte şi modurile în care educaţia poate să
căsătorii şi cea a naşterii primului copil an crescut mult, întrucât şi femeile, şi
stimuleze dezvoltarea cognitivă. Examinăm influenţa culturii şi a genului
bărbaţii urmăresc să facă studii superioare sau să găsească oportunităţi vocaţionale
asupra dezvoltării morale. în sfârşit, discutăm una dintre cele mai
(Furstenberg, Rumbaut şi Settersten, 2005; Fussell şi Furstenberg, 2005). în pre-
importante sarcini de dezvoltare din această perioadă: intrarea în câmpul
zent, calea spre vârsta adultă poate fi marcată de mai multe repere - înscrierea la
muncii. După ce citiţi şi studiaţi acest capitol, ar trebui să puteţi răspunde
facultate (la cursuri de zi sau cu frecvenţă redusă), serviciul (cu normă întreagă sau
la fiecare din întrebările de Reper de la pagina următoare,
redusă), mutarea din căminul părintesc, căsătoria şi naşterea copiilor -, iar ordinea
şi momentul producerii acestor tranziţii variază (Schulenberg, O'Malley, Bachman
şi Johnston, 2005).

422 Partea a s-a Vârsta adultă emergentă şi de acun tânăr

, f
 Aşadar. unii specialişti în dezvoltare sugerează că, pentru majoritatea tinerilor vârsta adultă emergsotă
Perioadă de tranzitie postutetă
din societăţile industrializate, intervalul de timp de la sfârşitul adolescenţei şi până
intre adolescenţă şi vârsta adultă.
la25-29 de ani a devenit o etapă distinctă a vieţii, anume vârsta adultă emergentă.
Este o perioadă a explorării, a posibilităţilor, un prilej de a încerca moduri de viaţă
noi şi diferite - o perioadă când tinerii nu mai sunt adolescenţi, dar încă nu şi-au luat
în primire pe deplin rolurile de adulţi (Arnett, 2000, 2004, 2006; Furstenberg et al.,
2005). Vom analiza mai amănunţit diferitele traiectorii ale persoanelor aflate la vârsta
adultă emergentă ulterior, în acest capitol şi în capitolul 14.
DEZVOLTAREA FIZICĂ
Sănătatea şi forma fizică bună
Indiferent dacă sportul pe care preferaţi să-I urmăriţi este baseballul, tenisul, baschetul,
patinajul anistic sau fotbalul, cei mai mulţi sportivi cu care ţineţi sunt de vârsta adultă
emergentă sau adulţi tineti. oameni cu o formă fizică excelentă. La această vârstă, cei
mai mulţi oameni se află la un apogeu al sănătăţii, al forţei, al energiei, al rezistenţei
şi.al funcţionării senzoriale şi motorii.
Starea de sănătate şi problematica sănătăţii
în această perioadă se pun temeliile funcţionării fizice de-a lungul întregii vieţi.
Sănătatea poate fi influenţată de gene, dar factorii comportamentali - ce mănâncă
adu/ţii tineri, dacă dorm suficient sau nu, cât de activi fizic sunt şi dacă fumează, beau
alcool sau consumă droguri - contribuie foane mult la sănătate şi la starea de bine.
Majoritatea adulţilor emergenţi şi a adulţilor tineri din Statele Unite declară că au o
sănătate bună sau excelentă; numai 5,7% din persoanele cu vârsta între 18 şi 44 de ani îşi
descriu sănătatea drept mulţurnitoare sau şubredă. Cele mai răspândite cauze ale limitării
activităţii sunt artrita şi alte afecţiuni ale sistemului muscular şi osos (NCHS, 2006).
Accidentele sunt principala cauză de deces la americanii tineri cu vârsta până la 44 de ani
(Heron şi Smith, 2007). Rata mortalităţii la acest grup s-a redus aproape la jumătate în
ultimii 50 de ani, iar rata mortalităţii la celelalte grupe de vârstă a scăzut şi ea (Kochanek,
Murphy, Anderson şi Scott, 2004; Pastor, Makuc, Reuben şi Xia, 2002). Chiar şi aşa, rata
mortali!ăţii creşte de peste două ori între adolescenţă şi vârsta de adult tânăr.
In aceşti ani ai vieţii, problematica sănătăţii o oglindeşte pe cea din adolescenţă; totuşi,
rata accidentăriJor, a omuciderilor şi a consumului de substante ilegale atinge apogeul în
această perioadă Prea mulţi oameni aflati la vârsta adultă emergentă sunt supraponderali şi
fac prea puţină mişcare. în parte pentru că plasa instituţională de siguranţă care-i protejează
principalii ucigaşi ai adulţilor tineri (Heron şi Smith, 2007). Oamenii cu mai multe
copii ale unei gene care ajută la combaterea HIV au o probabilitate mai mică de a fi
infectaţi cu acest virus sau de a face SIDA, comparativ cu oamenii care au mai puţine
copii ale genei (Gonzalez et al., 2005).
Un factor de risc pentru ateroscleroză (îngustarea arterelor) este nivelul de
colesterol din sânge. Colesterolul, 'combinat cu proteine şi cu trigliceride (acizi graşi).
este prezent în circulaţia sangvină, fiind transportat de lipoproteina cu densitate mică
(LDL), numită popular colesterol "rău". Lipoproteina cu densitate mare (HDL),
sau colesterolul "bun", elimină colesterol din sistem. Estimativ, 80% din variatiile
nivelului de HDL la nivelul populaţiei se datorează factorilor genetici (,,How to
Raise HDL", 2001). Totuşi, obişnuintele comportamentale (cum ar fi alimentaţia)
influenţează şi ele nivelul colesterolului.
Mai mult decât atât, majoritatea bolilor implică deopotrivă ereditatea şi mediul.
Un studiu a arătat că probabilitatea apariţiei simptomelor de depresie la o persoană
Yoleiuţ cere forţă, energie, resistescă
este prefigurată de o variantă a unei gene care este puternic afectată de influenţele din
şi coordonare musculară. McUorirmea mediu, cum ar fi familia susţinătoare (S.E. Taylor, Lehman, Kiefe şi Seeman, 2006).
adultilor tineri, precum cei din
imagine, ali o formă fisică excelentă.
Influenţele comportamentale
asupra sănătăţii şi formei fizice bune
Legătura dintre comportament şi sănătate ilustrează interacţiunea dintre aspectele
fizice, cele cognitive şi cele emoţionale ale dezvoltării. Ceea ce ştiu oamenii despre
sănătate influentează ceea ce fac, iar ceea ce fac influentează felul cum se simt.
Pe când ajung adulţi tineri, o mare parte din tinerii americani au adoptat deja
practicile proaste care contribuie la cele trei cauze principale de deces care poate fi
I
prevenit din Statele Unite; fumatul, obezitatea şi abuzul de alcool. Un studiu repre-
I
zentativ la nivel naţional, pe bază de anchetă, asupra a J'$ste 14000 de adulţi tineri
[,
care fuseseră urmăriţi de la începutul adolescenţei a arătat că alimentaţia, gradul
de activitate. obezitatea, accesul la îngrijiri medicale, consumul de tutun, alcool şi
droguri ilegale şi probabilitatea de a contracta o BTS s-au inrăutăţit când tinerii au
ajuns la vârsta adultă (K.M. Harris, Gordon-Larsen, Chantala şi Udry, 2006).
Cunoaşterea obişnuinţelor bune (şi a celor rele) privind săoătatea nu este suficientă
Personalitatea, emotiile şi mediul social cântăresc adesea mai greu decăt ceea ce ştiu
oamenii că ar trebui să facă şi îi conduc la comportamente nesănătoase. Să analizăm
câţiva factori de stil de viaţă putemic corelaţi cu sănătatea şi fonma fizică bună:
alimentaţia şi controlul greutăţii, activitatea fizică, somnul, fumatul şi consumul de
alcool şi droguri. Despre stres, care poate determina comportamente dăunătoare,
precurri somoul insuficient, fumatul, consumul de alcool şi cel de droguri, vom discuta
îo capitolul 15. în următoarea secţiune a acestui capitol ne vom ocupa de influenţele

pe adolescenţi, îo care sunt incluse căminul parental şi şcoala, nu mai există, implicarea
necontrolată în comportamente care ameninţă sănătatea este mai facilă Adulţii emergenţi
şi adulţii tineri au cea mai mare rată a sărăciei şi cel mai scăzut nivel de asigurare medicală
dintre toate grupele de vârstă şi, adesea, lipseşte accesul regulat la îngrijirile medicale
(Callahan şi Cooper, 2005; Park, Mulye, Adams, Brindis şi Irwin, 2006).
Influenţele genetice asupra sănătăţii
Cartografierea genomului uman le-a penmis oamenilor de ştiinţă să descopere
rădăcinile genetice ale multor afecţiuni, de la obezi tate la anumite cancere (Între care
cel pulmonar, de prostată şi mamar) şi la afecţiuni psihice (cum ar fi alcoolismul şi
depresia), Spre exemplu, cercetătorii au identificat 19 regiuni cromozomiale corelate
cu depresia familială cu debut timpuriu (Zubenko et al., 2003). O altă echipă de
cercetare a descoperit o variantă a genei transportorului de serotonină care îi poate
predispune pe anumiţi indivizi la depresie, în condiţii de stres (Canli et al., 2006).
Oamenii de ştiinţă au descoperit o componentă genetică şi în HIV-SIDA, unul din
Acest hamburger suculent e doldora
de calorii şi bogat tn grăsitnionimale,
care au las! corelare cu bolile car-
diace ţi cu unele forme de cancer.
!
indirecte asupra sănătăţii: cea a statutului socio-economic, a raseiietniei şi a relaţiilor.
Dleta şi nutriţia Zicala .Eşti ceea ce mănânci" rezumă importanţa nutriţiei pentru f
sănătatea fizică şi psihică. Alinientele pe care le consumă oamenii influenţează felul
cum arată, cum se simt şi probabilitatea de a se îmbolnăvi şi chiar de a muri. Estimativ,
365000 de adulţi americani mor anual din cauze care au de a face cu alimentaţia proastă
şi cu lipsa de activitate fizică (Mokdad, Marks, Stroup şi Gerberding, 2005). într-un
studiu longitudinal pe oameni cu vârsta cuprinsă între 18 şi 30 de ani, cei care rnâncau
legume, fructe şi alte alimente vegetale din belşug aveau o probabilitate mai redusă de
a face hipertensiune, pe când cei cu o alimentaţie bogată în carne aveau o probabilitate
mai mare de a 'ajunge la această afecţiune (Steffen et al., 2005).
Consumul excesiv de grăsimi, îndeosebi grăsimi de saturate, creşte riscul de
afectiuni cardiovasculare, mai ales al nivelului de colesterol (Ervin et al., 2004), care
se c6relează direct cu riscul de deces în urma bolii cardiace coronare (Verschuren
et al., 1995). Controlarea colesterol ului prin alimentaţie şi, la nevoie, prin medicaţie
poate reduce semoificativ acest risc (Grupul de studiu scandinav privind supravieţuirea
cu Simvastatin, 1994; Shepherd el al., 1995).

Capitolul 13 Dezvoltarea fizicăşi cognitivă la vârsta adultă emergentă şi de adutt tânăr 423 424 Partea a 6-a Vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr

1
 âteva studii recente sugerează că alirnentatia
să protejeze şi de anumite cancere. Femeile
~'Imericane de origine asiatică a căror alimentaţie 40
Î~,:copil~e a conţinut cea mai mare cantitate de
;;;Iimente.pe bază de soia (cum ar fi tofu sau miso)
'aveau un risc cu 58% mai mic de a face cancer
ar 30
;;namar, comparativ cu femeile care au consumat
( '2~Lmai puţină soia. Bărbaţii care mâncau peşte de j
u, 20·
cinci ori pe săptămână sau mai des aveau un risc
/ \ c~
'tă0-
40% mai mic de a face cancer de colon şi rect,
de bărbatii care mâncau peşte mai rar de o dată
'pe' ;ăptămână. Pacienţii cu cancer de prostată cu
·UJ(niveJ mai mic de colesterol în sânge au tins să
facil forme mai puţin agresive ale bolii, comparativ o scărilor în loc de a lua liftul - poate fi la fel de eficientă ca exerciţiile fizice
Totat
cu pacienţii cu colesterol mare. Iar fumătorii cu
vitarnina E în alimentatie au avut deteriorări mai
reduse ale leucccitelor," faţă de fumătorii cu aport Notli: Obezitataa se defineşte
scăzut de vitamina E (Madsen et al., 2006).
Obezitatea/excesul ponderal Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat
'obezitatea o epidemie la nivel mondial (OMS, 1998). în Marea Britanie, incidenţa
bbezităţii a crescut de peste două ori între 1980 şi 1994 şi creşteri similare au fost
anunţare în Brazilia, Canada şi n.!ai multe ţări din Europa, vestul Pacificului, Asia de
sud-est şi Africa (Taubes, 1998). In ţările în Curs de dezvoltare care au adoptat stilul de
viaţă occidental, rata obezităţii s-a triplat în ultimii 20 de ani (Hossain şi Nahas, 2(07).
În-Statele Unite, bărbatul obişnuit sau femeia obişnuită cântăreşte cu peste 10 kilo-
grame mai mult decât la începutul anilor 1960, dar are doar 2,5 centimetri în plus în
-înălţlme. Circa 30% din bărbaţii şi femeile cu vârsta între 20 şi 39 de ani erau obezi în
2005-2006, proporţie care a crescut dramatic la vărsta mijlocie (Figura 13-1). Tendinţa
ascendentă a obezităţii începând din 1980 nu dă niciun semn de a se inversa, în ciuda
atenţiei publice consistente acordate problemei. Două treimi din adulţii americani spun
.,ii. au fost inf(}rma~ de un medic sau asistent medical că sunt supraponderali (Ogden,
Carroll, McDowell şi Flegal, 2007).
Cum se explică epidemia de obezitate? Experţii indică între motive sporirea gustă-
rilor (Ziua, Siega-Riz şi Popkin, 2001), disponibilitatea preparatelor fast-food ieftine,
porţiile prea mari, alimentaţia bogată în grăsimi, tehnologiile care reduc efortul muncii
şi 'activităţile recreative sedentare, cum ar fi televizorul şi computerul (Facu1tatea de
Medicină Harvard, 2004c; Pereira et al., 2005; Young şi Nestle, 2002). La fel ca în
copilărie şi adolescenţă, tendinţa moştenită spre obezi tate poate să interacţioneze cu
factorii de mediu şi comportamentali de acest fel (Cornuzzie şi Allison, 1998; Centrul
Naţional pentru Infonmaţii despre Biotehnologie [National Center for Biotechnology
Information - NCBI], 2002).
Obezitatea poate duce la depresie şi invers (Markowitz, Friedman şi Arent, 2008).
De asemenea, aduce cu sine riscul de hipertensiune, boli cardiace, AVC, diabet, cal-
culi biliari, artrită şi alte afecţiuni ostea-musculare şi riscul de a face unele fonme de
cancer şi reduce calitatea şi lungimea vieţii (Gregg el al., 2005; Facultatea de Medicină
Harvard,2004c; Hu et al., 200jL 2004; Mokdad, Bowman et al., 200 1; Mokdad, Ford
et-al., 2003; NCHS, 2004; Ogden el al., 2007; Pereira et al., 2005; Peeters et al., 2003;
Srurm, 2002). Riscul cardiovascular şi cel de mortalitate au scăzut în ultimele patru
~enii, probabil datorită îmbunătăţirii îngrijirilor medicale, însă adulţii obezi continuă
Sa aibă cel mai ridicat risc (Flegal, Graubard, Williamson şi Gail, 2005; Gregg et al.,
2005). Schimbările de stil de viaţă (schimbări de alimentaţie, plus exerciţii fizice) sau
~·.a\amentele medicamentoase au menţinut scăderea ponderală scontată timp de doi ani
sau mai mult (Powell, Calvin şi Calvin, 2007).
Activitatea fizică Oamenii activi fizic au parte de numeroase beneficii. Pe lângă
'faptul că aj ută la menţinerea greutăţii corporale dorite, activitatea fizică fortifică muşchii,
întăreşte inima şi plămânii, reduce tensiunea arterială, protejează de boli
cardiace, AVC, diabet, mai multe forme de cancer şi osteoporoză (subţierea
oaselor, cu cea mai mare incidenţă la femeile de vârstă mijlocie şi mai vârstnice),
ameliorează anxietarea şi depresia şi prelungeşte viaţa (Barnes şi Schoenborn,
2003; Bemstein et al., 2005; Boule, Haddad, Kenny, Wells şi Sigal, 2001;
NCHS, 2004; Pan, Ugnat, Mao şi Grupul canadian de cercetare epidemiologică
a cancerului, 2005; Pran, 1999; OMS, 2002). Sedentarismul este o problemă
de sănătate publică la nivel mondial. Stilul de viaţă sedentar constituie una din
principalele 10 cauze de deces şi dizabilitate în lume (OMS, 2002).
Chiar şi exercitiile fizice moderate sunt benefice pentru sănătate (NCHS,
2004; OMS, 2002). Încorporarea mai multor activităţi. fizice în viaţa cotidi-
ană - de exemplu, mersul pe jos şi nu cu maşina pe distanţe scurte şi urcatul
20-39 40-59 de 1060
in sus structurate. într-un studiu randomizat pe 201 femei sedentare din cadrul unui
Vârsta program de control al greutăţii derulat la o universitate, o combinaţie de dietă
ca indicele masei corporala 02 30. şi exerciţii fizice (în principal, mers pe jos) timp de 12 luni a determinat o
scădere semnificativă în greutate şi o formă mai bună a aparatului
Figura 13-1 Incorpororea unui nivel mai crescut de oaiviuue tn
cardiorespirator (Jakicic, Marcus, Gallagher, Napolitano şi Lang, 2003).
Incidenţa coezttăţâin funcţie de viaţa cotidiană, să spunem, merglJlld ICI serviciu cu
vârstă şi sex, la adulţi cu vârsta bicicleta şi nu CII maşina; poata fi la fel de eţictensă
ca exerciţiilefizice structurate. Somnul Al treilea şi al patrulea deceniu de viaţă sunt o perioadă foarte
peste 20 de ani, În Statele Unite,
încărcată, aşa că nu este surprinzător faptul că numeroşi adulţi ernergenţi şi
2005-2006. Aduliii tineri care nu-ş!
adulti tineri trăiesc adesea rară somn suficient (Monk, 2000). în rândul studenţilor,
controlează greutatea riscă să se
îngraşe mai mult la vârsta mijlocîe. stresul vietii de familie. împreună cu sa-esul academic, este asociat cu o incidenţă
când incidenla obezitaţii este ridicată a i~somniei (Bernert et al., 2007).
maximă. (Sws't Ogden. CarrolJ.
Privarea de somn nu afectează doar sănătatea, ci şi funcţionarea cognitivă, emoţională
""""""" ş; Regal. 2007).
şi socială. Într-un sondaj de opinie efectuat de Fundaţia naţională pentru somn (2001),
respondenţii au afirmat că este mai probabil să facă greşeli, să-şi piardă răbdarea ori să
devină iritati când trebuie să aştepte sau să se supere pe copiii lor ori pe alţi oameni dacă
nu au dormit suficient cu o noapte înainte. Privarea de somn poate fi fatală pe şosea; se
estimează că soferii somnolenti cauzează 1 din 25 de accidente fatale (Peters et al., 1994).
Lipsa de somn tinde să influenţeze negativ învăţarea verbală (Home, 2000), unele aspecte
ale memoriei (Harrison şi Home, 2oo0b), luarea deciziilor importante (Harrison şi Horne,
2OOOa)şi articularea vorbirii (Harrison şi Home, 1997) şi să sporească distractibilitatea
(Blagrove, Alexander şi Home, 1995). Privarea cronică de somn (mai puţin de şase ore
de somn pe noapte timp de trei sau mai multe nopţi) poate înrăutăţi semnificativ
performanţele cognitive (Van Dongen, Maislin, Mullington şi Dinges, 2003).
Somnul adecvat îmbunătăreste fonmarea deprinderilor motorii complexe (Walker,
Brakefield, Morgan, Hobson şi 'Stickgold, 2002) şi consolidează Învăţarea anterioară.
Chiar şi un pui de somn scurt poate să prevină extenuarea - suprasaturaţia sistemelor
de procesare perceptivă ale creierului (Mednick et al., 2002).
Fumatul Fumatul este principala cauză de deces care poate fi prevenită la adulţii ame-
ricani, corelat nu doar cu cancerul pulmonar, ci şi cu riscul crescut de boli cardiace,
AVC şi boli pulmonare cronice (NCHS, 2004). S-a dovedit că expunerea la fumat pasiv
determină probleme circulatorii şi sporeşte riscul de boli cardiovasculare (Otsuka et al.,
2001) şi poate spori riscul de cancer de col uterin (Trimble et al., 2005). în 2000,
fumatul a ucis aproape 5 milioane de oameni la nivel mondial, circa jumătate în ţările
în curs de dezvoltare şi jumătate În ţările industrializate (Ezzati şi Lopez, 2004).
În ciuda acestor riscuri, peste 23% din bărbaţii şi 18,5% din femeile cu vârsta peste
18 ani din SUA sunt furnători în prezent (Administraţia pentru abuz de substanţe şi
Deoarece fumaful dă dependenţă.
este dificilă,
rcmul(area În ciuda servicii de sănătate psihică [SAMHSA], 2oo6c). Adulţii emergenţi au o probabilitate
riscurilor legate de sănătate. mai mare de a fuma decât oricare altă grupă de vârstă. Peste 40% din persoanele cu
Fumatul este deosebit de nociv penmi
vârsta între 21 şi 25 de ani se declară furnătoare (SAMHSA, 20070).
ofro-omericani. lnlruC!1tsângele lor
mt!l6bolizeaz.ă rapid nicotina, ducănd Date fiind riscurile cunoscute, de ce fumează atât de mulţi oameni? în primul rând,
la If1l risc crescut de cancer pulmollar. fumatul dă dependenţă. Tendinţa spre formarea de dependenţe poate fi genetică şi

Capitolul13 Dezvottarea fizică şi cognitivă ta vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr 425 426 Partea a 6-a Vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
anumite gene ar putea afecta capacitatea de a renunţa la fumat
(Lerman et al., 1999; Pianezza et al., 1998; Sabol et al., J999).
Numeroşi adulţi fumători şi-au format acest obicei În adolescenţă 60
şi nu pot sau nu vor să renunţe. O anchetă pe bază de chestionar
a arătat că fumătorii începători şi cei ocazionali par să fie cel mai 50
mult influenţaţi de gustul şi senzaţia dată de fumat şi de prezenţa
în locuri unde fumează şi alţi oameni. Fumătorii cu experienţă
afirmă că sunt mai influenţaţi de nevoia de tutun, sunt ataşaţi
emotional de fumat sau consideră că fumatul îmbunătătesre
acti~itatea mentală (piper et al., 2004). ' .
20
Renunţarea la fumat reduce riscul de boli cardiace, cancer şi
A VC (Kawachi et al., 1993; Institutul Naţional pentru Îrnbărrâ-
10
nire [National Institute an Aging - NIA], 1993; Wannamethee,
Shaper, Whincup şi Walker, 1995). Guma de mestecat cu
nicotină, plasturii cu nicotină şi sprayurile nazale şi inbalatoarele o
Consum de alcool Consum impulsiv
cu nicotină, mai ales combinate cu consilierea, pot ajuta per- in ultima lună. de alcool in
soanele dependente să reducă treptat şi sigur consumul de tutun cantitate mare
(Cepeda-Benito, Reynoso şi Erath, 2004).
Figura 13-2
Consumul de elcod actual On ultima
Consumul de alcool SUA sunt o societate de băutori, Industria publicitară
asociază băuturile spirtoase, berea şi vinul cu viaţa bună şi cu statutul de adult, Con- luna), consumul impulsiv Tncantitate
mare şi consumul intens de alcool la
sumul de alcool atinge apogeul la vârsta adultă ernergentă; circa 70% din persoanele
studenţii din facultăţi cu cursuri de
cu vârsta Între 21 şi 25 de ani declară că au consumat alcool În ultima lună şi aproape
zi, CU vârsta între 18 şi 20 de ani.
48% din tinerii de 21 de ani beau impulsiv în cantităţi mari - cinci sau mai multe (Sursa: SAMHSA, 200&).
pahare de băutură odată (SAMHSA, 2004b).
Facultatea este o perioadă şi un loc extrem de propice pentru băut. Deşi consumul
de alcool frecvent este răspândit la această vârstă, studenţii tind să bea mai des şi mai
intens decât tinerii de-a seamă cu ei care nu sunt studenţi (SAMHSA, 2004b). In
2002-2005,57,8% din studentii cu vârsta Între 18 şi 20 de ani din facuItăti cu cursuri
de zi consumaseră alcool în 'ultima lună, 17% consumaseră intens, iar circa 40%
băuseră impulsiv, În cantităţi mari (SAMHSA, 2006c; Figura 13-2).
Consumul de alcool redus până la moderat pare să reducă riscul de boli cardiace
fatale şi AVC, precum şi riscul de demenţă ulterior în viaţă (Ruitenberg et al., 2002).
Totuşi, consumul de a\cool intens de-a lungul anilor poate duce la ciroză hepatică, la
alte boli gastrointestinale (inclusiv ulcer), boli pancreatice, anumite tipuri de cancer,
insuficienţă cardiacă, AVC, deteriorarea sistemului nervos, psihoze şi alte probleme
medicale (AHA, 1995; Fuchs et aL, 1995).
Consumul de alcool este asociat cu alte riscuri caracteristice vârstei adulte emergente.
cum ar fi accidentele rutiere, infracţiunile, infectarea cu HIV (Leigh, 1999) şi consumul
de droguri ilegale şi tutun (Hingson, Heeren, Winter şi Wechsler, 2005). Estimativ, în
2004-2006, 15% din şoferii americani cu vârsta de 18 ani sau mai mult afirmă că au
condus sub influenţ-a alcoolului şi aproape 5% afirmă că au condus sub influenţa
drogurilor în ultimul an (SAMHSA, 2008). AIcoolismul, adică dependenta pe termen
lung, este discutat ulterior în acest capitol, În secţiunea "Probleme de sănătate psihică".
Influenţe indirecte asupra sănătăţii şl formei fizice bune
Pe lângă acţiunile pe care le intreprind oamenii sau de la care se abţin şi care le
influenţează sănătatea în mod direct, există şi influenţe indirecte asupra sănătăţii.
Printre acestea se numără venitul, educaţia şi rasa/etnia. Relaţiile par să aibă şi ele un
rol, precum şi căile pe care le urmează tinerii spre vârsta adultă. Consumul de alcool
irnpulsi v în cantităţi mari, de exemplu. este cel mai răspândit la studenţii care trăiesc
departe de casă, iar consumul de substanţe se reduce cel mai rapid la adulţii tineri care
sunt căsătoriţi (Scbulenberg et al., 2005).
Statutul socio-economic şi rasa/etnia Legătura dintre statutul socio-economic
(SSE) şi sănătate a fost amplu documentată. Oamenii cu venit mai mare Îşi cotează
Capitolul 13 Dezvoltarea fizică şi cognrtivă la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
sănătatea ca fiind mai bună si trăiesc mai mult
decât oamenii cu venit mai mic (NCHS, 2004,
2006). Educatia este şi ea importantă. Cu cât
persoana a avut parte de mai puţină învăţătură,
cu atât este mai mare probabilitatea să facă boli
infecţioase 01; cronicc sau să se accidenteze şi
să moară din aceste cauze, ori să devină victi-
ma omuciderii sau a sinuciderii (NCHS, 2004;
Pamuk, Makuc, Heck., Reuben şi Lochner,
1998). Condiţiile socio-economice ia copilărie
şi la vârsta adultă sunt cu precădere factori
dererminanţi importanţi ai riscului de boli
cardiace şi chiar în mai mare măsură ai riscului
de A VC (Galobardes, Smith şi Lynch, 2006).
Consum intens
Aceasta nu înseamnă că venitul şi educaţia
de alcool determină sănătatea bună; ele sunt însă eore-
Traiul in sărăcie.
C{j În caz.ul acestei momI! şi aft!ti(t!i ei. care tmpan o cameră intr-un late cu factori de mediu şi de stil de viaţă care
adăpost. poate afecta săuătateo priu atimemaţia proasta, locuinţa sub standard şi ÎllgT/jirile
tind să aibă rol cauzator. Oamenii mai bine
medicale ieadecvate.
educaţi şi mai Înstăriţi tind să aibă alimentaţie
mai sănătoasă, îngrijiri medicale preventive mai bune şi tratamente medicale mai
bune. Fac mai multe exerciţii fizice, au o probabilitate mai mică de a fi supraponderali,
fumează mai puţin, au o probabilitate mai mică de a consuma droguri ilegale şi o
probabilitate mai mare de a consuma alcool cu moderaţie (NCHS, 2004; Pamuk et al.,
1998; SAMHSA, 2004b).
Corelaţia Între SSE şi sănătate clarifică starea relativ proastă a sănătăţii unor
populaţii minori tare (Kiefe et al., 2000). Adulţii tineri afro-americani au o probabilitate
de 20 de ori mai mare de a avea hipertensiune, comparativ cu adulţii tineri albi
(Agoda, 1995). Afra-americanii au o probabilitate aproape dublă faţă de albi de a muri
la vârsta de adult tânăr, ia parte pentru că bărbaţii tineri afro-americani au o proba-
bilitate mult mai mare de a cădea victimă omuciderii (NCHS, 2006).
Totuşi, factorii asociaţi cu SSE nu spun toată povestea. Spre exemplu, deşi fumează
mai puţin decât americanii albi, afro-arnericanii metabolizează mai multă nicotină în
sânge, au un risc mai mare de cancer pulmonar şi dificultăţi mai mari de a renunţ-a la
fumat Motivele posibile ar putea fi genetice, biologice sau comportamentale (Caraballo
et al., 198; Perez-Stable, Herrera, Iacob şi Benowitz, 1998; Seliers, 1998). O analiză
asupra a peste 100 de studii a arătat că minorităţile rasiale/etnice tind să beneficieze de
îngrijiri medicale de calitate inferioară faţă de persoanele albe, chiar şi atunci când
statutul de asigurat, venitul, vârsta şi gravitatea afecţiunii suritsimilare (Smedley, Stitb şi
Nelson, 2002). Vom cliscuta mai detaliat relaţia dintre etnie şi sănătate În capitolul 15.
Relaţiile şi sănătatea Relaţiile sociale par a fi vitale pentru sănătate şi starea de
bine. Cercetările au identificat cel puţin două aspecte corelare ale mecliului social care
pot promova sănătatea: integrarea socială şi sprijinul social (Cohen, 2004).
Integrarea socială înseamnă implicarea activă într-o gamă largă de relaţii, activităţi
şi roluri sociale (SOl, părinte, vecin, prieten, coleg şi aşa mai departe). Reţelele sociale
pot influenţa starea de bine emoţional, precum şi implicarea În comportamente sănă-
toase, cum ar fi exercitiile fizice, alirnentatia adecvată si abtincrea de la consumul de
substanţe dăunătoare (Cohen, 2004). Integrarea socială· a fo~t asociată în mod repetat
cu o rată mai scăzută a rnortalitătii (Berkman şi Glass, 2000; Rutledge et al., 2004).
Oamenii cu reţele sociale vaste şi roluri sociale multiple au o probabilitate mai mare
de a supravieţui unui infarct şi o probabilitate mai redusă de a suferi de anxietate
sau depresie, comparativ cu oamenii cu reţele şi roluri sociale mai limitate (Cohen,
Gottlieb şi Underwood, 2000) şi chiar sunt mai puţin susceptibili la răceli (Cohen,
Doyle, Skoner, Rabin şi Gwaltncy, 1997).
427 428 Partea a 6-a Vârsta adună emergentă şi de adult tânăr

~ro
§ 20
§
c
15
E
ii!
c
8 10
'"
-c
~ alceolismul, este o afecţiune de lungă durată, carac-
~
..~ ~ '"
Q.
0-
o
'"
~ J "-
'l'
N ~
Figura 13-3
Consumul curent (In uftima lună) de
droguri ilegale. pe vărste. in 2006.
Consumul de droguri ilegale atinge
apogeul În anii vârsteî acute
emergente, când numeroşi adul~
tineri sunt la facultate sau trăiesc
independent pentru prima oară.
(Sursă: SAMHSA, 2007a, Fig. 2.3.)
Acest cuplu cu Q căsnicie fericită este întruchiparea siinăui{ÎÎ. Deşi există o asociere clară Intre relaţii
si sănătose, nu este clar care e cauta fi care e efecud.
Sprijinul social se referă la resursele materiale, informaţionale şi psihice obţinute
din reţeaua socială, pe care persoana poate conta ca ajutor spre a face faţă stresului. În alcoolism Boală cronică presu-
situaţiile foarte stresante, oamenii aflaţi în legătură cu alţii ar putea avea o probabilitare punând dependenţa de consumul
de alcool. care afectează negativ
mai mare de a mânca şi dormi judicios, de a face suficientă mişcare şi de a evita
funcţionarea normală şi indepli-
abuzul de substanţe şi o probabilitate mai mică de a fi tulburaţi, anxioşi sau deprimaţi nirea obligatiilor .
. şi chiar de a muri (Cohen, 2004).
Cum căsniciaoferă un sistem deja existent de integrare socială şi sprijin social, nu
este deloc surprinzător că, mai ales la bărbaţi, căsătoria este benefică pentru sănătate
(WU şi HaI!, 2(02). O anchetă pe bază de interviu pe 127 545 de adulţi americani a
arătat că oamenii căsătoriti, mai ales la vârsta de adult tânăr, tind să fie mai sănătoşi
fizic şi psihic decât aceia care nu au fost niciodată căsătoriţi, cei în relaţie de coabitare,
văduvi, despărţiţi sau divorţaţi. Singura excepţie este aceea că oamenii căsătoriţi,
în special bărbaţii, au o probabilitate mai mare de a fi supraponderali sau obezi
(Schoenborn, 2004). Desfacerea unei căsătorii sau încheierea unei coabitări are efecre
negative asupra sănătăţii fizice, a celei psihice sau a ambelor - dar se pare că aceeaşi
urmare o are şi rămânerea într-o relaţie negativă (WU şi Hart, 2002).
Probleme de sănătate psihică
La majoritatea adulţilor emergenţi, sănătatea şi starea de bine psihic se îmbunătăţesc,
iar comportamentele problematice se reduc. Şi totuşi, în acelaşi timp, incidenta tulbu-
rărilor psiltice, cum ar fi depresia majoră, schizofrenia şi tulburările bipolare, creşte.
Cum se explică acest paradox aparent? Tranziţia la vărsta adultă emergentă pune capăt
anilor relativ structuraţi ai liceului. Libertatea de a lua decizii de viaţă şi de a alege
drumuri diverse este adeseori eliberatoare, însă responsabilitatea de a fi autonom şi de
a deveni independent financiar poate fi copleşitoare (Schulenberg şi Zarrett, 2006).
Aproape jumătate din americani (46,4%) suferă de o boală psihică la un moment
dat în viaţă şi trei sferturi din totalul bolilor psihice debutează înaintea vărstei de
Capitalul 13 Dezvoltarea fIZică şi cognitivă la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr 429 430 Partea a e-a Vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
24 de ani. Să analizăm câteva afecţiuni specifice,
care pot apărea la vârsta adultă emergentă sau de
adult tânăr.
Alcoolismul Abuzul şi dependenta de alcool sunt
cele mairăspândite tulburări ale consumului de
substante, fiind declarare de 8,5% din populatia
arneri~ă adultă. Dependenţa de alcool, adidl
terizată de băutul compulsiv, pe care persoana nu îl
poate controla (Grant et al., 2004). Gradul ereditar
O>
N
al tendinţei la alcoolism este de 50-60% (Bouchard,
2004). La fel ca alte dependenţe, cum ar fi cea de
Vârsta fumat, alcoolismul pare să rezulte în urma
modificărilor durabile ale tiparelor de transmitere a
semnalelor neuronale la nivelul creierului. Contactul cu substanta dătătoare de depen-
denţă (în acest caz, alcoolul) creează o stare psihică de euforie, însoţită de modificări
neurologice care produc senzaţii de disconfort şi nevoie atunci când substanta nu mai
este prezentă în interval de 6 până la 48 de ore de la ultimul pahar băut, alcoolicii trăiesc
simptome fizice de sevraj puternice (anxietate, agitaţie, trernor, tensiune arterială
crescută şi uneori convulsii). La fel ca în cazuJ dependenţilor de droguri, la alcoolici se
dezvoltă o toleranţă la substanţă, ei avănd nevoie de cantităţi tot mai mari pentru a obţine
starea de euforie dorită (Institutul Naţional pentru abuzul de alcool şi alcoolism [National
Institute for Alcohol Abuse and Alcoholism - NIAAA], 1996).
Tratamentul pentru alcoolism poare include dezintoxicare (eliminarea completă a
alcoolului din organism), spitalizare, medicaţie, psihoterapie individuală şi de grup şi
trimiterea către o organizaţie de sprijin, cum ar fI Alcoolicii Anonimi. Deşi nu duce la
vindecare, tratamentul le poate oferi alcoolicilor insrrumente noi cu ajutorul cărora să facă
faţă dependenţei lor şi să ducă o viaţă productivă (Friedmann, Saitz şi Samet, 1998).
Consumul şi abuzul de droguri ConsumuJ de droguri ilegale atinge apogeul la
vârsta de 18-20 de ani; peste 22% din membrii acestei grupe de vârstă declară că au
consumat droguri în ultima lună. Pe măsură ce se aşază la casa lor, se căsătoresc şi-şi
asumă responsabilitatea pentru viitorul lor, adulţii tineri tind să reducă consumul de
droguri. Rata consumului scade puternic în al treilea deceniu de viaţă, rămâne relativ
constantă în al patrulea deceniu şi la începutul celui de-al cincilea şi apoi scade din
nou până la bătrâneţe (SAMHSA, 2007a; Figura 13-3).
La fel ca în adolescenţă, marijuana este de departe cel mai popular drog ilegal în
răndul adultilor tineri. În 2006, 16,3% din tinerii cu vârsta între 18 şi 25 de ani au
consumat ~arijuana în ultima lună, comparativ cu 2,2% care au consumat cocaină
(SAMHSA, 2007a). Circa 20% din persoanele cu tulburări legate de consumul de
substanţe au totodată şi tulburări de dispoziţie (depresie) sau de anxietate, şi invers
(Grant et al., 2004).
Comportamentul antisoclal Incidenta totală a comportamentului antisocial, care
creşte în adolescenţă, se reduce puternic la vârsta adultă emergentă. Aşa cum arătarn în
capitolul 12, comportamentul antisocial urmează două traiectorii de dezvoltare diferire:
cu debut timpuriu şi cu debut tardiv (Schulenberg şi Zarrett, 2006).
Comportamentul antisocial cu debut timpuriu (care apare în jurul vârstei de Il ani)
îşi are în general rădăcinile în prima copilărie. Viaţa de familie disfuncţională şi
disciplina inadecvată aplicată de părinţi contribuie la comportamentul opoziţional în
copilărie, care se transformă apoi, în adolescenţă, sub influenţa celor de-a seamă cu
comportament deviant, în delincvenţă juvenilă. La vârsta adultă, este probabil ca
aceşti tineri să-şi continue traiectoria de viaţă antisocială, În schimb, comportamentul
antisocial cu debut tardiv (care apare după pubertate) tinde să apară la tineri cu mediu

familial normal, ca reacţie la schimbările aduse de adolescenţă. Membrii acestui grup
tind. să comită infractiuni relativ minore. La vârsta adultă emergentă, cu tot mai multe
oportunităţi de a-şi construi cariere şi relaţii de dragoste, comportamentele lor anti-
sociale dispar, de obicei (Schulenberg şi Zarrett, 2006).
Depresia Adolescenţa şi vârsta adultă emergentă par a fi perioade sensibile pentru
debutul tulburărilor depresive. Incidenta depresiei creşte treptat Între J 5 şi 22 de ani
(Schulenberg şi Zarren, 2006).
La fel ca în cazul comportamentului antisocial, depresia cu debut în copilărie sau
adolescenţă şi depresia cu debut la vârsta adultă par să aibă origine şi traiectorie de
dezvoltare diferite. Adolescenţii deprimaţi şi a căror depresie se perpetuează la vârsta
adultă tind să fi avut factori de risc importanţi în copilărie, cum ar fi tulburările
neurologice sau de dezvoltare, familia disfuncţională sau instabilă şi tulburările de com-
portament în copilărie. Ar putea să aibă dificultăţi la confruntarea cu tranziţia la vârsta
adultă emergentă. Pe de altă parte, pentru unii dintre ei, vârsta adultă emergentă
constituie un nou început, o şansă de a găsi roluri şi contexte sociale noi, mai prielnice
pentm sănătatea psihică. Grupul cu debut la vârsta adultă tinde să fi avut un nivel scăzut
de factori de risc în copilărie şi să deţină mai multe resurse pentru a se confrunta cu
provocările vârstei adulte emergente; însă reducerea bruscă a structurării şi a sprijinului,
ce însoţeşte viaţa adultă ar putea să-i descurnpănească (Schulenberg şi Zarrett, 2006).
Problematica sexualităţii şi a reproducerii
Activităţile sexuale şi de reproducere constituie deseori o preocupare de primă impor-
tanţă la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr. Aceste funcţii fireşti şi importante ar
putea să implice şi probleme fizice. Trei astfel de probleme sunt tulburările legate de
menstruaţie, bolile cu transmitere sexuală (BTS) şi infertilitate.
Comportamentul şi atitudinile sexuale
În prezent, aproape toţi adulţii americani au avut relaţii sexuale înainte de căsătorie
(Lefkowitz şi Gillen, 2006). Potrivit unei anchete reprezentative la nivel naţional,
efectuată faţă în faţă, 75% din adulţi au făcut sex inainte de căsătorie până să
împlinească 20 de ani, iar 95% au făcut acest lucru până să împlinească 44 de ani.
Procentele înregistrează o creştere bruscă în cohortele de vârstă mai recente; în rândul
fetelor care au împlinit 15 ani între 1964 şi 1993, cel puţin 91% au făcut sex înainte
de căsătorie, până să împlinească 30 de ani (Finer, 2007).
Varietatea activităţii sexuale este răspândită. În rândul persoanelor cu vârsta între
25 şi 44 de ani, 97% din bărbaţi şi 98% din femei au avut contact sexual vaginal; 90%
din bărbaţi şi 88% din femei au făcut sex oral cu un partener de sex opus, iar 40% din
bărbaţi şi 35% din femei au făcut sex anal cu un partener de sex opus. Circa 6,5% din
bărbaţi şi II % din femei au făcut sex cu un partener de acelaşi sex (Mosher, Chandra
'şi Jones, 2005).
Adulţii emergenţi tind să aibă mai mulţi parteneri sexuali comparativ cu grupele
de vârstă mai mari, însă fac sex mai rar. Persoanele care devin active sexual la vârsta
de adult emergent tind să se implice în mai puţine comportamente riscante - cele
care ar putea duce la BTS sau la sarcini neplanificate -, comparativ cu persoanele
care şi-au început activitatea sexuală în adolescenţă. Prezervativele sunt cel mai
frecvent folosit contraceptiv, deşi utilizarea lor este lipsită de consecvenţă (Lefkowitz
şi Gillen, 2006).
Sexul întâmplător (cuplatul) este destul de răspândit, mai ales în campusurile
universitare. Agresiunea sexuală asupra femeilor este şi ea o problemă în această
grupă de vârstă. Ambele sunt asociate deseori cu consumul de alcool. În special
Capitolul13 Dezvoltarea fizicăşi cognitivă la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
studentii devin mai puţin stricţi şi adoptă o atitudine mai deschisă faţă de activitatea
sexuali. Un standard dublu continuă totuşi să existe: aşteptarea ca bărbaţii să aibă mai
multă libertatea sexuală comparativ cu femeile. La intrarea în vârsta adultă emergentă,
majoritatea persoanelor lesbiene, hornosexuale, bisexuale şi transsexuale şi-au lămurit
identitatea sexuală. Multe Îşi dezvăluie orientarea în faţa altora pentru prima om-iiîn
această perioadă (Lefkowitz şi Gillen, 2006).
Bolile cu transmitere sexuală (BTS)
Cea mai ridicată rată a BTS în Statele Unite se înregistrează, de departe, în rândul
adultilor emeraenti cu vârsta între 18 şi 25 de ani, mai ales la cei care consumă alcool
şi/sa~ droguri Ilegale (SAMHSA, 2007b). Se estimează că în această grupă de vârstă
se află I din 4 persoane care au fost active sexual şi aproape jumătate din cazurile noi
de BTS, iar multe nu beneficiază de diagnostic şi îngrijire medicală (Lefkowitz şi
GiIlen, 2006).
Numărul de oameni care trăiesc cu mv a crescut în toate regiunile lumii faţă de
2002, cea mai mare creştere existând în Asia centrală şi de est şi în estul Europei.
Chiar şi aşa, Africa sub-sahariană rămâne de departe cel mai grav afectată. O proporţie
tot mai mare de noi infectări există la femei, îndeosebi în locurile unde predomină
transmiterea heterosexuală, cum ar fi Africa sub-sahariană şi Caraibele. în Statele
Unite, majoritatea infectărilor survine în urma folosirii în comun a acelor hipodennice
contaminate de către cei care fac abuz de droguri, în urma sexului fără protecţie între
bărbati homosexuali sau bisexuali (care-şi pot infecta apoi partenerele de sex feminin)
sau î~ urma sexului comercial cu prostituate (UNAIDS/OMS, 2004).
Ca urmare a tratamentului antiviral foarte activ, fata decesului la persoanele
diagnosticate cu HIV a scăzut spectaculos, iar durata lor medie de viaţă a crescut la
peste 35 de ani (Bhaskaran et al, 2008; Lohse et al., 2007). În Statele Unite, 1n 1995,
SIDA a fost principala cauză de deces la persoanele cu vârsta între 25 şi 44 de ani; în
2003, coborâse deja pe locul al nouălea (Hoyert et al., 1999; NCHS, 2006). Chiar şi
aşa, se estimează că în 2002, 9,9% din persoanele cu vârsta între 15 şi 44 de ani s-au
implicat în consum de droguri sau în comportamente sexuale care le-au expus la un
risc crescut de mv (Anderson, Mosher şi Chandra, 2006).
Folosirea prezervativului este cea mai eficace modalitate de a preveni BTS. O inter-
ventie În trei sedinte în răndul paznicilor din marina militară a SUA a dus la o percepţie
sporită a sprijinului social în ceea ce priveşte folosirea prezervativului şi la intenţii mai
I
ferme de a practica sex mai sigur (Booth-Kewley, Minagawa, Shaffer şi Brodine, 2002). J
Tulburările de menstruaţie
sindrom premenstrual (SPM) Sindromul premenstrual (SPM) este o tulburare ce determină disconfort fizic
Tulburare ce determină simptome şi tensiune emoţională timp de până la două săptămâni înaintea cicl~lui m~nstrual.
de disconfort fizic şi tensiune Între simptome se pot număra oboseala, durerile de cap, umflarea ŞI sensibilitatea
emoţională timp de până la
sânilor, mâini sau tălpi umflate, creştere în greutate, anxietate, depresie, iritabilitate,
doua. săptămâni inainte de .clclul
menstrual. schimbări de dispoziţie, plâns facil şi dificultăţi de concentrare sau reamintire (Cole-
giul american al obstetricieoilor şi ginecologilor [ACOG], 2000; Moline şi Zendell,
2000). Unele simptome pot să apară la pănă la 85% din femeile cu rnenstruaţie, însă
ele justifică diagnosticul de SPM doar în 5-10% din cazuri (ACOG, 2000).
Cauza SPM nu este înţeleasă pe deplin, însă sindromul pare a fi O reacţie la valurile
lunare fireşti de hormoni feminini, estrogen şi progesteron (Schmidt, Nieman,
Danaceau, Adams şi .Rubinow, 1998), precum şi la conccntraţia de hormon masculin
testosteron şi cea de serotonină, o substanţă de la nivelul creierului (ACOG, 20(0).
Simptomele SPM pot fi atenuate sau reduse uneori priin exerciţii aerobice, mese
fntgale şi frecvente, alimentaţie bogată în carbohidraţi complecşi şi săracă în sare şi
cofeină şi un program de somn regulat. Suplimentele de calciu, magneziu şi vitamina
E pot fi utile. Medicaţia poate să atenueze simptomele concrete - spre exemplu, un
432 Partea a 6-a Vârstaaduttă ernergentă şi de aâJtl tânăr
431
 '''iUretic pentru inflamare şi creşterea în greutate
(ĂCOG, 2000; Moline şi Zendell, 2000),
SPM poate fi confundat cu dismenoreea
(menstruaţie dureroasă sau "crampe"). Cram-
pele tind să le afecteze pe adolescente şi pe
femeile tinere, pe când SPM este întâlnit mai
des la femeile aflate în al patrulea deceniu de
~,';,;T~~q,O:9~lf>~~~rq~UF~r!/j.sf:t1~~:;
.,.".",. . ,', ,."
La .ni~e] 'mondial~:peşte:;,3 milioane; d~,copii au fost ~n~.epu.ti.cu~ .~~:..acceptă săducă sarcina 'pâhii la termenşÎ{să p,redel!'oopilul tatălui şi
",'.
viată sau mai vârstnice. Se crede că 40-90%
njuloI;Ul .teJl;J~·logf~f:reprOd~lC.er.iiasist~(e" (iRA) ~(.Re.~.neY:,2~~
.., .: part,c'nereî' a~ui,a.~,rri,<majOritatea statelor, _fiib~alJ.l1 con~jderă-.
di,~'femei au dismenoree, iar în 10-15% din '~Q"ljsIâtnte~ăp~p~l~,:,petitr~ ~oni{?riz.ar~: ~~hn~iogu_.l~r-,·de'~e·plq:~,:: .~.-c.~lltra~.teJ~. de- tl)a~~ __ şur9g{tt:' ca;ne~~fi9~::c~aC;l:ţr '()~lig~to~i~ şi
c-azuri durerea este atât de puternică, încât le 'ducere 'asistată [mtemational Commitee .forMonitciring .Assisred -'. urie~e stare- au .interzis·.ace~tă ~ractică ?r-i""nuimpus conditii.stricte
incapacitează(Newswise, 2004), Dismenoreea :~ep~oduct!~~:Ti~l\no'~ogieŞ:-- ţM.~.':TJ<?OtJf??)n '.~OP5,~',in, Ş1f~'.~.,
"pentru '9a,~~~~sÎ?Aţ .. BiQeti~
,€ l,Q.9ii:··~.~c~d~p1Î~i ,1.~~~.C~ll~·
de
este cauzată "de contracţiile uterului, care sunt f~:fi1eile.au,născut ~SJ~ 52 000 de copii cu ajutor tChqoJo$ic, :~ee.a':i .. : Pediatiie~(~A-P) ,r'ecorpimdă c~'.nietodă m<irDci.sw.'Qgat;săfie.ccnsi-

activate de prostaglandină, o substantă simi-

'4e:'!~~p'#n!ă~!~'~~~:tO[~lul,c;opjil?r'iiăsC~ii jn·Staiefe~i;Jnite'~~.,~Cţl :":'..~:. dm:~
un -corîrracr d~_~ad~pţie. ~ri>vi~u.:.i~c~eiăl.-În~riţ~
.rl~.~
c..tin.-
a~ (Wrig~t,'Cban~;Je~g'"şi Macalu~\}OQ8),-'~". :".~' .>._:_- :,~.:,_,., .,:,.:.;. ~:\ cepti~.~~OIjiisi.a:n:tai'~o[p~Jld~::Ull;a~q,rd ~ch~l~t:.Înainte:d~ naştere
lară cu hormonii; ea poate fi tratată cu inhibi-
tori de prostaglandină, cum ar fi ibuprofenul
(Wang et al" 2004),
,~~cazulleriili~rii
.'e,,;trase·pe-~ e'c
i:~:~;;21~:~t~~::t$f~lr:,:~~;~~~~~;t$~:;~:;ăt:t~~:i:;~~
.i!. feniliz3te,într-:-uri recipient de
:st:~~;:!:~lj~~~:~
lab6ra(o~:-'. :y:ctice. şi;psihologiCe~foaI1eJncufta:ti(GrUpul:de:lucru I~~AT.J~9g;
. şi ~mpiant~te~:u·tend ,fe~eii; intrit,Cât,:-de' ~g~.:sc;trâIlsfe~:îll sth~aiti.~~35:
UIer~.:'··,~- G:in~.ar·,trebu'j .~ aibă ~,la ,acesie~m.etode?

Se estimează că 7% din cuplurile americane

se confruntă cu infertititatea: incapacitatea
de a concepe un copil după 12 luni de, încer-
Nasterea de cvadrupleţi
co?ccperii unui copu.fotosirea
esre o fmt'1mplare mai puţin neobi,muirif decât pe vremuri. Amwwrea
medicamentelor perurufemlitose şi tehnicile de reproducere
aJfSIO.Iă, cum ar fi fertilizarea in vitro, CrtSC prooabiliteteo naşterilor plllrigemelare. de
cări (CDC, 2005; Wright, Cbang, Jeng şi obicei primatflre,
Macaluso, 2006), Fertilitatea feminină începe
..!~~~~~~~~"J~~~~ltj~
'..~'C_~)1l.~Y\lleloI"- Recolţarea- unu~, numar- ~~;~_e fohcul~ __
~'-;.,o:v~~tia
.: ~.~~sitaţ~a:.~[am~tului·
m;:~IJ~t,~,'~<)"'::.; >'\.-.rro~l~ţne.1~\~e-~,ry,~~lL
să se iri~heie'şi'maturizarea .lor, in laQqratci~p:Oăte elimina-
h~rmonal:: injeCiâ~il:'_fedriC~d,.·~tfei,~
'suroga{(ScnWiIItz.-2Q03k(:j
_.g~t·sau:.iţnl~i-~_ăJ\:~·ei~_pil
să scadă spre sfârşitul celui de-al treilea dece- ~.;_Pfobabmta{e~ naşterilor ~lurjgemel:U:ţ a;>i.icn,wald, 20.03),,,'_: . ::,__
:.::::::' . ~,'surogat vrea~;ă."'păşţr· .'" ~
niu de viaţă, iar în al patrulea deceniu de viaţă se înregistrează o reducere substantlală.
Fertilitatea masculină este mai puţin afectată de vârstă, însă se reduce semnifi~ativ
infertilitate Incapacitatea de a
concepe un copil după 12 luni
•. , < '~n;~f.~~J:i;$;!~:~~:~~!d~'î~~c~~;:~0J~~;~;ln~;~(~'
<{~:â~~.#~l~:
.",
plasmatică ,le sp~mUZ1Qz~icf (f!CS). Ac~.~stă·proc~u;ră:StffOlo~~~t~:::· ''':~.~:' surogat est.~'ţc

1 spre sfârşitul celui de-al patrulea deceniu de viaţă (Dunson, Colombo şi Baird, 2002),
Infertilitatea poate constitui O povară emoţională într-o relaţie, dar este asociată cu
.:'ufennţă ~sihică ,de lungă ~urată numai atunci când duce la lipsa definitivă şi
de Încercări. .în prezent in majorirateă Ciclll:nlOl:de FrV,(Yan Voorhis./iOO}),· ' ;".-:pl.lsiIă" dcăiu
,.:-" Inseminarea .ai1ift.cj~lă - .~Ilj~c~:;s~,nn~f _~~::Yâgi.p~~;"}~l~:.'-< copiii -:.Ce·I§~,-
.. u~pr.insauyteiul femeii ~ poate fi fo~ositădac~m,linărurcle-S~m1a-":.-.';:siipnare au
.~).~i~_ifljz~~al_:~~i.~I!Ji_;~le--·S~t .$i .Pe#tc; cup.l~i~!~~~~iiJ~~.-~~~::.~~\ (G~b~eJ! J~~t
Involuntara a copiilor (McQwllan, Greil, White şi Jacob, 2003),
Cea mai frecventă cauză a infertilităţii la bărbaţi este producerea unui număr prea
~','biclogici .p'r~prH-: Daţ.,-1 ţJărb~nil ;est~ ţn.~ertil}"cul?.l'lll_~-,Jio~tţ,,~I~g~~::
.::-;.:m_?IT!ejs~r~gat:
'fitse1711nm:ea #nif!Ci"aLă cu dOl.lţllo~ (IAD), Da~ă la.:femeie'nu.:exjst4~' . 'ÎT~i_llfl~lestate-:şE... lemr;ntările diferă de la stat
mic de spermatozoizi. în unele cazuri, un canal de ejaculare ar putea fi blocat, impie-
dicând ieşirea spermatozoizilor, sau spennatozoizii nu au mobilitate suficient de bună
pentru a ajunge în calul uterin. Unele cazuri de infertilitate masculină par a avea o
,,'~~~O
şi·
~;~,z~'::I~i~~~!'~1~~~rt~~:7e s::~~~~'~t,:~o~;,
},
se injectează spermă direct În uter tQuzi.ck et al.; ) 999)." '
i~,s~~<:tl;~~~4:t~~ttimp;~xj~Iă'';a~ţni'ţ~e'~i'~(jIiic''''Pii,
dar sunt incap'abilX"s~~j :c.oneeapă'"'S!iu ~-t..:nasc.?·.inge~ţl.zitatea
bază genetică (King, 1996; Reijo, Alagappan, Patrizio şi Page, 1996; Ph.illips, 1998), ~~hl~::t~;:~~f~~~ţ~~~:~~r~u:~t';~~s~~~,:;t;~·-~~Ţ~~~i.",~ o~e?~as~~ Şifţh~~·:6~~~,~~'v,p~:şMi~.~~~<~~;:~-!e
l~p~~ :do~_ft~:
La femei, cauza infertilităţii poate fi incapacitatea de a produce ovule ori cea de a copii. ~ .cWrigilt er al.;.2oo8). Unul dintre mori'v'; e.~te~ac~ia;,că; ">~{,

p:oduce ovule normale, prezenţa mucusului in coIul uterin, care poate împiedica .pf9babilitat'e,iH~uşirei FI~ folosindu-se ...ovu~eI~ mame"f ~~e mult
/ 1 pătrunderea spermatozoizilor, sau o boală a mucoasei uterine, care ar putea împiedica ' .. cu eâ~ mamaeste.mai vţârs,tnică•.dcoarec;e··calîtat~~:ovulelof;.ei-:se<".\:..
rrnplantarea ovulului fertilizat. O cauză majoră a reducerii fertilirăţii la femei după "",duce.(YanNoorhis,2oo7)," "". ". ' , ,,',.'
:'_'. Femeia p!e produceovule de calitate .inferio,,!ij: sau.,<;ărei!f i
30de an. constă în deteriorarea calităţii ovulelor (van Noord-Zaadstra et al" 1991),
~-a~ extirpat '6"~'de~ate tncerca transferul de 'ovil.I.,'yri.Cadri,jl:a:~e~-'
Totuşi, cea mai răspândită cauză este blocajul trompelor uterine, care împiedică ovu- t~i p~~ri,. 'o\)id!~.d~1Ja~,oferit d~,o f.emeie.,~~rt~nă~ şi' ~e~ă;"
lele să ajungă în uter, în circa jumătate din aceste cazuri, trompele sunt blocate de . :;esl(HE?~,1I~t'în:l~~orator._.si implanrat ln'uterul vii,~~arei',~~~, ~y;,':'
cicatrici rămase în urma bolilor cu transmitere sexuală (King, 1996), f91oşintţ>.o.,vule~do~at~ tinde să 2ilXl Jl:IUIt ş~cces.,"<yan ,_,VQOrn~s;'
Uneori, tratamentul hormonal, cel medicamentos sau intervenţia chirurgicală pot aÎtţrP,aiivă" ovulul.poatefi
·~:~()()7):'·(~if fertilizatIn
c~mu{ppna~~",
prin inseminăre artificială. Em~Ij~nu~·es.te.p.re,ev"a( 4,ţ 1!l,dP:~~t~ ,:';/.:~.,-"·;-~:jr<f.
corecta problema, Totuşi, rnedicaţia pentru fertilitate creşte probabilitatea naşterilor
şi introdus În uterul ~ţsli':1a!~i. Altt;d9~.ă- tehniCi'c,:'rată dţ succes ...
plurigemelare, cu grad ridicat de risc, De asemenea, bărbaţii care fac tratament pentru relariv mai .:mare :~unt transferul 'de, 'ga!n.eţi 'tir: trompa uleri~ lrifomu;li-va'"'''' ::"
fertilitate au un risc crescut de a produce spermatozoizi cu anomalii cromozomiale
(Levron et al., 1998), Suplimentele zilnice de coenzimă QlO, un antioxidant, poate
(njTUf"Şi't;'âit#ert.tl:de_-zisot.r~ trompouierină rri:rU);." prin'
inirOdllcându~se În'trompa ti,terluă fie:ovulul şi spe~itio.zojd~(
ele, '
fie '::.\~~~~:~%~ti;ÎJt·
':.' '.....__
,~'~':~~ită9X"
contribui la creşterea mobilităţii spermatozoizilor (Balercia et al" 2004),
Exceptând cazul în care există o cauză cunoscută a incapacităţii de a concepe,
ri'vulul'fci1iliiaqCDC', 2002; Schieve'et ai,:ZOO2;SOcieta,e~Peniiu.,
ieh~Qlogia rep.rOduceiij asistate, 1993.2002) .. ..' ~<I ',.,.':. }', -'~
~~~~~~~~'~~~~h~;~at:~~~~J:ri~
'r~Proou~i~~t~te"~/ .:, .'-".. ~>".:;~":>
·-·~:;~·,:,Y~;;~:>\.\
metodei
.... ' În cazul mamei surogat: femeia ferti~~ esie .Iăsata'tnsiro:,
şansele de reuşită după 18-24 de luni sunt mari (Dunson, 2002), Pentru cuplurile care
cinâtă(!~ cătfe'viit.o~ tatii, de obicei priit insem{~~'e ~iţtcială. Ea, ~ :~:'
Se luptă cu infertilitatea, ştiinţa oferă în prezent mai multe căi altemati ve de a deveni
părinţi (Caseta 13-1),

Capttoiui 13 Dezvoltarea fizică şi cognitivă la vârsta aduHă emergentă şi de adult tânăr 433 Partea a 6-a Vârsta adultă' emergootâ şi de adult ,tână,

DEZVOLTAREA COGNITIVĂ
Perspective asupra cogniţieiadulte
Teoreticienii şi cercetătorii din domeniul dezvoltării umane au studiat cogniţia adultă
dintr-o varietate de perspective. Unii cercetători urmăresc să identifice capacităţi
cognitive distinctive ce apar la vârsta adultă sau modalităţi distinctive în care adulţii
îşi folosesc capacităţile cognitive în etape de viaţă succesive. Alţi cercetători se con-
.centrează asupra aspectelor inteligenţei care există pe tot parcursul vieţii, dar tind să
treacă pe prim-plan la vârsta adultă. O teorie actuală, care s-ar putea aplica şi copiilor,
nu doar adulţilor, subliniază rolul emoţiilor în comportamentul inteligent.
Dincolo de Piaget: Noi moduri de gândire la vârsta adultă
Deşi Piaget a descris stadiul operaţiilor formale drept punctul culminant al achiziţiilor
cognitive, unii specialişti din domeniul dezvoltării umane susţin că schimbările la
nivelul cogniţiei se prelungesc dincolo de acest stadiu. O direcţie a teoriei şi cercetării
neo-piagetiene vizează nivelurile superioare de gândire reflexivă sau raţionare
abstractă Altă direcţie de investigaţie se ocupă de gândireapostformală, care combină
logica, emoţiile şi experienţa practică pentru rezolvarea problemelor ambigue.
Gândirea reflexivă Gândirea reflexivă este o formă complexă de cogniţie, defi-
nită pentru prima oară de John Dewey (1910/1991), filosof şi pedagog american, ca
fiind "cumpănirea activă, insistentă şi atentă" a informaţiilor sau a convingerilor, prin
prisma dovezilor care le susţin şi a concluziilor la care duc. Cei care gândesc reflexiv
pun permanent la îndoială presupusele adevăruri, formulează deducţii şi fac legături.
Extinzănd stadiul operaţiilor formale descris de Piaget, cei cu gândire reflexivă pot
crea sisteme. intelectuale complexe, ce reconciliază idei sau consideraţii ·aparent con-
f1ictuale - de exemplu, adunând laolaltă diferite teorii din fizica modernă sau despre
dezvoltarea umană într-o singură teorie supraordonată, care explică numeroase tipuri
diferite de comportamente (Fischer şi Pruyne, 2003).
Capacitatea de a gândi reflexiv pare să-şi facă apariţia între 20 şi 25 de ani. Abia
atunci sunt complet mielinizate ariile corticaJe cerebrale care se ocupă de gândirea la
nivel superior. În acelaşi timp, în creier se formează noi neuroni, noi· sinapse şi noi
conexiuni dendritice. Sprijinul venit din mediu poate stimula dezvoltarea de conexiuni
cortica1e mai groase şi mai dense, Deşi capacitatea de a gândi reflexiv se dezvoltă la
aproape toţi adulţii, puţini ajung la gradul optim de competenţă în ceea ce priveşte
această aptitudine şi încă şi mai puţini o aplică în mod consecvent în diferite tipuri de
probleme. Spre exemplu, un adult tânăr ar putea să înţeleagă conceptul de dreptate, dar
să aibă dificultăţi în a-I căntări în raport cu alte concepte, cum ar fi binele social, legea,
etica şi responsabilitatea. Acest lucru ar putea să explice parţial motivul pentru care, aşa
cum vom vedea ulterior în acest capitol, puţini adulţi ajung la cele mai înalte niveluri
de judecată morală descrise de Kohlberg. La mulţi adulţi, învăţământul universitar
stimulează progresul în direcţia gândirii reflexive (Fischer şi Pruyne, 2(03).
Gândirea postformală Munca de cercetare şi cea teoretică desfăşurate din anii 1970
încoace sugerează că găndirea matură este mai bogată şi mai complexă decăt a descris-o
Piaget. Ea este caracterizată de capacitatea de a se confrunta cu incertitudinea, inconsec-
venţa, contradicţia, imperfecţiunea şi compromisul. Acest stadiu superior al cogniţiei
adulte este numit uneori gândire postformală şi, în general, debutează la vârsta adultă
emergentă, deseori prin contactul cu învăţămăntul superior (Labouvie-Vief, 2(06).
Gândirea postformală este flexibilă, deschisă, adaptarivă şi individualistă. Ea face
apel la intuiţie şi emoţii, nu doar la logică, pentru a le permite oamenilor să facă faţă
unei lumi aparent haotice. Ea aplică roadele experienţei în situaţiile ambigue.
Capitolul13 Dezvoltarea fizicăşi cognitivă la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
gândire reflexivă Tip de gândire
cu caracter logic care poate să
apară la vârsta adultă şi presupune
evaluarea continuă şi activă a
informatiilor şi convtngerilor, prin
prisma dovezilor şi a implicaţiilor.
gândire posttormală Tip de
gândire matur ce se bazează
pe experienţele subiectlve şi pe
intuiţie, ca şi pe logică, şi este util
ln confruntarea cu ambiguitatea.
incertitudinea, inconsecventa,
contradicţia, imperlecţiunea şi
compromisul.
435
Gândirea postformală este' relativistă. La fel ca gândirea reflexivă, le permite
adulţilor să meargă dincolo de un singur sistem logic (cum ar fi geometria euclidiană,
sau o anumită teorie privind dezvoltarea umană, sau un sistem politic împământenit)
şi să reconcilieze ori să aleagă dintre nişte idei sau pretenţii conflictuale (cum ar fi cele
ale israelienilor şi ale palestinieniJor, sau cele ale partenerilor dintr-un cuplu), fiecare
din ele putând revendica în mod valid, din perspectiva proprie,. valoarea de adevăt
(Labouvie-Vief, 1990a, 1990b; Sinnott, 1996, 1998,2(03). Gândirea imatură vede alb
şi negru (corect faţă de greşit, intelect faţă de simţire, minte faţă de corp); gândirea
postformală vede nuanţe de gri. La fel ca gândirea reflexivă, ea se dezvoltă adesea ca
reacţie la evenimente şi interacţiuni care prilejuiesc moduri noi de a privi lucrurile şi
pun sub semnul întrebării concepţia simplă, polarizată despre lume.
Un important cercetător, Jan Sinnott (1984, 1998, 2003), a postulat următoarele
criterii ale gândirii postformale:
Schimbarea vitezelor. Capacitatea de a gândi din perspectiva a cel puţin două
sisteme logice diferite şi de a trece în mod repetat de la raţionarea abstractă la
consideraţiile pragmatice, de viaţă reală, şi invers. ("Asta ar putea să funcţioneze
pe hârtie, dar nu şi în realitate.")
Definirea problemelor. Capacitatea de a defini o problemă ca încadrându-se
într-o clasă sau categorie de probleme logice şi de a-i defini parametrii. ("Asta
e o problemă etică, nu juridică, aşa că precedentele juridice nu ajută la rezolva-
rea ei.")
Comutarea îrure proces şi produs. Capacitatea de a vedea că o problemă poate fi
rezolvată fie printr-un proces, cu aplicabilitate generală la probleme similare, sau
printr-un produs, o soluţie concretă la o problemă anume. ("M-am mai confruntat
cu tipul acesta de problemă şi am rezolvat-o aşa" sau "În acest caz, cea mai bună
soluţie disponibilă ar fi ... ")
Pragmatismul. Capacitatea de a alege cea mai bună soluţie logică din mai multe
soluţii posibile şi de a recunoaşte criteriile de alegere. ("Dacă vrei cea mai ieftină
soluţie, procedează aşa; dacă vrei cea mai rapidă soluţie, procedează astfel.")
• Soluţiile multiple. Conştiinţa faptului că majoritatea problemelor au mai multe
cauze, că oameni pot urmări scopuri diferite şi că se poate folosi O varietate de
metode pentru a ajunge la mai multe soluţii. ("Să încercăm cum spui tu; dacă nu
merge aşa, putem încerca aşa cum propun eu.")
Conştiinţa paradoxului. Recunoaşterea faptului că o problemă sau o soluţie
presupune un conflict implicit. ("Procedând astfel, el va obţine ce vrea, dar, în
final, asta îl va face nefericit.")
• Gândirea cu raportare la sine. Conştiinţa persoanei că trebuie să judece ea însăşi
la care logică să facă apel; altfel spus, conştiinţa faptului că foloseşte gândirea
postformală,
Trecerea la găndirea postformală poate fi tulburătoare din punct de vedere emo-
ţional. .Adulţii emergenţi pot fi influenţaţi cu uşurinţă de emoţiile lor, aşa încât să-şi
deformeze gândirea în moduri care le servesc interesele şi-i protejează" (Labouvie- Vief,
2006, p. 79). Adulţii tineri cu vârsta peste 30 de ani ar putea fi mai capabili să trăiască
în mod cotrfortabil cu complexitatea.
Gândirea postformală acţionează adeseori într-un context social şi emoţional. Spre
deosebire de problemele studiate de Piaget, care implică fenomene fizice şi necesită
observare şi analiză neutră, obiectivă, dilemele sociale sunt mai puţin structurare şi dese-
ori sunt încărcate de emoţii. Tocmai în aceste tipuri de situaţii, adulţii tind să facă apel
la gândirea postformală (Berg şi Klaczynski, 1996; Sinnott, 1996, 1998, 2(03).
436 Partea a 6-a Vârsta aduM emergentă şi de adult tânăr
 Cercetările au decelat o progresie în direcţia gândirii postformale pe tot parcursul
vârstei de adult tânăr şi a vârstei mijlocii, mai ales în situaţiile când sunt implicate
emoţii. într-un studiu, participanţilor li s-a cerut să judece care au fost cauzele
deznodămintelor unei serii de situaţii ipotetice, cum ar fi un conflict conjuga\.
Adolescenţii şi adulţii tineri au tins să dea vina pe indivizi, pe când oamenii de vârstă
mijlocie au înclinat să atribuie comportamentul în cauză interacţiunii dintre persoane
şi "mediu. Cu cât situaţia era mai ambiguă, cu atât au fost mai mari diferentele de
interpretare în funcţie de vârstă (Blanchard-Fields şi Norris, 1994). Vom discuta mai
mult despre gândirea postformală în capitolul 15.
Schaie: un model al dezvoltării cognitive pe toată durata vieţii
Modelul dezvoltării cognitive elaborat de K. Warner Scbaie (1977-1978; Schaie şi
Willis, 2000) priveşte utilizările În curs de dezvoltare ale intelectului într-un context
social. Cele şapte stadii descrise de el au în centru obieetivele motivante ce apar în
prim-plan în diferite etape ale vieţii. Aceste obiective trec de la achiziţia informaţiilor
şi abilităţilor (ce trebuie să ştiu) la integrarea practică a cunoştinţelor şi abilităţilor
(cum folosesc ceea ce ştiu) şi apoi la căutarea sensului şi a scopului (de ce ar trebui
să ştiu). Cele şapte stadii sunt următoarele:
1. Stadiul achuiţiei (copilărie şi adolescenţă). Copiii şi adolescenţii achiziţionează
informaţii şi abilităţi în principal ca scop în sine sau ca pregătire pentru implicarea
în societate.
2. Stadiul realizărilor (de la sfârşitul deceniului al doilea de viaţă sau începutul celui
de-al treilea, până la începutul deceniului al patrulea). Adulţii tineri nu mai
achiziţioncază informaţii ca scop în sine; ei folosesc ceea ce ştiu pentru a atinge
obiective, cum ar fi cariera şi familia.
3. Stadiul responsabilităţii (de la sfârşitul deceniului al patrulea de viaţă până la
începutul deceniului al şaptelea). Oamenii de vârstă mijlocie îşi folosesc mintea
pentru a rezolva problemele practice asociate cu responsabilităţile faţă de alţii, cum
ar fi membrii familiei sau angajaţii.
4. Stadiul executiv (din deceniul al patrulea sau al cincilea de viaţă, de-a lungul
vârstei mijlocii). Oamenii aflaţi în stadiul executiv, care se poate suprapune cu
stadiul achiziţiei şi cu cel al responsabilităţii, sunt răspunzători de sisteme ale socie-
tăţii (cum ar fi organizaţiile guvernamentale ori cele economice) sau de mişcări
sociale. Ei au de-a face cu relaţii complexe, la numeroase niveluri.
5. Stadiul reorganizării (sfârşitul vârstei mijlocii, începutul vârstei a treia). Oamenii
care se pensionează îşi reorganizează viaţa şi energia intelectuală în jurul
ocupaţiilor semnificative pentru ei, care iau locul muncii remunerate.
6. Stadiul reintegrării (vârsta a treia). Adulţii vârstuici ar putea să se confrunte cu
schimbări biologice şi cognitive şi tind să fie mai selectivi în ceea ce priveşte
sarcinile în care investesc efort. Se concentrează pe scopul activităţilor pe care le
întreprind şi se axează pe sarcinile care au cea mai mare semnificaţie pentru ei.
7. Stadiul creării moştenirii (ultima parte a vârstei a treia). Spre sfârşitul vieţii, odată
ce reintegrarea a fost efectuată (sau în paralel cu ea), vârstnicii ar putea să elaboreze
instrucţiuni cu privire la împărţirea bunurilor de valoare, să dispună cu privire la
serviciul funerar, să ofere istorii orale sau să-şi consemneze în scris povestea vieţii,
ca moştenire pentru cei. dragi. Toate aceste sarcini presupun exercitarea com-
petenţelor cognitive într-un context social şi emoţional.
Nu toţi oamenii traversează aceste stadii în perioadele de timp postulare. Mai mult
chiar, stadiile vârstei adulte descrise de Scbaie ar putea să se aplice la un mod mai
restrâns într-o epocă a alegerilor şi a traiectoriilor variate şi aflate în schimbare rapidă,
Capitolul13 Dezvoltarea fizicăşi ccgnitivă la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
când progresele medicinii şi alte progrese ale societăţii ajută mulţi oameni să rărnână
activi şi implicaţi în demersuri constructive, responsabile, inclusiv la bătrâneţe.
Dacă adultii traversează într-adevăr stadii ca acestea, înseamnă că testele
psihometrice ttadiţionale, care folosesc aceleaşi tipuri de sarcini pentru a măsura
inteligenţa în toate etapele vieţii, ar putea fi nepotrivite pentru ei. E posibil ca testele
create pentru a măsura cunoştinţele şi abilităţile copiilor să nu fie adecvate pentru
măsurarea competenţei cognitive la adulţi, care folosesc cunoştinţele şi abilităţile
pentru a rezolva probleme practice şi a atinge obiective pe care şi le-au ales singuri.
Aşadar, ar putea fi necesar să evaluăm competenţa În confruntarea -cu provocările
vieţii concrete, cum ar fi citirea unui extras de cont, a mersului trenurilor şi luarea unor
decizii în cunoştinţă de cauză în privinţa unor probleme de sănătate. Activitatea lui
Robert Stemberg s-a îndreptat în această direcţie.
Sternberg: intuiţie şi pricepere
Alix, Barbara şi Courtney au depus cerere de înscriere la programe de masterat la
Universitatea Yale. Alix avusese aproape numai note de zece în timpul facultăţii, a
obţinut scoruri mari la examinarea de absolvire (GRE) şi avea recomandări excelente.
Notele Barbarei erau doar bunicele, iar scorurile ei GRE erau mici, după standardele
de la Yale, dar scrisorile de recomandare îi lăudau cu entuziasm cercetările excep-
ţionale şi ideile creative. Notele, scorurile GRE şi recomandările lui Courtney erau
bune, însă nu dintre cele mai bune.
Alix şi Courtney au fost admise în programul de masterat. Barbara nu a fost
admisă, dar a fost angajată ca asistent de cercetare şi a urmat cursuri de masterat în
paralel. Alix a obţinut rezultate foarte bune în primul an, însă mai puţin bune după
aceea. Barbara a uluit comisia de admitere prin munca ei excepţională. Rezultatele lui
Courtney la masterat au fost potrivit de bune, însă i-a fost cel mai uşor să obţină un
serviciu bun după aceea (Trotter, 1986).
Potrivit teoriei triadice a inteligenţei (prezentată în capitolul 9) elaborată de
Stembcrg (1985, 1987), la Barbara şi Courtney erau puternice două aspecte ale inteli-
genţei pe care testele psihometrice nu le surprind: intuiţia creativă (pe care Sternberg
o numeşte elementul experienţiaîş şi inteligenţa practică (elementul contextuaîş, Cum
intuiţia şi inteligenţa practică sunt importante în viaţa adultă, testele psihometrice
sunt mult mai puţin utile pentru evaluarea inteligenţei adulţilor şi anticiparea succe-
sului lor în viaţă decât pentru măsurarea inteligenţei copiilor şi anticiparea succesului
lor şcolar. În facultate, capacitatea analitică (elementul componenşiaîş a ajutat-o pe
Alix să ia cu brio examenele. însă la masterat, unde se aşteaptă gândire originală,
inteligenţa experienţială superioară a Barbarei - intuitiile şi ideile ei inovatoare - a
început să strălucească. La fel şi inteligenţa contextuală practică a lui Courtney -
pragmatismul ei intelectual. A ştiut să se descurce. A ales teme de cercetare de mare
actualitate, a trimis studii la publicaţiile potrivite şi a ştiut unde şi cum să depună
cereri de angajare.
Un aspect important al inteligenţei practice constă În cunoaşterea tacită (definită
în capitolul 9): •.informaţiile privilegiate" sau iscusinţa care nu sunt predate oficial şi
nici exprimate făţiş (Sternberg, Grigorenko şi Oh, 2001; Stemberg şi Wagner, 1993;
Stemberg et al., 1995; Waguer şi Sternberg, 1986). Cunoaşterea tacită înseamnă
cunoştinţele de bun simţ cu privire la cum să ieşi în avantaj - cum să obţii o pro-
movare sau să ocoleşti birocraţia. Ea nu se corelează bine cu măsurătorile abilităţii
cognitive generale, dar poate fi un factor de predicţie mai bun pentru succesul mana-
gerial (Stemberg, Grigorenko şi Oh, 2001).
Cunoaşterea tacită poate să includă gestionarea personală (a şti cum să te motivezi
şi să-ţi organizezi timpul şi energia), gestionarea sarcinilor (a şti cum să scrii o lucrare
de examen sau o cerere de finanţare a studiilor) şi gestionarea altora (a şti când şi cum
să-ţi recompensezi sau să-ţi critici subordonaţii) (E.A. Srnith, 2001). Metoda lui
437 438 Partea a 6·a Vârsta adultă emergentil şi de adun tânăr
 Sternberg de a testa cunoaşterea tacită la adulţi constă în a compara calea de acţiune
aleasă de persoana testată în situaţii ipotetice, legate de serviciu (cum ar fi cea mai
bună cale de a obţine o promovare) cu alegerile experţilor în domeniu şi cu regulile
empirice.acceptate: Cunoaşterea tacită, măsurată în acest mod, pare să nu aibă legătură
cu IQ-ul şi este un predictor mai bun al performanţelor la serviciu decât testele
psihometrice (Herbig, Blissing şi Ewert, 2001; Stemberg et al., 1995).
Desigur, cunoaşterea tacită nu este singurul lucru necesar pentru reuşită; şi alte
aspecte ale inteligenţei contează. în studiile efectuate pe manageri de afaceri, testele
de cunoaştere tacită, împreună c" testele de IQ şi personalitate, au oferit predicţii
privind practic toate variaţiile performanţei, măsurată prin criterii ca salariul, numărul
anilor de experieriţă managerială şi succesul companiei (Sternberg et al., 1995).
într-un studiu, cunoaşterea tacită a fost corelată cu salariile pe care le obtineau
managerii la o vârstă anume şi cu cât de înaltă era funcţia pe care o ocupau, inde~ndent
de mediul familial din care proveneau şi de educaţie. Managerii cu cele mai vaste
cunoştinţe DU erau aceia care petrecuseră mulţi ani la o companie sau mulţi ani ca
manageri, ci aceia care lucraseră pentru cele mai multe companii, poate ca urmare a
faptului că obţinuseră o experienţă mai vastă (Stemberg ei al., 2000).
Inteligenţa emoţională
în 1990, doi psihologi, Peter Salovey şi John Mayer (Mayer şi Salovey, 1997; Salovey
şi Mayer, 1990), au inventat termenul de intehgenţă emoţională (lE). EI se referă la
patru aptitudini corelate: capacitatea de a percepe.folosi, înţelege şi gestiona sau regla
emoţiile - cele proprii şi cele aJe altora - pentru a atinge obiective. Inteligenţa
emoţională îi permite persoanei să-şi ţină în frâu emoţiile, pentru a se confrunta În
mod mai eficient cu mediul social. Ea necesită conştientizarea tipului de comportament
care este adecvat într-o situaţie socială dată.
Pentru a măsura inteligenţa emoţională, psihologii folosesc Testul de inteligenţă
emoţională Mayer-Salovey-Caruso (MSCEIT) (Mayer, Salovey şi Caruso, 2002), o
baterie de Întrebări cu durata de 40 de minute, care generează un scor pentru fiecare
din cele patru capacităţi, precum şi un scor total. Testul include întrebări cum ar fi:
"Tom se simţea neliniştit şi a devenit puţin stresat gândindu-se la cantitatea mare de
muncă pe care o avea de făcut. Când supervizorul i-a adus un proiect în plus, s-a simţit
(a) copleşit, (b) deprimat, (c) ruşinat, (d) intimidat sau (e) foarte tensionat". Răspunsu-
rile pot fi notate de o comisie de cercetători din domeniul emoţiilor sau de UDeşantion
mondial de nespecialişti; ambele metode dau scoruri similare.
Inteligenţa emoţională influenţează calitatea relaţiilor personale. Studiile au arătat
că studenţii din facultăţi cu scor mare la MSCEIT au o probabilitate mai mare de a
declara relaţii pozitive cu părinţii şi prietenii (Lopes, Salovey şi Straus, 2003); că
bărbaţii de vărsta facultăţii care obţin scor scăzut la MSCEIT declară un consum mai
mare de droguri şi alcool (Brackert, Mayer şi Warner, 2004) şi că prietenii apropiaţi
ai studenţilor din facultăţi care obţin scor bun.la MSCEIT 'ii evaluează ca fiind mai
Înclinaţi să ofere sprijin emoţional in momentele dificile (Lopes et al., 2004). Cuplurile
de vârsta facultăţii în care ambii parteneri au obţinut Scor mare la MSCEIT au declarat
cele mai fericite relaţii, în timp ce cuplurile cu scor scăzut erau cele mai nefericite
(Brackett, ea", Gaines şi Salovey, 2(05).
Inteligenţa emoţională influenţează şi eficacitatea la serviciu. Dintr-un eşantion de
angajaţi ai unei companii de asigurări de pe lista Fortune 500, aceia cu cele mai mari
scoruri MSCEIT au fost evaluaţi mai bine de colegi şi supervizori in ceea ce priveşte
sociabilitatea, sensibilitatea interpersonală, potenţialul de lider şi capacitatea de a face
faţă stresului şi conflictelor. Scorurile mai mari au fost corelare, de asemenea, cu salarii
mai mari şi cu mai multe promovări (Lopes, Grewal, Kadis, Gall şi Salovey, 2006).
'în ultimă instanţă, a acţiona In virtutea emoţiilor se reduce deseori la o judecată de
valoare. Este mai inteligent să te supui autorităţii sau să nu te supui? Să-i inspiri pe
Capitolul13 Dezvoltarea fizică şi cognitivă la vârsta adună emergentă şi de adult tânăr
alţii sau să-i exploatezi? "Aptitudinile emoţionale, la fel ca acelea intelectuale, sunt J
neutre din punct de vedere moral [ ... ). Fără o busolă morală care să-i ghideze pe
oameni în a-si utiliza talentele, emotională afectivă poate fi folosită pentru bine sau
pentru rău" (Gibbs, 1995, p. 68). Să ';"aIizăm în continuare dezvoltarea acelei "busole
morale" la vârsta adultă.
j
Judecata morală
'în teoria lui Kohlberg, prezentată în 'capitolul 11, dezvoltarea morală a copiilor şi
adolescenţilor însoţeşte maturizarea cognitivă. Tinerii progresează în ceea ce priveşte
judecata morală pe măsură ce se dezbară de egocentrisrn şi devin capabili de gândire
abstractă. La vârsta adultă însă, judecăţile morale devin mai complexe.
Porrivit lui Kohlberg, progresarea la al treilea nivel al raţionării morale - moralita-
tea postconvenţională, bazată In întregime pe principii - este condiţionată în principal
de experienţă. Majoritatea oamenilor atinge acest nivel abia ÎD al treilea deceniu de
viaţă - dacă îl atinge vreodată (Kohlberg, 1973). Două experienţe care impulsionează
judecata morală la adulţii tineri sunt întâlnirea cu valori conflictuale atenci când se
află departe de casă (cum se poate întâmpla la facultate, În serviciul militar sau în călă-
toriile în străinătate) şi deţinerea responsabilităţii pentrn binele altora (cum se întâmplă
când devin părinţi).
Experienţa îi poate determina pe adulţi să-şi reevalueze criteriile privind ceea ce
inteligenţă emoţională (lE) este drept şi corect. Unii adulţi Îşi oferă spontan experienţele personale ca motive
Termenul folosit de Salovey pentru răspunsul lor la dilemele morale. Spre exemplu, oamenii care au avut cancer
şi Mayer pentru capacitatea
ori ale căror rude sau prieteni au avut cancer au o probabilitate mai mare de a ierta
de a inţelege şj regla emoţiile;
actul unui om de a fura un medicament scump ca să-şi salveze soţia muribundă şi de
componentă importantă a
comportamentului eficace, a-şi explica atitudinea prin prisma experienţei personale (Bielby şi Papalia, 1975).
inteligent. Aşadar, în ceea ce priveşte judecăţile morale, stadiile cognitive DU spun povestea
întreagă. Desigur, e improbabil ca persoana a cărei gândire este în continuare ego-
centrică să ia decizii morale la nivel postconvenţional: dar este posibil ca nici măcar
persoana capabilă dea gândi abstract să nuajuDgă la cel mai înalt nivel de dezvoltare
morală decât dacă experienţele sale ajung din urmă cogniţia,
Aşa cum aminteam în capitolul 11, cu puţin timp înainte de a muri, În 1987, Kohlberg
a postulat UDal şaptelea stadiu al raţionării morale, care merge dincolo de consideraţiile
pri vind dreptatea In al şaptelea stadiu, adulţii reflectă la întrebarea ,,De ce să fu moral?"
(Kohlberg şi Ryncarz, 1990, p. 192; sublinierea adăugată). Răspunsul, spunea Kohlberg,
ţine de ajungerea la o perspectivă cosmică: "~ sentiment al uniunii cu cosmosul, cu
natura sau cu Dumnezeu", care-i permite persoanei să privească problemele morale "din
perspectiva universului ca întreg" (Kohlberg şi Ryncarz, 1990, pp. 191,207). Atingerea
unei astfel de perspective este atât de rară, încât Kohlberg însuşi avea îndoieli dacă să o
numească sau DUstadiu de dezvoltare. Kohlberg a remarcat însă că searnână cu nivelul
superior de maturitate al credinţei, identificat de teologul James Fowler (1981) (Caseta
13-2), in care "omul trece prin experienţa contopirii cu condiţiile ultime ale vieţii şi
fiinţei sale" (Kohlberg şi Ryncarz, 1990, p. 202) ..
Cultura şi judecata morală
Dilema lui Heinz, descrisă în capitolul Il, a fost revizuită pentru a fi utilizată În
Taiwan. În varianta revizuită, vânzătorul refuză să-i dea bărbatului mâncare pentru
sotia lui bolnavă. Această versiune le-ar părea incredibilă sătenilor chinezi, care sunt
mai obişnuiţi să audă vânzătorul spunând Într-o astfel de situaţie: "Trebuie să le dai
oamenilor ce au nevoie, indiferent dacă au bani sau DU'.'(Wolf, 1968, p. 21).
Dată sistemul lui Kohlberg are la bază dreptatea, etosul chinez înclină spre
conciliere şi armonie. în formatul lui Kohlberg, respondenţii iau o decizie dihotomică,
bazată pe propriul lor sistem de valori. în societatea chineză, se aşteaptă ca oamenii
care se confruntă cu dileme morale să le discutedeschis, să se ghideze după standardele
439 440 Partea a 6-a Vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
..

"

comunităţii şi să încerce să găsească o cale de a rezolva problema spre mulţumirea cât

mai multor părţi posibil. In Occident, chiar şi oamenii buni ar putea fi pedepsiţi cu
asprime dacă, forţaţi de împrejurări, încalcă o lege. Chinezii nu sunt obişnuiţi cu legile
aplicate la modul universal; ei sunt învăţaţi să asculte de hotărârile unui judecător
înţelept (Dien, 1982).
Totuşi, trebuie să avem grijă să evităm generalizări le largi despre atitudinile
culturale. Conceptele de drepturi, bunăstare şi dreptate există în toate culturile, chiar
dacă ar putea fi aplicate în mod diferit Să spunem despre culturile accidentale că sunt
individualiste, iar despre cele orientale că sunt colectiviste ar însemna ignorarea
diferenţelor individuale şi chiar a atitudinilor diametral opuse din fiecare cultură,
precum şi a situaţiilor concrete, contextuale, în care sunt aplicate judecăţile morale
(Turiel, 1998). De exemplu, revărsarea de fonduri de ajutor din Statele Unile pentru
supravieţuitorii valului tsunarni din Asia de Sud-est şi ai uraganului Katrina din New
Orleans şi de pe coasta Golfului Mexic a arătat cum compasiunea poate fi o
componentă la fel de puternică a etosului american cum este competiţia.

Genul şi judecata morală

Carol Gilligan a avansat ipoteza că dilema morală principală a femeii este conflictul
între nevoile ei şi nevoile altora (vezi capitolul 11). Pentru a atla cum fac femeile alegeri
morale, GiUigan (1982/ 1993) a intervievat 29 de femei însăfcinate cu privire la botărârea
lor de a păstra sau nu sarcina. Aceste femei priveau moralitatea Plin prisma egoismului
versus responsabilitate, defmită ca obligaţia de a îngriji şi de a evita să facă rău altora.
Gilligan a coochis că femeile se gândesc mai puţin decât bărbaţii la dreptatea şi

442 Partea a 6-a Vârsta aclu~ă emergentâ şi de adult tânăr

 corectitudinea abstractă şi mai mult la responsabilităţile lor rată de oameni concreti. şi 2005, proporţia absolventilor americani de liceu
(Tabelul 13-1 enumeră nivelurile de dezvoltare morală' la femei; propuse de Gilligan.) care s-au înscris imediat după aceea la o facultate
Totuşi, alte cercetări nu au decelat, în ansamblu, diferenţe semnificative Între cu studii de doi sau de patru ani a crescut de la mai
genuri În ceea ce priveşte judecata morală (Brabeck şi Shore, 2003). O analiză care a puţin de jumătate (49%) la peste două treimi
comparat rezultatele a 66 de studii nu a găsit nicio diferentă semnificativă Între (69%), iar 58% din toate persoanele cu vârsta între
răspunsurile date de bărbaţi şi respectiv de femei la dilemele lui'Kohlberg de-a lungul 25 şi 29 de ani au efectuat măcar studii universitara
vieţii. în puţinele studii în care bărbaţii au obţinut scoruri ceva mai mari, rezultatele parţiale (NCES, 2oo7a). Şase din zece studenţi de
nu aveau o corelaţie clară cu genul, întrucât bărbaţii erau, În general, mai bine educati la facultate sunt înscrişi la instituţii cu studii de
şi aveau serviciu mai bun decât femeile (L.J. Walker, 1984). O analiză mai recentă~ patru ani şi care acordă diplomă de absolvire
113 studii a ajuns la o concluzie ceva mai nuanţată, Deşi femeile aveau o probabilitate (Knapp, Kelly-Reid, Wbitmore şi Miller, 2007),
mai mare de a gândi prin prisma îngrijirii, iar bărbaţii, prin prisma dreptăţii, aceste însă o proporţie tot mai mare urmează facultăţi cu
diferenţe au fost mici, mai ales la studenţii din universităţi. Vârsta respondenţilor şi frecvenţă redusă sau merge la colegii comunitare
tipurile de dileme sau de întrebări prezentare au constituit factori mai semnificativi cu durata de doi ani şi orientare vocaţională
decât genul (Jaffee şi Hyde, 2000). Aşadar, greutatea dovezilor nu pare să sprijine (NCES, 2004a; Sef tor şi Tumer, 2002).
niciuna din tezele iniţiale ale lui Gilligan: o subiectivitate masculină în teoria lui Cursurile la colegiu şi chiar programele com-
Kohlberg şi o perspectivă feminină distinctă asupra moralitătii (L. Walker, 1995). plete cu acordare de diplomă sau certificat de
In cercetările sale ulterioare, Gilligan a descris dezvoltarea morală la bărbati la femei absolvire sunt acum disponibile la scară largă prin
ÎnJnatricIIliirilt ÎI/facu/riirile din SUA (114atins un punct cuhninant fiiră precede/It.
deopotrivă ca evoluând dincolo de judecarea abstractă. în studiile folos;';d dileme Peste 2 din 3 trbsolvenri de liceu merg âirea lafacultate. învăţământul la distanţă. în cadrul cărora cursurile
morale <lin viaţa reală (cum ar fi dacă amantul unei femei ar trebui să-i mărturisească sunt predate prin poştă, e-mail, internet sau alte
soţului acesteia aventura) şi nu dileme ipotetice, ca acelea utilizate de Kohlberg, Gilligan mijloace tehnologice (NCES, 2004a). Circa 3,5 milioane de studenţi, aproape 20% din
şi colegii ei au constatat că multi oameni aflati în al treilea deceniu de viată au devenit l' toţi americanii înscrişi în învăţărnântul superior. au urmat cel puţin un curs online în
nemulţumiţi de logica morală Îngustă şi mai capabili să se împace cu contradicţiile
morale (Gilligan, Murphy şi Tappan, 1990). Aşadar, se pare că, dacă cercetările mai I! toamna anului 2006 (Allen şi Seaman, 2007).

timpurii ale lui Gilligan au reflectat un sistem de valori alternativ, acesta nu avea la bază Genul, statutul socio-economic ~I rasa/etnia Înscrierile în facultăţile
genul. în acelaşi timp, prin includerea stadiului al şaptelea, gândirea lui KoWberg a ajuns americane atinge în fiecare an cote record, în principal datorită numărului de studente
la o concordanţă mai mare cu cea a lui Gilligan. Ambele teorii plasează acum aflat în creştere rapidă. Printr-o inversare a diferenţei tradiţionale dintre genuri,
responsabilitatea faţă de alţii la cel mai înalt nivel al gândirii morale. Ambele recunosc femeile alcăruiesc 57% din totalul studentilor americani din primul an şi 57,4% din
importanţa legăturii cu alţi oameni şi a compasiunii şi îngrijirii, pentru ambele sexe. numărul celor pe punctul de a-şi obţine diploma de absolvire, faţă de 42% în 1970
(NCES, 2oo7a). Această evoluţie se datorează, în parte, reducerii discriminării pe bază
de gen şi În parte conştientizării tot mai mari. de către femei a nevoii de a se întreţine
Educaţia şi munca
singure (Buchmann şi DiPrete, 2006). în mod similar, femeile au o rată a inscrierii în
Spre deosebire de tinerii din generaţiile trecute, care se puteau aştepta, de regulă, să învăţărnântul postliceal mai mare decât bărbaţii în majoritatea ţărilor europene, ca şi
treacă de la şcoală direct la muncă şi la independenţa financiară, în prezent, multor în Australia, Canada, Noua Zeelandă, Japonia şi Federaţia Rusă (Buchmann şi
adulţi emergenţi le lipseşte o traiectorie clară a carierei. Unii oscilează între educatie DiPrete, 2006; Sen et al., 2005). Femeile americane au o probabilitate mai mare decât
şi muncă; alţii le fac pe amândouă în acelaşi timp. Majoritatea celor care nu se înscriu bărbaţii de a se Înscrie la studii postuniversitare şi de a obţine diplome de masterat
la studii după liceu sau care nu le încheie intră în câmpul muncii, dar mulţi Îşi reiau (59%) şi o probabilitate aproape egală de a obţine doctoratul (NCES, 2oo7a).
ulterior studiile (Furstenberg el al., 2005; Harnilton şi Hamilton, 2006; NCES, 2005b). Chiar şi aşa, diferenţele de gen sunt vizibile la aceste niveluri de Învăţământ, cele
Unii, mai ales în Marea Britanie, îşi iau un an liber <lin programul de învăţământ mai înalte (Halpern et al., 2007). în SUA, femeile, cu mai marea lor uşurinţă de expri-
formal sau de la locul de muncă - un an de pauză - pentru a dobândi noi aptitudini, mare verbală, au în continuare o probabilitate mai mare decât bărbaţii de a se specializa
a face muncă de voluntariat, a călători sau a studia în străinătate (Jones, 2004). Iar unii în domenii traditional fem.inine, cum ar fi învătământul, asistenta medicală, literatura
combină facultatea cu căsnicia şi creşterea copiilor (Fitzpatrick şi Tumer, 2007). Multi engleză şi psihologia, şi nu în matematică şi ştiinţe exacte (NCES, 2007a). Deşi obţin,
adulţi emergenţi care studiază sau care locuiesc în casa părintească sunt dependenti în general, rezultate mai bune decât bărbaţii la cursurile de matematică şi ştiinţe exacte
din punct de vedere financiar (Schoeni şi Ross, 2005). . din liceu, femeile tind să obţină scoruri mai mici la testele standardizate de admitere
Alegerile educaţionale şi vocaţionale după terminarea liceului pot oferi prilejuri de în facultate şi la studii postuniversitare - fapt ce poate avea legătură cu avantajul
dezvoltare cognitivă. Contactul cu un nou mediu de învătământ sau de muncă oferă bărbaţilor în ceea ce priveşte abilităţile matematice, vizuale şi spaţiale superioare sau, .1
ocazia de a perfecţiona abilităţi, de a pune la Îndoială presupoziţii vechi şi de a încerca poate. cu diferenţele in ceea ce priveşte modul în care rezolvă bărbaţii şi femeile
noi moduri de a privi lumea. Pentru numărul tot mai mare de studenţi din afara grupei probleme noi (Halpem et al., 2007). Chiar şi aşa, femeile au făcut progrese aproape în
de vârstă traditionale (de la 25 de ani în sus), facultatea sau educatia la locul de muncă toate domeniile (NCES, 2006b). Numărul femeilor care obţin în prezent diplome de
reaprinde curi~zitatea intelectuală, îmbunătăţeşte oportunităţile d~ angajare şi lărgeşte inginer este mai mare decât în trecut, deşi cel puţin 80% din diplomele de absolvire a
aptitudinile de muncă. facuItătii În acest domeniu le revin tot bărbatilor (Halpern et al., 2007; NCES, 2OO7a).
Procentul diplomelorîn domenii specializare (drept, medicină, stomatologie şi aşa mai
Tranziţia facultăţii departe) acordate femeilor a crescut spectaculos din 1970 (NCES, 2005c).
Statutul socio-econornic şi rasa/etnia influenţează accesul la educaţia postliceală.
Facultatea este o cale tot mai importantă spre vârsta adultă, deşi e doar una dintre căi în 2005, 81% din absolvenţii de liceu din familii cu venit ridicat s-au înscris 1.
şi, până nu demult, nu era cea mai răspândită (Montgomery şi Câte, 2003). între 1972 facultate imediat după liceu, comparativ cu doar 53,5% din familiile cu venit mic.

Capitolul 13 Dezvoltarea fizicăşi cognitivă la vârsta adultă emergentă şi de adu~ tânăr 443 444 Partea a 6-a Vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
I !
I Participarea minorităţilor Însă a crescut la toate nivelurile. Peste 50% din tinerii
hispanici şi de culoare care au terminat liceul În 2005 au mers direct la facultate. Deşi
studenţii albi au obţinut circa 73% din diplomele de absolvire, studenţii minoritari 'au
justificat circa jumătate din creşterea numărului acelor diplome (NCES, 2007a).
Adaptarea la facultate Mulţi studenţi din primul an se simt copleşiţi de cerinţele
facultăţii. Sprijinul din partea familiei pare a fi un factor-cheie În adaptare, atât pentru
studenţii care fac naveta de acasă, cât şi pentru cei care' locuiesc în campus. Studenţii
adaptabili, cu aptitudini superioare şi abilităţi de rezolvare a problemelor, care ajung să
se implice activ în studii şi în mediul academic şi să se bucure de relaţiile apropiate, dar
autonome, cu părinţii tind să se adapteze cel mai bine şi să profite cel mai mult de facul-
tate. Importantă este şi capacitatea de a-şi constmi o reţea socială şi academică puternică
în rândul colegilor şi a cadrelor didactice (Montgomery şi Câte, 2003).
Dezvoltarea cognitivă În facultate Facultatea poate fi o perioadă a descope-
ririlor intelectuale şi a dezvoltării personale, mai ales în ceea ce priveşte aptitudinile
verbale şi cantitati ve, gândirea critică şi judecata morală (Montgomery şi Câte,
2003). Studenţii se scbimbă ca reacţie la (1) programa de învăţământ, care le oferă
noi revelaţii şi noi moduri de gândire; (2) alţi studenţi, care pun sub semnul întrebării
concepţii şi valori. vechi; (3} cultura studenţească, diferită de cultura societăţii în
ansamblul ei; şi (4) membrii corpului didactic, care le oferă noi modele de rol. Prin
prisma beneficiilor imediate şi a celor de lungă durată, Înscrierea la facultate - orice
facultate - este mai importantă decât facultatea anume Ia care se înscrie persoana
(Montgomery şi Câte, 2003).
Experienţa facultăţii poate duce la schimbări fundamentale ale modului de gândire
a studenţilor (Fischer şi Pruyne, 2003). într-un studiu deschizător de drumuri, care a
prefigurat cercetările mai recente asupra gândirii reflexive şi a celei postfonnale,
William Perry (1970) a intervievat 67 de studenţi de la Harvard şi RadcJiffe pe tOI
parcursul anilor de studiu dinaintea absolvirii şi a constatat că gândirea lor a progresat
de la rigiditate la flexibilitate şi, în ultimă instanţă, la~ngajamellte alese liber. Mulţi
studenţi intră În facultate cu idei rigide despre adevăr şi nu concep alt răspuns în afara
celui "corect". Pe măsură ce întâlnesc o gamă mai largă de idei şi puncte de vedere,
spunea Perry, studenţii sunt asaltaţi de nesiguranţă. Ei consideră însă că acest stadiu
este temporar şi se aşteaptă ca, în final, să afle "singurul răspuns corect". Apoi ajung
să privească toate cunoştinţele şi valorile drept relative. Îşi dau seama că societăţile
diferite şi indivizii diferiţi au sisteme de valori diferite. înţeleg acum că opiniile lor în
multe chestiuni sunt la fel de valide ca ale oricui altcuiva, cbiar ca acelea ale unui
părinte sau profesor; dar nu pot găsi sens sau valoare în acest labirint de sisteme şi
convingeri. Haosul a înlocuit ordinea. în cele din urmă, ajung la angajare În contextul
relativismului: emit judecăţi proprii şi-şi aleg propriile credinţe şi valori, în ciuda
nesiguranţei şi a recunoaşterii altor posibilităţi valide.
Diversitatea efectivului de studenţi poate contribui la dezvoltarea cognitivă.
într-un experiment, s-au purtat discuţii în grupuri mici, cu 357 de studenţi de la trei
universităţi de marcă. Fiecare grup era alcătuit din trei studenţi albi şi un al patrulea,
care colabora cu cercetătorii şi care era fie alb, fie de culoare. Discuţiile la care a
participat un colaborator de culoare au dus la mai multă noutate şi complexitate de
idei decât cele în care toţi participanţii au fost albi. La fel s-a întâmplat şi cu
discuţiile în care colaboratorul (de culoare sau alb) i-a contrazis pe ceilalţi
participanţi (Antonio et al., 2004).
Colegiul comunitar şi educaţia ocupaţională Circa 37% din studenţii din
anii mici sunt înscrişi la colegii comunitare, cu studii de doi ani (Knapp, Kelly-Reid,
Whitmore şi Miller, 2007). Comparativ cu studenţii din instituţiile cu studii de patru
ani, aceşti studenţi tind să aibă vârsta de la 24 de ani în sus, să fie de sex feminin, din
Capitolul 13 Dezvoltarea fizicăşi cognitivă la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
familii minori tare sau cu venit mic şi independenţi faţă de părinţi. Este
probabil să urmeze cursurile cu frecvenţă redusă şi să lucreze cu normă
Întreagă (Horn şi Nevill, 2006). Mulţi dintre aceşti studenţi fac studii de
factură ocupaţională, şi nu academică (Hudson, Kienzl şi Diehl, 2007).
Comparativ cu studenţii din facultăţi le cu durata de patru ani, studenţii
din colegiile cornunitare tind să aibă o probabilitate mai redusă de a obţine
diploma de absolvire (Gardenshire-Crooks, CoIlado şi Ray, 2006; Hamilton
şi Hamilton, 2006). Un procent semnificativ din aceşti studenţi se Înscrie
la colegiu pentru a-şi perfecţiona abilităţile de muncă sau din motive de
interes personal (Horn şi Nevill, 2006).
Absolvirea facultăţii Deşi intrarea la facultate a devenit mai răspândită
În Statele Unite, terminarea facultăţii, nu. Doar I din 4 tineri care încep
colegiul (şi 1 din 2 la instituţiile cu studii de patru ani) a obţinut o diplomă
cinci ani mai târziu (Horn şi Berger, 2004; NCES, 2004a). Aceasta nu
înseamnă că restul abandonează studiile. Un număr tot mai mare de
studenţi, mai ales bărbaţi. rărnân în facultăţi timp de peste cinci ani sau trec
de la instituţiile cu studii de doi ani la cele cu studii de patru ani (Horn şi
Berger, 2004; Peter şi Horn, 2005).
Pentru această tânără femeie. viitorul t! lmninas.
Absolvirea facultăţii poate să depindă nu doar de motivaţia persoanei,
În prezent, lIuiniÎrul femeilor core se inscriu în facilităţi
şi obţin diplome este mai mare decât al bărboşilor,
de aptitudinile şi' pregătirea sa acadentică şi de capacitatea de a lucra
şi numeroase facultă!i oferă sprijin şi fncilitiiţi pouru independent, ci şi de integrarea socială şi de sprijinul social: oportunităţi le
;!luden(ii cu diz.abiliIăţi. Studiile universitare suru de angajare, sprijinul financiar, gradul de adecvare al situaţiei locative,
deseori cheia unei cariere de succes li unei ,'jeli
{1
calitatea interacţiunilor sociale şi acadentice şi potrivirea între ceea ce
sănătoase şi sotisfiicătoore.
oferă facultatea şi ceea ce vrea şi are nevoie studentul. Programele de
intervenţie pentru studentii cu grad ridicat de risc a îmbunătăţit rata urmării
de studii universitare, creând legături semnificative între studenţi şi profesori, găsin-
du-le studenţilor oportunităţi de a lucra în timpul facultăţii, oferindu-le sprijin
academic şi ajutându-i să înţeleagă că facultatea îi poate îndrepta spre un viitor mai
bun (Montgomery şi Câre, 2003).
Intrarea În câmpul muncii
În jurul vârstei de 25 de ani, majoritatea adulţilor emergenţi s-au mutat deja din casa
părinţilor şi fie lucrează, fie urmează studii superioare (Hamilton şi Hamilton, 2006).
Cei care intră în cămpul muncii se confruntă cu o imagine în scbimbare rapidă. Natura
muncii se schimbă, iar condiţiile de muncă devin tot mai variate şi mai instabile. În
SUA, locurile de muncă în fabrici aproape au dispărut. Tot mai mulţi adulţi sunt
liber-profesionişti, lucrează de acasă, lucrează conectati prin internet la reţeaua de
computere a angajatorului, au program de muncă flexibil sau lucrează în calitate de
contractori independenţi. Aceste schimbări, împreună cu competitivitatea crescută a
pieţei muncii şi cu nevoia de o forţă de muncă foarte bine instruită fac educaţia şi
instruirea mai importante ca oricând (Corcoran şi Matsudaira, 2005).
Studiile superioare Iărgesc oportunităţile de angajare şi puterea de a câştiga bani
(Figura 13-4) şi imbunătăţesc calitatea vieţii pe termen lung a adulţilor din lumea
întreagă (Centrul pentru cercetare şi inovaţie în educaţie, 2004; Montgomery şi Câte,
2003). În Statele Unite, adulţii cu diplome universitare sau postuniversitare câştigă de
patru ori mai mult decăt cei care nu au nici diploma de liceu (Biroul pentru recensă-
mânt al SUA, 2007b). în cazul adulţilor fără studii superioare, rata şomajului este
ridicată (Biroul pentru recensământ al SUA, 2006a) şi poate fi dificil să câştige
suficienţi bani pentru a-şi crea propriul cămin. Un studiu transnaţional efectuat în
Belgia, Canada, Germania şi Italia a decelat o scădere a autonomiei economice la
bărbaţii cu vărsta între 18 şi 34 de ani şi la femeile aflate la începutul deceniului al
treilea de viaţă, de la jumătatea anilor 1980 şi până în 1995-2000. Femeile afIate spre
sfârşitul deceniului al treilea de viaţă şi în al patrulea deceniu trăiau mai bine decât
445 446 Partea a 6-a Vârsta aoottă emergentă şi de adult tânăr
înainte, dar, totuşi, nu la fel de bine ca bărbaţii 3.0·· de timp liber, Studiile sprijină această ipoteză: complexitatea substanţială a muncii
de vârsta 101'. America de Nord şi, într-o influenţează puternic nivelul intelectual al activităţilor de timp liber (Kohn, 1980:
anumită măsură, Marea Britanie au prezentat ;",: 2,5 K. Miller şi Kohn, 1983).
tendinţe pozitive: o rată mai bună a angajării şi -o
~
diştiguri mai stabile sau uşor crescute (BeII, ~ 2,0 Uşurarea tranziţiei spre locul de muncă Deşi unii adulţi emcrgcnţi navi-
Burtless, Gomickşi Smeeding, 2007). Chiar şi ! ghează cu succes în lumea educaţiei şi a muncii, alţii eşuează sau se scufundă. Ce este
necesar pentru a face cu succes trecerea de la şcoală la muncă? O. analiză a literaturi]
aşa, lucrătorii aflaţi în al treilea deceniu de ~ 1,5
viaţă şi mai ales la începutul acestuia tind să indică patru factori-cheie: (I) competenţa (în general şi la serviciu): (2) trăsăturile
.9'
fie concentraţi în locuri de muncă cu salariu ,~ 1,0 personale ca iniţiativa, flexibilitatea, orientarea spre scop şi sentimentul imperativului;
mic şi puţin specializare şi să-şi schimbe (3) relaţiile personale pozitive şi (4) legăturile între şcolarizare şi angajare (Blustein,
frecvent serviciul.
t:"
§ 0,5 Juntunen şi Worthington, 2000).
Deşi există diferenţe de venit între lucrătorii II:
Unii specialişti în dezvoltare (Furstenberg et al., 2005; Settersten, 2005) sugerează
bălbaţi şi femei la toate nivelurile câştigului 0,0 măsuri pentru întărirea legăturilor dintre instituţiile de muncă şi cele de învăţământ,
«>

*
lii
economic, aceste diferente s-au redus conside- «>'" ",,2
lii
"".9
E o
:g îndeosebi colegiile comunitare.
Eil Eg) "" o
rabil. Îil1980, bărbatul t~ăr obişnuit cu o diplo-
~-; .2E
o o E "ti)
o ~ îmbunătăţirea dialogului între cadrele didactice şi angajatori.
mă de absolvire a facultăţii câştiga cu 36% mai 0-0
.9- ro
0-0 g~ c...o
De.. e Modificarea programului de cursuri şi a celui de muncă pentru a se adapta la
mult decât femeia tânără obişnuită: în 2002,
nevoile studenţilor cu serviciu.
diferenţa era de 23% (NCES, 2007a). Totuşi, un
Nivelul educatiei
raport al Asociaţiei Americane a Femeilor din • Acceptarea ajutorului angajatorilor în elaborarea programelor de muncă şi studiu.
Universităţi (2007) a arătat că diferenţa de venit Figura 13-4 • Disponibilitatea mai mare a locurilor de muncă temporare şi a celor cu program
creşte în primii 10 ani de la absolvire, astfel că, la acel moment, femeile câştigă doar Câştigul preconizatpe toată durata redus.
69% din ceea ce câştigă omologii lor bărbaţi. în plus, un sfert din diferenţa de salariu nu vietii (valoarea actuală) În funcţie de
• Corelarea mai bună între ceea ce învaţă studenţii la serviciu şi la şcoală.
se explică prin factori cum ar fi durata programului de lucru, ocupaţia şi statutul de nivelul educaţiei; Statele Unite. 2007.
părinte, ceea ce sugerează că izvorăşte din discriminare pe baza genului. Chiar luând În considerare costul • îmbunătăţirea instruirii consilierilor vocaţionali.
educatiei. nivelul superior al studiilor
înseamnă câştiguri mai mari pe toată
• Exploatarea mai bună a grupurilor de studiu şi de sprijin şi a programelor de ore
Combinarea serviciului cu studIIle În 2005, aproape jumătate (49%) din particulare şi de mentorat.
durata vieţii. Notă: Bazat pe suma
studenţii americani cu frecvenţă normală erau angajaţi, de obicei cu normă redusă
câştigulUimeou În 2005 pentru • Furnizarea de burse, ajutoare financiare şi asigurare medicală studenţilor şi anga-
(NCES, 2oo7a). Cum influenţeazăjonglarea cu serviciul şi studiul dezvoltarea cognitivă intervalul de vârstă 25-64 de ani,
jaţilor cu normă redusă, precum şi celor cu normă întreagă.

j
şi pregătirea pentru carieră? Un studiu longitudinal a urmărit un eşantion aleatoriu de pentru fiecare nivel al studiilor.
studenţi proaspăt intraţi în anul întâi, pe parcursul primilor trei ani de facultate. În primii CâştigurHe viitoare sunt reduse cu-o
Munca influenţează viaţa cotidiană, nu doar la serviciu, ci şi acasă, şi aduce deo-
doi ani, munca în campus sau în afara lui a avut efecte reduse 'sau nu a avut efecte deloc rată anuală de 3% pentru a justifica
asupra abilităţilor de înţelegere la lectură, raţionare matematică sau gândire critică, În al realitatea că, din cauza cobânz! potrivă mulţumire şi stres. în capitolul [4, vom explora efectele muncii asupra
treilea an, serviciul cu normă redusă a avut un efect pozitiv, poate pentru că serviciul îi pierdute. dolarii primiţi in 'Intor nu relaţiilor, analizând dezvoltarea psihosocială a adultului tânăr.
valorează la fel de mult ca aceia
obligă pe studenţi să-şi organizeze eficace timpul şi să deprindă obişnuinţe de lucru mai
prim~l în prezent. Date de la Biroul
bune. Totuşi, peste 15 sau 20 de ore de serviciu pe săptămână au tins să aibă un impact pentru recensământ al SUA (Sursă:
negativ (pascarella, Edison, Nora, Hagedom şi Terenzini, 1998). Adaptat după Baum şi Ma, 2007, p. 10.)

Dezvoltarea cognitivă la serviciu Se schimbă oamenii ca urmare a tipului de

Rezumat şi termeni-cheie
muncă pe care o fac? Unii cercetători spun că da: oamenii par să se dezvolte în servicii
Vârsta adultă emergenlă DEZVOLTAREA FIZiCĂ
care-i provoacă, acesta fiind tipul care devine tot mai răspândit în prezent. Această
cercetare a scos la iveală o legătură reciprocă între complexitatea substantială a complexitate substantivă Reperul 1: Ce Înseamnă a fi adult şi ce factori influenţează Sănătatea şi forma fizică bună
muncii '----gradul de gândire şi judecată independentă pe care-I cere - şi flexibilitatea Măsura În care munca unei momentul când se produce intrarea În vârsta adultă?
persoane necesită gândire şi
persoanei in a face faţă cerinţelor cognitive (Kohn, 1980). • Pentru mulţi tineri din socletăţile avansate tehnologic, Reperul 2: Cum este forma fizică a adu/tu/ui tânăr tiok: şi
judecată independentă.
Cercetările asupra creierului elucidează modul în care se confruntă -oamenii cu trecerea la vârsta adultă nu este marcată clar; ea durează ce factori inffuenţează sănătatea şi starea de bine?
muncile complexe. Dezvoltarea deplină a lobilor frontali la vârsta de adult tânăr îi mai mutt timp şi urmează trasee mai variate decât În
• De regul~, capacităţile fjzice şi senzoriale sunt excelente
poate înzestra cu ceea. ce au nevoie pentru a se ocupa de mai multe sarcini simultan. trecut. Unii speciatişti În dezvoltare sugerează că perioada
de la sfârşitul adolescenţei şi până la circa 25 de ani a la vârsta adultă emergentă- şi vârsta-de adult tânăr.
Imagistica prin rezonanţă magnetică arată că partea frontală extremă a lobilor
frontali are un rol specialîn rezolvarea problemelor şi în planificare. Această parte devenit o perioadă de tranziţie numită vârsta adultă • Accidentele sunt principala cauză a decesului in această
emergenta
a creierului intră în acţiune atunci când persoana trebuie să întrerupă o sarcină
neterminată şi să-şi mute atenţia asupra altei sarcini. Ea îi permite lucrătorului să
păstreze prima sarcină în memoria de lucru în timp ce se ocupă de a doua - de
ipoteza
căreia
revărsării
există
Între caracterul
ocupaţiei
Ipoteză
o corelaţie
intelectual
şi cel al activităţilor
potrivit
pozitivă
al
• Vârsta adultă emergentă este alcătuită din numeroase
repere importante sau tranziţii. Iar ordinea şi momentul
producerii lor variază. Depăşirea acestor repere
grupă de vârstă.
• Cartografierea genomului uman permite descoperirea
bazei genetice a anumitor boll,
j
exemplu, să reia lectura unui raport după ce a fost întrerupt de telefon (Koechlin,
de timp liber, ca urmare a unei importante sau alte criterii specifice culturii pot stabili e Factorii de stil de viaţă. cum ar fi alimentaţla, obezita!ea,
Basso,Pietrini, Panzer şi. Grafman, 1999). revărsărîa câştlqurîlorcognitive când tânărul devine adult. exerciţiile fizice, somnul, fumatul şi consumul sau abuzul
Dezvoltarea cognitivă nu trebuie să se oprească la sfârşitul zilei de lucru. Potrivit din ocupaţie asupra activităţilor

J
ipotezei revărsă •.ii,câştigurilecognitive obţinute prin muncă se transferă în orele de timp liber. vârsta adultă emergentă (423) de substanţe, pot .lnfluenţa sănătatea: şi supravieţuirea.

Capitolul 13 Dezvoltarea fizicăşi cognitivă la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr 447 448 Partea a 6-a Vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr

J
 ~Starea bună a sănătăţii este corelată cu venitul superior şi deosebit de importante la vărsta adultă. Testele care
,Studiile superioare. Afro-americanii şi alte câteva minorităţi măsoară cunoaşterea tacită pot completa in mod util
.tind să fie mai puţin sănătoşi decât alţi americani, in parte testele tradiţionale de inteligenţă.
din cauza SSE.
• Inteligenţa emoţională poate juca un rol important În
,-Relaţiile sociale, lndeoseoi căsnicia, tind să fie asoclatecu succesul in viaţă .
. sanătatea fizică şi psihică.
gândire reflexivă (435)
ănătatea psihică este in general bună la vârsta de adult
gândire postformală (435)
- ăr. dar anumite afecţiuni, cum ar fi depresia, devin mai
răspândite. Abuzul de alcool şi alcoolismul sunt cele mai inteligenţă emoţională (IA) (439)
frecvent intâln~e tulburări legate de substanţe.
Judecata morală

Reperul 5: Cum se dezvoltă judecata morală?

blematica sexualităţii şi a reproducerii
o Potrivit lui Kohlberq, dezvoltarea morală la vârsta adultă,
perill 3: Care sunt unele probleme de sexualitate şi depinde in principal de experienţă, chiar dacă nu poate
· eproducere În această perioadă a vieţii? depăşi lim~ele impusa de dezvoltarea coqnitlvă,
Experienţa poate fi Int..-pretată diferit În diferne contexte
,o' Aproape toţl adul~i tineri americani au nelaţii sexuale
culturala. '
, ,Înainte de căsătorie.
o Gilligan a postula! iniţial cHemeile au o etică a ingrijirii, in
~::·Bolile·cu transmitere sexuală, fulburările de menstruaţie
timp ce teoria lui Kohlberg pune accentulpe.dreptate.
"'şi infertiiUatea pot fi motive de ingrijorare pentru adultul
tânăr.
Totuşi. cercetările ulterioare, inclusiv ale ei', nu· au.
sprijinit
diferenţa Între perspectiva morală a bărbaţilor şi cea a .
o Cea mai mare rată a BTS in SUA se inregistrează in rândul femeilor. .
adulţilor emergenţl, mai ales al femeilor tinere.
Educaţia şi munca
.' Cea mai răspândită cauză de infertititate la bărbaţi este
numărul scăzut de spenmatozoizi; cea mai răspăncită Reperul 6: Cum fac adulţii emergenţi treceree la
. cauză la femei este blocajul trompelor uterlne. invăţilmântul superior şi la muncă şi cum infiuenţeazll
aceste experienţe dezvoltarea cognitivă?
.• iri prezent, cuplurile infertile au mai multe opţiuni de
• jeprOducere asistată. Aceste tehnici implică probleme o Majorttatea adulţilor emerganţi urm~ază studii superioare,
.:etlcs şi practice. fie la instituţii cu studii de doi ani, fie la cele cu studii de
"

patru ani. Numărul femeilor. care fac facuttat~ este mai

,~i.n?!o!"p'r"",,,nstrual (SPM) (43~)
-mereln prezent decât numărul bărbaţilor şi un-procent tot
mai mare obţine diplome pastuniversitare, chiar şi Tn
domenii dominate În mod tradiţional de bărbaţi.

o Potrivtt lui Perry. gândirea studenţilor tindesă progreseze

de la rigiditate la flexibilitate şi apoi la angajamente alese
liber. .
Perspective asupra cog;,iţiei adulte
• Cercetările au decelat o legătură între cornplexltatea a
,Reperul 4: Prin ce se distinge gândirea adultului?
muncii şi dezvoltarea cognitivă. precum şi intne munca
• Unii cercetători postulează fonme de cogn~ie distinctiv de tip complex şi activităţile de timp liber solicitante
adulte. dincolo de operaţiile formale. Gândirea reflexivă intelectual. '
pune accentul pe logica de tip complex; gândirea
o Schimbările la nivelul locurilor de muncă Impun educaţie
postfonmală implică totodată intu~ia şi emoţiile.
şi Instnuine superloară, Studiile superioare /ărgesc mult
• Schaie a propus şapte stadii ale dezvoltării cognttive, oportunităţile la locul de muncă şi câştigurile ..
corelate cu vârsta: al achiziţiilor (copilăria şi adolescenţa),
• Tranziţia spre locul de muncă ar putea fi uşurată prin
al rezultatelor (vârsta de adult tânăr). al responsablătăţil şi
măsuri care să Întărească invăţilmântul vocaţional şi
executiv (vârsta mijlocie) şi al reorganizăril, reintegrativ şi
legăturile acestuia cu munca.
de creare a moştenirii (vârsta a treia).
complexitate substanţială (447)
• Potrim teoriei biadice a inteligenţei formulate de
Stemberg, elementul experienţiaJ şi cel contextual devin' Ipoteza nevărsării (447)

CapitOlul 13 Dezvoltarea fizică şi cognITivă la vârsta adultă emergent!i şi de adult tânăr 449,

.Fiecare adult are nevoie de ajutor, de căldură, de protecţie [... ]
deosebindu-se În multe privinţe de nevoile copilului şi totuşi,
În multe privinţe, asemănătoare cu ele."
Ench Fromm. Tbe Sane Society, 1955
ştiaţi că ...
G Adulţii emergenţi se declară cel mai fericiţi când sunt în facultate,
încă nu s-au căsătorit şi nu au copii?
O Circa jumătate din adulţii emergcnţi din SUA cu vârsta între 18 şi
24 de ani locuiesc acasă, cu unul sau cu ainbii părinţi?
e Istoric şi transcultural, cea mai răspândită cale de a alege un partener
a fost prin aranjamentele făcute fie de părinţi, fie de peţitori
specializaţi?
o Proporţia adulţilor tineri din Statele Unite cu vârsta între 25 şi 34 de
ani care încă nu s-au căsătorit a ajuns aproape triplă faţă de I970?
~ _Jumăţate din părinţii tineri afirmă, potrivit anchetelor naţionale, că
petrec prea puţin timp cu copiii lor?
O în 2006, rata divorţurilor a fost cea mai scăzută din 1970 încoace?
A cestea sunt doar câteva din subiectele interesante şi importante de
care ne vom ocupa în acest capitol. Alegerile personale făcute la
vârsta de adult emergent şi de adult tânăr stabilesc un cadru pentru tot
restul vieţii. Cum s-au schimbat în ultimele decenii traseele spre vârsta
adultă? Cum se dezvoltă identitatea la vârsta adultă emergentă şi cum
îşi renegociază adulţii ernergenţi relaţiile cu părinţii? Personalitatea
Încetează să se mai dezvolte atunci când se opreşte corpul din creştere,
sau continuă să se dezvolte pe toată durata vieţii? în capitolul de faţă,
explorăm întrebări ca acestea. De asemenea, examinăm alegerile care
formează cadrul Vieţii personale şi sociale: adoptarea unui stil de viaţă
sexuală; căsătoria, coabitarea sau menţinerea celibatului; a avea copii
sau nu şi legarea şi întreţinerea prieteniilor. După ce citiţi şistudiaţi
acest capitol, ar trebui să puteţi răspunde la fiecare din întrebările de
Reper de la pagina următoare.
Repere pentru studiu
1. Ce factori influenţează traseele diferite spre vârsta adultă In prezent şi cum lşi for-
mează adutţii emergenţi sentimentul identităţii adulte şi o relaţie autonomă cu părinţii?
2. Personalitatea se modifică la vârsta adultâ? Dacă da, cum?
3. Cum se exprimă intimitatea în prietenie şi În iubire?
4. Când şi de ce aleg adultii tineri să rărnână celibatari, să stabilească relaţii cu
homosexuali sau cu lesbiene, să trăiască În coabitare sau să se căsătorească
şi cât de satisfăcătoare şi de stabile sunt aceste stil uri de viaţă?
5, Când devin părinţi cei mai mulţi adulţi şi ce influenţă are rolul de părinte asupra
căsniciei?
6. Care sunt tendinţele ratei divorţurilor şi cum se adaptează adulţii tineri la divorţ,
la recăsătorlre şi la rolul de părinte vitreg?
Vârsta adultă emergentă: tipare şi sarcini
Mark, Alissa şi Molly au crescut într-o 'familie din clasa mijlocie. Tatăl lor trecuse
direct de la liceu la facultate, iar apoi la un serviciu de contabil, aşa cum era tipic
pentru generaţia sa. Mama lor stătuse acasă cât crescuseră, tot tipic, iar apoi, la
vârsta mijlocie, îşi începuse cariera de agent imobiliar. Cei trei fraţi, născuţi spre
sfârşitul epocii "baby boorn'', absolviseră toţi liceul şi merseseră apoi la facultate.
Dar asemănările se opresc aici.
Mark, cel mai mare, era un tenor talentat şi şi-a ales drept specializare principală
muzica, dar a renunţat la facultate după primul an. După ce a explorat diferiteopţiuni;
de la o slujbă temporară ca ajutor de tiimplar la un serviciu de vară de chelner-cântăreţ
pe o navă de croazieră, spre sfârşitul deceniului al treilea de viaţă şi-a luat un profesor
de canto şi a început să obţină contracte ca muzician. înainte de 35 de ani, avea deja
o carieră în acest domeniu. A rămas necăsătorit.
Alissa a terminat facultatea şi a făcut un an de stagiatură ca asistent didactic înainte
de a se înscrie la studii postuniversitare. La 24 de ani, a obţinut masteratul în educaţie
specială şi a găsit un post de profesoară pentru elevi cu dizabilităti de învăţare, La 28
de ani s-a căsătorit, i81' la 36 avea patru copii, pentru a căror creştere stătea acasă.
M9Uy, mezina, era bună la matematică. După ce a terminat facultatea, a lucrat cinci
ani în contabilitate, trăind în acest timp cu un bărbat pe care-I cunoscuse la serviciu.
La 29 de ani a obţinut un masterat în administrarea afacerilor şi a fost angajată de o
mare corporaţie, unde l-a cunoscut pe bărbatul cu care s-a căsătorit la 32 de ani. Cu
I trei copii mici în cinci ani, ea şi soţul ei jonglau cu responsabilităţile carierei Într-o
corporaţie şi cu cele ale rolului de părinte.
I Trasee diferite spre vârsta adultă
Traseele spre vârsta adultă sunt mult mai variate decât în trecut. înainte de anii 1960,
I tinerii americani terminau de regulă şcoala, părăseau casa părintească, îşi găseau
serviciu, se căsătoreau şi făceau copii, în această ordine. în anii 1990, doar I din 4 adulţi
tineri mai wma această succesiune (Mouw, 2005).
Pentru mulţi tineri din ziua de astăzi, vârsta de adult emergent este o perioadă a
experimentelor, înainte de adoptarea rolurilor şi a responsabilităţilor de adult. Tânărul
sau tânăra ar putea să-şi găsească serviciu şi un apartament şi să se delecteze cu viaţa
de persoană necăsătontă. Un cuplu de tineri căsătoriţi ar putea să se mute la părinţi
II 452 Partea a 6-8 Vârsta adună emergentă şi de adult tânăr
cât timp îşi urmează studiile sau se pun pe picioare, 011 după pierderea unui serviciu.
Unele sarcini de dezvoltare' tradiţionale, cum ar fi găsirea unui loc de muncă stabil
şi formarea de relaţii de dragoste de lungă durată pot fi amânate până în al patrulea
deceniu de viaţă sau chiar mai mult (Roisrnan, Masren, Coatsworth şi Tellegen, 2004),
Ce influenţe se exercită asupra acestor trasee diferite către vârsta adultă?
Influenţele exercitate asupra traseului către vârsta adultă Traseele
individuale către vârsta adultă sunt influenrate de factori precum genul, abilităţile
academice, atitudinile timpurii faţă de educaţie, aşteptările spre sfârşitul adolescenţei
şi clasa socială. Adulţii emergenţi de ambele sexe îşi prelungesc tot mai mult studiile
şi amână conceperea copiilor (Osgood et al., 2005), iar aceste decizii sunt, de obicei,
cheia succesului viitor (Sandefur, Eggerling-Boeck şi Park, 2005), precum şi a stării
de bine din prezent. într-un studiu longitudinal care a urmărit începând din 1975 lin
eşantion reprezentativ la nivel national alcătuit din elevi din ultimul an de liceu adultii
emergenţi cu nivelul superior al ~tării de bine erau aceia care nu se căsătoriseră înc'ă.
nu aveau copii, urmau o facultate şi locuiau în altă parte decât în casa părintească
(Schulenberg et al., 2005). într-un alt studiu, tinerii cu mobilitate socială în sens
d~scendent tindeau să plece de acasă mai devreme, să primească mai puţin sprijin
din partea părinţilor, să renunţe la studiile superioare şi să aibă copii mai devreme.
Îndeosebi parentajul timpuriu limita perspectivele de viitor (Mollenkopf, Waters,
Holdaway şi Kasinitz, 2005).
Unii adulţi emergenţi au mai multe resurse - financiare şi de dezvoltare - decât
alţii. Multe depind de dezvoltarea eului: O combinaţie a capacităţii individului de a
se înţelege pe sine şi lumea în care trăieşte, de a integra şi sintetiza ceea ce percepe
şi ştie şi de a-şi asuma planificarea cursului vieţii. Unii adulţi emergenţi au eul mai
bine dezvoltat decât alţii şi, ca urmare, sunt mai pregătiţi să Înveţe să stea pe propriile
picioare (Tanner, 2006).
Dezvoltarea identităţii la vârsta de adult emergent
Aşa cum arătam În capitolu I 12, Erikson privea căutarea identităţii ca pe o sarcină de
o viaţă, concentrată În principal în adolescenţă. În ţările postindustrializate de astăzi,
căutarea activă a identităţii se prelungeşte tot mai des la vârsta adultă emergentă
(Cote, 2006). Vârsta adultă emergentă oferă un moratoriu sau O pauză de la presiunile
dezvoltării şi libertatea de a experimenta diferite roluri şi stiluri de viaţă, dar reprezintă
totodată un punct de cotitură, în timpul căruia se cristalizează angajamentele rolului
de adult. Spre sfârşitul acestor ani, eul "se consolidează în jurul unui set de reguli şi
convingeri care definesc o personalitate adultă relativ stabilă" (Tanner, 2006, p. 24) şi
incepe vârsta de adult tânăr. însă, dacă şi până când această sarcină nu este indeplinită,
se poate instala confuzia identităţii (Cote, 2006).
Recentrarea Recentrare este termenul propus pentru procesul aflat la baza trecerii
la identitatea adultă. Este principala sarcină a vârstei adulte emergente. Recentrarea
este un proces cu trei stadii, prin care puterea, responsabilitatea şi luarea deciziilor
trece treptat din seama familiei de origine în seama adultului tânăr independent
(Tanner, 2006):
În stadiul 1, începutul vârstei adulte emergente, individul continuă să fie încorporat
în familia de origine, dar aşteptările de autonomie şi autodirecţionare incep să
sporească.
În stadiul 2, în timpul vârstei adnlte emergente, individul rămâne legat (şi poate
dependent financiar) de familia de origine, dar nu mai este încorporat în ea. Impli-
carea temporară şi exploratoare într-o varietate de cursuri de facultate, servicii şi
relaţii intime marchează acest stadiu. Spre sfârşitul stadiului, individul se îndreaptă
spre angajamente serioase şi obţine resursele pentru a le susţine.
Capitolul 14 Dezvoltarea psihosocială la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
recentTare Proces aflat ia baza
trecerii la îdentitatea adultă.
453
în stadiul 3, de obicei în jurul vârstei de 30 de ani, individul ajunge la vârsta de adult
tânăr. Acest stadiu este marcat de independenţa faţă de familia de origine (cu păstrarea
legăturilor strânse cu ea) şi angajarea faţă de o carieră, un partener şi, poate, copii.
Moratoriul contemporan Societatea postindustrială fragmcntată le oferă multor
adulţi emergenţi prea puţină îndrumare şi presiuni mai reduse de a se maturiza. Ca
urmare, aceştia trebuie să recurgă la propriile resurse (Heinz, 2002). Trebuie să-şi
construiască traseul vieţii din oportunităţi le şi constrângerile pe care le găsesc în jurul
lor. Nu toţi sunt la fel de înzestraţi pentru această sarcină (Cote, 2006).
Cercetările asupra stării identităţii au arătat că doar 10-30% din tinerii occidentali
pot să traverseze ceea ce Marcia a denumit starea de moratoriu, o criză a conştiinţei de
sine ce duce la rezolvare. Majoritatea pare să delibereze activ şi conştient prea puţin,
adoptând, în schimb, o abordare pasivă (difuzie) sau dând ascultare părinţilor (prescriere).
în cazul unora, moratoriul prelungit poate duce la O stare de fundătură numită tinereţe
prelungită, o alternativă mai mult sau mai puţin permanentă la vârsta adultă. Chiar şi aşa,
aproximativ 3 din 4 îşi aleg un fel de identitate ocupaţională până la sfârşitul deceniului al
treilea de viaţă. Confuzia identităţii persistă pentru circa 10-20%, cărora le lipseşte ceea
ce Erikson numea fidelitate: credinta iri ceva mai vast decât ei (Câte, 2006).
Explorarea identităţii rasiale/etnlce Explorarea identităţii este întru câtva
diferită pentru minorităţile rasiale/etnice, comparativ cu populaţia aibă majoritară.
Mulţi tineri din minorităţi trebuie să-şi asume responsabilităţi de adult mai devreme
decât cei de-a seamă cu ei. în acelaşi timp, tind să preţuiască fanaiIille cu relaţii strânse
şi interdependente şi se pot simţi obligaţi să-şi ajute financiar familia. AI putea fi
presaţi să se căsătorească şi să aibă copii la o vârstă fragedă. Aşadar, pentru ei, vârsta
adultă emergentă ar putea fi scurtată. Pe de altă parte, trebuie să se confrunte cu pro-
bleme speciale de identitate, legate de etnia lor, şi acest proces se poate prelungi mult
dincolo de al treilea deceniu de viaţă (Phinney,2oo6).
Dacă trăiesc în medii diferite de cultura lor de origine, ar putea să înceapă să pună
la îndoială valorile tradiţionale ale grupului lor etnic. Pentru a obţine o identitate etnică
sigură, trebuie să ajungă să se înţeleagă pe ei înşişi atât ca.membri ai unui grup etnic, cât
şi ca membri ai unei societăţi mai largi, diverse. Tinerii cu provenienţă rasială multiplă
se confruntă cu provocarea suplimentară de a-şi da seama care le este locul. Chiar şi aşa,
mulţi ajung la O rezolvare ce duce la achiziţia identităţii, ca în cele ce urmează:
..,Cânderam mai tânăr, simteam că locul meu nu e nicăieri. Dar acum am ajuns la
concluzia că [... ] pur şi simplu asta sunt, [ ... ] iar căminul meu e înăuntrul meu [... ]. Nu
mai simt dorinţa irezistibilă de a mă integra, pentru că, dacă incerci doar să te integrezi,
nu reuşeşti niciodată." (Alipuria, 2002, p. 143)
Formarea relaţiilor adulte cu părinţii
o măsură a succesului cu care adulţii emergenţi îndeplinesc sarcina de dezvoltare
ce constă în părăsirea căminului părintesc este capacitatea lor de a întreţine relaţii
autonome, dar strânse, cu părinţii lor (Aquilino, 2oo6a; Scharf et al., 2004). Când
pleacă de acasă, tinerii trebuie să încheie negocierea pentru autonomie începută în
adolescenţă şi să-şi redefinească relaţia cu părinţii ca pe una între adulţi. Părinţii
incapabili să accepte această schimbare ar putea încetini dezvoltarea copiilor lor
(Aquilino, 2006a).
Influenţe asupra relaţiilor cu părinţii Chiar dacă nn mai sunt copii, adulţii
emergenţi au în continuare nevoie de acceptarea, empatia şi sprijinul părinţilor, iar
ataşamentul faţă de aceştia rămâne un ingredient-cheie al stării de bine. Sprijinul
financiar din partea părinţilor, mai ales pentru studii, îmbunătăţeşte şansele de reuşită
în rolurile de adult ale adulţilor emergenţi (Aquilino, 2oo6a).
454 Partea a 6·a Vârsta adultă ernergentă şi de adul! tânăr
 '1

1.

într-un studiu longitudinal asupra a peste 900 de familii din Noua Zeelandă,
relaţiile pozitive între părinţi şi copii la începutul adolescenţei a fost predictorul
unor relaţii mai calde şi mai puţin conflictuale, atât cu mama, cât şi cu tatăl,
când copiii au ajuns la 26 de ani (Belsky, Jaffee, Hsieh şi Silva, 2001). Aceste
relaţii erau mai bune când adultul tânăr era căsătorit, dar fără copii, implicat . Se:scţlimba ~'rsOnaiitaţea.~ mocfurl IniBMUri.8.profulldate, maţeOale SChimbările nomia~e;~:p~~~ilită~.·
Într-o activitate productivă (studii, serviciu remunerat sau ocupaţii casnice) şi . tipce iA anumite perioade. ~ bi0gr8fice' '-' 'care au de a face-c(r"obieCtiVeli3;'munca-'
mi locuia în casa copilăriei. Aceste rezultate arată câ părinţii şi copiii ajunşi , ce-a lungul.vietii? şi-~ile personale,'_~ in sţadii.:

adulţi tineri se înţeleg cel mai bine atunci când adultul tânăr urmează un traseu M~d~~;Cb<iZatpe ·tlro suvin, de regulă, """",-tele Studii:statiStice.-lnt~ui. Mpmente!e f!9flom,a~-;~::WCx1u?ri
m~fuJlprpducerii .deviaţă"importante? cese cnesuooare -. evenimentelorpot să proyoace .....
stres şi să.
de viaţă normativ, dar a amânat responsabilitatea rolului de părinte până când arecteze dezvoltarea perSoraljt~~i.
. evenimentelDr: - . întâmplă dacă sUrVin rri~ devreme
îşi consolidează ferm alte roluri adulte (Belsky, Jaffee, Caspi, Moffitt şi Silva, -.;~< ':.. sau mai târziu decât în mod obenult?
2003). Inventare Personalitatease mocrlfică·s_ub~tanţial J
=:=!n~~a:a~~:ţU~i?
':'Mod~ele~tUriIOr, irăsăttiri"'.d"~narltate se . deperscnalltate.
~t!O~e, până la :,30de ani, ia"dUpă'~ mai
Calitatea relaţiei dintre părinte şi copilul adult poate fi influenţată de relaţia ":·~:-·~:'i:
.. ' . ~izq'fa'ctorială
"'1. .,.
dintre mamă şi tată (Aquilino, 2006a). Dacă acea relaţie este conflictuală, copiii
.- . :'- . Schimbă Cu vârsta?· .
ajunşi adulţi tineri se pot simţi prinşi la mijloc (Amato şi Afifi, 2oo6a).
"~~~;,~·ti~~
,.'
~
de
~~id~ffi~ tiPuri ~em~
p,irSariSlttaie?'Căi de bine
. TIpurile "de Per~aIi~ejjn'4
'.continuitate.din' pe tot,-
coPilălÎe~şi
să pr~n~~,
- --

Eşecul de lansare în filmul din 2006 Fai/ure to Launch', Matthew anticipe;azâ"eJe tursul.vieţii1 parcorset :v~ei adult~~·~ ~n:tjte <:-
-_eVerriment~ p?t SChin)~ ~~rvi~tfI_
McConaughey joacă rolul unui bărbat în vârstă de 30 de ani care locuieşte în
continuare cu părinţii, Acest scenariu a devenit tot mai frecvent întâlnit în Statele
Unite. în 2005, 53% din bărbaţii tineri şi 46% din femeile tinere cu vârsta între 18
şi 24 de ani locuiau cu unul dintre părinţi sau cu ambii, în casa acestora (Biroul Deşi adulţii emergenţi nu se mai bazează pe
pentru recensărnârtt aI SUA, 2007c). Adulţii emergenţi din familii cu venit mare părin/Î pannu împlinirea nevoilor de bază. Dezvoltarea personalităţii:
au o probabilitate mar mare de a locui cu părinţii, comparativ cu ceidin familii cu tovărăşia şi sprijillul social al păriiuitor
continuă să tefie benefice.
patru concepţii
venit mic (Hill si Holzer, 2007). între motive se numără costul ridicat al facultătii
şi greutatea găsirii unui loc de muncă (Matsudaira, 2006). ' Personalitatea prezintă în principal stabilitate sau schimbare? Răspunsul depinde
Copiii adulţi care continuă să locuiască cu pârinţii ar putea avea dificultăţi în a
renegocia relaţia cu aceştia. Procesul poate fi unul treptat, care durează mulţi ani, mai
ales atunci când Copilul ajuns adult are nevoie în continuare de sprijinul financiar al
parţial de modul în care o studiem şi O' măsurăm. .Cele patru abordări ale dezvoltării
psibosociale a adultului sunt reprezentate de modelele stadiilor normative, modelul
bazat pe momentul producerii evenimentelor, modelele trăsăturilor şi modelele tipo-
j
pârinţilor (Aquilino, 2006a). logice. Aceste patru abordări pun întrebări diferite cu privire la personalitatea adultă,

j..
Tendinţa ca adulţii emergenţi să locuiască în casa părinţilor există şi în unele ţări urmăresc aspecte diferite ale dezvoltării ei şi deseori folosesc metode diferite (Tabelul
europene, unde lipseşte ajutorul guvernamental pentru tinerii şomeri: în Italia, peste 14-1). Ca urmare, nu.este deloc surprinzător că rezultatele o!lţip.gţj! de. cercetătorii din
"'Jumătate -illii liăi-baţii tineri locuiesc cu pârinţii până la 30 de ani. Deşi locitituf'cii- .- cadrul acestor şcoli sunt adesea greu de conciliat şi chiar de comparat.
părinţii a fost asociat cu o mulţumire mai redusă faţă de viaţă, acest lucru devine mai
puţin valabil pe măsură ce practica devine răspândită. Mai mult chiar, europenii ar
putea fi martorii unui nou stadiu de dezvoltare, vârsta adultă în căminul părintesc, în Modelele stadiilor normative
care copiii, deveniţi adulţi şi locuind în casa părinţilor, şi părinţii se tratează reciproc Modelele stadiilor normative afirmă că adultii traversează o succesiune elementară de
ca egali (Newman şi Aptekar, 2007; Figura 14-1).
mccesete
Modele
dezvoltarea
stadiilor normative
teoretice care
psihosociaJă
descriu
prin
modificări psihosociale corelate cu vârsta. Modmcările sunt normative, prin faptul că par
a fi întâlnite la majoritatea membrilor unei populaţii, şi se produc în perioade sau stadii
J
prisma unei succesiuni definite de
I Titlul filmului in cinemazografele româneşti a fost ••Cum să dai afară din casă un budec de 30 de ani"
schimbări corelate cu vârsta
succesive, uneori marcate de crize emoţionale ce pregătesc calea dezvoltării ulterioare.
(n. red.).

Erikson: Intimtt:a'te versus izolare AI şaselea stadiu al dezvoltării psihosociale

70 Figura 14-1 descris de Erikson, intimitate versns izolare, pi votează în jurul a Ceea ce el considera
intimitate versus izolare
Procentul de adjţi _ enooea
60 N şaselea stadiu al dezvoltării a fi problema principală a vârstei de adult tânăr. Dacă nu se pot angaja personal şi
cu vârsta între 18 şi 34 de ani caB psihosociale descris de Erikson, in profund faţă de alţii, spunea Erikson, adulţii tineri riscă să devină excesiv de izolaţi şi
50 locuiesc cu părinţii, lam parteneri care adulţii tineri fie se. angajează
sau copii propri. Mulţi acI.Ji1i 1!neri de preocupaţi de sine. Totuşi, au nevoie de un anumit grad de izolare ca să reflecteze
faţă de alţii. tie se confruntă cu
~

~
40

30
nu reuşesc sa plece din .cub· la
momentul la care este de asteptat,
sau rENinÎl el Tn atund când au
posibilul
preocupării
sentiment
excesive
al izolării
faţă de sjne.
şi la viata lor. Lucrând la rezolvarea cerintelor conflictuale de intimitate, concurenţă şi
distaniare îsi dezvoltă un simt etic, pe c;;."eErikson îl considera trăsătura distinctivă a
adultuiui. Relatiile intime cer ~acrificiu şi compromis. Adulţii tineri care şi-au format
J
20 necazuri. (Sursă: N8\vrrerl şi Apteka', un sentiment de sine puternic sunt pregătiţi să-şi contopească identitatea cu aceea a
2007, Fig. 1). altei persoane. (Aşa cum atu arătat, ..pentru mulţi oameni din ziua de azi, procesul
la

o
.S! ro
-g
ro .•
.~ C -l'l E
OI OI OI l!!- e> ro ro
" .>'1 "'
formării identităţii se prelungeşte considerabil pe parcursul vârstei adulte şi, ca
urmare, potrivit lui Erikson, achiziţia identităţii trebuie arnânată şi ea.) J
" ~ w::;
C> 'O C
'O

'"
~ ." ~ ...s
o; il s o~ :1 -Een Rezolvarea acestui stadiu duce la virtutea iubirii: devotamentul reciproc a doi
""
S
-'1 E !Il ~ E
{f ~ Ci
(j) (j)
!Il parteneri care au ales să-şi unească vieţile, să aibă copii şi să-i ajute pe acei copii să se
la"
o
"
C!l
m .3
o
a.
dezvolte la rândullor sănătos. Decizia de a nu da curs imboldului firesc şi puternic de a

J
ro
;:;; Tara procrea are urmări serioase pentru dezvoltare, spune Erikson. Teoria lui a fost criticată

CapitolUl14 Dezvoltarea psihoSQcială la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr 455 456 Partea a 6-a Vârsta adultă emergentă şi de aduâ tânăr
~;-----------------------------~----~------------------------

pentru excluderea oamenilor necăsătoriti, 'vederea studiilor superioare, a muncii sau a serviciului militar, formarea de prietenii şi
celibatari, homosexuali şi fără copi i din relaţii de dragoste noi şi mai intirne şi dezvoltarea sentimentului eficacităţii personale
schiţa dezvoltării sănătoase, dar şi pentru că şi deindividuare - sentimentul de sine ca persoană independentă şi autonomă
a luat drept normă tiparui masculin, În care (Arnett, 2000, 2004; Scharf, Mayseless şi Kivenson-Baron, 2004). Între alte sarcini
intimitatea se dezvoltă după identitate. de dezvoltare din această perioadă, discutate în capitolul 13, se numără finalizarea
studiilor, intrarea în lumea muncii şi obţinerea independenţei financiare.
Moştenito!'ii lui' Erlkson: Vaillant şi Poate cel mai important mesaj al modelelor stadiilor normative este acela că
Levinson Convingerea lui Erik Erikson că dezvoltarea nu se încheie odată cu atingerea vârstei adulte. Indiferent dacă oamenii
personalitatea se modifică pe tot parcursul urmează sau nu tiparele concrete propuse de aceste modele, cercetările asupra stadiilor
vieţii a inspirat studiile clasice ale lui George normarive sprijină ideea că fiinţele umane continuă într-adevăr să se schimbe şi să se
Vaillant şi ale lui Daniel Levinson. În 1938, dezvolte pe tot parcursul vieţii.
Vaillant a selectat 268 de studenti În vârstă
de 18 ani de la Harvard, autonomi' şi sănătoşi
emoţional şi fizic, pentru Studiul Grant. Până
Modelul bazat pe momentul producerii evenimentelor
când studenţii au ajuns la vârsta mijlocie, modelul bazat pe momentul În loc să privească dezvoltarea personalităţii adulte strict în funcţie de vârstă, modelul
Vaillant (1977) a observat conturarea unui tipar producerii evenimentelor Model bazat pe momentul producerii evenimentelor, sprijinit de Bernice Neugarten şi alţii
de dezvoltare tipic. La 20 de ani, multi bărbati teoretic al dezvoltării personejttăţll. (Neugarten, Moare şi Lowe, 1965; Neugarten şi Neugarten, 1987) afirmă că traiectoria
care descrie dezvoltarea
continuau să fie domiuaţi de părinţi. În ~ Este probabil ca adulfii tineri CII lin sentiment de sine PUII!rIUC să fie pregăti{; să Sillisfacă dezvoltării depinde de momentul când survin anumite evenimente în viaţa oamenilor.
psihosociată a aduttului ca pe o
cerinţele unei relaţii infime. potrivit lui Erikson. .
treilea deceniu de viaţă şi uneori în al patrulea reacţie la producerea aşteptată Evenimentele de viaţă normative (numite şi evenimente normative condiţionate de
au ajuns la autonomie, s-au căsătorit, au făcut sau neaşteptată a evenimentelor vârstă; consultaţi capitolul 1) sunt cele care survin, de regulă, în anumite momente ale
copii şi şi-au întărit. prieteniile. Munceau cu asidui tate pentru cariera lor şi se dedicau importante de viaţă şi la momentul vietii - evenimente cum ar fi căsătoria, intrarea în rolul de părinte, în cel de bunic
producerii lor"
familiei, rareori îndoindu-se dacă au ales femeia potrivită sau ocupaţia potrivită. şi pensionarea, Potrivit acestui model, oamenii sunt, de obicei, extrem de conştienţi
Levinson (1978, 1980, 1986) şi colegii săi de la Universitatea Yale au efectuat inter- evenimente de viaţă normative deopotrivă de sincronizarea lor şi de ceasul social, normele şi aşteptările societăţii în
viuri aprofundate şi teste de personalitate cu 40 de bărbaţi cu vârsta cuprinsă între 35 in modelul bazat pe momentul care trăiesc cu privire la momentul potrivit al producerii evenimentelor de viaţă.
producerii evenimentelor,
şi 45 de ani şi au formulat o teorie a dezvoltării personalităţii bazată pe o structură a structura vieţii În teoria lui , Dacă evenimentele se produc la timp, dezvoltarea se desfăşoară lin. Dacă nu,
experienţe de viaţă aşteptare
vieţii evolutivă: ••tiparul sau modelul subiacent al vieţii persoanei la un moment dat" Levinson, tiparul subiacent al vk3ţji
in mod obişnuit, care survin in
poate apărea stresul. Stresul poate fi provocat de un eveniment neaşteptat (cum ar fi
(1986, p. 6). Aproximativ între 17 şi33 de ani, bărbatul îşi construieşte prima structură unei persoane la un moment dat, pierderea serviciului), de un eveniment produs la un moment neaşteptat (văduvia la 35
momente obişnuite.
bazat pe acele aspecte ale vieţii
provizorie a vieţii. Părăseşte căminul părintesc, poate pentru a merge la facultate saua de ani sau pensionarea forţată la 50) sau de imposibilitatea producerii unui eveniment
pe care persoana le consideră ceas social Set de norme sau
se înrola în armată, şi devine independent financiar şi emoţional. îşi alege o ocupaţie, cele mai importante. (a nu se căsători niciodată sau a nu putea avea copii). Diferenţele de personalitate influ-
aşteptări culturale cu privire la
poate şi o soţie, şi-şi conturează un vis despre ceea ce speră să realizeze în viitor. În momentele din viaţă când ar trebui
enţează modul în care reacţionează oamenii la evenimentele de viaţă şi pot chiar să
jurul vârstei de 30 de ani, îşi reevaluează prima structură a vieţii. Apoi se ••aşază" şi-şi să aibă loc anumite evenimente influenţeze momentul producerii acestora. Spre exemplu, este probabil ca o persoană
stabileşte obiective (titulatura de profesor.de exemplu; sau Unanumit nivel al venitului) ". - - im"portante-; cum ar fi căsătoria, . rezilientă 'şi adaptabilă să aibă o tranziţie mai uşoară la vârsta adultă şi la sarcinile-şi
şi un interval de timp pentru atingerea lor (să spunem, până la 40 de ani). îşi ancorează naşterea copiilor, intrarea in evenimentele ce-i stau în faţă. comparativ cu o persoană excesiv de anxioasă, care ar
cămpul muncII şi pensionarea.
viaţa în familia, ocupaţia şi comunitatea sa. Felul Cum se confruntă cu problemele putea să amâne deciziile legate de relaţii sau de carieră.
acestei etape va influenţa cât de bine va face faţă tranziţiei spre vârsta mijlocie. Momentul tipic al producerii evenimentelor variază de la o cultură la alta şi de
într-un studiu corelat pe 45 de femei, Levinson (1996) a constatat că femeile la o generaţie la alta. Creşterea vârstei medii când adulţii se căsătoresc pentru prima
traversează tipare similare de dezvoltare. Totuşi, din cauza diviziunilor culturale oară în Statele Unite (Biroul pentru recensământ al SUA, 2007a) şi tendinţa de a
tradiţionale între rolurile masculine şi celefeminine, femeile s-ar putea confrunta cu amâna naşterea primului copil (Martin et al., 2007) sunt două exemple de evenimente
alte constrângeri psihologice şi de mediu în construirea structurii vietii iar tranzitia în pentru care momentul producerii s-a deplasat. Un program.de viaţă ce le pare potrivit
cazul lor tinde să dureze mai mult. . , , oamenilor dintr-o cohortă poate să nu le pară astfel celor din următoarea cohortă.
Începând de la jumătatea secolului XX, numeroase societăţi occidentale au devenit
Evaluarea modelelor stadiilor normative Atât Studiul Grant, cât şi primele mai puţin sensibile la vârstă. Astăzi, oamenii acceptă mai uşor părinţii care au primul
studii ale lui Levinson s-au bazat pe grupuri mici de bărbati născuti în anii 1920 sau copil la 40, de ani şi bunicii de aceeaşi vârstă, pensionarii de 40 de ani şi oamenii cu
1930. în mod similar, micul eşantion de femei născute aproximativ mtre 1935 şi 1945 modelefe trăsăturiior Modele serviciu la 75 de ani, persoanele de 60 de ani în blugi şi decanii de facultate în vârstă de
folosit de Levinson nu a fost nici el reprezentativ. Dezvoltarea acestor bărbati şi a teoretica ale dezvoltării perso- 30 de ani. Aceste intervale Iărgite ale normelor de vârstă subminează predictibilitatea
acestor femei a fost influentată de evenimente la nivelul societătii care au fost' unice nalităţii. care se concentrează pe pe care se întemeiază modelul bazat pe momentul producerii evenimentelor.,
trăsăturile sau atributele mentale,
pentru cohortele din care fiiceau parte, precum şi de statutul 10; socio-economic, de Modelul bazat pe momentul producerii evenimentelor a adus o' contribuţie
emotlonale, temperamentale şi
etnie şi de gen. in prezent, adulţii tineri urmează trasee de dezvoltare mult mai diverse comportamentale. importantă la felul cum înţelegem personalitatea adultă, punând accentul pe cursul
şi, ca urmare, s-ar putea dezvolta altfel decât bărbaţii şi femeile din aceste studii. În plus, . individual al vieţii şi punând la îndoială ideea schimbărilor universale, corelate cu
modelul celor cinci factori
rezultatele cercetărilor privind stadiile nonnative ar putea să nu fie valabile în cazul altor vârsta. Totuşi, e foarte posibil ca utilitatea sa să fie limitată la culturile şi perioade1e
Model teoretic al personalităţii,
culturi, din care unele au tipare ale dezvoltării foarte diferite de-a lungul vieţii. elaborat şi testat de Costa şi istorice în care normele de comportament sunt stabile şi larg răspândire.
Chiar şi aşa, cercetările privind stadiile normative au continuat să aibă impact McCrae, având la bază factorii
asupra domeniului. Psihologii au identificat, inspirându-se mai ales din opera, lui sarcini de dezvoltare in teoriile ••Big Flve" subiacenţi grupurilor de

Erikson, sarcini de dezvoltare ce trebuie îndeplinite pentru adaptarea cu succes stadiilor normative, dificultăţi'e trăsăturlde personalitate inrudita: Modelele trăsăturilor: cei cinci factori descrişi de Costa şi McCrae
tlpice care trebuie rezolvate pentru nevrotisrnul, extraversiunea.
la fiecare stadiu al vieţii (Roisman, Masten, Coatsworth şi Tellegen, 2004). între adaptarea reuşită la fiecare etapă deschiderea faţă de experientă, .Modelele trăsătnrilor urmăresc stabilitatea şi schimbarea la nivelul trăsăturilor de
sarcinile de dezvoltare la vârsta de adult tânăr se numără părăsirea casei părinteşti În a vieţii. constănclozitatea şi amabilitatea. personalitate. Paul T. Costa şi Robert R. McCrae au elaborat şi testat un model cu

Gapitolul 14 Dezvollarea psihosociaIă la vârsta adună emergentă şi de adun tânăr 457 458 Partea a 6·a Vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
 Figura 14-2
Modelul cu cind factori ci lui Costa
şi McCroe. Recare factor sau
dlmeoshmea personalităii reprezintă
un gup de trasaturi sau faţete
inrucite. N '" nevrotism. E = extJ"a·
versiune. O = oescraoerefaţă de
experienţă. A = amabilitate,
=
C conştiiroozitate.iSu"'" Adaptat
oooă Costa şi McCrae. 1980.)
cinci factori (Figura 14-2), alcătuit din factori sau dimensiuni ce par să fie subiacente
celor cinci grupuri de trăsături asociate, cunoscute drept .Big Five", Acestea sunt (1)
nevrotismul (N), (2) extraversiunea (E), (3) deschiderea faţă d.e experienţă (D), (4)
conştiinciozitatea (C) şi (5) amabilitatea (A).
Nevrotismul este uri grup de şase trăsături sau faţete care indică instabilitatea emo-
ţională: anxietatea, ostilitatea., depresia, tirniditatea, irnpulsivitatea şi vulnerabilitatea
Extraversia are şi ea şase faţete: căldură, spirit gregar, asertivitate, activitate, căutarea
senzaţiilor tari şi emoţii pozitive. Oamenii care sunt deschişi faţă de experienţă sunt
dispuşi să încerce lucruri noi şi să adopte idei noi. Oamenii conştiincioşi sunt cei
cu rezultate deosebite: sunt competenţi, ordonaţi, hotărâţi, disciplinaţi şi-şi respectă
îndatoririle. Oamenii amabili sunt încrezători, direcţi in exprimare. altruişti, supuşi,
modeşti şi uşor de influenţat. Studiile efectuate în peste 30 de culturi, din Zimbabwe
până în Peru, au decelat aceiaşi cinci factori, care par, aşadar, să fie universali. Totuşi,
s-ar putea să nu fie la fel de importanţi în toate culturile, iar în unele culturi ar putea
să existe factori suplimentari (McCrae, 2002).
Continuitate şi schimbare in modelul celor cinci factori în analizele pe
eşantioane longitudinale şi transversale mari de bărbaţi şi femei de toate vârstele din
SUA, Costa şi McCrae (1980, 1988, 1994a, 1994b, 2006; Costa et al., 1986; McCrae,
2002; MeCrae şi Costa, 1984; MeCrae, Costa şi Busch, 1986) au constatat o
continuitate considerabilă, precum şi schimbări observabile în toate cele cinci sectoare;
între adolescenţă şi vârsta de 30 de ani, cu schimbări mult mai lente ulterior. Direcţia
schimbării varia însă pentrn diferiţii factori ai personalităţii. Amabiliratea şi con-
ştiinciozitatea au sporit. în general, pe când nevrotisrnul, extraversiunea şi deschiderea
faţă de experienţă au scăzut (McCrae el al., 2000). Aceste tipare ale schimbării
corelate cu vârsta păreau a fi universale transcultural şi, aşadar, potrivit acestor autori,
au caracter de maturizare (McCrae, 2(02). Gradul ereditar al Big Five părea să se
situeze între 40 şi 66% (Bouchard, 1994).
Alte analize ale multor studii longitudinale şi transversale, ce contrazic parţial
aceste rezultate, au decelat schimbări importante aproape la nivelul tuturor trăsăturilor
de personalitate, pe tot parcursul vârstei adulte (Roberts, Walton şi Viechtbauer,
2006a, 2oo6b; Roberts şi Mroczek, 2008). Este adevărat, trăsăturile s-au modificat
mai mult la vârsta de adult tânăr decât în oricare altă perioadă, dar într-o directie
uniform pozitivă, cu amplificări deosebite ale dominanţei sociale (asertivitate, o faţetă
Capitolul 14 Dezvoltarea pshcsocială la vârsta aduttă emergentă şi de adutt tânăr 459
abordare tipologică Abordare
teoretică ce identifică tipurile sau
stilurile de personalitate generale.
460 Partea a 6-a Vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
a extraversiunii), ale conştiinciozităţii şi ale stabilităţii emoţionale. Totuşi, aşa cum
vom vedea în capitolele 16 şi 18, personali latea a vădit schimbări clare, în general
pozitive, şi după vârsta de 30 de arti, chiar şi la bătrâneţe, iar schimbările produse au
tins să se menţină. In plus, au existat prea puţine dovezi cum că schimbările la adultul
tânăr au cauze legate de maturizare sau genetice: "Considerăm că experienţele de viaţă
[ ... ] concentrate la vârsta de adult tânăr sunt motivul cel mai probabil al tiparelor de
dezvoltare pe care le vedem" (Roberts et al., 2006., p. 18).
Desigur, unii oameni se schimbă mai mult, alţii mai puţin şi nu toate schimbările
sunt pozitive. Oamenii cu carieră de succes şi mulţumitoare la vârsta de adult tânăr
tind să vădească o creştere disproporţionat de mare a stabilităţii emoţiona1e şi a con-
ştiinciozităţii, pe când oamenii care trag chiulul sau se comportă agresiv la serviciu
tind să prezime diminuări ale acestor trăsături (Roberts şi Mroczek, 2008).
Factorii Big Five par să fie corelaţi cu diferite aspecte ale sănătă{ii şi stării de bine.
Într-un studiu pe eşantioane reprezentative de adulţi din SUA şi Germania cu vârsta
între 25 şi 65 de ani, Big Five (şi mai ales nevrotismul) au fost asociati cu sentimente
i
subiective de sânătate şi stare de bine (Staudinger, Fleeson şi Baltes, 999). Conştiin-
ciozitatea a fost corelată cu comportamente sanogene care contribuie la viata: lungă
(Bogg şi Roberts, 2004). Trăsăturile Big Five au fost asociate, de asemenea, cu
rnulţumirea în căsnicie (Gattis, Bems, Simpson şi Christensen, 2004), cu relaţia între
părinte şi sugar (Kochanska, Friesenborg, Lange şi Martel, 2004) şi cu tulburările de
personalitate. Oamenii cu nevrotism crescut tind să fie supuşi anxietăţii şi depresiei;
oamenii cu extraversie scăzută stint înclinaţi spre fobia socială şi agorafobie (frica de
spaţii deschise) (Bienvenu et al., 2001).
Evaluarea modelului celor cinci factori Acest corpus de studii a constituit
iniţial un argument puternic în favoarea continuităţii personalităţii, mai ales după
vărsta de 30 de ani. Cercetările mai recente au erodat această concluzie într-atât încât,
în prezent, Costa şi McCrae recunosc că schimbarea survine pe tot parcursul vieţii.
Totuşi, problema cauzalităţii se cere studiată mai departe. Schimbările legate de
maturizare li îndeamnă pe oameni să caute roluri sociale potrivite cu personalitatea
lor în curs de maturizare sau, inve,:s:adul~i' se schimbă pentru a răspunde ia -cerlllţele
noilor roluri pe care le au? Sau schimbarea se produce în ambele directii? Într-un
studiu longitudinal pe 980 de persoane din Noua Zeelandă, trăsăturile de personalitate
la 18 ani au influenţat experienţele de muncă la vârsta adultă emergentă, iar aceste
experienţe de muncă au influenţat, la rândul lor, schimbările de personalitate măsurate
la 26 de ani. Spre exemplu, adolescenţii sociabili şi afabili au tins să avanseze mai
rapid în carieră; la rândul lor, cei cu loc de muncă cu statut superior şi cu grad mai
mare de satisfacţie au tins să devină mai sociabili şi mai afabili (Roberts, Caspi
şi Moffitt, 2003). Aşadar, se pare că personalitatea la vârsta adultă ar putea fi mai
maleabilă şi mai complexă decât sugerează cercetările anterioare asupra trăsăturilor.
Alte critici ale modelului celor cinci factori sunt de natură metodologică. Jack
Block (1995., 1995b) argumentează că, întrucât modelul celor cinci factori se bazează
în mare măsură pe cotări subiecti ve, ar putea să-i lipsească validitatea, dacă nu este
completat cu alte măsurători. Alegerea factorilor şi a faţetelor asociate acestora este
arbitrară şi poate să nu fie absolut comprehensivă; alti cercetători au ales alti factori
şi au împărţit altfel trăsăturile asociate. (De exemplu, este căldura o faţetă a extraver-
siunii, ca în modelul Big Five, sau este clasificată mai bine ca aspect al amabilităţiiî)
în sfârşit, personalitatea este mai mult decât un set de trăsături. Un model ce urmăreşte
doar diferenţele individuale de grupare a rrăsăturilor nu oferă niciun cadru teoretic
prin care să se poată înţelege cum funcţionează personalitatea la nivelul persoanei.
Modelele tipologice
Jack B10ck (1971; B10ck şi Block, 2oo6b) a fost un pionier al abordării tipologiee.
Cercetările tipologice urmăresc- să completeze şi să extindă cercetările asupra trăsă-
turilor, analizând personalitatea ca întreg funcţional.
 Cercetătorii au identificat trei tipuri de personalitate: cu eu rezilieni, controlată reztâenta eului Adaptabilitate
în condiţii de stres potenţial.
excesiv şi insuficient controlată. Cele trei tipuri se deosebesc prin rezilienţa eului sau
adaptabilitatea în condiţii de stres şi prin controlul eului sau autocontrol, Oamenii cu controlul eului Autocontrol.
eu rezilient sunt bine adaptaţi: încrezători în sine, independenţi, cu exprimare facilă,
atenţi, serviabili, cooperanţi şi orientaţi spre sarcină. Oamenii controlaţi excesiv
sunt tirnizi, tăcuţi, anxioşi şi de încredere; tind să-şi păstreze pentru sine gândurile,
să se retragă din conflicte şi sunt cei mai expuşi la depresie. Oamenii insuficient
controlaţi sunt acti vi, energiei, impuls ivi, încăpăţânaţi şi uşor de distras. Aceste tipuri
de personalitate sau altele similare par să existe la ambele sexe, în diferite culturi şi
gIupuri etnice şi la copii, adolescenţi şi adulţi (Caspi, 1990; Hart, Hofmann, Edelsrein
şi KeUer, 1997; Pulkkinen, 1996; Robins, John, Caspi, Moffitt şi Stouthamer-Loeber,
1996; van Lieshout, Haselager, Riksen-Walraven şi van Aken, 1995).
Un studiu longitudinal cu durata de 30 de ani pe 128 de preşcolari, care încă nu
se încheiase când participanţii aveau 32 de ani, demonstrează puterea de predictie
a acestor tipuri de personalitate. De exemplu, copiii care erau controlati excesiv ca
preşcolari aveau o probabilitate mare de a fi relativ conservatori politicla'23 de ani, pe
când cei care erau insuficient controlaţi aveau o probabilitate mai mare de a fi liberali
(Block şi Block, 2006a). Controlul eului şi rezilienţa eului la vârsta preşcolară au fost, Relaţiile
de asemenea, predictori pentru aspecte precum consumul de droguri În adolescentă şi şi
SUIIl esenţiale
depresia la 18 ani. .
căsătorească
Un studiu longitudinal cu durata de 19 ani efectuat 1n Munchen confinnă şi mai
mult influenţa durabilă a personalităţii din copilărie. Profesorii şi părinţii au evaluat
103 copii anual, între 3 şi 12 ani, şi apoi din nou între 17 şi 23 de ani. Copiii care
fuseseră excesiv de controlaţi (îşi reţineau emoţiile) între 4 şi 6 ani tindeau să fie timizi
spre sfârşitul adolescenţei şi la vârsta adultă emergentă, pe când cei care fuseseră
insuficient controlaţi (îşi exprimau emoţiile) în copilăria rnică erau mai agresivi, şi
aceste trăsături au devenit mai accentuate între 17 şi 23 de ani. în plus, atât tipul
excesiv controlat, cât şi cel insuficient controlat au avut mai multe dificultăti decât
tipurile mai reziliente în ceea ce priveşte adoptarea rolurilor sociale adulte: părăsirea
căminului părintesc, legarea de relaţii de dragoste şi obţinerea de servicii cu normă
redusă (Dennissen, Aseudorpt şi van Aken, 2008).
Desigur, descoperirea unei tendinţe spre continuitatea atitudinilor şi a
rude fictive Prieteni care sunt
comportamentului nu înseamnă că personalitatea nu se schimbă niciodată sau că
consideraţi membri ai familiei şi
anumiţi oameni sunt condamnaţi la o viaţă de inadaptare. Copiii insuficient controlati care se comportă ca atare.
se pot înţelege mai bine cu alţii ca adulţi tineri dacă găsesc nişe În care energia şi
spontaneitatea lor sunt considerate un avantaj. Tinerii excesiv controlaţi pot ieşi din
carapace în cazul în care constată că firea lor liniştită şi de încredere este pretuită. Şi,
cu toate că tipurile de personalitate conturate În copilărie pot anticipa traieciorii sau
tipare de comportament de lungă durată, anurnite evenimente pot să modifice cursul
vieţii (Caspi, 1998). în cazul tinerilor cu probleme de adaptare, de pildă, căsnicia cu o
persoană care-i susţine poate duce la rezultate mai. pregnant pozitive.
Temeliile relaţiilor intime
Erikson vedea crearea de relaţii intime ca pe o sarcină crucială a vârstei de adult
tânăr. Nevoia de a crea relaţii puternice, stabile, apropiate şi afectuoase este un factor
motivator puternic al comportamentului uman. Un element important al intimitătii teoria triunghiulară a iubirii
acest fel sunt esentiale când adultii tineri decid dacă să se căsătorească
sau nu, să formeze 'parteneriate intime
sau nu şi dacă să aibă sau nu copii
(Lambeth şi Hallett, 2002).
Să analizăm două expresii ale intimităţii la vârsta de adult tânăr:
prietenia şi iubirea.
Prietenia
La vârsta adultă emergentă, prieteniile ar putea fi mai puţin stabile decât în
perioadele anterioare şi în cele ulterioare. din cauza frecvenţei cu care se
mută oamenii la această vârstă (Collins şi Van Dulmen, 2006). Prieteniile
adulţilor tineri tind să se centreze pe activităţile de muncă şi parentaj şi pe
coufidenţele şi sfaturile reciproce. Unele prietenii sunt extrem de apropiate
şi pline de sprijin; altele sunt marcate de conflicte frecvente. Unele prietenii
durează toată viaţa, altele sunt trecătoare (Hartup şi Stevens, 1999). Unele
relaţii Între "cei mai buni prieteni" sunt mai stabile decât legăturile între
iubiţi sau SO~.
ţruime premptln conştiinţă de sine, empatie Adulţii tineri necăsătoriţi se bazează mai mult pe prietenii pentru a-şi
capacitatea de a comunica. AbUi,ăţilc de acest/el
când tldu/fii tineri decid dacă sii se
împlini nevoie sociale, comparativ cu adulţii tineri căsătoriţi sau cu copiii
ori săformcl.e un parteneriat sau nu. (Carbery şi Buhrmester, 1998). Numărul prietenilor şi perioadele petrecute
cu aceştia se reduc, în general, de-a lungul vârstei de adult tănăr. Chiar şi
aşa, prieteniile sunt importante pentru. adulţii tineri. Oamenii cu prieteni
tind să aibă o stare de bine; fie că existenţa prietenilor îi face pe oameni să aibă o
părere mai bună despre ei înşişi, fie oamenii cu părere bună despre ei înşişi Îşi fac
prieteni cu mai mare uşurinţă (Hartup şi Stevens, 1999; Myers, 2000).
De regulă, femeile au prietenii mai apropiate decât cele ale bărbaţilor. Bărbaţii au
o probabilitate mai mare de a împărtăşi cu prietenii informaţii şi activităţi, nu de a
face confidenţe (Rosenbluth şi Steil, 1995). Femeile au o probabilitate mai mare decât
bărbaţii de a discuta cu prietenele despre problemele conjugale şi de a primi sfaturi şi
sprijin (Helrns, Crouter şi McHale, 2003).
Numeroşi adulţi tineri încorporează prietenii în reţele familiale alese. Aceşti
prieteni apropiaţi şi susţinători sunt consideraţi rude fictive. În rândul homosexualilor
şi al lesbienelor, relaţiile de rudenie fictivă sunt deseori cu prieteni heterosexuali
de sex opus. într-un studiu, relaţiile cu cea mai lungă durată au tins să fie acelea în
care prietenul heterosexual era necăsătorit sau ducea un stil de viată neconventional
(Muraco, 2006). . .
Pe de altă parte, potrivit unui studiu longitudinal, tot mai multi adulti tineri din ziua
de astăzi sunt complet lipsiţi de confidenţi intimi. Pe o perioadă de i9 ani, numărul
oamenilor care afirmau că nu există nimeni cu care să discute chestiunile importante a
crescut de aproape trei ori. Scăderea cea mai pronunţată s-a produs în rândul oamenilor
educaţi din clasa de mijloc, care poate lin legătura cu prietenii şi rudele prin e-mail sau
telefon, dar nu în persoană (McPherson, Smith-Lovin şi Brasbears, 2006).
Iubirea
Celor mai mulţi oameni le plac poveştile de dragoste, inclusiv cele proprii. Potrivit
teoriei triunghtulare a iubirii elaborate de Robert J. Stemberg (1995, I998b, 2006),

J este dezvăluirea de sine: "a revela altcuiva informaţii importante despre tine însuti ••
(Collins şi Miller, 1994, p. 457). Oamenii devin intimi - şi rămân intimi - prin
dezvăluiri reciproce, prin reactivitatea reciprocă la nevoile celuilalt şi prin acceptarea
Teoria lui Sternberg potrivit
căreia tiparele de iubire depind
de echilibrul intre trei elemente:
felul cum se dezvoltă iubirea este o poveste. Iubiţii sunt autorii ei, iar povestea pe care
O creează le reflectă personalitatea şi concepţia despre dragoste.
A ne gândi la iubire ca la o poveste ne poate ajuta să vedem cum aleg şi combină
intimitate, pasiune şi angajare.
şi respectul reciproce (Harvey şi Omarzu, 1997; Reis şi Patrick, 1996). oamenii elementele intrigii. După Stemberg (1986, 19880, 2006), cele trei elemente
Relaţiile intime necesită conştiinţă de sine, empatie, capacitatea de a comunica sau componente ale iubirii sunt intirnitatea, pasiunea şi angajarea Intimitatea, ele-
emoţii, de a rezolva conflicte şi de a respecta angajamente, iar dacă relatia are mentul emoţional, presupune dezvăluire de sine, care duce la apropiere, căldură şi
potenţialul de a deveni sexuală, capacitatea de a lua decizii sexuale. Abilităţile de încredere. Pasiunea, elementul motivaţional, are la bază instinctele interne care traduc

CapITolul14 Dezvoltarea psihosocială la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr 461 462 Partea a 6-a Vârsta adultă emergentă şi de acult tânăr
 Viaţa ca persoană necăsătorită
Proporţia adulţilor tineri din SUA cu vârsta între 25 şi 34 de
ani care nu s-au căsătorit încă a crescut de aproximativ
TOa~'ce!9trehx)mpone_nt~ aie'iubirii"j;'-'~t~ trei ori între 1970 şi 2005. în cazul femeilor, creşterea s-a
ma!omatea:rea~Jor:h,terPf~e::~'s~ făcut de la 9% la 32%, iar în cazul bărbaţilor, de la 15% la
!nti~itat:a~te. s~ura'~~~'- '" ~,"--, 43% (Biroul pentru recensământ al SUA, 2007c). Tendinţa
senw:ne~~!de a fi.~ţQ~Lş(~qur~
-. este deosebit de pronunţată la femeile afro-americane, din
-. ori.goste<,n.et.mă' . PaslI:'neaeste SIngura Componentă care 35% sunt lot necăsătorite la sfârşitul deceniului al
L· 5
" f'izk:a Sau excitaţie sexuală,.fărâ Inti patrulea de viaţă (Teachrnan, Tedrow şi Crowder, 2000).
.~ ~~~.~a te! ~e ~.i,(j-: :"~t+:Irl- într-un studiu pe 300 de femei necăsătorite de culoare,
J
;- '-~

lubi~a rornantcă .',

.~~;~~;:;"cJi~;:~4
."~
.... .l.~ ..<.,:
'.~•I~. 1"?~;tnl,iOi.~ţil".dEIlUrlQă,.dur~tll,
albe şi hispanice din zona oraşului Las Angeles (Tucker şi
Mitchell-Kernan, 1998), membrele tuturor celor trei grupuri
aveau greutăţi în a găsi bărbaţi necăsătoriţi cu acelaşi nivel
Il1timit~tea·Şi.pasiunea s.[,int·preient8,·cimâ~a9uă;"iuqiţii rdmantid simtatraşl fizl"uJl~Hje,,'1tu1 şi I,ega~'
·Î~r~.l sunt ~j~i
~fTl9~~{la,I,
~:lntimitat/?8',şi'~jar~
~utfată ~':~~""
suri' prezente'arflăndbuă: ~s~
'.::",,' :.:,,,,> >""::.' :.
este'Q PMeten~ ang~jata:~~t~~r~crta;ce'
Opral! Winfrc; este doar
care (!U rămas necăsiuorite
una din numeroasele femei ofra-americane
la vârsta de adult tănăr şi vârsta mijlocie.
de studii şi din acelaşi mediu social; dar, spre deosebire
de celelalte două grupuri, femeile afro-americane, a căror I
)
,. apare adesea, în c;ăsriiqiîle'Tn C?Te" atracţia ~sa,s.·a' stins, qar, În care partenerii- se 5:iint,apropiatiunul- dg al~1 medie de vârstă era 40 de ani, păreau relativ împăcate cu
şl au ,,;atdedziadea,amâneÎl!1p'Sln1ă .< "'_'" .• ."..' situatia. Poate că, aşa cum ar putea anticipa modelul bazat
-.PaSiU~ ŞI:~8r~-sunt preZ~t8:;tăi:ă nţi~~:~!.keş~'.e ~~dfJ.~bjre·~ duţe la o curte asiduf~hjl" pe momentul producerii eveni.:nentelor, motivul constă În faptul că vedeau statutul de
#~şf)3ccid~ ~i~ul necesar ~trU a"ajunge Ia'intimitate
'L!ăndu-'şl;un ang,ajam~t"f?e'baza.P~siUriii;',~ăra. De-- necăsătorit ca fiind norma în grupul lor etnic.
~ ~~i~'·~~~~Sf~P·'de!~~r~.~U.?~ă,,~_~~~~:in~i~~~~~~~ed~~.~.' .. . ",. ' Dacă unii adulti tineri rămân necăsătoriţi din cauză că nu şi-au găsit partenerul
Tqat.e ~~~H~ ~~~te;sunt ~~t;Ote!?_ ,a~~~ .iub':e ~deP.llnă',\spre care năzulesc rr)ul~oameni, mai' potrivit, altii aleg voit această situaţie. în prezent, cele mai multe femei se întreţin
~e5:.~~I;a..ţta~•.n; ~laţil.de:qJpl~. !=st~_mai 1f,Ş.%~ oQ1i~~ d~ ~ păstrat, Oricare Qinparteneri se poate. singure şi presiunea socială de a se căsători este mai redusă. Unii oameni vor să fie
~~~.ândi ' "!- prMnţa a <?~a-~~' de la rS!fiti6. Da_ţA~se-r.~ganq~te·şicelălalt 'parten~,. relaţia poate să liberi să se deplaseze prin ţară sau priri lume, să-şi urmeze cariera, să-şi îmbogăţească
·,~ureze;
Î1~~~ fo~.·Daca.p~ut~ ~~rltl~~.,"răz~,ţ1d~teH~ţi~ se poate dlzo.lva.- . .
"v;> educatia sau să aibă o ocupaţie creativă Iară să-şi facă griji despre influenţa dorinţei
~:'8azar~ S1~rg._.1'~' lor de implinire personală asupra altcuiva. Unii se bucură de libertatea sexuală. Altora,
acest stil de viaţă le pare palpitant. Unora le place pur şi simplu să fie singuri. Iar unii
amână sau evită căsătoria din cauza temem că va fi urmată la divorţ.
excitaţia fiziologică în dorinţă sexuală. Angajarea, elementul cognitiv, este decizia de
a iubi şi de a rămâne cu persoana iubită. Măsura În care este prezent fiecare din cele - Relaţiile intre homosexuallşi între lesbiene
trei elemente determină tipul de iubire pe care-I simt oamenii (Tabelul 14-2).
Comunicarea este o componentă esenţială aintimităţii. Într-un studiu.transcultural, Anchetele sugerează că 40-4)% din bărbaţii homosexuali şi 45-80% din femeile
263 de cupluri de adulţi tineri din Brazilia, Italia, Taiwan şi SUA au descris comu- lesbiene din Statele Unite au o relaţie de cuplu, iar 8-28% din aceste cupluri au trăit
nicarea şi mulţumirea din relaţiile lor de cuplu. în toate celepatru ţări, cuplurile care Împreună timp de cel puţin 10 ani (Kurdek, 2004).
comunicau constructiv au tins să fie mai mulţumi te de relaţia lor decât cuplurile care în unele privinţe, relaţiile Între homosexuali şi între lesbiene le oglindesc pe cele
nu comunicau astfel (Christensen, Eldridge, Carta-Preta, Lim şi Santagata, 2006). heterosexuale. Cuplurile de homosexuali şi de lesbiene tind să fie cel puţin la fel de
multumite de relatia lor ca şi cuplurile heterosexuale, deşi mulţumirea tinde să se
J
red~că În timp. Fa~torii predictori ai calităţii relaţiilor homosexuale şi heterosexuale
Stil uri de viaţă conjugale deopotrivă - trăsăturile de personalitate, percepţia partenerilor cu privire la relaţie:
şi neconjugale modurile de a comunica şi de a rezolva conflictele şi sprijinul social - sunt similari
(Kurdek, 2004, 2005, 2006). Mai mult, relaţiile angajate Între parteneri de acelaşi
sex sunt practic imposibil de diferenţiat calitativ de relaţiile beterosexuale angajate
în numeroase ţări occidentale, regulile actuale privind stilurile de viaţă acceptabile
(Roisman, Clausell, Holland, Fortuna şi Elieff, 2008). în studiiile longitudinale pe
Sunt mai flexibile decât erau în prima jumătate a secolului al XX-lea, iar alegerile
80 de cupluri de homosexuali şi 53 de cupluri de lesbiene în relaţii de coabitare,
persoanei se pot schimba pe parcursul vârstei adulte. Oamenii se căsătoresc mai târziu
toate fără copii, şi 80 de cupluri heterosexuale căsătorite şi cu copii, relaţiile homo-
sau deloc; mai mulţi oameni au copii în afara căsătoriei sau nu fac copii deloc; mai
sexuale au rămas cel putin la fel de sănătoase ca şi cele heterosexuale (Kurdek,
mulţi oameni îşi desfac căsătoria. Mulţi divorţează şi devin părinti unici; altii rărnân
2004). (Cercetătorul a aJ~s să compare cupluri homosexuale rară copii cu cupluri
fără copii; unii se recăsătoresc. Unii oameni rămân necăsătoriţi; alţii trăiesc împreună
heterosexuale cu copii deoarece aceasta este forma de familie cel mai frecvent
cu un partener de sex opus sau de acelaşi sex. Unele cupluri căsătorite, În care ambii
întâlnită pentru fiecare tip de relaţie.) .
parteneri au carieră separată, au căsnicie de navetişti, numită uneori trai împreună de
la distanţă (Adams, 2004). Din cercetare au reieşit şi diferenţe între cuplurile de homosexuali şi lesbiene ŞI
cuplurile heterosexuale (Kurdek, 2006). în primul rând, cuplurile de homosexuali
în. această secţiune, analizăm mai amănunţit stilurile de viaţă conjugale şi
neconjugale. în secţiunea următoare examinăm rolul de părinte. si lesbiene au o probabilitate mai mare decât cuplurile heterosexuale de a negocia
treburile gospodăreşti pentru a ajunge la un echilibru care funcţionează în cazul
lor şi care ia în calcul interesele, abilităţile şi programul fiecăruia dintre part:nen:

Capitolul 14 Dezvoltarea psihosociaIă la vârsta adu~ă emergentă şi de ad~lt tânăr 463

464 Partea a s-a
în al doilea rând, aceste cupluri tind să-şi rezolve conflictele într-o atmosfera mai

Vârsta adultă emergentă şi de adu~ tânăr

J
 agreabilă decât cuplurile heterosexuale. în al treilea rând, relatiile între homosexuali Figure 14-3 90
şi între lesbiene sunt mai puţin stabile decât cele heterosexuale, în principal din cauza Probabiâtatea aşteptată (%) ca
80
lipsei de sprijin la nivel instituţional. Pe baza cercetărilor de acest fel si date fiind o femeie să treacă măcar prin
asemănările Între relaţiile cu parteneri de acelaşi sex şi cele heterosexuale, Asociatia experienta unei coabitări adulte 70
de Psihologie Americană (2004a) a declarat că este nedrept şi discriminator să se nege Înaintea vărste de aproximativ ~
c
45 de ani, in funcţie de starea 60
accesul legal alcuplurilor de acelaşi sex la căsătorie civilă (nereligioasă).
CÎ\li!â anterioară, in 1ările selectate.
Olanda a fost prima ţară care a legalizat căsătoria între parteneri de acelaşi sex. Nota: Ţările sunt sortate Î'l ordine
~ 50
în 200 1; i-au urmat Belgia, în 2003, .şi Spania şi Canada, în 2005. în 2005, 16 tări
e.urapene' rec,:"oşteau deja uniunile ci vile sau parteneriatele conjugale, în care cuplu-
descencentă, în funcţie de pro-
centul total aşteptat de coabitare.
!
ro 40
rile a_u~nele.dill be~e?diJe, dr:ptnrile şi responsabilităţile economice şi de alte tipnri Estimarile sunt derivate din tabelele .~
30
ale casatoriei, dar fara titulatură (Associated Press, 2005; Knox, 2004). privind reducerea vieţii cellbatare.
. Homose~ualii şi lesbienele din Statele Unite se luptă să obţină recunoaşterea (&Jrsă: HeuveIine şi Timberiake. 2004 . ~
UnIUnIIlor ŞI dreptul de a adopta copii sau de a-i creşte pe cei proprii. Ei argumentează
Oatele provin cJn Anchetele asupra ~ 20

că o căsnicie cu p~eneri de ~celaşi sex oferă beneficii - concrete şi abstracte _ pe

\' farriIiei şi fertllilăti erectuate Î1.ţăriIe
10
membre ale ComIsiei Economice
care uniunea Civila nu le ofera (Herek, 2006; King şi Bartlen, 2006). Europene a Na~unJOt Unite şi au fost o .,
în septembrie 2008, Massachusetts şi California erau singurele state în care ro ro ro ro ro ro ro ro ro ro ro ro
căsătoria intre parteneri de acelaşi sex era legală. Connecticut, New Hampshire, New
colectate
iumătalea
de la Începutul
an1Jor 1990.)
până la
j '" -e
~ s ~ mf ~ 1il c
~
.~ 2
'c
::>
.~ 'c '"
~ zs~ it)
o.:
;
'0,
Q;
-e
ro
i ~ s
o ~
!Il g> o
C Q; -c(f) (f)
Jersey şi Vermont permit uniunea civilă, iar Hawaii, Maine, Dregon si Washinston u: a> '" ::> D-

oferă posibilitatea înregistrării parteneriatelor conjugale. . '"

N o" Q;
"
o:
ro
=>
o ~
Coabitarea
Z
111II Niciodală căsaiorne II casatcote cel puţin o dată I
Coabitarea este un stil de viaţă tot mai răspândit, în cadrul căruia partenerii necăsătoriti,
I implicaţi într-o relaţie sexuală, trăiesc împreună. înmulţirea acestui tip de relatii în
J ultimele decenii reflectă caracterul explorator al vărstei adulte emergente si tendinta
Acceptarea la scară largă a coabitării este remarcabilă. în 2003, 4,6 milioane
spre amânarea căsătoriei. . .
de cămine americane - peste 4% din totalul căminelor din SUA - erau alcătuite
din cupluri în relaţie de coabitare, o cifră de peste 10 ori mai mare decât în 1960, şi
Tipuri de coabitare: comparaţii internaţionale Anchetele efectuate în 14
41 % din aceste cămine includeau copii sub 18 ani. Creşterea incidenţei coabitării în
ţări europene, Canada, NouaZeelandă şi Statele Unite au scos la iveală variatii mari
SUA s-a produs în toate grupnrile rasiale/etnice şi la toate nivelurile de educaţie, dar
ale proba~i1ităţii ca o femeie să coabiteze cel puţin o dată înainte de a implini 45 de
oamenii cu educaţie mai puţină au o probabilitate mai mare de a coabita decât cei cu
am, mergand de la peste 83% în Franţa la mai puţin de 5% în Polonia. în toate tăiile, .
studii superioare (Fields, 2004; Seltzer, 20(4)c- ..
majoritatea copleşitoare a femeilor afIate într-o relaţie de coabitare n-au fost căsătorite
Peste jumătate din.cuplnrile căsătorite din SUA au trăit mai întâi împreună şi circa
niciodată (Figura 14-3). Partenerii de coabitare care nu se căsătoresc tind să rămână
jumătate din cuplurile afIate în coabitare -se căsătoresc în cele din urmă, deşi proporţia
împreună mai mult timp în ţările în care coabitarea este o alternativă la căsătorie sau
lor se află în scădere (Seltzer, 2000, 2004). Cu toate că, în SUA, dreptul familiei
echivalentă cu căsătoria decât în ţările în care duce de obicei la căsătorie (Heuveline
oferă partenerilor de coabitare puţine din drepturile şi beneficiile legale ale căsătoriei,
şi Timberlake, 2004).
această situatie se află în schimbare mai ales în ceea ce priveşte protejarea copiilor
Uniunea consensuală sau neoficială, aproape imposibil de deosebit de căsătorie, cuplnrilor aflate în relaţie de coabi~ (Cherlin, 2004; Seltzer, 2(04).
este de mult timp acceptată în egală măsură ca şi căsătoria în numeroase tări din
? America de Sud, mai ales în cazul cuplnrilor cu SSE inferior (Phillips şi Sweeney,
Relatia de coabitare tinde să fie mai puţin mulţumitoare şi mai puţin stabilă
decât căsnicia (Binstock şi Thornton, 2003; Bramlen şi Mosher, 2002; Heuveline
J 2(05). în aceste ţări, cu~l~rile aflate în relaţie de coabitare au practic aceleaşi drepturi
şi Timberlake, 2004; Seltzer, 2000, 2004). în special partenerii de coabitare care au
legale ca ŞI cuplunle casatorite (Popenoe şi Whitehead, 1999; Seltzer, 20(0). Şi în
aşteptări divergente cu 'privire la diviziunea treburilor gospodăreşti au o probabilitate
Canada, partenerii de coabitare au dobândit beneficii şi obligaţii legale apropiate
mare de a se despărţi (Hohmann-Marrion, 2006). Partenerii de coabitare care vor
de cele. ale cuplurilor ~ăsătorite. (Cherlin, 2004; Le Bourdais şi Lapierre-Adamcyk,
să se căsătorească tind să-şi amâne căsătoria până când consideră că le-o permit cir-
20(4). In majontatea ţărilor occidentale, cuplnrile necăsătorite care coabitează au de
cumstantele economice. Aceasta înseamnă să scape de datorii şi să aibă suficienţi
regulă, intenţia de a se căsători şi chiar se căsătoresc, iar aceste coabitări tind să' fie
bani pentru o nuntă "adevărată", pentru a.achiziţiona o locuinţă şi a avea stabilitate
scurte (Heuveline.şi .Timberlake, 2004) ..în Marea Britanie şi Statele Unite, coabitarea
financiară (Smock, Manning şi Porter, 2005). Desfacerea relaţiilor ·de coabitare este
premaritală a însoţit tendinţa de a amâna căsătoria (Ford, 2002).
asociată cu scăderea venitului respectivului cămin. Circa 20% din bărbaţi şi 30% din
femei ajung la sărăcie după o relaţie de coabitare (A vellar şi Smock, 2005).
Coabitarea În Statele Unite Potrivit unei analize, SUA pare a se afIa.într-o Unele cercetări sugerează că acele cuplnri care se căsătoresc după coabitare tind
~ţie, întrucât coabitarea. devine stil de viaţă de sine stătător, şi nu O tranziţie spre
să aibă o căsnicie mai puţin fericită şi probabilitate de divorţ mai mare decât cele care
casatorie (Cherlin, 2(04).
aşteaptă până după căsătorie ca să trăiască împreună (Bramlett şi Mosher, 2002; Dush,
Cohan şi Amato, 2003; Popenoe şi Whitehead, 1999; Seltzer, 2(00). Totuşi, într-o
( ••Da~em~t Norvegia, Suedia, Luxemburg, Islanda, Ungaria, Franta, Germania, Portugalia, Spania
Blveţla, Finlanda, Croatia, Polonia, Marea Britanie şi Scoţia. La momentul scrierii acestei lucrări .
anchetă transversală reprezentativă la nivel naţional pe 6 577 de femei cu vârsta între
15 şi 45 de ani, femeile care au coabitat ori au făcut sex premarital numai ClI viitorul
)
Republica Cehă reflecta la recunoaşterea uniunii civile.' •
lor sol nu aveau riscnri speciale de desfacere a căsătoriei (Teachman, 2003).

J Cap~olul 14 Dezvo~area psihosocială la vârsta adullă emergentă şi de adult tânăr 465 466 Partea a 6·a Vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
I
,I
 "3
Tiparele coabitării şi stabilitatea acesteia variază de ia un grup rasial/etnic la altul. g' 70
Poate din motive economice, cuplurile de culoare şi hispanice au o probabilitate il 60
mai mică decât cuplurile albe nehispanice de a privi coabitarea ca pe o căsătorie de ~
probă şi probabilitate mai mare de a o privi ca pe un substitut al căsătoriei (PhiIlips şi <i 50
.2
Sweeney,2005). ~ 40
Semnificaţia coabitării este alta pentru adulţii mai vârstnici decât pentru cei mai 1')
o 30
tineri. Cuplurile mai vârstnice au o probabilitate mai mare de a-şi privi relaţia ca pe Q)
o alternativă la căsătorie, în timp ce cuplurile mai tinere tind să vadă coabitarea ca E 20
2
pe un preambul 1. căsnicie. Partenerii de coabitare mai vârstnici, care nu plănuiesc să :a 10
se căsătorească, declară mai multă mulţumire faţă de relaţie şi mai multă stabilitate,
comparativ cu partenerii de coabitare mai tineri (King şi Scott, 2005).
Coabitarea după divorţ este mai răspânditădecât coabitarea premaritală şi poate
~
o,
1950 1960 1970 1980 1990 2000 2005
J
Anul
funcţiona ca formă de alegere a partenerului de recăsătorire. Totuşi, coabitarea după
Căsătorit(ă), casatortttaj.
divorţ, îndeosebi cu mai mulţi parteneri unul după altul, întârzie mult recăsătorirea şi
contribuie la instabilitate În noua căsnicie (Xu, Hudspeth şi Bartkowski, 2006). Căsătorit(ă), soţul
locuieşte acasă
dar despărţitjă)

.--
dar soţul

__ ~
absent

Văduv(ă) Divorţat(ă) Niciodată Căsătorit(ă)

J
I
Căsătoria :ii 2005
~
În majoritatea societăţilor, instituţia căsătoriei este considerată cea mai bună cale de (L8~g~#W'f
Femei in
:::::::::::::::::::::::::::::::: f MI
..::.::::::::::::::::::::::::::

a asigura protecţia şi creşterea copiilor. Ea permite diviziunea muncii şi împărţirea

bunurilor materiale. La modul ideal, oferă intimitate, angajare, prietenie, afecţiune,
împlinire sexuală, tovărăşie şi un prilej de dezvoltare emoţională, precum şi surse noi
Figura 14-4
Procentul femeilor cu vârsta de la 15 ani în sus care locuiesc cu soţul, Statele Unite, 1950-2005. Ceva mai mult
de jumătate din femeile americane sunt, în .prezent, că.sătorite şi locuiesc cU soţul, comparativ cu peste jumătate
J
din bărbaţii americani. (Sursă: BIroulpentru rece~sământ al SUA, 2005).
de identitate şi stimă de sine (Gardiner şi Kosmitzki, 2005; Myers, 2000). în anumite
tradiţii filosofice orientale, uniunea armonioasă a bărbatului cu femeia este considerată
esenţială pentru împlinirea spirituală şi pentru supravieţuirea speciei (Gardiner şi căsătoriei a crescut în tările industrializate. Acum 30-50 de ani, majoritatea oamenilor
Kosmitzki, 2005). Totuşi, SUA şi alte societăţi industriale au fost martorele unei se căsătorea În primii 'ani ai deceniului al treilea de viaţă sau mai devreme. în 2006,
slăbiri a normelor sociale care făceau cândva căsătoria aproape universală, iar semni- în SUA, vârsta medie a rnirilor aflaţi la prima căsătorie era 27,5 ani, iar a mireselor la
ficatia ei; universal înteleasă. prima căsătorie, 25,9 - o creştere cu peste patru ani faţă de anii 1970 (Biroul 'pentru
Rata căsătoriiior Î~ SUA variază în funcţie de rasă/etnie. în 2005, 56% din albii recensământ al SUA,.2007a),Peij\ru primaoară, numărul femeilor caretrăiescfără soţ
nehispanici şi 58% din americanii de origine asiatică cu vârsta de la 15 aniîn sus erau este ceva mai mare decât al celor cu. soţ (Figura 14-4). În Anglia, Franţa, Germania
căsătoriţi, comparativ cu doar 31 % din afro-arnericani şi 46% din americanii hispanici şi Italia, vârsta medie a căsătoririi este chiar mai mare: 29 sau 30 de ani la bărbaţi şi
(Biroul pentru recensământ al SUA, 2007a). 27 la femei (van Dyk, 2005). în Canada, vârsta medie a primei căsătorii il crescut la
bărbaţi, faţă de 1961, de la 26 la 28, iar la femei, de la circa 23 la 26 (van Dyk, 2004;
Ce înseamnă căsătoria pentru adulţii emergenţi ~i tineri din pre- Wu,1999).
zent? Proporţia adulţilor emergenţi şi tineri din Statele Unite care aleg căsătoria Istoric şi transcultural, cea mai frecventă cale de a alege un partener a fost
nu se deosebeşte prea mult de cea existentă la adulţii tineri de Ia Începutul secolului aranjamentul, făcut fie de părinţi, fie de peţitori specializaţi. Uneori, logodna are loc
XX (Fussell şi Furstenberg, 2005), însă par să o conceapă altfel. Această constatare În copilărie. Se poate ca mirele şi mireasa nici măcar să nu se vadă înainte de ziua
provine din interviurile aprofundate, pe bază de întrebări deschise, efectuate cu tineri nunţii. Doar în epoca modernă, alegerea liberă a partenerului pe baza iubirii a devenit
cu vârsta între 22 şi 38 de ani din trei zone urbane şi din mediul rural al statului Iowa. norma în lumea occidentală (Broude, 1994; Ingoldsby, 1995).
După părerea acestor respondenţi, căsnicia tradiţională, cu rolurile ei de gen rigide, nu Trecerea la viaţa de persoană căsătorită 'aduce schimbări majore în ceea Ce priveşte
mai este viabilă în lumea actuală; ei se aşteaptă în schimb la mai mult spaţiu pentru funcţionarea sexuală, situaţia locativă, dreprurile şi responsabilităţile, ataşamentele şi
interesele şi ocupaţiile individuale, atât în interiorul căsniciei, cât şi în afara ei. Pun Ioialitătile. între alte sarcini, partenerii de căsnicie trebuie să-şi redefinească legătura
accent mai. mare pe prietenie şi compatibilitate şi mai puţin pe iubirea romantică cu familia de origine, să găsească un echilibru între intimitate şi autonomie şi să creeze
(Kefalas, Furstenberg şi Napolitano, 2005).
în loc să vadă căsătoria ca pe un pas inevitabil spre vârsta adultă, ca În trecut,
adulţii tineri de astăzi tind să creadă că, pentru a se căsători, individul trebuie să
o legătură sexuală care să-i împlinească.

ActiVitatea sexuală după căsătorie Se pare că.americanii fac sex mai rar
decât sugerează imaginile din mass-media, iar oamenii căsătoriţi fac sex mai des
1
fie deja adult. Majoritatea intenţionează să se căsătorească, dar numai atunci când
se simt pregătiţi, şi consideră că obţinerea independenţei financiare şi stabilizarea decât -cei necăsătoriţi, dar mai rar decât cel care coabitează. Interviurile faţă în faţă
într-un serviciu sau o carieră stabilă reprezintă obstacole formidabile. O proporţie
minoritară, de regulă din zonele rurale, ajunge pur şi simplu pe neştiute la căsătorie
(Kefalas et al., 2005).
cu un eşantion aleatoriu de 3 432 de bărbaţi şi femei cu vârsta între 18 şi 59 de ani
au arătat că-doar circa o treime, în- care intră 40% din cuplurile căsătorite, au contact
sexual de cel puţin două ori pe săptămână (Laumann et al., 1994; Laumann şi Michael,
J
2000; Michael et al., 1994). Totuşi, cuplurile căsătorite declară mai multă mulţumire
Încheierea căsătoriei Din motivele menţionate mai sus - şi, de asemenea, emoţională în urma sexului decât persoanele necăsătorite sau cuplurile care coabitează
ca urmare a numărului mai mare de înscrişi la studii superioare -, vârsta tipică a

Capitolul 14 Dezvoltarea psihosocială la vârsta adună emergentă şi de adult tânăr 467 468 Partea a 6-a
(Waite şiJoyner, 2000).

Vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr

J
I
.1
 E greu de spus cu precizie cât de răspândi teste
sexul exiraconjugal, pentru că nu se poate spune
cât de sinceri sunt oamenii în ceea ce priveşte
practicile lor sexuale, dar anchetele sugerează că
e mult mai rar decât se presupune în general. Un
procent estimat de 3% din oamenii căsătoriti au
declarat că au avut alt partener sexual decât som:
În 2002 şi circa 18% au declarat că au avut rel~tii
extraconjugale la un moment sau altul în timpul
căsătoriei. Activitatea extraconjugală actuală este
cea mai răspândită la adulţii tineri şi de aproape
două ori mai frecventă la SOli decât la soţii (4,3%
comparativ cu 1,9%) (TW. Smith, 2003).
Atitudinea adulţilor tineri de ambele sexe
faţă de sex.ul extraconjugal a devenit mai puţin
permisivă (T.W. Smith, 2005). De fapt, în soc1e-
tatea americană de astăzi, sexul extraconjugal este
chiar mai dezaprobat decât homosexualitatea.
t Tiparul potrivit căruia homosexualitatea este
I ~ puternic dezaprobată, sexul exu·aconjugal şi mai
)
dezaprobat, iar sexul premarital, mult mai puţin
dezaprobat este valabil şi în ţări europene ca
Marea Britanie, Irlanda, Germania, Suedia şi
Polonia, deşi gradul de dezaprobare diferă de la
o ţară la alta. SUA are atitudini mai restrictive
decât oricare din aceste ţări, exceptând Irlanda,
unde Biserica Catolică are O influenţă puternică
(Scott, 1998).
Mulţumirea conjugală Oamenii căsătoriti
. tind să fie mai fericiţi decât cei necăsătoriţi, deşi
cei cu o căsnicie nefericită sunt mai putin fericiti
decât cei necăsătoriţi sau divorţaţi (My~rs, 2000).
Oamenii care se căsătoresc şi rămân căsătoriti în
special femeile, tind să aibă O situatie financiară
mai bună decât... cei care nu se căsăt~resc sau cei
d' Ace~~~ănuntă r~ masă din India. organizatii de asistenţii sociali pentru membrii
care ivorţează (Hirschl, Altobelli şi Rank, 2003; famol"lo, sărace, este un exemplu al varietăţii obiceiurilor de numă in lume.
Wilmoth şi Koso, 2002). Totuşi, nu se poate
spune cu certitudine că a fi căsătorit duce la bogă-
ţie; poate că oamenii care vor bogăţie şi care au trăsături favorabile obtinerii ei au o
probabilitate mai m_are de : ~ căsători şi a rămâne căsătoriţi (Hirschl·et al., 2003).
Nu est~ cert mei ca a fi casatont determină fericire; poate- că fericirea mai mare a
oamerulor căsătoriţi reflectă tendinţa mai mare a oamenilor fericiti de a se căsători
(Lucas, Clark, Georgellis şi Diener, 2003). . Felul cum îşi descriu oamenii căsnicia poate spune multe despre şansele ei de
în g~neral, căsniciile suotla fel.de fericite cum erau cu un sfert de secol în urmă,
dar so~~ petrec mai puţin timp cu activităţi comune. Aceste concluzii au reiesit
din doua ~studii .naţl0nale asupra persoanelor căsătorite. Fericirea conjugală a fost
influenţată PCZlUV de re~ursele economice sporite, luarea deciziilor în mod egalitar,
~tudlmle ...de gen, netraditionale ŞI susţinerea căsniciei. pe viaţă ca normă, Însă a fost
influenţată negativ de coabitarea premaritală, aventurile extraconjugale, cerinţele
servlClu!Ul soţiei ŞI progra~mul de lucru mai lung al soţiei. Creşterea părţii de treburi
gOSpodareşu a soţului a parut să scadă rnultumirea conjugală a soţilor, dar a sporit-o
pe a soţiilor (Amato, Johnso~, Booth şi Rogers, 2003). într-un studiu pe 197 de cupluri
Israeliene, t~ndinţa la instabilitate emoţională şi negativitate a oricăruia dintre soti a
fost un predictor puternic al nefericirii conjugale (Lavee şi Ben-Ari, 2004).
Capitolul 14 Dezvoltarea psihosocială la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
L..•.....
Un factor subiacent al mulţumirii conjugale poate consta în diferenţa dintre
aşteptările bărbatului şi ale femeii cu privire la căsătorie. Femeile tind să acorde
mai multă importanţă exprimării afective - a lor şi .a soţului - decât acordă
bărbaţii (Lavee şi Ben-Ari, 2004). De asemenea, soţiile tind să prelungească
discutarea unei probleme şi să se supere dacă soţii încearcă să le răspundă cu
aceeaşi monedă sau să evite responsabilitatea pentru rolul lor într-o ceartă. Soţii,
pe de altă parte, tind să fie mulţumiţi dacă soţiile vor pur şi simplu să se împace
(Fincham, Beacb şi Davila, 2004).
Au fost avansate cel puţin patru perspective teoretice privind fericirea femeii în
căanicie (W ilcox şi Nock, 2006):
• Modelul camaraderiei afirmă că probabilitatea cea mai mare de fericire şi
intimitate maximă o au căsniciile egalitare, in care ambii sori împart munca şi
responsabilităţile familiale.
• Modelul instituţional sugerează că femeile sunt mai fericite dacă sunt dedicate
instituţiei tradiţionale a căsniciei.
Modelul echităţii susţine că percepţia femeii privind dreptatea în căsnicie şi nu
diviziunea propriu-zisă a muncii influenţează calitatea căsniciei.
Modelul genului sugerează că femeile sunt cele mai fericite în căsnicii caracterizate
de roluri de gen tipice.
Datele obţinute dintr-un studiu reprezentativ la nivel naţional au oferit prea
puţin sprijin modelului camaraderiei şi modelului genului; studiul a arătat însă că
majoritatea femeilor sunt mai fericite într-o căsnicie care combină echitatea între
genuri cu o angajare normativă fată de institutia căsniciei. Eforturile bărbatiJor de a-si
exprima seotimentele pozitive faţă de soţie, de a acorda atenţie dinamic~ relaţiei şi
de a aloca timp pentru activităţi axate pe consolidarea relaţiei sunt importante pentru
percepţia femeilor privind calitatea căaniciei (WiIcox şi Nock, 2006) .
Factorii reuşitei căsniciei Poate fi anticipat rezultatul unei căsnicii înainte
ca perechea să spună "da"? într-un studiu, cercetătorii au urmărit 100 de cupluri
americane, majoritatea de origine europeană, timp de 13 ani, înainte de a se căsători.
Factorii cum ar fi venitul şi nîvelul de educaţie înainte de căsătorie, coabitarea înainte
de căsătorie sau lipsa ei sau dacă a făcut sex premarital cuplul şi lungimea perioadei de
când cei doi se cunoşteau ori ieşeau împreună înainte de ase căsători nu au avut niciun
efect asupra reuşitei căsniciei. Importante au fost fericirea partenerilor în relaţie,
sensibilitatea unuia faţă de celălalt, validarea reciprocă a sentimentelor şi abilităţile
de comunîcare şi de gestionare a conflictelor (Clernents, Stanley şi Markrnan, 2004).
Cuplurile care au apelat la consiliere premaritală tindeau să fie mai mulţumitc de
căsnicia lor şi mai angajate faţă de ea decât cuplurile care nu au avut o astfel de
consiliere, iar căsnicia lor avea o probabilitate mai mică de a ajunge la divorţ (Stanley,
Amato, Johnson şi Markman, 2006).
reuşită. Într-un studiu longitudinal reprezentativ la nivel naţional, 2 034 de persoane
căsătorite cu vârsta până la 55 de ani au fost întrebate ce le face căsătoria să reziste.
Cei care percepeau coeziunea căsniciei lor ca fiind bazată pe recompense, cum ar
fi iubirea, respectul, încrederea, comunicarea, compatibilitatea şi devotamentul faţă
de partener aveau o probabilitate mai mare de a fi fericiţi în căsnicie şi de a rămâne
căsătoriţi după 14 ani, comparativ cu oamenii care se refereau la bariereie aflate în
calea dizolvării căsniciei, cum ar fi copiii, convingerile religioase, interdependenta
financiară şi devotamentul faţă de instituţia căsătoriei (previti şi Amare, 2003).
'
469 470 Partea a s-a Vârsta adultă emergentă şi de adult tânâr
 Rolul de părinte
Deşi? în prezent, majoritatea mamelor au
serviciu În afara casei, femeile petrec mai
în societăţile industriale, în prezent, oamenii au, de regulă, mai puţini copii decât
mult timp cu îngrijirea copiilor decât o făceau
generaţiile anterioare şi încep să-i aibă Ia o vârstă mai înaintată, în multe cazuri
omoloagele lor din anii 1960, când 60% din
pentru că şi-au petrecut anii vârstei adulte emergente cu studiile şi cu întemeierea unei
copii locuiau Împreună cu tatăl care asigura
cariere. Pe măsură ce vârsta medic a primei naşteri în SUA a crescut (Figura 14-5),
existenta şi cu mama casnică. Astăzi, doar
procentul femeilor care nasc primul copil la sfârşitul deceniului al patrulea de viată
circa 30% din copii trăiesc în astfel de familii.
şi chiar şi în al cincilea şi al şaselea deceniu a crescut spectaculos, în multe cazuri cu
Şi totuşi, mamele căsătorite petreceau 12,9 arc
ajutorul tratamentelor pentru fertilitate.
pe săptămână cu îngrijirea copilului în 2000,
Vârsta femeii la prima naştere variază în funcţie de provenienţa etnică şi culturală.
comparativ cu 10,6 ore în 1965, iar mamele
în 2006, femeile americane de origine asiatică şi cele insulare din Pacific au avut
singure petreceau 11,8 ore pe săptămână cu
primul copil la vârsta medie de 28,5 ani, pe când femeile amerindiene şi cele indigene
îngrijirea copilului, comparativ cu 7,5 în J965
din Alaska au născut pen~u prima oară, în medie, cu puţin înainte de a împlini 22 de
(Bianchi, Robinson şi MiUcie, 2(06).
ani (Martin et al., 2007). In 2005, 36,9% din naşterile din SUA au survenit la femei
Cum şi de ce o fac? Pe de o parte, mulţi
necăsătorite, iar circa 40% din aceste femei se aflau într-o relatie de coabirare Rata
oameni amână parentajul până atunci când VOr
fertilirăţii în SUA este mai mare decât în alte câteva ţări dezvoltate, cum ar fi Japonia să petreacă timp cu copiii lor. Familiile sunt
şi Marea Britanie, unde vârsta medie a primei naşteri este de aproximativ 29 de ani mai puţin numeroase, iar părinţii tind să aibă
(Martin, Harnilton, Ventura, Menacker şi Park, 2002; van Dyk, 2005). Sărbătorirea zilei de naş/ere D unui copil este una din numeroasele bucurii ale parentajuilli.
In cele uudte Simt mai numeric decdt în mai multe resurse financiare de investit în
în acelaşi timp, o proporţie tot mai mare de cupluri americane rămâne fără copii.
prezent. mai fomiţii reduse vremvrile preindustriale.

copii. In plus, normele sociale s-au schimbat;

Procentul familiilor cu copii a scăzut de la 45% în 1970 la aproximativ 32% în prezent
(Fields, 2004). Îmbâtrânirea populaţiei şi amânarea căsătoriei şi a naşterii copiilor
pot explica parţial aceste date, dar rară îndoială că unele cupluri aleg să rămână fără
copii. Unele privesc căsnicia În principal ca modalitate de a-şi SPOI; inrimltatea şi nu
ca instituţie dedicată.naşterii şi creşterii copiilor (Popenoe şi Whitehead, 2003). Altele
ar putea fi descurajate de povara financiară a rolului de părinte şi de dificultatea de a
îmbina acest rol cu jobul. Serviciile mai bune de îngrijire a copiilor şi alte servicii de
sprijin ar putea ajuta cuplurile să ia hotărâri cu adevărat voluntare.
Rolul de părinte
ca experienţă a dezvoltării
Primul copil marchează o tranziţie majoră în viaţa părinţilor. Această persoană
nou-sosită, absolut dependentă, îl schimbă pe bărbat, o schimbă pe femeie şi schimbă
şi relaţia lor. Pe măsură ce se dezvoltă copiii, se dezvoltă şi părinţii.
Pe lângă emoţie, sentimentul miracolului şi al reverenţei, majoritatea proaspeţilor
părinţi simte şi o anumită anxietate legată de responsabilitatea îngrijirii unui copil, de
dedicarea timpului şi energiei pe care o presupune ea şi de sentimentul de permanenţă
pe care 11 impune rolul de părinte asupra
căsniciei. Sarcina şi recuperarea după naştere
pot afecta relaţia cuplului, uneori sporind
intimitatea, alteori creând bariere.
părinţii de astăzi simt o presiune mai mare
de a investi timp şi energie în creşterea copiilor. Şi simt nevoia. de a-şi supraveghea
mai atent copiii, din cauza grijilor legate de infracţionalitate, violenţă în şcoli şi alte
.infIuenţe negative (Bianchi et al., 2006).
Taţii de astăzi sunt mai implicati ca oricând în viaţa copiilor, în îngrijirea acestora
şi în treburile gospodăreşti. În 2000, taţii căsătoriţi petreceau săptămânal 9,7 ore cu
treburi gospodăreşri şi 6,5 ore cu îngrijirea copilului, de peste două ori mai mult timp
decât în 1965 (Bianchi el al., 2006). Chiar şi aşa, cei mai mulţi taţi sunt mai putin impli-
caţi decât mamele. Timpul petrecut de taţi cu copiii este aproape egal cu cel petrecut
de mame la sfârşitul săptămânii şi creşte pe măsură ce cresc copiii (Yeung, Sandberg,
Davis-Kean şi Hofferth, 2001).
Figura 14-5 în ciuda acestor tendinte, conform rezultatelor a două anchete nationale pe 2 817
Vârsta medie a mamei la prima adulţi, jumătate din părinţi 'afirmă că petrec prea putin timp cu copiii lor, Mai ales taţii
naştere: Statele Unite. 1970-2005. cu program de lucru prelungit exprimă această părere (Milkie, Martingly, Nomaguchi,
in prezent, numeroase femei îşi inte- Bianchi si Robinson, 2004).
meiaza. familia la o vârstă mai inain- Pe lfu,gă timpul petrecut cu îngrijirea directă a copilului, rolul de tată poate să
tată decât genera~a părin~lor lor. schimbe şi alte aspecte ale vietii bărbaţilor. în rândul a 5 226 de bărbaţi cu vârsta între
ducând ta creşterea vărstei medii !a
19 şi 65 de ani, taţii care locuiau cu copii minori erau mai puţin implicaţi în propriile
prima naştere. (Sursa: Manln el ei..
2007. fig. 5.)
activităti sociale în afara casei decât cei fără copii, dar aveau o probabilitate ma;
mare de a se implica în activităţi legate de şcoală, de grupurile auxiliare ale bisericii
şi de organizaţiile în slujba comunităţii. Taţii cu implicarea cea mai mare erau mai
mulţumiţi de viaţa lor (Eggebeen şi Knoester, 2001).

Implicarea bărbaţilor şi a femeilor
În rolul de părinte Aşteptările celor mai
multe femei cu privire la rolul de părinte
şi Ia influenţa lui asupra stării lor de bine
sunt împlinite sau depăşite de experienţa
propriu-zisă, potrivit unei anchete pe 71 de
mame aflate la primul copil, efectuate înainte
şi după naştere. Când experienţa parentajului
nu a împlinit aşteptările, femeile au tins să
prezinte semne de depresie şi o adaptare mai
slabă la rolul de părinte (Harwood, McLean
1975
şi Durkin, 2007).
Cum influenţează rolul de părinte mulţumirea conjugală? De regulă,
mulţumirea conjugală scade în anii creşterii copilului. O analiză a 146 de studii care au
inclus aproape 48 000 de bărbaţi şi femei a arătat că părinţii declară mai puţină mulţumire
conjugală decât cei care nu sunt părinţi şi cu căt sunt mai numeroşi copiii, cu atât părinţii
sunt mai puţin mulţumiţi de căsnicia lor. Diferenţa este cea mai izbitoare la mamele cu
sugari; 38% din ele declară mulţumire conjugală ridicată, comparativ cu 62% din soţiile
fără copii, probabil din cauza limitării libertăţii mamei şi a nevoii de a se adapta la un rol
nou. (Twenge, Campbell şi Poster, 2003). Două studii longitudinale prospective au avut
rezultate similare: cuplurile tinere cu copii au declarat o reducere mică, dar constantă a
mulţumirii conjugale, în timp ce cuplurile care au rămas fără copii nu au declaratnicio
reducere (Schulz, Cowan şi Cowan, 2006; Shapiro şi Gottman, 2003).
1980 1985 1990 1995 2000 2005
Cum se explică diminuarea tipică a mulţumirii? Este probabil ca proaspeţii părinţi
Anul
să se confrunte cu factori de stres care le pot afecta sănătatea şi dispoziţia. Ar putea

Cap[olul 14 Dezvoltarea psihosocială la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr 471 472 Partea a s-a Vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
să se simt~ izolaţi şi să piardă din vedere faptul că şi alţi părinţi traversează probleme
similare. lmpărţirea sarcinilor gospodăreşti între bărbat şi femeie poate deveni o
problemă - de exemplu, dacă femeia avea serviciu înainte de a deveni mamă, acum
stă acasă şi povara treburilor casnice şi a îngrijirii copilului cade în cea mai mare parte
pe umerii ei (Cowan şi Cowan, 2000; Schulz et al., 2006). Uneori, un lucru simplu ca
plânsul copilului, care-i ţine pe părinţi treji noaptea, poate să diminueze mulţumirea
conjugală în primul an de parentaj (Meijcr şi van den Wittenboer, 2007).
Părinţii care fac parte din grupuri de discuţii pentru cupluri, conduse de specialişti,
unde se discută probleme de parentaj şi de relaţii, începând din ultimul trimestru de
sarcină, declară o reducere semnificativ mai mică a multumirii. Discutiile de acest fel
îi pot ajuta pe proaspetii părinti să evalueze modul În care schimbările din viata lor
afectează relaţia dintre ei, ca şi pe cea cu copilul lor, şi-i pot incuraja să caute propriile
rezolvări (Schulz et al., 2006).
Cum fac faţă familiile cu două venituri?
în prezent, majoritatea familiilor americane cu copii sunt familii cu două veni.
turi. Familia cu două venituri îmbracă forme diverse (Bamett şi Hyde, 2001). în
majoritatea acestor familii prevalează rolurile de gen tradiţionale, bărbatul fiind
principalul asigurator a.J traiului. iar femeia, asiguratorul secundar, Însă acest tipar
se află in schimbare (Gautnier şi Furstenberg, 2005). În 2003, venitul sotiei alcătuia
în medie, 35% din venitul familiei, comparativ cu doar 26% în 1973: şi 25% din
soţiile cu serviciu câştigau mai mult decât soţii lor (Biroul pentru statistică privind
munca, 2005). .
în unele familii, ambii parteneri cu venit au carieră importantă şi venit mare. In
alte familii, unul din parteneri sau ambii fac reduceri: reduc numărul de ore de lucru,
refuză orele suplimentare sau refuză serviciile care presupun prea multe călătorii,
pentru a spori timpul petrecut cu familia şi a reduce stresul (Bamett şi Hyde, 2001;
Becker şi Moen, 1999; Crouter şi Manke, 1994). Sau cuplul ar putea face schimburi:
schimbă cariera pentru un loc de muncă sau negociază serviciul cărui partener
este mai important, în funcţie de modificările din carieră şi de responsabilităţile
familiale. Femeile au o probabilitate mai mare de a apela la reduceri, care survin,
de obicei, în primii ani ai creşterii copilului (Becker şi Moen, 1999; Gauthier şi
Furstenberg, 2005).
Combinarea rolurilor de muncă şi de familie este, în general, prielnică pentru sănă-
tatea psihică şi fizică a bărbaţilor şi a femeilor deopotrivă, ca şi pentru tăria relatiei
lor (Bamett şi Hyde, 2001). Contribuţia la venitul familiei le face pe femei mai
independente, le conferă o parte mai mare de putere economică şi reduce presiunea
resimţită de bărbaţi ca asiguratori ai traiului. Între beneficiile mai puţin concrete se
pot include relaţia mai pronunţat egalitară între SOţi,stima de sine mai mare a femeii
şi relaţia mai apropiată între tată şi copiii săi (Gilbert, 1994).
Totuşi, beneficiile rolurilor multiple depind de numărul de rolwi îndeplinite de
fiecare partener, de timpul cerut de fiecare rol, de succesul sau mulţumirea pe care le
obţin partenerii din rolurile lor şi de măsura în care cuplul are atitudini traditionale
sau non-tradiţionale faţă de rolurile de gen (Bamett şi Hyde, 2001; Voydanoff,
2004). Cuplurile cu serviciu ar putea să se confrunte cu un consum suplimentar de
timp şi energie, cu conflicte între muncă şi familie. cu posibila rivalitate între soţi şi
cu anxietatea şi vinovăţia legate de Împlinirea nevoilor copilului. Cerintele familiei
sunt cele mai mari. îndeosebi pentru femeile care lucrează cu normă într~agă, atunci
când există copii mici (Milkie şi Peltola, 1999; Warren şi Johnson, 1995). Cariera
impune cerinţe deosebit de mari atunci când persoana se află abia la început sau
atunci când primeşte o promovare. Ambele tipuri de cerinţe survin adesea la vârsta
de adult tânăr.
Într-un studiu, 82 de soţi şi soţii cu copilul cel mare la grădiniţă au completat
separat chestionare la sfârşitul zilei de muncă şi înainte de culcare, timp de trei zile.
Capltolul'4 Dezvoltarea pstosoclată la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
Fluctuatiile zilnice ale ritmului de lucru al bărbaţilor şi al femeilor şi ale dispoziţiei
lor la sfârşitul zilei de muncă le-au influenţat comportamentul cu soţul după serviciu,
ceea ce sugerează că emoţiile stârnite de încordarea la serviciu se revarsă în relaţia
conjugală (Schulz, Cowan, Cowan şi Brennan, 2004).
Pentru a reduce presiunea exercitată asupra familiilor cu două venituri, majoritatea
tărilor a adoptat metode de protecţie la locul de muncă pentru astfel de familii
I
,.
(Heymann, Siebert şi Wei, 2007). în 65 de ţări - dar nu in Statele Unite -, taţii
beneficiază de concediu de paternitate plătit. (Legea privind concediul pentru familie
si concediul medical a SUA, din 1993, acordă 12 săptămâni de concediu jără pla/ă.)
i Cel puţin 34 de ţări - dar nu şi Statele Unite - fixează o durată maximă a săptămânii
I de lucru. în Senatul SUA şi în legislatura din statele New York şt Oregon au fost
introduse propuneri privind concediul plătit pentru familie, dar, în prezent, California,
New Jersey şi Washington sunt singurele state care au adoptat concediul plătit pentru
t~
1"
familie. Legea din Washington, care este limitată la îngrijirea nou-născuţilor sau a
copiilor proaspăt adoptaţi, intră în vigoare în octombrie 2009.
Când căsnicia se Încheie
în Statele Unite, căsnicia obişnuită care sfârşeşte prin divorţ ajunge in acest punct după
şapte-opt ani (Kreider, 2005). De cele mai multe ori, .divorţul duce la recăsătorirea
cu un nou partener şi la formarea unei familii vitrege. care cuprinde copii născuţi sau
adoptaţi de unul sau ambii. parteneri înainte de căsnicia actuală.
Divorţul
în 2006 rata divortului în SUA a atins cel mai scăzut nivel din 1970 încoace - 3,6
divorturi la 1 000 de femei căsători te, cu vârsta de la 15 ani în sus, potrivit datelor
provizorii (Eldridge şi Sutton, 2007). Această rată este aproape dublă faţă de cea
din 1960, dar a scăzut treptat de la nivelul de apogeu din 1981. Circa I din 5 adulţi
americani a-trecut-printr-un divorţ (Kreider, 2005). .
Cea mai puternică reducere a ratei divorţurilor s-a produs în rândul cohortelor mai
tinere - cele născute de la jumătatea anilor 1950 (Biroul pentru recensământ al SUA,
2007c). Femeile cu studii superioare, care aveau anterior cele mai Îngăduitoare păreri
despre divorţ, au devenit mai puţin permisive, în timp ce femeile cu nivel educaţional
mai scăzut au devenit mai îngăduitoare şi, ca urmare, probabilitatea lor de a divorţa
a crescut (Martin şi Parashar, 2006). Vârsta la momentul căsătoriei este alt factor
de predicţie al măsurii În care uniunea va rezista. Astfel, reducerea ratei divortului
poate să ~ef1ecte un nivel de educaţie mai înalt, precum şi vârsta mai înaintată la
prima căsătorie, ambele fund asociate cu stabilitatea maritală (Popenoe şi Whitehead,
2(04). Ea mai poate să reflecte creşterea incidenţei coabitării, care. dacă se încheie,
nu se încheie prin divorţ (A. Cherlin, comunicare personală în Lopatto, 2007).
Adolescentii, cei care au abandonat liceul şi persoanele nereligioase au o rată mai
ridicată a divortului (Bramlett şi Mosher, 2001,2002; Popenoe şi Whitehead, 2004).
Rata perturbărilor conjugale la femeile de culoare rămâne mai ridicată decât la femeile
albe (Sweeney şi Phillips, 2004).
De ce eşuează căsniciile? Privind in urmă la căsnicia lor, 130 de femei americane
divortate, care au fost căsători te, în medie, opt ani, au evidenţiat un acord remarcabil
cu privire la motivele eşecului căsniciei lor. Motivele cel mai frecvent enumerate au
fost incompatibilitatea şi lipsa sprijinului emoţional: la femeile divorţate mai rec~nt şi,
probabil, mai tinere, ele includeau lipsa sprijinului în carieră. Comportamentul abuziv
al sorului a fost al treilea motiv. ceea ce sugerează că violenţa între partenerii intimi
ar putea fi mai frecventă decât se conştientizează în general (Dolan şi Hoffman, 1998;
Caseta 14-1).
473 474 Partea a s-a Vârsta adultă emergentă şi de adu~ tânăr
 Potrivit unei anchete randomizate efectuate prin telefon pe 1 704 persoane căsă-
torite, probabilitatea cea mai mare ca oricare dintre soţi să aducă În discuţie divorţul
există atunci când resursele economice ale celor doi sunt aproximativ egale, iar
l
obligaţiile financiare ale unuia faţă de celălalt sunt relativ mici (Rogers, 2004). În loc

"e': \(i~ielyţal/iire part~l1erlii,jil m(;'

-r - :': ;'.~
,':'.." .
, ::--'-,-,'
să rămână Împreună "de dragul copiilor", mulţi soţi aflaţi În război ajung la concluzia
că pe copii Îi vatămă mai mult expunerea la conflictul permanent dintre părinţi. Iar
pentru numărul tot mai mare de cupluri fără copii, revenirea la situaţia de celibatar
.Yiolt!l1/~ imrepaneneriiinttmi(VPIJ.S3;uviolimţci.colljugâ@ÎIJse2mQă.. cl;nfruniă
cille~iţl[iiofizjcc. absente. de iăsţrvidJ," sănătate şiibfedt este mai uşoară (Eisenberg, 1995).
maItmtarea fizică, sexuală sau psihică a sefUlui, a "fostulUI sot sau a şj şuferin!ă.psibi~ (Lecne etal., 2(94)."-.-\- . ".<: ,:'".~:;_~::
:::'h'~ ,'.,
Divorţul dă naştere la noi divorţuri. Adulţii cu părinţi divorţaţi au o probabilitate
p.anenerulul intim. în fiecare an, femeile junericane sunt v~~timele a De' ce rămân victimele cu 'parteneril care-le 'ab~.ă şaule
:ciIca4.B milioane'de atacuri fizice având legărurăcuparteherul intim, . .vterorizcază? Uii~le'se învinoyătesc.-Riqictilizarea.·.~qţica·~ amenin-
mai mare de a se aştepta ca nici căsnicia lor să nu dureze (Glenn şi Marquardt, 2001)
;',:,'.i~-:băJ:batii'-aineriqmi s~~t vicnmele.a circa 2.9 milj~a~e de:~fucuri de :-':,< "tiriIe;. pedeapsa -şi ·manipulm:ea·:.p~ihică_-:.con.~t~te 'l_e'di;_~i·uiC;.re- şi să devină la rândul lor divorţaţi, comparativ cu adulţii ai căror părinţi au rămas
':_-a~1 fel (Tjaden ~i Thoennes..2000)_ în zq,04i<vjol~lJţa Î~t:I:e ~şrtţlţe~ -~:' __ ~e.re!\'În.-sine-şj le copleşesc cu îndoiel{ pţiv}t6~e'I~~s~e~::~!le)e'~unţ Împreună (Schulman, Scharf, Lumer şi Maurer, 200 1).
:;.:\~p~mi~a.d~.l~ J ~, ~,d.~1 25,%~din _,!~~ '9ip,d l.~b~t#.,Şi -:..:;·mai preocuparede. ?(mservarea·flimilie.i·pC:;C~~:~:B~_o~r~'PrQtecţi.e.
la 'fe~L:J~!r~ul-'~!ltru, :5t3.tist~?!,j~ri9i~,.:_.~009}"l~,.~,gryp';a.e:.,,~,~-~S~~s;Pri.vic::t.~m~.ţe~~q,si~~_prif!,se~_nţaP.can,a ~.riei~It;PJ·!l~u~y,e. Adaptarea la divorţ Finalul unei căsnicii, chiar şi nefericite, poate fi dureros
'al ,adeV~. amploare __a ~i6lţDjei ,;~jugale~.i ~thJ '_că, __ ~:-,J?arţeţ\e~ii le_}.~J_~ ,de familie şi de prieteni. AI:,pu~.~ă_ fie;_d~~n-'
pentru ambii parteneri, mai ales atunci când există copii mici. Problemele legare de

~~~~;!~~~r~~~~;~~tr~~~t~;::::r;'(~~;t1:~~~~~;Flă1~$I~~!~!~~:~~f~~
mult mar m~,
c<.' ..
decât fe_mcile de a
'(Tiadenşi··'
d~~:;~-}felse. Islta~EspelelşrP~ck._J~Q;
lie'20b4b;o/aiţ!er,l999,.'/.
F8culta~de_Medicl.na
.. . <~,.. ",'\;
Harvard,
:.'
custodie şi vizite îi obligă deseori pe părinţii divorţaţi să păstreze legătura, iar aceste
contacte pot fi o sursă de stres (Williams şi Dunne-Bryant, 2006). (Adaptarea copiilor
la divorţ a fost discutată in capitolul 10.)
Divorţul tinde să reducă starea de bine pe termen lung, mai ales în cazul partenerului
fein _ râbăr6aiflor~~ _ ._ __ '___ _'o :."- ::i:eg'ţa ~lfA~ri\1h~:'~iolenta.'~tipm f~m~ilor:.~opta~â i~J 994,
care nu a iniţiat divorţul sau care nu se recăsătoreşte (Amato, 2000). Indeosebi la
\:,,~~b~11~t,'
"',' rfş~I~'e~ff~a~~~7;4?ţ·ţt~~~~x~~tt~B ;a~i~~
b:a}~':;~~w1U~d~~~ii~i~~~l;%~~~\rc%;.~:g~ bărbaţi, divorţul poate avea efecte negative asupra sănătăţii fizice sau psihice sau a
•. :A_-: ~9~~ol~ V~\~,artep~r ~p:unrt,_ 2~~~. :.At~-~~!~;,cat~Şl f~~el)~ ~';.
__ r ŞJ 8, ~~:m~~I~1 9ill,tn~un~alţ.~da:; ~1'~1m.enl~r. 1I.l ~ee.a ambelor (Wu şi Han, 2(02). Femeile au o probabilitate mai mare decât bărbaţii de a
:''{<R.aţ_e:<a~_;..f~~_t,;y'ţ,c.tim~lţ_.-yP~
seu ·aTn~n~?~ţ~·:·~~:',yr~; __
-t.i~(t~~.-·qes,lar~~.. ."'.' _' .--vi~l~nţţ>copju~Iă.--:Pent:Î'Q_.-ţl' fi, ţ:~c~ce .•· a~ăp'Osnlrile se confrunta cu o scădere puternică a resurselor economice şi a standardului de viaţă
~ _:~'niaJ' niulte_-..~f~tfuJli medicale c;roIDce:"şi comp~~~~ente_: c·u~
risc,' '_ :.tr~~uie s~' o_f~~::p'?sibiJitii,!i,~ai~-lâr~i 4~_ang~jiui,ş_i--eduGJlţie.-pe~tru
.'> >,~F.~~~!~: ~m~ati_:v .cu 'Jle~e~e_c~ ':l!~':,~~aii..c?~~w:, .: _ ~~m~ite_
abuzate care~d~pin''d -ţco~~~#:.dţ:parte~eti( 1,~r/.Pţ&;~filuJ
după despărţire sau divorţ (Kreider şi Fields, 2002; Williams şi Dunne-Bryant, 2006) .
;'\<:.9:
q:Mfl(rotU$j,;'- nu __ ţs.~ clar dacă '~.c.este:·,p.f~c~Îq~i,Şi;f~!p~~~~~~e ~~;,';m.~.i~al' ·îfl.tre~ări.fe.mei!t?~.ţry -l~găt1i~:cu l~i~nile
,~e~tii,e: s.ă :~un.~ Oamenii care au avut - sau credeau că au - o căsnicie fericită tind să reacţioneze
. :;:::_s~n_t:o'~aui:ă·sau'.un,rez~lta[ al violenţei (Blaclc-~~.~~i9rn·g<2Oţl8).' . "~r ..SUŞI?~~ şi ~ hd~foţrn_e7..e':?eAp~en~~~Jiztc_~ ~i':psih~~~.~,~ negativ şi să se adapteze mai lent la divorţ (Lucas et al., 2003). Pe de altă parte, când

!,~,/~~~f~;1~!~i;~ia~d;~~~~i~~~~;~~,J:~·~a~~~~~~!~ii~l~!~f~~i
în căsnicie au existat conflicte putemice, terminarea ei poate ameliora starea de bine
(Amato, 2000),
Un factor important al adaptării constă în detaşarea emoţională de fostul soţ. Oamenii
_~. f~.?-fJ94?:·YIO~t!nla'sittiaţiolJllla·fncuplu se refera )a:.qo~st~le :f~lc.e'_j_:_:~s.~c;<fi.~
..~ca~ute( 13!/f~~ţij«?, au.: 9,:pţo'Şapil~~ţ~ _·m~ m_~ de ~-ŞI care se ceartă cu' foştii parteneri' sau care nu şi-au găsit un nou partener-Sau soţ resimt mai
)
:<,':~:_c~~~~in_într-e -~art,ă aprigă. Încontextul că~SQlC\~i,:~t de_·~::'~;.-~ţzvăţ~ qP: :p~~leţn~ţe::ş~Ae.a '~e_~ ~prijin~soC,i~I-(I;\rO~~i~gi{2002). multă suferinţă. Viaţa socială activă, atât În perioada divorţului, cât şi după aceea, este
,:",·:::.~iole~tă: p?~t.e·r~fl~cta-, o slabă ad~p~ :cOnjH,gaţ~: s.~_~:s~ :acut./:, .,,~:,. '~.<::, _,__:- ';":. '-' -. ~ . utilă (Amato, 2000; Thabes, 1997; Tschann, Johnston şi Wallerstein, 1989),
-"'._> ~~,şi;~arn~y .•~6):',PQate _fi iniţYat_~.6ricaţ~hd~Dtre_p~neri şi ;;-._.,:~. .
.:'.'~ţt? iinpro.l;labil să, d~v~nă __
~ai grav_ .~DeMaris .e~:al:, 2003)._,:' .:

,:~~;~~i~~n~~I::~[;~e
'intr'0aJ1f~etăpe25
876debărbati
JU,~~~ff~~~%1J;jS~;;',:
şi femei'diJl;Can.adă~ abuzul
Recăsători rea şi rolul de părinte vitreg

;'~J~I:lfI~l'
Recăsătorirea, spunea eseistul Samuel Johnson, "este triumful speranţei în faţa expe-
rienţei". Dovada adevărului acestei afirmaţii constă În faptul că probabilitatea ca a
doua căsătorie să sfârşească prin divorţ este mai mare decât probabilitatea pentru
prima căsătorie (Adams, 2004; Parke şi Buriel, 1998).
In SUA şi în alte ţări, rata recăsătoririi este ridicată şi În creştere (Adams, 2004).
Mai mult de una din 3 căsătorii este, În SUA, recăsătorire şi pentru mire, şi pentru
r; ' •• a~uplj part~riCtului.·A~csf.tip.'(je~abpi.tin<Je Să.: mireasă (Kreider, 2005). Jumătate din cei care se recăsătoresc după divorţul din prima
.ş~,':il}_ar graf,c~_:,:-trecere#_~p~uit'ţeâ ):rt,al_
căsnicie fac acest lucru în termen de trei-patru ani (Kreider şi Fields, 2002; Kreider,
·/:'an,pm,e:Qo;;it!i de:c:;~;~:n;~~~:;~~t:;;:~::;'~:~;: 2005). Bărbaţii şi femeile care locuiesc cu copii dintr-o relaţie anterioară au cea mai
.'h:~.C• ,~lma(,prob~bil.- yiCtimţle_-terorismuluţ··intirn~u.nt':fe!Dei .şi .se mare probabilitate de a forma o nouă uniune cu o persoană care are, de asemenea,
copii care locuiesc cu ea, fonnându-se astfel o familie vitregă cu copii ai fiecărui
partener (Goldscheider şi Sassler, 2006). Circa un sfert din familiile vitrege din SUA
şi jumătate din cele din Canada se formează prin coabitare (Cherlin, 2005).
Cu cât căsnicia actuală este mai proaspătă şi cu cât copiii vitregi sunt mai mari, cu
atât pare a fi mai dificil rolul de părinte vitreg. Se pare că Îndeosebi femeile au greutăţi
mai mari cu creşterea copiilor vitregi decât cu creşterea celor biologici, poate pentru
că femeile petrec, în general, mai mult timp cu copiii decât bărbaţii (MacDonald şi I
DeMaris, 1996).

Capitolul 14 . Dezvoltarea psihosocială.la vârsta adulta~mer~entăşi djl adulttâi!ăr . 475 476 Partea a s-a Vârsta adultă emergentă şi de aduH tânâr
1
 r
a atmosferă
i
Chiar şi aşa, familia vitregă are potenţialul de a oferi caldă şi afec- !. modelul bazat pe momentul producerii evenimentelor • Coabitarea poate fi o căsnicie de probă, o alternativă la
ruoasă, la fel ca oricare familie preocupată de binele tuturor membrilor ei. Un (458) căsătorie sau, in unele locuri, aproape imposibil de
cercetător (Papernow, 1993) a identificat mai multe stadii ale adaptării. La Început, evenimente de viaţă normative (458) deosebit de căsătorie. In SUA, relaţiile de coabitare tind
adultii se aşteaptă la a adaptare rapidă şi lină, în timp ce copiii visează că părintele sa fie mal puţin stabile decât căsniciile.
ceas sacial (458)
vitreg va pleca, iar cel iniţial se va întoarce. Când apar conflictele, fiecare părinte ar • Căsătoria (într-o varietate de forme) este universală şi
madelul trăsăturilor (458)
putea să ia partea copiilor săi' biologici, în cele din urmă, adulţii formează o aliantă împlineşte nevoi elementara economice, ernotionale,
modelul celor cinci faclori (458)
puternică pentru a împlini nevoile tuturor copiilor. Părintele vitreg obtine rolul de sexuale, sociale şi de creştere a copiilor.
adult important şi familia devine o unitate integrată, cu propria sa identitate. abardarea tipolagică (460)
• Alegerea partenerului şi vârsta la momentul căsătoriei
rezitienţa eului (461)
variază de la o cultură la alta. În prezent, oamenii din
Legăturile făurite la vârsta de adult tânăr cu prietenii. iubiţii, soţii şi copiii rezistă contralul eului (461) ţările industrializate se căsătoresc mai târziu decât cei
deseori toată viaţa şi influenţează dezvoltarea Ia vârsta mijlocie şi vârsta a treia. din generaţiile anterioare.
Temeliile relaţiilor intime
Schimbările cu care se confruntă oamenii in anii mai maturi le influentează de
• Se pare că numărul oamenilor cu relaţii sexuale
asemenea, relaţiile, aşa cum vom vedea în capitolele următoare. .' Reperul 3: Cum se exprimă intimitatea În prietenie şi În extraconjugale este mal mic decât in trecut.
iubire?
• Reuşita in căsnicie poate să depindă de sensibilitatea
• Adulţii tineri caută intimitatea in relaţiile cu cei de-o partenerilor unul faţă de attul, de validarea reciprocă a
seamă şi cu partenerii de cuplu. Dezvăluirea de sine este sentimentelor şi de abilităţile lor de comunicare şi de
un aspect important al intlmltăţii, gestianare a canflictelor. Aşteptările diferite ala bărbaţilor
şi, respectiv, ale femeilar pct fi faelori Impcrtanţi ai
• Majoritatea adulţilor tineri are prieteni, dar tot mai puţin
mulţumirii canjugale.
Rezumat şi termeni-cheie timp de petrecut cu ei. Prieteniile femeilor tind să fie mai
intime decât ale bărbaţilor. Rolul de părinte
C' Mulţi adulţi tineri, Îndeosebi homosexuali şi lesbiene, au
Vârsta adultă emergentă: tipare şi sarcini Dezvoltarea personalităţii: patru concepţii Reperul 5: Când devin părinţi cei mal mulţi adulţi şi ce
prieteni consideraţi rude fictive.
influenţă are rolul de părinte asupra căsniciei?
Reperul 1: Ce factori influenţează traseele diferite spre Reperul 2: Personalitatea se modifică la vârsta adultă? • Potrivit teoriei triunghiulare a iubirii elaborate de
varsta adulfă În prezent şi cum Îşi formeaza adu/ţii Dacă da, cum? Stemberg, iubirea are trei aspecte: intimitate, pasiune şi • În prezent, femeile din societăţile industrializate au mai
emergenţl sentimentul identităţii adulte şi a relatie angajare. puţini copii şi la o vârstă mai înaintată. şi un număr tot
autonomă cu părinţii? . o Cele patru perspective asupra oezvortăril personalităţll mai mare alege să rărnănă fără copii.
rude fictive (462)
adulte sunt modelele stadiilor narmativa, modelul bazat
• Vârsta adultă emergentă esta adesea o perioadă pe momentul producerii evenimentelor, modelele tearia triunghiulară a iubirii (462) • Taţil sunt, de obicei, mai puţin implicati decât mamele in
a experimentării, inainte de asumarea rolurilor şi trăsătuntor şi madelele tipologice. creşterea 'ccpiilor, dar mai implicati decât in generaţiile
a responsabllltătuor adulte. Sarcinile de dezvaltare Stiluri de viaţă conjugale şi neconjugale anterioare.
tradiţionale, cum ar fi găsirea unui serviciu stabil si • Modelele stadiilor normative sustin că schimbarea socială
• Mulţumirea conjugală scade, de regulă, in anii de creştere
o ••• "Iegarea de"relaţÎi"de dragoste pe termen lun-g, ar" p~teafi . şi emoţională corelată cu vârsta se produce in perioade Reperul 4: Când şi de ce aleg adu/ţii tineri să.rămână cefi,
acopitlor.
amânate până in al patrulea deceniu de viată sau chiar succesive, marcatauneon de crize. in teoria lui Erikson, batari, să stabilească relaţii cu homosexuali sau cu lesbi-
mai târziu. - . problema principală a vârstei de adult tânăr este ene~ să trăiască În coabitare sau să se căsătorească şi cât • In majoritatea cazurilor, pcvara stilului de viaţă al familiei
intimitate versus izolare. de satisfăcătoare şi de stabile sunt aceste sti/uri de viaţă? cu două venituri cade mai mult pe umerii femeii.
• Traseele spre viirsta adultă pot fi influenţate de factori ca
genul, capacităţile academice, atitudinea timpurie faţă de li Modelul bazat pe momentul producerii evenimentelor, • În prezent, numărul adulţilor care smănă căsătoria sau nu • Paliticile prielnice pentru famitie la locul de muncă pct
educaţie, aşteptările la sfârşitul adolescenţei, clasa propus de Neugarten, postulează că dezvoltarea se căsătoresc niciodată este mai mare decât in trecut. contribui la atenuarea stresului can)ugal.
socială şi dezvoltarea eului. psihosocială a aduttului este influenţată de producerea Tendinţa este deasebit de pronunţată la femeile
şi de momentul producerii evenimentelor de viată afra-americane. Când căsnicia se jncheia
o La vârsta adultă emergentă, dezvoltarea eului poate lua normative. Totuşi, pe măsură ce societatea devine mai
fonna.recentrării - dezvoltarea treptată a unei identităţi puţin sensibilă la vârstă, ceasul social are tot mai putină • Între motivele de a rămâne necăsătorit se număra Reperul 6: Care sunt tendinţele ratei divorţurilor şi cum
adulte stabile. La minorităţile rasialeJetnice, sarcina importantă. . . opartunităţlle de carieră, călătoriile, libertatea sexuală şi a se adaptează adulţii tineri la divorţ, la racăsătorire şi la
centurării identilăţii poate fi accelerată. stilului de viaţă, dorinţa de implinire de sine, autonomia rolul de pijrinte vitreg?
• Madelul celor Cinci factori, elaborat de Costa şi McCrae, mai mare a femeilor, presiunea socială mai mica rn
o Vârsta adultă emergentă oferă un moratoriu, o perioadă este organizat in jurul a cinci grupe de trăsături inrudite: direcţia căsătoriei, frica de divort, dificultăţile de a găsi un • in SUA, rata divorţurilor a scăzut faţă de punctul
in care tinerii nu sunt supuşi presiunii de a-şi lua nevrotism, extraversiune, deschidere la experienţă, partener pctrivit şi lipsa prilejurilor de a intâlnl parteneri culminant din 1981. intre motivele prababite se numără
angajamente de durată. Totuşi, unii adulţi emergenţi conştihclozltate şi amabilitate. Studiile actuale arată că ori lipsa partenerilor disponibili. nivelul crescut al educaţiei, amânarea căsătoriei până la
rărnăn într-un rnoratoriu perpetuu, o stare de fundătură fiecare din aceste trăsături se modifică la vârsta de adult o vârstă mai inaintată şi creşterea incidentei coabitării.
numită tinereţe prelungită. tânăr şi, intr-o anumită măsură, pe tot parcursul vieţii. • Atât homosexualii, cât şi lesbienele leagă relaţii sexuale
şi de dragaste durabile. • Adaptarea la divorţ poate fi dureraasă. Distanţarea
• O măsură a gradului de succes cu care adu/ţii emergenţi • Cercelările tipclagice, iniţiate de Jack Block, au emoţională de fostul soţ este un element-<:heie al
Ingredientele mutţurnirii pe termen lung sunt similare in

f rezolvă sarcina de dezvoHare de a părăsi căminul identificat tipuri de personalitate ce se deosebesc in e adaptării.
copilăriei constă in capacitatea lor de a păstra relaţii privinţa rezilienţei eului şf a controlului eului. Aceste tipuri relaţiile homosexuale şi in cele heterosexuale.
• Mu~j oameni divorţatl se recăsătoresc după câţiva ani,
apropiate, dar autonome, cu părinţii. par să persista din copilărie şi până la vârsta adultă. • In SUA, homosexualii si lesbienele luptă pentru drepturi dar noua căsnicie tinde să fie mai puţin stabilă decât
o Eşecul de lansare este 10t mai frecvent, adesea din madelele stadiilor normative (456) de care se bucură alţi oameni, cum ar fi dreptul de a se prima.
motive financiare, şi poate complica negocierea relaţiei intimitate versus izolare (456) căsători.
• Familiile vitrege pot traversa mai multe stadii de adaptare.
adulte cu părinţii.
structura vieţii (457) • Date fiind noul stadiu al vârstei adulte emergente şi
recentrare (453) amânarea căsătoriei, incidenta coabitării a crescut şi
sarcini de dezvaltare (457)
acest stil de viaţă a devenit norma in unele ţări.

Capitalul 14 Dezvollarea psihosocială la vârsta adună emergenta şi de adult tânăr 477 478 Partea a 6-a Vârsta adună emergentă şi de adu~ tânăr
 Tiparul primitiv, fizic, funcţional al dimineţii vieţii, anii activi dinaintea

deceniului al patrulea sau al cincilea de viaţă, este lăsat În urmă.

Dar mai există după-amiaza care Începe şi pe care omul o poate

petrece nu În ritmul febril al dimineţii, ci având În sfârşit timp pentru

I
toate activităţile intelectuale, culturale şi spirituale ce au fost date

la o parte în fierbinteala goanei.

I
i
Anne Morrow Undbergh, Gift {rom tne Sea, 1955

Ştiaţi că ...
@ între o treime şi jumătate din americanii care se apropie de şaptezeci
şi chiar optzeci de ani se consideră de vârstă mijlocie?
$ La începutul secolului al XIX-lea, în culturile occidentale, menopauza
era considerată boală?
Activitatea fizică la jumătatea vieţii poate spori şansele de păstrare
a mobilităţii la bătrâneţe?
Stările emoţionale şi trăsăturile de personalitate poziuve.cum ar fi
speranţa, optimismul şi conştiinciozitatea, tind să fie predictori ai
sănătăţii bune şi ai longevităţii?
o Cognitiv vorbind. mulţi oameni de vârstă mijlocie sunt în floarea
vârstei?

e 'Oamenii de vârstă mijlocie care se implică în activităţi complexe

tind să prezinte performanţe cognitive mai bune decât alţii de-o seamă
cu ei?

.Acestea sunt doar câteva din subiectele interesante şi importante

:. de care ne vom ocupa în acest capitol. în el. examinăm schimbările
I
fizice frecvent întâlnite la vârsta mijlocie. Discutăm despre agravarea
.problemelor de sănătate din cauza sărăciei. a discriminării rasiale şi I
'U altor factori de stres. Aflăm ce schimbări suferă inteligenţa. cum ~
se maturizează procesele de gândire şi ce se află la baza performanţei
creative. Analizăm tendinţele în ceea ce priveşte munca remunerată
şi pensionarea timpurie şi participarea la activităţi educaţionale. După
ce studiaţi acest capitol ar trebui să puteţi răspunde la fiecare din r
'întrebările de Reper de la pagina următoare. l

1
 Repere pentru studiu
1. Care sunt trăsăturile distinctive ale vârstei mijlocii?
2. Ce schimbări fizice survin, În general, În anii de mijloc şi care este impactul lor
psihologic?
3. Ce factori influenţează sănătatea fizică şi psihică la vârsta mijlocie?
4, Ce câştiguri şi pierderi apar În plan cognitiv la vârsta mijlocie?
5. Adulţii maturi gândesc altfel decât tinerii?
6. Cum se explică realizările creative şi cum se modifică acestea cu vârsta?
7. Cum se modifică tiparul muncii remunerate şi cel al educaţiei şi cum contribuie
munca la dezvoltarea cognitivă?
Vârsta mijlocie: un construct social
Termenul jumătatea vieţii a intrat În dicţionarul limbii engleze în 1895 (Lachman,
2004), odată cu începutul creşterii speranţei de viaţă. în prezent, în societăţile
industriale, vârsta adultă de mijloc este considerată stadiu distinct al vieţii, cu propriile
norme sociale, roluri, oportunităţi şi dificultăţi. Totuşi, unele societăţi tradiţionale,
cum ar fi hinduşii din casta superioară din India rurală (Menon, 2001) şi populaţia
gusii din Kenya (vezi Caseta 16-1 de la pagina 521) nu recunosc câtuşi de puţin
existenţa unui stadiu 'mijlociu al vârstei adulte. Ca urmare, unii oameni de ştiinţă
descriu vârsta mijlocie ca pe un construct social.
În cartea de faţă, definim vârsta adultă mijlocie. în termeni cronologiei. ca fiind
perioada dintre 40' şi 65 de ani, însă această definiţie este arbitrară. Nu există consens
cu privire la începerea sau sfârşitul vârstei mijlocii şi nici cu privire la unele
evenimente biologice sau sociale care să-i marcheze graniţele. Odată cu îmbunătăţirea
stării de sănătate şi a duratei de viaţă, limita superioară subiectivă a vârstei mijlocii se
află în creştere (Lachrnan, 200 1, 2004). O treime din adulţii americani trecuţi de 70 de
ani şi jumătate din cei cu vârsta între 65 şi 69 ani se consideră de vârstă mijlocie
(Consiliul naţional pentru lrnbătrânire [National Counci1 on Aging], 2000). Totuşi,
oamenii cu statut socio-economic scăzut tind să plaseze mai devreme începutul şi
sfârşitul vârstei mijlocii, poate din cauza sănătăţii mai şubrede sau a trecerii mai rapide
la pensionare şi la rolul de bunici (Laclunan, 2004).
La intrarea în secolul XXI, în Statele Unite, peste 80 de milioane de membri ai
generaţiei ••baby boorn", născuţi între 1946 şi 1964, aveau vârsta cuprinsă între 54 şi 35
de ani şi constituiau circa 30% din totalul populaţiei (Biroul pentru recensământ al SUA,
2000). în ansamblul ei, aceasta este cea mai bine educată şi mai înstărită cohortă ajunsă
la vârsta mijlocie, din toate timpurile şi de pretutindeni, şi ne modifică perspectiva
asupra respectivei perioade a vieţii (Eggebeen şi Sturgeon, 2006; Willis şi Reid, 1999).
Studiul "Midlife inthe United States" (MIDUS), o anchetă comprebensivă pe UD
eşantion reprezentativ la nivel naţional, alcătuit din 7 189 de adulţi neinstituţionalizaţi,
cu vârsta între 25 şi 75 de ani, le-a permis cercetători lor să studieze factorii ce influen-
tcază sănătatea, starea de bine şi productivitatea la vârsta mijlocie şi modul în care
~bordează adulţii tranziţia spre bătrâneţe (Brim, Ryff şi Kessler, 2004). Potrivit date-
lor MlDUS, majoritatea oamenilor de vârstă mijlocie este într-o formă bună în plan
482 Partea a 7-a Vârsta mijloae
, f
Contribuţiaadusa pentru alţii
Figura 15-1
Evaluările făcute de adulţi americani de diferite vârsta anumitor aspecte ale calltăţî vieţii for şi calităti!
generala a vieţii. (Sursă: Fleeson, 2004: dale de la Reţeaua de cercetare a Fundaţiei MacA1hUl' prMnd dezvoltarea
de succes la vârsta mijlOcie {Ancheta nailooalâ MIDUSD.
fizic, cognitiv şi emoţional şi are o părere bună despre calitatea vieţii sale (Fleeson,
2004; Figura 15-1). Totuşi, experienţa vârstei mijlocii variază În funcţie de sănătate,
gen, rasă/etnie, statut socio-economic, cohortă şi cultură, ca şi în funcţie de perso-
nalitate, starea civilă, statutul parental şi statutul ocupaţional (Lachman, 2004). în
plus, experienţele, rolurile şi problematica la începutul vârstei mijlocii se deosebesc
de cele de Ia sfârşitul acestei vârste (Keegan, Gross, Fisher şi Remez, 2004).
Potrivit cercetării MIDUS, ;,îmbătrânirea pare să fie, cel puţin până în jurul vârstei
de 75 de ani, un fenomen pozitiv" (Fleeson, 2004, p. 269). În acelaşi timp, anii de
mijloc sunt marcaţi de creşterea diferenţelor individuale şi de o multitudine de
traiectorii ale vieţii (Lachman, 2004). Unii oameni de
vârstă mijlocie pot să alerge la maraton; alţii simt că li
se taie respiraţia după ce urcă o scară abruptă. Unii au
o memorie mai bună ca oricând; altii simt că memoria
începe să-i lase. Mulţi adulţi de vârstă mijlocie au UD
sentiment stabil de control asupra vieţii lor (Skaff,
2006), făcând faţă unor responsabilităţi grele şi unui
număr mare de roluri solicitante: conduc familii, depar-
tamente sau companii," îşi lansează copiii în carieră şi
în viaţă şi, poate, îşi îngrijesc părinţii vârstnici sau pun
bazele unei noi cariere. Alţii, după ce au obţinut suc-
cesul profesional şi şi-au crescut copiii, simt tot mai
multă libertate şi independenţă (Lachman, 200 1). Unii
se află la apogeul creativităţii sau .al carierei; alţii au
avut parte de un început mai lent ori au ajuns în fun-
dături. Alţii scutură de praf vise puse la păstrare ori Îşi
propun obiective noi, mai provocatoare. Ceea ce fac
oamenii şi felul cum trăiesc are mult de-a face cu felul
cum îrnbătrânesc. Vârsta mijlocie poate să nu fie în Mulţi oameni de vârstă nuţlocie se află la apogeul carierei, iucurându-se de un
principal o perioadă a declinului şi a pierderilor, ci şi "~ellfiJllent de libertate, responsabilitute ~j control asupra vieţii lor şi aducăndu-şi
O perioadă a capacităţilor experte, a competenţei şi a o contribuţie importantă la progrel"ul social. La 5i de"ani, Biil Gases, care a
dezvoltării - un moment când obiectivele şi aspiraţiile infiintat fn tinereţe gigal1/ul software Microsoft, Îşi il/vesteşte maioruatea eforttlri-
lor fn ucrivită{i filantropice, prin fundaţia fnjiinlată fII 1999 împreună cu soţia lui,
sunt reevaluate şi se hotărăşte care e cel mai bun mod Meţinda. În imagine, cei doi fac apel la un. grup de oameni de şliinlă şi factori de
de a folosi restul vieţii. decizie să Ii se măture ţu lupca de a o-adica ma/aria Iti nivel mondial.
Capitolul 15 Dezvoltarea rlZicăşi.cognrtivă la vârsta mijlocie 483
 DEZVOLTAREA FIZiCA
Modificări fizice
.Foloseste sau pierzi!" Cercetările sprijină înţelepciunea acestei credinţe populare.
Deşi unele modificări fiziologice sunt rezultatul direct al îmbătrânirii biologice şi al
alcătuirii gen etice, factorii comportamentali şi de stil de viaţă din perioada tinereţii pot
influenţa probabilitatea, momentul producerii şi amploarea schimbărilor fizice. În
mod similar, sănătatea şi obiceiurile de stil de viaţă din anii de mijloc influenţează ce
se va întâmpla în anii ulteriori (Lacbrnan, 2004; Whitbourne, 200 1).
Cu cât oamenii fac mai multe, cu atât pot să facă mai multe. Cei care devin activi
de timpuriu în viaţă culeg beneficiile unei rezistenţe şi rezilienţe mai bune după 60 de
ani (Spirduso şi MacRae, 1990). Oamenii care duc o viaţă sedentară îşi pierd tonusul
muscular şi energia şi devin şi mai puţin înclinaţi spre efortul fizic. Totuşi, nu este
niciodată prea târziu pentru adoptarea unui stil de viaţă mai sănătos.

Funcţionarea senzorială şi psihomotorie

De la începutul tinereţii şi până în anii de mijloc, modificările la nivel senzorial şi
Desi forţa şi coordonarea se pol dimiroU/·, mulţi oameni de vârstă mijlocie conslată cii abilitatea spo ·t~
motor sunt aproape imperceptibile - până când, într-o zi, un bărbat de 45 de ani îşi d~ a folos; sIralegii dobândite prin experienţă c!imăreşle mai gf?U decât modificările capacităţilor ~ti~.
dă seama că nu poate citi cartea de telefon Iară ochelari sau o femeie de 60 de ani
trebuie să recunoască că nu mai poate merge cu iuţeala ei obişnuim.
Problemele vizuale corelate cu vârsta apar în principal în cinci sectoare: vederea să-şi păstreze aceste ~mturi o.;ai IllU~t timp decât bărbaţii. Există însă şi diferente
de aproape, vederea dinamică (citirea semnelor în mişcare), sensibilitatea la lumină, individuale. O persoana poate sa devină mat puţin sensibilă la alimentele sărate,.alta, ia
căutarea vizuală (de exemplu. localizarea unui semn) şi viteza de procesare a cele dulci, :mare sau acre. În plus, aceeaşi persoană poate rămâne mai sensibilă la unele
informaţiilor vizuale (Kline et al., 1992; Kline şi Scialfa, 1996; Kosnik, Winslow, gustun ~t la a1t~le(Steve~s, Cruz, Hoffman şi Patterson, 1995; Whitboume, 1999).
Kline, Rasinski şi Sekuler, 1988). Frecvent întâlnită este şi pierderea uşoară a acuităţii ~dulţlJ incep sa-.şI piarda sensibilitatea tactilă după 45 de ani, iar pe cea la durere,
vizuale, adică a clarităţii vederii. Ca urmare a schimbărilor de la nivelul pupilei, dupa 50 aru. TotuşI,. rolul de protec!,e al durerii se păstrează: deşi simt mai slab
oamenii de vârstă mijlocie ar putea să aibă nevoie de o sporire cu circa 30% a inten- durerea, oarnenu devin mat puţrn capabili s-o tolereze (Katchadoudan, 1987).
sităţii luminii pentru.a compensa cantitatea mai redusă de lumină ce ajunge la retină . ~orţa ŞI coor~onarea scad treptat de la ni velul de apogeu din deceniul al doilea de
(Belbin, 1967; Trol], 1985). v~aţa. .o anumita pier?e:e • forţei musculare este, de regulă, observabilă în jurul
întrucât cristalinul devine treptat mai puţin flexibil, capacitatea lui de a trece de la varster de 45 ~eAam; pana la 60 de ani se poate să dispară 10-15% din forta maximă.
un punct focal la altul se reduce. Această schimbare devine sesizabilă, de obicei, la M~llvul.co~ta.m plerd~rea de fibre musculare, care sunt înlocuite de gră~ime. Forta
începutul vârstei mijlocii şi este practic deplină în jurul vârstei de 60 de ani (Kline şi strănsorii ~iUill1 == greutatea la naştere şi creşterea musculară la Începutul vietii,
Scialfa, 1996). Mulţi oameni de 40 de ani şi peste au nevoie de ochelari de lectură precum ŞI statutul. ~OC10-econOmi~ al părinţilor În copilărie şi este un predictor
prezbttism Pierderea treptata, pentru prezbitism, reducerea capacităţii de focalizare pe obiectele apropiate- zmportanr al dizabilităţilor ŞIpierderilor funcţionale viitoare şi al mortalitătii (Guralnik
corelată cu vârsta. a capacităţii afectiune asociată cu îmbătrânirea. (Prefixul prezsi- înseamnă "cu vârsta'") Incidenta Butterwonh, Wadsworth şi Kuh, 2006; Kuh et al., 2006). Totuşi, deciinuJ nu est~
ochilor de a focaliza pe obiectele
miopiei (deteriorarea vederii la distanţă) creşte şi ea pe parcursul vârstei mijlocii lllevltabll~ antre~are~ fOrţ~i la vârsta mijlocie poate să preîntâmpine pierderea de masă
apropiate, ce urmare a pierderii
etastlcltăţii cristalinului. (Merrill şi Verbrugge, 1999). Ochelarii bifocali şi trifocali - ochelari de corecţie ale musculara Şi chiar ~a duca_Ia redobândirea forţei (Whitboume, 2001).
căror lentile pentru lectnră sunt combinate cu lentile pentru vederea la distanţă - ajută Rezistenţa se pastre~ adesea mult mai bine decât forţa (Spirduso şi MacRae,
miopie Deteriorarea vederii la 1990). Pierderea rezis~enţel se datorează unei scăderi treptatea ratei metabolismului
ochiul să facă adaptarea de Ia obiectele apropiate la cele depărtate şi invers.
distanţă. metabolism bazal Folosirea
Pierderea treptată a auzului, rareori remarcată anterior, se accelerează în deceniul al bazaI(fol?Slrea energiei pentru întreţinerea funcţiilor vitale) după vârsta de 40 de ani energiei pentru Întreţinerea
prezbiacuzie Pierderea treptată a cincilea de viaţă (Merrill şi Verbrugge, 1999). Această afecţiune, prezbiacuzia, este ~Me:n~1 şI.Verb:ugge, 1999). Abilităţile folosite des sunt mai rezistente la efectele funcţiilor vitale.
auzului, corelată cu vârsta, ce se limitată în mod normal la sunetele cu lnăltime mai mare decât cele folosite în vorbire un~atra~l d~cat ce~e folosi te mai puţin; ca urmare, sportivii prezintă o pierdere a
accelereaza după 55 de ani, mai rezistenţei mat redusa decât media (Stones şi Kozma, 1996).
(Kline şi Scialfa, 1996). Pierderea auzului avansează de două ori mai rapid la bărbaţi
ales in ceea ce priveşte sunetele
cu frecvenţa inalte. decât la femei (pearson et al., 1995). În prezent, o creştere a pierderii auzului ce poate fi în general, dexteritatea maouală devine mai puţin eficientă după vârsta de 35 d .
prevenită survine la oamenii cu vârsta între 45 şi 64 de ani ca urmare a expunerii (Vercruyssen, ~997), deşi unii pianişti, precum Vladimir Horowitz, au conlinu:t~
continue sau bruşte la zgomot la serviciu, la concerte zgomotoase, prin intermediul mterpreteze strălucit chiar şi după 80 de ani. Timpul de reacţie simplu (ca la apăsarea
căştilor şi aşa mai departe (Wallhagen, Strawbridge, Cohen şi Kaplan, 1997). Pierderile unui buton l~ ve~e:ca aprinderii ~el1umini) se reduce foarte puţin până în jurul vârstei
de auz datorate zgomotelor din mediu pot fi evitate prin purtarea dispozitivelor de de 50 de am, da! timpul de reac!'e cu alegere (ca la apăsarea unuia din patru butoane
protecţie a auzului, cum ar fi dopurile sau amortizoarele de sunet speciale. n~merotate, când numărul respectiv apare pe ecran) se reduce treptat pe tot parcursul
Sensibilitatea gustativă şi cea olfactivă încep în general să scadă la vârsta mijlocie varstei adulte (Der ŞI Deary, 2006). Când se cere o reacţie vocală şi nu una manuală
(Cain, Reid şi Stevens, 1990; Stevens, Cain, Demarque şi Ruthruff, 1991). Pe măsură ce diferenţele de Ilmp de reacţie în funcţie de vârstă sunt substantial mai mici (SJ Johnso '
ŞI Rybasb, 1993). .. n
mugurii gustativi îşi pierd din sensibilitate şi numărul celulelor olfactive se reduce,
alimentele pot părea mai insipide (Merrill şi Verbrugge, 1999; TroJl, 1985). Femeile tind :- Sarcinile. ce presupun ~ai mul~e variante de reacţie (cum ar fi atingerea unui buton
cand se apnnde un bec ŞI a altul buton când se aude un ton) si abilitătile motorii
.' .
484 Partea a 7-a Vârsta mijlocie
Capitolul 15 Dezvoltarea fizică şi cognitivă la vârsta mijlocie 485
\I
j'
complexe ce implică un număr mare de stimuli, reacţii şi decizii (cum ar fi condusul
maşinii) se reduc mai mult, dar reducerea nu determină neapărat performanţe mai
slabe. În mod tipic, adulţii de vârstă mijlocie sunt şoferi mai buni decât cei mai tineri
(McFarland, Tune şi Welford, 1964), iar dactilografii de 60 de ani sunt la fel de
eficienti ca aceia de 20 de ani (Spirduso şi MacRae, 1990; Salthouse, 1984).
În ~adrul acestor activităţi şi al altora, cunoştinţele bazate pe experienţă pot fi mai
mult decât compensatoare pentru modificările fizice. Muncitorii calificaţi din industrie,
aflati în al patrulea sau al cincilea deceniu de viaţă, sunt deseori mai productivi ca
oricând, în parte fiindcă tind să fie mai conştiincioşi şi mai atenţi. Lucrătorii de vârstă
mijlocie au o probabilitate mai mică decât cei mai tineri de a suferi accidentăti
debilitante la locul de muncă (Salthouse şi Maurer, 1996) - foarte probabil, rezultatul
experienţei şi a judecăţii bune, care cornpensează orice eventuală reducere a coordo-
nării şi a abilităţilor motorii.
Modificări structurale şi sistemice
La vârsta mijlocie, pot deveni observabile unele schimbări ale aspectului fizic. În al
cincilea sau al şaselea deceniu de viaţă, pielea poate deveni mai puţin întinsă şi netedă,
deoarece stratul adipos de sub ea se subţiază, moleculele de colagen sunt mai rigide,
iar fibrele de elastină, mai casante. Părul se poate rări, ca urmare a ritmului de înlo-
cuire mai lent, şi poate încărunţi pe măsură ce producţia de melanină, agentul de
pigmentare, se reduce. Oamenil de vârstă mijlocie tind să se îngraşe, ca urmare a acu-
mulării de grăsime, şi să piardă în înălţime, din cauza micşorării discurilor inter-
vertebrale (Merrill şi Verbrugge, 1999); Whitbourne, 2001).
Densitatea osoasă atinge în mnd normal apogeul în al doilea sau al treilea deceniu de
viată. După aceea, oamenii se confruntă, de regulă, cu o anumită pierdere de masă osoasă,
capacitate vttată Volumul de
de~arece cantitatea de calciu absorbită este mai mare decât cea înlocuită, astfel că oasele
aer ce poate fi inhalat printr-o devin mai subtiri şi mai fragile. Pierderea de masă osoasă se accelerează în deceniul al
inspiraţie profundă şi apoi expirat. cincilea şi al şaselea de viaţă; ea se produce de două ori mai rapid la femei decât la bărbaţi,
ducând uneori la osteoporoză (discutată mai târziu în acest capitol) (Merrill şi Verbrugge,
1999; Whitboume,.2ool) .. F.urnatul.,..consumul de alcoolşi a1imentaţia proastă în anii
anteriori ai vârstei adulte tind să accelereze pierderea de masă osoasă; aceasta poate fI
însă incetinită prin exerciţii aerobice, antrenament de rezistenţă cu greutăţi, aport crescut
de calciu şi vitamina C. Articulaţiile pot deveni mai rigide, ea urmare a solicitărilor
acumulate. Exercitiile care sporesc mia de mobilitate şi întăresc muşchii ce susţin
articulatiile pot îmbunătăti functionarea acestora (Whitbourne, 2001).
O mare parte din adulţii de vârstă mijlocie şi cbiar mai vârstnici prezintă prea
putine deteriorări ale funcţionării organelor sau chiar deloc (Gallagber, 1993). La alţii
însă, inima începe să bată mai lent şi mai neregulat În jurul vârstei de 55 de ani; În jur
de 65 de ani, poate să-şi piardă până la 40% din capacitatea sa aerobică. Pereţii
arteriaJi pot să se Îngroaşe şi să devină mai rigizi. Bolile cardiace ajung să fie mai
frecvente de la sfârşitul deceniului al patrulea sau de la începutul deceniului al cincilea
de viată. Capacitatea vitală - volumul maxim de aer pe care-I pot inspira şi expira
plămânii - poate începe să scadă înjur de 40 de ani şi se poate reduce cu până la 40%
în jurul vârstei de 70 de ani. Terrnoreglarea şi reacţiile imunitare pot începe să
slăbească, iar somnul poate deveni mai superficial (Merrill şi Verbrugge, 1999;
Whitboume,2ool).
Sexualitatea şi funcţionarea reproductivă
Sexualitatea nu este srrict trăsătura distinctivă a tinereţii. Deşi ambele sexe se con-
fruntă cu anumite pierderi in privi.nţa capacităţii reproductive pe la jumătatea vârstei
adulte - femeile nu mai pot avea copii, iar fertilitatea bărbaţilor începe să scadă -
plăcerea sexuală se poate păstra pe toată durata vieţii adulte. (Modificările aparatului
reproductiv masculin şi feminin sunt rezumate în Tabelul 15-1). Chiar şi aşa, mulţi
486 Partea a 7-a Vârsta mijlocie
oameni de vârstă mijlocie sunt preocupaţi de anumite chestiuni ce ţin de sexualitate şi
de funcţionarea reproductivă. Să. le analizăm.
Menopauza şi semnificaţiile sale Menopauza se produce atunci când femeia menopauză Încetarea menstruaţiei
încetează defmitiv să mai aibă ovulaţie şi menstruaţie şi nu mai poate concepe un şi a capacităţii de a avea copii.
copil; în general, se consideră că s-a produs la un an după ultimul ciclu menstrual. În
medie, aceasta se Întâmplă În jurul vârstei de 50-52 de ani (A vis şi Crawford, 2006).
Menopauza nu este un eveniment singular, ci un proces, numit în prezent tranriţie
de menopauză(NIH, 2005; Rossi, 2004). începând de la 35-45 de ani, producţia de
ovule mature la femeie începe să scadă şi ovarele încep să-şi reducă producţia de estro-
gen, hormon feminin. Perioada de trei până la cinci. ani în care are loc această încetinire
a producţiei hormonale şi a ovulaţiei, înainte de menopauză şi în primul an de după, se
numeşte perimenopauză, numită şi climacteriu sau "schimbarea vieţii". în timpul perlmenopauză Perioadă de
câţiva ani in care" femelatrăleşte
periroenopauzei, menstruaţia devine neregulată, mai putinabundentă decât înainte şi Cu
experienţa modificărilor fiziologice
perioade mai lungi între ciclurile menstruale, înainte să înceteze complet (Finch, 2001: ate rnenopauzel; include primul
Whitboume, 200 1). Momentul producerii menopauzei variază mult, însă majoritatea an după incetarea menstruaţiei;
femeilor trăieşte această experienţă între 45 şi 55 de ani (Avis şi Crawford, 2006). numită şi climacteriu.
Atitudini faţă de menopauză La Începutul secolului al XIX-lea, în culturile
occidentale, menopauza era privită ca o boală, incapacitatea ovarelor de a-şi îndeplini
rolul firesc. În prezent, în Statele Unite, cele mai multe femei care au trecut prin
experienţa menopauzei o privesc pozitiv, ca pe un proces firesc (Avis şi Crawford,
2006; Rossi, 2004). Menopauza poate fi considerată drept un semn al trecerii în a doua
jumătate a vieţii adulte - o perioadă a schimbărilor de rol, a unei independenţe şi
dezvoltări personale mai mari.
Simptome şi credinţe false Majoritatea femeilor se confruntă cu unele simptome
în timpul tranziţiei de menopauză, dar unele nu au deloc simptome şi există variaţii.
rasialeletnice. Numeroase simptome atribuire de mulţi menopauzei ar putea să aibă
alte cauze, legate deseori de îmbătrânirea firească (Aviş şi Crawford, 2006; NIH,
2005). Tabelul 15-2 prezintă succint dovezile actuale cu privire la simptomele
declarate ale menopauzei.
Cel mai frecvent declarate sunt bufeurile şi transpiraţiile nocturne, senzaţii subite de
Iierbinţeală ce traversează corpul, datorate modificărilor fluctuante ale secreţiei de
hormoni care influentează centrii cerebrali ai termoreglării. Există dovezi consistente
cum că tranziţia de menopauză este răspunzătoare pentru aceste simptome (NIH, 2005).
Totuşi, unele femei nu le au deloc, iar altele le au aproape zilnic (Avis şi Crawford,
2006; Rossi, 2004).
Capitolol 15 Dezvoltarea fizicâ şi cognitivă la vârsta mijlocie 487
 'Diferente cu/tur aM lrloaul îd c'are· În
BUi~ri,'transPiraţii- noctume. Tna~tea:~~~i: 14-:-51%
Confirmare puternică .,femeile' se coni".tintă'8iJ,irrenopa~Z:â:.
-':,,'

I Uscăciune iJaglna!ă,
Perimenqpauză: 35;-50% .
OuP~,rŢ1~~P?U~:;3~B9%
. inaintea.rŢWr1opauzei,: ~22~
'c.ohtillJ'l8re puternică
;:~~,o~p~i~rpţ:ryt::pgr~aL. -.'deşi ,neplăc~t>al ..~epo~~.u:~e!::.
~a,p~":~~,~i'b(senli~e~t~'i~_I1~~i-~~'~ă~ură~.p'?~'ltivi:Ttltâ:,'~~·,·:Il}enop~~iă•.
~n,spinitii\eri~~tti~~~::
~~~'t~::'f~riWi.\:~cce_~~.::b~f~U~l~, şi ..
şr~t~t~_şţ~ . . ~~"cu .r~_~ej]e_.albe. {'oafe" p~n~":,~că._::i~.::_~?mpar.~ţje·,',cll
act sexual dureros Penmenqpauză: 7.,;39% 'femeile din anumite .culturi se" confruntă-rareori sau niciqrlată'cu "pe~~e,:I~~u frăh-niţllte femei afro::iHn~ric:'ill_~"~e~opa1.!za
După men<?pauză: 17~30%
'Confirmare moderată
atestţ'~iriipttiiTl~','_ '. = ," '.-'! ~'. _ ~jlttd.~ptUn fact9r~es.tres~ol~(Avi~şiţra\~tordiiQ66;
TulbUrări de somn. inaintea, rf:ienopauz,ei: 16-42% '~.':~Îrr cercetarea efectuată de Margaret Lock (1994 )~: mai puţiil'9C'.' <.Sommer et' al.; ,1.?9Q):' Ţotuşi,. în alte studii ..~bmcile~ro~.am,eijcane

I P~uză: 39'47%
ciuIJămenopauiă: 35-00%
l<t% ..dJn,fernţile.
DUdeclarat
[epoueze a cărormensrruatie'
câ.au.avut.bufeuri-In
9ţveI?~' n~reg!Jlată;'
.ultimele-dnuă săptămâni. Iată-de.'
. au, d~la:faJ: bhf~uri-,.niai .frecvente, comp~.ti.y ~u femeild albe'
:.-(.t\.vis'.şi· Erawfo'rd.':.:2006). În studiul national .asupra femeilor,
Tulburări de DISPOZiţie lnaintea·menopauzei: 8-37% Confirmare Hmit~tă
,. .~~ ~%:~ ~!Î~~on~l eş.~t~9n~1
canadian -:şi ~5~ .di~: ~d~~. f)'enieile ;âlbe ,R\l:fosi -d~ acord că menopauza ~ă libertate şi
J (depresie, anxietate, Peririlenopa~ză: 11-21%
După meeopeuză: 6-38%
" '~'. fapt; mai; :euţin 'de 20% din femeile.: japcneze; 'a'Y.usesex:ă ~Irde~D4enţă .(Şoffime~ .ef al., 1999): Totuşi, potrivit unui studiu
iritabilitate) Rezultate rrixte, ir1a.decvate pentru vr:eOdatii tiufeuri~fariide 65% din femeilecanadiene, şi majoritatea-,' ~ comunitar de' jmplcare.cfemeile albe au Q probabilitate 'mai mare
Incon"tinentă urinară Înaa1tea ffienOPauzei: 1D-36%
perimenopşuză: 17..;39% evidenti~ea ~ Jegaturi cauzale. j·~n~l.or: ţar:e: a~~_Sţ:Se~ bufeuri au, declarat uri ~'iSConf<?rt rdi~;~~.de~a ·rtsirnţ{· suferinţă' psihică .în timpul mencpauzei, comparativ
După meoooauză:1~% < s.a~ .'p's~p.ţ~:jedus,.s~l! chiar absent, ~n.plus, ~oat;..ci~,.3.%,d~"!l i.pu'-,cele,din· alte-grupurirasiale/etnice (Bromberger .et al.•.2001}
Nu exiStă date Dovezi irisufiaenle pentru a-separa . fc:;me)IE~)apoţl,e?-ţ~<!y,'~J1ŢI?tcăeu avut ~pif3ţi~'I,IOCturn~. şi,aveiţ1 ~in<' ~~r~t'fi~OriJll~ #.f~.m.<?jlede origine japoncză şi ~hine7..ă au
Perturbăriccgnitive
>(de~~IU,- uît~re~
, __ o ~ ':/.
efedele'îmbătrânlrii de efeCt8te . . .: o~ prqbabiJii~te, nJ?lf.m~j mică .de a sufe~ _de'jn~ml:Ue, i:tep~!e..., ,.A~~~~rat s~e ţf)ai·.p~te~!Ce 'sentimente negative faţ~ d~!"e~pa~
. menopaţJZei '. . '.. '., . 'irJt~hilltâte sau lipSii' de' energie, comparativ <'cu~fefnei)e 9ccidehdâ~ ~~ icpnu:ar, cO,nsţB.tăril~r privi~d femeile japoneze d~ Jap?nîa {Avis şi
Simptome somatice ' Nue~tădat~
Nu se SvidenVBÎ:ă.niclo asociere cu "(L<Xk Y994)./:' <' ·.·'<""<Cra~ord,2006;So.illneret'al., 1999). ..,.' . ,
:: -:"Iou(eri,:de 'spate,
starea de menopauză '. îll'.~~pon,i~,.:'m~no?~u~
nu este privită:.Cf·'9,:afecţţ~~:nied~~aI*;·,· :~;Evidc::,nt·~.sun~:.ne:fe~are'noi cercetări. T()tuşi,.:a~te. .. rezultate
~,,:.',~obo,S,eaIă; .rigiditate:,.
~, . _c ' • '.'
, , .e~~tr~aţiţi 'are o ,se~nifi~~,e mplt ~,;~ll ,.~.~,,~,,'p~?~ Ji.,:~,~:.:~~e.r~m~nt ,~iQlo&jc uni.:~ersal. ·c~, menopauza, .
. :':şa~ :~::jtjtere.
~iculară) ~,u"~~:~Vid'~i'-ţl~~:~~i~lo·'asodere·du
~ .mai ":ap?opiat)e~m~1J ~'.:~:.iruţgiştrea,*,~" v~.'Hţi"cy,lt~l:!!1emajore, ceea :,c~,aflţl!1~.'încă o, dată
. :" D~,sf\,J'ncţi\ ~x.uale "starea.de nienq.JauZâ . -,Ci:;';% ~~eO~dliCOIisid'iabil~f î~~~~~~~:i:6m;lbJKcup.;ij,i!"pOnan!a ?eR"tfuil°~ ~sculturale. '
-.:'.hifo6p.iu~ (Lcck, .l~. ~998)-.De .~m~n~, nu ţxis!~:un 'c~v~t -: ..'
jap?I.1ez:_~wrie,pentit(' ,~bufeu"; chiar .dacă' .limba jllp'oneiă·~ ..facţ", '

:::~~;:~[t~~r~s~~._
., ."Diime(o~e·dif~reote"sub.tile.între stările ..corpului. Şi'îmbă~

Nu s-a constatat că nivelul de estrogen în scădere ar afecta do~nţa sexuală a

femeilor (Asociaţia Medicilor Americani, 1998; NIH, 2005).- T<>!UŞI,pentru ~nel~
··.;:i~~~~~~b~~~!e(~
"'jiloeSfrogetii, ...coIţlPuşL·~iinilan cu' estrogehul,"femeile japoneze
femei, actul sexual este dureros, din cauza subţierii ţes~tu:uor vaginale ŞI a lubrifien~ '~~u .triiesc'~J(peoenta".simptomelor dale de scăderea', dramatieă-a
insuficiente (NlH, 2005). Gelurile hidrosolubile pot preîntampma sau ameliora aceasta ~.ijiyei.~liiţd~:~trOge~::
,,' .. ' ','.,' :
. :' faţă 'de menopauză variazăfoarte ~uJt de la Q; .
pmblernă (King, 1996; WilIiams, 1995).. . .• . ti'runeie~'cultliti, cum ar fi ceaa indienilor papago
hitabilitatea nervozitatea, încordarea ŞI depnmarea sporesc la femeile de vv~ta S(rA~',ffieri'op'auza pare' a fi practic ignorati. în,'altele;
menopauzei, în~ă cercetările nu evidenţiază ,0 legătură cl8.1~ între aceste tulb~ ŞI . 'şi din-AsiadeSud-est.reste.un eye'nifi:1eht
schimbarea biologică fireasca (Lachman, 2004, NlH, Şi"li~t.ea)o~,lie mişcare C(~,,~UP~
2005; Whitboume, 2001), În această perioadă, multe t~bu~rilc l~g~te de ',mensO;u~tie ,şLferL~litate '.
femei trec prin schimbări stresante în ceea ce priveşte
rolurile, relaţiile şi responsabilităţile, şi aceste schimbări
pk,N~4)
at~.le;/9n~~;,. ..·.', national
u~·studiu " .' ~~~~~·~~~~··~··:~~,Jt'~~;·)·,~·
.~h~~:~~l~a.~ p~oxalc, F~rneil,?,
ar putea să le influenţeze starea psihică (Avis, 1999;
Lachman, 2004; NIH, 2005; Rossi, 2004).
în ansamblu, cercetările sugerează că unele din pre-
supusele simptome ale sindromului menopauzei.ar p~t:"
fi corelate cu alte schimbări fireşti din procesul unbătra-
Tratamentul simptomelor menopauzei Administrarea de estrogen artificial pe
nirii şi nu cu menopauza propriu-zisă (NlH, 2005). Ele
termen scurt şi în doze mici este calea cea mai eficace de atenuare a bufeurilor, dar
ar putea, de asemenea, s~ re~ecte .concep~e societăt:
prezintă riscuri serioase, după cum vom vedea mai târziu în acest capitol (Avis şi
cu privire la femel ŞI la IlUba~.(Caseta 15-1) .:
Crawford, 2006; NIH, 2005). Au fost încercate diferite tratamente nehormonale.
culturile în care femeile privesc poZItIVmenopauza ŞIIn
Studiile au oferit unele dovezi ale eficacităţii anumitor medicamente antidepresive,
cele în care femeile mai vârstnice dobândesc putere
precum şi a clonidinei, medicament antihipertensiv, şi a gabapentinului, medicament
socială, religioasă ori politică după menopauză există
anticonvulsiv, în tratarea bufeurilor la femei cu simptome acute, însă efectele adverse
foarte puţine probleme asociate cu acest eveniment fues.c
şi costul ridicat le-ar putea limita utilitatea în cazul majorităţii femeilor (Nelson et al.,
(Aldwin şi Levenson, 2001; Avis, 1999). Totuşi, mo~-
2006). Unele femei au făcut apel la terapii alternative, cum ar fi remediile din plante,
ficările fizice în privinţa densităţii osoase şi a funcţionă-
sunătoarea, vitamina E, planta Cimicifuga racemosa şi alte preparate naturiste sau
•.Menopause the Muslcal". o celebrare tlară (J femeilor c{/.~e.traversează w rii inimii după menopauză pot afecta sănătatea femeilor,
"schimbarea", e.xI!mplijică perfect asitudinea multor femel comemporane faţă din plante, precum şi terapiile psihosomatice, cele energetice şi medicina alternativă
după cum vom vedea ulterior în acest capiiol.
de acest evenimem biologic firesc.

Capitolul 15 Dezvottarea fizică şi cognitivă la vârsta mijlocie 489

488 Partea a 7-a Vârsta mijcicie

(
)
 orientală, dar niciunele nu s-au dovedit eficace (Avis şi Crawford, 2006; Nedrow el
al., 2006; Newton et al., 2006; Nlli, 2005). Totuşi, cele mai multe studii au fost
restrânse sau prost concepure. Există, de asemenea, un efect placebo: femeile din
grupurile de control, cărora nu li se administrează tratamentul testat, înregistrează
ameliorări de peste 30% (Nlli, 2005).
Modificări ale funcţionării sexuale la bărbaţi Pentru bărbaţi, nu există o
experienţă comparabilă cu menopauza. La ei nu se produce o scădere bruscă a pro-
ductiei de hormoni la vârsta mijlocie, cum se întâmplă cu femeile, şi pot continua să
se r~producă până la o vârstă înaintată. Totuşi, bărbaţii par să aibă un ceas biologic.
Nivelul de testosteron scade lent după deceniul al treilea de viaţă - cu circa 1% pe
an, cu variatii individuale mari (Astbana et al., 2004; Pinch, 200 1; Lewis, Legata şi
Fisch, 2006; Whitboume, 2001). Numărul de spermatozoizi scade cu vârsta, făcând
concepţia mai puţin probabilă. Calitatea genetică a spermatozoizilor scade şi ea; după
cum am arătat în capitolul 3, vârsta înaintată a tatălui poate fi o cauză a defectelor
con genitale şi a altor afecţiuni indezirabile (Lewis er al., 2006).
Scăderea nivelului de testosteron a fost asociată cu o reducere a densităţii osoase
şi a masei musculare (Asthana et al., 2004), precum şi cu reducerea energiei, a apeti-
tului sexual, cu excesul ponderal, instabilitatea emoţională şi dispoziţia depresivă.
Nivelul scăzut de testosteron a fost corelat şi cu diabetul şi bolile cardiovasculare şi
poate duce la creşterea mortalităţii (Lewis et al., 2006).
Reducerea nivelului de testosteron nu Înseamnă neapărat sfârşitul activităţii
sexuale. Totuşi, unii bărbaţi de vârstă mijlocie şi mai vârstnici se confruntă cu
disfuncţia erectilă (numită popular impotenţă): incapacitatea persistentă de a obţine
disfuncţie erectilă lncapacitatea
sau de a păstra o erecţie suficientă pentru o performanţă sexuală satisfăcătoare. Se esti-
bărbatului de a obtine sau de
a păstra o erectie suficientă mează că 39% din bărbatii de 40 de ani şi 67% din bărbatii de 70 de ani se confruntă
pentru o performanţă sexuală
cu disfuncţia erectilă, cei puţin câteodată (Feldman, Goldstein, Hatzichristou, Krane
satisfăcătoare.
şi McKinlay, 1994; Goldstein et al., 1998). Diabetul, hipertensiunea, colesterolul
mare, insuficienţa renală, depresia, bolile neurologice şi numeroase boli cronice sunt
asociate cu disfunctia erectilă. Alcoolul, droguri le, fumatul, tehnicile sexuale proaste,
lipsa de cunoştinţe: relaţiile nesatisfăcătoare, anxietatea şi stresul pot fi factori contri-
butivi (Lewis et al., 2006; Utiger, 1998).
Sildenafilul (Viagra) şi alte preparate similare pe bază de testosteron au fost
declarate sigure şi eficace (Goldstein et al., 1998; Nurnberg et al., 2003; Utiger, 1998)
şi utilizarea lor a proliferat. Totuşi, nu ar trebui să fie prescrise rară discriminare, ci
doar bărbatilor cu deficientă de testosteron cunoscută (Lewis et al., 2006; Whitbourne,
2001). Da~ă nu există nici~ problemă fizică vizibilă, psihoterapia sau terapia sexuală
(cu sprijinul şi implicarea partenerei) poate fi de ajutor (NIH, 1992).
Activitatea sexuală Ideile false despre sexualitatea la vârsta mijlocie - de exem-
plu, ideea că sexul satisfăcător se încheie la menopauză - au devenit uneori profeţii
care se împlinesc în virtutea faptului că au fost făcute. în prezent, progresele în
materie de îngrijiri medicale şi atitudinile mai liberale faţă de sex îi fac pe oameni să
fie mai conştienţi de faptul că sexul poate fi o parte vitală a vieţii în aceşti ani şi chiar
mai târziu.
Frecvenţa activităţii sexuale şi mulţumirea faţă de viaţa sexuală tind Într-adevăr să
,i se reducă treptat în al patrulea şi al cincilea deceniu de viaţă. în studiul MIDUS,
r 61 % din femeile căsătorite sau implicate într-o relaţie de coabitare, aflate înaintea
J menopauzei au declarat că fac sex o dată pe săptămână sau mai des, dar numai 41 %
din cele aflate după menopauză au declarat acelaşi lucru. Această reducere avea
legătură nu cu menopauza, ci cu vârsta şi condiţia fizică (Rossi, 2004). între posibilele
cauze fizice se numără bolile cronice, intervenţiile chirurgicale, medicaţia şi excesul
de alimente sau alcool. însă, deseori, reducerea frecvenţei are cauze de altă factură
decât cea fizică: monotonia din relaţie, preocuparea faţă de afacerea proprie sau grijile
490 Partea a 7-a Vârsta mipocie
financiare, oboseala psihică sau fizică, depresia, neincluderea sexului în capul listei de
priorităţi, frica de a nu avea erecţie sau incapacitatea de a o avea, ori lipsa partenerului
(King, 19%; Masters şi Johnson, 1966; Weg, 1989). Tratarea acestor cauze poate
aduce o vitalitate reînnoită în viaţa sexuală a cuplului.
Sănătatea fizică şi psihică
Cei mai mulţi americani de vârstă mijlocie, la fel ca oamenii de vârstă mijlocie din alte
ţări industrializate, sunt sănătoşi (Lachrnan, 2004). Exceptând 12% din cei cu vârsta
între 45 şi 54 de ani şi 18% din cei cu vârsta între 55 şi 64 de ani, toţi ceilalţi consideră
că au o sănătate excelentă. Doar 12,5% din cei între 45 şi 54 de ani şi 20% din cei între
55 şi 64 de ani suferă limitări de activitate din cauza afecţiunilor cronice (în principal,
artrită şi boli circulatorii), a căror incidenţă creşte cu vârsta (NCHS, 2006; Schiller şi
Bemadel,2004).
Totuşi, generaţia "baby boorn" ar putea să fie mai puţin sănătoasă decât cele
anterioare. într-o comparaţie a trei coborte - cei născuţi În perioada 1936-1941 (cu
vârsta între 71 şi 66 de ani), în perioada 1942-1947 (cu vârsta între 65 şi 60 de ani) şi
respectiv în perioada 1948-1953 (cu vârsta Între 59 şi 54 de ani) - cele două cohorte
mai tinere au avut o probabilitate mai mică decât cohorta cea mai vârstnică de a afirma
că se bucură de sănătate excelentă sau foarte bună Între 51 şi 56 de ani. De asemenea,
cohorta cea mai tânără a declarat mai multă durere, afectiuni cronice dificultăti de
deplasare şi probleme psihiatrice decât cei care avuseseră aceeaşi vfu'stă cu J:2 ani
Înainte (Soldo, Mitchell şi McCabe, 2007). în plus, locuitorii Statelor Unite, indiferent
de statutul socio-economic, sunt mai puţin sănătoşi decât omologii lor din Anglia, spre
sfârşitul vârstei mijlocii (Banks, Mannot, Oldfield şi Smith, 2006).
Tendinţe privind sănătatea la vârsta mijlocie
în ciuda sănătăţii în general bune, în anii de la jumătatea vieţii, mulţi oameni, şi mai
ales cei cu SSE scăzut, se confruntă cu tot mai multe probleme de sănătate (Lachrnan,
2004) sau sunt îngrijoraţi de semnele unui posibil declin. Ar putea să aibă mai puţină
energie decât în tinereţe şi este probabil să se confrunte cu dureri şi oboseală
ocazionale sau cronice. Le vine greu să stea treji până târziu. Au o probabilitate mai
mare de a face anumite boli, cum ar fihipertensiunea şi diaberul, şi au nevoie de mai
mult timp pentru a-şi reveni după boală sau după un efort extrem (Merrill şi Verbrugge,
1999; Siegler, 1997).
Hipertensiunea (tensiune arteria1ă crescută cronic) este un motiv de îngrijorare tot hipertensiune Tensiune arterlală
mai important începând de la jumătatea vieţii, ca factor de risc pentru boli crescetă cronic.
cardiovasculare şi renale. în Statele Unite, incidenţa hipertensiunii a crescut cu 30%
în ultimul deceniu, atingând un nivel record (Fields et al., 2004); în prezent, afectează
aproape 30% din adulţi şi incidenta este în creştere (NCHS, 2006). Oamenii care
consumă mai multe proteine vegetale tind să aibă tensiune arterială mai mică (Eli ion
et al., 2006). Nerăbdarea şi ostilitatea cresc pe termen lung riscul de aparitie a
hipertensiunii (Yan et al., 2003). Hipertensiunea poate fi controlată prin verifi~ea
regulată a tensiunii arteriale, o alimentaţie cu aport scăzut de sare şi medicaţie; dar
numai 73,5% din adulţii de vârstă mijlocie cu hipertensiune sunt constienti că au
această afecţiune, doar 61 % se află sub tratament şi la doar 40,5% din ei, af~tiunea
se află sub control (Glover et al., 2005). .
Hipertensiunea este cu 60% mai răspândită în Europa decât În Statele Unite şi
Canada (W olf- Maier et al., 2003). Se aşteaptă ca procentul persoanelor cu hipertensiune
la nivel mondial să crească de la 25% la 33% până în 2025, ducând la o epidemie
anticipată de boli cardiovasculare, care sunt deja răspunzătoare pentru 30% din toate
decesele din întreaga lume (Keamey et al., 2(05).
Capttolul 15 Dezvoltarea fizică şi cognitivă la vârsta mijlocie 491

diabet Boală in care organismul
nu produce sau nu foloseşte
corespunzător tnsullnă, un hormon
ce transformă zaharurile. amidonul
şi alte alimente in energia necesară
vieţii de zi cu zi.
492 Partea a 7-a Vârsta mijlocie
în Statele Unite, cancerul a înlocuit bolile cardiace ca principală cauză a decesului
între 45 şi 64 de ani (Heron şi SInith, 2(07). în ansamblu, rata deceselor s-a redus puter-
nic faţă de anii 1970 pentru oamenii din acest interval de vârstă, în mare măsură ca
urmare a îmbunătăţirii tratamentelor pentru pacienţii cu infarct (Hoyert, Arias, Smith,
Murphy şi Kochanek, 2001; Rosamond et al., 1998). Durerile toracice sunt simptomul
ce! mai frecvent întâlnit al infarctului la bărbaţi şi femei deopotrivă, dar femeile pot
avea şi alte simptome, cum ar fi durerea de spate şi de maxilar, greata şi voma, indi-
gestia, dificultăţile de respiraţie sau palpitaţiile (Patel, Rosengren şi Ekman, 2004).
Incidenta diabetului s-a dublat în anii 1990 (Weinstein et al., 2004), făcând ca
această bo~ă să fie a patra în rândul principalelor cauze de deces la vârsta mijlocie
(NCHS, 2006). Tipul mai des întâlnit, diabetul cu debut la vârsta adultă (tipul IT),
apare, de obicei, după 30 de ani şi devine mai răspândit cu vârsta. Spre deosebire de
diabetul cu debut juvenil (tipul 1) sau insulino-dependent, în cazul căruia nivelul
glicemiei creşte deoarece organismul nu produce destulă insulină, în diabetul cu debut
la vârsta adultă, nivelul glucozei din sânge creşte deoarece celulele îşi pierd capacitatea
de a folosi insulina produsă de organism. Ca urmare, organismul poate încerca să
compenseze producând prea multă insulină. Deseori, bolnavii de diabet cu debut la
vârsta adultă nu-şi dau seama că au boala decât atunci când fac complicaţii grave, cum
ar-fi b~We cardiace, A VC, orbirea, bolile renale sau pierderea membrelor (Asociaţia
Americană de Diabet, 1992).
Influenţe comportamentale asupra sănătăţii
La fel ca la începutul vârstei adulte, alimentaţia, fumatul, consumul de alcool şi
droguri şi activitatea fizică continuă să influenţeze sănătatea la vârsta mijlocie
(Lacbman, 2004) şi mai târziu. Oamenii care nu fumează, fac exerciţii fizice cu
regularitate, beau alcool doar cu moderaţie şi consumă fructe şi legume din belşug au
un risc de patru ori mai mic de mortalitate la vârsta mijlocie şi la bătrâneţe-
echivalentul unei diferente de 14 ani - decât oamenii care nu urmează aceste conduite
(Kbawet al., 2(08). De fapt, nu numai că trăiesc mai mult, ci au şi perioade mai scurte
de dizabilitate la sfârşitul vieţii (Vita; Terry, Hubert şi Fries, 1998). Bărbaţii şi femeile
de vârstă mijlocie care renunţă la fumat îşi reduc riscul de boli cardiace şi A VC (AHA,
1995; Kawachi et al., 1993; Stamler et al., 1993; Wannamethee, Shaper, Whincup şi
Walker, 1995). Obezitatea, lipsa exerciţiilor fizice şi comportamentele sedentare, cum
ar fi uitatul la televizor, sunt asociate cu un risc crescut de diabet (Hu, Li, Colditz,
Willett şi Manson, 2003; Weinstein et al., 2004).
.:Excesul ponderal la vârsta mijlocie sporeşte riscul de probleme de sânătateşi deces,
chiar şi la oamenii sănătoşi (Yan et al., 2006) şi care n-au fumat niciodată (Adarns et
al., 20(6). într-un studiu prospectivcu durata de 12 ani pe 1 213929 de adulţi coreeni
cu vârsta între 30 şi 95 de ani, cei care erau fie supraponderali, fie subponderali au avut
o rată a decesului mai mare decât cei cu greutate normală (Jee et al., 20(6). Chiar şi o
mică modificare a greutăţii poate avea o contribuţie mare (Byers, 20(6).
Activitatea fizică la jumătatea vieţii poate creşte şansele păstrării mobilităţii la
bătrânete (patel et al., 2006). Ea ajută, de asemenea, la combatereamortalităţii.
rândul unui eşantion reprezentativ la nivel naţional, alcătuit din 9 824 de adulţi ameri-
cani cu vârsta între 51 şi 61 de ani în 1992, cei care practicau regulate exerciţii fizice,
moderate sau intense, aveau un risc cu circa 35% mai mic de a muri în următorii cinci
In
ani decât cei cu stil de viată sedentar. Cei cu factori de risc pentru boli cardiovasculare,
cum ar fi fumatul, diabetui, hipertensiunea şi antecedente de boală arterială coronariană
aveau cele mai mari beneficii de pe urma activităţii fizice (Richardson, Kriska,
Lantz şi Hayward, 2004). Chiar şi numai 72 de minute de exerciţii fizice săptămânal
pot îmbunătăţi substanţial forma fizică a femeilor anterior sedentare (Churcb, Eamest,
Skinner şiBlair, 2007).
Influentele indirecte cum ar fi statutul socio-economic, rasa/emia şi genul, continuă
să influenţeze şi ele sănătatea, La fel şi relaţiile sociale (Ryff, Singer şi Parmersheim,
-
2(04). Un alt factor important îl consutuie stresul, ale cărui efecte cumulative
asupra sănătăţii fizice şi psihice încep adesea să apară la vârsta mijlocie (Aldwin şi
Levenson, 2(01).
Statutul socio-economic şi sănătatea
Inegalităţile sociale continuă să afecteze sănătatea la vârsta mijlocie (Marmot şi
t
Fuhrer, 2004). Oamenii cu statut socio-economic inferior tind să aibă o sănătate mai
şubredă, speranţă de viaţă mai mică, mai multe limitări ale activităţii din cauza bolilor
cronice, o stare de bine mai redusă şi acces mai puţin la îngrijiri medicale decât I
J,
oamenii cu SSE superior (Spiro, 2001). În studiul MIDUS, SSE inferior a fost corelat
cu starea de sănătate autodeclarată, cu excesul ponderal şi cu starea de bine psihic
(Marmot şi Fubrer, 2004). Un studiu de urmărire pe 2 606 pacienţi cu AVC a arătat I
că SSE influenţează probabilitatea decesului, indiferent de gravitatea AVC (Arrich,
Lalouschek şi Miillner, 2(05).
Motivele legăturii dintre SSE şi sănătate pot fi, în parte, psihosociale. Oamenii cu
SSE inferior tind să aibă mai multe emoţii şi gânduri negative şi să trăiască în medii
i
mai stresante (Gallo şi Matthews, 2003). Oamenii cu SSE superior tind să aibă un simţ
mai putemic al controlului asupra a ceea ce se întâmplă cu ei pe măsură ce îmbătrânesc;
ei tind să aleagă un stil de viaţă mai sănătos şi să ceară îngrijiri medicale şi sprijin social
atunci când au nevoie (Lachrnan şi Firth, 2004; Marmot şi Fuhrer, 2004; Whitboume,
J
2(01). Totuşi, există mari diferenţe individuale în rândul oamenilor cu SSE inferior.
Intre influenţele protectoare se numără calitatea relaţiilor sociale şi gradul de implicare
religioasă începând din copilărie (Ryff, Singer şi Palmersheim, 2(04).
Aşa cum aminteam în capitolul 13, multor oameni săraci le lipseşte asigurarea
medicală. Într-un studiu prospectiv la nivel naţional, efectuat pe 7 577 de adulţi cu
J
vârsta între 51 şi 61 de ani în 1992, cei fără asigurare medicală aveau O probabilitate
cu 63% mai mare de a suferi un declin al sănătăţii în următorii opt ani şi o probabilitate
J
cu 23% mai mare de apariţie a problemelor la mers sau la urcarea.scărilorIâaker,
Sudano, Albert, Borawski şi Dor, 2001).
Rasa/etnia şi sănătatea
Inegalităţile etnice în privinţa sănătăţii s-au redus în Statele Unite faţă de 1990, dar
continuă să existe diferenţe substanţiale (Bach et al., 2002; Keppel, Pearcy şi Wagener,
2002). La fel ca la începutul vârstei adulte, rata generală a decesului la vârsta de mijloc
1
este mai ridicată la afro-arnericani decât la albi, hispanici, asiatici şi amerindieni
(Kochanek el. al., 2004).
Hipertensiunea este cu 50% mai răspândită la afro-americani decât la americanii
albi. In perioada 1999-2002, 40,5% din americanii de culoare non-hispanici aveau
hipertensiune, faţă de cei 27,4% albi non-hispanici şi cei 25,1% americani de origine
mexicană. Pe de altă parte, americanii de origine mexicană au o probabilitate mai mică
de a-şi ţine tensiunea arterială sub control (Glover et al., 2005)_ Persoanele de culoare
non-hispanice au o probabilitate mai mare decât cele albe non-hispanice de a fi obeze
şi de a avea probleme cardiovasculare şi o probabilitate mai mică de a participa regulat
la activităţi fizice moderate (Lavie, Kuruvanka, Milani, Prasad şi Ventura, 2004;
J
Biroul pentro sănătatea minorităţilor, Centrul pentru controlul bolilor, 2(05).
Cel mai important factor subiacent implicat în problemele de sânătate ale afro-ame-
ricanilor este, probabil, sărăcia, care este corelată cu alimentaţia proastă, cu situaţia
locativă sub nivelul standard şi cu accesul redus la îngrijiri medicale (Otten, Teutsch,
Williamson şi Marks, 1990; Smedley şi Smedley, 2005). Chiar şi aşa, sărăcia nu poate
1
fi singura explicaţie, deoarece rata decesului la americanii hispanici de vârstă mijlocie,
care sunt şi ei disproporţionat de săraci, este mai mică decât cea a americanilor albi
(Kochanek, 2004).
Capitolul 15 Dezvoltarea fizică şi cognitivă la vârsta mijlocie 493
1
 )
1

II
':1
i în rândul americanilor de origine hispanică, la fel ca în rândul afro-americanilor,
I există într-adevăr o incidenţă disproporţionat de mare de AVC, boli hepatice, diabet,
·'1 infectie cu HIV omucidere si cancer de col uterin şi de stomac (Biroul pentru sănă-

(
l i
!
tatea rninorităţilor, Centrul pentru controlul bolilor, 2005). Aceştia au o probabilitate
mai mică decât albii non-hispanici de a avea asigurare medicală şi o sursă de îngrijiri
medicale regulate. De asemenea, este mai puţin probabil să facă teste de rutină pentru

, colesterol şi pentru cancer mamar, de col uterin, colorectal sau să se vaccineze împo-
triva gripei şi a pneumoniei (Balluz, Okoro şi Strine, 2004).

, II Cercetările asupra genomului uman au decelat variaţii distinctive ale codului ADN
la oamenii de origine europeană, africană şi chineză (Hinds et al., 2005). Aceste
variaţii sunt corelate cu predispoziţia la anumite boli, de la cancer la obezitate, Aceste
cercetări ar putea, în ultimă instanţă, să deschidă calea spre tratamente sau măsuri
preventive ţintite.

Genul şi sănătatea
Care sunt mai sănătoşi, bărbaţii sau femeile? ştim că femeile au o speranţă de viaţă mai
mare decât bărbaţii şi rate mai mici ale decesului pe tot parcursul vieţii (Miniăo, Heron,
Murphy şi Kochanek, 2007; vezi capitolul 17). Longevitatea mai mare a femeilor a fost
atribuită protecţiei genetice oferite de al doilea cromozom X (pe care bărbaţii nu-l au)
şi, înainte de menopauză, efectelor benefice ale estrogenului, hormon feminin, mai ales
asupra sănătăţii cardiovasculare (Rodin şi Ickovics, 1990; USDHHS, 1992). însă
factorii psihosociali şi culturali, cum ar fi înclinaţia mai mare
spre risc a bărbaţilor, ar putea să joace şi ei un rol (Liebman,
1995; Schardt, 1995).
În ciuda faptului că trăiesc mai mult, femeile au o proba-
bilitate mai mare decât bărbatii de a declara că. au sănătate
relativ bună sau şubredă şi merg la medic, la policlinici sau la
urgenţe mai des. Bărbaţii au o probabilitate mai mică de a
cere ajutor specializat pentru probleme de sănătate, însă au
. spitalizări mai îndelungate, iar problemele lor de sănătate au.
o probabilitate mai mare să fie cronice şi cu potenţial letal
(Addis şi Mahalik, 2003; Kroenke şi Spitzer, 1998; NC;HS,
2004; Rodin şi Ickovics, 1990). Potrivit studiului MIDUS,
femeile de vârstă mijlocie tind să declare mai multe simptome
concrete şi afecţiuni cronice, iar bărbaţii au mai, multe şanse
să declare probleme cu alcoolul sau drogurile (Cleary,
Zaborski şi Ayanian, 2(04).
Tendinta mai mare a femeilor de a cere îngrijiri medicale
nu înseam'nă neapărat că au sănătatea mai proastă decât
bărbatii, nici că-şi închipuie boli sau că sunt preocupate de
boală: S-ar putea să fie pur şi simplu mai conştiente de chestiu-
nile de sănătate. Femeile dedică mai multe eforturi păstrării
sănătăţii (Cleary, Zaborski şi Ayanian, 2004). Bărbaţii ar
putea să considere că recunoaşterea bolii nu este un lucru
masculin şi că a cere ajutorul presupune o pierdere a contro-
lului (Addis şi Mahalik, 2003). Svar putea foarte bine ca
îngrijirea mai bună pe care şi-a acordă femeile să le ajute să
i
}
trăiască mai mult decât bărbaţii.
Conştientizarea publică a problemelor de sănătate ale băr-
baţilor a sporit. Disponibilitatea tratamentelor pentru impo-
tentă si a testelor de triai pentru cancer de prostată aduce mai
Longevinuea mai mare a femeilor a fost alribuită protecţiei genetice muiti bărbati în cabinetei; medicilor. Într-un studiu prospectiv
oferite de al doilea cromozom X (pe care bărbaţii nu-l au) şi, înainte de
de cohortă cu durata de 40 de ani, pe 5 820 de bărbaţi ame-
menopeuză, efectelor benefice ale estrogenului, hormon sesual feminin,
mai ales asupra sănătăţii caraiovasctdore. ricani de origine japoneză, de vârstă mijlocie, din Honolulu,
42% au depăşit vârsta de 85 de ani. Forţa bună a strânsorii mâinii, împreună cu
evitarea excesului pondera\, a fumatului, a hipertensiunii şi a glicemiei ridicate (care
poate duce la diabet) au sporit şansele de viaţă lungă şi sănătoasă.
Între timp, cum stilul de viaţă al femeilor a devenit mai asemănător cu cel al
bărbaţilor, la fel s-a întărnplat - În unele privinţe - şi cu tiparele lor de sănătate. în
prezent, mai puţini oameni de ambele sexe mor de cancer pulmonar (Espey et al.,
2007). Diferenţa dintre genuri în ceea ce priveşte decesul în urma bolilor cardiace s-a
inversat, poate, în parte, ca urmare a reducerii mai consistente a fumatului la bărbati
şi a tendinţei mai mari a femeilor spre exces ponderal şi stil de viaţă sedentar. Această
tendinţă poate explica de ce diferenţa dintre speranţa de viaţă a femeilor şi cea a
bărbaţilor a scăzut de la 7,6 ani în 1970 la 5,2 ani în 2005, potrivit datelor preliminare
(Kung, Hoyert, Xu şi Murphy, 1007; Kochanek et al., 2004; NCHS, 2004).
După menopauză, femeile sunt supuse unui risc crescut, mai ales În ceea ce priveşte
osteoporoza, cancerul de sân şi bolile cardiace. Având O durată de viată crescută, femeile
din numeroase ţări dezvoltate se pot aştepta acum să-şi trăiască jumătate din viaţa adultă
după menopauză. Ca urmare, problemele de sănătate ale femeilor beneficiază de o
atenţie sporită În acest moment al vieţii (Barrett-Connor et. AI., 2002).
Pierderea de masă osoasă =;Ii osteoporcza La femei, pierderea de masă
osoasă se accelerează rapid În primii 5-10 ani după menopauză, când nivelul de
estrogen, care ajută la absorbtia calciului, scade mult. Pierderea extremă de masă
osoasă poate duce la osteoporoză ("oase paroase"), afecţiune 1n care oasele devin oetecpcroză Afecţiune in care
subţiri şi casante, ca urmare a pierderii de calciu. între semnele obişnuite ale osteo- oasele devin subţiri şi casante, ca
urmare a pierderii rapide de calciu.
porozei se numără scăderea pronunţată a înălţimii şi o postură cocoşată, rezultată în
urma comprirnării şi colapsulu.i coloanei vertebrale slăbite. Într-un studiu naţional de
observaţie pe 200 160 de femei trecute de menopauză, aproape jumătate aveau o
densitate scăzută a mineralelor la nivel osos, anterior nedetectată, şi 7% din ele aveau
osteoporoză (Siris et al. 2001). Osteoporoza este o cauză majoră a fracturilor la
bătrâneţe şi poate afecta foarte mult calitatea vieţii şi chiar supravieţuirea (Comisia
NTH de dezvoltare consensuală privind prevenirea, diagnosticarea şi tratamentul
osteoporozei, 2001; N1H, 2003; Siris et al., 2001).
Aproape 3 din 4 cazuri de osteoporoză apar la femeile albe, cel mai des la cele cu
piele deschisă la culoare, statură mică, greutate şi IMC scăzute şi antecedente familiale
de osteoporoză, şi la cele cărora le-au fost extirpate chirurgical ovarele înainte de
menopauză (NIA, 1993; Comisia NIH de dezvoltare consensuală, 200 1; "Should You
Take", 1994; Siris et al., 2001). Între alţi factori de risc, în afară de vârstă, se numără
fumatul şi lipsa exerciţiilor fizice (Siris et al., 2001; Tabelul 15-3). Predispoziţia la
osteoporoză pare să aibă bază genetică, aşa că măsurarea densitătii osoase este o
precauţie deosebit de înţeleaptă În cazul femeilor cu rude afectateG'rockop, 1998;

494 Partea a 7-a Vârsta mijlocie Capitolul 15 Dezvoltarea fizică şi cognitivă la vârsta mijlocie 495
 "
~~i
,':
:"
:~-'
;!'
I
i'
i
It
I
Uitterlinden et al., 1998), Totuşi, obişnuintele care ţin de stilul de viaţă bun au O
influentă semnificativă
dezvolt.re consensuală,' 200
mai ales dacă sunt formate de timpuriu (Comisia Nlli de
n
Chiar dacă pierderea de masă osoasă a inceput, ea poate fi încetinită şi chiar oprită
prin alimentaţia adecvată, exerciţii cu greutăţi şi evitarea fumatului (Barrett-Connor et
al., 2002; Eastell, 1998), Antrenamentul intensiv de forţă şi antrenamentul de rezis-
tentă s-au dovedit deosebit de eficace (Layneşi Nelson, 1999; Nelson et al" 1994),
Fe~eile peste 40 de ani ar trebui să aibăun aport. alimenrn: .zilnic de calciu de
I 000-1 500 miligrame, împreună cu doza zilnică recomandata de vitamma D, care
ajută organismul să absoarbă calciul (NIA, 1993), Studiile.au arătat că suplimentele de
calciu şi vitamina D îmbunătăţesc densitatea osoasă (Jackson et al., 2006),
S-a constatat că alendronatul (Fosamax) şi risedronatul (Actonel) reduc fracturile
de şold (Black et al" 2007), Ralixofenul, care face parte dintr-un nou grup de estrogeni
artificiali, pare să influenţeze favorabil densitatea osoasă şi, posibil, nivelul coleste-
rolului si să reducă riscul de cancer mamar genetic (Barrett-Connor el al" 2002),
O perfuz;e anuală intravenoasă cu acid zoledronic poate reduce riscul de fracturi
vertebrale, de sold şi de alte tipuri (Black et al" 2007; Compston, 2007), între alte
medicamente aprobate de FDA pentru osteoporoză se numără teriparatina (Forteo) şi
calcitoninul (Miacalcin sau Calcimar). Totnşi, majoritatea acestor medicamente are
efecte secundare, iar efectele pe termen lung nu sunt cunoscute (Nlli, 2003),
Cancerul mamar şi mamografia Una din 8 femei americane şi una din 9 femei
britanice face cancer mamar la un moment dat pe parcursul vieţii (Societatea
Americană pentru Cancer [American Cancer Society - ACSj, 2001; Pearson, 2002),
La fel ca în cazul altor cancere, probabilitatea apariţiei cancerului mamar creşte cu
vărsta (Barrett-Connor et al" 2002), ,
Se crede că aproximativ 5-10% din cazurile de cancer mamar sunt ereditare,
rezultând din mutatii zenetice. Cel mai frecvent întâlnite sunt mutaţiile genelor
BRCAJ.şi BRCA2, Fem~ile care au O rnutaţie aBRCAI sau BRCA2 au o probabilitate
de până la 80% de a face cancer mamar (ACS, 2007), , _ 'A
Totuşi, marea majoritate a cancerelor mamare este influenţată de n:edm, ~an_dva
întâlnit în principal în ţările bogate, cancerul mamar devine o problema mondiala pe
măsură ce stilul de viaţă occidental este adoptat în lumea în curs de dezvoltare (porter,
496 Partea a 7-a Vârsta miJocie
2008), Femeile supraponderale, cele care consumă alcool, cele care au
avut menarhă timpurie şi menopauză tărzie, cele cu antecedente familiale
de cancer mamar şi cele fără copii sau care nasc la O vărstă înaintată au un
risc mai mare de cancer mamar, pe când cele moderat de active fizic şi care
au o alimentatie săracă în grăsimi şi bogată în fibre au un risc mai mic
(ACS, 2007; Barrett-Connor et al" 2002; Clavel-Chapelton et al" 2002;
'McTieman et al" 2003; Forţa operativă pentru servicii preventive a SUA,
2002), Creşterea în greutate, mai ales după menopauză, măreşte riscul de
cancer mamar al femeii. iar scăderea în greutate reduce riscul (Eliassen,
Colditz, Rosner, Willett şi Hankinson, 2006)_ I
J;
Progresele în materie de diagnostic şi tratament au îmbunătăţit specta-
culos perspectivele pacientelor cu cancer mamar, Din femeile americane
cu cancer mamar, 98% supravieţuiesc cel puţin cinci ani, dacă boala este
I
depistată înainte de a se răspândi (Ries et al" 2007l- Deşi beneficiile
mamografiei, examinare radiografică diagnostică a sânilor, par să fie cele
mai mari pentru femeile peste 50 ani, Forţa operativă pentru servicii pre-
ventive a SUA (2002) recomandă efectuarea ei o dată pe an sau la doi ani
1
pentru toate femeile de la 40 de ani în sus, mai ales pentru cele cu antece-
dente familiale de cancer mamar, aflate înainte de menopauză,
Tamoxifenul, un medicament care blochează actiunea estrogenului,
este folosit pentru a trata cancerul mamar avansat Poate fi administrat şi
Mai multe exerciţii fiilce şi o alimentaţie săracii ;11
preventiv femeilor cu grad mare de risc. La femeile care au deja cancer
mamar, medicamentul poate reduce riscul de recidivă sau de apariţie a
grăsimi pOTreduce riscul de cancer lIlamar,
,
"
cancerului la celălalt sân,
Terapia hormonală Întrucât cele mai supărătoare efecte fizice ale menopauzei
sunt corelate cu nivelul scăzut de estrogen, terapia hormonală (TH), sub forma
mamografie Examinare radio-
grafică diagnostică
terapie honnonală
a sănrlor,
(TH) Trata-
1
estrogenului, a fost prescrisă pentru atenuarea bufeurilor, a transpiraţiilor nocturne şi ment cu estrogen artificlal,uneori
in combinaţie cu progesteron, cu
a altor simptome, Estrogenulluat singur măreşte riscul de cancer uterin, aşa că femeile
'" ---cafofa-nu-ij 's-aextirpat chirurgical uterul Ii se administrează, de regulă, estrogen in
combinaţie cu progestin, o formă a progesteronului. Acum însă, dovezile medicale
scopul de a atenua
pina simptomele
sau.prerotăm-
cauzate de
scăderea nivelului de estrogen
i-
pun la îndoială unele din presupusele beneficii ale 111 şi confirmă unele riscuri dupa rnenopauză.
, suspectate. ,
În categoria beneficiilor, dacă este iniţiată la menopauză şi continuată cel puţin
cinci ani, 111 poate preveni sau stopa pierderea de masă osoasă după menopauză
(Barrett-Connor et al., 2002; Lindsay, Gallagher, Kleerekoper şi Pickar, 2002) şi poate
1
preîntărnpina fracturile de şold şi ale altor oase (Grupul de scriere pentru investigatorii
iD.itiativei "Sănătatea feminină", 2002), Totuşi, pierderea de masă osoasă reîncepe în
ini~rval de 3 ani dacă TH este oprită (Barrett-Connor et al" 2002; Heiss et al., 2008)
şi, aşa cum am arătat, poate fi tratată pe căi mai sigure,
Contrar cercetărilor anterioare de corelatie, care au sugerat că 111 reduce riscul de
J
boli cardiace (Davidson, 1995; Ettinger, 'Friedman, Bush şi Quesenberry, 1996;
Grodstein, 1996), un studiu la scară largă randomizat şi controlat a arătat că tratamentul
hormonal fie nu aduce niciun beneficiu cardiovascular femeilor cu grad ridicat de
risc - cele care au deja boli cardiace sau afecţiuni corelate -, fie sporeşte, de fapt,
riscul (Grady et al" 2002 Hulley et al., 2002; Petitti, 2002), Ulterior, un studiu clinic
la scară largă, randomizat şi controlat, asupra combinaţiei de estrogen şi progestin la
1
femei sănătoase a fost oprit după cinci ani, din cauza dovezilor că riscul de cancer
mamar, infarct, A VC şi cheaguri de sânge depăşeşte efectele benefice (Nlli, 2005;
Wassertheil-Srnoller et al" 2003; Grupul de scriere pentru investigatorii iniţiativei
"Sănătatea Feminină", 2002), Riscul cardiovascular a revenit la normal în interval de
trei ani de la încheierea studiului (Heiss et al., 2008), Totuşi, se poate ca vârsta să facă
1
diferenta, Rezultatele studiului Initiativei "Sănătatea feminină" (WHI) au fost motivate
în principal de efectele asupra fe~eilor mai vărstnice (Mendelsohn şi Karas, 2007),
Capitolul 15 Dezvoltarea fizică şi cognitivă la vârsta mijlocie 497
t
J
 Tratamentul cu cstrogen reduce într-adevăr astuparea arterelor coron ...are. Ia femeile ar fi fumatul, donnitul insuficient şi săritul peste mese. La adulţii mai vârstnici, aşa
aflate în al cincilea deceniu de viaţă, care au intrat recent la menopauza, ŞI ar putea fi cum vom discuta în capitolul 18, stresul tinde să se concentreze asupra chestiunilor
mai.sigur pentru femeile de această vârstă (Manson et al., 2007~.. •. legate de sănătate şi îmbătrânire,
Chiar şi aşa, Asociaţia de Cardiologie Americană se pro:,unţa m prezent Impotriva ~,
In mod similar, în studiul MIDUS, adultii de vârstă mijlocie au declarat existenţa
TH desi hotărârca ar trebui luată, desigur, în urma consultam cu un medic (Mosca et unor agenţi stresori mai frecvenţi, mai numeroşi şi mai gravi decâtadulţii mai vârstnici
al., '2001). Schimbările de stil de viaţă, cum ar fi scăderea în greutate ŞI renunţarea la şi un grad mai mare de suprasolicitare şi perturbare în viaţa cotidiană. La vârsta
fumat,.împreună cu eventualele medicamente necesare pentru a. reduce. colesterolul ŞI mijlocie, stresul tinde să derive din schimbările de rol: tranziţii în carieră, plecarea de
tensiunea arterială, par să fie calea mai înţeleaptă pentru prevemrea bolilor cardiace la acasă a copiilor deveniţi adulţi şi renegocierea relaţiilor de familie (Almeida şi Horn,
majoritatea femeilor (Manson şi Martin, 2001). . 2004; Almeida, Serido şi McDonald, 2006). Frecvenţa tensiunilor interpersonale, cum
Spre deosebire de riscurile cardiovasculare, riscul de cancer rnarnar ŞI alte cancere ar fi certurile cu soţul sau soţia. au scăzut cu vârsta, însă agenţii stresori ce implică, de
a crescut uşor după încheierea tratamentului WHI De fapt, nscul combinat al tuturor exemplu, boala unui prieten sau a unei rude au sporit. Unică pentru perioada de mijloc
cancerelor a crescut pe tot parcursul studiului şi după terminarea lUI (Heiss et al., 2008). a vieţii a fost accentuarea semnificativă a agenţilor stresori care presupun riscuri
Riscul sporit de cancer mamar pare să existe în principal la femeile care. folosesc on au financiare ori au legătură cu copiii. Totuşi, oamenii de vârstă mijlocie au declarat mai
folosit recent estrogen artificial şi creşte proporţional cu durata folosrru (Chen, Weiss, puţini agenţi stresori asupra cărora să aibă prea puţin control sau deloc (Almeida şi
Newcomb, Barlow şi White, 2002; WiIlett, Colditz şi Starnpfer, 2000). F~loslfea de Horn, 2004).
estrogen pe termen lung a fost asociată şi cu un risc crescut de cancer ovarl:"'. (Lace~ Oamenii de vârstă mijlocie pot fi mai bine echipaţi pentru a face faţă stresului
et al., 2002; Rodriguez, Patel, CaIle, Jacob şi Thun, 2001) şi de boli d.e vezica biliară decât cei din alte grupe de vârstă (Lachman, 2004). Ei ştiu mai clar ce pot face pentru
,I (Cirillo et al., 2005). Încă nu au fost anal~te dat~le WHI privind femeile cu a schimba circumstanţele stresante şi pot fi mai capabili să accepte ceea ce nu poate fi
) histerectomie care au folosit doar estrogen, fara progestin (Heiss et al., 2008). Un alt schimbat. De asemenea, au învăţat strategii mai eficace pentru evitarea sau minimizarea
\ studiu a arătat că riscul de cancer mamar este mai mic în cazul estrogenului luat singur stresului, De exemplu, în loc să trebuiască să-şi facă griji că vor rămâne fără benzină
decât în cazul cornbinaţiei cu progestin (Schairer et al., 2000).. • într-o călătorie lungă, este probabil să verifice înainte de a pomi dacă rezervorul e plin
în sfârşit, studiile au arătat, contrar cercetărilor anterioa,,:. (Zandi et al" 2002), ca (Aldwin şi Levenson, 200 1).
estrogenul _ singur sau asociat cu progestin - nu îmbunălaţeş~e cogruua ŞI Dl:I nu Femeile tind să declare mai mult stres extrem decât bărbaţii (35%, faţă de 28%) şi
preîntârnpină deteriorarea cognitivă după 65 de ani, ci sporeşte nscul de demenţă sau să fie mai preocupate de stres (Asociaţia de Psihologie Americană, 2007). Reacţia
de declin cognitiv (Espeland et al., 2004; Rapp et al., 2003; Shumaker et al., 2003: clasică la stres - luptă sau fugă - poate fi în principal masculină, activată parţial de
2004). Totuşi, într-un studiu randomizat cu durara de un an efectuat pe 5 692 ~e fem:, resrosteron. Tiparul de reacţie al femeilor este mai des îngrijeşte şi împrieteneşte-te -
trecute de menopauză din Australia, Noua Zeelandă şi Marea Britanie, TH a îmbună- activităţi protectoare ce promovează siguranţa şi apelul la retele sociale pentru a face
lăţit aspectele legate de sănătate ale calităţii vieţii (Welton et al., 2008). schimb de resurse şi responsabilităţi. Se poate ca aceste tipare, activate de ocitocină şi
de alţi hormoni reproductivi feminini, să fi apărut prin selecţie naturală şi pot să derive
Stresul la vârsta mijlocie din implicarea femeii în ataşament şi îngrijire (Taylor et al., 2000; Taylor, 2006).
. . .
stres Reacţie la solicitări fizice sau
Stresul este vătămarea care se produce atunci când solicitările percepute din mediu,
psihice. Cum afectează stresul sănătatea Cu cât sunt mai stresante schimbările care
adică agenţii stresori, depăşesc capacitatea pers~anei d: a I~face faţă (Ray, 2004).
agenţi stresori Solicitări percepute
se produc tu via!" unei persoane, cu atât este mai mare probabilitatea unei boli grave
Capacitatea organismului de a se adapta la stres implică cr:,em~, care percepe pen-
din mediu, care pot determina în următorul an sau în următorii doi. Schimbarea - chiar şi cea pozitivă - poate fi
colul (real sau imaginar), glandele suprarenale, care moblhz:eaza corpul pentru a SI';
stres. srresantă, iar unii oameni reactionează la stres îmbolnăvindu-se, Aceasta a fost consta-
lupta cu el, şisistemul irnunitar, care furnizează
mijloacele defensive.
tarea unui studiu de referinţă fu care doi psihiatri au ierarhizat, pe baza interviurilor cu
Oamenii aflati la începutul vârstei mijlocii 5000 de pacienţi spitalizaţi, gradul de stres al evenimentelor importante, de natură să
tind să resimtă ttivelUIi de stres mai ridicate, schimbe viata, cum ar fi divortul, moartea sotului/sotiei sau a altui membru al familiei
mai frecvent, şi tipuri diferite de agenţi de sau pierder~ serviciului, care' le precedaseră îmbol~ăvire~ iar apoi au încercat scala
stres fată de cele la care reacţionează aduIţii rezultată pe o populaţie sănătoasă (Holmes şi Rahe, 1976). Circa 50% din oamenii cu
mai tm'eri sau mai vârstnici. Potrivit unei 150-300 de "unităţi de schimbare a vieţii" (USV) într-un singur an şi circa 70% din
anchete reprezentative la nivel naţional (Aso- cei cu 300 USV sau mai multe s-au îmbolnăvit Acest studiu clasic a devenit funda-
ciatia de Psihologie Americană, 2007), 39% mentul Testului de stres în urma schimbărilor din viaţă sau Scala de evaluare a readap-
din' americanii cu vârsta între 35 şi 54 de ani tării sociale, folosit la scară largă.
declară stres extrem într-o zi din 4, în fiecare Stresul determinat de majoritatea schimbărilor din viaţă se află în creştere, potrivit
lună- Principalii agenţi stresori pentru această unei anchete online bazată pe o serie de itemi din scala Schimbărilor din viată (Primele
grupă de vărstă sunt relaţiile de familie, 30 de zile, 2008; Tabelul 15-4). Rahe a constatar că"stresul adaptării la ev~nirnentele
munca, banii şi locuinţa. Adulţii mai tineri, de viaţă era în 1997 cu 45% mai intens decât în 1967 (MiIler şi Rabe, 1997).
între 18 şi 34 de ani, şi cei aflaţi spre sfârşitul Agenţii stresori cotidieni - iritările, frustrările şi suprasolicitarea (Figura 15--2) -
vărstei mijlocii şi mai vârstnici, de la 55 de pot avea un impact mai puţin puternic decât schimbările din viaţă, însă acumularea lor
ani în sus. au un nivel de stres întru cârva mai poate, la rândul ei, să afecteze sănătatea şi adaptarea emoţională (Almeida et al., 2006;
mic, 29% şi respectiv 25% din ei declarând Asociaţia de Psihologie Americană, 2007). Stresul este tot mai cercetat ca factor al
Pierderea serviciu/ll; poate fi UrlilStmt stresor eXlrem de puternic. ÎII caz.ul /1C~stoN}(»lIeni C(U~ stres intens. Respondenţii mai tineri sunt mai unor boli corelare cu vârsta, cum ar fi hipertensiunea, afecţiunile cardiace, A VC, dia-
stau la rlJlldca să depună cererea peuru ajutor de şomaj, eo poate duce la pierderea Sl0flltulw. betul, osteoporoza, ulcerul gastric, depresia, HIV/SIDA şi cancerul (Baum, Cacioppo,
stresaţi de comportamentele nesănătoase, cum
CI /"Ostului. () !Iimei de sine şi a COIln-Olllluiasupra vieţii proprii.

Capitolul 15 Dezvoltarea fizicăşi cognitivă la vârsta mijlocie 499

,I
498 Partea a 7-8 VârSla mijlOcie
 Cum determină stresul boli? Şi de ce unii oameni fac faţă stresului mai bine decât
'altii? Agentii stresori cronici pol să activeze sistemul imunitar, ducând la inflamatie
~rsistentă şi boală (Miller şi Blackwell, 2006). Totuşi, numeroase studii au arătat că
doar un mic procent de persoane infectate cu un germen patogen fac simptomele bolii.
'Boala apare doar atunci când puterea infecţiei depăşeşte capacitatea organismului de
a-i face faţă. Pot fi implicaţi factori genetici, Într-un studiu longitudinal pe 847 de
~ameni din Noua Zeelandă urmăriţi de la naştere, aproape 43% din cei care s-au con-
Mdart~asdţuJuVsotl~, 100 00' fruntat cu multiple evenimente stresante între 2 J şi 26 de ani şi care aveau o versiune
MOOriea~riJrrnembrU al familiei 63 70' ,
bwat / desj,ăfÎ;re• .' 73165 " 65 " sensibilă la stres a genei transponder pentru serotonină au făcut depresie, faţă de doar
Dis-pQnibilizare eeu'sorceoere de la serviciu 47 62 17% din cei cu o versiune protectoare faţă de stres a genei (Caspi et al., 2003).
, Naşterea ur:>JI copiii WcinA ' ~ ',~,pa', Diferitele tipuri de agenţi stresori afectează în mod diferit sistemul imunitar.
~~~~t~,n4~;p~ţ~c' ' 37 58 Stresul acut sau de scurtă durată, cum ar fi provocarea de a da un test ori de a vorbi în
Căsătorie. _ . 50 so iata unui public, întăreşte sistemul imunitar; dar stresul intens sau prelungit, cum ar fi
p8nsi6narâ .: '45 '49'
Re{:(x:1(5iijere'.~jU~~a ""_' _, ",' 45 48 cei rezultat din sărăcie sau dizabilitate, pot să-I slăbească ori să-I facă să cedeze,
Schimbarea"dbmeniului de'muncă-' 3,6 . A7:' mărind susceptibilitatea la boală (Segerstrom şi Miller, 2004). Cercetările au observat
-Plecarea -copâului de acasă . 29 43
suprimarea funcţiei imunitare la pacientele cu cancer mamar (Compas şi Luecken,
. ",'

.-N6t~~O:~aiie-~ft:!'~atek;~~iui'.PriI'rIele'30 ck ziEfŞi &:aaa~.~ a ~(SociaJe;~ 2002), la femeile abuzate, la supravieţuitorii uraganelor şi la bărbaţii cu antecedente
-J-i...~'şi~_td.H,,~.~ci~tJC-~:NiveIuI~stres.in;~a_~ultâr.:~dri de tulburare de stres post-traumatic (TSPT) (Facultatea de medicină Harvard, 2002).
.~ ..aO"~,~;,_T~~jrnetcjje!e ~ st~:~;'dfe~ re2U\tatela,~.~ privite câ fi~reti~,si,orie~tive' Cartierele lipsite de siguranţă, cu locuinţe de proastă calitate şi puţine resurse pot să
"Sur~~'~:st3Q~>,;~' ··.·~t,.·,'~·.:~-' •. . -, y .'-~<' ,'",.:".
determine sau să agraveze depresia (Cutrona, Wallace şi Wesner, 2006), Aşa cum
vom arăta îu capitolul 17, stresul sever de lungă durată poate cauza îmbătrânirea
genetică (Epel et al., 2004),
Stresul poate vătăma sănătatea în mod indirect, prin alţi factori de stil de viaţă.
Figura 15-2 Muncă Oamenii supuşi stresului pot să doarmă mai puţin, să fumeze şi să bea mai mult, să
Surse semnificative de stres,
mănânce prost şi să acorde prea puţină atenţie sănătăţii lor (Asociaţia de Psihologie
Statele Unite. 2007. Munca .şi barii
sunt agenţi atresorimai mari decât Bani
Americană, 2007), chiar dacă exerciţiile fizice regulate, a1imentaţia bună, cel puţin
relaţiile sau sănătatea. a constatat şapte ore de somn pe noapte şi socializarea regulată sunt asociate cu un nivel mai
o anchetă naţională. (Sursa: Asocîa\ia scăzut de stres (Baurn et al., 1995), Oamenii care cred că au controlul asupra vieţii lor
Psihologie Americana, 2007.) Volum de muncă tind să adopte comportamente mai sănătoase şi au mai puţine boli şi o funcţionare
fizică mai bună (Lachman şi Firth, 2004),
Cum fac faţă oamenii unui eveniment traumatic? în mod surprinzător, cel mai ,>
Copii
frecvent întâlnită urmare este rezilienţa, După atacurile din 11 septembrie, peste 65%
dintr-un eşantion aleatoriu de locuitori ai New Yorkului au evidentiat rezilientă, Nici
Besponsabâităţi familiale chiar la cei expuşi personal, rezilienţa nu a scăzut sub 33% '(Bonanno,' Galea,
Bucciarelli şi Vlahov, 2007), Oamenii rezilienţi care trăiesc o perturbare a vieţii lor
obişnuite reuşesc cumva să continue să funcţioneze la fel de eficient - sau aproape
Griji referitoare la sănătate
la rei - ca oricând. Relaţiile de sprijin, împreună cu abilitatea persoanei de a se
adapta flexibil şi pragmatic la dificultăţi, contribuie la rezilienţă (Bonanno, 2005),
Probleme de sănătate ce afectează
soţul/soţia, partenerul sau copiii
Emoţiile şi sănătatea
Probleme de sănătate ce afectează
părinţii sau alte rude Vechiul proverb al lui Solomon, "o inimă veselă este un bun leac" (Proverbe 17:22),
este confirmat de cercetările contemporane. Emoţiile negative, cum ar fi anxietatea şi
Costul locuinţei disperarea, sunt deseori asociate cu sănătatea fizică şi psihică şubredă, iar emoţiile
(de exemplu, lpoteca sau chirie) pozitive, ca speranţa, cu o sănătate bună şi o viaţă mai lungă (Ray, 2004; Salovey,
Rothman, Detweiler şi Stewart, 2000; Spiro, 2001). Întrucât creierul interacţionează
Relaţii intime cu toate sistemele biologice ale organismului, sentimentele şi convingerile influenţează
o 20 40 60 80 funcţiile organice, inclusiv funcţionarea sistemului imunitar (Ray, 2004; Richman et
Procent de respondenţi care au indicat sursa semnificativă de stres al., 2005). Dispoziţiile negative par să ducă la suprimarea funcţionării imunitare şi să
sporească susceptibilitatea la boli; dispoziţiile pozitive par să stimuleze funcţionarea
imunitară (Salovey et al., 2000).
Emoţiile pozitive ne pot feri de apariţia bolilor. Când un grup de adulţi voluntari
Melamed.Gallant şi Travis, 1995; Cohen, Janicki-Deverts şi Miller, 2007; Levenstein, a fost expus unui virus cepoate provoca răceală. cei cu o atitudine emoţională pozitivă
Ackerman, Kiecolt-Glaser şi Dubois, 1999; Light et al., 1999; Sapolsky, 1992; au avut o probabilitate mai mică de a se îmbolnăvi (Cohen, Doyle, Turner, Alper şi 1
Wittstein et al., 2(05), ,Skoner, 2003). Într-un studiu pe pacienţii unui cabinet medical mare, s-a constatat că
1
500 Partea a 7-a VârSta mipocie Capitolul15 Dezvoltarea fizică şi cognitivă ~ vârsta mipocie 501
 Testul. Abilitatea măsu~at~ Sarcina Tipul de inţeligenţă*

lnţelege~ verbală Recun~aşt~ şi intelegerea cuv!,nte!qr; Găsirea unul sinonim pm asocierea Cdstataată
CtJVâi,tului.:stimUi OJ aII cwâOt dritr-o
"sta cu alegeri muhiple .
Fklen\acuvintelor React~aftzarea cuvintelor din merrl~ria Găsirea cat mai multor ccwne posibil În parte cnstarzată.
de lJ~llă durată, < care Să înceapă cu o literă dată, într-un În parte flu(dă
8rlumit interval de" Ilmp
Numere" Efectuarea de 'calcule Efectuareade problerre simple de Oristalizată
adunare
Orientare spaţială Manipularea mentală a obiectelOr . Alegerea de exemple rotite ale figurii Fluidă
~n s~til! bidir:n~siOf!al ..... : care' să.corespundă cu tigura-stimul
Raţionament inductiv Identifiavea de tipareşl pri0cipij-şi- Corrcteterea 'uriel serii de litere Fluidă
reguli -interfer:a,toare Pentru rezovarea
prOb!amelor de ,lOgică . .
Vrteză perceptvă Efectuarea ~ d'~crimii'lă~rŞpide, Identificar~imaglnilpr pereche şi Ruidă
COrecte int;e:stimuli. vizuali', .. ; nepereche prczeotate scot pe ţcranu!
C<?IT'Puterul~

o perspectivă pozitivă poate să (J~n de boaiăsi să ereeseze impactul stresului, Owmmii cu o perspectivă . Intel!genţa flsi::ta şi cea aistaizată sunt deftfite Îl secaoea emătoare.
pov'tÎvă tind sănâunea.
să-$i ÎlIgl'ijească
SesăScnee. t98g;Wi~s'şi'Sc~ie, 1999_~

două emoţii pozitive - sperau!" şi curiozitatea - reduc probabilitatea existenţei

sau a apariţiei hipertensiunii, a diabetului şi a infecţiilor respiratorii
et al., 2005).
Totuşi, nu putem fi siguri că rezultatele de acest fel sunt cauzate de emoţiile
prezentate. Este probabil ca oamenii cu o perspectivă emoţională pozitivă să aibă
practici mai sănătoase, cum ar fi somnul şi exerciţiile fizice regulate, şi să acorde mai
multă atenţie informaţiilor legate de sănătate. Emoţiile pozitive pot influenţa sănătatea
şi indirect, atenuând impactul evenimentelor de viaţă stresante (Cohen şi Pressman,
2006; Richman et al., 2005).
Nu doar anumite emoţii, ci şi trăsăturile de personalitate par să aibă legătură cu
sănătatea (Ray, 2004; T.W. Smith, 2006; Spiro, 2001). în studiile prospective,
nevrotismul şi ostilitatea sunt asociate în mod consecvent cu bolile grave şi longevitatea
redusă, pe când optimismul şi conştiinciozitatea sunt asociat" cu o sânătate mai bună
şi o viaţă mai lungă. Totuşi, mecanismele subiacente nu au fost Încă identificate şi
testate (T.W. Smith, 2(06).
\ Totuşi, alte două linii de cercetare, Studiul longitudinal Seattle al lui K. Warner Schaie
Sănătatea psihică
i Adulţii de vârstă mijlocie au o probabilitate mai mare decât adulţii mai tineri sau mai
vârstnici de a suferi de tulburări psihice serioase: tristeţe extremă, nelinişte, agitaţie,
disperare şi sentimente de lipsă de valoare o mare parte din timp. Adulţii cu suferinţă
psihică serioasă au o probabilitate mai mare decât cei de-o seamă să fie diagnosticaţi cu
boli cardiace, diabet, artrită sau A ve şi de a declara că au nevoie de ajutor la activităţi
ce tin de viata cotidiană, cum ar fi spălarea şi Îmbrăcarea (Pralt, Dey şi Cohen, 2007).
'Într-un siudiu naţional de proporţii asupra femeilor de vârstă mijlocie, circa una
din 4 a prezentat simptome depresive. La fel ca fu studiile anterioare, incidenţa a fost cea
mai mare în rândul femeilor afro-americane şi nispanice şi cea mai scăzută în rândul
femeilor de origine chineză şi japoneză. Diferenţele de SSE şi alţi factori de risc pot
explica aceste discrepanţe raslale/ctnice. Femeile mai puţin educate şi care cu greu îşi
puteau satisface nevoile de bază aveau o probabilitate mai mare de a avea simptome
depresive. La fel şi cele care declarau că au sănătate proastă sau rezonabil de bună şi cele
supuse la stres sau cărora le lipsea sprijinul social - şi aceşti factori pot fi mai importanţi
decât indiciul mai vizibil, SSE (Bromberger, Harlow, Avis, Kravitz şi Cordal, 2(04).
(Richman
DEZVOLTAREA COGNITIVĂ
Ce se petrece cu abilităţile cognitive la vârsta mijlocie? Se îmbunătăţesc sau se
deteriorează, sau şi una, şi alta? îşi formează oamenii moduri de gândire distinctive în
această perioadă a vieţii? Cum afectează vârsta capacitatea de a rezolva probleme, de
a învăţa, de a crea şi de desfăşura activitatea la serviciu?
Măsurarea abilităţllor cognitive la vârsta mijlocie
Starea abilităţilor cognitive la vârsta mijlocie a fost subiect de controversă. O serie de
studii care au folosit diferite metodologii şi au măsurat diferite caracteristici au obţinut
rezultate Întru câtva diferite. Studiile în general transversale bazate pe Scala de
inteligenţă Wechsler pentru adulţi, un instrument psibometric (vezi capitolul 17),
prezintă UD declin al capacitătilor verbale şi practice încă de la începutul vârstei adulte.
şi studiile lui Horn şi Cattell privind inteligenţa fluidă şi cea cristalizată, au obţinut
rezultate mai încurajatoare.
Schaie: Studiul longitudinal Seattle
Din punct de vedere cognitiv, oamenii de vârstă mijlocie sunt în multe privinţe fu
floarea vârstei. StudiullongitudinaJ Seattle privind inteligenţa adultă, desfăşurat de K.
Wamer Schaie şi colegii săi (Schaie, 1990, 1994, I 996a, 1996b, 2005; Willis şi
Schaie, 1999, 2(06) demonstrează acest fapt.
Deşi acest studiu aflat în desfăşurare se numeşte longitudinal, el foloseşte metode
secventiale, măsurând cohorte succesive. Studiul a Început în 1956, cu 500 de partici-
panţi aleşi aleatoriu: câte 25 de bărbaţi şi 25 de femei din fiecare interval de vârstă de
cinci ani, de la 22 la 67 de ani. Participanţii au dat teste cu limită de timp pentru şase
abilităţi mentale primare (Tabelul 15-5 oferă definiţii şi exemple de sarcini pentru
fiecare abilitate). O dată la şapte ani, participanţii existenţi au fost retestaţi şi s-a
adăugat o nouă cohortă.

502 Partea a 7-a Vârsta rrijlocie Capitolul 15 Dezvoltarea fizică şi coqnitvă la vârsta mijlocie 503
 15
Figura 15-3
Dnerenle1e;m-ecohorta inprivinţa
scorurilor la teste pentru abilită~1e
mentale pÂ118fe. Cohortele mai
recente au obţinut
la raţionamentul
cuvintelor
scoruri
inductiv,
şi orientarea
mai mari
fluenta
spatiaă.
10
(Sursă: On K.W. Sctele, DeveJopmefl1a1
lnf\ueOCeS 00 AeiJlt hter.igence: the
seatne t.ong;IU""aJ Study (2005). ~ 5
fig. 6.1, p. 147. Cu permisiLJ16il Oxford
Unlversity Prese.lne.)
o Hofer, 1992) a diferenţiat două aspecte ale inteligenţei: cei fluid şi cel cristalinu.
-5 1889 1896 1903 1910 1917 1924 1931 1936 1945 1952 1959 1966 1973
Cohorta
Cercetătorii nu au găsit niciun tipar uniform de schimbări corelate cu vârsta,nici
între indivizi, nici la nivelul abilităţilor cognitive (Sebaie, 1994, 200~~ Willis ŞI
Schaie, 2006). [)eşi au aparut atât câştiguri, cât ş! pie~deri, ~>:i multe abilit1lţt:u. atins
apogeul la vârsta mijlocie, iar înţelegerea verbala s~a l:nbunataţtt chi~ ŞI la bătrâneţe,
Numai 13-17% din adulţi au prezentat un declin In ceea ce ~nveşte numerele,
reactualizarea din memorie sau fluenţa verbală între 38 şi 53 de aru. Deşi majoritatea
participanţilor a prezentat o stabilitate r~marcabilă; unul.~ put~a să decad~ devreme,
pe când altul ar putea să prezinte o plastleltate remarcab.ila (Wil~ ŞI Schaie, 2006).
În ciuda unor diferente individuale atât de man, majontatea participantilor la studiul
Seattle nu a prezentat.ni~io-diminuare semnificativă.a maj~rităţjj abilităţiJ?r decât după
60 de ani şi nici atunci în majoritatea sectoarelor. La niciunul nu s-a înregistrat un
declin pe toate fronturile şi mulţi oameni au înregistrat îmbunătăţiri în un.ele sectoare
(Sebaie, 1994,2005). Poate ca urmare a îmbunătăţiri10r în domemul educaţiei, a s~ulUl
de viată mai sănătos şi a altor influenţe pozitive ale mediului, cohortele succesive au
obţinui scoruri progresiv mai mari la aceeaşi v~~, la majoritatea abilită~or. Totu~l,
abilitatea numerică a scăzut după cohorta născut. m 1924, cu excepua unei creşteri in
cazul cobortei născute în 1973. Înţelegerea verbală, cea mai putemică abilitate la
cohortele anterioare. a început să se reducă începănd cu cohorta născută în 1952.
Fluenta cuvintelor, care scăzuse treptat la cohortele anterioare, a crescut treptat
începând cu cohorta născută în 1938 (Willis şi Scbaie, 2~6; F3gura 15-3). .•
Indivizii care au obtinut cele mai man scorun au tins sa alba nivel de educaţie înalt,
personalitate flexibilă, 'să facă parte din familii intacte, să aibă ocupaţii complexe ~n
punct de vedere cognitiv şi alte activităţi, să fie căsătoriţi cu pe~oane avansare cogrutl~
şi să fie mulţumiţi de realizările lor (Schaie, 1994,2005; Willis ŞI Schat:, 2~): Data
fiind perfonnanţa cognitivă foarte bună a majorităţii persoanelor de. varsta ':"JI.ocle,
dovezile unui declin cognitiv substanţial la persoane sub 60 de am poate indica o
problemă neurologică (Schaie, 2005; Willis şi ~~hai", 1~9?). în ~pectal de~ltnul
reactuilizării din memorie şi a fluenţei verbale, indici ar funcţiei executive, la jumătatea
vieţii poate anticipa deteriorarea cognitivă la bătrâneţe (W~s şi Sch"!.e, 2006).
Intr-un alt studiu longitudinal pe 384 de adulţi din Balumore cu varsta de la 50d~
ani în sus cei cu retele sociale mai mari şi-au păstrat mai bine funcţionarea cogrutrva
12 ani mal târziu. N~ este clar însă dacă mai multe contacte sociale determină sau doar
reflectă functionarea cognitivă mai bună. În primul caz, efectele benefice pot rezulta
ca urmare a varietăţii oportunităţilor de informare şi interacţiune mai mare decât cea
pe care o oferă un cerc mare de rude şi prieteni (Holtzman et al., 2004).
504 Partea a 7-a Vârsta mijlocie
Cunoştinţele tot mai bogate despre îmbătrânirea genetică a creierului pot elucida
tiparele declinului cognitiv. Cercetătorii care au examinat post-mortem tesuturile
cerebrale a 30 de oameni cu vârsta între 26 şi 106 ani au identificat două Wupuri de l
gene care tind să se deterioreze cu vârsta, Printre acestea s-au numărat genele implicate l
în învăţare şi memorie. Creierele persoanelor de vârstă mijlocie au evidentiat cea mai
mare variabilitate, unele prezentând tipare de gene' similare cu ale adultil6r tineri iar
altele, tipare de gene mai asemănătoare cu ale adulţilor mai vârstnici (L~ et al., 2004).
'"
Aceste constatări ar putea ajutala explicarea gamei largi de diferenţe individuale în
ceea ce priveşte funcţionarea cognitivă la jumătatea vieţii.
Horn şi Cattell: inteligenţa fluidă şi inteligenţa cristalizată inteligenţă fluidă Tip inteli- de
genţă postulat de Horn şi Cattell.
O altă linie de cercetare (Cattell, 1%5; Horn, 1967, 1%8, 1970, 1982a, 1982b; Horn şi
Inteligenţa flnidă este capacitatea de a rezolva probleme noi, care necesită prea putine
care se aplică
şi este relativ
influenţefe
În problemele
independent
educative
de
şi culturala.
noi
j
cunoştinţe anterioare sau deloc, CUlTIar fi descoperirea modelului într-o succesiune de inteligenţă cristafizată Tip de
figuri. Ea presupune perceperea relaţiilor, formareade concepte şi fonnulareadeductiilor, inteligenţă postutat de Horn şi
capacităţi detenninate în mare măsură de starea neurologică. Inteligenta cristallzată CatteH, care implică abilitatea
este capacitatea de reaetualizare şi folosire a informaţiilor dobândire pe parcursul vieţii, reactuahzănlşi a folosirii informa-
depinde in mare
ţiilor invăţate;
cum ar fi găsirea unui sinonim la un cuvânt Ea este măsurată prin testele de vocabular, măsură de educaţie şi cutnră.
de informaţii generale şi prin răspunsurile la situaţii şi dileme sociale, abilităti care
depind în mare măsură de educaţie şi de experienta culturală. .
Aceste două tipuri de inteligenţă urmează' traiectorii diferite. De regulă, s-a
observat că inteligenţa fluidă atinge apogeul la începutul vârstei adulte, pe când cea
cristalizată se îmbunătăţeşte la vârsta mijlocie şi adesea până aproape de sfârşitul vietii
(Horn, 1982a, 1982b; Horn şi Donaldson, 1980). Totuşi, o mare parte a acestor
cercetări este transversală şi, ca atare, poate să reflecte cel puţin parţial diferenţele
dintre generaţii şi nu schimbările survenite cu vârsta. Constatările secventiale ale
studiului Seattle au fost întru câtva diferite. Deşi abilitătile fluide au intrat într-adevăr
în declin 'înaintea celor cristalizate, pierderile la i:tivel~1 anumitorabilităti 'f1uide ...:.
între care raţionamentul inductiv şi orientarea spaţială - nu au apărut d";'ât În jurul
vârstei de 55 de ani (WilJis şi Schaie, 1999).
O abilitate fluidă despre Cat" se acceptă în general că atinge apogeul relativ
devreme, începând din al doilea deceniu de viaţă, este viteza perceptivă. Capacitatea
memoriei de lucru începe şi ea să se reducă. Totuşi, aceste schimbări sunt treptate şi
nu provoacă neapărat o deteriorare funcţională (Lachman, 2004; Willis şi Schaie,
1999). Activitatea fizică pare să îmbunătăţească funcţionarea cognitivă şi mai ales
inteligenţa fluidă (Singh-Manoux, Hillsdon, Brunner şi Marmot, 2005).
Caracterul distinctiv al cogniţiei adulte
In loc să măsoare aceleaşi abilităţi cognitive la diferite vârste, unii specialişti în
dezvoltare găsesc calităţi distinctive ale gândirii adulţilor maturi. Unii, Cat" lucrează din
prisma tradiţiei psihometrice, afirmă că volumul cunoştintelor acumulate schimbă
modul de operare al inteligenţei fluide. Alţii, aşa cum am remarcat în capitolul 13,
afirmă că gândirea matură reprezintă un stadiu nou al dezvoltării cognitive - o .formă
specială de inteligenţă" (Sinnott, 1996, p. 361), care ar putea să se afle la baza
aptitudinilor interpersonale mature şi să contribuie la rezolvarea problemelor practice.
Rolul expertizei
Doi tineri medici rezidenţi din laboratorul de radiologie al unui spital examinează o
radiografie toracică. Studiază o pată aIbă neobişnuită din partea stângă. "Pare să fie o
tumoare mare", spune unul dintre ei într-un final. Celălalt încuviinţează cu capul.
Capitolul 15 Dezvoltarea fizicaşi cognttivă la vârsta mijlocie 505 i:
L'
 Tocmai atunci, un radiolog titular cu vechime depinde de gradul de familiaritate cu modul cum se fac lucrurile - cu aşteptările şi
trece pe acolo şi se uită peste umăr la radio- cerinţele meseriei şi ale culturii comunităţii sau companiei. Chiar şi pianiştii concer-
grafie. "Pacientul acela are plămânul colabat tişti, ca.re petrec multe ore exersând izolaţi, trebuie să se adapteze la diferite săli de

1
\
)
şi trebuie operat de urgenţă", declară el
(Lesgold, 1983; Lesgold et al., 1988).
concert cu acustică diferită, la convenţiile muzicale ale momeritului ·şi ale locului şi la
gusturile muzicale ale publicului lor (Billet, 2001).
Cum se face că adultii maturi dovedesc toi Gândirea expertii pare deseori automată şi intuitivă. In general, experţii nu sunt
mai multă competenţă 'în rezolvarea proble- conştienţi pe deplin de procesele de gândire aflate în spatele deciziilor la care ajung
melor din domeniul pe care şi l-au ales? Un (Charness şi Scbultetus, 1999; Dreyfus, 1993-1994; Rybash et al., 1986). Nu pot să
răspuns pare să con stea în cunoştinţele spe- explice prea uşor cum ajung la o concluzie sau unde a greşit nonexpertul. Radiologul
cializate sau experienţă - O formă a inteli- cu experienţă n-a priceput cum de le-a trecut prin minte rezidenţilor să diagnosticheze
genţei cristalizate. un plămân colabat drept tumoare. Acest fel de gândire intuitivă, bazată pe experienţă
Priceperea expertă continuă să progreseze este caracteristic şi pentru ceea ce a fost numit gândire postformală.
cel puţin pe parcursul vârstei de mijloc, inde-
pendent de inteligenţa generală şi de evenrualele
Gândirea integrativă
deteriorări ale mecanismelor cerebrale de pro-
cesare a informatiilor. S-a sugerat că prin acu- Deşi nu este limitată la nicio perioadă anume a vârstei adulte, gândirea postforrnală
mularea experienţei, procesarea informaţiilor (prezentată in capitolul 13) pare foarte potrivită pentru sarcinile complexe, rolurile
şi abilităţile fluide devin încapsulate, adică multiple, alegerile nedumeritoare şi provocările vârstei mijlocii, cum ar fi nevoia de a
dedicate anumitor tipuri de cunoştinţe, ceea ce sintetiza şi echilibra cerinţele serviciului cu cele ale familiei (Sinnott, 1998,2003). O
facilitează accesarea acelor cunoştinţe, comple- trăsătură importantă a gândirii postfonnale este caracterul ei integrativ, Adulţii maturi
Priceperea expenă in interpretarea raâiogrofiilor, la fet ca in multe alte domenii, depinde
tarea şi folosirea lor. Altfel spus, încapsularea integrează logica, intuiţia şi ernoţia: integrează date şi idei conflictuale şi integrează
de cunostuuete acumulate. specializaie, care continuă să sporească cu vllrstu. Experţii par
să fie deseori ciilăuziţi de intuiţie şi nu pot să explice cum ajung fa concuall. captează abilităţile fluide pentru rezolvarea la informaţiile noi în c~a ce ştiu deja. Ei interpretează ceea ce citesc, văd sau aud
nivel expert a problemelor. Ca urmare, deşi prin prisma semnificaţiei pe care o au acele lucruri pentru ei. în loc să accepte un lucru
incapsulare Tn terminologia oamenii de vârstă mijlociepot avea nevoie de în fonma în care le apare, îl filtrează prin experienţa lor de viaţă şi prin ceea ce au
lui Hcyer, dedicarea treptată a ceva mai mult timp decât cei mai tineri ca să proceseze informaţiile noi, în rezolvarea învăţat anterior.
procesării informatiilor şi a gândirii într-un studiu (C. Adams, 1991), li s-a cerut unor adolescenti si unor adulti de
problemelor din domeniul lor compensează cu prisosinţă acest lucru prin judecata
fluide unor sisteme specifice de
formată prin experienţă (Hoyer şi Rybasb, 1994; Rybash, Hoyer şi Roodin, 1986). vârstă mijlocie şi mai vârstnici să rezume o povestire educativă ;ufistă. în povestire
cunoştinţe. facilitând accesarea
cunoştinţelor. într-un studiu clasic (Ceci şi Liker, 1986), cercetătorii au identificat 30 de bărbaţi era vorba despre un pârâu care nu reuşea să traverseze un deşert, până când o voce i-a
de vârstă mijlocie şi mai vârstnici care erau, mari iubitori ai curselor de cai. Pe baza spus să se lase purtat de vânt; pârâul era neîncrezător, dar, în cele din urmă, a acceptat
aptitudinii de a alege învingătorii, investigatorii i-au împărţit în două grupuri: "experţi" şi a fost PUrtat peste deşert. Adolescenţii au redat mai multe detalii ale povestirii decât
şi',,nonexperţi"."Experţii de
foloseau o metodă mai sofisticată raţionare, încorporând adulţii, însă rezumatele lor s-au limitat în 'mare măsurăla 'repetarea firului narativ.
interpretarea multor infonmaţii intercorelate, pe când nonexperţii foloseau metode mai Adulţii, mai ales femeile, au oferit rezumate bogate în interpretări, integrând conţinutul
simple şi cu grad mai mic de succes. Raţionarea superioară nu era corelată cu IQ- ul; textului cu semnificaţia psihologică şi metaforică pe care o avea pentru ei, ca in acest
nu exista nicio diferenţă semnificativă între inteligenţa medie măsurată a celor răspuns al unei persoane în vârstă de 39 de ani:
două grupuri, iar experţii cu IQ mai mic foloseau raţionamente mai complexe decât "Cred că povestirea încearcă să spună că sunt momente când oricine are nevoie de
nonexperţii cu IQ mai mare. ajutor şi, uneori. trebuie să facă schimbări ca să-şi atingă obiectivele. Unii oameni se
Studiile pe oameni cu ocupaţii foarte diverse, cum ar fi jucători de şah, vânzători pot impotrivi mult timp schimbării. până când îşi dau seama că anumite lucruri se află
stradali, socotitori pe abac, experţi în fizică, lucrători din domeniul hotelier, funcţionari mai presus de controlul lor şi că au nevoie de sprijin. Când ajung în sfârşit aici şi pot să
de la ghişeele de vânzare ale liniilor aeriene şi piloti de avion ilustrează modul în care accepte ajutor şi încredere din partea cuiva, reuşesc să învingă chiar şi lucruri imense,
cunoştinţele specifice contribuie la performanţele superioare dintr-un domeniu dat precum deşertul." (p. 333)
(Billet, 2001) şi pot ajuta la atenuarea declin ului corelat cu vârsta al resurselor Această trăsătură integrati vă a gândirii adulte este benefică pentru societate. în
cognitive în contextul rezolvării de probleme din domeniul respectiv (Morrow, general, adulţii maturi sunt cei care-şi traduc cunoştinţele despre condiţia umană în
Menard, Stine-Morrow, Teller şi Bryant, 2001). povestiri ce inspiră şi la care pot face apel generaţiile mai tinere, pentru îndrumare.
.. 1 Experţii remarcă alte aspecte ale unei situaţii decât cele sesizate de novici şi
procesează infonmaţiile şi rezolvă probleme în mod diferit, Gândirea lor este deseori
mai flexibilă şi mai adaptabilă. Ei asimilează şi interpretează cunoştinţele noi în mod Creativitatea
mai eficient, raportându-se la un depozit bogat şi foarte bine organizat de reprezentări
mentale a ceea ce cunosc deja. Sortează informaţiile pe baza principiilor subiacente şi în jurul vârstei de de 40 ani, Frank Lloyd Wright a proiectat Clădirea Robie din
nu pe baza asemănărilor şi deosebiri lor superficiale. Şi sunt mai conştienţi de ceea ce Chicago, Agnes deMilJe a realizat coregrafia piesei de revistă Carousel pe
nu ştiu (Cbamess şi Scbultetus, 1999; Goldman, Petrosino şi Grupul de cunoaştere şi Broad way, iar Louis Pasteur a elaborat teoria îmbolnăvirii cauzate de germeni
tehnologie de la Vandcrbilt, 1999). patogeni. Charles Darwin avea 50 de ani când şi-a prezentat teoria. Torn Morrison
Performanţa cognitivă nu este singurul ingredient al priceperii experte. Rezolvarea a câştigat premiul Pulitzer pentru Belaved, roman pe care l-a scris îrr jurul vârstei de

I r problemelor se face într-un context social. Capacitatea de a formula judecăţi experte 55 ani. Mulţi oameni creativi au cele mai mari realizări la vârsta mijlocie.

506 Partea a 7-a Vârsta mijlocie Capitolul 15 Dezvottarea fizică şi cognitivă la vârsta mijlocie 507
 Caracteristicile oamenilor
cu performanţe creative
Creativitatea nu se limitează la oameni ca Darwin şi deMille; o putem
vedea la inventatorul care născoceşte o capcană pentru şoareci mai bună
sau la promotorul care. găseşte o modalitate inovatoare de a o vinde. Creati-
vitatea începe cu talentul, însă talentul nu ajunge. Copiii pot să manifeste
potenţial creativ; dar la adulţi contează performanţa creativă: ce produce
o minte creatoare si în ce cantitate (Sternberg şi Lubart, 1995).
Creativitatea se dezvoltă într-un context social şi nu neapărat într-un
mediu confortabil, ci pare să rezulte din experienţele diverse ce slăbesc
limitările convenţionale şi din experienţele provocatoare ce întăresc
capacitatea de a persevera şi de a depăşi obstacolele (Simonton, 2000).
Potrivit unei analize (Keegan, 1996), realizările creati ve extraordinare
rezultă dintr-o cunoaştere aprofundată şi foarte bine organizată a subiectului,
din' motivaţie intrinsecă şi un ataşament emoţional puternic faţă de munca
respectivă, care-I îndeamnă pe creator să persevereze în ciuda obstacolelor.
Persoana trebuie să aibă cunoştinţe amănunţite într-un domeniu înainte
să-i poată vedea limitările, să-şi imagineze devieri radicale şi să elaboreze
un punct de vedere nou, unic.
Inteligenţa generală, IQ-ul, are prea puţină legătură cu perfo~anţa
Helen Mi,ren, actriţă britanică de teatru, cinema şi
creati vă (Simonton, 2000). Oamenii foarte creatrvi au foarte multa im-
teatru raâofonic foane respectatâ, âeformaţie clas-
ică, a atins apogeul carierei sale tn 2006; la 61 de
tiarivă şi nu se feresc de riscuri. Ei tind să fie independenţi, nonconformişti,
ani, când a căşttgas premiul Oscar pentru cea mai ~econventionali si flexibili şi sunt deschişi la ideile şi experienţele noi.
bună acmiă fn rolul vărstnicei, dar mândrei regine Procesele' lor de gândire sunt deseori inconştiente, ducând la momente de
Elisabeta a Il-a fII filmul The Queen.
iluminare subită (Simonton, 2000; Torrance, 1988). Ei cercetează o pro-
blemă mai în profunzime decât alţi oameni şi găsesc soluţii care nu le vin
altora în minte (Sternberg şi Horvath, 1998).
. Creativitateăşhiârsta
Există o relaţie între performanţa creati vă şi vârstă? La testele psihometric:, de gândire
divergentă (descrise în capitolul 9) apar în mod consecvent diferenţe In raport cu
vârsta. Ori de câte ori datele sunt transversale sau Iongitudinale, scorunle atmg
apogeul, în medie, spre sfârşitul deceniului al treilea de viaţă. O curbă d~ vârstă simi-
lară apare când se măsoară creativitatea prin variaţiile produselor (numarul de pUblI:
catii tablouri sau compozitii muzicale). Persoana aflată în ultimul deceniu al unei
cariere creative produce, d~ regulă, doar pe jumătate faţă de cât a produs la sfârşitul
deceniului al treilea sau la începutul deceniului al patrulea de viaţă, deşi ceva mai mult
decât în deceniul al doilea (Simonton, 1990).
Totuşi, curba de vârstă depinde de domeniu. Poeţii, matematicienii şi fizicieni!
teoreticieni tind să aibă prolificitate maximă spre sfârşitul deceniului al doilea de viaţa
şi începutul celui de-al treilea. Psihologii cercetători ating apogeul în jurul vârstei de
40 de ani, urmând un declin moderat. Romancierii, istoricii şi filosofii devin tot mai
productiv; spre sfârşitul deceniului al patrulea sau al cincilea de viaţă, apoi intră
într-un stadiu de platou. Aceste tipare sunt valabile în diferite culturi şi perioade
istorice (Dixon şi Hultsch, 1999; Simonton, 1990). Reducerea productivităţii poate fi
compensată de câştigul calitativ. Un studiu asupra "cântecului de le?,,?ă" a 17~ de
compozitori a arătat că ultimele lor opere - de obicei, relativ scurte ŞI simple ca IUlIe
melodică - se numărau printre cele mai bogate, mai importante şi mai încununate de
succes (Simonton, 1989).
508 Partea a 7-a Vârsta mijlocie
Munca şi educaţia
în societăţile industrializate, rolurile ocupaţionale au la bază, de regulă, vârsta. Tinerii
studiază; adulţii tineri şi cei de vârstă mijlocie muncesc; adulţii mai vârstnici îşi
organizează viaţa în jurul pensiei şi al activităţilor de timp liber. În societăţile
postindustriale, oamenii fac numeroase tranziţii pe tot parcursul vieţii adulte (Czaja,
2006). Studenţii adoptă programe care îmbină studiul cu munca sau îşi întrerup studiile
o vreme. Adulţii tineri explorează diferite direcţii înainte să-şi aleagă o carieră şi chiar
şi atunci, deciziile lor pot fi deschise. O persoană poate avea mai multe cariere
succesive, fiecare necesitând un plus de educaţie sau formare. Adulţii maturi fac cursuri
serale ori îşi iau liber de la serviciu pentru a da curs unui interes special. Oamenii se
pensionează mai devreme sau mai târziu decât în trecut, ori nu se pensionează deloc.
Pensionarii îşi dedică timpul studiului sau unei noi munci, plătite sau neplătite.
lVIuncă versus pensionare timpurie
înainte de 1985, oamenii se pensionau tot mai devreme. Vârsta medie a pensionării
scădea constant. De atunci, tendinţa s-a inversat. Înainte să-şi înceteze complet viaţa
profesională, oamenii pot să-şi reducă numărul de ore sau de zile de lucru, intrând la
pensie treptat, pe parcursul câtorva ani. Această practică se numeşte pensionare în
etape. Sau ar putea să se mute la altă companie ori să-şi aleagă un nou domeniu de
activitate, practică numită angajare intermediară (Czaja, 2006). Circa jumătate din
lucrătorii cu vârsta între 55 şi 65 de ani Îşi iau un serviciu intermediar înainte de
pensionarea deplină (PurceII, 2002).
Ce a determinat această schimbare? Oamenii ar putea continua să lucreze pentru
a-şi menţine sănătatea fizică şi psihică, precum şi rolurile personale şi sociale, sau pur
şi simplu pentru că le place stimularea oferită de muncă, iar motivele se pot schimba
În diferite momente (Czaja, 2006; Sterns şi Huyck, 2001). Alţii lucrează în principal
din motive financiare. în prezent, mulţi dintre lucrătorii de vârstă mijlocie sau mai
vârstnici au economii sau pensie insuficiente Oii au nevoie să-şi păstreze asigurarea de
sănătate. Creşterea vârstei de pensionare în sistemul asigurărilor sociale la 6?de.ani I
1·
pentru beneficii 'complete oferă un stimulent pentru continuarea muncii. Legea discri- )
minării pe bază de vărstă la angajare (Age Discrimination in Employment Act -
ADEA), care a eliminat vârsta obligatorie de pensionare pentru majoritatea ocupaţiilor,
şi Legea pentru americanii cu dizabilităţi, care le impune angajatorilor să facă ajustări
rezonabile pentru angajaţii cu dizabilităţi, i-au ajutat pe lucrătorii maturi să-şi păstreze
serviciul. în plus, generaţia "baby boom", care se apropie acum de vărsta pensionării,
este mai bine educată decât generaţiile anterioare şi. ca urmare, membrii ei au o gamă
mai largă de opţiuni (Czaja, 2006).
Munca şi dezvoltarea cognitivă
.Foloseşte sau pierde" nu se aplică doar în cazul corpului, ci şi în cazul minţii. Munca
poate influenţa funcţionarea cognitivă.
Cercetările (prezentate în capitolul 13) sugerează că oamenii cu gândire flexibilă
tind să obţină servicii ce presupun muncă complexă, care necesită gândire şi judecată
independentă, Acest tip de muncă, la rândul ei, stimulează o gândirea mai flexibilă;
iar gândirea flexibilă sporeşte capacitatea de a efectua munci complexe (Kohn, 1980).
Ca urmare, oamenii implicaţi profund în munci complexe tind să prezinte performanţe
cognitive mai bune decâtcei de-a seamă, pe măsură ce înaintează în vârstă (Avolio şi
Sosik, 1999; Kohn şi Schooler, 1983; Schaie, 1984; SchooJer, 1984, 1990). Acelaşi
lucru este valabil pentru bărbaţii şi femeile care se implică în activităţi gospodăreşti
complexe, cum ar fi planificarea bugetului sau a unei mutări, ori efectuarea unor 1
reparaţii complicate, cum ar fi schimbarea instalaţiei sanitare (Caplan şi Schooler,
2006). Dacă s-ar putea face în aşa fel încât munca - atât cea remunerată, cât şi cea
de acasă - să aibă sens şi să fie provocatoare, mai mulţi adulţi ar putea să-şi păstreze
sau să-şi îmbunătăţească abilităţile cognitive (Avolio şi Sosik, 1999).
Capitolul 15 Dezvoltarea fizică şi cognitivă la vârsta mijlocie 509
1
 Acest lucru pare să se întâmple deja. Câştigurile la nivelul majorităţii abilirăţilo-
cognitive constatate la cohortele recente de vârstă mijlocie şi mai vârstnice ar putea
foarte bine să reflecte schimbări la locul de muncă ce pun accentul pe echipe
multifuncţionale cu autoconducere şi oferă bonusuri pentru adaptabilitate, iniţiativă şi
luarea descentralizată a deciziilor (Avolio şi Sosik, 1999). Din păcate, lucrătorii mai
vărstuici au o probabilitate mai redusă decât cei mai tineri de a li se propune sau de a
se oferi voluntar să ia parte la programele de formare sau cursuri şi să preia proiecte
provocatoare. din cauza credinţei eronate că oamenii mai în vârstă nu pot face faţă
unor astfel de oportunităţi. Şi totuşi, studiul din Seattle a arătat că, în general,
reducerea capacităţilor cognitive survine foarte târziu în viaţă, mult după vârsta
pensionării. Mai mult chiar, performanţele de muncă prezintă o variabilitate mai mare
la nivelul grupelor de vârstă şi nu între ele (Avolio şi Sosik, 1999).
Adulţii îşi pot influenţa activ dezvoltarea cognitivă viitoare prin alegerile ocu-
paţ.ionale pe care le fac. Cei care caută mereu oportunităţi mai stimulatoare este proba-
bil să-şi păstreze agerimea minţii (Avolio şi Sosik, 1999). Un studiu efectuat în
Frankfurt, Germania, a comparat 195 de pacienţi cu demenţă, cu vârsta de la 55 de ani
în sus, cu 299 de adulţi fără demenţă, cu vârsta de la 60 de ani În sus. Cei care
avuseseră un serviciu solicitant intelectual, care necesita un grad mare de control şi
presupunea cercuri mai largi de comunicare, aveau o probabilitate mai mică de a fi
afectaţi de demenţă (Seidler et al., 2004; Wilson, 2005).
Studentul matur
în 2005,44% din adultii americani, între care 48% din cei cu vârsta între 45 şi 54 de
ani şi 40% din cei cu ~fu'sta între 55 şi 64 de ani au declarat că au urmat programe de
educaţie pentru adulţi, din care 27% la cursuri legate de serviciul lor. Circa o treime
din aceşti adulţi (32%) au folosit sistemul învăţământului de la distanţă (NCES,
2007a; O'Donnell, 2006).
De ce fac apel oamenii de vârstă mijlocie la educaţia formală? Educaţia le permite
adulţilor să-şi dezvolte potenţialul cognitiv, să-şi sporească stima de sine, să-şi ajute
copiii la temele pentru acasă sau să ţină pasul cu lumea schimbătoare a ocupaţiei 10L
Unii aleg formarea specializată pentru a-şi actualiza cunoştiritele şi abilifăţile. Alţii se'
formează pentru ocupaţii noi. Unii vor să promoveze în carieră sau să-şi deschidă o
afacere. Unele femei care şi-au dedicat căminului şi copiilor anii de început ai vârstei
adulte fac primii paşi spre reintrarea pe piaţa locnrilor de muncă. Oamenii aflaţi în
pragul pensionării vor adesea să-şi lărgească orizonturile şi abilităţile, pentru a-şi
folosi timpul liber în mod mai productiv şi mai interesant. Unor oameni le place pur
şi simplu să înveţe şi vor să continue s-o facă toată viaţa,
Programele universltare Un mic procent (5%) de adulţi urmează programe
universitare cu frecvenţă redusă, la finalul cărora se obţin diplome sau titluri (NCES,
2007a). Unele colegii se adaptează la nevoile practice ale studenţilor de altă vârstă decât
cea tradiţională, oferind credite pentru experienţa de viaţă şi pentru educaţia anterioară.
Multe oferă cursuri cu frecvenţă redusă, cursuri sâmbăta şi serale, studiu independent,
îngrijire pentru copii, ajutor financiar, cursuri gratuite sau cu cost redus şi învăţământ de
la distanţă cu ajutorul computerului sau al televiziunii cu circuit închis.
Din păcate. unele instituţii de învăţământ nu sunt structurate astfel încât să răs-
pundă nevoilor educaţionale şi psihice ale adulţilor maturi ori să profite de avantajele
cognitive ale acestora. Studenţii adulţi au propriile motive, obiective, sarcini de
dezvoltare şi experienţe. Au nevoie de cunoştinţe pe care să le poată aplica în situaţii
specifice. Studiul în cooperare, structurat în jurul problemelor sau proiectelor generate
de student, este cel mai potrivit pentru adultul matur (Sinnott, 1998).
Abilităţile educaţionale !?i ocupaţionale ale adultului Schimbările de la
locul de muncă aduc deseori cu ele nevoia de un plus de instruire sau educaţie.
Tehnologia tot mai avansată şi pieţele de muncă schimbătoare impun abordarea
510 Partea a 7-a Vârsta mijlocie
învăţării ca pe o sarcină pe viaţă. Abilităţile tehnice sunt tot mai necesare pentru suc-
cesul în lumea modernă şi constituie o componentă majoră a educaţiei pentru adulţi,
corelată cu meseria. Căpătând experienţă, oamenii de vârstă mijlocie pot executa
sarcini ce folosesc computerulla fel de bine ca adulţii tineri (Czaja, 2006).
Circa 75% din educaţia corelată cu meseria pentru oamenii între 2S şi 64 de ani este
supol1ată de angajatori (NCES, 2003). Angajatorii văd efectele benefice ale educaţiei la
locul de muncă în moralul mai bun, calitatea crescută a muncii, munca Ulai eficientă în
echipă, rezolvarea mai bună a problemelor şi capacitatea sporită de a face faţă noilor
tehnologii şi altor schimbări de la locul de muncă (Contisia pentru conferinţe, 1999).
Educaţia ÎI! scopul inslruirii de bază Instruirea de bază este o cerinţă fun- instruire de bază La adult, capa-
damentală pentru funcţionarea nu doar la locul de muncă, ci şi în toate sectoarele socie- citatea de a folosi informaţiile
tăţii rnoderne, bazate pe informaţie, Adulţii cu instruire de bază pot folosi informaţiile tipărite şi scrise in vederea
funcţionării În societate, a atingerii
tipărite şi scrise pentru a funcţiona în societate, a-şi atinge obiectivele şi a-şi îmbogăţi obiectivelor şi a Imboqătirli
cunoştinţele şi potenţialul. La începutul secolului XX, se considera că persoana cu patru cunoştinţelor şi a potenţialului.
clase are instruirea de bază; în prezent, diploma de liceu abia dacă este adecvată.
în 2003,14% din adulţii americani nu puteau să Iocalizeze informaţii uşor de iden-
tificat în texte scurte de proză englezească, 22% nu puteau efectua operaţii numerice
simple precum adunarea şi 12% nu puteau să citească diferite documente suficient de
bine pentru a reuşi în economia actuală - toate fiind componente ale instruirii de bază
(NCES, 2006c). Tot în 2003, adultii americani au obtinut la un test international
privind instruirea de bază rezultate mai slabe decât cei di~ Bermude, Canada, Norvegia
şi Elveţia, dar mai bune decât cei din Italia (Lemke et al., 2005; NCES, 2005b).
Adulţii de vârstă mijlocie şi cei mai vârstnici tind să aibă un nivel al instruirii de
bază mai scăzut decât adultii tineri, dar nivelul mediu al instruirii de bază la adultii cu
vârsta între 50 şi 59 de ani a crescut fată de 1992. Adultii aflati sub nivelul ins~irii
de bază au o probabilitate mai mică de a fi angajaţi decât adulţii cu un nivel mai înalt
de instruire (Kutuer et al., 2007; NCES, 2006c).
La nivel mondial, 774 de milioane de adulti - circa 1 din 5 - sunt analfabeţi, în
principal cei din Africa sub-sahariană şi Asi~ de Sud-Est (UNESCO, 2004, 2007).
Anl\ifabetisţl1ul estedeosebit. de răspândit. in rândul femeilor din ţărite.în.cursde
dezvoltare, unde educaţia este considerată În general lipsită de importanţă pentru ele.
în 1990, ONU a demarat programe de alfabetizare în ţări în curs de dezvoltare precum
Bangladesh, Nepal şi Somalia (Linder, 1990). Mai recent, ONU a declarat perioada
2003-2012 "Deceniul alfabetizării" şi sponsorizează conferinţe şi programe ce
promovează alfabetizarea. în Statele Unite, Legea alfabetizării naţionale cere statelor
să creeze centre de instruire, cu finanţare federală.
Cercetările cu privire la educaţie şi muncă - precum şi cele cu privire la rezolvarea
problemelor, creativitate şi alegerile morale - arată că mintea continuă să se dezvolte
la vârsta adultă. Aceste cercetări ilustrează legăturile dintre latura cognitivă a dez-
voltării şi aspectele sale sociale şi emoţionale, spre care ne vom îndrepta din nou în
capitolul 16.
Rezumat şi termeni-cheie
Vârsta mijlocie: un construct social • Durata vârstai mijlocii este adesea subiectivă.
Reperul 1: Care sunt trăsăturile distincUve ale vârstei • Vârsta mijlocie estedeopotrivă o perioadă a câştigurilor
miţlocii? şi a pierderilor.
II Conceptul de vârstă mijlocie este un construct social. El • Cei mai mulţi oameni de vârsta mijlocie au o formă
a inceput să fie folosit În societăţile industriale pe măsură fizică, coqnitivă şi emoţională bună. Au responsabilităţi
ce creşterea duratei de viaţă a dus la apariţia de roluri noi mari şi roluri multipleşi se simt competenti pentru
la jumătatea vieţii. îndeplinirea lor.
Capitolul 15 Dezvoltarea fizică şi cognitivă la vârsta mijlocie 51 i
o Vârsta mijlocie este un moment al bilanţului şi al luării de • Venitul mic este asociat cu sănătatea mai proastă, În priveşte priceperea expertă sau cunoştinţele speciafizate
Munca Şi educaţia
decizii pentru anii rămaşi. parte ca urmare a lipsei asigurării medicale. a fost atribuit Încapsulării abilităţilor fluide la nivelul
domeniului ales de persoană. Reperul 7: Cum se modifică tiparul muncii remunemte şi
• Inegalităţile rasiale şi etnice În ceea ce priveşte sănătatea
• Gândirea posttorrnală pare deosebit de utilă In situaţiile cel af educaţiei şi cum contribuie munca la dezvoltarea
DEZVOLTAREA FIZiCĂ şi îngrijirîle medicale s-au redus, dar Încă mai există.
care necesită gândire integrativă. cognitivă?
• Femeile trecute de menopauză sunt mai susceptibile la
Modificări fizice Încapsulare (506) o ln prezent, există o tendinţă de evitare a pensionării
boli cardiace, precum şi la pierderea de masă osoasă,
care duce la osteoporoză. Probabilitatea apariţiei timpurii şi de luare În calcul a unor opţiuni mai flexibils.
Reperul 2: Ce schimbări fizice survin in general În anii de
cancerului mamar creşte şi ea cu vârsta, iar mamografia Crealivitatea
mijloc şi care este impactul/or psihologic? • Activitatea complexă poate Îmbunătăţi flexibilitatea
de rutină este recomandată femeilor începând cu vârsta cognitivă.
• Deşi imbătrânirea şi alcătuirea gehetică detennină unele de 40 de ani. Reperul 6: Cum se explică realizările creative şi cum se
schimbări fizlotoqice, comportamentul şi stilul de viaţă modifică acestea cu vârsta? • Mulţi adutţi se inscriu la studii universnare la altă vârstă
• Tot mai multe dovezi sugerează că riscurile terapiei decât cea tradiţională sau participă la âlte activilăti
pot influenţa momentul producerii şi amploarea lor. • Performanţa creativă depinde de trăsăturile personale şi
hormonale pot cântări mai greu decât efectele ei educaţionale, deseori pentru a-şi Îmbunătăţi ap~dinile şi
de forţe ale mediului.
o Majomatea adulţilor de vârstă mijlocie compersează bine benefice. cunoş.tinţele corelate cu munca.
deteriorări le treptate, minore ale capacităţilor senzoriale şi • Creativitatea nu se corelează puternic cu inteligenţa.
• stresul apare atunci când capacitatea organismului de a • Adulţjj maturi au nevoi şi avantaje educaţionale speciale.
psihomotarii. Reducerea densltăţli osoase şi a capacităţii
face faţă nu este egală cu sclicitările la care este supus. • Se produce o reducere corelată cu vârsta În ceea ce
vitale sunt frecvent Întâlnite. • Educaţia În scopul instruirii de bază este o nevoie
Stresul atinge de multe ori cota maximă la vârsta mijlocie priveşte rezultatele la testele psihometrice de găndire
• Simptomele menopauzei şi atitudinile fată de ea pot şi poate fi corelat cu o varietate de probleme practice. imperativă În Statele Un~e şi pe plan global.
divergentă şi producţia creativă propriu-zisă, dar vârsta
depinde de factori cutturali şi de schimbările fireşti Stresul foarte puternic poate afecta funcţionarea apogeului productivităţii variază În funcţie de ocupaţie. instruire de bază (511)
determinate de Îmbătrânire. imunitară. Scăderea productlvttătil odată cu vârsta poate fi
compensată prin creşterea calităţii.
Deşi bărbaţii pot continua să aibă copii până la o vârstă • Schimbările de rol şi de carieră şi alte experienţe tipice
înalrrtată. mulţi bărbaţi de vârstă mijlocie S8 confruntăcu pentru vârsta m!]locie pot fi stresante, dar rezillenţa este
o scădere a fertllltăţii şi a frecvenţei orgasmelor. frecvent intâlnită.

o O bună parte din bărbaţii de vârstă mijlocie se confruntă • Personalitatea şi emoţionalitatea negativă pot afecta
cu disfuncţia erectilă. Distunctia erectilă poate avea sănătatea. Emoţiile pozitive tind să se asocieze
cauze fizice, dar poate fi legată şi de sănătate, de stilul cu o sănătate bună.
de viaţă .şi de starea de bine emoţional.
o Suferima psihică devine mai răspăndită la vârsta mijlocie.
o in general, activitatea sexuală se reduce treptat la vârsta hipertensiune (491)
mijlocie.
diabet (492)
prezbitism (484)
osteoporoză (495)
miopie (484)
mamoqrafle (497)
prezbiacuzie (484)
terapie hormonală (TH) (497)
metabolism bazal (485)
stres (498)
capacitate vitală (486)
agenţi stresori (498)
menopauză (487)
perimenopauză (487)
disfuncţie erectilă (490)
DEZVOLTAREA COGNITiVĂ

Măsurarea abilităţilor cognitive la vârsta mijlocie

Sănătatea fizică şi psihică
Reperul 4: Ce câştiguri şi pierderi se produc in plan
Reperul·3: Ce factori influenţează sănătatea fizică şi
cognitiv varsta mijlOCie?
la
psihică la vârsta mijlocie?
o Studiul lonqitudinal Seattle a arătat că mai multe din
• Majoritatea oamenilor de vârstă mijlocie sunt sănătoşi şi
capacitătile mentaIe primare rămân bune la vârsta
nu au limitări funcţionsle: totuşi, generaţia "baby boorn"
mijlocie, dar există o mare vartabnltate la nivel in~ividual.
ar putea fi mai puţin sănătoasă decât genera~ile
anterioare la vârsta mijlocie. o Inteligenţa fluidă scade mai devreme decât inteligenţa
cristalizată.
• Hipertensiunea este o problemă majoră de sănătate, ce
debutează la vârsta mijlocie, Cancerul a Înlocu~ bolile Inteligenţă fluidă (505)
cardiace 7n rolul de principală cauză a decesului la vârsta inteligenţă cristalizată (505)
mijlocie. Incldenţa diabetului s-a dublat şi, În prezent,
această boală este a patra pe lista cauzelor de deces În Caracterul distinctiv al cogniţiei adulte
această grupă de vârstă.
Reperul 5: Adulţii maturi gândesc altfel decât tinerii?
• A1imentaţia, exerciţiile fizice, consumul de alcool şi
fumatul afectează sănătatea actuală şi viitoare. Îngrijirea • Unii teoreticieni avansează ipoteza că gândirea capătă
preventivă este importantă. forme distinctive la vârsta mijlocie. Progresul În ceea ce

512 Partea a 7-a Vârsta mijlocie Capitolul 15 Dezvoltarea fizică şi cognitivă la vârsta mijlocie 513
"Să accepţi toate experienţele ca materie primă din care

spiritul uman distilează sensuri şi valori face parte din înţelesul

maturităţii. "

Howard Thurman,.Maditations of/ha Heart, 1953

ştiaţi că ...
@ Ideea existenţei unei crize la jumătatea vieţii a fost în bună măsură
discreditată, iar experienţa unei astfel de crize este rar întâlnită?
@ Mulţumirea conjugală atinge în general cota cea mai scăzută la
începutul vârstei mijlocii şi atinge apogeul când copiii sunt mari?
@ Motivul numărul unu pentru divorţ la vârsta mijlocie, dat într-o
anchetă de proporţii, este abuzarea de către partener?
@ Celor mai multe femei, ,.cuibul gol" le aduce un sentiment de
libertate?

@ Cu sprijinul adecvat, Îngrijirea unui părinte infirm poate fi un prilej

de dezvoltare personală?

A.· cestea sunt doar câteva din subiectele inreresante şi. importante.
de care ne vom ocupa în acest capitol. Anii de la jumătatea vieţii
sunt anii centrali ai vârstei adulte. Pe lângă faptul că sunt în măsură. să
.

privească partea trecută şi cea viitoare a vieţii lor, oamenii de vârstă

mijlocie constituie totodată puntea Între generaţiile mai vârstnice şi cele
mai tinere. De foarte multe ori, ei sunt cei care ţin laolaltăfamilia şi fac
să functioneze instituţiile societăţii şi companiile. Multe se pot întâmpla
pe parcursul celor 25 de ani pe care-i numim vârstă mijlocie; şi aceste
experienţe influenţează felul cum arată, cum se simt şi cum se poartă
oamenii când ajung la bătrâneţe.
în acest capitol; analizăm perspectivele teoretice şi cercetările asupra
problematicii şi tematicii psihosociale de la vârsta rrrijlocie. Apoi, ne
concentrăm asupra relaţiilor intime: căsătorie, coabitare şi divorţ; relaţii
între homosexuali şi lesbiene; prietenii şi relaţiile cu copiii în curs de
maturizare, cu părinţii care îmbătrânesc, cu fratii şi surorile şi cu nepotii.
Toate acestea pot fi întreţesute în textura bogată a anilor de lajumăta~a
vieţii. După ce citiţi şi studiaţi acest capitol, ar trebui să puteţi răspunde
la fiecare din Întrebările de Reper de la pagina următoare.

Repere pentru studiu
1. Cum abordează specialiştii in dezvoltare studierea dezvoltării psihosociale la vărsta
mijlocie?
2. Ce au de spus teoreticienii cu privire la schimbările psihosociale la vârsta mijlocie?
3. Ce problematică privitoare la eu apare in prim-plan la vârsta mijlocie?
4. Ce rol joacă relaţiile sociale in viaţa oamenilor de vârstă mijlocie?
5. Cum evoluează căsniciile, relaţiile de coabitare, relaţiile Între homosexuali şi
lesbiene şi prieteniile in anii de la jumătatea vieţii şi cât de frecvent este divorţul
În această perioadă a vieţii?
6. Cum se modifică relaţiile intre părinte şi copil pe măsură ce copiii se apropie
de vârsta adultă şi devin adulţi?
7, Cum se inţeleg oamenii de vârstă mijlocie cu părinţii şi cu fraţii?
8. Ce rol joacă in prezent bunicii?
Analizarea cursului vieţii
la vârsta mijlocie
Specialiştii in dezvoltare anali""""" ..clJISu.l.dezvol@"ii 'psil!Q~oci'!J.elavârstamijlocie, .
în mai multe moduri, La modul obiectiv, cercetează traiectoriile sau traseele, cum ar
fi iniţierea unei cariere la jumătatea vieţii de către o femeie care înainte a îndeplinit
rolurile tradiţionale de soţie şi mamă. La modul subiectiv, cercetează modul in care
oamenii îşi construiesc identitatea şi structura vieţii lor (Moen şi Wethington, 1999).
Schimbarea şi continuitatea la vârsta mijlocie trebuie privite prin perspectiva
intregii vieţi, dar tiparele timpurii nu sunt neapărat matrita pentru tiparele ulterioare
(Lachman şi James, 1997) şi există diferenţe între începutul şi sfârşitul vârstei mijlocii
(Lachman, 2004). Este suficient să comparăm preocupârile tipice ale unei persoane de
40 de ani cu ale uneia de 60 de ani. în prezeot, desigur, este greu de spus ce curs al
vieţii este tipic, dacă există aşa ceva. La 40 de ani, unii oameni devin părinţi pentru
prima oară, în timp ce alţii devin bunici. La 50 de ani, unii oaruerti se lansează într-o
nouă carieră, pe când alţii se pensionează timpuriu.
în plus, vieţile nu se desfăşoară în condiţii de izolare. Traseele individuale se
in tersectează ori se ciocnesc cu cele ale membrilor familiei, ale prietenilor, cunoş-
tinţelor şi străinilor. Rolurile ocupaţionale şi cele personale sunt interdependente şi
sunt influenţate de tendintele existente în societate.
Cohorta, genul, etnia, cultura şi statutul socio-econornic pot avea o influenţă
profundă asupra cursului vieţii. Traseul unei femei cu o carieră la vârsta mijlocie poate
fi foarte diferit de cel al mamei sale, care a făcut din familie munca ei de o viată,
Cursul vieţii acestei femei poate fi diferit şi de cel al unei tinere educate din ziua de
astăzi, care se lansează în carieră înainte de a se căsători şi a deveni mamă. Traiectoria
ei ar fi fost, foarte probabil, diferităşi dacă ar fi fost bârbat, dacă ar fi fost prea săracă
sau prea puţin educată ca să aspire la o carieră ori dacă ar fi crescut Într-o societate
extrem de tradiţionalistă. Toţi aceşti factori şi alţii intră în studierea dezvoltării
psihosociale la vârsta mijlocie.
516 Partea a t-e Vârsta mijlocie
~~ -~' . Schimbarea la vârsta mijlocie: abordări teoretice
\;
Din perspectivă psihosocială, vârsta mijlocie era considerată pe vremuri o perioadă
~\
~ relativ aşezată. Freud (1906/l942) era de părere că psihoterapia nu are niciun rost
pentru oamenii trecuţi de 50 de ani, deoarece considera că personalitatea este formată
definiti v la acea vârstă.
La polul opus, teoreticienii umanişti ca Abraham Maslow şi CarI Rogers priveau
vârsta mijlocie ca pe un prilej pentru schimbări pozitive. Potrivit lui Maslow (l968),
fructificarea deplină a potenţialului uman, pe care el o numea actualizarea sinelui, se
poate produce doar la maturitate. Rogers (1961) susţinea că funcţionarea umană deplină
necesită un proces constant, pe toată durata vieţii, de armonizare a eului cu experienţa.
Studiile longitudinale arată că dezvoltarea psihosocială presupune deopotrivă stabi-
litate şi schimbare (Franz, 1997; Helson, 1997). Dar ce tipuri de schimbări se produc
şi ce le determină? Mai mulţi teoreticieni au încercat să răspundă la această întrebare.
Modeleie trăsăturilor
Cercetările lui Costa şi McCrae asupra trăsărurilor (vezi mai ales 2006), care au
susţinut iniţial continuitatea sau consecvenţa personalităţii după vârsta de 30 de ani în
ceea ce priveşte grupele de trăsături din Big Five" - nevrotismul (anxietate, ostilitate,
instabilitate), extraversiunea, deschiderea faţă de experienţă, conştiinciozitate şi
amabilitatea - recunosc acum existenţa unor schimbări, mai lente, şi în anii de mijloc
şi de mai târziu, după cum arătam în capitolul 14. Alţi investigatori care au testat o
structură similară a trăsăturilor au decelat schimbări pozitive mai importante în aceşti
ani (Roberts şi Mroczek, 2008).
La vârsta mijlocie, conştiinciozitatea, de pildă, tinde să evidenţicze o accenruare
remarcabilă, probabil ca urmare a experienţei ocupaţionale, pe când stabilitatea
afectivă continuă creşterea constantă apârută la începutul vârstei adulte. Oamenii tind
să devină mai maturi social - îucrezători în sine, calzi, responsabili şi calmi - pe
măsură ce traversează anii din floarea vieţii, iar maouritatea, la rândul ei, le permite să
fie mai productivi în contribuţia pe care o aduc la locul de muncă şi în societate şi să
ducă o viaţă mai sănătoasă şi mai lungă. Apar adesea diferenţe individuale, În funcţie
de experienţă; spre exemplu, bărbaţii care se reeăsătoresc la vârsta mijlocie tind să
devină mai puţin nevrotici (Roberts şi Mroczek, 2008).
Modelele stadiilor normative
Doi teoreticieni ai stadiilor normative a căror operă continuă să constituie un cadru de
referinţă pentru o mare parte a teoriilor şi cercetărilor asupra vârstei mijlocii sunt Cari
G. Jung şi Erik Erikson,
Cari G. Jung: Individuarea şi transcenderea Psihologul elveţian Carl Jung
(1933,1953,1969,1971) susţinea că dezvoltarea sănătoasă la vârsta mijlocie necesită
individuarea, apariţia adevâratului Sine prin echilibrarea sau integrarea părţilor con- individuare Termenul folosit de
flictuale ale personalităţii. Până in jurul vârstei de 40 de ani, spunea Jung, adulţii se Jung pentru apariţia adevăratului
Sine prin echilibrarea sau
concentrează asupra obligaţiilor faţă de familie şi societate şi-şi dezvoltă aspecte ale integrarea părţilor confllctuale
personalităţii care îi vor ajuta să-şi atingă obiectivele externe. Femeile pun accent pe ale personalităţii.
expresivitate şi îngrijire, iar bărbaţii sunt orientari în principal spre realizări. Lajumă-
tatea vieţii, oamenii îşi îndreaptă preocupările spre Sinele lor lăuntric, spiritual, Atât
bărbaţii, cât şi femeile încearcă să obţină o unire a opuse lor, prin exprimarea aspec-
telor personale pe care anterior le-au negat
Două sarcini necesare, dar dificile, ale vârstei mijlocii sunt renunţarea la imaginea
tinereţii şi recunoaşterea mortalităţii. Potrivit lui Jung (1966), nevoia de a recunoaşte
., în engl. in orig., Cele Cinci Mari (trad, aprcx.) (n. red.)
CapitolUl16 Dezvoltarea psbosodală la vârsta mijlocie 517
 mortalitatea impune o căutare a sensului în Sinele lăuntric.
Această orientare spre interior poate fi neliniştitoare; în timp
ce-şi pun la îndoială angajamentele, oamenii ar putea să-şi
piardă temporar ancorele. Şi totuşi, cei care evită această
tranziţie şi nu-şi reorientează în mod corespunzător viaţa ar
putea să piardă prilejul de creştere psihică.

Erik Erikson: Generativitate versus stagnare Spre

deosebire de Jung, care privea vârsta mijlocie ca pe un moment
al orientării spre interior, Erikson descrie o orientare spre
exterior. Erikson considera că anii din jurul vârstei de
40 de ani sunt perioada când oamenii intră în al şaptelea stadiu
normativ, generativitate versus stagnare. Generativitatea,
aşa cum o defmea Erikson, este preocuparea adulţilor maturi
faţă de crearea şi călăuzirea generaţiei următoare, perpetuarea
propriei persoane prin influenţa asupra urmaşilor, Oamenii
care nu găsesc un debuşeu al generativităţii devin absorbiti de
propria persoană, toleranţi cu sine sau stagnează (sunt inactivi
ori lipsiţi de însufleţire). Virtutea acestei perioade este grija:
"un angajament tot mai puternic faţă de îngrijirea persoanelor,
a produselor şi a ideilor pe care individul a învăţat să le
preţuiască" (Erikson, 1985, p. 67). Unele teorii şi cercetări
ulterioare au confirmat şi extins concepţiile lui Erikson.
Cum apare generativitatea? Potrivit unui model (McAdams,
2001), dorinţele interne de nemurire simbolică sau nevoia de a
fi necesar se combină cu cerinţele externe (aşteptări şi respon- se poate extinde la lumea ocupaţională.Ia politică,la religie,lahobby-uri,la artă, muzică
sabilităţi mai mari) şi dau naştere unei preocupări conştiente şi alte sfere - sau, cum se exprima Erikson, la .,asigurarea bunei functionări a lumii".
faţă de generaţia următoare. Această preocupare, împreună cu Munca de vo1untariat. în slujba comunităţii sau pentru o cauză politică este o
ceea ceErikson numea "credinţa în specie" ,duc la angajamente expresie a generativităţii. 1n studiul MIDUS, voluntariatul a înregistrat o creştere între
şi acţiuni generative. Generativitatea tinde să fie asociată cu începutul vârstei adulte şi vârsta mijlocie, Apoi s-a redus puţin după 55 de ani şi a
Generaiviuuea, preocuparea de a călăuzi generaţia tânără. poate fi
. exprimată prin rolul de antrenor sau de mentor. Generxuivitaiea poate comportamentul prosocial (McAdams, 2006) •. crescut din nou după 65 de ani (Hart, Southerlandşi Atkins, 200:3). J~lig!<l-area. de.
.,.... fi ese~ială pentru starea de
bine fa vlirsta InYlocie. responsabilităţile familiale şi ocupaţionale principale le poate da adulţilor de vârstă
Generativitaiea, vârsta şi genul Potrivit lui Erikson, mijlocie şi celor mai vârstnici libertatea de a-şi exprima generativitatea la o scară mai
generativitatea este "un semn de maturitate psihică şi de sănătate psihică" (McAdams, largă (Keyes şi Ryff, 1998).
generativitate versus stagnare
AI şaptelea stadiu al dezvoltării 2001, p. 425). Ea apare, de regulă, la vârsta mijlocie, întrucât cerinţele serviciului şi Aşadar, generativitateapoate să derive din implicarea în roluri multiple (Staudinger
pslhosociale descris de Erlkson, ale familiei in această perioadă cer reacţii generative. Părinţii foarte generativi tind să şi Bluck, 2001). Această implicare a fost corelată cu starea de bine si cu multumirea
in care adultul de vârstă mijlocie
fie mai implicaţi în educaţia şcolară a copiilor lor decât cei mai puţin generativi şi tind la vârsta mijlocie (McAdams, 2001), dar şi ulterior (Sheldon şi Kasser; 2001;
devine preocupat de crearea,
Vandewater, Ostrove şi Stewart, 1997), poate datorită sentimentului de a fi adus o
călăuzirea şi influenţarea generaţiei să aibă un stil de parentaj autoritar (McAdams, 2006).
următoare, in caz contrarrasim- Folosind tehnici ca listele de comportamente şi autodeclaraţiile (Tabelul 16-1), contribuţie semnificativă în societate. însă iarăşi, deoarece aceste constatări sunt de tip
tind o stagnare (un sentiment cercetătorii au constatat că oamenii de vârstă mijlocie tind într-adevăr să obtină un corelaţie, DU putem fi siguri că generativitatea determină starea de bine; s-ar putea ca
al lnactivităţil sau al lipsei de oamenii mulţumiţi de viaţa lor să aibă o probabilitate mai mare de a fi generativi
scor mai mare la generativitate, comparativ cu cei mai tineri şi mai vârstnici. Totuşi~
insufleţire).
generativitatea nu se limitează la vârsta mijlocie. Vârsta la care indivizii ajung la (McAdams, 200 1). Ca urmare a rolului central al generativitătii ia vârsta mijlocie,
generativltate Termenulfolosit generativitate variază, la fel şi forţa acesteia în orice moment dat, în plus, unii oameni vom reveni la ea ulterior pe parcursul acestui capitol,
de Erlkson pentru preocuparea
sunt mai generativi decât alţii (Keyes şi Ryff, 1998; McAdams, 2006; McAdarns, de
adulţilor maturifaţă de crearea, Moştenirea lăsată de Jung şi Erikson: Vaillant şi Lev-inson Ideile şi
căIăuz.irea şi influenţarea generaţiei
SI. Aubin şi Logan, 1993; Stewart şi Vandewater, 1998). Femeile declară, de regulă,
următoare. un nivel mai mare de generativitate decât bărbaţii, dar aceste diferenţe se estompează observaţiile lui Jung şi ale lui Erikson au inspirat studiile longitudinale asupra băr-
spre sfârşitul vârstei mijlocii (Keyes şi Ryff, 1998). baţilor (prezentate în capitolul 14) efectuate de George Vaillant (1977, 1989) şi de
Aceste studii au fost în majoritate transversale şi, ca atare, nu pot să identifice cu Daniel Levinson (1978). Ambele au descris treceri majore la jumătatea vieţii - de la
certitudine o legătură între generativitate şi vârstă. Totuşi, puţinele studii longitudinale eforturile ocupaţionale din al treilea deceniu de viaţă la reevaluarea vieţii şi, deseori,
asupra generativităţii, cum ar fi studiul Vaillant, prezentat într-o secţiune ulterioară, la restructurarea ei drastică în deceniul al patrulea şi la liniştirea şi relativa stabilitate
sprijină şi ele această legătură (Stewart şi Vandewater, 1998). din deceniul al şaselea'.
Vaillant, la fel ca Jung, a descris O reducere a diferenţelor de gen la vârsta de
Forme de generativitate Ca provocare principală a vârstei mijlocii, generativitatea mijloc şi tendinţa bărbaţilor de a deveni mai protectori, mai afectuoşi şi mai expresivi.
poate fi exprimată nu doar prin rolul de părinte sau bunic, ci şi prin cel de profesor sau
mentor, prin productivitate sau creativitate şi prin autogenerare sau autodezvoltare. Ea '" Descrierea deceniului al şaselea de viaţă de către Levinson u fost doar proiectată

518 Partea a 7-a Vârsta mijlocie Capitolul 16 Dezvoltarea psihosocială la vârsta mijlocie 519

interioritate Tennenullui
Neugarten.pentru preocuparea
faţă de viaţa interioară (introvereia
sau introspecţie), care apare. de
regulă. Ia vârsta mijlocie.
în mod similar, bărbaţii de vârstă mijlocie studiaţi de Levinson au devenit mai puţin
obsedaţi de realizările personale şi mai preocupaţi de relaţii, şi au evidenţiat gene-
rativitate de-venind mentorii unor oameni mai tineri.
Vaillant a reluat ideea lui Jung de orientare spre interior. în deceniul al patrulea de
viaţă, mulţi dintre bărbaţii participanţi la Studiul Grant efectuat de el asupra
absolvenţilor Universităţii Harvard au abandonat "activitatea compulsivă frenetică,
lipsită de reflecţie, din perioada uceniciei lor ocupaţionale şi au [devenit] din nou
exploratori ai lumii lăuntrice" (1977, p. 220). Bemice Neugarten (1977) a remarcat o
tendinţă introspectivă similară la vărsta mijlocie, pe care a numit-o interioritate. In
cazul bărbaţilor studiaţi de Levinson, trecerea la vârsta adultă mijlocie a fost suficient
de stresantă pentru a putea fi considerată O criză:
1
Vaillant (1993) a studiat şi relaţia dintre generativitate, vârstă şi sănătatea psihică. Pe
măsură ce absolvenţii de la Harvard studiaţi de el s-au apropiat de vârsta mijlocie şi au
traversat-o, o proporţie tot mai mare a fost evaluată ca având generativitate: 50% la 40 de
ani şi 83% la 60 de ani. în deceniul al cincilea de viaţă, bărbaţii cel mai bine adaptaţi erau
şi cei mai generativi, după cum arăta responsabilitatea lor pentru alţi oameni de la locul
1
de muncă, contribuţiile caritabile şi realizările copiilor lor (Soldz şi Vaillant, 1998).
Aşa cum am arătat în capitolul 14, studiile lui Vaillant şi Levinson, deşi revelatoare,
au avut slăbiciuni drastice în privinţa eşantionării şi a metodologiei.In ciuda publicării
postume a unui studiu de mici proporţii al lui Levinson (1996) asupra femeilor,
modelul lui şi mai ales cel al lui Vaillant au fost construite pe baza cercetărilor pe
bărbaţi predominant din clasa de mijloc sau de la nivelul superior al acestei clase, iar
,
experienţele acestora au fost luate drept norme.
în plus, rezultatele lor au reflectat experienţele membrilor unei anumite cohorte
dintr-o anumită cultură. Ele ar putea să nu se aplice într-o societate în care masculini-
tatea şi feminitatea nu mai au înţelesuri atât de diferite şi în care evoluţia carierei şi
J
alegerile de viaţă 'au devenit mai variate şi mai flexibile atât pentru bărbaţi, cât şi
pentru femei. Aceste rezultate ar putea să nu se aplice nici în cazul oamenilor pentru
care supravieţuirea economică este o chestiune presaniă şi nici culturilor în care există
alte tipar. ale evoluţiei cursului vieţii (Caseta 16-t). De asemenea, aceste studii s-au ..
ocupat exclusiv de persoane heterosexuale şi ar putea să nu fie valabile pentru homo-
sexuali şi lesbiene. Cercetările mai recente asupra dezvoltării psihosociale la vârsta
mijlocie au o bază mai largă, folosesc eşantioane şi scheme de cercetare mai diverse
şi acoperă mai multe dimensiuni ale personalităţii şi ale experienţei.

Momentul producerii evenimentelor: ceasul social

Potrivit modelului privitor la momentul producerii evenimentelor, prezentat în capi-
sunt!l1~ ~cupaţi şi mai implicaţi ca oricând - unii încă mai cresc copii mici în timp
telul 14, dezvoltarea personalităţii adulte ţine nu atât de vârstă, cât de evenimentele de
viaţă importante. Vârsta mijlocie aduce adesea o restructurare a rolurilor sociale: lan- ce alţu. IŞI ~e~~~ r~h~le,. ca părinţi. ai u~or copii adolescenţi sau adulţi tineri şi,
d~n: ca mgnjlt~naJ părinţilor vârstnici. ŞI totuşi, în ciuda numeroaselor provocări
sarea copiilor pe drumul propriu, asumarea rolului de bunic, schimbarea locului de
.ŞI evenune~te~vanab~le de la Jumătatea vieţii, cei mai mulţi adulti de vârstă mijlocie
muncă sau a carierei şi, în cele din urmă, pensionarea. Pentru cohcrtele reprezentate
par capabili sa le faca faţă foarte bine (Lachman, 2001, 2004). '
de primele studii privind stadiile normative, producerea şi momentul producerii
evenimentelor majore de acest fel erau destul de previzibile. în prezent, stilurile de
viaţă sunt mai diverse, iar graniţele vârstei adulte mijlocii s-au estompat, "şterg[ând] Eul la vârsta mijlocie: problematică şi tematică
vechile definiţii ale «ceasului sociale" (Josselson, 2003, p. 431). .
Când tiparele ocupaţionale erau mai stabile, iar pensionarea la 65 de ani era aproape ,,Acoo.; sunt complet diferit ca persoană, faţă de ·felul cum eram în urmă cu douăzeci
universală, se poate ca semnificaţia serviciului la vârsta mijlocie, şi pentru bărbaţi, şi .de am .. afirma un ~~tect În vârstă de 47 de ani, în timp ce şase prieteni ai săi toti în
pentru femei, să fi fost alta decât semnificaţia actuală, într-o perioadă a schimbărilor al patru le." sau al c!nctlea deceniu de viaţă, încuviinţau cu putere. Multi oame~i ~imt
frecvente ale locului de muncă, a reducerii implicării ocupaţionale şi a pensionării ~~ob~er~a ~?d~can ale perso~ali~~i c~ apar la vârsta mijlocie. Când Pnvim oameni ,1
timpurii sau întârziate, Când viaţa femeilorpivota în jurul naşterii şi creşterii copiilor, b:arsta mijlocie la modul ~~leCtlV, pnn prisma comportamentului lor exterior, sau
încheierea anilor fertili însemna altceva decât înseamnă acum, când atât de multe su .'e~ttv, pnn p;lsm.a felului in care se descriu, apar anumite problematici şi teme.
femei de vârstă mijlocie au intrat în câmpul muncii. Când oamenii mureau la vârste Exista ~va.~umlt cnza vărstei mijlocii? Cum se dezvoltă identitatea la vârsta mijlo-
mai puţin înaintate, supravieţuitorii de vârsiă mijlocie se simţeau bătrâni şi-şi dădeau
seama că şi ei se apropie de sfârşitul vieţii. Acum, mulţi oameni de vârstă mijlocie
cu:?Bărbaţn ŞI femeile se schimbă în mod diferit? Ce contribuie la starea de bine
psihic? Toate aceste întrebări pivotează în jurul eului.
!
J
Capitolul 16 Dezvoltarea psihosocială la vârsta mijlocie 521
520 Partea a 7-8 Vârsta mijlocie
Figura 16-1
60 -~)::f~~::-t,;-;>,:~l::~>·+-:,:- ~;t{l~7~~;?t~~:J\:~,'-<r
.,'- ~-::_·':-~.~-)'~~.~_s:f:~··:{ ~} t~:;·'F -j,~?

Puncte de cotitură oesp-e care

_yaractenstlclle"adulţllor .cu eu rezilient .
. --':' :-" ,'-:,: ,'-::-"
persoanele cu vârsta între 25 şi
74 de ani au declarat că au survenit
50 Fq"arte
ţaract~istic 'F~~ -~~ra~~i~:"'
Î1 ultimi tinei ani. (Sursă: Wethington 1şicunoaşte -motiv~e şi cornpcrtamentul Are ~c~.~e frâgi!e-:d~~pă~
a: euJ~';·
et e.. 2004. Fig. 3).
î 40 , N~ CăId.u·ră_şi capacăatea de a"~_
se adaptează prost ;n-condiJil de.stres
Işi .pr~Zcă-:slQ9ur-~~~.~~.;:~> .
1l
"O
~ 30
Are echilibru
SC;;Ciat'
relaWap~Of?iate,_" _
şl
_ '_''
prezenţă k,;aIă
Este productiv: duc~ luCrurile la"bun, sfârşit
n ~n~~eSc'fJeSI~~t;',şi' cQ~tă~e'
~~ ~ratla trUitrM minOra;
C esteiritiID!l, . -._",,::_. ":.

i 20
k~o_.atitud~e~!rriăŞ[ reJ~at~f
.~-
ESte aba Îr,-pm.;~ţa tEtlni61Drsoclale de
Neaqă ganpuriI~ $L~)(Perieim~I~~ăciiAe'
Nu-si variază relmia; reiatKieâ.ză Cu toţt .

10
'"Ne o bună-percepţie
jocimaginar~ "'.:--;-...:., >

Socială a indiciilo}
-jnterpersonale..'.' - _ -:.
in aceeaşi rnanle'ă
Es.te În esenw.
,A/
8nxK):S'~:-:
_"._,. e :c'
~ <

" ;',>

'.' Poate_vedea ~piob~.""portante R:~~vt~~0tr:O~~ii?"fi1J~t:re:

o ;_~,:
~t~: de in6red~~ Şi'r~ ,hmOd ESte- insiPid ţiiti~pUnct.de_Ved9r.e,efnoiional
Aflarea unui Aflarea unui Aflarea unui Îndeplinirea .. eirteotc- . . " - ",.' ; .~
Legat de muncă Aflarea unui
lucru supărător lucru bun lucru supărător
despre sine
lucru bun
despre
unui vis
special -Fiea;:1i~ta cmo- f>\ţ;, a#nI~anlJre~~
Est~_vu~iirabHTn
despre altcineva despre
altcineva sine
i~ ~\~end;~ooţa ~ &rt00<Xn~ T~E~~;::;a~.~'gâ~ cat:~1.
.: .T~qe~~.fie B;gr~t. ~ acceptat 'Se'si~e; t~9?t ~de -via"ţă,;~ "yittima ei .
Există O criză la jumătatea vieţii?
Schimbările de personalitate şi de stil de viaţă din perioada 40-45 de ani sunt atribuite
deseori unei-crize la jumătatea vietii, perioadă presupus stresantă, iniţiată de analiza i;!;~~~~=.~=e;=:ru~:~tt~~::;:;~
şi reevaluarea propriei vieţi. Criza de la jumătatea vieţii a fost conceprualizată ca o
criză la jumătatea vieţii In unele
modele ale crizei nonnative, criză de identitate; mai mult chiar, a fost numită "a doua adolescenţă". Lucrul care o
perioadă de viaţă stresantă, precl- declanşează, a spus Elliott Jacques (1967), psihanalistul care a inventat termenul, este Punctele de cotitură implică deseori O analiză introspectivă şi reevaluarea valorilor analiză la jumătatea vietii
ptată de analiza şi reevaluarea conştientizarea mortalităţii, Mulţi oameni îşi dau seama la această vârstă că nu vor şi al priorităţilor (Helson, 1997; Reid şi Willis, 1999; Robinson, Rosenberg şi Farrell, Examinare otroepectfvă ce are loc
trecutului, survenind de regulă
1999), Analiza la jumătatea vieţii poate fi un moment al bilanţuIui, ce prilejuieşte adesea la vârsta mijlocie şi duce la
putea să-şi îndeplinească visurile din tinereţe sau că împlinirea visurilor nu le-a adus
intre 40 şi 45 de anI.
multumirea la care se aşteptau. ştiu că, dacă vor să schimbe direcţia, trebuie să
actioneze rapid: Levinson (1-978, 1986, 1996).a afirmat că frărnântările dela jumătatea
revelaţii cu privire la propria persoană şi determină corectări din mers ale proiectului
şi traiectorie! vieţii. Pe lângă recunoaşterea- caracterului finit- al vietii.-analiza-Ia
pdorttătilor.
reevaluarea şi revizuirea valorilor şi

vi~tii sunt inevitabile, deoarece oamenii se luptă cu nevoia de a-şi restructura viaţa.
Totuşi, termenul criza de In jumătatea vieţii este considerat în prezent o reprezen-
tare incorectă a experienţelor majorităţii oamenilor la jumătatea vieţii. De fapt, pro-
ducerea acestei crize pare să fie neobişnuită (Aldwin şi Levenson, 2001; Heckhausen,
2001; Lachman, 2004). Unii oameni de vârstă mijlocie ar putea să se confrunte cu O
criză sau cu frământări, dar alţii se simt la apogeul puterilor. Alţii s-ar putea plasa
undeva între _ rară apogeu şi fără criză - ori ar putea să treacă deopotrivă prin
experienţa crizei şi cea a competenţei în momente diferite sau În sectoare diferite ale
vietii (Lachman, 2(04).
Debutul vârstei mijlocii poate fi stresant, dar nu mai mult decât unele evenimente
de la începutul vârstei adulte (Chiriboga, 1997; Wethington el al., 2(04). Mai mult
jumătatea vieţii poate să aducă regrete cauzate de neîmplinirea unui vis s'au
o conştientizare mai acută a termenelor-limită din dezvoltare - li.rnitări
impuse de timp în ceea ce priveşte, să spunem, capacitatea de a avea un
copil sau posibilitatea împăcării cu un prieten sau un membru al familiei
înstrăinat (Heckhausen, 2001; Heckhausen. Wrosch şi Fleeson, 2001;
Wrosch şi Heckhausen, 1999).
-Transformarea unui punct de cotitură În criză poate să depindă mai
puţin de vârstă şi mai mult de circumstanţele individuale şi de resursele
personale. Oamenii cu nevrotism ridicat au o probabilitate mai mare de a
se confrunta cu criza de la jumătatea vieţii (Lachman, 2004). Oamenii cu
eli reziliem - cu capacitatea de a se adapta cu flexibilitate şi o bogăţie de

chiar, unii cercetători au postulat producerea unei crize la sfertul vieţii, la jumătatea
deceniului al doilea de viată sau la începutul celui de-al treilea, când tinerii adulţi
încearcă să se .~aşezeu în 'contextul unui serviciu şi al unor relaţii satisfăcătoare
(Lachman, 2004; Robbins & Wilner, 2001).
Se pare că jumătatea vieţii este doar unul din punctele de cotitură ale vieţii -
tranziţii psihologice care presupun schimbări sau transformări semnificative în
privinţa sens ului, scopului sau direcţiei percepute a vieţii proprii. Punctele de cotitură
pot fi provocate de evenimente de viaţă majore, de schimbări normative sau de O nouă
intelegere a experienţelor di.n trecut, fie pozitive, fie negative, şi acestea pot fi
stresante, Totuşi, în studiul MIDUS şi într-un studiu de urmărire privind Punctele de
cotitură psihologice (psychological Tuming Points - PCP), mulţi respondenţi au
declarat că rezolvarea cu succes a situaţiei stresante a dus la o creştere pozitivă
(Wethington et al., 2004; Figura 16-1).
resurse la posibilele surse de stres - şi cei cu un sentiment al controlului
au o probabilitate mai mare de a traversa cu succes punctul de la jumătatea
vieţii (Heckhausen, 2001; Klohnen et al., 1996; Lachman, 2004; Lachrnan
şi Firtb, 2(04), Pentru oamenii cu personalitate rezilientă, chiar şi eveni-
mentele negative, cum ar fi un divorţ nedorit, pot deveni trambuline ale
dezvoltării pozitive (Klohnen et al., 1996; Moen şi Wethington, 1999).
Tabelul 16-2 descrie calităţile care sunt cele mai caracteristice şi cel mai
puţin caracteristice pentrn adulţii cu eu rezilient.
Dezvoltarea identităţii
Anafiza ta jumătatea vieţii a~putea inspira femeia
Deşi definea formarea identitătii drept principala preocupare a adolescenţei, core-şi simte ceasul biologic ticăind să dea cnrs
Erikson a remarcat că identitatea continuă să se dezvolte. Mai mult chiar, dorinţei sale de a avea un copil.

Gapitolul-16 Dezvoltarea psihosocia/ă la vârsta mijlocie 523

522 Partea a 't-« Vârsta mijlocie
 unii specialişti în dezvoltare consideră că procesul formării identităţii constituie în rândul a 40 de femei din clasa mijlocie, functie-
problema centrală a vârstei adulte (McAdams şi de Se Aubin, 1992). Cei mai mulţi .nare bancare, având puţin peste 40 de ani, cele cu
adulti de vârstă mijlocie au un sentiment de sine bine dezvoltat şi pot face faţă bine identitatea formată erau cele mai sănătoase psihic. De
schi~bărilor (Lachman, 2004). Să analizăm teoriile şi cercetările
dezvoltarea identităţii, mai ales la vârsta mijlocie.
actuale cu privire la asemenea. evidenţiau cel mai mare grad de generativi-
tate, confirmând ideea lui Erikson că reuşita formării
identităţii pregăteşte calea pentru alte sarcini (DeHaan
}
teoria proceselor iqentitătii (TPI) Susan Krauss Whitbourne: Procesele identităţii Potrivit teoriei proceselor şi MacDennid, 1994). într-un studiu transversal pe
Teoria lui Whitboume despre identitătii (TPI) formulare de Susan Krauss Whitbourne (1987, 1996: Jones, 333 de femei, majoritatea albe, absolvente ale Univer-
dezvoltarea ldentitătil pe baza
Whitbo~me şiSkultety, 2006; Whitbourne şi Connoly, 1999), identitatea este alcătuită sitătii Michigan şi aflate în deceniul al şaselea de viată,
proceselor de asimilare şi
acomodare. elin percepţii despre sine acumulate. Trăsăturile frzice percepute, abilităţile cognitive ni v~lul crescut al generativităţii a mers mână-n mfută
şi trăsăturile de personalitate (•.Sunt sensibil" sau "Sunt încăpăţânat") sunt încorporate cu siguranţa mai mare cu privire la identitatea proprie
în scheme ale identităţii. Aceste percepţii despre sine sunt mereu confirmate sau şi sentimentul încrederii în puterile proprii (Zucker,
revizuire, ca reacţie la informaţiile primite, care pot veni din relaţii intime, din situaţii Ostrove şi Stewart, 2002). în rândul promoţiei din
legate de serviciu, din activităţi în comunitate şi din alte experienţe. 1984 de la Radcliffe, femeile cu generativitate la 43 de
Oamenii îşi interpretează interacţiunile cu mecliul cu ajutorul a două procese, simi- ani, măsurată de un instrument de tip Q-sort, au
lare celor descrise de Piaget în cadrul dezvoltării cognitive a copiilor (vezi capitolul 2): declarat după 10 ani mai multă implicare în rolurile
asimilarea in identitate Termenul asimilarea în identitate şi acomodarea idetuităţii. Asimilarea în identitate este încer- rransgeneraţionale de fiică şi mamă şi se simţeau mai
lui Whitboume pentru efortul de carea de a păstra un sentiment de sine consecvent, în condiţiile unor experiente noi, care puţin împovărate de îngrijirea părinţilor vârstnici
a introduce
concepţia

acomodarea
experienţele
despre
noi in
sine existentă,

identităţii Termenul
nu se potrivesc cu schema existentă; acomodarea identităţii este adaptarea schemei
pentru a se potrivi cu experienţele noi. Asimilarea în identitate tinde să păstreze centi-
nuitatea eului; acomodarea identitătii tinde să provoace schimbări necesare.
lui Whitbourne pentru ajustarea
Folosirea excesivă a asimilării sau a acornodării este nesănătoasă, spun Whitbourne
concepţiei despre sine pentru
a se potrivi cu experienţele noi. şi colegii ei. Oamenii care asimilează constant sunt inflexibili şi nu învaţă din expe-
rieată. Oamenii care acomodează constant sunt slabi şi foarte vulnerabili la critici;
echilibrul identităţii Termenul lui idedtitatea lor este uşor de subminat. Cel mai sănătos este echilibrul identităţil, care-i
Whitboume pentru tendinţa de a permite persoanei să-şi păstreze un sentiment de sine stabil şi totodată să-şi adapteze
echilibra asimilarea şi acomodarea.
schemele despre sine în aşa fel incât să încorporeze informaţiile noi, cum ar fi efectele
îmbătrânirii.
Oamenii se confruntă cu schimbările fizice, mentale si emotionale asociate cu înce-
..perea îmbătrânirii aşa cum se confruntă cu alte experienţe car" pun la îndoială schema
identitătii. Cei care folosesc excesiv asimilarea ar putea Încerca, poate în mod lipsit de
realism: să-şi păstreze o imagine de sine tinerească şi să ignore ceea ce se petrece în
corpul Iar. Acest proces de negare ar putea să le îngreuneze sarcina de a accepta reali-
tatea îmbătrânirii atunci când nu mai poate fi ignorată, Oamenii care folosesc excesiv
acornodarea ar putea să reacţioneze exagerat la semnele timpurii ale îmbătrânirii, cum
ar fi primul fir de păr alb. Ar putea să se simtă deznădăjduiţi, iar pesimismul le poate
grăbi declinul fizic şi cognitiv. Oamenii care folosesc echilibrarea identităţii pot să
recunoască schimbările ce survin şi să reacţioneze flexibil; ei încearcă să controleze ceea
cc poate fi controlat şi să accepte ceea ce nu poate fi. O identitate mai puternică şi mai
stabilă le permite să se împotrivească stereotipizării negative a eului, să ceară ajutor la
nevoie şi să privească viitorul rară panică sau nelinişte inutilă (Jones et al., 2006).
în anchetele pe bază de chestionar efectuate pe oameni de vârstă mijlocie şi mai
vârstnici, adulţii aflaţi la jumătatea vieţii aveau o probabilitate mai mare de a acomoda
şi o probabilitate mai mică de a asimila schimbările legate de vârstă, comparativ cu
adultii mai vârstnici, Totusi, cohorta influentează felul cum reactionează oamenii la
se~elede îmbătrânire. G~nera!ia ••baby boo';''', aflată acum la vârsta mijlocie, a fixat
standarde înalte de tinereţe şi frumuseţe şi ar putea să se alarmeze excesiv de mult din
cauza schimbărilor pe care le vede la propriul corp şi pe care nu le poate controla.
Genul are şi el o influenţă. Femeile de vârstă mijlocie au o probabilitaJe mai mare
decât bărbaţii de a folosi acomodarea identităţii, în timp ce bărbaţii au o probabilitate
mai mare de a folosi asimilarea în identitate (Jones et al., 2006).
Generativitatea, idcntitatea si vârsta Erikson considera generati vitatea drept un
aspect al formării identităţii. După cum s-a exprimat în scris, .Sunt ceea ce-mi-supra-
vieţuieşte" (1968, p. 141). Cercetările viu în sprijinul acestei legături.
(Peterson, 2002). Popularitatea injecţidor regulare CII Batox pentru a netezi temporar ridurile
poate exprima ceea ce Whitboume numeste "stil asimila/il' al identităţii",
I
j
Psihologia narativă: identitatea ca poveste
a vieţii Domeniul psihologiei narative vede dezvoltarea eului ca pe un proces
continuu de construire a poveştii vieţii - o naraţiune dramatică sau un mit personal.
care ajută la înţelegerea vieţii proprii şi face legătura între trecut. prezent şi viitor
(McAdams, 2006). Această poveste aflată în evoluţie oferă persoanei o ,.identitate
narativă" (Singer, 2004). Mai mult chiar, unii psihologi narativi consideră că
identitatea propriu-zisă este acest scenariu sau povestire internalizată. Când îşi traduc
în act identitatea, oamenii urmează scenariul pe care l-au creat (McAdams, Diamond,
de SI. Aubin şi Mansfield, 1997). Momentul de la jumătatea vieţii este deseori cel al
şi·cOereoţa-desÎaşurăfireC~-
'revizuirii poveştii vieţii sau al unei rupturi în coiiiiiiliiÎ:'at6a
(McAdams, 1993; Rosenberg et al., 1999).
Studiile de psihologie narativă au la bază un interviu standardizat cu privire la
povestea vieţii, cu durata de două ore. Participantului i se cere să se gândească la pro-
pria viaţă ca la o carte, să împartă cartea în capitole şi să-şi amintească opt scene-cheie,
fiecare incluzând un punct de cotitură. Cercetările folosind această tehnică au arătat că
scenariile oamenilor tind să le reflecte personalitatea (Mcxdams, 2006).
Adulţii foarte generativi tind să construiască scenarii de generativitate. Acestea
conţin adesea o temă a izbăvirii sau a eliberării de suferinţă şi sunt asociate cu starea
de bine psihic. într-o povestire de acest fel, o asistentă medicală se dedică îngrijirii
unei bune prietene pe parcursul unei boli fatale. Deşi distrusă de moartea prietenei,
ea iese din această experienţă cu un sentiment reînnoit al încrederii în sine şi al
hotărârii ferme de a-i ajuta pe alţii. Un bărbat care se născuse în urma unui viol
suferit de mama sa povesteşte o viaţă alcătuită elin scene cumplite, culminând cu
însănătoşirea după o înjunghiere. ,,Medicii m-au readus la viaţă", spune el. În ciuda
tuturor experienţelor prin care a trecut, filosofia sa de viaţă este pozitivă: !tDacă te
ghidezi după ideile pozitive, vei progresa; dacă te implici în cele negative, te vei
îneca" (McAdams, 2006, p. 90).
Deseori, personajele principale din aceste povestiri ale izbăvirii s-au bucurat de o
copilărie avantajată - un talent special sau un mediu familial privilegiat -, dar au
fost profund tulburate· de suferinţele altora. Acest contrast le-a inspirat dorinţa de a
dărui societăţii. În copilărie şi adolescenţă, au internalizat un simţ stabil al valorilor
morale. Ca adulţi, şi-au dedical viaţa îmbunătăţirilor sociale şi nu deviază de la această
misiune, în ciuda obstacolelor frustrante, care sunt în final îndepărtate cu rezultate
pozitive. Aceşti oameni privesc viitorul cu optimism (McAdams, 2006).

524 Partea a 7-a Vârsta mijlocie Capitolul 16 Dezvoltarea psihosociaJă la vârsta mijlocie 525

}

aducând aminte de povestirile lui Horatio Alger gen "de la zdrenţe la avere", de cele
despre scăparea din sclavie, despre irnigranţii care devin milionari şi despre
recuperarea în urma dependenţei de droguri. Naraţiunile gencrative din alte culturi ar
putea să pună accent pe alte teme (McAdams, 2006).
inversiunea genului Termenul
lui Gutmann pentru inversarea
rolurilor de gen după incheierea
parentajului activ.
+combină ·munca remunerată eu creşterea copiilor, când-mulţi ·bărba~-parricipă activ-Ia
Partea a 7-a Vârsta mijlocie
526
Aceste povestiri sunt tipic americane, tema celei de-a doua şanse existentă în ele
Identitatea de gen şl rolurile de' gen Aşa cum observa Erikson, identitatea
este strâns legată de rolurile şi angajamentele sociale (••Sunt părinte", "Sunt profesor",
"Sunt cetăţean"). Schimbările survenite în roluri şi relaţii la jumătatea vieţii pot influ-
enta identitatea de gen (Josselson, 2003) .
.în numeroase studii efectuate în anii 1960, 1970 şi 1980, bărbaţii de vârstă mijlocie
au fost mai deschişi cu privire la sentimentele lor, mai interesaţi de relaţiile intime şi
mai protectori _ caracteristici etichetate în mod tradiţional drept feminine - decât la
vârstele anterioare, pe când femeile de vârstă mijlocie au devenit mai aseruve, mai
încrezătoare în sine şi mai orientate spre realizări. caracteristici etichetate în mod tra-
ditional drept masculine (Cooper şi Gutmarin, 1987; Cytrynbaum et al., 1980; Helson
şi Moane, 1987; Huyck, 1990, 1999; Neugarten, 1968). Jung considera că aceste schim-
bări fac parte din procesul individuării sau al echilibrării personalităţii. Psihologul
David Gutmann (1975, 1977, 1985, 1987) oferă o explicaţie ce merge mai departe
decât cea dată de Jung.
Potrivit lui Gutmann, rolurile de gen tradiţionale au apărut pentru a asigura starea
de bine a copiilor aflaţi în creştere. Mama trebuie să fie cea care îngrijeşte, iar tatăl,
cel care asigură existenţa. Odată ce parentajul activ ş-a încheiat, există nu doar o echi-
librare, ci o inversare a rolurilor - o inversiune a genului. Bărbaţii, liberi acum să-şi
exploreze latura feminină, anterior reprimată, devin mai pasivi; femeile, libere să-şi
exploreze latura masculină, devin mai dominante şi independente.
Poate că aceste schimbări au fost normative în societăţile prealfabetizate, agricole
studiate de Gutmann, care aveau roluri de gen distincte, dar ele nu sunt neapărat
universale (Franz, 1997). În societatea americană de azi, roluriJe bărbaţilor şi ale
femeilor au devenit mai puţin distincte. Într-o epocă în care majoritatea femeilor tinere
parentaj şi când naşterea copiilor ar putea să aibă loc abia la jumătatea vieţii, inver-
siunea genului la vârsta mijlocie pare mai puţin probabil (Antonucci şi Ak:iyama,
1997; Barnett, 1997; Jamesşi Lewkowicz, 1997).
Într-un studiu longitudinal pe absolvenţi ai Colegiului Mills, între începerea şi
încheierea parentajului activ, la femei s-a înregistrat o creştere mai mare a competenţei,
a încrederii în sine şi a independenţei decât la partenerii lor bărbaţi, în timp ce la
bărbati s-au accentuat mai mult trăsăturile de afiliere (Helson, 1997). însă, iarăşi,
aceste schimbări nu au echivalat cu o inversiune a genului (Helson, 1993). în plus,
analiu studiilor longitudinale privind modificările personalităţii la bărbaţi şi la femei
de-a lungul vieţii nu a sprijiuit ipoteza inversiunii şi nici măcar ideea că ~ărbaţii şi
femeile se schimbă în manieră diferită sau în moduri corelate cu schimbanle de la
nivelul rolurilor de gen (Roberts, Walton şi Viechtbauer, 2006a, 2006b).
Starea de bine psihic şi săriătatea psihică pozitivă
Sănătatea psihică nu înseamnă doar absenţa bolilor psihice. Sănătatea psihică pozitivă
implică o stare de bine psihic. care merge mână-n mână cu un sentiment de sine
sănătos (Keyes şi Shapiro, 2004; Ryff şi Singer, 1998). Această stare subiectivă de
bine sau de fericire constituie evaluarea de către persoană a propriei vieţi (Diener,
2000). Cum măsoară specialiştii în dezvoltare starea de bine şi ce factori influenţează
starea de bine la jumătatea vieţii?
Emoţionalitatea, personalitatea ~i vârsta Numeroase studii, inclusiv studiul
MIDUS, au constatat o scădere treptată a emoţiilor negative la vârsta mijlocie şi ulterior,
deşi femeile din studiul MIDUS au declarat ceva mai multă ernoţionalitate negativă
(cum ar fi furia, frica şi anxietatea) decât bărbaţii, la toate vârstele (Mroczek, 2(04).
Potrivit rezultatelor MIDUS, emoţionalitatea pozitivă (cum ar fi veselia) înregistrează în
medie o creştere în rândul bărbaţilor şi o scădere în rândul femeilor la vârsta mijlocie,
apoi creşte iarăşi brusc la ambele sexe,' dar mai ales la bărbati, la vârsta a treia. Tendintele
generale ale emoţicnalităţii pozitive şi negative par să 'sugereze că, pe rnăsur;{ ce
îmbătrânesc, oamenii tind să înveţe să accepte ceea ce vine (Carstensen, Pasupatbi,
Mayr şi Nesselroade, 2000) şi să-şi regleze eficace emoţiile (Lachrnan, 2004).
Adulţii de vârstă mijlocie şi cei mai tineri din studiul MIDUS au prezentat variaţii
individuale de emoţiona1itate mai mari decât la adulţii mai vârstnici; totuşi. factorii ce
influenţau ernoţionalitatea variau. Numai sănătatea fizică a avut un impact constant
asupra emoţionalităţii la adulţii de toate vârstele, dar alţi doi factori - starea civilă şi
educaţia - au avut impact semnificativ la vârsta mijlocie. Oamenii căsătoriţi aflaţi la
jumătatea vieţii au tins să declare mai multe emoţii pozitive şi mai puţine negative
decât oamenii necăsătonţi. Oamenii cu educaţie superioară au declarat mai multe
emoţii pozitive şi mai puţine negative - dar numai atunci când stresul, care tinde să
fie puternic la jumătatea vieţii, era controlat (Mroczek, 2004).
Se ştie că starea de bine subiectivă (cât de fericită se simte persoana) este corelată
şi cu anumite dimensiuni ale personalităţii identificate de modelul celor cinci factori.
În special oamenii stabili emoţional (cu nevrotism scăzut), activi fizic şi social (cu
extraversie ridicată) şi foarte conştiincioşi tind să se simtă cel mai fericiti. Un studiu
pe 973 de perechi de gemeni monozigoţi şi dizigoţi a arătat că aceeaşi snuctură gene-
tică se află deopotrivă la baza trăsăturilor de personalitate şi a stării de bine şi, ca atare,
poate să explice constanţa relativă a acestora pe parcursul vieţii (Weiss, Bates şi
Luciano, 2008).
Gradul de mulţumire faţă de viaţă ~i vârsta În numeroase studii de anchetă
efectuate în lumea întreagă, folosind diferite tehrtici pentru evaluarea stării de bine
subiective, majoritatea adultilor de toate vârstele, de ambele sexe si de toate rasele s-a
declarat mulţumită de viaţa sa (Myers, 2000; Myers şi Diener, 1995, 1996; Walker,
-Skowronski şi Thompson, 2003). Un motiv-al acestei mulţumiri' faţă de viaţăgeneral .
constatate este acela că trăirile afective pozitive asociate cu amintirile plăcute tind să
persiste, pe când emoţiile negative asaciate cu amintirile neplăcute dispar. Cei mai
mulţi oameni au abilităţi bune de a face faţă situaţiilor (Walker et al., 2003). După
eveuimentele deosebit de fericite sau deosebit de tulburătoare, cum ar fi căsătoria ori
divorţul, ei se adaptează în general şi starea de bine subiectivă revine la nivelul
anterior sau aproape de el (Lucas et al., 2003; Diener, 2000).
Sprijinul social - prietenii şi partenerul de viaţă - şi religiozitatea sunt factori
importanţi care contribuie la mulţurnirea faţă de viaţă (Csikszenrmihalyi, 1999; Diener,
2000; Myers, 2000). La fel şi anumite dimensiuni ale personalităţii - extraversiunea şi
conştiinciozitatea (Mroczek şi Spiro, 2005; Sigler şi Bnrmmett, 2000) - şi calitatea mun-
cii şi a ocupaţiilor de timp liber (Csikszentmihalyi, 1999; Diener, 2000; Myers, 2000).
Se schimbă gradul de mulţumire faţă de viaţă cu vârsta? Într-un studiu longitudinal
cu durata de 22 de ani pe I 927 de bărbaţl, muJţumirea faţă de viaţă a crescut treptat, a
atins apogeul la 65 de ani, apoi s-a redus lent, Totuşi, S-au constatat diferente individuale
(Mroczek şi Spiro, 2(05). Într-un studiu longitudinal cu durata de 17 ani Pe 3 608 ger-
mani, iniţial cu vârsta între 16 şi 40 de ani, circa I din 4 a resimtit schimbări semni-
ficative ale graduJui de mulţumire faţă de viaţă (Fujita şi Diener, 2005).
În studiile de la ColegiuJ Mills rnenţionate anterior, mulţurnirea faţă de viaţă a lins
să atingă apogeul în a doua parte a vârstei mijlocii. Majoritatca absolventilor de la MiUs
şi-a considerat al patrulea deceniu de viaţă o perioadă frământată, dar Ia începutul
deceniului al cincilea şi-a cotat calitatea vieţii ca fiind ridicată (Helson şi Wink, 1992).
În mod similar, într-un eşantion transversal de aproape 700 de absolvenţi de la Mills, cu
vârsta între 26 şi 80 de ani, femeile abia trecute de 50 de ani şi-au descris cel ~ai des
viaţa ca fiind "de o calitate excelentă" (Mitchell şi Helson, 1990).
Caprtolul16 Dezvoltarea psihosocială la vârsta mijlocie 527
 Într-un subeşantion de respondenţi de
vârstă mijlocie din MIDUS, multumire. fată
de viaţă a fost puternic influenţată de sănătat~a
fizică, de capacitatea de a se bucura de viată /·~cqe~~rea.de sine. .:
şi de sentimentele pozitive faţă de propria per- )'Sco;rkJf68t:·~ o atitudine pozitivă fata de sine; r~rio~t.e~ŞiiaCC~tă~n(Jr-n"eroase··aspecl~,ale
soană. Atât persoanele cu educaţie superioară, }p"ropr1e!.persoane.inClusiv trăsături bune şi trăsături Rr9f1Ste;~:are:o~er~·p?zit!Yă geSpre Propri:ul
cât şi cele mai puţin educate erau rezonabil de tr.acut. .. .: .•. ,
mulţumire de viaţa lor (Markus, Ryff, Curhan Sc6; ;ClIzt!t.: se srnte de-sine,este ~ă9!t.~e··~ele
nemultumit .tntâmpl~tE:l
h,1recutu~.pfopriu: -.
şi Palmersheim, 2004). ·:n .fiăniânt~ -anu~ite t~asături personaje; işi doreşte ~ fre :qm:ei(~â~J .e~tă, '
.~ij~i~ţ!il~·p-o~~ti've
cu ~Iţii'· , .. , ,.
Mulţumirea mai mare faţă de viaţă poate fi
rezultatul unei analize sau revizuiri la jumă- .."scrir nfiica.i: a~~
relatii ~lde, satlsfă?ătoare, de incr~~r;e,cu al~~: il pţeocjJpă'·.blŢl9Ie.altora;
[este]~
c8pabll de empatle, afeetiuf')e şi fntimtate puterÎJice\ inţel9gâ~as~ul de ~.omprom1s..dtn reIaţlile
tatea vieţii - o căutare a echilibrului prin
orientarea spre dorinţe şi aspiraţii anterior .i.:,:·'~~~.~://~::·'
SeD!.~:
.~... ~.< ,v

are pu.tinerelatii a~ropj8te.

;., ~ >~...>';. :.~:,:'.,::<::~.;:::...,Jf
de incredere;·n·vine gr~u.Să fi~ ~d, deschis ~l.pr~c~pat
'/~:::'~ .. :., '.
neglijate (Josselson, 2003 ).în studiul Radcliffe,
'.:-.(ata." de·8J~j;'e·ste izqlat·şi frustr~til)'rel~ţiileint!3rPe~~~;. nu:[~.t~l:df~pu~~
~a~c~TP~oriiisu,ripentru
circa două treimi din femei au făcut schimbări ,..;::.J: .:'\ "': ...:..:.. :;
majore de viaţă între 37 şi 43 de ani. Cele care
aveau regrete la jumătatea vieţii - multe, în
,a;~.n~~:I~gături.importantecualţI1.
;~.~Aytp!lom.~~.::'... :. .:;;. . .:: J
Societaua PăIării/or Roşii. ale cărei membre merg .fă ia ceaiul punănd pălărie roşie şi .'~~'n·'!.k:!iteSte.autonom şi ·indepe~t; [estel caţ:)aQil.sărezj~ţe 1a.'I?~esiurîj~··s.OCiaJede1i.
gânţp
legătură cu opţiunile educaţionale sau ocupa- .>·vŞjJl~1iqnş:.in:~Jmlţş mOduri; lşi regleaza din interIOr ~p'ortşn1~n!ul; şa.'eya)u~.pr.U:l,prisrna·~
:r / ..... :>~~'.:,.>~~.:~
.:'<:;;:;.', .::",>' "
rochie violel, a tnceţnu cu botărărea cdlorva prietene de a fnulmpillll vlÎrsta mijfocie cu
verl/ă, umor si elan. . ţionale pe care le lăsaseră la o parte pentru a :.:,~~~ror:.~~naJe~ .. ,.:.; .
adopta roluri tradiţionale în familie - şi şi-au J~;(SP?f~~:.~te;~pat şi ~~~Jealt~ra;;,
de. aşteptărâe se·,?aţeaz~:.P.~·~d.,~t~.?tO(,~ T~· ..:
schimbat viaţa în mod corespunzător aveau o '-: luarea.deciziilor. importante; se conformează preşiunilor sociale de -a-·gândi· şi acţiona.-Trfanum"ite:'
stare de bine superioară şi o adaptare psihică mai bună aproape de vârsta de 50 de ani
decât cele care aveau regrete, dar nu făcuseră schimbările dorite (Stewart şi Ostrove,
1998; SteW811şi Vandewater, 1999).
}~~~~r~~~iUIUi
. .sec;ndica{
...
a~ sentimentul de competenţă il
<

şfputere
••.•.

n\~I~luj;
··"'..·~'rf.,. ,,',
~~r~' .~~ai~·q ~~.
?omple?ta..~~,:a;etlVitătjexteme; f61?$9ŞteeficÎentopbnunJtaţjle dih).Jr;.[~st~J~p~I<~~B!eag~sau
Starea de bine la jumătatea vietii: comparaţii intemaţionale recente :~:-.:~ ~~.~t~e"fldecvate·nevoik>~ şi valorjk>r.~~ar;~:., ';.~'; -.' ..\ .. r -. '.'_:: \,< .. >

Deşi cercetările asupra multumirii faţă de viaţă discutate în secţiunea anterioară au .;SiXii.scWJi:.·are ·Oif~ltăt.i .in gestio:narea·treburilor cotid~ne;.:se ..~i.mtl3 in9pab~I.Să.sc!1i~be ~au
....:..să ~(~"fez9:?oote~~,11 in .care Seaflă:~nu aste ~t~ ee 6P6rfunj.~tj!Oe'~djr\:;ur;:u·1ipsăŞte'
sugerat că,la vârsta mijlocie, starea de bine psihică se află la o cotă ridicată, un studiu ;:.:.. ~m:i~~!J,I}?ntrolului asupra Ilfl!lii exteme.
... '... i ' ." ../ '/.. .':, ,. , .. :;
mondial mai recent pe două milioane de oameni din 80 de ţări a constatat contrariul
(Blanchflower şi Oswald;2008),Controlând efectele cohortelor, cercetătorii au desco-
perit o curbă în formă de U. Cu unele excepţii în ţările în curs de dezvoltare, oamenii
;,~~~:tt~ă~rilec~
. ~ 's~nfficatÎe; nutreşte
[n\,aIă;;un SBnt;mentard~~;;~~1l1r)Î;~:6ă,~o,;i~~;li.iyltirPiq;ri0-7--· _. -- - - _. - ....- ... - _..
credinţe care dau Vietii' tii' seop;.kre tElltm :Ş/objed1Je irfviaţa.·· "
din majoritatea culturilor tind să fie cei mai fericiţi la începutul şi spre sfârşitul vieţii
şi cei mai nefericiţi la începutul vârstei mijlocii. în general, starea de bine începe să
;~:.
>
ş~/~~... TI jlp~t8 ~ntirrientul sen~uiuiîn:~~ţâi:~:~e;rM;n~·'bbj~'t~?~i;ţ~~~'TI·,fipS~.e.... :.:.'.. :.'
.şenţim·eritul direcţiei; nu vede scopul trecutului propiiu; ar:Bcpn~ţiLsai.r nu
credirîţe:eare.,;;ă.Qea
~::<Viâ~i.lX1·'~6n&.~ . . .,.. . .. ... ..•. .
crească din nou după 50 de ani.
Ce cauzează această curbă în formă de U? Cercetătorii au oferit trei ipoteze, fiecare '..b~~o~r~~··p~rsorială ,.. ,
putând să explice în parte rezultatele: (1) La jumătatea vieţii, oamenii ştiu deja să-şi ~~r,~/cat~. ~re:sentimentul continue; se\,eqei·creŞc:â~d ,şLextl~dL;':se: este:;~<
unei d~zvOltări
maximizeze punctele forte, să se adapteze la slăbiciunile proprii şi să-şi ţină în frâu ,~eS.ChiS·.faţâ~.~ experienţele noi; are.sei1tJ1lJentull?~~şi
fructtfic~,Poterl~.~I; v~.lmq~l)ătăţiij_~le
visele imposibile. (2) Cum oamenii veseli tind să trăiască mai mult decât cei nemul- ~. PfOPr1~:~so~e şi 4/8 comportamentului .pr9Priy.d~~a.'lurigul:timp~lui;
-:~·~Ch.imbaTn rr.Od~ri

ţumiţi, creşterea stării medii de bine în a doua jumătate a vieţii poate fi un efect al
~re' r~~ect~·.~al:~Uttă cunoaşt6~e~ ~ine Şreficaţiţ?I~, .:.::.,::, ... ~,:~>:<"\.;;..... ., :~:
-Scor scazut, are un. sentiment de staqnareperscoală; n·lips~e s~tim~~ul îmbunătăţiriişi"al
selecţiei. (3) Oamenii care-şi păstrează forma fizică bună şi care-şi văd prietenii sau ,' .. :·e~ndeiii de-a lungul·timpului; se simte pâctisit şi.n~nteres?t·"[deI,viaţă;.se srnte incap~ir să-şi
cunoştinţele de vârsta lor îmbolnăvindu-se sau murind învaţă ca, în anii ce le rămân, < ~)~ez:e noiatitudini. şi co/nportamenţe: . '...~.,. ".: '..> '. J ..

să se concentreze asupra lucrurilor bune din viaţa lor.
în unele părţi ale lumii apar diferenţe inexplicabile între genuri, în cadrnl tiparului în
formă de U. La europeni, de exemplu, mulţumirea faţă de viaţă este cea mai scăzută la
ambele sexe în jurul vârstei de 45 de ani; pentru bărbaţii şi femeile din Marea Britanie,
probabilitatea apariţiei depresiei atinge apogeul în jurul vârstei de 44 de ani. Şi în Statele
Unite, mulţumirea faţă de viaţă atinge cel mai mic nivel cam la 45 de.ani, poate din
cauza presiunilor serviciului şi ale creşterii copiilor adolescenţi. Femeile tind să fie cele
mai fericite când se apropie de 40 de ani, iar bărbaţii, după ce trec de 50 de ani (în
contrast cu studiile Mills, care au arătat că perioada din jurul vârstei de 50 de ani
înseamnă floarea vieţii pentru un .grup de femei educate), dar bărbaţii din cohortele
recente au fost tot mai puţin mulţumiţi de viaţa lor. Cercetările ulterioare ar putea să
explice aceste concluzii variate, care ar putea decurge în parte din modul în care cerce-
tătorii definesc termeni precum emoţionalitate, stare de bine psihic şi mulţumirea faţă
de viaţă şi în parte din metodele pe care le folosesc pentru a măsura aceste concepte.
~~ŞţKsft:"'AdaPlat dUpa J<eyeş şi Ryff, 1999", p. 163, TatklUY
Carol Ryff: dimensiunile multiple ale stării de bine Carol Ryff şi colegii
săi (Keyes şi Ryff, 1999; Ryff, 1995; Ryff şi Singer, 1998) au elaborat un model care
cuprinde şase dimensiuni ale stării de bine şi o scală de autodeclarare, Inventarul Ryff
privind starea de bine (Ryff şi Keyes, 1995), care să le măsoare. Cele şase dimensiuni
sunt acceptarea de sine, relaţiile pozitive cu alţii, autonomia, stăpânirea mediului,
·scopul fu viaţă şi dezvoltarea personală (Tabelul 16':'2). Potrivit lui Ryff; oamenii
sănătoşi psihic au atitudini pozitive faţă de ei înşişi şi de alţii. Ei iau decizii singuri,
îşi ~reglează singuri comportamentul şi aleg sau modelează medii compatibile cu
\nevoile lor. Au obiective care dau un sens vieţii şi încearcă să se exploreze şi să se
dezvolte cât mai mult posibil.

528 Partea a 7-a Vârsta mijlocie Capitolul 16 Dezvoltarea psihosociaJă la vârsta mijlocie 529

teoria convoiului social Teorie
avansată de Kahn şi Antonucci,
potrivit căreia oamenii trec
prin viaţă inconjuraţi de cercuri
concenmce de relaţii intime,
pe care se bazează pentru ajutor,
starea de bine şi sprijin social.
530 Partea a 7 -ă Vârsta mijlocie
o serie de studii transversale folosind scala Ryff au arătat că vârsta mijlocie este,
În general, o perioadă de sănătate psihică pozitivă (Ryff şi Singer, 1998). Oamenii
de vârstă mijlocie au declarat o stare de bine mai pronunţată faţă de cea a adulţilor
mai vârstnici şi mai tineri în anurrtite sectoare, dar nu În toate. Aveau o autonomie
mai mare decât adulţii mai tineri, dar erau ceva mai puţin orientaţi spre scop şi mai
puţin concentraţi asupra dezvoltării personale - dimensiuni orientare spre viitor,
care au înregistrat o reducere şi mai mare la vârsta a treia. Stăpânirea mediului, pe
de altă parte, a înregistrat o creştere Între vârsta mijlocie şi vârsta a treia. Acceptarea
de sine a fost relativ stabilă pentru toate grupele de vârstă. Desigur, cum această
cercetare a fost transversală, nu ştim dacă diferenţele s-au datorat maturizării,
îmbătrânirii sau factorilor ce ţin de cohorte. în ansamblu, starea de bine a femeilor
şi cea a bărbaţilor au fost similare, dar femeile aveau mai multe relaţii sociale
pozitive (Ryff şi Singer, 1998).
Când scala Ryff a fost folosită pentru a măsura starea de bine psihic a membrilor
grupurilor minoritare, portretul colectiva replicat aceste tipare corelare cu vârsta.
Totuşi, femeile de culoare şi cele hispanice au obţinut scoruri mai mici decât băr-
baţii de culoare şi hispanici În mai multe sectoare, dezvăluind "o arie mai largă a
stării de bine compromise la femeile de diferite vârste din minorităţile etnice" (Ryff,
Keyes şi Hughes, 2004, p. 417). Totuşi, când statutul ocupaţional şi starea civilă au
fost controlate, statutul minorităţilor a permis predicţia stării de bine pozitive în mai
multe sectoare, chiar şi atunci când au fost luate în calcul educaţia şi discriminarea
percepută. Se poate ca factorii precum respectul de sine, stăpânirea mediului şi
dezvoltarea personală să fie întăriţi de confruntarea cu provocările vieţii minorităţilor
(Ryff et al., 2004).
Cercetările sugerează că imigranţii din Statele Unite ar putea fi mai sănătoşi fizic
şi psihic decât cei care trăiesc în această ţară de două sau mai multe generaţii. De ce?
Un studiu care a evaluat 312 americani de origine mexicană şi portoricană la prima
generaţie şi 242 de americani de origine portoricană la a doua generaţie a arătat că
rezistenţa la asimilare promovează starea de bine la generaţia de imigranţi, mai ales în
ceea ce priveşte autonomia, calitatea relaţiilor şi scopul în viaţă. Cercetătorii propun
termenul c01isef"Vatoi-iiil1'etnicpentfu-această-tEmoii:iţă de împotrivire Ia'asimilareşide
agăţare de valorile şi practicile familiare ce dau sens vieţii. Conservatorismul etnic a
fost mai puţin eficace în promovarea stării de bine la a doua generaţie, pentru care
poate fi mai dificil sau mai conflictual în plan psihic să se împotrivească atracţiei
asimilării (Horton şi Schweder, 2004).
Relaţiile la vârsta miilocle
E dificil de făcut generalizări cu privire la semnificaţia relaţiilor la vârsta mijlocie
din prezent. Pe lângă faptul că această perioadă acoperă un sfert de secol de
dezvoltare, ea cuprinde totodată o varietate de traiectorii ale vieţii mai mare ca
oricând (S.L. Brown, Bulanda şi Lee, 2005). Pentru majoritatea oamenilor de vârstă
mijlocie însă, relaţiile cu alţii sunt foarte importante - poate în alt fel decât în
etapele anterioare de viaţă,
Teorii privind contactul social
Potrivit teoriei convoiului social, oamenii trec prin viaţă înconjuraţi de convoaie
sociale: cercuri de. prieteni apropiaţi şi rude cu diferite grade de apropiere, pe care se
pot baza pentru ajutor, starea de bine şi sprijin social şi cărora le oferă Ia rândul lor
afecţiune, grijă şi sprijin (Antonucci şi Akiyama, 1997; Kahn şi Antonucei, 1980).
Caracteristicile persoanei (genul, rasa, religia, vârsta, educaţia şi starea civilă) şi
caracteristicile situaţiei sale (aşteptările aferente rolurilor,
evenimentele de viaţă, stresul financiar, grijile cotidiene,
solicitările şi resursele) influenţează mărimea şi alcătuirea
convoiului sau a reţelei de sprijin, precum şi cantitatea şi
tipurile de sprijin social primit de persoană şi multumire.
dată de acest sprijin. Toti acesti factori contribuie la
sănătate şi la starea de bine (Antonucci, Akiyama şi
Merline, 2001).
Deşi convoaie le au de regulă stabilitate pe termen Mi
Perioada Adolescenta Vârsta mijlocie Bătrâneţe
lung, alcătuirea lor se poate schimba. La un moment dat,
de sugar
legăturile cu fraţii pot fi mai importante; în alt moment,
Figura 16-2
legăturile cu prietenii (paul, 1997). Oamenii de vârstă mijlocie din tările industriali-
Schimbările În privinţa motiveior de
zate tind să aibă cele mai mari convoaie, pentru că este probabil 'să fie căsătoriţi, contact social de-a lungul intregii
să aibă copii, să aibă părinţi în viaţă şi să se afle în câmpul muncii, exceptând vieti,PotrivitteorieiselectMlAţii
situaţia În care s-au pensionat timpuriu (Antonucci et al., 2001). Convoaiele femei- sccc-enoţonae. sugari caută
lor şi mai ales cercul lor intern tind să fie mai mari decât ale bărbatilor (Antonucci contactul sodal in principal pentru
şi Akiyama, 1997). ' confortul emoţional. Tn adolescenţă
şi fa inceputul vârsteiadulte.
Teoria selectivităţii soeio-ernoţionale formulată de Laura Carstensen (1991,
oamenii tind sa fie cel mai interesaţi
1995, 1996; Carstensen, Isaacowitz şi Charles, 1999) oferă o imagine pe durata
de căutarea InformaW\or la al~i.
întregii vieţi privind modul în care oamenii aleg cu cine îşi petrec timpul. Potrivit lui Începând de la vârsta mijlocie,
Carstensen, interacţiunile sociale au trei obiective principale: (I) sunt o sursă de nevoile emoţionaJe predanină
informaţii; (2) îi ajută pe oameni să-şi formeze şi să-şi păstreze sentimentul de sine şi tot mai mult. (&rsa: Adaplat dupa
(3) sunt o sursă de plăcere şi confort sau de bine emoţional. În perioada de sugar, al carsteoseo. Gross şi Fung, 1997J.
treilea obiectiv, nevoia de sprijin emoţional, este cel mai important. Din copilărie şi
până la Începutul vârstei adulte, căutarea informaţiilor trece în prim-plan. Când tinerii teoria selecttvttăţă socic-emo-
urmăresc să înveţe despre societate şi despre locul lor în ea, străinii pot foarte bine să ţionale Teorie avansată de
fie cea mai importantă sursă de cunoştinţe. La vârsta mijlocie, deşi căutarea infor- Carstensen potrivitcăreia oamenii
îşi aleg contactele sociale pe baza
maţiilor rămâne importantă (Fung, Carstensen şi Lang), rolul initial al contactelor
modificării importanţei interacţiu-
sociale, cel de reglare emoţională, începe să se impună din nou. AIÎfel spus, oamenii nilor sociale ca sursă de informaţii,
de vârstă mijlocie îi caută tot mai mult pe cei care-i fac să se simtă bine (Figura 16-2). ca ajutor În fonnarea si mentinerea
în cercetările care au urmărit sătesteze teoria, adulţii de vârstă mijlocie şi mai vârstnici . conceptiei despre. sjn~ şl.casursă
a stării de bine emoţional.
au pus un aceent mai mare decât adulţii tineri pe afinitatea emoţională în alegerea de
parteneri sociali ipotetici (Carstensen et al., 1999).
Relaţiile, genul şi calitatea vieţjj
Pen:"". majoritatea adulţilor de vârstă mijlocie, relaţiile sunt cea mai importantă cheie
a staru de bine (Markus et al., 2004). Ele pot fi o sursă principală de sănătate şi
mulţumire (Lachrnan, 2(04). Mai mult chiar, a avea un partener şi a fi sănătos sun!
factorii cei mai importanţi ai stării de bine la femeile de 50 de ani, arată două anchete
la scară naţională. Existenţa sau lipsa copiilor a avut o contributie foarte mică. Cele
mai puţin fericite, mai singure şi mai deprimate au fost mamelecelibatare, divortate
sau văduve (Koropeckyj-Cox, Pienta şi Brown, 2007). .
Totnşi, relaţiile pot să implice şi solicitări stresante (Lacbman, 2004), care tind să
împovăreze cel mai mult femeile. Sentimentul responsabilităţii şi grija faţă de altii pot
afecta starea de bine a femeii când partenerul de viaţă, copiii, părinţii, prietenii sau
colegii de serviciu se confruntă cu probleme sau nenorociri. Acest stres resimtit în
numele altora poate să explice de ce femeile de vârstă mijlocie sunt deosebit de
susceptibile Ia depresie şi la alte probleme de sănătate psihică şi de ce tind, aşa cum
vom vedea, să fie mai nemulţumite de căsnicia lor decât bărbaţii (Antonucei şi
Akiyama, 1997; S.P. Thomas, 1997).
Aşadar, în studierea relaţiilor sociale la vârsta mijlocie nu trebuie să uităm că
efectele lor pot fi deopotrivă pozitive şi negative. în restul secţiunilor acestui capitol,
Capitolul 16 Dezvoltarea psihosocială la vârsta mijlocie 531
 vom examina evolutia relatiilor intime la vârsta mijlocie. Analizăm mai intâi relatiile
cu soţul sau soţia, cu partenerul din relaţia de coabitare, cu partenerii homosexuali şi
cu prietenii; apoi, legăturile cu copiii aflaţi pe calea maturizării şi legăturile cu părin~i
vârstnici, cu fraţii şi cu nepoţii.
Relaţiile consensuale
Căsătoria, coabitarea, uniunea homosexuală şi prietenia presupun, de regulă, doi
oameni din aceeaşi generaţie care se aleg reciproc. Cum evoluează aceste relaţii la
vârsta mijlocie?
Căsnicia
La jumătatea vieţii, căsnicia este foarte diferită faţă de vârstele anterioare. Când spe-
ranţa de viaţă era scurtă, cuplurile care rămâneau împreună timp de 25, 30 sau 40 de
ani erau rare, Tiparul cel mai răspândit era ca mariajul să fie încheiat prin moartea
I unuia dintre soţi, iar cel care supravieţuiasă se recăsătorească, Oamenii aveau mulţi
copii şi se aşteptau ca aceştia să locuiască acasă până când se căsătoreau. Era un
lucru neobişnuit ca sotii de vârstă mijlocie să fie singuri, doar ei doi. În prezent, un
1: număr mai mare de 'căsătorii se incheie prin divorţ, dar cuplurile care rămân
împreună se pot aştepta la 20 de ani sau mai mulţi de viaţă conjugală după plecarea
de acasă a ultimului copiL
Ce se întâmplă cu calitatea unei căsnicii de durată? Analiza a două anchete pe
8 929 de bărbaţi şi femei aflaţi la prima căsătorie a relevat o curbă în formă de U simi-
lară tiparului stării de bine psihic relevat de comparaţiile internaţionale recente. în
primii 20-24 de ani de căsătorie, cu cât soţii sunt căsătoriţi de mai mult timp, cu atât
tind să fie mai puţin mulţumiţi. Ulterior, asocierea între mulţumirea conjugală şi
durata căsniciei începe să devină pozitivă. După 35-44 de ani de căsătorie, cuplul
· .--- -·1- _ tinde să fie chiar.mai.mulţumit.decât.în.primii patru.ani.(Orlmch.et al.,.1996}_ .
în general, mulţumirea conjugală atinge cota cea mai joasă la începutul vârstei
mijlocii, când multe cupluri au copii adolescenţi şi soţii sunt putemic implicaţi în
carieră. Mulţumirea atinge, în general, un punct culminant când copiii-sunt mari; mulţi
oameni sunt pensionari sau se apropie de pensie şi bunurile acumulate timp de o viaţă
atenuează grijile financiare (Orbucb et al., 1996). Pe de altă parte, aceste schimbări pot
aduce noi presiuni şi provocări (Antonucci et al., 2001).
Potrivit unui srudiu longitudinal pe 283 de cupluri căsători te, satisfacţia sexuală
influenţează mulţumirea şi stabilitatea conjugală, Cuplurile mulţumire de viaţa lor
sexuală au tins să fie mai mulţumire de căsnicia lor, iar calitatea mai bună a vieţii
conjugale a dus la căsătorii mai lungi şi în cazul bărbaţilor, şi în cazul femeilor (Yeh,
Lorenz, Wickrama, Con ger şi Elder, 2006).
Coabitarea
Deşi incidenta coabitării a crescut mult în Statele Unite, la vârsta mijlocie este de două
ori mai puţin răspândită decât la începutul vârstei adulte (Blieszner şi Roberto, 2006).
Totuşi, odată cu îrnbătrânirea generaţiei "baby boom", devine mai răspândită (S.L.
Brown et al., 2005).
Partenerii de coabitare au parte de aceleaşi recompense ca oamenii căsătoriţi? Deşi
există foarte puţine cercetări privind coabitarea la oameni de .vârstă mijlocie şi m.ai
vârstnici, un studiu sugerează că răspunsul, cel puţin în cazul bărbaţilor, este negativ. 10
rândul a 18 598 de americani cu vârsta peste 50 de ani, bărbaţii c~ relaţii de coabitare
(dar nu şi femeile) aveau o probabilitate mai mare decât omologii lor căsătoriţi de a fi
deprimaţi, chiar şi atunci când au fost controlate variabilele ca sănătatea fizică, sprijinul
social şi resursele economice. Mai mult chiar, bărbaţii cu relaţii de coabitare aveau
532 Partea a 7-a Vârsta mijlocie
aproximativ aceeaşi probabilitate de a fi deprimaţi ca bărbaţii fără parteneră - văduvi,
divorţaţi, despărţiţi sau niciodată căsătoriţi. Se poate ca bărbaţii şi femeile să-şi privească
În mod diferit relaţiile. Femeile, ca şi bărbaţii, ar putea să vrea un tovarăş intim, dar să
fie capabile să se bucure de această tovărăşie fără angajamentul căsătoriei oficiale -
·angajament care, la vârsta tnijlocie, poate ajunge să însemne posibilitatea de a trebui să
îngrijească un soţ infirm. În mod similar, bărbaţii mai vârsmici ar putea să aibă nevoie J
ori să anticipeze că vor avea nevoie de genul de îngrijire pe care îl .oferă în mod
tradiţional soţiile şi ar putea să-şi facă griji că nu-l vor primi (SL. Brown el al., 2005).
Divorţul
La vârsta mijlocie, divorţul este relativ neobişnuit, deşi devine mai răspândit decăt în
J
.trecut (Aldwin şi Levenson, 2001; Blieszner şi Roberto, 2006). Totuşi, în cazul oame-
nilor care trec printr-un divorţ la jumătatea vieţii, când au presupus că existenţa lor
este aşezată, despărţirea poate fi traumatică. într-o anchetă a Asociaţiei Americane a
Pensionarilor (American Association of Retired Persons - AARP) pe bărbaţi şi femei
care au divorţat cel puţin o dată după vârsta de 40, 50 sau 60 de ani, majoritatea
respondenţilor a descris experienţa ca fiind mai distrugătoare în plan emoţional decât
pierderea serviciului şi la fel ca o boală majoră, deşi mai puţin distrugătoare decât
moartea soţului ori a soţiei. Divorţul la vârsta mijlocie pare deosebit de greu pentru
femei, care sunt mai afectate de divorţ decât bărbaţii, la orice vârstă (Marks şi
Lambert, 1998; Montenegro, 2004).
J
căsciciile de lungă durată pot avea o probabilitate mai mică de a se desface decât
cele mai recente, deoarece, în timpul petrecut împreună, cuplurile acumulează capital capital conjugal Beneficiile
conjuga!, beneficiile financiare şi emoţionale ale căsătoriei, la care ajung să le fie greu financiare şi emoţionale acumulate
Într-o căsnicie de lungă durată,
să renunţe (Becker, 1991; Jones, Tepperman şi Wilson, 1995). Educaţia universitară care tlnd să ţină cuplul lmpreună.
reduce riscul despărţirii şi al divorţului după primul deceniu de căsnicie, poate deoarece
cuplurile educate tind să acumuleze mai multe bunuri conjugale şi ar putea avea prea
mult de pierdut în urma divortului (Hiedemann et al., 1998). Divorţaţii de vârstă
mijlocie.care nu se recăsătoresc, mai .a1es.femeile, tind să ..aibă mai. puţină.securitate. ._--- .
financiară decât cei care rărnân căsătoriţi (Wilmoth şi Koso, 2002) şi se poate să
1_-
}
trebuiască să-şi ia serviciu, poate pentru prima oară (Huyck, 1999). Potrivit anchetei
AARP, pierderea siguranţei financiare este o grijă majoră a oamenilor trecuţi de 40 de
ani care divorţează şi trebuie să demonstreze că-şi pot duce viaţa mai departe. însă
oamenii de peste 50 de ani de viaţă au cele mai mari dilicultăţi în caz de divorţ, poate
pentru că-şi fac mai multe griji cu privire la şansele de a se recăsători şi, spre deosebire
de divorţaţii mai vârsmici, îi preocupă mai mult viitorul (Montenegro, 2004).
De ce divorţează oamenii de vârstă mijlocie? Motivul numărul unu oferit de
respondenţii AARP a fost abuzarea de către partener - verbală, fizică sau emoţională.
Între alte motive frecvent întâlnite s-au numărat diferenţele de valori sau stil de viaţă,
infidelitatea, abuzul de alcool sau droguri şi simpla dispariţie a dragostei.
Majoritatea divorţaţilor de vârstă mijlocie îşi revin în cele din urmă. în medie,
respondenţii AARP şi-au cotat atitudinea în faţa vieţii la un nivel la fel de ridicat ca
populaţia generală a celor trecuţi de 45 de. ani şi mai ridicat decăt cel al celibatarilor
din aceeaşi ·grupă de vârstă. Trei din patru au afirmat că desfacerea căsătoriei a fost
hotărârea corectă. Circa o treime (32%) se recăsătoriseră - 6% cu foştii parteneri de
viaţă - şi atitudinea lor era mai bună decât a celor care nu se recăsătoriseră
(Montenegro, 2004).
Chiar şi aşa, stresul persistă adesea, indiferent de motive. Aproape jumătate (49%)
din respondenţii AARP, mai ales femei, a afirmat că suferă mult din cauza stresului, iar
28%, din cauza depresiei. Aceste procente sunt similare cu cele din rândul celibatarilor
de aceeaşi vârstă (Montenegro, 2004). în sens pozitiv, stresul divorţului poate duce la
dezvoltare personală (Aldwin şi Levenson, 2001; Helson şi Roberts, 1994).
Sentimentul aşteptărilor înşelate s-ar putea reduce pe măsură ce divorţul la
jumătatea vieţii devine mai răspândit (Marks şi Lambert, 1998; Norton şi Moorman,
Capitolul 16 Dezvoltarea psihosocială la vârsta mijlocie "533
 1987). Această schimbare pare să se datoreze în principal independenţei economice
tot mai mari a femeilor (Hiedemann et al., 1998). Proiecţiile estimează că rata
divorţurilor în rândul membrilor generaţiei ••baby boom", trecuţi acum de 50 de ani,
din care mulţi s-au căsătorit mai târziu şi au avut mai puţini copii decât generaţiile
anterioare, va continua să crească (Hiedernann et al., 1998; Uhlenberg, Cooney şi
Boyd, 1990). Chiar şi în căsniciile îndelungate, numărul tot mai mare de ani pe care
se pot aştepta oamenii să-i trăiască sănătoşi după ce încheie cu creşterea copiilor ar
putea face ca desfacerea unei căsnicii la limită şi perspectiva unei posibile recăsătoriri
să fie o opţiune mai practică şi mai atrăgătoare (Hiedemann et al., 1998).
Într-adevăr, se poate ca, în zilele noastre, divorţul să fie perceput mai puţin ca o
amenintare la adresa bunăstării' de la vârsta mijlocie decât în cazul perioadei adulte tim-
purii. C~ncluzia aceasta se datorează unui studiu longitudinal de 5 ani care a comparat
reacţiile a 6 948 de adulţi tineri şi de vârstă mijlocie, aparţinând unui eşantion repre-
zentativ national. Cercetătorii au folosit scala Ryff cu şase dimensiuni a stării de bine
psihologice, precum şi alte criterii. În aproapetoate privinţele, oamenii de vârstă mijlocie
s-au dovedit mai uşor adaptabili decât adulţii tineri în faţa separării sau divorţului, în
ciuda perspectivelor mai reduse de a se recăsători (Marclcs & Larnbert, 1998).
Starea civilă, starea de bine şi sănătatea
La fel ca la începutul vârstei adulte, căsătoria oferă beneficii majore: sprijin social,
încurajarea cornportamentelor ce promovează sănătatea, resurse socio-econornice
(GaHo, Troxel, Matthews şi Kuller, 2003) şi acumularea averii (Wilmoth şi Koso,
2002). În eşantionul MIDUS, starea de bine a bărbaţilor şi a femeilor deopotrivă a
beneficiat de pe urma căsniciei; dar starea de celibatar a părut cea mai grea din punct
de vedere emoţional pentru bărbaţii de vârstă mijlocie, care au tins să fie mai anxioşi,
mai trişti. mai neliniştiţi şi mai puţin generativi decât omologii lor mai tineri. Femeile
şi bărbaţii anterior căsătoriţi şi neimplicaţi în relaţii de coabitare au declarat mai multe
emoţii negative decât cei aflaţi în continuare la prima căsătorie. Chiar şi aşa, femeile
de vârstă mijlocie divorţate, recăsătorite sau în relaţie de coabitare aveau o stare de
bine superioară celei a omoloagelor lor mai tinere, ceea ce sugerează că experienţa de
viaţă este un avantaj pentnrferneile: aflate înastfel de situaţii (Marks el al., 2004).
în studiile transversale, oamenii căsătoriti de vârstă mijlocie au părut să fie mai
sănătoşi, atât fizic, cât şi psihic şi au tins să trăiască mai mult decât cei celibatari,
despărţiţi sau divorţaţi (S.L. Brown et al., 2005; Kaplan şi Kronick, 2006; Zhang,
2006). Cei care nu s-au căsătorit niciodată ar putea să aibă cel mai mare grad de risc,
în principal de boli cardiovasculare şi alte boli cronice (Kaplan şi Kronick, 2006).
Totuşi, doar starea civilă singură nu este neapărat factorul-cbeie. in rândul a 494 de
femei cu vârsta între 42 şi 50 de ani, majoritatea albe, urmărire timp de 13 ani, cele cu
o relaţie conjugală sau de coabitare satisfăcătoare au avut factori de risc mai mici
pentru bolile cardiovasculare decât femeile care nu erau implicate în astfel de relaţii.
Situatia nu stătea la fel în cazul femeilor mai puţin mulţumite de relaţia lor. Aşadar,
stres~l unei relaţii proaste poate să anuleze posibilele beneficii (Gallo <;,tal., 2003).
Alte studii au arătat şi ele importanţa calităţii vieţii conjugale. Intr-o anchetă
naţională longitudinală, tensiunile conjugale au sporit deteriorarea corelată cu vârsta
a sănătăţii, şi la bărbaţi, şi la femei, şi acest efect a fost cu atât mai puternic cu cât
cuplul era de mai mult timp împreună (Umberson, Williams, Powers, Liu şi Needham,
2006). Analiza unui număr mare de studii sugerează că disputele conjugale pot
contribui la probleme grave de sănătate, mai ales la femei, care tind să fie mai afectate
de calitatea emotională a căsniciei lor. Spre exemplu, comportamentul ostil al bărba-
tului faţă de soţie în timpul unei certe poate să-i determine acesteia creşterea tensiunii
arteriale, dacă are hipertensiune. Relaţiile cu fricţiuni sunt asociate şi cu funcţionarea
deficitară a sistemului imunitar, cu accentuarea simptomelor depresive şi cu practici
proaste în ceea ce priveşte sănătatea. Adulţii de vârstă mijlocie şi mai vârstnici au cel
mai mare grad de risc, deoarece efectele stresului conjugal interacţionează cu vulnera-
bilitatea asociată cu îmbătrânirea (Kiecolt-Glaser şi Newton, 2001).
534 Partea a 7·a Vârsta mijlocie
Relaţiile homosexualilor
şi ale Iesblenelor
Homosexualii şi lesbienele care sunt acum
de vârstă mijlocie au crescut într-o perioadă
când homosexualitatea era considerată boală
psihică, iar homosexualii tindeau să fie izolati
nu doar de comunitatea generală, ci şi unii d~
alţii. în prezent, această generaţie de pionierat
abia începe să exploreze oportunităţile pe care
le implică acceptarea tot mai mare a homo-
sexualitâţii (Kimmel şi Sang, 1995)'-
. Momentul dezvăluirii orientării sexuale
poate influenţa alte aspecte ale dezvoltării.
Unii homosexuali şi unele lesbiene de vârstă
mijlocie ar putea să se îmovărăşească în mod
făţiş pentru prima oară şi să lege relatii. Multi
încă mai lucrează la rezolvarea conili~telor cu Acesr cuplu ţşi etalează cu mândrie certiftcatut de uniune civilă care le COli firmă relaţia
părinţii şi alte rude (uneori, inclusiv cu soti) ca partenere, Unii homosexuali şi unele tesbiene îşi dezvătuie orientarea sexuală abia
sau îşi ascund de aceştia hornosexualitatea. la vârsta adultă şi, ca Imnare, ar putea să lege relaţii intime mai târziu decât omologii
lor heterosexuali.
Unii se mută în oraşe mari, cu populaţie nume-
roasă de homosexuali, unde pot leg; mai uşor relatii.
.Bărbaţii homos~xuali c~J'e nu-şi dezvăluie orie~tarea sexuală decât la vârsta mij-
lOCIetrec adesea printr-o cautare prelungită a identitătii, marcată de vinovătie secret
căsătorie heterosexual~ şi relaţii c"onilictuale cu ambel~ sexe. Spre deosebire d,,'aceştia:
cel care-şi recunosc ŞI-ŞI accepta de timpuriu orientarea sexuală traverseaza deseori
bariere rasiale, socio-economice şi de vârstă din comunitatea homosexuală.
Pri~teniile. Ia jumătatea vieţii au de multe ori o importanţă aparte pentru homo.
~exuah'l:"sb~enele au mal man şanse de a obţine sprijin emoţional de la prietenele,
iubitele ŞI ~hlar. fostele iubite lesbiene decât de la rude. Şi bărbaţii se bazează pe
-reţele de pnetern sau rude fictive (consultaţi capitolul 14 din urină); pe care le creează
şi le întreţin în mod activ. Reţelele de prietenie oferă solidaritate şi contact cu oameni
mai tineri, pe care heterosexualii de vârstă mijlocie le obţin în mod normal prin
intermediul familiei.
Prieteniile
Aşa cum' anticipează teoria lui Carstensen, reţelele sociale tind să devină mai mici si
mai intime la jumătatea vieţii. Chiar şi aşa, prieteniile continuă să existe şi sunt O surs'ă
puternică de sprijin emoţional şi de stare de bine, mai ales pentru femei (Adams şi
All.an,.1998; Antonucci et al., 2001). Membrii generaţiei ••baby boom" aflaţi la vârsta
nuJlocl~ au,. în me~ie, până la şapte prieteni buni (Blieszner şi Roberto, 2(06). :'
Pne.tennle PIVOteaza deseori în jurul serviciului şi al rolului de părinte; altele au la
baza contacte din cartier sau asocierea în organizaţii de voluntariat (Antonucci et al.,
200 1; Hartup şi Stevens, 1999).
Calitatea prieteniilor la jumătatea vieţii compensează adesea lipsa în ceea ce pri-
veşte timpul petrecutîmpreună, Mai ales în timpul unei crize, cum ar fi divortul sau o
prob~emă cu un părinte vârstnic, adulţii se îndreaptă spre prieteni pentru sprijin
emoţioanl, sfa~1 practice, alinare, tovărăşie şi conversaţii (Antonucei şi Akiyama,
1997; Hartup ŞI Stevens, 1999; Suitor şi Pili emer, 1993). Conflictele cu prietenii se
c~n~ează deseori pe deosebiri în ceea ce priveşte valorile, convingerile şi stilul de
viaţa;. de regulă, prietenii pot rezolva aceste conflicte prin discuţii, menţinându-şi
demrutatea ŞI respectul reciproc (Hartup şi Stevens, 1999).
,. Cu excepţia altor trimiteri, această sectiune se bazează pe Kimmel şi Sang (1995).
Capitolul 16 Dezvoltarea psihosocială ta vârsta mijlocie 535
 Importanţa prieteniilor poate să varieze în timp. Un studiu longitudinal pe 155 de
bărbaţi şi femei, majoritatea albi, provenind din clasa mijlocie şi cea inferioară a arătat
că prietenii sunt mai importanţi pentru starea de bine a femeilor la inceputul vârstei
mijlocii şi pentru starea de bine a bărbaţilor spre sfârşitul vârstei mijlocii (paul, 1997).
Relaţiile cu copiii În curs de maturizare
Parentajul este un proces al desprinderii şi, de obicei, acest proces se apropie de
punctul culminant sau îl atinge când părinţii sunt la vârsta mijlocie (Marks et al.,
2004). Este adevărat că, date fiind tendintele conternporane de a amâna căsătoria şi
conceperea copiilor, unii oameni de vârstă mijlocie se confruntă în prezent cu
probleme cum ar fi găsirea unui program bun de îngrijire peste zi sau a unei grădiniţe
bune şi selectează conţinutul desenelor animate de sâmbătă dimineaţa. Totuşi,
majoritatea părinţilor aflaţi la vârsta mijlocie trebuie să facă faţă unui alt set de
probleme, survenite în contextul traiului cu copii care vor pleca în scurt timp de acasă.
Odată ce copiii devin adulţi şi au la rândul lor copii, familia transgeneraţională
sporeşte ca număr de membri şi ca legături. Părinţii de vârstă mijlocie, de regulă
femeile, sunt cei care tind să fie păstrătorii relaţiilor de rudenie din familie, întreţinând
legăturile dintre diferitele ramuri ale familiei extinse (putney şi Bengtson, 2001).
Familiile de astăzi Sunt diverse şi complexe. Părinţii de vârstă mijlocie au de-a face
tot mai des cu situaţia în care copilul adult continuă să locuiască în casa părintească
sau o părăseşte doar pentru a se intoarce. Un lucru însă nu s-a schimbat: starea de bine
a părinţilor tinde să ţină de reuşita copiilor lor (Allen, Blieszner şi Roberto, 2000). Din
fericire, relaţia între părinte şi copil se ameliorează deseori cu vârsta (Blieszner şi
Roberto, 2006).
Copiii adolescenţi: problematica pentru părinţi
în mod ironic, oameni. aflaţi in cele două perioade ale vieţii corelate de gândirea
populară cu crizele ernoţionale - adolescenta şi vârsta de mijloc - locuiesc deseori
în acelaşi cămin. De regulă, părinţii de vârstă mijlocie sunt părinţii copiilor adolescenţi.
în timp ce se confruntă cu propriile preocupări speciale, părinţii trebuie să facă fa{ă
zilnic tinerilor care trec prin mari schimbări fizice, emoţionale şi sociale.
Deşi cercetările contrazic stereotipul potrivit căruia adolescenţa este o perioadă de
inevitabilă frământare şi revoltă, un anumit grad de respingere a autorităţii parentale
este necesar. O sarcină importantă a părinţilor constă în a-şi accepta copiii în curs de
maturizare aşa cum sunt, nu aşa cum speraseră părinţii că vor fi.
Teoreticienii adepţi ai unor perspective diferite au descris această perioadă ca fiind
o perioadă a îndoielilor, a reevaluărilor sau a dirninuării stării de bine în cazul
părinţilor. Totuşi, nici acest lucru nu este inevitabil. În studiul MIDUS, faptul de a fi
părinte a fost asociat cu mai multă frământare psihică decât faptul de a nu avea copii,
dar, totodată, a adus un plus de bine psihic şi de generativitate, mai ales in cazul
bărbatilor (Marks et al., 2004).
O ~chetă pe bază de chestionar pe 129 de familii cu doi părinţi, cu copilul cel mare,
băiat sau fată, intre 10 şi 15 ani, ilustrează această complexitate. Pentru unii părinţi, mai
ales bărbaţi cu profesii specializate, laţi de băieţi, adolescenţa copilului a adus un plus
de satisfacţie, de stare de bine şi chiar de mândrie. Pentru majoritatea părinţilor însă,
schimbările normative ale adolescenţei au trezit o combinaţie de emoţii pozitive şi
negative. Acest lucru a fost valabil mai ales pentru mamele cu fiice la începutul ado-
lescenţei, relaţiile dintre ele tinzând să fie deopotrivă apropiate şi pline de conflicte
(Silverberg, 1996). Într-un studiu longitudinal pe 191 de familii cu copii adolescenţi,
părinţii au tins să compenseze lipsa acceptării şi a căldurii din relaţiile între mamă şi fiu
şi între tată şi fiică, intensificându-şi implicarea emoţională în activitatea profesională şi,
în cazul taţilor, petrecând mai mult timp acolo (Fortner, Crouter şi McHale, 2004).
536 Partea 8 7'8 Vârsta mijlocie
Când copiii pleacă: cuibul gol
Cercetările pun la îndoială ideile populare cu privire la culbul gol - o tranzitie cuib gol Faza de tranzitie a
presupu~ dific!lă, mai ales pentru femei, care are loc atunci când ultimul copilul plea~ă parentajuJui ce urmeaza' după
de acasa. Deşi unele femei, cu o investiţie puternică în matemaj, au într-adevăr pro- plecarea ultimului copil din casa
părintească.
bleme cu adaptarea la cuibul gol, ele sunt depăşite numeric de departe de cele pentru
care plecarea este eliberatoare (Antonucci et al., 2001; Antonucci şi Akiyama, 1997;
Barnett, 1985; Chiriboga, 1997; Helson, 1997; Mitchell şi Helson, 1990). Pentru unele
femei, cuibul gol poate aduce uşurarea de ceea ce Gutmann numea .nrgenţa cronică
a faptului de a fi părinte" (Cooper şi Gutmann, 1987, p. 347). Ele pot să se' ocupe de
interesele proprii şi să se mândrească cu realizările copiilor lor mari. în prezent,
reumplerea cuibului prin Întoarcerea acasă a copiilor mari poate fi mult mai stresantă
(Thornas, 1997).
Efectele cuibului gol asupra căsniciei depind de calitatea şi durata acesteia. într.o
căsnicie bună, plecarea copiilor ajunşi mari poate să deschidă calea unei a doua luni
de miere (Robinson şi Blanton, 1993). Cuibul gol poate fi mai dificil în cazul cuplurilor
'a,căror identitate depinde de rolul de părinte sau in cazul celor care trebuie să se COD-
'frunte cu problemele conjugale pe care anterior le-au lăsat la o parte,' sub presiunea
responsabilităţilor parentale (Antonucci et al., 2001).
, Cu~bul g~l nu semnalează încheierea rolului de părinte, ci constituie tranziţia spre
o etapa noua: relaţia dintre părinţi şi copiii adulţi. J
Parentajul In cazul copiilor mari
,Elliott Roosevelt, unul din fiii preşedintelui american Franklin Delano Roosevelt obis-
nuia să povestească. următoarea întâmplare cu mama lui, Eleanor Roasevelt: la un
dineu de star, Eleanor, care şedea lângă el, s-a aplecat şi i-a şoptit ceva la ureche. Mai
târziu, un prieten I-a intrebat pe Elliott, trecut de patruzeci de ani la acea vreme, ce
spusese mama lui. "Mi·a spus să mănânc mazărea din farfurie", a răspuns el.
, . Chiar şi după ce anii de parentaj activ s-aii ÎilcheiaCşÎ copiii auplecai 'defuiit;v'de-"'"
acasă, părinţii rămân tot părinţi. Rolul de părinte al unor adulţi tineri, rol al vârstei
mijlocii, ridică noi probleme şi cere din partea ambelor generaţii noi atitudini şi
comportamente (Marks et al., 2004).
:n
ge~eral, părinţii de vârstă mijlocie le oferă copiilor lor mai mult ajutor şi sprijin
decat obţin de la ei, în timp ce tinerii adulţi îşi incep cariera şi-şi întemeiază familia
(Antonucci et al., 2001). Părinţii acoi:dă cel mai mult ajutor copiilor care au cea mai
m~e nevoi~ să fie ajutaţi, de regulă cei celibatari sau care sunt părinţi singuri
(Blieszner ŞI Roberto, 2006). în acelaşi timp, problemele copiilor adulti diminuează
s:,area de bine a .p.ărinţilor lor (Greenfield şi Marks, 2006). Unor părinţi le vine greu
S~-~Itrateze copm ca pe nişte adulţi şi multor adulţi tineri le este greu să accepte că
parmţn contmuă să-şi facă griji pentru ei. într-un mediu familial cald sustinător
conflictele de acest fel pot fi gestionate prin exprimarea deschisă a sentimentelor
(Putney şi Bengtson, 2001).
. Majoritatea adulţilor tineri şi părinţii lor de vârstă mijlocie se simt bine împreună
ŞI se înţeleg bine. Totuşi, familiile transgeneraţionale nu sunt toate croite după acelaşi
npar, Se estimează că 25% din familiile transgeneraţionale suntjoarte apropiate, atât
g~grafic~ cât.. ~i emoţional; memorii lor au contacte frecvente şi-şi oferă reciproc
ajutorul ŞI Spn]I01I!. Alte 25% sunt sociabile, dar cu mai putină afinitate emotională si
angajare. Alte 16% au relaţii obligatorii, cu multe interacţiuni, dar prea puţin ataşa-
ment emoţional, ŞI 17% sunt detaşate, atât emoţional, cât şi geografic. O categorie
Intermediară este constituită de familiile intime, dar depărtate (16%), care petrec
'puţin timp împreună, dar păstrează sentimente calde, care ar putea duce la o reînnoire
a·contactelor şi a interacţiunilor. Copiii adulţi tind să fie mai apropiati de mamă decât
de tată (Bengtson, 2001; Silverstein şi Bengtson, 1997). ' .
Capitolul 16 Dezvottarea psihosoeială la vârsta mijlocie 537

sina-omul uşii batante Tendinţa
aduţilor tineri care au părăsit
cărrmut părintesc să se întoarcă
in casa părinţilor in perioadele de
necazuri financiare, conJuga!esau
de alt tip.
538 Partea a 7 -a Vârsta mijlocie
Parentajul prelungit: "cuibul aglomerat"
Ce se întâmplă în cazul în care cuibul nu se goleşte atunci când ar trebui în mod
normal, sau se reumple pe neaşteptate? începând din anii 1980, în rnajorit:'te~ ~Ior
occidentale, tot mai multi copii de vârstă adultă au amânat plecarea de acasa pana spre
20 de ani sau mai târziu' ~ fenomen numit nereusita lansării, discutat În capitolul 14
(Mouw, 2005). în plus, sindromnl uşii batante, numit uneoriienomenul bumerang,
a devenit mai răspândit: un număr tot mai mare de adulţi tineri, mai ales bărbaţi,
se întorc în casa părinţilor, uneori mai mult de o dată şi uneori cu propria familie
(Aquilino, 1996; Blieszner şi Roberto, 2006; Putney şi Be~gtson, 2001). _
Parentajul prelungit poate duce la tensiuni transgeneraţlonale. atunci cand contra-
vine aşteptărilor normative ale părinţilor (Putney şi Bengtson, 200 1). De regulă, pe
măsură ce copiii trec de la adolescenţă la vârsta de adult tânăr, părinţii se aşteaptă ca
ei să devină independenti, şi copiii Înşişi se aşteaptă la acelaşi lucru. ~utonomia copi-
lului devenit adult este un semn al reuşitei parentale. Aşadar, dupa cum ar prezice
modelul momentului producerii evenimentelor, plecarea Întârziată de acasă a
copilului ajuns mare sau revenirea ar putea să determine stres în familie (Antonucci
et al., 2001; Aquilino, 1996). Aşa cum aminteam în capitolul 14, părinţii şi copiii
adulti tind să se înţeleagă cel mai bine atunci când adulţii tineri au serviciu şi locuiesc
separat (Belsky, J~ffee, Caspi, Moffitt şi Silva, 2003). Când copiii adulţi locuiesc cu
părinţii, relaţiile tind să fie mai line dacă părinţii îl văd pe copilul adult îndreptându-se
spre autonomie - de exemplu, înscriindu-se la facultate (Antonucci et al., 2001;
Aquilino, 1996). .." . . . financiar. ~: po~te produce chiar şi o inversare a rolurilor: mai ales după moartea
Totuşi, experienta locuirii copiilor împreună cu pannţu devine m3.1 puţm
nenormativă, mai ales în cazul părinţilor cu doi sau mai mulţi copii. în loc să fie o
plecare bruscă, tranziţia spre cuibul gol ajunge să fie privită ca un proces de separare
mai prelungit, care durează deseori câţiva ani (Aquilino, 1996; Putney ŞI Bengt~o~,
2001). Împărţirea locuintei cu copiii adulţi poate fi privită ca o expresie a solidarităţii,
o prelungire' a aşteptării normative a ajutorul~i oferit de pă;inţi co~iilor afla,? la
începutul vârstei adulte. O anchetă longitudinala, reprezentativa la scara naţlOD.ala, pe
1 365 de cupluri căsătorite cu copii mari, (lin c~e.apro"imatlv I.dm 4 loc~la m Gas~
părintească, sugerează că parentajul prelungit nu trebuie sa fie o expe~e~ţ.~
perturbatoare. Prezenţa copiilor adulţi a părut să nu aibă niciun efect asupra fericirii
conjugale a părinţilor, asupra cantităţii de conflicte conjugale sau asupra timpului pe
care îl petreceau cuplurile împreună (Ward şi Spitze, 2004).
Alte legături de rudenie
Cu excepţia momentelor dificile, legăturile cu familia de origine -: părinţii şi fraţii ~
tind să piardă din importanţă la începutul vârstei adulte, când serviciul, soţul/soţia sau
partenerul de viaţă şi copiii devin prioritare. La jumătatea vieţii, aceste prime legăturI
de rudenie pot să se reafirme Într-o nouă manieră, întrucât responsabilitatea îngrijirii
şi sustinerii părinţilor vârstnici poate începe să treacă în sarcina ~opiil~r de v~rstă
mijlocie. în plus, în această perioadă a vieţii apare, de regulă, o noua relaţie: cea mtre
bunici şi nepoţi.
Relaţiile cu părinţii vârstnici
Anii de la jumătatea vietii pot aduce schimbări spectaculoase, deşi treptate, în relaţia
dintre părinte şi copil. Mulţi oameni de vârstă mijlocie îşi privesc p~ţii. mai obiectiv
ca înainte, văzându-i ca pe nişte persoane care au şi puncte forte, şi slăbiciuni. în aceşu
ani, se mai poate întâmpla şi altceva: într-o zi, adultul de vârstă mijlocie poate să-şi
privească mama sau tatăl şi să vadă O persoană în vârstă, care ar putea avea nevoie de
îngrijire din partea fiicei sau a fiului.
Contactul şi ajutorul reciproc Chiar şi atunci când nu locuiesc
aproape ~ii d~ alţii, între majoritatea adulţilor de vârstă mijlocie şi părinţii
lor exista relaţu calde, afectuoase, bazate pe contacte frecvente, ajutor reci-
proc, sentimente de ataşament şi valori comune. Fiicele si mamele vârst-
nice tind să fie deosebit de apropiate (Bengtson, 200i; Fingerman şi
Dolbm-MacNab, 2006; Wilson, Shuey şi Elder, 2003). Relatiile pozitive
cu părinţii contribuie la un sentiment de sine mai puternic şi' la starea de
bine emoţional la jumătatea vieţii (Blieszner şi Roberto, 2006).
• ~~ăturile sunt mai puternice atunci când adulţii de vârstă mijlocie şi
pannţu lor au un nivel similar de educaţie şi experiente de muncă sau
atitudini faţă de muncă similare. Acest lucru este valabil 'îndeosebi pentru
membrii generaţiei "baby boorn" şi părinţii lor mai mult ca oricând În
istorie, în ciuda schimbărilor în rolurile de gen, atitudinile sexuale şi struc-
tura familiei survenite între cele două generaţii. Totuşi, circa o treime din
. b b fTllre moioritateo odutţitor de vârstă mijlocie fi părilllii
ge~eraţJ.a " ~ y boom" declară sentimente amestecate faţă de părinţi 101"vărnnici există re/ali; calde, afectuoase.
(Fmgerman ŞI Dolbin-MacNab, 2006).
Ajutorul şi sprijinul continuă în cea mai mare parte să meargă de la părinte la copil,
m3.1ales În mome.Dte de criză, până la o vârstă relativ înaintată (Bengtson, 2001;
Fmgerman ŞI Dolbm-MacNab, 2006). Dar, deşi cei mai multi adulti vârstnici au formă
fizică bună, sunt viguroşi şi independenti, unii cer ajutorul ca'piilor lor In luarea
deci~or şi ar putea să depindă de ei în privinţa sarcinilor cotidiene şi a ajutorului
sOţuluilsoţ~el, pannte!e devine cel care are nevoie de ajutor din partea copilului
(Antonucci et al., 2001). în studiul MIDUS, I din 5 adulţi cu vârsta între 40 şi 59 de
am avea un singur părinte în viaţă, cu sănătate şubredă, de obicei, mama (Marks et al.,
2004).
Dată fiind creşterea duratei vieţii, unii specialişti în dezvoltare au postulat existenta
unui nou stadiu al vieţii, numit maturitate filială, când copiii de vârstă mijlocie maturitate filială Stadiu al vieţii,
,;mvaţă să accepte şi să împlinească nevoile de dependenţă ale părinţilor lor" (Marcoen, postulat de Marcoen şi altii, În care
1995, p. 125). Această evoluţie normativă este considerată a fi rezultatul sănătos al copiii de vârstă mijlocie învaţă,
ca rezuJta1.a1. unei crize. filiaJ.e, să
crizei filiale, în' circ adulţii învaţă să echilibreze iubirea şi datoria fată de părinti 'cu
accepte şi să implinească nevoia
autonomia, în contextul unei relaţii bidirecţionale. Majoritatea oame'mlor de vârstă părinţilor lor de a depinde de ei.
mijlocie îşi acceptă de bună voie obligaţiile faţă de părinţi (Antonucci et al., 2001).
criză filială In terminologia lui
. Totuşi, relaţiile de familie la vârsta mijlocie şi de mai târziu pot fi complexe. Dată
Marcoen. evoluţie normativă fa
fund c.reşterea longevităţii, cuplurile de vârstă mijlocie cu resurse ernoţionale şi finan- vârsta mijlocie, În care adulţii invată
ciare limitare pot fi nevoite să le împartă între două perechi de părinti vârstnici aceasta să echilibreze iubirea şi datoria faţă
pe lângă împlinirea nevoilor proprii (şi, poate, ale propriilor copii adulti).' într-un de părlnţi cu autonomia, in cadrul
unei relaţii bidirecţionale.
studi~: cercetătorii au intervievat 738 de fii şi fiice de vârstă mijlocie din 420 de
familii f0a:t~ apropiate, ~aj?rita:e~ cu doi părinţi. Peste 25% din relaţiile între copiii
ad~lţJ. ŞI pal1~ţll sau. socru varstruci erau caractenzate de ambivalentă ~ aproape 8%
avand o amblvalenţa pronunţată (Wilson et al., 2003).
Ambivalenţa poate să apară în încercarea de a jongla cu nevoi concurente. Într-o
~chetă. 10ngi~dinală naţională pe 3 622 de cupluri căsătorite şi având cel puţin un
pannte in VIaţa, alocarea sprijinului faţă de părinţii vârsmici presupunea compromisuri
ŞI depindea adesea de filiaţia familiei respective. Cele mai multe cupluri contribuiau
fie cu t.imp: fie cu b,:mi, dar nu cu ambele, şi puţine ajutau ambele perechi de părinţi.
~uplurile tllld.ea~ sa ~eac~oneze mai p~mpt la nevoile părinţilor soţiei, probabil în
virtutea apropiem mai man a acesteia faţa de ei. Cuplurile afro-americane şi hispanice
aveau o probabilitate mai mare decât cele albe de a furniza părinţilor ambilor soti
sprijin constant de toate tipurile (Shuey şi Hardy, 2003). ' ,
A devenI îngrijitorul părinţilor vârstnici De regulă, generaţiile se înţeleg cel
m3.1bine într~ ele cât timp părinţii sunt sănătoşi şi viguroşi. Când vârstni~ii devin
infirmi ~ mar ales dacă suferă o deteriorare mentală sau schimbări ale personal; tăţii ~
CapitOlul 16 Dezvoitarea psihosocială la vârsta mijlocie 539

1995). Date fiind costul ridicat al locurilor în azilurile de vărstrnci ŞI faptul ca :naJon:
tatea vârstnicilor ezită să meargă şi să rămână acolo (vezi capitolul 18), mulţi varstmci
dependenţi sunt îngrijiţi pe termen lung în casa lor sau În cea a Îngrijitorului (Sarkisian
generaţie sanclvicl Adulţii de
vârsta mijlocie aflaţi tntre nevoia
""de a-si creste sau lansa pe drumul
propri"u coPiii şi nevoia concurentă
de a-şi tngriji părinţii vărstraci,
extenuarea ingrijitorului Stare
de epuizare fizică. mentala. şi
emoţională ce-i afecteaza pe Edul~i
care îngrijesc permanent persoane
bolnava sau vărstnlce.
Partea a 7-a Vârsta mijlocie
540
povara Îngrijirii lor poate aduce tensiune În relaţie (Anton~cci et aL, 200 1; ~ar"?,,n,
şi Gerstel, 2.004). ... .
Pretutindeni În lume, îngrijirea este, de regulă, un rol feminin (Kinsella ŞI Velkoff,
2001). Când mama suferindă rămâne văduvă sau femeia divorţată nu se mai descurcă
singură, cel mai probabil este ca fiica ei să preia rolul îngrijirii (Antonu~ci et ~I.,2~01;
Pinquart şi Sorensen, 2006; Schulz şi Martire, 2004). Fiii contribuie ŞI el la mgnjue,
mai ales dacă nu au serviciu (Sarkisian şi Gerste1, 2004), dar este mai PUţIDprobabil
să ofere îngrijire primară. personală (Blieszner şi Roberto, 2006; Marks, 1996;
Matthews, 1995).
Suprasolicitarea presupusă de îngrijire A îngriji pe cineva poate fi o sursă
de stres (Schulz şi Martire, 2004). Pentru mulţi îngrijitori, sarcina este o povară
fizică, emoţională şi financiară, "mai ales dacă au serviciu cu normă întreagă o~
resurse financiare limitate sau le lipseşte sprijinul şi ajutorul (Lund, 1993a; Schulz ŞI
Martire, 2004). Pentru femeile cu serviciu, asumarea rolului supli~~ntar de îngrijitor
este dificilă (Marks, 1996), iar reducerea orelor de program la serviciu sau renunţarea
la serviciu pentru a putea Îndeplini obligaţiile de îngrijire po~te spori stresul financiar
(Schulz şi Martire, 2004). Programul de lucru flexibil ŞI concediul pot ajuta la
reducerea acestei probleme.
Suprasolicitareaemoţională poate să fie determinată nu doar de îngrijirea propriu:zi:,ă:
ci şi de nevoia de a găsi un echilibru Între aceasta şi nmnăruI mare de ~lte r",~nsa?ilitaţI
ale vietii mijlocii (Antonucci et al., 200 1; Climo şi Stew3I1, 2003). Părinţii varstruct pot
deveni' dependenţi într-o perioadă când adulţii de vârstă mijloci: m:b~ie să-ş~ pomeascii
copiii pe drumul lor sau, dacă naşterea copiilor a fost a.manata, ~a.-Icreasca ', ~e.?'bm
acestei zeneratii aflate la mijloc, numită uneori generaţia sandvici, pot fi pnnşi mtr-o
situatie dmcillt între aceste nevoi concurente şi resursele lor limitate de limp, bani şi
- energie, în plus, copilul-de vârstă mijlocie, care s-ar putea pregăti depensÎ?uare:.<I,(.Plltea.
să nu-şi permită costul suplimentar al îngrijirii unei persoane vârstruce ŞI fragile, an ar
putea să aibă propriile probleme de sănătate (Kinsella şi Ve~off, 2001)...
îngrijirea unei persoane cu afecţiuni fizice este dificilă, Poate fi ŞI m3I greu sa
îngrijeşti O persoană cu demenţă, care: pe lângă incapacitatea ~e a efe~tua sarcinile d.e
bază ale existentei cotidiene, poate fi incontinenta, suspicioasa, agitata sau deprimată,
poate ave. halucinaţii, o probabilitate crescută să cir~ule rară ţintă noaptea, ftin~
periculoasă pentru sine şi pentru ceilalţi şi având nevoie de supraveghere co~stanta
(Biegel, 1995; Schulz şi Martire, 2004). Orele !n şir petrecu!e. cu lin pannte .varstruc
cu dementă, care ar putea să nici nu recunoasca pe cel care îl îngri jeşte, pot msemna
o izolare chinuitoare (Clima şi Stewart, 2(03), iar relaţia dintre cele două persoane se
poate deteriora. Uneori, îngrijitorul se îmbolnăv~şte fi~c sau psihic din cauza supra:
solicitării (Pinquart şi Sărensen, 2007; Schulz ŞLMartire, 2004; Vitaliano, Zhang ŞI
Scanlan, 2003). Întrucât femeile au o probabilitate mai mare decât bărbaţii de a. ofer!
îngrijire personală, este mai probabil ca sănătatea şi starea lor de bine pSl.hic.sa alba
de suferit (Amirkhanyan şi Wolf, 2006; Climo şi Stewart, 2003; Pinquart ŞI Sorensen,
2006). Uneori, stresul determinat de cerinţele dificile şi neîncetaw, pe care le presupune
îngrijirea este 'atât de mare, încât poate duce la abuzarea, neglijarea sau chiar aban-
donarea persoanei vârstnice dependente (vezi capitolul 18). ....
Un rezultat al acestor suprasolicitări şi al altora poate fi extenuarea îngrIJItorulUI,
epuizarea fizică, mentală şi emoţională ce-i poate afecta pe adulţii care îngrijesc rude
vârstnice (Bamhart, 1992). Până şi cel mai răbdător şi mai iubitor îagrijitor poate
ajunge să simtă frustrare, anxietate sau resentimente sub povara c.onstantă a "Îm~linir~
nevoilor aparent nesfârşite ale unei persoane vârsmice. D~s~on, rudele. ŞI pneten?
nu admit faptul că îngrijitorii au dreptul să se simtă descurajaţi, frustraţi ŞI exploatati.
îngrijitorii au nevoie să aibă o viaţă proprie, dincolo de dizabilitatea sau boala
persoanei iubite. Uneori trebuie luate alte măsuri, cum "ar"fi institutionalizarea, exis-
tenţa asistată sau împărţirea responsabilităţilcr între fraţi (Shuey şi Hardy, 2003).
Programele de sprijin ale comunităţii pot să reducă suprasolicitările şi poverile
îngrijitorilor, să preîntâmpine extenuarea şi să amăne instijuţionalizarea persoanei
dependente. Între serviciile de sprijin se pot număra mesele şi curăţenia în casă,
serviciile de transport şi de însoţire şi centrele de îngrijire peste zi pentru adulţi, care
oferă activităţi supravegheate şi îngrijire, în timp ce îngrijitorii sunt la serviciu ori se
ocupă de nevoile personale. Îngrijirea de respira (îngrijire de substituţie supervizată,
oferită la domiciliu de asistente medicale sau de alt personal sanitar) le oferă celor care
îngrijesc cu regularitate un vârstnic timp liber - câteva ore, o zi, un weekend sau O
săptămână. Prin intermediul consilierii, al grupurilor de sprijin şi al grupurilor de
autoajutorare, îngrijitorii pot să-şi împărtăşească problemele, să obţină informaţii
despre resursele comunitare şi să-şi îmbunătăţească aptitudinile.
Sprijinul din partea comunităţii poate să ridice moralul îngrijitorilor şi să le reducă
·stresul (Gallagher-Thompson, 1995). Într-un studiu longitudinal, îngrijitorii care au
beneficiat de sprijin adecvat au devenit mai empatici, mai afectuoşi, mai înţelegători,
mai răbdători şi mai plini de compasiune, mai apropiaţi de persoana pe care o îngrijeau
şi mai recunoscători pentru propria sănătate. Alţii se simţeau bine pentru că şi-au
îndeplinit responsabilităţile. Unii au "învăţat să preţuiască viaţa mai mult şi să abor-
deze fiecare zi pe rând" (Lund, 1993a).
Intervenţiile cu bază mai largă îi vizează deopotrivă pe îngrijitor şi pe pacient,
oferind consiliere individuală sau de familie, gestionarea cazului, formarea abilităţilor,
modificări ale mediului şi strategii de gestionare a comportamentului. O astfel de
combinaţie de servicii diverse poate să diminueze povara îngrijitorilor şi să le îmbu-
nătăţească abilităţile, gradul de mulţumire şi starea de bine - iar uneori, chiar să
atenueze simptomele pacientului (Schulz şi Martire, 2004).
Privind în urmă, unele persoane care şi-au îngrijit o rudă consideră că experienţa le-a
adus recompense unice (Clirro şi Stewart, 2003). Deşi conflictele de rol pot părea
copleşitoare, unii adulţi de vârstă mijlocie prosperă atunci când au de îndeplinit roluri I
.... multiple-Circumstanţele şi contextul au importanţa -lor; ca şi atitudinile cu carepersoan a _.- I
abordează sarcina (Bcngtson, 2(01). Dacă îngrijitorul îşi iubeşte profund părintele j
• infirm, ţine la continuitatea familiei, consideră îngrijirea o provocare şi are resurse
personale, familialc şi comunitare adecvate pentru a răspunde la această provocare,
Îngrijirea poate fi un prilej de dezvoltare personală în ceea ce priveşte competenţa,
compasiunea, cunoaşterea de sine şi transcenderea de sine (Bengtson, 2001; Clima şi
Stewart, 2003; Bengtson, Rosentbal şi Burton, 19%; Biegel, 1995; Lund, I993a).
Relaţiile cu fraţii
Legăturile dintre fraţi sunt cele mai longevive relaţii din viaţa majorităţii oamenilor
(Blieszner şi Roberto, 2006). în unele cercetări transversale, relaţiile dintre fraţi pe
parcursul întregii vieţi seamănă cu o clepsidră, contactele cele mai frecvente aflându-se
la cele două capete - în copilărie, la vârsta mijlocie şi la bătrâneţe - iar contactele
cel mai puţin frecvente În perioada creşterii copiilor. După ce-şi construiesc o carieră
şi o familie, fraţii pot să-şi reînnoiască legăturile (Bedford, 1995; Cicirelli, 1995;
Putoey şi Bengtson, 2001). Alte studii arată o reducere a contactelor pe tot parcursul
vieţii adulte. Conflictele dintre fraţi tind să se diminueze cu vârsta - poate pentru că
fraţii care nu se înţeleg se văd mai rar (putney şi Bengtson, 2001).
.Relaţiile cu fraţii cu care s-a păstrat legătura pot fi esenţiale pentru starea de bine
psihic la jumătatea vieţii (Antonucci et al., 200 1; Spitze şi Trent, 2006). La fel ca la
începutul vârstei adulte, surorile tind să fie mai apropiate între ele decit fraţii
(Blieszner şi Roberto, 2006; Spitze şi Trent, 2(06).
Confruntarea cu îngrijirea părinţilor vârstnici poate să-i apropie mai mult pe fraţi,
dar poate şi să provoace resentimente şi conflicte (Antonucci et al., 2001; Bengtson et
al., 19%; Blieszner şi Roberto, 2006; Ingersoll-Dayton, Neal, Ha şi Hammer, 2003).
Capitolul 16 Dezvoltarea psihosocială la vârsta mijlocie 541

In Japonia. b/lnicil~poartă în mod tradiţional roşu, ca umil al statutului lor nobil. Sta/mut
un reper important $Î fu societăţile occidouaie.
Pot să apară neînţelegeri cu privire la împărţirea sarcinilor de îngrijire sau cu privire
la o moştenire, mai ales dacă relaţiile dintre fraţi nu au fost bune.
Rolul de bunic
Rolul de bunic sau bunică debutează deseori înainte ca parentajul activ să se Încheie.
Adulţii americani devin bunici, în medie, în jurul vârstei de 45 de ani (Blieszner şi
Roberto, 2006). Dată fiind creşterea din prezent a duratei vieţii, mulţi adulţi petrec
câteva decenii în rol de bunici şi ajung să-şi vadă nepoţii deveniţi adulţi (Reitzes şi
Mutraa, 2004).
Rolul de bunic din ziua de azi se deosebeşte şi în alte privinţe de rolul de bunic din
trecut. Cei mai mulţi bunici americani au mai putini nepoţi decât au avut părinţii sau
bunicii lor (Blieszner şi Roberto, 2006). Ca urmare a creşterii incidentei divortului la
jumătatea vieţii, 1 din 5 bunici este divorţat, văduv sau despărţit (Davies şi Wiiliams,
2002) şi mulţi sunt bunici vitregi. Bunicii de vârstă mijlocie tind să fie căsătoriţi, activi
În comunitatea lor şi să aibă serviciu şi, ca atare, sunt mai puţin disponibili să dea o
mână de ajutor cu nepoţii. De asemenea, este probabil să aibă de crescut un copil
propriu sau mai mulţi (Blieszner şi Roberto, 2006).
Pe de altă parte, pensionarea timpurie le oferă unor bunici libertatea de a petrece
mai mult timp cu nepoţii, Numeroşi bunici au părinţi în viaţă şi trebuie să găsească un
echilibru între Îngrijirea acestora şi nevoile nepoţilor. în .plus, bunicii din ţările
dezvoltate şi din cele în curs de dezvoltare deopotrivă asigură adesea îngrijire parţială
sau primară nepoţilor lor (Kinsella şi Velkoff, 2001; Szinovacz, 1998).
Rolul bunicului În multe tări în curs de dezvoltare, cum ar fi cele din America de Sud
şi Asia, predomină căminel~ cu familie extinsă, iar bunicii îndeplinesc un rol integrant
542 Partea a 7-a Vârsta mijlocie
în creşterea copiilor şi în luarea deciziilor de familie. În unele ţări asiatice precum
Thailanda şi Taiwanul, circa 40% din populaţia cu vârsta de la 50 de ani în sus locuieşte
în aceeaşi casă cu un nepot minor, iar jumătate din cei cu nepoţi de până la 10 ani - de
obicei, bunica - se ocupă de îngrijirea copilului (Kinsella şi Velkoff, 2001).
în Statele Unite, căminul cu familie extinsă este frecvent Întâlnit În unele comu-
nităţiale minorităţilor, dar modelul dominant îl reprezintă familia nucleară. Cănd
cresc, copiii pleacă de-regulă de acasă şi-şi construiesc propria familie nucleară auto-
nomă, acolo unde-i duc înclinaţiile, aspiraţiile şi căutarea locului de muncă. Deşi 68%
diri bunicii participanţi la o anchetă a AARP îşi văd cel puţin un nepot săptămânal sau
o dată la două săptămâni, 45% locuiesc prea departe ca să-şi vadă nepoţii cu regu-
laritate (Davies şi Williams, 2002). Totuşi, distanţa nu afectează neapărat calitatea
relaţiei cu nepoţii (Kivett, 1991,1993, 1996).
în general, bunicile au relaţii mai apropiate şi mai afectuoase cu nepoţii (mai ales
cu nepoatele) decât bunicii, şi-i văd mai des (Putney şi Bengtson, 2001). Bunicii care
au contacte frecvente cu nepoţii şi o părere bună despre rolul de bunic, atribuie impor-
tanţă acestui rol şi au stimă de sine ridicată tind să fie mai mulţumiţi de faptul de a fi
bunici (Reitzes şi Mutran, 2004).
Circa 15% din bunicii americani îi ajută pe părinţii cu serviciu la îngrijirea copiilor
(Davies şi Williams, 2(02). Mai mult chiar, bunicii au o probabilitate aproape la fel
de mar-e ca şi centrele organizare şi ca grădiniţele de a asigura Îngrijirea copiilor; 30%
din copiii sub 5 ani ale căror mame lucrează se află în grija unui bunic cât timp mama
este la serviciu (Biroul de recensămănt al SUA, 2008b).
de bunic este Rolul de bunic după divorţ şi recăsătorire Un rezultat al creşterii incidentei
divorţului şi a recăsătoririi constă în numărul tot mai mare de bunici şi nepoţi ale căror
relaţii sunt periclitate sau retezate. După' un divorţ, întrucât mama primeşte, de obicei,
custodia, părinţii ei tind să aibă mai mult contact şi o relaţie mai puternică cu nepoţii,
iar bunicii din partea tatălui tind să aibă contact mai puţin şi o relaţie mai şubredă
(Cherlin şi Furstenberg, 1986; Myers şi Perrin, 1993). Recăsătorireareduce, de regulă,
nevoia mamei divorţare de a primi sprijin din partea părinţilor ei, dar nu şi contactele
acestora cu nepoţii. Pentru 'bunicii din partea tatălui insîC noua căsătorie creşte
probabilitatea de a fi înlocuiţi sau ca familia să se mute, îngreunând contactul cu
nepoţii (Cherlin şi Furstenberg, 1986).
Deoarece legăturile cu bunicii sunt importante pentru dezvoltarea copiilor, toate
statele americane au acordat bunicilor (şi unele state străbunicilor, fraţilor şi altora)
dreptul de vizită după divorţ sau după moartea unui părinte, dacă judecătorul consideră
că este spre binele copilului. Totuşi, câteva tribunale statale au atacat legile de acest
fel, iar unele legislaturi au limitat drepturile de vizită ale bunicilor. în iunie 2000,
Curtea Supremă a invalidat legea statului Washington privind "drepturile bunicilor",
considerând-o o intruziune prea mare în drepturile părinteşti (Greenhouse, 2000).
Creşterea nepoţilor Mulţi bunici sunt singurii sau principalii îngrijitori ai nepo-
ţilor lor. Un motiv, în ţările în curs de dezvoltare, constă în migrarea părinţilor din
mediul rural spre zonele urbane, spre a-şi găsi de lucru. Aceste familii CIt o generaţie
lipsă există în toate colţurile lumii, dar mai ales în ţările africane şi caraibiene. în
Africa sub-sahariană, epidemia de SIDA a făcut mulţi orfani, ai căror bunici iau locul
părinţilor (Kinsella şi Velkoff, 2001).
În Statele Unite, circa 2,4 milioane de bunici (şi chiar unii străbun ici) servesc drept
părinţi impliciţi pentru copiii ai căror părinţi nu pot avea grijă de ei - adesea ca
urmare a sarcinii în adolescentă, a abuzului de substante, a bolii a divortului sau a
decesului (Allen, Blieszner şi ROberto, 2000; Blieszne; şi Robe~o, 2006j. Rolul de
părinţi-surogat al bunicilor este un tipar bine stabilit în familiile afro-americane
(Blieszner şi Roberto, 2006). Mulţi dintre aceşti bunici care îngrijesc copii sunt
divorţaţi sau văduvi şi trăiesc dintr-un venit fix (Hudnall, 2001). Patru din cinci bunici
Capitolul 16 Dezvoltarea psihosocială la vârsta mijlocie 543
 afro-americane îngrijitoare de copii care trăiesc sub limita sărăciei nu beneficiază de
asistenţă publică (Minkler şi Fuller- Thomson, 2005).
Parentajul surogat neaşteptat poate constitui o povară fizică, emoţională şi finan-
ciară pentru adulţii de vârstă mijlocie sau mai vârstnici (Blieszner şi Roberto, 2006).
Aceştia ar putea fi nevoiţi să renunţe la serviciu, să-şi amâne planurile pentru pensie,
să-şi reducă drastic ocupaţiile de timp liber şi viaţa socială şi să-şi pericliteze sănătatea.
Modelul celor cinci factori elaborat de Costa şi MeCrae o Afectivitatea şi personalitatea sunt corelate cu starea de
prezintă încetinirea schimbărilor după vârsta de 30 de ani. bine psihic.
Alte cercetări asupra trăsăturilor au decelat schimbări
• Cercetările bazate pe scala Ryff cu şase dimensiuni au
pozitive mai importante, cu diferenţe individuale.
arătat că vârsta mijlocie este, În general, o perioadă de
• Jung susţlnea că bărbaţii şi femeile aflaţi la jumătatea sănătate psihic pozitivă şi stare de bine psihic, deşi
vieţii Îşi manifestă aspecte ale personalităţii reprimate statutul socio-economic este un factor implicat.

Majoritatea bunicilor au mai puţină energie, răbdare şi rezistenţă decât înainte şi ar
putea să nu fie la curent cu tendinţele educaţionale şi sociale (Hudnall, 2001).
Cei mai mulţi bunici care-şi asurnă responsabilitatea de a-şi creşte nepoţii o fac
fiindcă nu vor ca aceştia să fie încredinţaţi unui străin, prin sistemul de asistenţă
anterior. Două sarcini ce trebuie Îndeplinite sunt
• Deşi anchetele arată.că gradul de mulţumire faţă de viaţă
renunţarea la imaginea tinereţii şi recunoaşterea
creste de-a lungul vârstei mijlocii, comparaţiile internaţio- .
.mortalităţii. nale sugerează că starea de bine psihic urmează o curbă
• Al şaptelea stadiu psihosocial descris de Erikson este cel În formă de U, cu nivelul cel mai scăzut al fericirii În

Îngrijire În sistemul de rudenie
Îngrijirea copiilor care trăiesc fără
părinţi in casa bunicilor sau a
altor rude, cu sau fără schimbarea
custodiel legale.
maternală, Totuşi, diferenţa de vârstă poate să devină o barieră şi ambele generaţii ar a,1 generativităţii versus stagnare. Generativitatea poate fi perioada de la jumătatea vieţii.
putea simţi că le-au fost răpite rolurile tradiţionale. în acelaşi timp, bunicii trebuie să exprimată prin intermediul rolului de părinte sau bunic, criză la jumătatea vieţii (522)
prin cel de profesor sau mentor, prin productivitate sau
se confrunte adesea cu un sentiment de vinovăţie, Întrucât copiii adulţi crescuţi de ei analiză la jumătatea vieţii (523)
creativitate, prin dezvoltare personală şi prin "asigurarea
au eşuat în responsabilitatea faţă de propriii lor copii, dar şi cu ranchiuna pe care o
bunului mers al lumii". Virtutea acestei perioade este teoria proceselor identităţii (TPI) (524)
simt faţă de aceşti copii adulţi. In cazul unor cupluri, suprasolicitarea determinată de îngrijirea. Cercetările curente cu privire la generativitate
îngrijirea nepoţilor provoacă încordare în relaţia dintre parteneri. Iar dacă unul dintre arată că este cel mal frecvent răspândită la vârsta asimilarea În identitate (524)
părinţi sau ambii îşi reiau rolul firesc, înapoierea copilului poate fi extrem de dureroasă mijlocie, dar nu În mod universal. acomodarea identităţii (524)
emoţional (Crowley, 1993; Larsen, 1990-1991).
• Vaillant şi Levinson au constatat schimbări majore În echilibrul identităţii (524)
Bunicii care oferă îngrijire în sistemul de rudenie şi care nu devin părinţi adop-
privinţa stilului de viaţă. şi a personalităţii la jumătatea
tivi şi nici nu obţin custodia nu au niciun statut legal, iar drepturile lor sunt aceleaşi inversiunea genului (526)
vieţii.
cu ale unei dădace neplătite. Ei ar putea să se confrunte cu multe probleme, de la
• Fluidltatea mai mare din prezent a ciclului vieţii a Relaţiile la vârsta mijlocie J
înscrierea copilului în şcoală şi obţinerea accesului la foile matricole, până la obţinerea
subminat parţial premisa "ceasului social".
asigurării medicale pentru copil. De obicei, nepoţii nu sunt eligibili pentru a intra sub Reperul 4: Ce rol joacă relaţiile sociale În viaţa oamenilor
acoperirea asigurării de sănătate furuizate de angajator, chiar dacă bunicul are custo- individuare (517) de vârstă mijlOCie?
I
die. La fel ca părinţii cu serviciu, bunicii cu serviciu au nevoie de un program bun şi generativitate versus stagnare (518) (
• Două teorii cu 'privire la importanţa schimbătoare a
accesibil pentru îngrijirea copiilor şi de o politică prielnică pentru familie la locul de
muncă, de pildă, posibilitatea de a-şi lua zile libere pentru îngrijirea unui copil bolnav. generalivitate (518)
relaţiilor sunt teoria convoiului social, formulată de Kahn J
şi Antonucci, şi teoria selectlvităţii socio-emoţionale a lui
Legea federală privind concediul medical şi concediul pentru probleme de familie din interioritate (520) Carstensen. Potrivit ambelor teorii, sprijinul socio-erno-
1993 se aplică bunicilor care-şi cresc nepoţii, dar mulţi nu ştiu acest lucru. ţional este un element important al interacţiunilor sociale
Eul la vârsta mijlocie: problematică şi tematică .. la j!.Jl1]&tflte~ _vi.ejij_şi. !JJt~rlQr'-
Bunicii pot fi o sursă de îndrumare, tovarăşi de joacă, verigi de legătură cu trecutul Reperul 3: Ce problematică privitoare la eu apare in • La vârsta mijlocie, relaţiile sunt importante pentru
şi simboluri ale continuităţii familiei. Ei exprimă generativitate, dorinţa de a transcende prim-plan.la vârsta mijlocie? sănătatea fizică şi psihică, dar pot implica şi cerinţe
mortalitatea prin investirea în viaţa generaţiilor viitoare. Bărbaţii şi femeile care nu stresante.
• Principalele probleme şi teme de la vârsta mijlocie privesc
devin bunici îşi pot împlini nevoile generative devenind bunici adoptivi sau lucrând teoria convoiului social (530)
existenţa unei crize la jumătatea vieţii, dezvoltarea
ca voluntari înşcoli sau spitale. Găsind moduri de a dezvolta ceea ce Erikson a numit
identităţii (inclusiv a celei de gen) şi starea de bine psihic. teoria selectivităţii socia-emoţionale (531)
virtutea tngrijirii, adulţii se pregătesc să intre în perioada culIninantă a dezvoltării
adulte, despre care vom discuta în capitolele 17 şi 18. • ,Cercetările nu sprijină existenţa unei crize normativela
Relaţi ile consensuale
jumătatea vieţii. Este mai corect să vorbim despre o
tranziţie ce poate fi un punct de cotitură psihologic. Reperul 5: Cum evoluează căsniciiJe, relaţiile de
• Potrivit teoriei proceselor identităţii formulate de coabitare, relaţiile Între homosexuali şi lesbiene şi
Whîtboume, oamenii îşi confirrnă sau îşi revizuiesc prieteniile În anii de la jumătatea vieţii şi cât de frecvent
continuu percepţiile cu privire la ei înşişi, pe baza este divorţul În această perioadă a vieţii?

Rezumat şi termeni-cheie experienţei şi a feedbackujui pe care-I primesc de la alţii.

Procesele identităţii tipice pentru un individ pot perrntte
• Cercetările privind calîtatea căsniciei sugerează o curbă
În formă de U: o scădere a mulţumirii conjugale în anii
predicţii privind adaptarea la îmbătrănire.
creşterii copiilor, urmată de o îmbunătăţire a relaţiei după
Analizarea cursului vieţii la vârsta mijlocie Schimbarea la vârsta mijlocie: abordări teoretice
• Generativitatea este un aspect a! dezvoltării identităţii. ce copiii pleacă de acasă.
Reperul 1: Cum abordează specialiştii În dezvoltare Reperul 2: Ce au de spus teoreticienii cu privire la • Coabitarea la vârsta mijlocie poate să influenţeze negativ
• Psihologia narativă descrie dezvoltarea identităţii ca pe un
studierea dezvoltării psihosociaJe la vârsta mijlocie? schimbările pS;hosociale la vârsta mijlocie? starea de bine a bărbaţilor, dar nu şi pe cea a femeilor.
proces continuu de elaborare a poveştii vieţii. Oamenii
• Specialiştii in dezvoltare privesc dezvoltarea psihosocială foarte generatlvi tind să se concentreze pe tematica ca Divorţul la vârsta mijlocie este relativ rar Întâlnit, dar
o Deşi unii teoreticieni au afirmat că personalitatea este, În
la jumătatea vieţii atât obiectiv, prin prisma traiectoriilor izbăvirii. frecvenţa sa creşte; el poate fi stresant şi poate schimba
esenţă, formată la jumătatea vieţii, există un consens tot
sau a traseelor, cât şi subiectiv, prin prisma sentimentului viaţa celor implicaţi. Capitalul conjugal tinde să
mai larg cu privire la faptul că dezvoltarea la vârsta • Unele cercetări au decelat o .rnascutlnlzare" tot mai mare
de sine al oamenilor şi a modului În care-şi construiesc descurajeze divorţul la vârsta mijlocie.
a femeilor şi o "feminizare" tot mai mare a bărbaţilor la
activ viaţa. mijlocie evidenţiază deopotrivă schimbări şi stabilitate.
vârsta mijlocie, dar acest lucru poate fi în bună măsură un • 1n prezent, divorţul poate constitui o ameninţare mai mică
• Schimbarea şi continuitatea trebuie văzute în context şi • Teoreticienii umanişti ca Maslow şi Rogers au privit efect al cohortei. Cercetările nu susţin inversiunea genului la adresa stării de bine la vârsta mijlocie decât la
prin prisma intregii vieţi. vârsta mijlocie ca pe un prilej de schimbare pozitivă. postulată de Gutmann. inceputul vârstai adulte.
j
544 Partea a 7-a Vârsta mijlocie Capitolul 16 Dezvoltarea psihosocială la vârsta mijlocie 545
 <- -·:~';'~·S~-
~"

• Oamenii căsătoriţl tind să fie mai fericiţi la vârsta mijlocie

decât cei cu oricare altă stare civilă.

• Tntrucât unii homosexuali şi unele lesbiene şi-au dezvăluit

târziu orientarea sexuală, [a jumătatea vieţii ar putea abia
să înceapă să lege relaţii intime.
Tn general, cele două generaţii au contacte
oferă reciproc sprijin. Ajutorul se Îndreaptă
predominant dinspre părinţi spre copii.
frecventa
In mod

• Pe măsura creşterii duratei vieţii, tot mai mulţi părinţi

vârstnici ajung să depindă de îngrijirea oferită de copiii lor
de vârstă mijlocie. Acceptarea acestor nevoi de
şi-şi

:1IlI"",.,·•• ,,,·,,"'1 :~ţ~t~

• Oamenii de vârstă mijlocie tind să investească in prietenii dependenţă este semnul distinctiv al, maturităţii filiale şi
mai puţin timp decât adulţii mai tineri, dar depind de
poate constitui rezultatul unei crize filiale.
prieteni pentru sprijin emoţional şi sfaturi practice.
• ProbaJbiiitatea de a deveni ing'rijitorul unui părinte vârstnic
• Prieteniile pot avea o importantă aparte pentru
creşte la vărsta mijlocie, mai ales ln cazul femeilor.
homosexuali şi lesbiene.
• Îngrijirea poate fi o sursă da stres considerabil, dar şi de
capital conjugal (533)
satisfacţii. programille de sprijin ale comunităţii pot
contribui la preîntărnpinarea extenuără îngrijftorului.
Relaţiile cu copiii in curs de maturizare
• Deşi fraţii tind să aibă contacte mai ram la jumătatea vle~i
Reperul 6: Curo se modificA relaţiIle intre parinte şi copil
decât înainte şi după aceea, majoritatea iraţilor de vârstă
pe m~sur.l ce copiii se apropie de vârsta adult~ şi devin mijlocie păstrează legătura, iar relaţiile dintre ei sunt
adu/ţi? importante pentru starea de birie.
o Părinţii adolescenţilor trebuie să se lmpace cu un grad de maturitate filială (539)
pierdere a controlului asupra vieţII copiilor lor.
criză filială (539)
• Golirea cuibului este eliberatoare pentru majoritatea
femeilor, dar poate fi stresantă pentru cuplurile a căror generaţie sandvici (540)
Identitate depinde de rolul de părinte sau care trebuie extenuarea lngrijitorului (540)
să se confrunte acum cu problemele conjugale anterior
ignorate. Reperul 8: Ce rol joa~ iri prezent buniciI?
• Părinţii de vârstă mijlocie tind să-şi păstreze implicarea In • Cei mai mulţi adulti americani devin bunici la vârsta
ceea ce-i priveşte pe copiii lor adulţi şi majoritatea este În mijlocie şi au mai puţini nepoţi decât generaţiile
general mulţumită de evoluţia acestora. Pot să apară anterioare.
conflicte din cauza nevoii copiilor ajunşi mari de a fi
trataţi ca adulţi şi a preocupării continue a părinţilor cu • Separarea geografică nu afectează neapărat calftatea
privire la aceştia. relaţiilor dintre bunici ş,1 nepoţI.
o Divorţul şi recăsătorirea unui copil adu~ pot afecta
o in prezent, un număr mai mare deadulţi t.ine,jjşi arnănă.
----'e13ţiilediiitie bunÎcrşrnepoţi. '
plecarea din casa părintească sau se întoarce în ea,
uneori Împreună cu propria familie. Adaptarea tinde să fie • Un număr tot mai mare de bunici îşi cresc nepoţii ai căror
mai lină dacâ părinţii văd cum copilul adult se îndreaptă părinţi sunt incapabili să-! îngrijeascâ. Creşterea nepotilor
spre autonomie. poate Însemna o suprasolicitare fizică, emoţională şi
cuib gol (537) financiară.

sindromul uşii batante (538) îngrijire in sistemul de rudenie (544)

AI!e legături de rudenie

Reperul 7: Cum se inţeleg oamenii de vârst~ mijlocie cu

părinţii şi cu fraţii?
o Rela~ile lntre adu~ii de vârstă mijlocie şi părinţii lor sunt
caracterizate, de regulă, de o puternică legătură afectiva

546 Partea a 7-a Vârsta mijlocie

 Repere pentru studiu
1, Ce modificări se Înregistrează În rândul populaţiei vârstnice actuale?
2. Ce modificări au survenit la nivelul speranţei de viaţă, care sunt cauzele Îmbătrânirii
"De ce să nu privim aceşti ani prin prisma continuării rolurilor În şi ce posibilităţi de prelungire a duratei vieţii există?
societate sau a adoptării altora noi - un alt stadiu al creşterii şi 3, Ce schimbări fizice survin la bătrâneţe şi cum variază ele de la individ la individ?

dezvoltării personale şi chiar spirituale?
Betly Friedan, The Fountain of Age, 1993
Stiati
, , că
e Un copil născut în prezent în Statele Unite se poate aştepta să trăiască
cu circa 29 de ani mai mult decât unul născut în 1900?
e In multe părţi ale lumii, grupa de vârstă cu cea mai rapidă creştere
numerică este alcătuită din oameni de 80 de ani şi peste?
@ In creierul vârstnic se pot forma noi celule nervoase - lucru pe care
cercetătorii îl credeaucândva imposibil?
@ Oamenii educaţi şi cei care se implică în activităţi stimulatoare
cognitiv, cum ar fi puzzle-urile Sudoku, au un risc redus de a face
discriminarea
boala Alzheimer? Prejudecată
sau d!scriminare
o Rezultatele studiilor longitudinale sugerează că instruirea le-ar putea (cel mai des. vârstnică)
permite adulţilor vârstuici nu doar să-şi recapete competenţele vârstei.
pierdute, ci chiar să-şi depăşească realizările anterioare?
A cestea sunt doar câteva din subiectele interesante şi importante de care
fine vom ocupa în acest capitol. în prezent, o nouă concepţie privind
îmbătrânirea pune sub semnul întrebării imaginea foarte larg răspândită
anterior a bătrâneţii ca perioadă a declinului fizic şi psihic inevitabil.
Oamenii din prezent trăiesc mai mult şi mai bine decât oricând în istorie.
în Statele Unite, adulţii vârstnici ca grup sunt mai sănătoşi, mai numeroşi
şi cu inima mai tânără ca oricând. în contextul obiceinrilor de sănătate şi
a îngrijirilor medicale mai bune, devine tot mai greu de trasat graniţa dintre
sfârşitul vârstei mijlocii şi începutul vârstei a treia, graniţă pe care o trasăm
arbitrar la 65 ani.
în acest capitol, începem prin a schiţa tendinţele demografice din
rândul populaţiei vârstnice de azi. Analizăm durata tot mai mare şi
calitatea tot mai bună a vârstei a treia şi cauzele îmbătrânirii biologice.
Examinăm schimbările fizice şi sănătatea. Ne ocupăm apoi de dezvoltarea
cognitivă: schimbările la nivelul inteligenţei şi al memoriei, apariţia
înţelepciunii şi incidenţa continuării educaţiei la o vârstă înaintată. Rezultă
nu o imagine a .vârstntcilor", ci a unor fiinţe umane individuale - unele
vulnerabile şi fragile, dar majoritatea independente, sănătoase şi implicate.
După ce citiţi şi studiaţi acest capitol, ar trebui să puteţi răspunde la fiecare
din întrebările de Reper de la pagina următoare. vieibiutatea
activi şi
percepţia
4, Ce probleme de sănătate sunt frecvent Întâlnite la vârsta a treia, ce factori
influenţează sănătatea şi cu ce probleme psihice şi de comportament se confruntă
unii vârstnici?
5. Ce câştiguri şi pierderi În materie de abilităţi cognitive tind să se producă la vârsta
a treia şi există modalităţi de a Îmbunătăţi performanţa cognitivă a vârstnlcilor?
Bătrâneţea În prezent I
.lI
în Japonia, bătrâneţea este un simbcl al statutului; acolo, călătorii care îşi iau cameră la
hotel sunt deseori întrebaţi ce vârstă au, pentru ca hotelul să se asigure că vor fi trataţi
cu respectul cuvenit, în Statele Unite însă, îmbătrânirea este considerată, în general,
indezirabilă. Stereotipnrile cu pri vire la îmbătrânire, intemalizate în tinereţe şi întărite
decenii întregi de atitudinile societăţii, pot deveni stereotipuri personale, afectând
bazată pe vârstă inconştient aşteptările vârstnicilor cu pri vire la comportamentul lor şi acţionând deseori
faţă de o persoană
ca profeţii care se împlinesc în virtutea faptului că au fost făcute (Levy, 2003).
a unei persoane
pe baza În prezent, eforturile de combatere a prejudecăţii sau discriminării bazate pe
vârstă - înregistrează prpgreşe, datorită v4i~ilităţij tot JIl!lÎ Dl3!i_ll adulţilor vârstnici .
activi şi sănătoşi. Mass-media prezintă frecvent reportaje despre vârstnici cu
realizări deosebite. în programele de televiziune, vârstnicii sunt prezentaţi
mai rar ca fiind tremurători şi neajutoraţi şi mai des ca fiind cu capul pe
umeri, respectaţi şi înţelepţi.
Trebuie să privim dincolo de imaginile deformate ale vârstei şi să vedem ade-
vărata ei realitate cu faţete multiple, Cum arată populaţia vârstnică de astăzi?
Încărunţirea populaţiei
Populaţia lumii îmbătrâneşte. în 2006, aproape 500 de milioane de oameni din
întreaga lume aveau 65 de ani sau mai mult, iar creşterea anuală netă depăşeşte
850 000 de persoane în fiecare lună. Se anticipează că, în 2030, totalul populaţiei
acestei grupe de vârstă va ajunge la un miliard - 1 din 8 locnitori ai Pământului.
Creşterea cea mai rapidă se va înregistra în ţările în curs de dezvoltare, unde
trăiesc în prezent 60% din vârstnicii lumii. Se aşteaptă. ca aceste ţări să
înregistreze un salt de. 140% al cifrei populaţiei vârstnice (Dobriansky, Suzman
şi Hodes, 2007; Kinse\la şi Phillips, 2005; Figura 17-1).
Populaţiile îmbătrânesc ca urmare a scăderii fertilităţii, însoţită de creşterea
economică, a\imentatia mai bună, stilul de viată mai sănătos, controlul mai bun
al bclilor infecţioase, instalaţiile de alimenu.;." cu apă potabilă şi salubritate
mai sigure şi progresele ştiinţei, a tehnologiei şi a mediciniei (Administraţia
tot- mai mare a odulţitor vârstnic; pentru îmbătrânire, 2003; Dobriansky et al., 2007; Kinsel1a şi Velkoff, 2001).
sănătoşi' precum Nelson Mandela schimbă
asupra bătrdtlerii. La 75 de ani. Mandela
însăşi populaţia vârstnică îmbătrâneşte. în multe părţi ale lumii, grupa de
vârstă cu cea mai rapidă creştere este alcătuită din oameni de 80 de ani şi peste

I
li c14tigat premiul Nobel pentru pace, iar la
76 dţ ani a devenit preşedimete A/ricii de Sud. (Dobriansky et al., 2007; Kinsella şi Phillips, 2(05). Alcătuind în prezent doar
1
550 Partea a 8-a Vârsta a treia
 4,0
Jrnbătrânire primară Procesul
De la vârstnicii tineri la vârstnicii cei mai vârstnici
3,5 treptat şi inevitabil al deteriorării
~ organismului pe toată durata vieţii. Impactul economic al unei populaţii care încărunţeşte depinde de proporţia de indivizi
B 3,0 sănătoşi şi în putere din acea populaţie. În această privinţă, tendinţa este încurajatoare.
e
..
.s
~ 2,5
îmbătrânire
de Jmbătrănlre ce
bolilor şi a abuzărf
secundară
rezultă
Procesele

şi folosirii
in urma în prezent, se înţelege că multe probleme care erau considerate inevitabile se datorează
nu Îmbătrânirii propriu-zise, ci factorilor ce ţin de stilul de viaţă şi bolilor,
ii insuficiente a organismului,
Îmbătrânirea primară este procesul treptat şi inevitabil al deteriorării organismu,
..,
Jl! 2,0 acestea
preîntâmpinate.
putând desecd să fie
lui, care debutează de timpuriu şi continuă de-a lungul anilor vieţii, indiferent ce
"E 1,5 măsuri iau oamenii pentru a-l evita. Îmbătrânirea secundară rezultă în urma bolilor,
i!' vârstă funcţională Indicele abuzurilor şi nefolosirii- factori care se află deseori sub controlul persoanei (Busse,
t 1,0
capacităţii
funcţiona
persoanei
eficient
de a
în mediul el fizic
1987; J_C. Horn şi Meer, 1987).
Sănătatea şi longevitatea sunt strâns legate de educaţie şi de alte aspecte ale statutului
.•"
-e

o;
0,5
şi social,
aceeaşi
comparativ
vârstă cronologică.
cu altii de
socio-econornic (Kinsella şi Velkoff, 2001). În studiul longitudinal cu durata de 60 de
a: ani efectuat de George VailJant pe 237 de studenţi de la Harvard şi 332 de tineri
gerontologie Studierea vărstnicllor
şi a procesului dezavantajati din mediul urban, sănătatea bărbaţilor dezavantajaţi s-a deteriorat mai
Mondial Africa Orientul China India îmbătrânirii.
sub-sahariană Apropiat şi
Restul
Asiei şi
America
de Sud
Europade
Est şi noile
Lumea
dezvoltată
rapid - mai puţin în cazul în care au absolvit colegiul. Anumiţi fact?" de predicţi':. ai
Aloca de Nord geriatrie Ramură a medicinii care sănătătii şi ai duratei vietii se aflau dincolo de controlul persoanei: clasa socială a
Oceania şi Caraibe state
se ocupă de procesele îmbătrânirii
independente părinţilor, coeziunea familiei în copilărie, longevitatea strămoşilor şi temperamentul În
şi de afectiunile medicale asociate
Figura 17-1 copilărie. Alţi factori de predicţie, în afara educaţiei superioare, puteau fi cel puţin 'parţial
cu bătrănetea.
Schimbări la nivelul populaţiei vârstnice a lumii şi al populatiei totale in perioada 2002-2025. Conform anticipărilor, creşterea populaţiei de controlati: abuzul de alcool, fumatul, indicele masei corporale, exerciţiul fizic, stabilitatea
la 65 de ani Îl sus va fi mai rapidă decât cea a oricărui alt segment al populatlel, in toate zonele lumii. Creşterea va fi cea mai mare in
căsniciei şi tehnicile de a se descurca (Vaillant şi Mukamal, 2001).
multe ţări în curs de dezvoltare. (Sursa: 81rool de receosenăot al SUA, 2004; date de la Centrul de programe internationale al 81rwlui de recensărrern al
SUA, di1 Baza de date int97laţională şi din labele nepublicata.)
în prezent, oamenii de ştiinţă care se specializează În studierea îmbătrânirii descriu
trei tipuri de adulţi vârstnici: ••vârstnicii tineri". ,.vârstnicii vârstnici" şi nvârstnjcii~cei
100
Figura 17-2 mai vârstnici". Din punct de vedere cronologic, termenul vârstnici tineri se refera în
Populaţia Statelor Unile cu vârsta general la oamenii între 65 şi 74 de ani, care sunt, de regulă, activi, viguroşi şi au
il perioada
de la 65 de ani în sus, vitalitate. Vârstnicii vârstnici, intre 75 şi 84 de ani, şi vârstnicii cei mai vârstnici, de
1900-2000 (ani selecta~l şi proiectie la 85 de ani în sus; au O probabilitate mai mare de a fi fragili şi infirmi şi de a întâmpina
pentru perioada 2010-2050. (Su'să,
.•
~ 50
60
FonxnuI federal hter·agen!ii
tici coreate cu iTlbatrânlrea,
pentru statis-
2006, p. 2.)
dificultăti cu gestionarea activitătilor vietii cotidiene.
O c1';;ificare mai plină de se~ificaţie' este cea în funcţie de vârsta funcţională: cât
de bine functionează persoana într-un anumit mediu fizic şi social, comparativ cu alţii
~ 40
de aceeaşi v&stă cronologică. Persoana de 90 de ani care este încă sănătoasă poate fi mai
30
- tânără functional' decât persoana de'65 de' ani bolnavă. Aşadar.putem-folosi termenul
20 vărstnici ti~eri pentru majoritatea sănătoasă şi activă a adulţilor vârstnici, iar terme~u2
10 vărstnici vârstnici pentru minoritate. fragilă şi infinnă, indiferent de vârsta cronologică
O (Neugarten şi Neugarten, 1987). Cercetările de gerontologie, studierea vârstnicilor şi a
o o o o
li] ;;; ill proceselor îmbătrânirii, şi cele de geriatrie, ramura medicinii care se ocupă de îmbărrâ-
"'~ nire, au subliniat nevoia de servicii de sprijin, mai ales pentru vârstnicii cei mai vârstnici,
7% din populaţia de adulţi vârstnici a lumii, această grupă de vârstă va avea până în 2030 dintre care mulţi şi-au consumat economiile şi nu mai pot plăti pentru propria îngrijire.
o creştere estimată de 151 %, comparativ cu 104% pentru populaţia vârstnică în ansamblu
şi cu 20% pentru populaţia sub 65 de ani (Dobriansky et al., 2007). DEZVOLTAREA FIZICĂ
în Statele Unite, încărunţirea populaţiei are mai multe cauze concrete, între care rata
ridicată a naşterilor şi rata ridicată a imigrării la începutul secolului XX şi până la longevitatea şi îmbătrâni rea
jumătatea lui şi tendinţa spre familii mai puţin numeroase, care a dus la reducerea
mărimii relative a grupelor de vârstă mai tinere. Faţă de 1900, proporţia americanilor cu Cât de mult vei trăi? De ce trebuie să îmbătrâneşti? Ai vrea să trăieşti veşnic? Oamenii
vârsta de la 65 de ani în sus a crescut de peste trei ori, de la 4,1 % la 12,4%. Pe măsură îşi pun aceste întrebări de mii de ani. _ •
speranţă de viaţă Vârsta până Prima întrebare implică mai multe concepte corelate. Speranţa de VIaţă 'este
ce membrii generaţiei "baby boom" împlinesc 65 de ani, este probabil ca aproape 20% la care este statistic probabil vârsta până la care este probabil statistic să trăiască o persoană născută într-un anumit
din americani - 71,5 milioane - să aibă dela 65 de ani în sus în 2030, aproape de două să trăiască o persoană dintr-o
timp şi loc, date fiind vârsta şi starea ei de sănătate actuale. Speranţa de viaţă are la
ori mai mulţi decăt în 2000 (Administraţia pentru îmbătrânire, 2006; Forumul federal cohortă anume idate fiind vârsta
şi starea sănătăţii ei actuale), în bază longevitatea medie, adică durata reală a vieţii, a membrilor unei populaţii.
inter-agenţii pentru statistici corelate cu îmbătrânirea, 2004; Figura 17-2).
functie de longevitatea medie a Creşterea speranţei de viaţă reflectă scăderea ratei mortalităţii, adică a ratei deceselor
Diversitatea etnică a adultilor vârstnici se află în creştere. în 2005, 18,5% din
unei populatil. (proporţia celor care mor în interval de un an dintr-o populaţie totală sau din anurmte
americanii vârstnici făceau parte din grupuri minoritare; în 2050, vor fi aproape 39%.
longevitate Lunqlmea vieţii unui
grupe de vârstă). Durata de viaţă umană este cea mai lungă perioadă pe care o pot
Se anticipează că populaţia hispanică vârstnieă va creşte cel mai rapid, de la 6% din
individ. trăi membrii. speciei noastre.
populaţia peste 65 de ani în 2004 la 17,5% în 2050, şi va deveni cea mai mare popu-

1 laţie minoritară vârstnică până în 2028 (Forumul federal inter-agenţii pentru statistici
legate de îmbâtrânire, 2004, 2(06).
ciclu
perioadă
membrii
de viaţă
pe
Cea mai lungă
care
unei specii.
o pot trăi
A doua întrebare exprimă o temă seculară: dorinţa de a avea o fântână sau o licoare
a tinereţii. în spatele acestei dorinţe se află frica, nu atât de vârsta cronologică, câ~ d:
îmbătrânirea biologică: pierderea sănătăţii şi a puterii fizice, A treia întrebare expnma

Cap~olul 17 Dezvoltarea fizicăşi cognitivă la vârsta a treia 551

552 Partea a 8-a Vârsta a treia
o preocupare nu doar faţă de durata vieţii, ci
şi faţă de calitatea ei.
Începutul Epocii fierului
şi Epoca bronzului
Grecia
g,»
~'m:11, ,~'
• :'
~
':4
l~

Acum circa 2 000 ani

Tendinţe ale speranţei de viaţă Roma
şi factori implicaţi
Evul Mediu
[ncărunţirea populaţiei reflectă o creştere rapidă Anglia.

a speranţei de via!ii. Un copil născut în SUA în 1687-1691

2006 se poate aştepta să trăiască 78,1 ani, cu Breslau

circa 29 de ani mai mult decăt un copil născut Înainte de 1789

Massachusetts şi
În 1900 (Heron, Hoyert, Xu, SCO!1 şi
New Hampshire
Tejada- Vera, 2008; NCHS, 2007), potrivit
183B-1854
datelor preliminare, şi de peste patru ori mai Angna şi Ţara Galilor
mult decât în zorii istoriei omeneşti (Wilmoth,
2000). Pe plan mondial, speranţa de viaţă 1900
Statele Unite
medie a crescut de peste două ori în unele ţări
În secolul XX (Kinsella şi PhiIlips, 2005). O 1946
Statele Unite
viaţă atât de lungă este fără precedent în istoria
omenirii (Figura 17-3). Totuşi, unii gerontologi 2006 (preliminar)
de marcă anticipează că, în absenţa unor Statele Unite

schimbări majore de stil de viaţă, speranţa de 2008 (estimativ)

viaţă în Statele Unite ar putea să-şi înceteze Mondial
tendinta ascendentă si chiar să scadă în urmă-
toarel~ decenii, în~cât creşterea incidenţei
bolilor corelare cu obezitatea şi a celor infec- Ani
ţioase compensează câştigurile de pe urma pro-
Figura 17-3
greselor medicale (Olshansky et al., 2005; Preston, 2005). Mocfrficarea sperantei de viaţă cfll1

Antichitate până in epoca modernă.

Diferenţe de gen Aproape în întreaga lume, femeile de toale vârstele trăiesc, de regulă, (Surs§: Adaptat după Katdladourian,
mai mult decât bărbaţii (Kinsella şi Phillips, 2005). Diferenţa dintre genuri este maximă in
tările industrializate cu venit ridicat, .unde mortalitatea feminină a îilleglsti,n o sCădere
_1~~;_.~~~!e es.~i~te ~tn.;_~ re.
nivel rrondial de la Agentia Centrală de
Informati. 2006; datele preSrrinare pentru
I
j
~arcată, ca urmare a îmbunătăţirii îngrijirilor prenatale şi obstetrice. Viaţa mai lungă a 1970 1980 1990 2000 2004
SUA in 2006 din Heron et alo, 2008.)
femeilor a fost atribuită, de asemenea, tendinţei lor mai accentuate de a se îngriji şi de a Anul
cere îngrijiri medicale, nivelului mai ridicat de sprijin social de oare se bucură, creşterii
Figura 17-4
statutului socio-economic al femeilor În ultimele decenii şi ratei mai mari a mortalităţii la Speranţa de viaţă la naştere, in ani, şi la vârsta de 65 ani, in funcţie de sex şi rasă: Statele Unite,
bărbaţii de toate vârstele. În plan fizic, estrogenul contribuie la protejarea femeilor de bolile 1970-2004. (&>să, NCHS.2007).
cardiace şi la întărirea sistemului lor imunitar (German şi Read, 2007).
ÎJl Statele Unite, speranţa de viaţă a femeilor în 1900 era cu doar doi ani mai mare
la peste 72 de ani în prezent. S-a Înregistrat însă o ameliorare În aproape toate ţările,
decât cea a bărbaţilor. Diferenţa dintre genuri a crescut la 7,8 ani la sfârşitul anilor
cu unele excepţii în America de Sud şi Africa, În acest din urmă caz ca urmare a
1970, În principal din cauză că mai mulţi bărbaţi mureau de boli corelate cu fumatul
epidemiei de SIDA (Kinsella şi Phillips, 2005).
(boli cardiace şi cancer pulmonar) şi mai puţine femei mureau la naştere. De atunci,
În Statele Unite există mari inegalităţi rasiale/emice, socio-economice şi geografice
diferenţa s-a redus la 5,3 ani, potrivit datelor preliminare (Heron et al., 2008), în
În ceea ce priveşte speranţa de viaţă. Spre deosebire de tendinţa naţională ascendentă,
principal deoarece există mai multe femei fumătoare (German şi Read, 2007). Ca
urmare a diferenţei de speranţă de viaţă, femeile vârstnice din Statele Unite îi depăşesc speranţa de viaţă a stagnat sau chiar s-a redus faţă de 1983 în multe din districtele cele
numeric pe bărbaţii vârstnici cu aproape 3 la 2 (Administraţia pentru îmbătrânire, mai sărace ale ţării, în principal în partea centrală a zonei de sud-est, de-a lungul
2006) şi această disparitate sporeşte cu cât vârsta este mai înaintată. La 85 de ani. Fluviului Mississippi, în Apalaşi, în Texas şi în zona de sud a Marilor Câmpii (Ezzati,
raportul femei-bărbaţi este mai mare de 2 la 1 (Gist şi Hetzel, 2004). Friedman, Kulkami şi Murray, 2(08). Americanii albi trăiesc în medie cu cinci ani
mai mult decât cei de culoare, deşi această diferenţă s-a redus întru câtva ca urmare a
Oiferenţe regionale şi rasiale/etnice Diferenţa de speranţă de viaţă Între scăderii puternice a numărnI de decese produse la afro-americani în urma omuciderii,
ţările dezvoltate şi cele În curs de dezvoltare este fo arte mare, Peste 6 din 10 oameni a infecţiei cu HIV, a accidentelor, cancerului, diabetului, gripei, pneumoniei şi, la
din ţările dezvoltate ajung să Împlinească 70 de ani, dar În ţările în curs de dezvoltare femei, a bolilor cardiace (H"1"'r, Lynch, Burris 'şi Smith, 2007; Heron et al., 2008;
numai 3 din 10 ajung aici. în Sierra Leone, ţară africană, un bărbat născut în 2005 NCHS, 2007). Afro-americanii, mai ales bărbaţii, sunt mai vulnerabili în faţa bolilor
s-ar putea aştepta să trăiască 37 de ani, faţă de 80 de ani în cazul unui bărbat din San şi a morţii decât albii, din perioada de sugar şi pe tot parcursul vârstei adulte. Totuşi,
Marine, oraş-srat înconjurat de Italia (OMS, 2003, 2007). diferenţa tinde să dispară la vârsta a treia, iar la 85 de ani, afro-americanii se pot
Cele mai spectaculoase îmbunătăţiri din regiunile În curs de dezvoltare ale lumii aştepta să mai aibă de trăit ceva mai mulţi ani decât albii (Forumul interagenţii pentru
s-au produs în Asia de Est, unde speran!" de viaţă a crescut de la sub 45 de ani în 1950 statistici legate de îmbătrânire, 2004; NCHS, 200?; Figura 17-4).

Capitolul 17 Dezvoltarea fizică şi cognitivă la vârsta a treia 553 554 Partea a 8-a Vârsta a treia
 Un nou mod de a privi 'speranţa de viaţă este prin prisma
numarului de ani pe care persoana se poate aştepta să-i tră-
iască sănătoasă şi fără dizabilităţi. La nivel mondial, Japonia
are una din cele mai mari speranţe de viaţă sănătoasă la
naştere - 82,2 ani. Statele Unite se află pe locul 33, cuo
speranţă medie de viaţă sănătoasă de 77,9 ani. între motivele
acestei situaţii relativ proaste, în comparaţie cu alte ţări
industrializate, se numără sănătatea şubredă a săracilor din
mediul urban şi a unor grupuri etnice, o proporţie relativ mare
de decese legate de HIV şi de dizabilităţi la adulţii tineri şi Ia
cei de vârstă mijlocie, o rată ridicată a bolilor pulmonare şi a
bolilor cardiace coronariene şi un grad relativ ridicat de
violenţă (OMS, 2000, 2007).
, ( De ce- Îmbătrânesc oamenii?
Aspiraţia dea prelungi şi mai mult speranţa de viaţă sănătoasă
depinde de cunoştinţele noastre tot mai bogate cu privire la
ceea ce se întâmplă cu corpul uman de-a lungul timpului. Ce
cauzează senectutea, perioadă marcată de declin vizibil al
funcţionării organismului, asociat cu îmbătrănirea, şi de ce
debutul ei variază de Lapersoană la persoană? Şi, în definitiv,
de ce îmbătrânesc oamenii?
Majoritatea teoriilor despre îmbătrânirea biologică se înca-
drează în două categorii (prezentate succint în Tabelul 17-1):
teoriile programării genetice şi teoriile ratei variabile.
Teoriile programării genetlce Teoriile programării
. genetice susţin că organismul oamenilor îmbătrăneşte potrivit unui program de
dezvoltare normal, întipărit în gene. O astfel de teorie spune că îmbătrânirea rezultă în
urma senectuţii programate: "dezactivarea" anumitor gene înainte ca pierderile core-
late cu vârsta (spre exemplu, cele de vedere, auz şi control motor) să devină vizibile.
Studiile pe gemeni au arătat că diferenţele genetice justifică aproximativ un sfert
din variabilitatea duratei de viaţă a omului adult. Această influenţă genetică este
minimă înainte de 60 de .3Oi, dar după această vârstă creşte. Ea implică, probabil,
numeroase variante rare ale genelor, fiecare cu efecte reduse (Christensen, Johnson şi
Vaupel, 2006; Molofsky et al., 2006). O astfel de variantă de genă, APOE2, protejează
de boli cardiovasculare şi de boala Alzheimer, pe când altă variantă a aceleiaşi gene,
APOE4, sporeşte moderat riscul pentru ambele boli (Christensen et al., 2006).
Mitocondriile, mici formaţiuni care generează energia necesară proceselor celulare,
joacă un rol important în supravieţuirea celulelor în condiţii de S!res. Un studiu pe viermi
a arătat că fragmentarea mitocondriilor determină celulele să se autodistrugă (Jagasia,
Grote, Westermann şi Conradt, 2005), iar defectele de acest fel pot fi o cauză majoră a
îmbătrânirii (Holliday, 2004). Cercetătorii au identificat două gene, SlRT3 şi SlRT4, care
produc proteine pentru mitocondrii şi, prin aceasta, ajută la păstrarea sănătăţii şi a tine-
reţii organismului (Yang et al., 2007). O altă proteină numită NAD activează aceste gene
şi, astfel, contribuie la prevenirea morţii celulare (Yang et al., 2007).
O linie de cercetare sugerează că îmbătrânirea este reglată de o scurtare treptată a
telomerelor, capetele protectoare ale cromozomilor, care se micşorează de fiecare dată
cănd celulele se divid. Această erodare programa.tă poate ajunge, în cele din urmă, în
punctul în care diviziunea celulară încetează (de Lange, 1998). Un studiu pe 143 de
adulţi normali, rară legături de rudenie, cu vârsta de la 60 de ani în sus a decelat o
legătură între telomerele mai scurte şi moartea timpurie, mai ales din cauza bolilor
cardiace şi infectioase (Cawthon, Smith, O'Brien, Sivatchenko şi Kerber, 2003).
Totuşi, studiile d~ proporţii mai mari nu au confirmat această constatare atunci când
s-a controlat variabila vârstă (Bischoff et al., 2006) şi a arătat că lungimea telomerelor
celulelor sangvine variază din când în când (Martin-Ruiz et al., 2005). Analiza
probelor de sânge a 58 de mame tinere şi de vârstă mijlocie a sugerat că stresul poate
Stilul de vială activ a contribuit la viaţa lungă fi sănătoasă a acestei
femei iaponeze şi la speranta mare de viaţă sănătoasă in fara ei. influenţa modificarea telomerelor (Epel er al., 2004).
Potrivit teoriei endocrine, ceasul biologic acţionează prin intermediul genelor care
controlează schimbările hormonale. Pierderea fortei musculare, acumularea de grăsimi
senectute Perioadă a vieţii
şi atrofierea organeLor pot fi legate de reducerea activităţii hormon ale (Lamberts, van
marcată de declinul funcţionării
fizice, asociat de obicei cu . den Beld şi van der Lely, 1997; Rudman et al., 1990). Teoria imunologică postulează
jmoătrărurea;Începe vârsta la 'cii anumite gene pot determiria probleme ale' sistemului imuriitâr, care se deteriorează
diferite individual. cu vârsta, făcând ca organismul să fie vulnerabil la boli infecţioase (Holliday, 2004;
teoriile programării genetlce
Kiecolt-Glaser şi Glaser, 2001).
Teorii care explică lmbătrânlrea O altă variantă a teoriei programării genetice este teoria evoluţionistă Q

biologică drept rezultatul unui îmbătrânirii. Potrivit acestei teorii, capacitatea bună de reproducere este principalul
program de dezvottare detenninat obiectiv al selecţiei naturale, iar investirea resurselor genetice în viaţă dincolo de
genetic.
vârsta reproducerii nu serveşte niciunui scop (Baltes, 1997). Aşadar, imbătrânirea este
o trăsărură evolutivă care permite membrilor unei specii să trăiască doar atât cât să se
reproducă. Şi atunci, cum se explică creşterea duratei de viaţă a speciei umane? O
ipoteză spune că durata de viaţă creşte atunci când adulţii nu trebuie să concureze cu
) Te<;iria sinedUtn _mate: iriibătrâriir''!3 este;. :,~~J~PăJii- generaţia tânără pentru accesul la resursele disponibile (Travis, 2004). Altă ipoteză
este aceea că oamenii continuă să servească unui scop reproductiv prin continuarea
) îngrijirii progeniturii lor (Lee, 2003; Rogers, 2003).
,.E~S~~]~~~~'I,<·,~<'T~~$tt~;v~,
I) Teoria ef)dOCrinIJ. CeaS1.JI-bIOlOgiCa:i:ţio[i~ . ".,., '" ,",IJ3a. teoriile ratei variabile Teorii care Teoriile ratei variabile Teoriile ratei variabile, numite uneori teoriile erorii,
, 'prin:'int~_eiui. hOnÎ)Q_ni~Q~;.~nt~,'-W&?:ntrola
J':!~:',";" explică Imbătrânlrea biologică privesc îmbătrânirea ca pe rezuLtatul unui produs aleatoriu care variază de la o
ritm~lin:fuătrânirii:' .":,'.' . ~\ -.'" ....,"'.,_,. ;,',_', drept rezultat al unor procese ce persoană la alta. în majoritatea teoriilor ratei variabile, îmbătrânirea presupune
T"'}fiiJ imtJrologicil. un
declin proqram;!t;. i> . variază de la o persoană la alta
deteriorarea în urma erorilor întâmplătoare survenite în organismele biologice sau în
.~: fUf'JC.liiior ~~t~m~ui ~o:crlri O-Jţ.e la:,o,' , -_.'~ şi sunt Influentatadeopotrivă de
- vulnerat5jlital!3 spo(~~fş.ţă de
baile inf~.~oa~:>: ... _ __,_ _ __ ,. mediul intern şi de cel extern; urma atacurilor mediului asupra acestora. Alte teorii ale ratei variabile se concentrează

:'T~::~~n~:~~~~~:I:a
"::~~..,:..~*;~~;,.~·;~~:~:~3:~~~~'-reIU~"~IUi
trăsătur~,8v9!uti~ă,:ca~:~
;
p~mit,~.·:rn,ernbri:or' '::":~')" ';..'~ ;s<~;,/(:' ""'>
numite uneori teoriile erorii.

metabolism Transformarea hranei

asupra proceselor interne cum este metabolismul (procesuJ prin care corpul transformă
hrana şi oxigenul în energie), care ar putea să influenţeze direct şi continuu ritmul
i
Si a oxigenu!ui in ~nergje. îmbătrânirii (NIA, 1993; Schneider, 1992).
ţrăiaScă·:doar·aţât c~.t~SE! ".;-,.,
:,..,.unel.spec;n Să ~,,~;' ,~{,".:'
rep,<>dU,c.i. . ." - '. , . Teoria uzurii susţine că organismul îmbătrâneşte ca urmare a deteriorărilor
',.' .. ,.;, ... acumulate ale sistemului, la nivel molecular (Hayflick, 2004; Holliday, 2004). Aşa
:.~ Adapiat dUpă NIWNIA. 1993. p.2. . . /.:;
cum aminteam în capitolul 3, celulele corpului se înmulţesc constant prin diviziune
'.~

Capitolul 17 Dezvoltarea fizică şi cognitivă la vârsta a treia 555 556 Partea a 8-a Vârsta a treia

celulară; acest proces este esenţial pentru echilibrarea morţii programate a celulelor
inutile sau potenţial periculoase şi pentru a menţine funcţionarea adecvată a organelor
şi a sistemelor. Pe măsură ce îmbătrânesc, oamenii sunt mai puţin capabili de repararea
sau înlocuirea componentelor deteriorare. Factorii de stres interni şi externi (inclusiv
acumularea de materiale nocive, cum ar fi produsele secundare ale metabolismului)
pct agrava procesul de uzură.
Teoria radicalilor liberi se concentrează asupra efectelor nocive ale radicalilor
liberi: atomi sau molecule de oxigen cu instabilitate foarte mare, formate pe parcursul
metabolismului, ce reacţionează cu membranele celulare, cu proteinele, lipidele,
earbohidraţii celulelor şi chiar cu ADN-ul şi le pot deteriora. Vătămările produse de
radicalii liberi se acumulează cu vărsta; ele au fost asociate cu arnita, distrofia muscu-
lară, cancerul, diabetul cu debut la vârsta adultă şi cu tulburările neurologice precum
boala Parkinson (Stadtman, 1992; WaI1ace, 1992). Sprijinul în favoarea teoriei radica-
lilor liberi provine din cercetări în care musculiţele de oţet cărora li s-au dat copii
suplimentare ale genelor ce elimină radicalii liberi au trăit cu până la 33% mai mult
decât în mod obişnuit (OIT şi Sobal, 1994). Invers, o serie de şoareci cărora li s-a
eliminat gena numită MsrA, care protejează în mod normal de radicalii liberi, a avut o
durată a vietii mai redusă decât cea normală (Moskovitz et al., 2001).
Teoria ratei vieţii sugerează că organismul poate îndeplini doar o cantitate limitată
de muncă şi atât; cu cât lucrează mai rapid, cu atât foloseşte mai multă energie şi cu
atât se epuizează mai rapid. Aşadar, viteza metabolismului, adică a consumului de
energie. determină lungimea vieţii. Peştii al căror metabolism este redus prin punerea
în apă mai rece trăiesc. mai mult decât ar face-o în apă caldă (Schneider, 1992). (Vom
prezenta alte dovezi în sprijinul teoriei ratei vieţii în secţiunea următoare.)
Teoria autoimunităţii sugerează că sistemul imunitar îmbâtrânit poate să devină
"confuz" şi să elibereze anticorpi care atacă chiar celulele organismului. Se crede că
această disfuncţie, numită autoimunitate, este răspunzătoare de unele boli şi afecţiuni
corelare cu vărsta (Holliday, 2004).
. Teoriile programării genetice şi cele ale ratei variabile au implicatii practice. Dacă
fiinţele-umane-sunt programate' să îmbătrânească Într-un anumit ritm, nu porTace--·--·~~::~~e~b:ăinişi.de..aJe.ataca
nimic ca să întârzie procesul, decât să Încerce să modifice genele corespunzătoare. Pe
de altă parte, dacă imbătrânirea este variabilă, atunci stilul de viaţă sănătos şi practicile
sănătoase o pot influenţa. Totuşi, nu există dovezi în sprijinul abundenţei de remedii
"antiîmbătrânire" existente în prezent pe piaţă (Centrul Internaţional al Longevităţii,
2002; Olshansky, HayfJick şi Carnes, 2002a, 2002b; Olshansky, Hayflick şi Perls,
2004). Premisa fundamentală a căutării unor astfel de remedii este aceea că îmbărrâ-
nirea are ceva greşit - mai mult chiar, că îmbâtrânirea este o boală. De fapt, ea este
o parte firească a vieţii. Mulţi gerontologi îndeamnă ca, în locul căutării de remedii
anti-imbătrânire, să se dedice mai multe resurse cercetărilor asupra "medicinii longe-
vităţii" -modalităţi de a combate anumite boli şi de a prelungi, astfel, viaţa (Centrul
Internaţional pentru Longevitate, 2002; Olshansky et al., 2002a).
Pare probabil ca mai multe din aceste perspective teoretice să ofere o parte din adevăr
(Holliday, 2(04). Factorii de mediu şi de stil de viaţă controlabili pot interacţiona cu
factorii genetici, determinând 'astfel cât de mult trăieşte o persoană şi în ce condiţii.
Într-un studiu pe 1402 adulţi de diferite vărste, factorii genetici au explicat variabilitate.
vârstei biologice a ţesutului osos în proporţie de 57%. Restul de variabilitate a fost
probabil influenţată de mediu (Karasik, Hannan, Cupples, Felson şi Kiel, 2004).
O teorie actuală ce le încorporează deopotrivă pe cele evoluţioniste şi pe cele ale
ratei variabile (Hayflick, 2004) este aceea că selecţia naturală a determinat resurse de
energie suficiente doar pentru a întreţine organismul până la reproducere. După
reproducere, energia rămasă este insuficientă pentru a menţine în continuare integritatea
celulelor şi a sistemelor organismului. Cu timpul, acestea se deteriorează aleatoriu,
depăşind capacitatea de reparare a organismului, ducând la o vulnerabilitate mai mare
faţă de boli şi moarte. Deşi tod oamenii traversează acelaşi proces de îmbătrânire,
viteza lui variază de la celulă la celulă, de la ţesut la ţesut şi de la organ la organ.
Capitolul 17 Dezvoltarea fizică şi cognitiva la vârsta a treia
,-.
:1
!,J
radicali liberi Atomi sau
molecule extrem de instabile sau
de reactive, formate in timpul
metabolismului, care pot cauza
deteriorăriorganlceInterne.
autoimunitate Tendinţa orga-
nismuluilrnbătrânitde a-şi
confunda propriile ţesuturi cu
. genetic, postulată de HayfHck.
557
•.1
Cât de mult poate fi prelungită durata de viaţă?
Ideea că oamenii pot să controleze lungimea şi calitatea vieţii lor a fost
formulată de Luigi Cornaro, nobil din Italia renascentistă a secolului al
XVI-lea (Haber, 2004). Cornaro practica moderaţi. în toate. şi a trăit
98 de ani - aproape de ceea ce savanţii considerau cândva că este limita
superioară a duratei vieţii umane. în prezent, această limită a fost mult
depăşită de numărul tot mai mare de centenari - oamenii care trăiesc
mult peste 100 de ani (Caseta 17-1). Este posibil ca fiinţele umane să tră-
iască chiar mai mult?
Până nu demult, curbele de supravieţuire - procentele de oameni
sau animale care trăiesc până la anumite vârste - sprijineau ideea unei
limite biologice a duratei de viaţă, tot mai mulţi membri ai unei specii
murind în fiecare an pe măsura apropierii de acea limită. Deşi mulţi I
oameni aveau viată mai lungă decât în trecut. curbele. tot se opreau în jurul
vărstei de 100 de 'ani. Această observaţie sugera că, indiferent de sănătate
si de forma fizică, durata maximă a vietii nu este mult mai mare de atât.
1
. Leonard HayfJick (1974) a descoperit că, în laborator, celulele umane
nu se divid de mai mult de 50 de ori. Aceasta se numeşte limita Hayflick
şi s-a dovedit că este controlată genetic (Schneider, 1992). Dacă, aşa cum
Edna Parter ţine tII miJni111n iranaafir primit la petre-
cerea dată fII cinstea celei de-a t l i-a aniversări a ei. a sugerat Hayflick (1981), celulele sunt supuse în organism aceluiaşi
tn She!byS\!iIle. Indiana. pe 18 aprilie 2008. Parker,
proces ca într-o cultură de laborator, ar putea să existe o limită biologică a
care s-a niiscutla 20 aprilie 1893. este cea mai i/l
vărstă persoană cunoscută din lume, trăi"d mai mult duratei de viaţă a celulelor umane şi, deci, a vieţii omeneşti - limită pe
decât cele dOICăsurori li cei doi fii ai ei. Participă la care HayfJick a estimat-o la I IO ani.
Studuu New England asupra centenarilor, Totuşi, tiparul pare să se schimbe la vârste foarte înaintate. în Suedia,
de exemplu, durata maximă de viaţă a crescut de la circa 10 1 ani în anii
curbele supravieţuirii Curbe 1860 la 108 ani în anii 1990, În principal datorită reducerii ratei mortalităţii după
de grafic care arată procentul din
70 de ani (Wilmoth, Deegan, Lundstrom şi Horiuchi, 2000). în plus, rata deceselor
populaţie care supravieţuieşte la
fiecare nivel de vârsta. scade de fapt după 100 am (Coles, 2004). Oamenii ajunşi la 110 ani nu au o
probabilitate· de·deces·maimare într'un andar decât oamenii trecuţideBu 'de=ani
limita Hayflick limită controlată
(Vaupel et al., 1998). Altfel spus, oamenii suficient de rezistenţi ca să ajungă la o
a numărului de diviziuni pe care anumită vârstă au o probabilitate mare să-continue să trăiască o vreme. Tocmai de
le pot realiza celulele la membrii aceea, speranţa de viaţă la 65 de am este mai mare decât speranţa de viaţă la naştere
unei specii. (Administraţia pentru îmbărrânire, 2006). Pe baza acestor dovezi demografice şi a
altora, cel puţin un cercetător sugerează că nu există limită fixă a duratei vieţii
omeneşti (Wilmoth, 2(00).
Alţii sunt de părere că genetica joacă măcar un rol parţial în longevitatea umană
(Coles, 2004) şi că ideea creşterii exponenţiale a duratei vieţii umane este lipsită de
realism (HoIJiday, 2004). Creşterile speranţei de viaţă faţă de anii 1970 au provenit
din reducerea bolilor corelate cu vârsta, cum ar fI cele cardiace, cancerul şi AVC, şi
va fi mult mai greu de ajuns la noi creşteri, cu excepţia situaţiei in care oamenii de
ştiinţă găsesc modalităţi de a modifica procesele de bază ale îmbătrânirii - realizare
pe care unii gerontologi o consideră imposibilă (Hayflick, 2004; Holliday, 2004).
Totuşi, cercetările pe animale pun la îndoială ideea unei limite biologice imposibil
de modificat pentru fiecare specie. Oamenii de ştiinţă au prelungit durata de viaţă
sănătoasă la viermi. musculiţe de oţet şi şoareci, prin mici mutaţii genetice (lshii et al.,
1998; T.E. Johnson, 1990; Kolata, 1999; Lin, Seroude şi Benzer, 1998; Parkes et al.,
1998; Pennisi, (998). Cercetările de acest fel sugerează posibilitatea arnânării
senectuţii şi a creşterii semnificative a duratei medii şi maxime a vieţii (Arking,
Novoseltzev şi Novoseltzeva, 2004). Desigur, la fiinţele umane, controlul genetic al
unui proces biologic poate fi mult mai complex. întrucât nu există o singură genă sau
un singur proces care să pară integral răspunzător pentru senectute şi sfârşitul vieţii,
avem şanse mai mici de a găsi remedii genetice rapide pentru îmbătrânirea oamenilor
(Hol1iday, 2004; Olshanslcy et al., 2002a).
558 Partea a 8-a Vârsta a treia
 ni!
i l' Societatea pentru Restricţie Calorică practică restricţia calorică voluntară, evitând
H!'I alimentele procesate bogate în carbohidraţi şi grăsimile parţial lridrogenate. în
comparaţie cu grupurile de control cu o alimentaţie tipic occidentală, membrii
, il"··l
Cen{eiieirii
li societăţii prezintă unele din îmbunătăţirile de metabolism şi de funcţionare a organelor
care au fost descrise la şoarecii cu aport caloric redus, Între care procentul scăzut de
grăsime corporală, tensiunea arterială scăzută şi o funcţionare cardiacă similară cu cea
1·! a persoanelor cu 16 ani mai tinere (Fontana şi Klein, 2007).
Acum u,n s9~!, cei mai mu,fţj.~mericani nu-apucau a SO-a aniversare. :.euiie şi tipare are alimeqtaţi.ej.lţnii sunivegetarienl, pe'când alţii
" In' prezentt··~am:eJlii treC~li de lOQ:de ..ani ..,coris~tuie.un segmeni al Totuşi, nu se cunoaşte valoarea optimă a restricţiei calorice la oameni, nici efectele
" "populaţi~i .Ţncreşt~re, rep~.dă,. Statisticile ·~lă 9 creştere de 88%~a
numărului centeqarilordin StateleUnhe Iaţăde 1990.(Admill.istpţia.
. consumă multe grăsimiseturate. U.nii·:~\1f~~i·sp·~rtivî.alţii nu au
făcut niciun felrle efort fizic..Totuşi, putini .sunt o.bezi. Iar fumatul
, este.rar Îţţ' rândul lor. Un număr d'jSpropo'~ioiia~ ~e mare sunt femei
I adverse ale unei restricţii atât de extreme. Din aceste motive şi pentru că respectarea
unei alimentaţii foarte sărace în calorii cere foarte multă disciplină, există tot mai mult
~~trU Î!Jtb~l!~flire. 2OQ6)~j~.ti0leJfi~.ustria}izate.ellroPeDe.pOp~~
Iatia centenarâ s-a dublat .în fiecare deceniu începând din 1950
aGnsella şi Pliillips: 2005). .. . '. '
care n-au fostniciodatâ ciisătoritei.iar'În
. mame, un nirmăr~;isp:oportip~at'd~
rândul celor care sunt
mare au avutcopii după 46 ani.
Singura trăsătură. de personalitate comună este 'capacitatea de a ;.
I interes fată de crearea unor medicamente care să imite efectele restrictiei calorice
(Fontana şi Klein, 2007). '
Dacă oamenii îşi împlinesc într-o bună zi visul milenar de a găsi fântâna tinereţii,
~. Gerbntologi,Î de frunte Îşi'fai it'iJ!,că 6 du-rată mai lungă a vie~"li gestiona streSui ~e!ls, Alpen şi Fre[[s,'1997; Perls~H~tter~Siivcrşi
itiSeanină J~'nllmărrorrtîaimare de 'oame:.n.iCU ,boli, cronice, 'dar riu Lauerman, J999;:'~ilvel:" Bubrick, Jilfhskaia'şi Perls, i998). . unii gerontologi se tem de creşterea bolilor corelate cu vârsta şi a infirmităţilor incapa-
,ţste "neapărat ca' ace~t,ă>predicfi'ţ' 'să. 'se.tedeverească. În' .:mod .' ".Poate. că această calitar~'a fosf.e:templificaiă'd~ Anna. Morgan citante (Banks şi Fossel, 1997; Cassel, 1992; Stock şi Callahan, 2004; Treas, 1995).
re~~bij. din ~~.421'.4e~cţn~nar,i'di_I).:.~I~tele Unile şi Canada, din Rehoboth: Massăch'iisens.·L1;iiil're~·Să·rfio~;'la ~IOţ',~oi,a rac'O[ Studiile de prelungire a vieţii la animale şi cercetările pe oameni centenari sugerează
cani jumătate d.inJw"b!ţi'Şi femei erau n~afţctaţi de boli cardiace, , 'aranjamentele -pentru .prcpria înmormântare. '~.Nu.vreau să-mi însă că aceste temeri ar putea fi nemotivate şi că bolile fatale ar surveni foarte aproape
A VG. şCcancţr' (in acm<B:'c~cerul~rde piele), cele mai frecvente • jmpovărez copiii cii t~t,e ~iea.le,':a:explic~lt ~:~rcetătorilor. ştiţi.
cauze ale mortalităţii Ia Abătrânete: Cercetătorii au constatai trei
de sfârşitul unei vieţi mai lungi (Centrul Internaţional pentru Longevitate, 2(02).
sunt bătrâni" (Hilts, .1999, p. D7); '-
tipare alternative ale istoricului medical- a] 'ceetenarilor. Aproape
I ;din 5 (~2%.di.':l:băl"b~,şi·.15%/di~ femei) cira~evazilmist - adic~
~~ ..nicio. boală" Suprâyi~/u~to~ii ~24%.~di.\1.Jjărbati. şi: 43% din Schimbări fizice
femei)·fuse:seră:·d.i~gnostic~th:~' O\90aIă asoci~tă· cuvârsta, cutnar
Fi ,ţ..Y~.,b9Ji.'Cardiace~·.9~ncer;··h~pe~n'shllJe: diabet. sau boală Unele schimbări fizice asociatede regulă cu îmbătrânirea SUD! vizibile pentru obser-
obsirud.{vii "p~ln1on~rf:crO.nică.:i~.a~~·~.'·8~i .pe. ani,<dar supra-
vieiuiseră, Cea-maimarţ·categorie."amâl1.pl0f~-(44% din bă'rbati.,si
vatorul obişnuit, deşi îi afectează pe unii vârstnici mai mult decât pe alţii. Pielea
~474{~di.o femei)-,rel,Jşiseij::\ă,âm_~~ "-del?utul "botnor corelare cu vârstnică devine mai palidă şi mai puţin elastică, iar pe măsură ce ţesutul adipos şi
viirstâ până::la 80.:(le' a'n(sati luai tfuiu;· Per total, 87%'din- bărbati .si' muşchii se diminuează, poate să se rideze. Pe picioare pot apărea varice. Părul de pe

~~~~~~t$~~lfj;~;!q,~:':~~;~d;::::~~o::~:
geri~I~'>~xcepgcnale: qnţenati.i"ti.qţl.'s~ 'fie t~l!ltiv,lip~~ţi de gene
cap se răreşte, devine cărunt şi apoi alb, iar cel de pe corp devine şi el mai rar.
Adulţii vărstnici devin mai scunzi, deoarece discurile dintre vertebre se atrofiază,
în special la femeile cu osteoporoză, subţierea oaselor poate cauza cifoză, numită în
'C?ţe~ţ-tcu:~bo}tf~le
Alzhti~l;O.,.-zonă.
1~J?~~:4.~
~~~, Pţ~4ţ-_.comună-multora
dc·;~-::Cro.moiQ~ul
arţTc~cerul sauboala
-dintre-,
limbaj obişnuit "cocoaşa văduvei", o curbură exagerată a coloanei vertebrale. în plus,
compoziţia chimică. a oaselor .se .schimbă.. determinând un risc mai mare de fracturi.
~cc;~te~.~r;ii:s~u~'~~ •.~:f~.~.~,_~,r~~~'a\c~~o,
y!.ajă.:e~i:,ep~i(Jpat.de lungă. Alte schimbări mai puţin vizibile, dar la fel de importante, afectează organele interne şi
(p"rls, KUnkel~1i ..Puca,.:l()()2~fto02p;glica ateţ.;ZOOI) şi, de ase- sistemele organismului, precum şi funcţionarea senzorială, motorie şi sexuală.
" ~fuen~ ~tu\~.mbătr~re_~·:s~~t.paSă:(R.eed: ·-.J?j~k,./Uriiac~e·, Foroud si
Nichols~ 2004)~' in 3ltă ~~tafe, o:v~ian~ă' de:ge)Jă 's,tudiată la oum~
nii-cusirâmoşi evreiaşkenazi ~es't*uropeni)~:ţn, vârstă de 95 de an:i Schimbări organice şi sistemice
şi pese a 'păruţ ~ protţj~ze mFffio.ţi~ şi capacitatea de li gândi şi
îp''o!~~ (~ariuâ.j;Nzmq<n,perbY-,"JiJaumail>şj Lipton, '2~" Modificările din funcţionarea organelor şi sistemelor variază foarte mult, atât de 1. o
. ,:; Între- ce.nrC?arli" stuCÎiatUn o ·.?raSedin N~w Engl~nd existau persoană la alta. cât şi la nivelul aceleiaşi persoane. Unele sisteme organice se deterio-
I1t~i,dif~renleci~.ni.v·el . . iţ.~~~tat~(~~io:eci,nomiC .•religie,
rează rapid, iar altele, aproape deloc (Figura 17-5). Îmbătrânirea împreună cu stresul
capacitate de rezervă Abilitatea
organelor şi sistemelor corpului
cronic pot reduce funcţionarea imunitară, făcându-i pe vârstnici mai vulnerabili la
de a depune de 4-10 ori mai mutt infecţii respiratorii (Kiecolt-Glaser şi Glaser, 2001) şi mai puţin capabili să le prevină
efort decât de obicei în condiţii (Koivula, Sten şi Makela, 1999). Sistemul digestiv, pe de altă parte, rămâne relativ
de stres acut; numită şi rezerva eficace. Ritmul inimii tinde să devină mai lent şi mai neregulat, în jurul inimii se acu-
organelor.
mulează depozite de grăsime, care îi pot afecta funcţionarea, iar tensiunea arterială
creşte adesea
o linie de cercetare promiţătoare - inspirată de teoriile privind rata vieţii, care Capacitatea de rezervă sau rezerva organelor este capacitatea suplimentară care
consideră că viteza metabolismul ui, sau a consumului de energie, este factorul ajută sistemele organismului să funcţioneze la limita extremă în momente de stres, Cu
determinant crucial al îmbătrânirii - este cea asupra restricţiei alimentare. S-a vârsta, nivelul rezervei tinde să se reducă şi mulţi vârstnici sunt incapabili să răspundă la
constatat că reducerea drastică a caloriilor (dar cu includerea tuturor nutrientilor cerinţele fizice suplimentare la fel de bine ca înainte. Persoana care putea să cureţe curtea
necesari) prelungeşte foarte mult viaţa la viermi, peşti şi maimuţe - de fapt, la de zăpadă şi apoi să meargă la schi ar putea să-şi epuizeze capacitatea cardiacă doar
aproape toate speciile de animale pe care a fost încercată (Bodkin, Alexander, curăţând zăpada sau ar putea să trebuiască să renunţe complet la această activitate.
Ortmeyer, Johnson şi Hansen, 2003; Heilbronn şi Ravussin, 2003; Weindruch şi Chiar şi aşa, mulţi adulţi vârstnici abia dacă remarcă schimbările din funcţionarea
Walford, 1988). O analiză a 15 ani de cercetare sugerează că restricţia calorică poate sistemelor. Există numeroase activităţi care nu necesită performanţă extremă. Lucrând
avea efecte benefice asupra îmbătrânirii şi speranţei de viaţă la oameni (Fontana şi în ritmul care li se pare firesc, majoritatea vărstnicilor pot face aproape orice trebuie
I ~ Klein, 2007). şi vor să facă.

Capttolul 17 Dezvoltarea fizică şi cognitiva la vârsta a treia 559 560 Partea il 8-a Vârsta a treia

L
Figura 17-5 iL
Deteriorarea funcţionării organelor. 1,
Diferenţele de eficacitate funcţională '1
20
a diferitelor organe inteme şi
40
~
i
o
sisteme ale organismului sunt, de
regula, mici la inceputul vârstei
adufte, dar se măresc la bătrâneţe.
(Sursă: Kalchadourian. 1987).
J
!
i!
60 ~ abordeze mai constructiv decât cei mai tineri rezolvarea conflictelor (von Hippel, 2007).
~ ,1
80
Vârsta
Creierul îmbătrânit
La oamenii normali şi sănătoşi, schimbările survenite la nivelul creierului îmbătrânit
sunt, în general, subtile. Ele determină prea puţine diferenţe de funcţionare şi variază
considerabil de la o persoană la alta, de la o arie cerebrală la alta şi de la un tip de
saicină la altul (Burke şi Bames, 2006; Finch şi Zelinski, 2005). Declinul memoriei
de lungă durată tinde să înceapă spre sfârşitul deceniului al şaselea de viaţă, pe când
capacitatea de a înţelege cuvinte nefamiliare pe baza contextului rămâne puternică
până la sfârşitul deceniului al optulea (Fincb şi Zelinski, 2005). în plus, plasticitatea
'creierul ui permite .•reorganizarea circuitelor neuronale, pentru a răspunde la provocările
îmbătrânirii neurobiologice" (park şi Gutchess, 2006, p. 107).
La vârsta a treia, volumul şi greutatea creierului se reduc treptat, mai ales la nivelul
'cortexului frontal care controlează functiile executorii (Paik şi Gutchess, 2006; von
llippeI, 2007). A~tă ll1icşorare treptată' eraatribuităînainte unerplerderi a 'neuroiiiior
(celule nervoase). Totuşi, majoritatea cercetălorilor este de acord în prezent că - mai
purin la nivelul auumitor zone ale creierului. cum ar fi cerebelul, care coordonează
'activitatea senzorială şi motorie - pierderea de neuroni nu este substanţială şi nu
afectează cogniţia (Burke şi Barnes, 2005; Finch şi Zelinski, 2(05).
O altă schimbare tipică constă în scăderea numărului sau a densităţii neurotrans-
rniţătorilor de dopamină, ca urmare a pierderii de sinapse (conexiuni neuronale).
ACeastă schimbare duce în general la un timp de reacţie mai lung - deşi, în unele
'sarcini complexe, cum ar fi dactilografierea profesionistă, adulţii vârstnici reacţionează
mai rapid decât cei mai tineri.
.: Începând de la jumătatea deceniului al şaselea de viaţă, stratul de mielină ce
'permite deplasarea mai rapidă a impulsurilor nervoase de la o arie cerebrală la alta
începe să se subţieze. Această deteriorare a mielinei cerebrale, sau a substanţei albe,
este asociată cu deteriorări cognitive şi motorii (Andrews-Hauna et al., 2007; Finch şi
Zelinski, 2005).
.Examinarea post-mortem. mostrelor de ţesut cerebral prelevate de la 30 de oameni
cu vârsta între 26 şi 106 ani a relevat O deteriorare semnificativă a ADN-ului la nivelul
:ilnhmitor gene care influenţează învăţarea şi memoria, predominant ~a oamenii foarte
vârstnici, dar şi la câţiva de vârstă mijlocie (Lu et al., 2004). Totuşi, o astfel de deteriorare
nu este inevitabilă. Examinarea post-mortem a creierului unei femei olandeze care a
murit la lI5 ani nu a relevat niciun semn de demenţă. Cu doi până la trei ani înaintea
morţii, performanţele ei neurologice şi coguitive au obţinut rezultate mai bune la teste
decât cele ale oamenilor obişnuiţi de 60-75 de ani (den Dunnen et al., 2008).
Nu toate schimbările la nivelul creierului sunt distructive, Cercetătorii au descoperit
,că în creierele vârstnice pot să crească noi celule nervoase, din celule stern - lucru
Crezut cândva imposibil. S-au găsit dovezi de diviziune celulară la nivelul hipocampului,
Capaolul 17 Dezvoltarea flzică şi cognitivă la vârsta a treia 561
n~
formatiunea cerebrală implicată în învăţare şi memorie (Eriksson el al., 1998; Van
Praag ~t al., 2002).
Modificările Cerebrale pot avea deopotrivă consecinţe sociale şi cognitive. Dimi-
I
nuarea functiei executarii la nivelul cortexului poate reduce capacitatea de a irlhiba
gândurile ir~levante sau nedorite; ca urmare, adulţii vârstnici ar putea să vorbească prea
mult despre. lucruri aparent h'l!ă legătură cu subiectul conversaţiei. Pe partea pozitivă,
amigdala, nucleul cerebral care controlează emoţiile, prezintă reacţii mai slabe la
întâmplările negative, dar nu şi la cele pozitive; ca urmare, adulţii vârstnici tind să
Funcţionarea senzorială şi psihomotorie I
Diferentele individuale de functionare senzorială şi motorie cresc cu vârsta. Unii
vârstnic; se confruntă cu deteriorări marcate; alţii constată că abilităţile lor sunt practic
neschimbate. Un bărbat de 80 de ani poate să audă fiecare cuvânt dintr-o conversaţie
şoptită, pe când altul nu aude soneria de la uşă. O femeie de 70 de ani aleargă opt
kilometri pe zi; alta nu poate merge până la capătul străzii. Deficienţele tind să fie mai
mari la vârsrnicii vârstnici. Problemele de vedere şi auz îi pot priva de relaţiile sociale
şi de independenţă (Desai, Pratt, Lentzner şi Robinson, 2001; O'Neill, Summer şi
Shirley, 1999), iar deficitele motorii pot să limiteze activităţile cotidiene.
cataractă
opace
Zone înceţoşate
ale cristalinului, care
sau Văzul şi auzul Ochii vârstnici au nevoie de mai multă lumină pentru a vedea, sunt 1
provoacă vedere neclară.
mai sensibili la lumina puternică reflectată şi ar putea avea probleme cu găsirea şi
citirea indicatoarelor. De aceea, şofatul poate deveni periculos, mai ales noaptea.
degenerare meculară corelata Adulţii vârsmici pot avea dificultăţi la perceperea reliefului sau a culorilor sau cu
cu vârsta Afecţiune 'in cadrul
activităti cotidiene ca lectura, cusutul, cumpărăturile şi gătitul (Desai et al., 2001).
careia centrul retinei îşi pierde
treptat capacitatea de a disceme Reduc';"'a sensibilităţii vizuale la contrast poate determina dificultăţi la citirea
detaliile fine; principala cauză de tipăriturilor cu litere foarte mici sau de culoare foarte deschisă (Akutsu, Legge, Ross şi
deteriorare vizuală ireversibilă la Schuebel, 1991; Kline şi Scialfa, 1996). Problemele de vedere pot duce, de asemenea,
adu~ii vărstnici,
la accidentări şi căderi. Aproximativ 1,8 milioane de adulţi vârstnici care locuiesc în (
" " ""glauc'ol1fVâfămafea "Ireversibilă" comunitate -deelară dificultăti la îmbăiere, îmbrăcare-si mers-prin-easăîn parte fiindcă ţ
a nervului optic. cauzată de au vederea deteriorată (De";; et al., 2001). . )
preslunea intraocutară crescuta. Oamenii cu pierdere moderată a vederii pot fi ajutaţi adesea de lentile corectoare
sau de modificări ale mediului. Chiar şi aşa, 17% din adulţii americani vârstnici şi
30% din cei peste 85 de ani văd cu dificultate chiar şi atunci când poartă ochelari sau
lenrile de contact (Schoenbom, Vickerie şi Powell-Griner, 2006).
Cataracta, zonele înceţoşate sau opace ale cristalinului, este frecvent întâlnită la
adultii vârstnici şi în cele din urmă cauzează vedere neclară (Schaumberg et al., 2004).
Inte;"entia chirurgicală pentru îndepărtarea cataractei se soldează de regulă cu SUCCes
şi este una din cele mai frecvente operaţii în rândul americanilor vârstnici. Degeoerarea
maculară corelată cu vârsta, în care centrul retinei pierde treptat capacitatea de a
distinge clar detaliile fme, este principala cauză a deficienţelor de vedere la adulţii
vârstnici. în unele cazuri, tratamentele precum chirurgia laser, terapia fotodinamică şi
suplimentele de antioxidanţi şi zinc-pot preîntâmpina deteriorarea şi mai putemică a
vederii (Fundaţia pentru combaterea orbirii, 2005).
Glaocomul constă în vătămarea ireversibilă a nervului optic, cauzată de presiunea intra-
ocuIară crescută, Netratat, poate provoca orhirea. Tratamentul timpuriu poate să reducă
presiunea intraocuIară mare şi să arnâne debutul afecţiunii (Heijl el al., 2002). La nivel
mondial, glaucomul este a doua cauză principală a orhirii (Quigley şi Broman, 2006).
Deficientele de auz sporesc cu vârsta, afectând 31,4% din americanii cu vârsta
între 65 şi 74 de ani şi 58% din cei peste 85 de ani. Bărbaţii au o probabilitate mai
mare de a Se confrunta cu pierderea auzului decât femeile, iar persoanele albe, o proba-
bilitate mai mare decât cele de culoare (Schoenbom et al., 2006). Pierderea auzului
poate contribui la percepţia falsă cu privire la vârstnici ca fiind uşor de distras,
absenţi şi iritabili are un impact negativ nu doar asupra stării de bine a persoanei cu
1
deficienţă, ci şi asupra stării de bine a soţului sau partenerului acesteia (WalJbagen,
562 Partea a 8-a Vârsta a treia
 -., ~."::::.t.'
"',~~;-:'J:7:_~..··?>~-:-"t~>;'.:)~< ,;.:.-:.~::-""._~,
.';(~: .,..~":,,~<"
usfăooo
, ,'
virrticafe >g: siguianlei~peiiiiu:pr~v~nir~
<.... ,.~y. -<,~:;r.:<:"ţ~~:":;,/:->;"';' ·C'~
"<'/ ,-~
căderilor'Îr'1:6aSă':'
~',<'~ '.",-,~). ~ -~·t : :", ',.. ~. -;"•.
', '

Scări, ho!u1 şi. căi de acces Fără obecte de pris6s· .

Iklmlnat bun. mal ales in CapiJ scărilor .. '"
ÎntrerupăiOare.de Itrn!na la baza ş(~ capul scărilor
Baiustrade bine fIXate)de"ambefep~i ale scMi şi pe toată',
!unglrriea'ei ".. ' .' ',. '.
Moţhetă bine fixată şi netdată; 00rizi cu jextcră aspră'sau abi'aiiVă
pentru â da siQurarriă la păşre -,; y c
Băi Bare-de spripn.-de o parte şi d6 a'ta-a-intrărf la ouş-sau ln cadă
şi In apropierea toaletei , ':', ,,;
Covo!"aş~'amialunecare. benzi aţirazive sau rrccretă pe toate
supr~fetele care se pot uda ~','
i.Ampi;~~··veghe~.,·~-·~;:':',.'"_. " ~
Dormitoare , Telefoana:Şi lăm~pj de veghe sau intreruPătoare deHumlnă: la cere ,
. se ajunge'uşor din Pat < •• ,

In degenerarea maculară corelată CfI vârsta, principala cauză a deteriorării vederii la adu/Iii vărsmici. cerurui retine; pierde treptat capacitatea Toate zonele de locUit cablurile electrice şi·el!!telefonia distanţă de traseele de c'cuI*,
de a distinge detalii. In aceste fotografii, in stân.go este imaginea aşa cum o vede persoana Cit vedere normală. iar în dreapta, aceeaşi imagine vămlă de Covoare şi'~hete birJe-prinsede' podea ,
o persoană cu degenerare maculară. fără cuie'expuse sau !)agheU! deşpo1nsă la prag~rt o. ,
Mobilierul, şi aJ~e~obir~cte.in.roccee fam~iareşi nu În cale: mese
" cu mUchii rotun~te Sau căptuslte , . _ . _
Strawbridge, Shema şi Kaplan, 2004). Poate contribui şi la dificultatea de a-şi aminti
ca~e-:$i fotl?1iJ.ciJrlă~ill'l8qpotrlvita ~irU uşUiiDţa'?$eZ~
spusele altora (Wingfield et al., 2005). Aparatele auditive pot fi utile, dar sunt costi- şi ridiCăni -, < '

sitoare şi pot să amplifice nu numai ceea ce vrea să audă persoana, ci şi zgomotul de

fond. Un alt dispozitiv ajutător pentru auz este amplificatorul incorporat în telefon.
Modificările aduse mediului, cum ar fi becurile de lectură mai putemice şi opţiunea
de subtitrare la televizor, îi pot ajuta pe mulţi adulţi vârstnici cu limitări senzoriale. Forţa, rezistenţa, echilibrul şi timpul de reacţie în general, adulţii îşi
Tabelul 17-2 prezintă aceste măsuri, dar şi alte moduri în care inventatorii remodelează pierd 10-20% din forţă pănă' la 70 de ani şi mai mult după aceea. Rezistenţa scade
mediul fizic pentru a răspunde nevoilor unei populaţii mai vârstnice, constant cu vârsta. mai ales la femei, faţă de alte aspecte ale formei fizice bune, cum
ar fi flexibilitatea (Van Heuvelen, Kempen, Ormel şi Rispens, 1998). Reducerea forţei
musculare şi a puterii poate fi cauzată de o combinaţie între îmbătrânirea firească,
nivelul mai scăzut de activitate şi boală (Barry şi Carson, 2004).
Aceste pierderi tind să fie parţial reversibile. în studiile controlate pe oameni cu

-~M~~~~~il=;l;r:t:
'..
Ou~e
~c~t,~~:~~C::~sT:~::;'- o' ,.~_,.~;,~C7
cu.moctielă_ Sau teXtUrat"e{nu'lucioase). '_ .: ,":: ·.••~i mbi~' ~re să itnp~k:~' alunecarea.;:~' ofei!;e Lm;'plus _d~f~.'
vârsta cuprinsă Între 60 şi 90 de ani, programele de antrenament cu greutăţi, antre-
- nament de-forţă sau celde rezistenţă cu durata între Opt săptămâni şi doi ani au sporit
forţa musculară, volumul muscular şi mobilitatea, viteza, rezistenţa şi puterea muscu-
lară a picioarelor şi activitatea fizică spontană (Ades, Ballor, Ashikaga, Utton şi Nair,
&mna~ 'âtîditiv8,:pe lăr1gă:Cele~~: lndîcatâ:are'-i,vorbitoa:f6" " 'COnfort şi să impiedice' răcirea prea rapidă a 'apei Os baie
'::''ale .~;;ror, apar-ate de uz 'casnic c:aie 1inUn1~. când Se ~~, .' Sfi,zoncare .să mooitoro:eze mişcările p9rs6anei vărstnoe care 1996; Fiatarone et al., 1990, 1994; Fiatarone, O'Neill şi Ryan, 1994; Foldvari et al.,
;camere foto:cşr!3: anunţă ~câJ:1d._
!umina: e_~tepr~.~căzut~: .-::_ J6culeşt~ singură şi să alerteze prietenii sau rudele cu-privire la 2000; McCartney, Hicks,Manin şi Webber, 1996). Deşi aceste câştiguri ar putea fi În
-, r·M,;ouatO.cemoa~~ p-' rMi~).i00 coIi,.'o[Ltrf~.'
C2rt·oa~re~avpe'ertiz. ·'n·'~.a·uz~ irr!.~~.~., ",~orice"~ctiyitşţe n~bjŞflLÎtă , . < • .,' ,
parte rezultatul creşterii masei musculare, este probabil ca factorul principal la adulţii
,'1' lUI'" .u U , " ' ' :, '. Mi}toac~ ajuţătoare pentru siguranţa pietonjlor
".:,,&bt~rare~.t~l~zor ",' .,., ~"'.. ,"~ -: Sema1oare!B.carec:ubareaseschilJbăfT'Ia:~hcet vârstnici să constea în adaptarea, determinată de antrenament, a capacităţii creierului
Sisteme'de adresare publţă ş"i iriregistr~,ii Te8nj:Bfe,Îfl-fun9ţie '99 . ","~,RefUgi(in trafiC, t.nde Cei cu mers incet să se poată opri şi ::, de a declanşa şi coordona activitatea musculară (Barry şi Carson, 2004). Această
'i1tervaJulaudrtNalaaulţii6(VârStnid'_: ' ' '-' :':: .,:,,:'~,,"'ădihni ~ ";' .~ ", "-':
dovadă a plasticităţii la adulţii vârstnici este deosebit de importantă, pentru că oamenii
Bi!ncIin. parc ds;'iu:;(lObric uiie!e taia'Cie alte", -sau'in' f11lp,' . Platforme şt treote mafiease la autct,.",., o
• asttel încât adUlţji văratnld să poată, cOmunicâ: fată' in fată -Mijloace ajutătoare pentru siguranţa la volan cu musculatură atrofiată au o probabilitate mai mare de a suferi căderi şi fracturi şi de
Mijlo8ce. ajutătoare Pentru dexteritiJte'a- mapualf; ~ '" . : mccatoare- rutiere şi mareste de asfalt mai care a avea nevoie de ajutor pentru sarcinile Vieţii cotidiene (Agenţia pentru cercetarea şi
> Prelungiri pentru piepterîeŞi pertece'păr Automobile prcqrarnate să actorezegeamne. racioul,
calitatea îngrijirilor medicale şi CDC, 2002).
Şireturi extensibile pentru' pantofi i,ncăl,zirea, farunle, ştergatoarele de parbriz şi dl:areootactu118
wMd'; in~r0:2de' nast1:m '., . ~.' . . :c comenzi vocae . " Multe căderi şi fracturi pot fi prevenite prin îmbunătăţirea forţei musculare, a
IrlStrurnănt~ uşoare. rrotctzata pentru trecarea oaISbr şi psnnu Parb:ize care-şl 'ajustează automat 'gradul de ilitunecare 'in echilibrului şi a vitezei de păşire şi prin eliminarea pericolelor întâlnite în mod frecvent
, ,g~d!~~ ' . : " .' )uhcţi9 Ce condiţiile meteo şi de iurrinat şi sunt .dolate cu. În locuinţe (Agenţia pentru cercetarea şi calitatea îngrijirilor medicale şi COC, 2002;
~obinet~ ~are se:.deschid prin atingerE? ", afişaje mari,' cu cristale "Ghide, care prezintă Viteza şi alte"
;. f..topim pentru piciOr,':~ec~,irti~'ciplecârea , '~, ,'.in{(iim~tu, aşa'i1~t Şofârri vârstnd sa nu;frebuiasca să-şi ia'
Comisia de dezvoltare oonsensuală pentru prevenirea, diagnosticarea şi tratamentul
Sisteme ac"tivatevoca de fOmlare a n'umec:elorde t9lefon v -' odhif de la şosea' şi să refocaflZsze osteoporozei a NlH, 2001; Tabelul 17-3). Tae kwott do, un tip de arte marţiale coreean,
, remoefe CJ.I lochlzătoare lungi"uşor de manevrat. ~: Aju~rl ale tempera41rli este eficace în ceea ce priveşte îmbunătăţirea echilibrului şi a capacităţii de a merge
Tacărnun cu-rrăner profilat " .LoC.ulnte şi hoteluri cu mobmer iricaJzit (Cromwell, Meyers, Meyers şi Newton, 2007).
MijIoace.ajtdăto?Jre pentru mobilitate şi siguranţă În caşă Temostate în "fiecare Cameră
Rampe in locoe scări' îmbrăcăminte i1călzîtă
Clanta "
normale
in locul celor rotunde'
,"
Alimerrte
,-
care
,
generează căldură Somnul
: ~lte rnntreeceste inovaţii~ fOst puse deja in pactcă, a·a1tele var apărea PIOba:bi P.vitorUapropiat. Vârstnicii tind să doarmă mai puţin şi să viseze mai puţin ca înainte. Orele lor de somn
Sose: Oycht~dşi Aower. ,1~ Bsenberg. 2001; Stapln,,~, 8yi)Qton şiHarkey, 2001a. 2001b.
profund sunt mai reduse cantitativ şi ar putea să se trezească mai uşor din cauza
problemelor fizice sau a expunerii la lumină (Cziesler et al., 1999; Lamberg, 1997).

Capitolul1? Dezvoltarea Iizicăşi oognrtM! la vârsta a treia 563 564 Partea a 8-8 Vârsta a treia
I
L.,
 Totuşi, a presupune că problemele de somn sunt fireşti la bătrâneţe poate fi un luc.ru
.periculos. Insomnia cronică, incapacitatea de a dormi, poate fi un simptom al depresiei
:sau dacă nu este tratată, uo precursor al acesteia.
. Terapia cognitiv-comportamentală (statul în pat doar în timpul somn~lui, scular~a • ~-~or1~ sau-slabiCiune subită ,Ia nivelul_ fet~, 'bratului'sau piciorului, mai ales pe o parte a
corPului '.' '." . .._:, _ ., . _ .. _. ."'. .• / ,_, " '
la aceeaşi oră în fiecare dimineaţă şi aflarea convingerilor false cu privire la nevoile
Co~,e.s~ţ>~â sşu,:Pr9qI8rn~~4,bite -~,\Prtllre:~ri,int~.~egere
de somn) a determinat ameliorări pe termen lung, cu sau fără tratament mcdicamentos Pr()bI~8 şut>~~:d~,v~~~r8'9l!·'~n.ocţlisa\.!,CţI afTIbii,,;,:,' .:'.': _:_,,',', ..
(Marin, Colecchi, Stone, Sood şi Brink, 1999; Reyoolds, Buysse şi Kupfer, 1999). 'P~8 su~ite 'de mers, a~teală, P~_~.~1liB: eChl!'.~rull!isau a c~rdonării
Durere'de cap 'SUbită,' puternică,fără CaUZă cunoscuta' .',
Într-un studiu cu durata de două săptămâni pe 12 bărbaţi şi femei în vârstă, 90 de . - ~ '

minute de activitate fizică uşoară până la moderată în fiecare zi, intercalate cu

interactiuni sociale, au îmbunătăţit funcţionarea cognitivă şi calitatea autopercepută a
·somnuiui (Benloucif et al., 2004).
~ Asociaţia AsneOcana pentru AVC. 2005. '

Funcţionarea sexuală
Cel mai important factor al menţinerii funcţionării sexuale constă în activitatea sexuală
constantă de-a lungul anilor. Bărbatul sănătos care a fost în general activ sexual poate
continua să aibă o formă sau alta de exprimare sexuală activă până după 70 sau 80 de
ani. Femeile sunt fiziologic capabile să rămână active sexual cât trăiesc.Într-o anchetă
natională, 53% din adultii americani cu vârsta între 65 şi 74 de ani şi 26% din rei Între
75· şi 85 de ani s-au de~larat activi sexual. Bărbaţii au o probabilitate mai mare decât
femeile de a rămâne activi sexual la bătrâneţe, în principal deoarece, fiind mai puţin
numeroşi, au şanse mai mari de a avea o soţie sau parteneră (Lindau et al., 2(07).
La vârsta a treia, sexul este altfel decât Înainte. De regulă, bărbaţii au nevoie de
mai mult timp pentru a obţine erecţia şi a ejacula, ar putea să aibă nevoie de mai multă
stimulare manuală şi să aibă intervale mai lungi între erecţii .. La femei, congestia
sânilor si alte semne ale excitatiei sexuale sunt mai putin intense decât înainte. În
ancheta sus-mentiooară, circa jumătate din bărbaţii şi fem~ile activi sexual au declarat
probleme sexual~ (Lindau et al., 2007).
Activitatea sexuală poate fi mai satisfăcătoare pentru vârstnici dacă şi tinerii, şi
vârstnicii.recunosc că este firească şi sănătoasă. Aranjamentele locative şi îngrijitorii, ....
ar trebui să ia în calcul nevoile sexuale ale vârstnicilor. Medicii ar trebui să evite
prescrierea de medicamenie ce afectează funcţionarea sexuală, dacă ~xi~tă alterna_tive
disponibile, iar când un astfel de medicament trebuie luat, ar trebui să-I prevma pe
pacient cu privire la efecte.
Sănătatea fizică şi psihică
Creşterea speranţei de viaţă pune întrebări imperative cu privire la legătura dintr~
longevitate şi sănătate, atât În plan fizic, cât şi psihic. Cât de sănătoşi sunt aduJţu
vârsmici În prezent şi cum pot preîntâmpina deteriorarea sănătăţii?
Starea de sănătate
Sănătatea subredă nu este o consecintă inevitabilă a îmbătrânirii (Moore, Moir şi
Patrick, 20(4). Cei mai-mulţi adulţi vfustnici din Statele Unite au o stare generală de
sănătate bună, deşi nu la fel de bună, în medie, ca a adulţilor tineri şi de vârstă
mijlocie. Circa 76% din adulţii americani cu vârsta de la 65 de ani În. s~ ~n~i~eră că
au o sănătate bună sau excelentă. La fel ca în celelalte etape ale vieţu, saracia este
'strâns legată de sănătatea şubredă şi accesul limitat la îngrijiri medicale şi folosirea
limitată a acestora (Forumul federal inter-agenţii pentru statistici legate de îmbătrâ-
Dire, 2006; Schoenborn et ·al., 2006).
Af~cţiuni şi dizabilităţi cronice
Cel putin 80% din americanii vârstnici au cel puţin o afecţiune cronică şi 50% au cel
puţin două (Moare et al., 2004). O proporţie mult mai mică - dar circa jumătate din
activităţile vieţii de zi cu zi (AVZ)
Activităţile esentiala de susţinere
a vieţii, cum ar fi mâncatul,
mbrăcatul, spălatui şi circulatul
prin casă.
activităţile instrumentaJe ale
vÎeţii de zi cu zi (AIVZ) Indicatori
ai stării de bine funcţionale şi ai
cei peste 85 de ani - este fragilă: slabă şi vulnerabilă la stres, boli, dizabilităţi şi
l
moarte (Ostir, Ottenbacher şi Markides, 2004).
Afecţlunile cronice răspândite Şase din rele şapte cauze principale de deces
la vârsta a treia în Statele Unite sunt afectiuni cronice: bolile cardiace, cancerul, A VC,
boala cronică a căilor respiratorii inferioare, diabetul şi gripa/pneumonia (pe care
autorităţile medicale guvernamentale le consideră ca fiind o singură afecţiune). De
fapt, bolile cardiace, cancerul şi A VC se fac vinovate de circa 60% din decese la ameri-
canii vârstnici (Forumul federal inter-agenţii pentru statistici legate de îmbătrânire,
2006; ·NCHS, 2007). Totuşi, decesele cauzate de cancer au scăzut faţă de începutul
anilor 1990, ca urmare a reducerii fumatului, a triajului timpuriu şi a tratamentelor mai
eficace (Howe et al., 2006). La nivel mondial, principalele cauze de deces de la vârsta
de 60 de ani în sus sunt bolile cardiace, A ve, bolile pulmonare cronice, infecţiile
căilor respiratorii inferioare şi cancerul pulmonar (OMS, 2003). Aşa cum vom vedea,
multe din aceste decese ar fi putut fi preîntâmpinate printr-un stil de viaţă mai sănătos.
Aproape 95% din costurile îngrijirilor medicale În rândul americanilor vârsrnici sunt
pentru boli cronice (Moore et al., 2004).
lncidenţa hipertensiunii şi a diabetului a crescut, afectând circa 52% şi respectiv 17% !
dinpopulapa-vârstnică· (Forumul federal ihterca:genţilpenttti -stlitistiCi "legateide" 1-
îmbătrânire, 2(06). Hipertensiunea, care poate afecta irigarea cu sânge a creierului, este )
corelată cu reducerea atentiei, a învăţării, a memoriei, a functiilor executorii, a abilitătilor
psihoniotorii şi a capacităţilor vizuale, perceptive şi spaţiale şi este factor de risc pentru
AVe (Waldstein, 2003). Tabelul 17-4 enumeră semnele de avertisment pentru AVe.
Pe lângă hipertensiune şi diabet, cele mai răspândire afecţiuni cronice sunt artrita
(50%), bolile cardiace (32%) şi cancerul (21%). Femeile au O probabilitate mai
mare de hipertensiune, astm, bronşită cronică şi artrită, pe când bărbaţii au o probabili-
tate mai mare de boli cardiace, AVC, cancer, diabet şi emfizem (Forumul federal
interagentii pentru statistici legate de îmbătrânire, 2006).
Afecţiunile cronice variază în funcţie de rasăletnie. în 2000-2001, 65% din per-
soanele vârstnice de culoare aveau hipertensiune, comparativ cu mai puţin de 50% din 1
vârstrticii albi şi hispanici. Vârstnicii de culoare şi hispanici aveau un risc aproape
dublu faţă de cei albi de a avea diabet - 25% şi respectiv 23%, comparativ cu 14%.
Pe de altă parte, 22% din vârstnicii albi aveau cancer, comparativ cu 10% din vârstnicii
de culoare şi hispanici.
Dizabilităţi şi limitări ale activităţii Proporţia adulţilor americani vârstnici cu
dizabilităţi fizice cronice sau cu limitări ale activităţii a scăzut faţă de jumătatea anilor
1980 (Forumul federal imer-agenţii pentru statistici legate de îrnbătrânire, 2004,
2006), lucru care se poate datora, în parte, creşterii numărului de vârstnici educaţi şi
informaţi cu privire la măsurile preventive. Peste 90% din adulţii vărstnici americani
pot să efectueze activităţi ale vieţii de zi cn zi (AVZ) esenţiale, cum ar fi îmbrăcatul,
spăJatuJ şi circulatul prin casă, dar peste 20% au dificultăţi cu activităţile instrumentale
ale vieţii de zi cu zi (AIVZ), mai complexe, cum 31· fi mersul la cumpărături sau la

Cap~olul 17 Dezvoltarea fizică şi cognitivă la vârsta a Ireia 565

capacităţii de a trăi independent.

566 Partea a s-a

medic rară însoţitor - indicatori ai capacităţii de a funcţiona independent (Gist şi

Vârsta a treia
1
I

Beneficiile obţouue de aceşti practicanţi de schi fond din această activi/are de o "joJă JtW
Mi~cQTea ii ajută să trăiască mai nudt .fi mai sănătos. iar aspectele sociale ale sportului ales de
sănătatea psihică.
Hetzel, 2004). Circa 40% din adulţii vârstnici declară unele dificultări când stau în
picioare timp de două ore şi 51 % au probleme cu aplecatul din mijloc, aplecatul pe
vine sau îngenuncheatul (Ervin, 2006). Aceste procente cresc brusc odată cu vârsta.
Circa 22% din persoanele între 65 şi 74 de ani, 33% din cele între 75 şi 84 de ani şi
'53 % din cele de la 85 de ani în sus trebuie să-şi limiteze activităţile funcţionale -
mersul, urcarea scărilor, întinsul braţului, ridicatul sau căratul - din cauza unei afec-
ţiuni cronice (Gist şi Hetzel, 2004).
Când afectiunea nu este gravă, ea poate fi de regulă gestionată în aşa fel încât să
nu afecteze v'iaţa cotidiană. Persoana artritică sau căreia i se taie uşor respiraţia ar
putea să mute rafturile mai jos, ca să fie uşor de ajuns, sau să meargă mai puţin, Totuşi,
în prezenţa afecţiunilor cronice şi. a reducerii capacităţii de rezervă. chiar şi o boală
sau accidentare minoră poate avea urmări serioase. într-un studiu longitudinal pe
754 de adulti vârstnici din N~w Haven, Connecticut, cei care au necesitat spitalizare
ori au avut 'cel puţin o perioadă de activitate limitată (de exemplu, din cauza unei
căderi) au avut o probabilitate mai mare de apariţie a dizabilităţilor permanente (Gill,
Allore, Holford şi Guo, 2004).
Chiar şi vârstnicilor care spun că nu au deloc greutăţi la mers ar putea să le fie greu
să meargă repede 400 de metri. Într-un studiu, persoanele cu vârsta între 70 şi 79 de
ani care nu au putut efectua acest test aveau un risc mai mare de boli cardiovasculare,
limitări ale mobilităţii sau dizabilităţi şi de deces după 80 de ani, şi fiecare minut în
plus necesar pentru efectuarea testului sporea acest risc (Newman et al., 2006).
Influenţele stilului de viaţă asupra sănătăţii şi longevităţii
Şansele de a rânnâne sănătos şi în formă fizică bună la bătrâneţe depind adesea de stilul
de viaţă, îndeosebi de exerciţiile fizice şi de alimentaţie (de Groct et al., 2004). Adulţii
·care trăiesc în sărăcie au o probabilitate mai mică de a avea comportamente sănătoase
precum activitatea fizică în timpul liber, evitarea fumatului şi menţinerea greutăţii
corporal" adecvate (Schoenborn et al., 2006).
Activitatea fizică în 2003, când a escaladat pentru prima oară vârful Everestului,
Yuichiro Miura avea 70 de ani. Nesatisfăcut, a: continuat să se antreneze cu greutăţi şi cu
banda mobilă, sperând să obţină încă o dată acea distincţie, Miura este unul dintre ••bătrâ-
nii muntelui" din Japonia, un mic grup de alpinişti vârstnici care încearcă să obţină titlul
de cea mai în vârstă persoană care a cucerit cel mai înalt vârf din lume (Watanabe, 2007).
Gapitolul 17 Dezvottarea fizicăşi cognitivă la vârsta a treia
I ~
Nu toti adultii pot aspira la escaladarea unui munte, dar un program de exerCitii
fizice pe 'viaţă Poate preîntâmpina multe schimbări fizice asociate cu îmbătrâni~~a
firească. Exerciţiul fizic regulat poate să întărească inima şi plămânii şi să reducă
stresul. Poate proteja de hipertensiune, întărirea arterelor, boli cardiace, osteoporoză
şi diabet. Ajută la păstrarea vitezei. a puterii, a forţei şi a rezistenţei şi la întreţine,rea
"
LI unor funcţii esenţiale precum circulaţia şi respiraţia. Reduce riscul de accide~tare,
tăcând articulaţiile şi muşchii mai putemice şi mai flexibile şi poate să preîntâmpine
sau să atenueze durerile lombare şi simptomele artritei. Le poate permite oamenilor
cu afecţiuni ca bolile pulmonare şi artrita să rămână independenţi şi poate preîntâm,
pioa apariţia limitărilor mobilităţii. în plus. poate să îmbunătăţească acuitatea mentală
şi performanţele cogniti ve. să reducă anxietatea şi depresîa uşoară şi să sporească
sentimentul de capacitate şi starea de bine (Agenţia pentru cercetarea şi calitatea
îngrijirilor medicale şi CDC, 2002; Blumentbal et al., 1991; Butler, Davis, Lewis,
Nelson şi Strauss, 1998a, 1998b; Kraroer et al., 1999; Kritchevsky et al., 2005;
Mazzeo et al., 1008; Netz, Wu, Becker şi Tenenbaum, 2005; NIA, 1995; Comisia de
dezvoltare consensuală a NTH, 2001; RaII, Meydani, Kehayias, Dawson-Hughes şi
Roubenoff, 1996).
numeroase.
ei le ţrureţin
Lipsa de activitate contribuie la boli cardiace, diabet, cancer de colon şi hiperten-
siune. Poate duce la obezitate, care afectează sistemul circulator, rinichii şi metabo-
lismul glucidelor; contribuie la bolile degenerative şi tinde să scurteze viaţa (Agenţia
pentru cercetarea şi calitatea îngrijirilor medicale şi CDC, 2002). într-un studiu
longitudinal pe 7 553 de femei vârstnice albe, cele care şi-au sporit gradul de activitate
pe o perioadă de şase ani au avut o rată mai scăzută a decesului în următorii şase ani
şi jumătate (Gregg et al., 2003). într-un studiu randomizat şi controlat, cu durata de
12 luni, pe 201 adulţi cu vârsta de la 70 de ani în sus, combinaţia de exerciţii fizice,
instruirea pentru autogestionarea bolilor cronice şi sprijinul din partea celor de-o
seamă au sporit abilitatea celor cu dizabilităţi uşoare şi moderate de a efectua A VZ
(Phelan, Williams, Penninx, LoGerfo şi LeveiIJe, 2004). O analiză a unui număr mare
de studii a arătat că activitatea aerobică de intensitate moderată este cea mai benefică
pentru starea de bine (Netz et al., 2005).
Alimentaţia Potrivit unei anchete naţionale privind nutriţia, cinci din şase americani
de la 60 de ani în sus au o alimentaţie proastă sau care necesită îmbunătăţiri. Femeile
vârstnice tind să se alimenteze mai sănătos decât bărbaţii vârstnici (Ervin, 2008).
Alirnentaţia joacă un rol important în susceptibilitatea la afecţiuni cronice precum
ateroscleroza, bolile cardiace şi diabetul, precum şi în limitările funcţionale şi ale
activităţii (Houston, Stevens, Cai şi Haines, 2005). Excesul de grăsime corporală,
care poate preveni dintr-o alimentaţie bogată în carne roşie şi procesată şi alcool, a
fost corelat cu mai multe tipuri de cancer (Fundaţia' Mondială pentro Cercetarea
Cancerului, 2007).
Nutriţia sănătoasă poate reduce riscul de obezitate, precum şi pe cel de hipertensiune
şi colesterol ridicat (Forumul federal inter-agenţii pentru statistici legate de Îmbătrâni re,
2006). S-a constatat că a1imentaţia mediteraneană (bogată în ulei de măsline, cereale
integrale, legume şi nuci) reduce riscul de boli cardiovasculare (Esposito et al., 2004)
şi - în combinaţie cu activitatea fizică, consumul moderat de alcool şi abţinerea de la
fumat - a redus cu aproape două treimi mortalitatea pe 10 ani, indiferent 'de cauză, la
europenii sănătoşi cu vârsta între 70 şi 90 de ani (Knoops et al., 2004; Rimrn şi
Stampfer, 2004). Consumul de fructe şi legume - mai ales cele bogate în vitamina C,
citrice şi SUCUl; de citrice, lăptuci şi spanac, broccoli, varză, conopidă şi varză de
Bruxelles - reduce riscul de AVe (Joshipura et al., 1999). Consumul de peşte bogat
în acizi graşi omega-3 are efecte benefice asupra sistemului cardiovascular şi ar putea
să protejeze. de boala Alzheimer (Weil et al., 2005).
Pierderea dinţilor din cauza cariilor sau a paradontozei (boală gingivală), ce pot fi
atribuite deseori igienei orale proaste, poate avea implicaţii serioase În ceea ce priveşte
567 568 Partea a s-a Vârsta a treia

alimentaţia. Deşi, în prezent, americanii vârstnici care-şi păstrează dantura naturală
sunt mai numeroşi ca oricând, în 2003, peste un sfert din ci îşi pierduscră roţi dinţii
(Schoenborn et al., 2006).
Probleme psihice
şi comportamentale
Numai 6% din americanii vârstnici declară suferinţe psihice frecvente (Moore et al.,
2004). Totuşi, perturbări le psihice şi comportamentale care apar pot determina
afectarea funcţională a activităţilor majore. precum şi deteriorarea cognitivă (van
Hooren et al., 2005).
Mulţi vârstnici şi familiile lor cred în mod eronat că nu pot face nimic în privinţa
problemelor psihice şi comportamentale, deşi aproape 100 de afecţiuni de acest fel pot
Îl preintâmpinate, vindecate sau ameliorate. Între ele se numără intoxicaţiile cu
medicamente, delirul, tulburările metabolice sau infecţioase, malnutriţia, anemia,
funcţionarea tiroidiană deficitară, leziunile minore ale capului, alcoolismul şi depresia
(NIA, 1980, 1993; Wykleşi Musil, 1993).
Depresia În 2002, II% din bărbaţii vârstnici şi 18% din femeile vârstnice din SUA
au declarat simptome de depresie clinică (Forumul federal inter-agenţii pentru
statistici legate de îmbătrânire, 2004). Ereditatea poate justifica în proporţie de
40-50% riscul de depresie majoră (Bouchard, 2004; Facultatea de medicină Harvard,
2004d). Vulnerabilitatea pare să apară în urma influenţei mai multor gene, în interac-
ţiune cu factori de mediu, cum ar fi evenimentele stresante, singurătatea şi abuzul de
substanţe. Între factorii de risc speciali pentru vârsta a treia se numără bolile sau diza-
bilităţile cronice, deteriorarea cognitivă, divorţul, despărţirea sau văduvia (Facultatea
de medicină Harvard, 2003b; Mueller el al., 2004; NIMH, 1999b).
Rădăcinile depresiei pot fi găsi te la o vârstă fragedă În studiul MIDUS (prezentat
în capitolele 15 şi 16), lipsa declarată a sprijinului emoţional din partea părinţilor în.
copilărie a fost asociată cu simptome depresive şi cu afecţiuni medicale cronice la vârsta
adultă şi vârsta a treia (Shaw, Krause, Cbatters, Connell şi Ingersoll-Dayton, 2004).
Depresia se asociază adesea cu alte afecţiuni medicale. Atunci când tratează mai
multe boli la aceeaşi persoană, unii medici acordă depresiei mai puţină prioritate decât
unei probleme fizice, cum ar fi diabetul sau artrita. Şi totuşi, într-un studiu pe 1 801
adulţi vârstnici cu depresie clinică severă - fiecare dintre ei având, în medie, patru
afecţiuni medicale cronice - depresia a jucat un rol mai important decât oricare din
celelalte afecţiuni în ceea ce priveşte starea de funcţionare psibică, dizabilităţile şi
calitatea vietii (Noel et al., 2004).
Întrucât depresia poate să accelereze declinul fizic al îmbătrânirii, diagnosticarea
corectă, prevenirea şi tratamentul ei i-ar putea ajuta pe mulţi oameni să trăiască mai
mult şi să rămână mai activi (Penninx el al., 1998). Depresia poate fi tratată cu
medicamente antidepresive, cu psiboterapie sau cu ambele (Facultatea de Medicină
Harvard, 2005). Exerciţiile aerobice regulate pot reduce simptomele depresiei uşoare
şi moderate (Dunn, Trivedi, Kampert, Clark şi Chambliss, 2005).
Demenţa Dementa este termenul general folosit pentru deteriorarea cognitivă şi
comportamentală cu cauze fiziologice, suficient de marcată pentru a afecta activită-
ţile cotidiene (Asociaţia Americană de Psihiatrie [American Psychiatric Association -
APA], 1994). Deteriorarea cognitivă devine tot mai frecvent întâlnită odată cu
înaintarea în vârstă, afectând 5% din adulţii americani trecuţi de 70 de ani, 24% din
cei trecuţi de 80 de ani şi 37,4% din cei peste 90 de ani şi mai vârstnici (Plassman
el al., 2007). Chiar şi aşa, afec tarea cognitivă suficient de drastică încât să fie
diagnosticată drept demenţă nu este inevitabilă.
Capitolul 17 DezvoHarea 1izicăşi cognitivă la vârsta a treia
boala Atzheimer Afecţiune
degenerativă progresivă ireversibilă
a creierului, caracterizată de
deteriorarecognitivă şi pierderea
funcţiilor organismului, ducând la
moarte.
boala Parkinson Tulburare
neurologică degenerativă progre-
siva ireversibilă, caracterizată de
tremor, rigiditate, mişcări incetinite
şi postură instabllă,
demenţă Deteriorarea funcţionării
cognitive şi comportamentale din
cauze fiziologice.
569 570 Partea a 8-a Vârsta
a treia
!
1.
Cele mai multe forme de demenţă sunt ireversibile, dar circa 10% din cazori pot fi
oprite prin diagnosricare şi tratament timpurii (NIA, 1980, 1993; Wykle şi Musil,
1993). Circa două treimi din cazurile de demenţă pot fi cauzate de boala Alzhcimer
(BA), o afecţiune degenerativă progresivă a creierului (Gatz, 2007). Boala Parkinson,
a doua afecţiune foarte răspândiră, ce presupune degenerare neurologică progresivă,
este caracterizată de trernor, rigiditate. mişcări incetinite şi postură instabilă
(Nussbaum, 1998). Aceste două boli, împreună cu demenţa multi-infarct (DM), care
1
este cauzată de O serie de Ave de proporţii reduse, se fac vinovate de cel puţin 8 din
10 cazuri de demenţă, toate ireversibile.
Anumite trăsături de personalitate sunt asociate cu probabilitatea apariţiei demenţei
la o persoană dată. Într-un studiu longitudinal cu durata de 25 de ani efectuat pe gemeni
suedezi, cei cu nevrotism ridicat la vârsta mijlocie aveau risc crescut de deteriorare
cognitivă la bătrâneţe, pe când cei cu extraversiune moderată nu aveau (Crowe, Andel,
Pederson, Fratiglioni şi Gatz, 2006). În Studiul Călugăriţelor, un studiu longitudinal
privind boala Alzheimer şi îmbătrânirea desfăşurat pe 678 de călugăriţe romano-catolice,
conştiinciozitatea a tins să protejeze de BA (Wilson, Scbneider, Amold, Bienias şi
Bennetl, 2007). Educaţia pare să fie şi ea un factor de protecţie împotriva demenţei
1
(Mortirner, Snowdon şi Markesbery, 2002), la fel şi serviciul ce oferă provocări (Seidler
el al., 2004) şi vorbirea curentă a două limbi pe tot parcursul vieţii (Bialystok, Craik şi
Freeman, 2007). Deteriorarea cognitivă este mai probabilă la oamenii cu sănătate fizică f
şubredă, mai ales la cei care au avut A VC sau diabet (Tilvis et al., 2004).
Riscul deteriorării cognitive poate fi redus cu ajutorul mersului pe jos sau al altei
1
activităţi fizice regulate, pe termen lung (Abbott et al., 2004; van Gelder et al., 2004;
Weuve et al., 2004). Într-un studiu, femeile vârsmice care consumau alcool în cantitate
moderată zilnic au avut un risc cu 40% mai mic de deteriorare cognitivă sau demenţă (
(Espeland et al., 2005). Un studiu longitudinal pe 354 de adulţi cu vârsta de la 50 de 1
ani în sus a arătat că oamenii cu retea socială mare sau care aveau contacte sociale
frecvente ori se puteau baza pe sprijinul emoţional al rudelor sau prietenilor aveau o
probabilitate mai mică de a prezenta deteriorare cognitivă 12 ani mai târziu (Holtzman
. -···et alo, 20041.. -. __
o • ..------- -.~-
f-
)
Boala Alzheimer Boala Alzheimer (BA) este una din cele mai răspândite şi mai
temute boli letale la persoanele vârsmice. Ea le răpeşte treptat pacienţilor inteligenţa,
capacitatea de conştientizare şi chiar capacitatea de a-şi controla funcţiile
organismului - şi, în cele din urmă, îi omoară. Boala afectează peste 26 de milioane
de oameni în lumea întreagă, aproape jumătate din ei aflându-se în Asia.şi se aşteaptă
ca incidenta ei să sporească de patru ori până în 2050 (Brookmeyer, Jobnson,
Ziegler-Graham şi Arrighi, 2007).
In Statele Unite, BA a fost a şasea pe lista cauzelor principale de deces în 2006,
potrivit datelor preliminare (Heron et al., 2008). Se estimează că 5 milioane de
americani - între care una din 8 persoane cu vârsta de la 65 de ani în sus - trăiesc cu
BA, iar în 2050 incidenta ar putea ajunge la 16 milioane. În plus, jumătate de milion de
oameni cu vârsta sub 65 de ani ar putea avea o formă cu debut timpuriu a bolii (Asociaţia
pentru Alzheimer, 2007). Riscul lor creşte dramatic cu vârsta; ca urmare, creşterea
longevităţii înseamnă că mai mulţi oameni vor supravieţui până la o vârstă la care riscul
de BA este maxim (Herbert, Scherr, Bienias, Bennett şi Evans, 2001).
Simptome Simptomele clasice ale bolii Alzheimer sunt deteriorarea memoriei, a lim-
bajului şi deficienţele de procesare vizuală şi spaţială (Cummings, 2004). Cel mai
vizibil simptom timpuriu este incapacitatea de amintire a întâmplăriJor recente sau de
asimilare a informaţiilor noi. Persoana poate să repete întrebări la care tocmai i s-a
răspuns ori să lase netenninată o sarcină cotidiană. Aceste semne timpurii pot fi
1
trecute cu vederea, pentru că seamănă cu uitarea obişnuită sau ar putea fi interpretate
ca semne ale îmbătrânirii fireşti. (Tabelul 17-5 compară semnele de avertizare tim-
purii ale bolii Alzheimer cu scăpările mentale normale.)
1
)

Oomportarnent ncrmer
eompieUntâr:rip/ări r~~t8;
Uită' pune in mod repetat Uită,temporar u~.reţucrurl ~
. a~r~Şi.Îfllre:b,~C:'~"<o.:c.L: '-" ";:-/< .. .
.Nu poate' efecttJa' sarcini de rutină' cu mai multe etape, .~~e ~~~iQi'~~~:i~~
~;;'~~e~f~~~a:
cUm ar"f! pmgătir,ea şr.Servire~mese " ,
Uită ţ:uvinte slinPl~· ,"-:.;" 'Uttacuvil1te~jj.
',- .• > sau cpt11P.lexa _.
Se rătăceşte pe.pr~ ysţ~~ ," r Se rătăceşte Intr;uri o,"Ş străn '.. '
Uită căare,LJ}fo~il J~'griJă:şl pleacă ~ acasa Este (jstrp.s pentru, mcment, ':,. "" ~:'
.şj
nu supr.av~ghe$Ză copilul '~<""~'",~,
.
'Uită '~·inseârtl~'c1i~e'din·~~"~'~. . Face gr~f.j· fa etesruarea balanţet-,.~:.':.:.~
"şfcesă·fadfciJeIe'.r ' . . ,,' , '. . :- ceCurirCr:.' .; .. ' . ",: ~
PUne-Obiecte ia·-k:x:iIi; n9p6tri\iite:;de ~ nu mai pot.fi '~~e Obiecte de uz COti<f~"':
v , dEj',egulareaiperate(Qe'exemplu, ceasul mână ce
in.~nu).~·_ - -'.>~"l:,:/\. "':'''-''':~~'' '<'-".>
~Are, 's9nimb,ă~'de;~lsP:oZiţie Şi'·d~.,per:son~ita.t~raplde.. . Ma scblrroăn.oe dlspczlţie
',:'draF!~.;·1şj?je{d~{~.i.~;:l~.·,:.::-
~:~',':)x:{," . <
OcazIo",,", .'
·St.W5ă:Ad~ dUpă.Asociai~·Pentru·A!zheiner, fără da~.
Lupta lui Esther lipman Rosenmal CII boala Alzheimu eJI/! vizibilă În desenele ei. A creat desenul din stânga,
cord inflifiseazii pe soţul ei judlld golf, la 55 de ani, iar desenul din dreapta, care-i fnjăr4eaz.ă la schi fonâ.
la 75 de Mi, 'in stadiul incipient fi de mijloc al bolii, Imagini oferite de Unda Goldman.

Schimbările la nivelul personalităţii - cel mai des rigiditate, apatie, egocentrism

şi control deficitar. al emoţionalităţii - tind să apară devreme în evoluţia bolii şi pot
ajuta la detectarea şi diagnosticarea timpurie (Balsis, Carpenter şi Storandt, 2005).
ouăle - pot să protejeze de BA, pe cănd alimentele bogate în grăsimi saturate şi
Urmează şi alte simptome: iritabilitate, anxietate, depresie, iar mai târziu idei delirante,
trans-nesaturate, cum ar fi carnea roşie, untul şi îngheţata, pot fi oocive (Morris,
delir şi hoinăreală. Memoria de lungă durată, judecata, capacitatea de concentrare,
2004). Pumătorii au un risc crescut de BA (Launer er al., 1999; Ott et al., 1998). Folo-
orientarea şi vorbirea se deteriorează, iar pacienţii au probleme cu activităţile de bază
r sirea medicamentelor antiinflamatorii nesteroidiene ca aspirina şi ibuprofenul poate să
ale vieţii cotidiene. Spre sfârşit, pacientul nu mai poate să înţeleagă sau să folosească
lJ limbajul, nu-şi recunoaşte rudele, nu poate să mănânce fără ajutor, nu-şi poate controla
sfincterele şi-şi pierde capacitatea de a merge, de a sta în şezut şi de a înghiţi alimente
reducă riscul de BA (Vlad, MiIler, Kowall şi Felson, 2008; Zandi et al., 2002).
Educatia si activitătile stimulatoare cognitiv au fost .asociate În mod consecvent cu
riscul mai !Il'ic de Al~i)ei!ller (Billings, Gn;<;n,.McGaugh.şi LaJ'c;rla,2007; Crowe, _
solide. Moartea survine de regulă În interval de opt pănă la zece ani de la apariţia
Andel, Pedersen, Johansson şi Ga12, 2003; Wilson şi Bennett, 2003; Wilson, Scherr,
simptomelor ("Alzheimer's Disease, Part TU, 1998; Cummings, 2004; Hoyert şi
Schneider, Tang şi Bennet, 2007). Efectul protector pare să se datoreze nu educaţiei
Rosenberg, 1999; Small et al., 1997).
propriu-zise, ci faptului că oamenii educaţi tind să fie activi în plan cognitiv (Wilson
şi Bennett, 2003): Cum ar putea activitatea cognitivă să protejeze de BA? O ipoteză
Cauze şi/actori de risc Acumularea unei proteine anonnale, numită peptidă beta-ami-
rezervă cognitivă Fond de este aceea că activitatea cognitivă continuă poate să ducă la formarea rezervei
loidă, pare să fie principalul vinovat în apariţia bolii Alzheimer (Bird, 2005; energie ipotetic, care ar putea cognitive şi, astfel, să amâne debutul demenţei (Crowe et al., 2003), Rezerva
Cummings, 2004; Gatz et al., 2006). Creierul persoanei cu BA conţine o cantitate permite creierului aflat in proces
cognitivă, la rei ca rezerva organelor, poate permite creierului aflat în proces de
excesivă de gheme neurofibrilare (mase răsucite de neuroni morţi) şi bucăţi ceroase, gheme neurofibrilare Mase de deteriorare să continue să
funcţioneze normal. deteriorare să functioneze îo conditii de stres, până la un punct, fără să prezinte semne
mari de placă amiioidă (ţesut nefuncţional fonnat de peptida beta-arniloidă în spaţiile răsucite de fibre proteice existente
in creierul persoanelor cu boala de afectare. O analiză a 26 de studii din întreaga lume a concluzionat că o creştere cu
dintre neuroni), Cum aceste plăci sunt insolubile, creierul ou le poate elimina. Ele pot
Aizhelmer. doar 5% a rezervei cognitive ar putea să preîntâmpine o treime din cazurile de
să devină dense, să se răspândească şi să distrugă' neuronii înconjurători (Facultatea de
placa Bucăţi ceroase
Alzheimer (de la Fuente-Femandez, 2006).
Medicină Harvard, 2oo3a). Descompunerea mielinei poate stimula acumularea amlloldă de

plăcilor (Bartzokis et al., 2007). ţesut insolubil, existent În creierul

persoanelor cu boala Alzhaimer. Diagnosticare şi predicţie Pănă nu demult, BA putea fi diagnosticată categoric numai
Boala Alzheimer, sau cel puţin vârsta debutului ei, are un grad ereditar ridicat
prin examinarea post-mortem a ţesutului cerebral, dar acum, oamenii de ştiinţă creează
(Gatz et al., 2006). S-a constatat că o variantă a genei APOE contribuie la suscepti-
instrumente care să permită diagnosticarea cu un grad ridicat de încredere la persoanele
bilitatea la BA cu debut târziu, forma cea mai răspândită, ce apare de regulă după 65
vii. Neuroimagistica este' deosebit de utilă în excluderea cauzelor alternative ale
de ani (Gatz, 2007). Despre o variantă a altei gene, numite SORL1, s,a constatat că
I demeoţei (Cummings, 2004) şi le permite cercetătorilor să vadă leziunile cerebrale ce
stimulează formarea de placă amiloidă (Meng, 2007; Rogaeva et al., 2006). Totuşi, se
indică BA la un pacient viu (Shoghi-Jadid et al., 2002). Scanarea neinvazivă PET
~ I
crede că genele identificate justifică doar cel mult jumătate din toate cazurile de BA.
(tomografie cu emisie de pozitroni) a fost folosită pentru a detecta plăcile şi ghemele
Modificările epigenetice care stabilesc dacă o anumită genă este activată sau nu pot
caracteristice bolii Alzheimer, iar rezultatele au fost la fel de bune ca acelea obţinute
juca şi ele un rol (Gatz, 2007)_
prin autopsie (Mosconi et al., 2008; Small et al., 2006). ..
Factorii ce tin de stilul de viaţă, cum ar fi alimentatia şi activitatea fizică, pot fi
Alti cercetători caută moda!ităti de a anticipa şi, poate, dea amâna debutul bolii
deosebit de importanţi pentru persoanele fără risc genetic (Gatz, 2007). Alimentele
Alzheimer, identificând deterio~a cognitivă uşoară care, dacă. ar rămâne netratată,
bogate în vitarnina E? în acizi graşi omega-3 şi in grăsimi nesaturate nehidrogenate -
ar putea duce la BA. Un studiu longitudinal a arătat că activitatea metabolică redusă
cum ar fi sosurile de salată pe bază de ulei, nucile, seminţele, peştele, maioneza şi

572 Partea a 8-a Vârsta a treia

Capitolul 17 Dezvoltarea fizică şi cognitivă ta vârsta a treia 571
·0 la'. nivelul hipocampului, la adulţi sănătoşi, permite predicţia corectă
pnivind cei care vor a vea Alzheimer sau o deteriorare corelată a
memoriei în următorii nouă ani (Mosconi et al., 2005). într-un demers
.ce- ar putea conduce la crearea unei analize categorice pentru BA
timi"lrie, cercetătorii au folosit o tehnologie nouă pentru a detecta
liganzii difuzabili derivaţi din beta-amiloidă (ADDL) în lichidul
.cefalo-rahidian (Georganopoulou et al., 2005). în plus, anumite
rezultate ale analizor sângelui şi 'ale electroencefalogramei (EEG)
pennit predicţia BA în stadiile incipiente (Gandhi, Green, Kounios,
Clilrk şi Polikar, 2006; Ray et al., 2007).
Modificările degenerative la nivelul structurii creierului pot anticipa
BA. într-un studiu, scanările cerebrale ale unor adulţi vârstnici
Aceste scanări PEr (Iollwgrafie cu emisie de pov.rroni)
consideraţi normali au decelat mai puţină materie cenuşie în ariile arată deteriorarea dramatică a creierului unui pacient
cerebrale de procesare mnezică la cei care au fost diagnosticaţi cu BA cu Altheimer (dreapta). in cOJI1{XUolie cu lin creier normal
patru ani mai târziu (C.O. Smith et al., 2007). într-un alt studiu de (stânga). Zonele mai deschise la culoare reprezintă
imagistică, micşorarea amigdalei şi a hipocampului a permis predicţii activitate cerebrală intensă; zonele mai iniuuecate.
activitate redusă, Scanareo din dreapta prezintă
cu privire la acei vârstnici sănătoşi care vor face BA în următorii şase Junc/ioflalită{ii şi a irigării cu Jânge in ambele emisfere
ani (den Heijer et al., 2006). cerebrale.
Testele cognitive, folosite singure, ar putea diferenţia pacienţii la
care se produc schimbări cognitive corelate cu îrnbătrâairea normală de cei aflaţi
în stadiile incipiente ale demenţei. în Studiul longitudinal Seattle privind inteligenţa
la adulţi (prezentat în capitolul 15), rezultatele testelor psibometrice au permis
predicţii privind dementa cu până la 14 ani înaintea diagnosticării (Schaie, 2005). în
Studiul Călugăriţelor, o echipă de cercetare a examinat autobiografiile scrise de
călugăriţe după ce împliniseră 20·de ani. Femeile ale căror biografii aveau un conţinut
bogat de idei aveau cea mai mică probabilitate de a suferi deteriorări cognitive sau
de a face boala Alzbeimer la o vărstă mai înaintată (Riley, Snowdon, Desrosiers şi
Markesbery, 2005).
în ciuda identificării mai multor gene asociate cu BA, testarea genetică are în
prezent un rol limitat în predicţie şi diagnoză. Chiar şi aşa, poate fi utilă în combinaţie
cu testele cognitive, scanările cerebrale şi dovezile clinice ale simptomelor.
Tratament Deşi nu s-a găsit până acum niciun leac, diagnosticarea timpurie şi
tratamentul pot să încetinească progresul bolii Alzheimer şi să ofere o îmbunătăţire a
calităţii vieţii, Un medicament aprobat de Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor
din SUA este memantina (cunoscută sub denumirea comercială Namenda). într-un
studiu clinic dublu-orb, controlat prin placebo, doze!e zilnice de memantină luate timp
de până la un an au redus deteriorarea pacienţilor cu BA în formă moderată şi severă,
fără efecte adverse semnificative (Reisberg et al., 2006).
Inhibitorii de colinesterază, cum ar fi donepezilul, cunoscut sub denumirea
comercială Aricept, au devenit tratamentul standard pentru încetinirea sau stabilizarea
avansării BA cu formă uşoară şi moderată (Cumrnings, 2004). Analiza mai multor
studii a arătat că Aricept şi alte două medicamente similare, Razadyne şi Exelon, pot
determina mici îmbunătăţiri ale funcţionării mentale şi ale capacităţii de a efectua
activităţi cotidiene. Aricept a fost eficace timp de până la un an după începerea
tratamentului (Birks, 2006; Birks şi Harvey, 2006; Loy şi Schneider, 2006). Totuşi, un
studiu clinic cu durata de cinci ani nu a găsit nicio diferenţă semnificativă, după primii
doi ani, între pacienţii care luau Aricept şi cei cărora li se administra un placebo
(Grupul de colaborare AD2000, 2004).
Imunoterapia este o abordare experimentală promiţătoare. într-un studiu, pacienţii
cu Alzheimer vaccinaţi cu beta-amiloidă au obţinut rezultate mai bune la testele de
memorie timp de pănă la un an după aceea, comparativ cu pacienţii cărora li s-a
injectat placebo (N.C. Fox et al., 2005; Gilman et al., 2005).
reducerea
. există mai; vanaţu individuale, ceeace sugereazăcrdecliiiiilfwic~oniîf-iiu
I de SSE şi de nivelul de educaţie. Scorurile la testele de inteligenţă din copilărie permit
,1
I predicţia cu un grad mare de încredere privind capacitatea cognitivă la 80 de ani; iar
I mai bună decât evaluările sănătăţii sau prezenţa ori gravitatea afecţiunilor medicale
I
Scala de inteligenţă Wechsler
pentru adul~ (WAIS) Test de
inteligenţă pentru adulţi, care dă
un scor pentru inteligenţa verbală
şi unul pentru inteligenţa practică,
precum şi un scor combinat.
În lipsa unui leac, gestionarea bolii este esenţială. în stadiile incipiente, antrenarea
memoriei .şi mijloacele ajutătoare pentru memorie pot îmbunătăţi funcţionarea
cognitivă (Camp et al., 1993; Carnp şi McKitrick, 1992; McKitrick, Camp şi Black,
1992). Terapiile comportamentale pot să încetinească deteriorarea, să amelioreze
comunicarea şi să diminueze comportamentele perturbatoare (Barinaga, 1998). Medi-
camentele pot să reducă agitaţia, să uşureze depresia şi să-i ajute pe pacienţi să
doarmă. Hrănirea adecvată şi aportul de lichide adecvat, împreună cu exerciţiile fizice,
1
fizioterapia şi controlul altor afecţiuni medicale sunt importante, iar cooperarea între
medic şi îngrijitor este esenţială (Cummings, 2004).
DEZVOLTAREA COGNITIVĂ
Aspecte ale dezvoltării cognitive
Bătrâneţea "adaugă în timp ce răpeşte", scria poetul William Carlos Williams într-una
din cele trei cărţi de versuri pe care le-a scris între primul său A VC, la 68 de am, şi
moartea sa, la 79 de ani. Acest comentariu pare să rezume constatările actuale cu
privire la funcţionarea cognitivă la vârsta a treia. Aşa cum sugerează 'abordarea
dezvoltării pe toată durata vieţii, introdusă de Baltes, vărsta aduce deopotrivă câştiguri
şi pierderi. Să analizăm mai întâi inteligenţa şi capacităţile generale de procesare, apoi
memoria, iar în final înţelepciunea, asociată popular cu vărsta înaintată.
Inteligenţa şi capacităţile de procesare
Inteligenţa se reduce la vârsta a treia? Răspunsul depinde de abilităţile măsurate şi de
modalitatea de măsurare. Unele abilităţi, cum ar fi viteza proceselor mentaJe şi
raţionarea abstractă, ar putea înregistra un declin la vărste înaintate, dar alte abilităţi
tind să se îmbunătăţească pe parcursul celei mai mari părţi a vărstei adulte. Şi cu toate
că modificările capacităţilor de procesare pot să reflecte deteriorarea neurologică,
este_O
inevitabil şi poate fi preîntâmpinat.
Impactul modificărilor cognitive este influenţat de abilităţile cognitive anterioare,
SSE şi nivelul de educaţie permit o predicţie privind starea cognitivă după 70 de ani
(Finch şi Zelinski, 2005).
Măsurarea Inteligenţei adulţilor vârstnic! Pentru a măsura inteligenţa adulţi-
lor vârstnici, cercetătorii folosesc adesea Scala de inteligenţă Wechsler pentru adulţi
(Wechsler Adult Intelligence Scale - W AlS). Scorurile la subtestele WAIS dau un
IQ verbal, un IQ practic şi un IQ total. Adulţii vârstnici tind să aibă rezultate mai puţin
bune decât cei mai tineri la W AlS, însă diferenţa ţine în principal de performanţa I
nonverbală, La cele cinci subteste ale scalei practice (cum ar fi identificarea părţii lipsă I
dintr-o imagine, copierea unui model şi rezolvarea unui labirint), scorurile scad cu \
vârsta; dar la cele şase teste ce alcătuiesc scala verbală - mai ales testele de vocabular,
1
de informaţii şi de înţelegere - scorurile scad doar foarte puţin şi foartefracţionar în
timp (Figura J7...{j).Acesta se numeşte tiparul clasic al tmbăsrânirii (Botwinick, 1984).
Cum se poate explica acest tipar? Pe de o parte, itemii verbali la care rezultatele se
menţin constante se bazează pe cunoştinţe; ei nu-i cer persoanei testate să deducă sau
să facă nimic nou. Sarcinile practice presupun procesarea de informaţii noi; ele cer
viteză perceptivă şi abilităţi motorii, care pot reflecta încetinirea musculară şi
neurologică. Variaţia la nivelul păstrării unor tipuri diferite de abilităţi cognitive la
bătrâneţe a generat mai multe direcţii de teorie şi cercetare.

Capitolul 17 Dezvoltarea fizicăşi cognitivă la vârsta a treia 573 574 Partea a 8-a Vârsta a treia
I

Figura 17-6 Aşadar, deteriorarea cognitivă poate avea de multe ori legătură cu folosirea
Tlparul clasic al lmbătrănstl pe insuficientă. Aşa cum sportivă vârstnici pot face apel la. rezervele fizice, oamenii
baza versiunii revlzuite a Scalei de vârstnici care beneficiază de instruire, practică şi sprijin social pir a fi capabili să facă
50
inteligentă Wechsler pentru adulţi apel la rezerve rnentale. Adulţii ar putea să-şi păstreze sau să-şi mărească această
(WAIS-R). Scorurile la subtestele
capacitate de rezervă şi să evite declinul cognitiv adoptând un program de exerciţiu

I
""2
45 practice scad mult mai rapid odată
cu vârsta decât scorurile la sub-
testele verbale.(Sursă: BoIW;nJck.
mental pe toată viaţa (Dixon şi Baltes, 1986).

40 19841· Rezolvarea problemelor cotidiene Desigur, scopul inteligenţei nu constă în

~ efectuarea de teste, ci în confruntarea cu provocările vieţii de zi cu zi. în multe studii,
ti
rh 35
calitatea deciziilor practice (cum ar fi ce maşină să cumpărăm, ce tratament pentru
;;- cancer să adoptăm, câţi bani să depunem pentru pensia privată sau cum să comparăm
~ poliţele de asigurare) a avu! o relaţie în cel mai bun caz modestă cu performanţa la
30
sarcini ca acelea din testele de inteligenţă (Blanchard-Fields, 2007; M.M.S. Johnson,
Schmin şi Everard, 1994; Meyer, Russo şi Talbot, 1995) şi deseori nu a avut nicio
legătură cu vârsta (M.M.S. Johnson, 1990; Meyer et al., 1995; Walsh şi Hershey,
20-24 25-34 35--44 45-54 5!Ml4 65-<>9 70-74 1993). în mod similar, numeroase cercetări asupra rezolvării de probleme cotidiene
Vârsta
(cum ar fi ce măsuri trebuie luate în privinţa unei inundaţii la subsol) nu au decelat un
declin atât de timpuriu cum este relevat deseori de indicatorii inteligenţei fluide, iar
unele cercetări au decelat îmbunătăţiri pronunţate (Berg şi Klaczynski, 1996;
Studiul longitudinal Seattle: foloseşte sau pierzi în Studiul longitudinal Perlmutter, Kaplan şi Nyquist, 1990; Stemberg, Grigorenko şi Oh, 2001). O analiză a
Seattle privind inteligenţa la adulţi, cercetătorii au măsurat şase abilităţi mentale literaturii existente a dus la concluzia că eficacitatea rezolvării de probleme cotidiene
principale: semnificaţia cuvintelor, fluenţa verbală, numerele (capacitatea de cal:ul), rămâne stabilă de la începutul vărstei adulte şi până la o vărstă înaintată, apoi se
orientarea spaţială, raţionamentul inductiv şi viteza perceptivă. în concordanţă cu reduce. Totuşi, cum majoritatea studiilor asupra rezolvării problemelor cotidiene au
rezultatele altor studii, viteza perceptivă tinde să scadă prima şi cel mai rapid. însă
fost transversale, nu putem fi siguri că rezultatele arată într-adevăr schimbări în
declinul cognitiv în alte privinţe a fost lent şi nu la toată populaţia. Se pare că, dacă funcţie de vârstă (Thomton şi Dumke, 2005). .
oamenii trăiesc suficient de mult, funcţionarea majorităţii funcţiilor se va reduce la un
Diferentele de vârstă sunt reduse în studiile care se axează pe probleme inter-
moment dat; dar la putini slăbesc toate abi lităţile sau cele m'ai multe, şi la unii se personale ..:....cum ar fi ce e de făcut cu tânăra mamă care insistă să-i arate soacrei ei,
înregistrează ameliorări în anumite sectoare. Majoritatea adulţilor vârstnici relativ
mai în vârstă şi cu mai multă experienţă, cum să ţină bebeluşul - şi nu pe probleme
sănătoşi prezintă doar pierderi mici până spre sfârşitul deceniului al şaptelea sau al
instrumentale - de exemplu, cum se procedează pentru a înapoia la magazin un
optulea de viaţă. Abia în deceniul al nouălea scad sub. ~i~~lul mediu de perfo':"'~0
produs defect (Thornton şi Dumke, 2005). Adulţii vârstnici sunt mai eficace şi mai
al adultilor mai tineri, şi chiar şi atunci, reducerea abilităţilor verbale Şl a raţionam
este m~estă (Schaie, 2005). .. . . .' flexibili în rezolvarea problemelor cănd problema are relevanţă emoţională pentru ei
sau când necesită o echilibrare a strategiilor. Adulţii vârstnici au un repertoriu mai
Cea mai izbitoare caracteristică a rezultatelor studiului Seattle este imensa variaţie
bogat şi mai variat de strategii de aplicat în diferite situaţii, comparativ cu adulţii mai
între indivizi. Unii participanţi prezentau un declin după 40 de ani, dar câţiva şi-au
păstrat funcţionarea deplină până la o vârstă foarte înaintată. Chiar şi spre 90 de ani, tineri (Berg şi Klaczynski, 1996; Blanchard-Fields, 2007; Blanchard-Fields, Chen şi
practic toţi participanţii şi-au păstrat competenţa la nivelul uneia sau mai multor Norris, 1997; Blanchard-Fields, Mienaltowski şi Seay, 2007).
abilităti testate (Schaie, 2005). Cei cu probabilitate. cea mai mare de a prezenta într-un studiu, adulţii vărstnici au rezolvat probleme interpersonale cum ar fi o
deteri~rare erau bărbaţi cu nivel de educaţie scăzut, nemulţumiţi de succesul lor în ceartă în familie în mod mai eficace decât adultii mai tineri. Când s-au confruntat cu
viată şi care manifestau o reducere semnificativă a flexibilităţii personalităţii. Parti- o astfel de problemă, vârstnicii au tins să-şi "păstreze cumpătul" evitând chestiunea
cipanţii implicaţi în activităţi cognitive complexe au tins să-şi păstreze mai mult timp ori de câte ori a fost posibil şi Iăsându-i pe alţii s-o rezolve. Pe de altă parte, când s-au
abilitătile (Schaie, 2005). Implicarea în activităţi care constituie o provocare la adresa confruntat cu o problemă instrumentală, de exemplu, cum să se apere de un val de
capacităţilor cognitive promovează păstrarea sau dezvoltarea acelor capacităţi (Schaie, jafuri din cartier, adulţii vărstnici au avut o probabilitate mai mare decât cei tineri de
1983) şi, aşa cum aminteam anterior, pare să protejeze de demenţă. a face planuri proactive (Blanchard-Fields et al., 2007).
Adultii vărstnici îşi pot îmbunătăţi performanţa cognitivă. Prin instruire legată de
studiul Seattle, vârsrnicii care prezentau deja un declin al inteligentei au obţinut Modificări ale capacităţilor de procesare Cum ·se explică traiectoriile
progrese semnificative în privinţa a două abilităţi fluide: orientarea spaţială şi, mai variate ale abilităţilor cognitive la vărsta a treia? În cazul multor adulţi vârstnici,
ales, rationamentul inductiv. De fapt, circa 4 din 10 participanţi au revenit la nivelul încetinirea generală a funcţionării sistemului nervos central are o contribuţie majoră
de pricepere pe care-I prezentau cu 14 ani în urmă. Progresele măsurate în laborator în reducerea eficacităţii procesării informaţiilor şi în modificările survenite la nivelul
s-au corelat semnificativ cu indici obiectivi ai funcţionării cotidiene (Schaie, 1994, abilităţilor cognitive. Viteza procesării, una din primele capacităţi care se diminuează,
2005; Willis, Jay, Diehl şi Marsiske, 1992). are legătură cu starea sănătăţii, cu echilibrul şi mersul şi cu efectuarea activităţilor
Rezultatele studiilor loogitudinale sugerează că instruirea le-ar putea permite cotidiene, cum ar fi căutarea numerelor de telefon şi numărarea restului la cumpărături
adultilor vârstnici nu doar să-şi recapete competenţa pierdută, ci şi să-şi depăşească (Ball, Edwards şi Ross, 2007).
reali~e anterioare (Scbaie şi Willis, 1996). în studiul Seattle, participanţii care au O capacitate care tinde să încetineascâ cu vârsta este uşurinţa comutării atenţiei de la
beneficiat de instruire şi-au păstrat un avantaj faţă de grupul de control, care nu a o sarcină sau functie la alta (Salthouse, Fristoe, McGuthry şi Hambrick, 1998). Această
beneficiat de instruire, chiar şi după şapte ani (Schaie, 1994, 1996., 1996b; Willis, constatare poate să explice de ce mulţi adnlţi vârstnici au dificultăţi cu şofatul, care nece-
1990; Willis şi Nesselroade, 1990). sită comutarea rapidă şi repetată a atenţiei (llialystok et al., 2004). Adulţii vârstnici tind

Capitolul 17 Dezvoltarea fizică şi cognitivă la vârsta a treia 575 576 Partea a 8-a Vârsta a treia
 să obţină rezultate mai bune la sarcini care depind de obişnuinţe şi cunoştinţe adânc Un factor-cheie este complexitatea sarcinii (Kausler, 1990; Wingfield şi Sti ne,
întipărite (Bialystok, Craik, K1ein şi Viswanathan, 2004; Craik şi Salthouse, 2000). 1989). Sarcinile care necesită doar repetiţie prezintă un declin foarte redus, Sarcinile
Instruirea poate mări viteza de procesare a adulţilor vârstnici - capacitatea lor care necesită reorganizare sau dezvoltare prezintă o deteriorare mai mare (Craik şi
de a procesa informaţii mai multe şi mai complexe, în intervale de timp tot mai Jennings, 1992). Dacă vi se cere să rearanjaţi verbal o serie de obiecte ("Plasture, elefant,
scurte. De regulă, instruirea presupune exersare, feedback şi învăţarea de strategii ziar") În ordinea crescătoare a mărimii ("Plasture, ziar, elefant"), trebuie să vă actualizati
specifice sarcinilor. in. studiile asupra mai multor programe de instruire, participanţii mental cunoştinţele anterioare despre plasturi, ziare şi elefanţi (Cherry şi Park, 1993).
care au pornit cu cele mai slabe performanţe au obţinut cele mai mari câştiguri. O Pentru păstrarea în minte a acestor informaţii suplimentare este necesar mai mult efort
metodă ce urmărea îmbunătăţirea capacităţii de a şofa a avut cel mai mare succes. mental, care consumă mai mult din capacitatea limitată a memoriei de lucru.
poate pentru că avea un obiectiv concret, practic. Aceste cercetări subliniază
plasticitatea creierului chiar şi în ceea ce priveşte o abilitate fluidă de bază - viteza Memoria de lungă durată Cercetătorii din domeniul procesării informaţiei
procesării (BaII et al., 2007). împart memoria de lungă durată în trei sisteme principale: memoria episodică, memo-
ria semantică şi memoria procedurală.
Capacităţile cognitive şi mortalitatea Inteligenţa psihometrică poate fi un Mai ţineţi minte ce aţi mâncat azi-dimineaţă la micul dejun'? Aţi încuiat maşina
predictor important al lungimii vieţii adulţilor şi al condiţiilor acesteia. Aceasta a fost memorie episodlcă Memoria de când aţi parcat-o? Informaţiile de acest fel sunt stocate în memoria episodică, acel
concluzia la care a ajuns un studiu pe 2 230 de adulţi scoţieni, care au făcut un test de lungă durata a experienţelor sau sistem al memoriei de lungă durată care are cea mai mare probabilitate de a se dete-
evenimentelor concrete, corelata
IQ la vârsta de Il ani. in. medie, participantul care a avut în copilărie un JQ cu 15 riora cu vârsta. Mai ales capacitatea de reacrualizare a informaţiilor proaspăt întâlnite
cu momentul şi locul.
puncte mai mic decât alt participant avea o probabilitate de numai 79% de a trăi până pare să se reducă (Poon, 1985; A.D. Smith şi Earles, 1996).
la 76 de ani (Gottfredson şi Deary, 2004). Aceeaşi diferenţă de fQ a fost asociată cu o întrucât memoria episodică este legată de evenimente specifice, un element din
creştere de 27% a deceselor în urma cancerului la bărbaţi şi o creştere de 40% la femei acest .jurnal" mental este reactualizat prin reconstruirea în minte a experienţei iniţiale.
(Deary, Whalley şi Starr, 2003). Adulţii sunt mai puţin capabili decât oamenii mai tineri de a face acest lucru, poate
Totuşi, într-un alt studiu, timpul de reacţie la 56 de ani a fost un predictor mai pentru că se concentrează mai puţin asupra contextului (în ce loc s-a întâmplat un
puternic al mortalităţii până la 70 de ani, comparativ cu JQ-ul, ceea ce sugerează că lucru, cine se afla acolo) şi, ca atare. au mai puţine conexiuni care să le stimuleze
eficacitatea procesării informaţiilor poate explica legătura dintre inteligenţă şi vârsta memoria (Kausler, 1990; Lovelace, 1990). De asemenea, vârstnicii au avut numeroase
morţii (Deary şi Der, 2005). Altă explicaţie posibilă este aceea că oamenii inteligenţi experienţe similare care tind să se împletească Atunci când percep un eveniment ca
asimilează informaţii şi aptitudini de rezolvare a problemelor care-i ajută să fiind distinctiv, vârstnicii şi-l pot aminti la fel de bine ca oamenii mai tineri (Camp,
preîntâmpine bolile cronice şi rănirea accidentală, iar atunci când se accidentează memorie semantică Memoria 1989; Cavanaugh, Kramer, Sinnott, Carnp şi Markley, 1985; Kausler, 1990).
sau se îmbolnăvesc, cooperează la tratament (Deary şi Der, 2005; Gottfredson şi de lungă durată a cunoştinţelor Memoria 'semantică este ca o enciclopedie mentală; ea conţine cunoştinţele
Deary, 2004). . faptice generale, a obiceiurilor stocate despre fapte istorice, poziţionări geografice, obiceiuri sociale, sensul cuvin-
sociale şi a limbajului.
telor şi altele asemenea. Memoria semantică nu depinde de amintirea momentului şi
proceduraiă - a locului învăţării unui lucru, astfel că înregistrează prea puţin declin odată cu vârsta
Memoria: ce modificări suferă? memorie Memoria
de lungă durată a aptitudinilor (Camp, 1989; Horn, 1982b; Lachrnan şi Lachman, 1980). De fapt, vocabularul şi
Memoria mai slabă este considerată deseori. un semn al îmbătrânirii. Bărbatul care motorii, a obişnuinţelor şi a cunoaşterea regulilor limhii pot chiar să sporească (Camp, 1989; Horn, 1982b).
modurilor de a face diferite lucruri,
avea programul în minte mereu trebuie acum să-I scrie în agendă; femeia care ia mai într-un studiu secvenţial la scară largă, reprezentativ, pe 829 de adulţi cu vârsta între
care pot fi reactualizate fără efort
multe medicamente măsoară acum dozele pentru fiecare zi şi le pune într-un loc unde conştient; numită uneori memorie 35 şi 80 de ani, memoria semantică a prezentat o deteriorare substanţial mai mică
le va vedea sigur, Slăbirea memoriei este principalul motiv de îngrijorare declarat de implicită. decât memoria episodică după vârsta de 60 de ani (Ronnlund, Nyberg, Băckman şi
americanii vârstnici (Consiliul naţional pentru îmbătrânire, 20(2). Se estimează că 1 Nilsson, 2005)_
rJin 5 adulţi peste 70de ani are un grad de deteriorare a memoriei sub nivelul demenţei Amintirea mersului pe bicicletă sau a dactilografierii la maşina de scris
(Plassman et al., 2(08)- Şi totuşi, la fel ca în cazul altor capacităţi cognitive, funcţio- este un exemplu de memorie procedurală (Squire, 1992, 1994). Aici se
narea memoriei la vârstnici se diminuează lent şi variază foarte mult. includ aptitudinile motorii, obişnuintele şi procesele care, odată învăţate,
Pentru a înţelege deteriorarea memoriei corelată cu vârsta, trebuie să revedem dife- pot fi activate rară efort conştient. Memoria procedurală rămâne relativ
ritele sisteme ale memoriei prezentate în capitolele 7 şi 9, care permit creierului să neafectată de vârstă, deşi adulţii vârstnici ar putea fi nevoiţi să compenseze
proceseze informaţiile pentru a fi folosite ulterior (Budson şi Price, 2005). în mod tradi- o anumită încetinire a reacţiilor, corelată cu vârsta (Kausler, 1990;
ţional, aceste sisteme sunt clasificate ca fiind "de scurtă durată" şi "de lungă durată". Salthouse, 1985).

Memoria de scurtă durată· Cercetătorii evaluează memoria de scurtă durată VorbIrea şi memoria: efectele îmbătrânirii Vi s-a întâmplat vreo-
cerând persoanei să redea un şir de numere, fieîn ordinea în care au fost prezentare, dată să nu puteţi găsi un cuvânt pe care-I ştiaţi cât se poate de bine?
fie în ordine inversă Capacitatea de redare în ordinea prezentării se păstrează bine pe Această experienţă apare la oamenii de toate vârstele, dar devine tot mai
măsurainaintării în vârstă (Craik şi Jennings, 1992; Poon,.l985; Wingfield şi Stine, răspândită la vârsta a treia (Burke şi Shafto, 2004). La un test care solicită
1989), dar capacitatea de redare în ordine inversă, nu (Craik şi Jennings, 1992; definitiile cuvintelor, adultii vârstnici obtin adesea rezultate mai bune
Lovelace, 1990). De ce? O explicaţie larg acceptată este aceea că redarea imediată în decât 'cei mai tineri. dar au mai multe pr~bleme cu găsirea unui cuvânt
memorie senzorială Stocarea
ordinea prezentării necesită doar memorie senzorială, care-şi păstrează eficacitatea inilială, scurtă şi temporară a
când li se dă sensul acestuia (A.D_ Smith şi Earles, 1996)_ Experienţele de
pe tot: parcursul vieţii, pe când redarea în ordine inversă necesită manipularea Informatnrorsenzoriale. acest fel ar putea avea legătură cu problemele de la nivelul memoriei de
Mersul pe bicicletă necesită memorie procedurată.
informaţiilor în memoria de lucru, al cărei volum se reduce treptat după vârsta de lucru (Heller şi Dobbs, 1993; Light, 1990; Schonfield, 1974; Schonfield şi
memorie de lucru Stocarea de Odată ÎIIYărate, apliwdillife procedurale pot fi activate
aproximativ 45 de ani (Swanson, 1999), ceea ce îngreunează efectuarea a două sau fără efort conştient, chiar după o perioade; lungă de
Robertson, 1960, citat în Horn, 1982b). Adulţii vârstnici fac, de asemenea,
scurtă durată a informaţiilor care
mai multe sarcini simultan (E.E. Smith et al., 200 1). sunt procesate În mod activ. nefotosire. mai multe greşeli în denumirea cu voce tare a imaginilor de obiecte, fac

capitolul 17 Dezvoltarea fizică şi cogn~ivă la vârsta a treia 577 578 Partea a 8-a Vârsta a treia
 I
mai multe trimiteri ambigue şi au mai multe lapsusuri în vorbirea cotidiană şi umplu
mai adesea pauzele cu "ăă". De asemenea, adulţii vârstnici manifestă o tendinţă tot
mai pronunţată de a scrie greşit cuvintele care nu se scriu aşa cum se aud (Burke şi
Shafto, 2004). Aceste probleme reflectă un eşec al reactualizării verbale, nu al cunoş-
tinţe/or de vocabular - care, aşa cum am văzut, rămân de obicei solide.
Ce alte .aspecte ale vorbirii se deteriorează cu timpul? Într-un studiu longitudinal,
cercetătorii au dat unui număr de 30 de adulti sănătoşi cu vârsta Între 65 şi 75 de imi
sarcini ca "Descrieţi persoana care v-a influenţat cel mai mult viaţa" sau ,,Descrieţi un
lucru neaşteptat care vi s-a întâmplat" _ Răspunsurile orale ale participanţilor au pre-
zentat între 65 şi 80 de ani un declin al complexităţii gramaticale şi al profunzimii
conţinutului - cel mai rapid în jurul vârstei de 75 de ani (Kemper, Thompson şi
Marquis, 2001).
De ce se deteriorează unele sisteme ale memoriei? Cum se explică
pierderile de memorie ale adulţilor.vârstnici? Cercetătorii au oferit mai multe ipoteze.
O abordare se concentrează asupra structurilor biologice care permit funcţionarea
memoriei. Altă abordare urmăreşte problemele cu cele trei etape necesare pentru
procesarea in memorie a informaţiilor: encodare, stocare şi reactualizare.
Modificările neurologice Reducerea vitezei de procesare dcscrise anterior în acest
capitol pare a avea o contribuţie fundamentaLă În pierderile de memorie corelate cu
vârsta (Luszcz şi Bryan, 1999; Hartley, Speer, Jonides, Reuter-Lorenz şi Smith, 2001).
în mai multe studii, controlarea vitezei perceptive a eliminat aproape complet scăderea
corelată cu vârsta a performanţelor memoriei (A_D_Smith şi Earles, 1996)_
Aşa cum arătam În capitolul 5, diferitele sisteme ale memoriei depind de structuri
cerebrale diferite. Asadar, o tulburare ce vatămă o anumită structură cerebrală poate
afecta tipul de me~orie asociat cu ea. Spre exemplu, boala Alzheimcr perturbă
t memoria de lucru (localizată în cortexul prefrontal, În partea anterioară a lobilor
, 1 frontali), precum şi memoria semantică şi pe cea episodică (localizată în lobii frontali
IJ şi cei temporalijţ-boala Parkinson afectează memoria procedurală, localizată la nivelul
cerebelului, al ganglionilor cerebrali şi al altor zone (B udson şi Price, 2005)_
Principalele structuri implicate în procesarea şi stocarea rnnezică normală sunt lobii
frontali şi hipocampul. Lobii froruoli au un rol În encodarea şi reactualizarea amintirilor
episodice, Disfuncţia lobilor frontali poate determina amintiri false - "aducerea
aminte" a unor întâmplări care nu au avut loc niciodată (Budson şi Price, 2005).
Deteriorarea incipientă a cortexului prcfrontal poate fi implicată În probleme frecvent
Întâlnite, ca incapacitatea concentrării sau a focaJizârii atenţiei şi greutăţile la efectuarea
unei sarcini cu mai multe etape (Budson şi Price, 2005). Hipocampul, o structură mică,
cu loc~e centrală În interiorullobilor temporali, pare esenţial pentru capacitatea de
a stoca noi informatii în memoriaepisodică (Budson şi Price, 2005; Squire, 1992).
Leziunile hipocampului sau ale altor structuri cerebrale implicate în memoria episodică
pot duce la pierderea amintirilor recente (Budson şi Price, 2005)_
Creierul compensează adesea deteriorările corelate cu înaintarea în vârstă de la
nivelul ariilor specializate făcând apel la alte arii, Într-un studiu, când li s-a cerut să-şi
amintească seturi de litere afişate pe ecranul computerului, studenţii au folosit doar
emisfera stângă; când li s-a Cerut să-şi amintească localizarea unor puncte de pe ecran,
au folosit doar emisfera dreaptă. Adulţii vârstnici, care au obţinut rezultate la fel de
bune ca studenţii, au folosit deopotrivă lobul frontal drept şi pe cel stâng pentru
ambele sarcini (Reuter-Lorenz, Stanczak şi MiUer, 1999; Reuter-Lorenz et al., 2000)_
într-un alt studiu, adulţii educaţi mai tineri s-au bazat mai mult pe porţiunile mediane
ale lobilor temporali în efectuarea sarcinilor de memorie, în timp ce adulţii educaţi
vârstnici s-au bazat mai mult pe lobii frontali pentru aceleaşi sarcini (Springer,
Mclntosh, Winocur şi Grady, 2005)_ Capacitatea creierului de a muta funcţiile poate
,f să explice de ce, adesea, simptomele bolii Alzheimer apar abia atunci când boala este
avansată, iar regiunile cerebrale anterior neafectatc, care au preluat sarcinile regiunilor
Capitolul 1 7 Dezvottarea fizică şi cogni1ivă la vârsta a
i
'\: deteriorate, îşi pierd propria capacitate de lucru ("Alzheimer's Disease, Part 1", 1998;
Finch şi Zelinski, 2005).
Probleme de encodare, stocare şi reactualizare Adulţii vârstnici tind să aibă mai
puţină eficacitate şi precizie decât adulţii in ceea ce priveşte encodarea informaţiilor
noi astfel încât să şi le poată aminti mai uşor - de exemplu, aranjând alfabetic
materialuL sau creând asociaţii mentale (Craik şi Byrd, 1991). Şi totuşi, în experimentele
de laborator, adulţii vârstnici au o probabilitate mai mică de z folosi astfel de strategii,
în afara caznlui în care sunt antrenaţi - sau cel puţin îndemnaţi - să o facă (Craik şi
Jennings, 1992; Salthouse, 1991). Şi chiar şi atunci când folosesc aceeaşi strategie ca
adulţii mai tineri, cei vârstnici ar putea s-o utilizeze mai puţin eficace (Dunlosky şi
Hertzog, 1998)_
O altă ipoteză este aceea că materialul stocat se poate deteriora până într-atât încât
reactualizarea devine dificilă sau imposibilă. Unele cercetări sugerează că, pe măsura
înaintării În vârstă, se poate produce O uşoară creştere a "eşecurilor de stocare" (Camp
şi McKitrick, 1989; Giambra şi Arenberg, 1993). Totuşi, este probabil să rămână urme
ale amintirilor deteriorate şi ar putea fi posibilă reconstituirea lor sau cel puţin
reînvăţarea rapidă a materialului (Camp şi McKitrick, 1989; Chafetz, 1992)_
Adulţii vârstnici au mai multe probleme decât cei mai tineri cu reproducerea, dar
se descurcă aproximativ la fel de bine cu recunoaşterea, care solicită mai puţin
sistemul reactualizării (Hultsch, 1971; Lovelace, 1990)_ Totuşi, chiar şi în sarcinile de
recunoaştere, vârstnicii au nevoie de mai mu.lt timp decât oamenii mai tineri ca să
caute în memorie (Lovelace, 1990)_
AI trebui să nu uităm că majoritatea cercet1irilor asupra encodării, stocării şi reactuali-
zării s-au efectuat în laborator. Aceste procese ar putea să funcţioneze in mod diferit în
lumea reală, Într-un studiu naturalist, când s-a cerut unui număr de 333 de adulţi să ţină
un jurnal zilnic, probabilitatea ca aceştia să anunţe eşecuri ale memoriei a fost mai mare
în zilele când au nesimtit stres, mai ales cauzat de alti oameni (Neupert, Almeida,
Mroczek şi Spiro, 2CJ06)_ Pe de altă parte, studiile bazate pe teoria selectivităţii
socio-emoţionale formulată de Laura Carstensen (prezentată în capitolul 16) au arătat că
adultii vârstnici Sunt motivaţi să păstreze amintirilecare au semnificaţie emoţională
pozitivă pentru ei (Carstensen şi Mikels, 2005). Aşadar, factorii emoţionali trebuie luaţi
în considerare în cadrul studierii schimbărilor suferite de memorie la bătrâneţe.
Înţelepciunea
Odată cu încărunţirea planetei, înţelepciunea - de mult timp subiect al speculaţiilor
filosofice - a devenit un obiect important al cercetării psihologice (Shedlock şi
Cornelius, 2(03)- Teoreticienii personalităţii, ca Jung şi Erikson, privesc înţelepciunea
ca pe punctul culminant al unei vieţi întregi de dezvoltare personală şi a Eului.
(Concepţiile lui Erikson despre înţelepciune sunt discutate În capitolul 18)_
Înţelepciunea a fost studiată şi ca abilitate cognitivă. în acest context, a fost definită
drept "amploarea şi profunzimea excepţională a cunoştinţelor despre condiţiile vieţii şi
despre problemele umane ŞI ale judecăţii reflexive cu privire la aplicarea acestor
cunoştinţe". Ea poate să presupună intuiţie şi conştiinţa naturii nesigure, paradoxale a
realităţii şi poate duce la transcendere, detaşarea de preocupările privitoare la sine
(Kramer, 2003, p_ l32)_ Unii teoreticieni definesc înţelepciunea drept prelungire a gân-
dirii postfonnale, o sinteză a raţiunii şi a emoţiei (Labouvie- Vief, 1990a, 1990b)_
Cele mai extinse cercetări asupra înţelepciunii ca abilitate cognitivă au fost efectuate
de Paul Baltes şi colegii săi (Baltes, 1993; Baltes şi Staudinger, 2000; Pasupathi,
Staudinger şi Baltes, 2(01). Într-o serie de studii, Baltes şi asociaţii lui de la Institutul
Max Planck din Berlin au cerut adulţilor de diferite vârste şi cu diferite ocupaţii să se
gândească cu voce tare la nişte dileme ipotetice. Răspunsurile au fost cotate în funcţie
de bogăţia cunoştinţelor faptice şi procedurale despre condiţia umană şi despre
Ireia 579 580 Partea a 8-a Vârsta a treia
 Rezumat şi termeni-cheie
Bătrâneţea În prezent ciclu de viaţă (552)
senectute (555)
Reperul
populaţiei
1: Ce modificări
vârstnÎce actuale?
• Eforturile de combatere
se inregistreazA

a prejudecăţilor
in rândul

bazate pe vârstă
teoriile programării genetica (555)
teoriile ratei variabile (556)
1
înregistrează progrese, mulţumită vizibilităţii unui număr metabolism (556)
tot mai mare de adulţi vârstnlci activi şi sănătoşi. radicali liberi (557)
• Proporţia vârstnicllor În rândul populaţiei Statelor Unite şi autoimunitate (557)
a lumii este mal mare ca oncănd şi este de aşteptat să curba supravieţuirii (556)
crească in continuare. Oamenii peste 80 de ani constituie
grupa de vârstă cu cea mai rapidă creştere numerică.
limita Hayflick (558)
• Deşi efectele Îmbătrânirii primare sunt deseori mai presus
de controlul oamenilor, efectele îmbătrânirii secundare Schimbări fizice
pot fi evitate adesea.
Reperul 3: Ce schimbări fizice survin la bătrâneţe şi cum
• Specialiştii în studierea îmbătrânirii ii numesc uneori pe variază ele de la individ la individ?
oamenii înt're 65 şi 74 de ani vârstnicii tineri, pe cei peste
• Modificările la nivelu! sistemelor şi organelor corpului
75 de ani, vârstnicii vârstnici, iar pe cei peste 85 de ani,
variază foarte mult. Majoritatea sistemelor organice
vârstnlcii cei mai vârstnici. Totuşi, aceşti termeni pot fi
În 2008. vârsta medie a membrilor Curtii Supreme a SUA era 68 de ani. Inlelepciunen sporeste Intr-adevăr continua. să funcţioneze destul de bine, dar inima devine
mai utili cănd sunt folosiţi raportat la vârsta funcţională.
cu ~rsta? Nu neapărat,spun cercetările, mai susceptibilă la Îmbolnăvire. Capacitatea de rezervă
discriminare bazată pe vârstă (550) scade.
Îmbătrânire primară (552) • Deşi creierul suferă schimbări cu vârsta, ele sunt, de
trnbătrănire secundară (552) obicei, modeste. Între ele se numără reducerea volumului
abordarea problemelor vieţii. Alte criterii au fost conştientizarea faptului că vârstă funcţională (552) şi a greutăţii şi o Încetinire a reacţiilor. Totuşi, la nivelul
circumstanţele contextului pot să influenţeze problemele, că problemele tind să se creierului se pot dezvolta neuroni noi şi legături noi la o
gerontologie (552) vârstă Înaintată.
preteze la interpretări şi soluţii multiple şi că alegerea soluţiei depinde de valorile, obiec- geriatrie (552)
tivele şi priorităţile individuale (Baltes şi Staudinger, 2000; Pasupathi et al., 200 1). • Problemele de vedere şi de auz pot afecta viaţa de zi cu
zi, dar pot fi adesea corectate. Degenerarea macnlară
Intr-unul din aceste studii, 60 de specialişti germani din diferite domenii, cu vârsta
DEZVOLTAREA FIZiCĂ corelată cu vârsta şi glaucomul pot determina deteriorări
între-25 şi" 81 de ani, au primit patru dilemepnvindchesâuni cum arfi punerea in ireversibile. Pie"'der~a parţială a gustului şi a mirosului
balanţă a carierei şi a nevoilor familiei şi luarea deciziei de a accepta sau nu Longevitatea şi Îmbătrânirea poate duce la o alimentaţie proastă. Antrenamentul poate
!':'nsionar:a timpurie. Din cele 240 de soluţii, numai 5% au fost cotate drept înţelepte, Îmbunătăţi forţa musculară, echilibrul şi timpul de reacţie.
ŞI aceste raspunsuri au fost distribuite aproape uniform între adultii tineri, cei de vârstă RepeR" 2: Ce modificări au survenit la nivelul speranţei Adutţil vârstnici tind să fie vulnerabili la accidente şi
mijlocie şi cei vârstnici. Participanţii au vădit mai multă înţelepciune în privinta de viaţil, care sunt cauzele imMtrânirii şi ce posibilităţi de câderi.
deciziilor aplicabile stadiului de viaţă în care se aflau ei. Spre exemplu, grupul cel mai prelungire a duratei vietii existli? • Vârstnicii tind să doarmă mai puţin şi să viseze mai puţin
vârstnic a dat cele mai bune răspunsuri la problema unei văduve de 60 de ani care la • Speranţa de viaţă a crescut spectaculos. Cu cât oamenii ca inainte, dar insomnia cronică poate fi un indiciu de
scurt timp după ce şi-a pornit propria afacere, află că fiul ei a râruas singur cu doi copii trăiesc mai mult, cu atât este probabil să râmână În viaţă depresie.
mai mult. • Mulli adulti vârstnici rămân activi sexual, deşi intensitatea
mici şi vrea ca ea s-o ajute să-i Îngrijească (1. Smith şi Baltes, 1990).
Aşadar, se pare că Înţelepciunea nu este neapărat O proprietate a bătrânetii - şi • În general. speranţa de viaţă este mai mare în ţările experienţelor sexuale este În general mai mică decât la

~ci ~aaltei v~ste anume -, ci pare să fie un fenomen relativ rar şi complex, care pre- dezvoltate decât În cele În curs de dezvoltare, În rândul adulţii mai tineri.
americanilor albi decât În rândul afro-americanllor şi În capacitate de rezervă (560)
zinta o stabilitate relativă sau o uşoară creştere la anumiţi indivizi (Staudinger şi
rândul femeilor, comparativ cu bărbaţii.
Baltes, 1996; Staudinger, Smith şi Baltes, 1992). Există o diversitate de factori, inclu- cataractă (562)
• Creşterea recentă a speranţei de viaţă. provine in mare
siv !':'rsonalilatea şi experienţa de viaţă - fie directă, fie indirectă - care pot degenerare maculară corelată cu vârsta (562)
măsură din progresele În direcţia reducetii ratei deceselar
contt;bwla ea (Shedlock şi Comelius, 2003), iar îndrumările din partea mentorilor pot din cauza bolilor care-i afectează pe vârstnici. glaucom (562)
pregati drumul spre ea (Baltes şi Staudinger, 2000; Pasupathi et al., 200 1). Îmbunătăţirile viitoare considerabile ale speranţei de viaţă
pot depinde de posibilitatea ca oamenii de ştiinţă să afle Sănătatea fizică şi psihică
Cercetările privind funcţionarea fizică, cognitia şi îmbâtrânirea sunt mai încura- cum să modifice procesele de bază ale Îmbătrânirii.
jatoare decât ne-am putea aştepta. Adulţii vârstnici tind să-şi folosească la maximum • Teoriile îmbătrânirii biologice se împart in două categorii:
Reperul 4: Ce probleme de sănătate sunt frecvent
capacităţile, deseori exploatând câştiguri le dintr-un sector pentru a compensa teoriile programării genetice şi teoriile ratei variabile sau ;ntâlnite la vârsta a treia, ce factori influenţează sănătatea
ale erorii. şi cu ce probleme psihice şi de comportament se
pierderile din altul. Cercetările subliniază marea varietate a traiectoriilor dezvoltării
confruntă unii vârstnic;?
f~ce şi c~gnitive de In individ la individ. Ele arată, de asemenea, importanţa stării de • Cercetările privind prelungirea duratei vieţii prin
bine emoţional la vârsta a treia, subiectul capitolului 18. manipulare genetică sau restricţie calorică au pus sub • Cei mai mulţivărstnici sunt rezonabil de sănătoşi, mai
semnul Întrebării ideea limitei biologice a duratei de viaţă. ales dacă au un stil de viaţă sănătos. Mu~i au afecţiuni
cronice, dar, de obicei, acestea nu le limitează mut!
speranţă de viaţă (552)
activităţile şi nici nu le afectează viaţa cotidiană.
longevitate (552)

Capitolul 17 Dezvoltarea fizică şi cognitivă la vârsta a trea 581 582 Partea a 8-a Vârsta a treia
I 1
~ Exerciţiile fizice şi allmentaţia au Oinfluenţă mare asupra oameni se confruntă cu un declin În toate sectoarele sau
sănătăţii. Pierderea dinţilor poate afecta drastic in majoritatea acestora, şi mulţi oameni înregistrează
alimentaţia. progrese in unele sectoare. Ipoteza implicării urmăreşte
• Majoritatea vărstnicilor are o sănătate psihică bună. să explice aceste diferenţe.
Depresia, a1coolismul şi multe alte afecţiuni pot fi • Adulţii vârstnici au mal multă eficacitate in rezolvarea
rezolvate prin tratament; câteva, ca boala Alzheimer, sunt problemelor practice care au relevanţă pentru ei.
.ireversibile. • incetinirea generelă a funcţionărf sistemului nervos:
".;' lncldenţa bolii Alzheimer creşte cu vârsta. Boala are un central poate afecta viteza procesării informaţiilor.
grad ereditar ridicat, dar alimentaţia, exerciţiile fizice şi • Inteligenţa poate fi un predictor al longevităţii.
alţi factori ce ţin de stilul de viaţă pot Juca şi ei un rol.
• Memoria senzorială, memoria semantică şi mamoria
Activităţile cognitive pot avea efect protector, prin crearea
procedurală par la fel de eficace la adulţil vârstnici şi la
unei rezerve cognitive care permite creierului să
cei mai tineri. Volumul memoriei de lucru şi capacitatea
funcţioneze in condiţii de stres. Terapia. comportamentală
de reamintire a evenimentelor concrete sau a Informaţiilor
şi cea medicamentoasă pot încetini deteriorarea.
aflate recent sunt adesea mal puţin eficace.
Afectarea cognitivă uşoară poate fi un sem n incipient al
bolii, iar cercetătorii creează Instrumente pentru • Adulţi! vârstnici au mai multe probleme cu reactuaJizarea
diagnosticarea timpurie. orală a cuvintelor şi cu ortografia, comparativ cu adulţii
mal tineri. Complexitatea gramaticală şi de conţinut a
activităţi ale vieţii de zl cu zi (AVZ) (566)
vorbirii scade. .
activităţllnstrumentale ale vieţii de zi cu zi (AIVZ) (566)
• Modificările neurologice .şi problemele de encodare,
demenţă (569) stocare şi reactualizare pot să explice in mare măsură
boala A1zheimer (570) deteriorarea funcţionării memoriei la adulţii vârstnici.
- boala Parkinson (570) Totuşi, creierul poate compensa unele deteriorări corelate
cu-vârsta. .
gheme neurofibrilare (571)
• Vârstnicii prezintă o plasficltate considerabilă a
placă amiloidă (571)
performanţei cognitive şi obţin beneficii de pe urma
rezervă cognitivă (572) instruirii.
• Potrivit studiilor lui Baltes, inţelepciunea nu este corelată
cu vârsta; oamenii da toate vârstele dau soluţii mai
DEZVOLTAREA COGNITiVĂ înţelepte la problemele ce afectează propria lor grupă de
Aspecte ale dezvoltării cognitive vârstă •

, \ . Reperul 5: Ce câştiguri şi pierderi in materie de abilităţi Scala de inteligenţă Wechsler pentru adulţi (WAIS) (574)
..__
. cognitive tind să apară la vârsta a .treia..şi-există.modaJităţi memorie senzorială (577)
de a îmbunătăţi performanţa cognitivă a varstnici/or? . ----;;,em;:;-ri;;.; k;'.;;:.J(S77j---·- __ o -. --.--.-- -.-- ---

• Adulţii vărstnicl obţin rezultate mai bune la partea verbală memorie episodică (578)
a Scalei de Inteligenţă Wechsler pentru adulţi decât la memorie semantică (578)
partea practică. memorie procedurală (578)
• Studiul lonqitudina' Seattle a arătat că funcţionarea
cognitivă la vârsta a treia variază foarte muft. Putini

f
Capitolul 17 Dezvoltarea fizică şi cognitivă la vârsta a treia 583
 Repere pentru studiu
1. Se modifică personalitatea la bătrâneţe şi care sunt problemele şi sarcinile speciale
cu care se confruntă vârstnicii?

;,Mai există azi 2. Ce strategii şi resurse contribuie la starea de bine şi sănătatea psihică a
vârstnicilor?
Şi mâine cu vise noi:
3. Cum se descurcă vârstnicii cu deciziile legate de muncă şi pensionare, cu resursele
Viaţa nu îmbătrâneşte" financiare şi cu aranjamentele locative?
Rita Duskin,"Haiku," Sound and Lighf, 1987 4. Cum se schimbă relaţiile personale la bătrâneţe şi care este efectul lor asupra stării
de bine?
5. Care sunt caracteristicile căsniciei de lungă durată spre sfârşitul vieţii şi ce impact
Stiati
, , că ...
au văduvia, divorţul şi recăsătonrea În această perioadă?
6. Cum le merge adulţilor vărslnici necăsătoriţi, celor implicaţi În relaţii de coabitare
1» Rezultatele cercetărilor sugerează că adulţii vârstnici nu devin mai
şi În relaţii cu homosexuali sau lesbiene şi ce modificări suferă prietenia la
rigizi cu vârsta?
bătrâneţe?
c9 Activitatea productivă pare să joace un rol important în îrnbătrânirea
7. Cum se Înţeleg adulti! vârstnici cu copiii adulţi - sau cum se descurcă fără ei - şi
frumoasă?
cum se adaptează la rolul de străbunici?
1» În majoritatea ţărilor dezvoltate, femeile vârstnice au o probabilitate
mai mare decât bărbaţii vârstnici de a trăi singure?
fi» Se estimează că, pe măsură ce generaţia "baby boom" îmbărrâneşte
şi dacă rata actuală a folosirii azilurilor de bătrâni rămâne constantă, Teorii şi cercetări
numărul rezidenţilor din azilurile de bătrâni se va dubla până în 2030? privind dezvoltarea personalităţii
Contrar stereotipului, lucrătorii vârstnici sunt adesea mai productivi
decât cei mai tineri? La începutul anilor .1980, când scriitoarea Betty Friedan a fost rugată să organizeze la
Universrtatea Harvard un seminar pe tema .Dezvoltarea în procesul îmbătrânirii",
Oamenii care-şi pot destăinui prietenilor sentimentele şi gândurile tind distinsul comportamentalist B.F. Skinner a refuzat să .participe. Înnbătrânirea şi
să facă faţă mai bine schimbărilor şi provocărilor îmbătrânirii? dezvoltarea, a spus el, sunt "o contradicţie in termeni" (Friedan, 1993, p. 23). Skinner
nu era nici pe departe singurul de această părere. Şi totuşi; după aproape !
'Acestea sunt doar câteva din subiectele interesante şi importante trei decenii, vârsta a treia este recunoscută tot mai mult ca o perioadă de
de care ne vom ocupa în acest capitol. în el, analizăm teoriile şi
cercetările asupra dezvoltării psibosociale la vârsta a treia. Discutăm
potenţială dezvoltare.
Exemplele oamenilor ca fostul preşedinte american Jimmy Carter, care
1
opţiuni de vârstă înaintată cum ar fi munca, pensionarea şi aranjamentele a câştigat premiul Nobel la 78 de ani pentru munca sa neîntreruptă în
locativeşi impactul acestora asupra capacităţii societăţii de a sprijini slujba drepturilor umane, a educaţiei. a cercetărilor de medicină preventivă
o populaţie maivârstnică şi de a-i îngriji pe cei fragili şi infirmi. În cele şi a rezolvării conflictelor pe plan mondial, i-au determinat pe majoritatea
din urmă, analizăm relaţiile cu familia şi prietenii, care.influenţează teoreticienilor să privească vârsta a treia ca pe un stadiu de dezvoltare cu
foarte mult calitatea acestor ani din urmă. După ce citiţi şi studiaţi acest propriile probleme şi sarcini. Este o perioadă când oamenii pot să-şi
capitol, ar trebui să puteţi răspunde la fiecare din întrebările de Reper reexamineze viaţa. să-şi rezolve treburile neterminate şi să decidă cum
de la pagina următoare. să-şi investească energia cel mai bine şi să-şi petreacă zilele, lunile sau anii
de viaţă care le rărnân. Unii vor să lase o moştenire nepotilor sau lumii, să
transmită mai departe roadele experienţei lor sau să valideze sensul vieţii
lor. Alţii doresc pur şi simplu să se bucure de ocupaţiile în timpul liber sau
să facă lucruri pentru care n-au avut niciodată timp când erau mai tineri.
"Dezvoltarea În procesul îmbătrânirii" este posibilă şi mulţi adulţi vârstnici
care se simt sănătoşi, competenţi şi avănd controlul asupra vieţii proprii
Jimm)' Corter, unui din cei mai activi foşti pre~edjnţi percep acest ultim stadiu al vieţii ca pe unul pozitiv.
din istoria Statelor Unite. a cdytjgat Premiul Nobel fa Să vedem ce ne pot spune teoriile şi cercetările despre personalitatea în
78 de ani peron! munca sa neÎntremplă În slujba drep-
această ultimă etapă a vieţii şi despre provocările şi opornmităţile sociale
turilar umane. II educaţiei. o cercetărilor de medicină
preventivă ~ia I'ezoLvării corfliaetor. desfăşurată fn ale îmbătrânirii. în următoarea sectiune, vom vedea cum fac rată adultii
vârstnici stresului şi pierderii şi ce inseamnă îmbătrânirea frumo~să. .
mare parte ;'1 ţiiri 'incurs de deivouare.

586 Partea a s-a Vârsta a treia

1

Erik Erikson: probleme şi sarcini normative
Ce factori contribuie la dezvoltarea personală? Potri vit
icoreticienilcr stadiilor normative, dezvoltarea depinde de
îndeplinirea sarcinilor psihologice din fiecare ctapă a vieţii
într-un mod sănătos din punct de vedere emoţional.
Pentru Erikson, realizarea culminantă a vârstei adulte
este sentimentul integrităţii eului sau al integrităţii propriei
persoane, realizare bazată pe reflectarea asupra vieţii
proprii. în al optulea şi ultimul stadiu al vieţii, integritatea
eului versus disperare, adulţii vârstnici trebuie să-şi
evalueze şi să-şi accepte viaţa, ca să poată accepta moartea.
Folosindu-se de rezultatele celor şapte stadii anterioare, ei
se luptă să ajungă la un sentiment al coerenţei şi al întregu-
lui, în loc să cadă pradă disperării din cauza incapacităţii
Potrivit 111; Enkson, imegriuuea eului la vârsta
de a-si retrăi în alt fel trecutul (Erikson, Erik:son şi Kivnick, provocări continue; pentru acest sculptor, ele vin din munca sa creasivă.
1986j. Oamenii care îndeplinesc această ultimă sarcină,
una integrati vă, câştigă sentimentul că
viaţa lor are sens în
contextul ordinii sociale de ansamblu. Virtutea care poate apărea în acest stadiu este
înţelepciunea, ••preocuparea informată şi detaşată cu privire la viaţa însăşi, În faţa
mortii însăşi" (Erikson, 1985, p. 61).
Înţelepciunea, spunea Erikson, înseamnă acceptarea vieţii trăite, fără regrete
majore: fără a stărui asupra tuturor acelor "ar fi trebuit să fac ... " sau "ar fi putut să
fie .. .". Ea înseamnă acceptarea irnperfecţiunii proprii, a părinţilor, a copiilor şi a
vieţii. (Această definiţie a înţelepciunii ca resursă psihică importantă se deosebeşte de
definiţiile predominant cognitive explorare în capitolul 17.)
Deşi integritatea trebuie să cântărească mai greu decăt disperarea pentru ca acest
stadiu să fie încheiat cu succes, Erikson afirma că un anumit grad de disperare este
inevitabil. Oamenii au nevoie să jelească - nu doar propriile nenorociri şi ocazii
pierdute, ci şi vulnerabilitatea şi caracterul trecător al condiţiei umane.
Şi totuşi, credea Erikson, chiar pe măsură ce funcţiile organismului slăbesc,
oamenii trebuie să-şi păstreze o .,iinplicare vitală" în societate. Pe baza studiem
istoriei vietii unor oameni trecuti de 80 de ani, el a conchis că integritatea eului nu vine
doar din reflecţiile asupra trec~tului, ci şi din stimulări şi schimbări permanente -
prin intermediul activităţii politice, al programelor de întreţinere fizică, al muncii
creative sau al relaţiilor cu nepoţii (Erikson et al., 1986).
Modelul celor cinci factori:
trăsături de personalitate la bătrâneţe
Se modifică personalitatea spre sfârşitul vieţii? Răspunsul poate să depindă în parte de
felul cum sunt măsurate stabilitatea şi schimbarea.
Măsurarea stabilitătii si a schimbării la vârsta a treia Stabilitatea de
lungă durată prezentată d~ C~sta şi McCrae şi discutată in capitolele 14 şi 16 este cea
a nivelului mediu al diferitelor trăsături în cadrul unei populaţii. Potrivit modelului
celor cinci factori şi cercetărilor care îl sprijină, în medie, este improbabil ca oamenii
ostili să se îmblânzească prea mult cu vârsta, dacă nu cumva beneficiază de tratament
psihoterapeutic, iar oamenii optimişti au mai multe şanse să-şi păstreze firea plină de
speranţă. Totuşi, alte studii longitudinale şi transversale care au folosit o variantă
modificată a acestui model au decelat schimbări continue după vârsta de 60 de ani: o
creştere a arnabilităţii şi a conştiinciozitâţii, însoţită de reducerea vitalităţii sociale (spi-
ritul gregar) şi a deschiderii faţă de experienţe (Roberts şi Mroczek, 2008).
O altă modalitate de a evalua stabilitatca sau schimbarea este cea la nivelul individu-
lui. Un studiu randomizat, cu durata de şase ani, pe 2 117 oameni cu vârsta între 55 şi 85
de ani din Olanda a evidenţiat o modificare prea mică a nevrotisrnului la nivel individual,
Capito!ul 18 Dezvoitarea psihosocială la vârsta a treia
>':T'
iar schimbările survenite totuşi au fost independente de deteriorarea sănătăţii fizice sau
a funcţionării cognitive (Steunenberg, Twisk, Beelanan, Dceg şi Kerkhof, 2005).
Un al treilea mod de a măsura stabilitatea sau schimbarea este prin comparU/ia
ordinii ierarhlce a unor oameni diferiţi în ceea ce priveşte o trăsătură dată. O analiză
a 152 de studii longitudinale a arătat că diferenţele relative dintre indivizi devin tot
mai pronunţat stabile până la un moment dat între vârsta de 50 şi 70 de ani, apoi ating
un nivel de platou (Roberts şi Del Vecchio, 2000). Dacă Elsa este mai conştiincioasă
decât Manuel la începutul vârstei adulte, este probabil ca ea să rămănă cea mai
I conştiincioasă dintre cei doi la bătrănete.
Primele cercetări transversale sugerează că personalitatea devine mai rigidă Ia
bătrâneţe. Totuşi, McCrae şi Costa (1994) au arătat, în studii longitudinale de proporţii,
I folosind o varietate de eşantioane şi indici, că nu aşa stau lucrurile pentru majoritatea
oamenilor. în mod similar, testele de personalitate pe 3 442 de participanţi la Studiul
longitudinal Seattle nu au decelat nicio tendinţă corelată cu vârsta în ceea ce priveşte
lipsa de flexibilitate (Schaie, 2005). Mai mult chiar, oamenii din cohortele mai recente
treia necesită srÎlllulărÎ şi
Q
par să fie mai flexibili (adică mai puţin rigizi) decât cohortele anterioare. Aceste
constatări sugerează că augmentarea rigidităţii constatată de studiile iniţiale se poate să
nu fi avut legătură cu vârsta, ci cu experienţa de viaţă purtată de membrii unei cohorte
integritatea eului versus anume pe tot parcursul vieţii adulte (Schaie şi Willis, 1991). Aceste rezultate contrazic
disperare Potrivit lui Erikson,
flagrant stereotipul larg răspândit cum că vârstnicii devin rigizi şi încăpăţănaţi.
al optulea şi ultimul stadiu al
dezvoltarii psihosocia!e, in care
oamenii aflaţi la vârsta a treia fie
Personalitatea ca predictor al emoţionalităţii, al sănătăţii şi al stării
ajung le un sentiment al integritatii de bine Personalitatea este un predictor puternic al emoţionalităţii şi al stării de bine
propriei persoane, prin intermediul subiective - mai puternic, în majoritatea privinţelor, decât relaţiile sociale şi sănătatea
acceptării vieţii pe care au trăit-o.
(Isaacowitz şi Srnith, 2003). într-un studiu longitudinal care a urmărit patru generaţii
şi astfel acceptă moartea, fie cad
pradă disperării că nu-şi pot relrăi
de-a lungul a 23 de ani, emoţiile negative autodeclarate, ca agitaţia, plictiseala, singu-
viaţa. rătatea, nefericirea şi depresia, s-au redus cu vârsta (deşi rata scăderii a încetinit după
vârsta de 60 de ani). În acelaşi timp, emoţiile pozitive - entuziasmul, interesul, rnân-
dria şi sentimentul realizării - au tins să rămână stabile până la o vârstă înaintată, iar
apoi s-au redus numai puţin şi treptat (Charles, Reynolds şi Gatz, 2001).
O posibilă explicaţie a acestei imagini în general pozitive vine din teoria selectivităţii
socio-emoţionale: pe măsură ce îmbătrânesc, oamenii tind să caute activităţi şi oameni
care le oferă gratificare emoţională. În plus, capacitatea adulţilor vârstnici de a-şi regla
mai bine emoţiile poate explica de ce tind să fie mai fericiţi şi mai veseli decăt adulţii
mai tineri şi să resimtă emoţii negative mai rar şi mai trecător (Blanchard-Fields, Stein
şi Watson, 2004; Carstensen, 1999; Mroczek şi Kolarz, 1998).
Două din cele cinci trăsături de personalitate ale modelului Big Fi ve - extra versiu-
nea şi nevrotismul - tind să modifice tiparul descris mai sus. Aşa cum au anticipat
Costa şi McCrae (1980), oamenii cu personalitate extravertită (prietenoşi şi orientaţi
spre social) tind să declare iniţial un nivel deosebit de ridicat al emoţiilor poziti ve şi
au o probabilitate mai mare decât alţii să-şi păstreze atitudinea pozitivă pe toată durata
vieţii (Charles et al., 2001; Isaacowitz şi Smith, 2003). într-un studiu longitudinal cu
durata de 22 de ani pe I 927 de bărbaţi, majoritatea cu vârsta Între 40 şi 85 de ani, cei
cu gradul cel mai mare de extraversiune aveau o probabilitate mai mare de a-şi păstra
un grad mare de mulţumire faţă de viaţă la bătrâneţe (Mroczek şi Spiro, 2005).
Oamenii cu personalitate nevrotică (cu dispoziţie schimbătoare, sensibili, anxioşi
şi agitaţi) tind să declare emoţii negative, nu pozitive şi tind să devină În mai mică
măsură pozitivi pe măsură ce îrnbătrânesc (Charles et al., 2001; Isaacowitz şi Smith,
2003). Nevrotismul este un predictor mult mai puternic al schimbărilor de dispoziţie
şi al tulburărilor de dispoziţie decât vârsta, rasa, genul, venitul, educaţia şi starea civilă
(Costa şi McCrae, 1996). Oamenii pronunţat nevrotici, al căror nevrotism se accen-
tuează cu vârsta, au orată a supravieţuirii scăzută, poate pentru că este probabil să
fumeze sau să consume alcool ori droguri spre a-şi atenua emoţiile negative şi pentru
că sunt ineficace În gestionarea stresului (Mroczek şi Spiro, 2007). În schimb,
conştiinciozitatea s-a dovedit a fi un predictor al sănătăţii şi al longevităţii. foarte
588 Partea a s-a Vârsta a treia
587
 l
probabil pentru că oamenii conştiincioşi tind să evite comportamentele riscante şi să Mecanismele de apărare adaptative pot fi inconştiente sau intuitive. în sChim!),
se implice În activităţi prielnice pentru sănătate (Baltes, Lindenberger şi Staudinger, modelul evaluării cognitive, spre care ne întreptăm acum atenţia. pune accentul pe
1998; Roberts, Walton şi Bogg, 2005). strategiile de coping alese conştient.

modelul evaluării cognitive Model Modelu.l. evaluării cognitive Potrivit modelului evaluării cognitive (Lazarus
de coping postutat de Lazarus şi
Starea de bine la vârsta a treia Folkman, 1984), oamenii aleg conştient strategiile de copîng pe baza modului În
Folkman, care susţine că, pe baza
evaluării continue a relaţiei [ar cu
percep şi analizează o situaţie. Copingul include tot ce gândeşte şi face individul
Poate că sănătatea lor e mai şubredă ca înainte, au pierdut prieteni şi rude vârstnice - mediul, oamenii aleg strategiile încercând să se adapteze la stres, indiferent de cât de bine reuşeşte. Alegerea celei mai
deseori sotul sau soţia - şi probabil că nu mai câştigă atâţia bani ca pe vremuri. Viaţa de coping adecvate pentru a adecvate strategii necesită reevaluarea constantă a relaţiei dintre persoană şi mediu.
se· confrunta cu situaţiile care le
lor se schimbă mereu în nenumărate feluri stresante. Şi totuşi, în general, adulţii
vârstnici au mai puţine tulburări psihice şi sunt mai fericiţi şi mai mulţumiţi de viaţă
suprasollcltă resursele normale.
Strategii de coping: centrate pe problemă sau centrate pe emoţie Strategiile ·de f
..li

decât adultii mai tineri (Mroczek şi Kolarz, 1998; Wykle şi Musil, 1993; Yang, 2008). coping centrat pe problemă coping pot fi centrate pe problemă sau centrate pe emoţie. Copingnl centrat pe
În modelul evaluării cognitive. problemă presupune folosirea de strategii instrumeruale, adică orientate spre acţiune,
Cum se ~xplică această capacitate remarcabilă de coping şi ce contribuie la strategIe de coping îndreptată
îmbătrânirea frumoasă? spre a elimina, gestiona sau ameliora o situaţie stresantă. Acest tip de coping pre-

J
spre Înlăturarea, gestionarea sau
domină în general când persoana vede o şansă realistă de a schimba situaţia. Copingul
într-o analiză a 33 de ani de anchete nationale efectuate în SUA anual între 1972 ameliorarea unei situaţii stresante.
centrat pe emoţie urmăreşte "îmbunătăţirea stării": gestionarea reacţiei emoţionale la
şi 2004, fericirea sau starea de bine subiecti~ă a crescut în ansamblu de-a lungul vieţii,
cu o scădere la vârsta mijlocie (discutată în capitolul 16), urmată de creşterea fericirii
coplng centrat pe afectivitate a situaţie stresantă, spre a-i atenua impactul fizic sau psihic. Este probabil ca acest tip
In modelul evaluării cognitive,
de coping să predomine când persoana conchide că nu se poate face nimic sau mai
la bătrânete. Această constatare poate să reflecte în parte valoarea unei perspecti ve strategie de coping lndreptată
spre gestionarea reacţiei
nimic cu privire la situaţia propriu-zisă.
mature asupra vieţii, dar poate să reflecte şi supravieţuirea selectivă a oamenilor mai
fericiti sau cu motive mai multe de a fi fericiţi. Există unele variaţii de cohortă-şi unele
inegalităţi sociale. De exemplu, membrii generaţiei "baby boorn" declară un nivel mai
emctionale
În aşa fel încât
impactul
la o situaţie
să i se
fizic sau psihic.
stresantă
atenueze
Reacţiile centrate pe problemă la o serie de mustrări aspre din partea angajatorului
pot fi: strădania mai mare, căutarea de modalităţi de îmbunătăţire a aptitudinilor de lucru
sau căutarea a!tui loc de muncă. Reacţiile centrate pe emoţie ar putea fi: refuzul de a se
j
redus de 'fericire decât cohortele anterioare şi ulterioare, poate din cauza dimensiunii gândi la mustrări sau autoconvingerea că şeful nu voia, de fapt, să fie atât de critic.
enorme a acestei generaţii şi a presiunii competitive rezultate de aici în ceea ·c~priveşte Cercetările au delimitat două tipuri de coping centrat pe emoţie: proactiv (înfruntarea
educatia, locurile de muncă şi siguranţa economică, precum şi dîn cauza evernmentelor
social~ turbulente din anii Iar de formare. Inegalităţile de gen, rasiale/etnice şi
educaţionale în privinţa fericirii s-au redus ori, în cazul genului, au dispărut, mai ales
de la jumătatea anilor 1990. în plus, inegalităţile sociale pot avea la bătrâneţe un
sau exprimarea emoţiilor proprii sau căutarea sprijinului social) şipasiv (evitarea, nega-
rea, înăbuşirea emoţiilor sau acceptarea situaţiei aşa cum este).

Diferenţe de vârstă în alegerea stilurilor de coping Adulţii vârstnici tind să recurgă la

J
impact mai mic, întrucât schimbările biologice, evenimentele de viaţă, capacitatea de copingul centrat pe emoţie mai mult decât oamenii mai tineri (Folkman, Lazarus, Pimley

J
a face fată stresului şi accesul la servicii de asistenţă socială şi sprijin joacă un rol mai şi Novacek, 1987; Prohaska, Leventhal, Leventhal şi Keller, 1985). Acest lucru se
important (Yang, 2008). datorează faptuluică sunt mai puţin capabilisă se concentrezeasupraproblernelor sau---
faptului că sunt mai capabili să-şi controleze emoţiile? Cercetările sugerează că răs-
punsul este cel din urmă (Blanchard-Fields, Stein şi Watson, 2004).
Copingul şi sănătatea psihică În studiile în care adulţii tineri, de vârstă mijlocie şi cei vârstnici au fost întrebaţi

j
Copingul înseamnă gândirea sau comportamentul care urmăreşte să reducă sau să coping Gândire sau comporta- cum ar aborda diferite tipuri de probleme, participanţii, indiferent de vârstă, au ales cel
înlăture stresul determinat de condiţii dăunătoare, ameninţătoare sau problematice. El ment adaptativ, care urmăreşte mai des strategii centrate pe problemă (fie acţiunea directă, fie analizarea problemei
reducerea sau înlăturarea stresului
este un aspect important al sănătăţii psihice. Să ne referim la două abordări teoretice ale pentru a o înţelege mai bine). Cea mai mare diferenţă de vârstă a apărut în cazul
determinat de condiţii dăunătoare,
studierii copingului: mecanismele de apărare adaptative şi modelul. evaluării cognitive. ameninţătoare sau problematice.
problemelor cu implicaţii emoţionale foarte puternice sau stresante, cum ar fi situaţia
Apoi vom examina un sistem de sprijin la care fac apel mulţi adulţi: religia. unui bărbat divortat care are voie să-şi vadă copilul doar la sfârşit de săptămână, dar

J
vrea să-I vadă mai des. Adultii de toate vârstele au tins să folosească strategii de coping
George Vaillant: mecanismele de apărare adaptative Ce determină centrat pe emoţie în situaţiile de acest fel, dar adulţii vârstnici au ales strategiile centrate
sănătatea psihică pozitivă la bătrâneţe? Conform cu trei studii prospective cu durata de pe emoţie (cum ar fi să nu facă nimic, să aştepte până când copilul.mai creşte sau să
50 de ani, un factor de predicţie important constă în folosirea mecanismelor de apărare Încerce să nu-şi facă gtiji pentru acest lucru) mai des decât adulţii mai tineri
adaptative mature în confruntatea cu problemele în etapele anterioare ale vieţii. (Blanchard-Fields, Jahnke şi Camp, 1995; Blanchard-Fields et al., 2004).

J
Vaillant (2000) a cercetat supravieţuitorii din studiile sale anterioare, precum şi un Se pare că, pe măsură ce înaintează în vârstă, oamenii îşi formează un repertoriu
sub-esantion de femei din studiul lui Terman pe elevi inzestrati din California, născuţi mai flexibil de strategii de coping (Blanchard-Fields, Stein şi Watson, 2004). Adulţii
în jur de 1910. Cei care prezentau la bătrâneţe cea mai bună adaptare psihosocială erau vârstnici pot să folosească strategii centrate pe problemă, însă ar putea. fi mai capabili
decât cei mai tineri să folosească reglarea emoţională atunci când situaţia pare să o
aceia care, anterior, la vârsta adultă, folosiseră mecanisme de apărare adaptative
ceară - când acţiunile centrate pe problemă ar putea fi inutile sau contraproductive
mature, precum altruismul, umorul, reprimarea (păstrarea tăriei în faţa adversităţilor),
(Blanchard-Fields şi Camp, 1990; Blanchard-Fields, Chen şi Norris, 1997;
anticiparea (construirea de planuri pentru viitor) şi sublimarea (canaJizarea emoţiilor
afective negative spre scopuri productive).
Cum functionează mecanismele de apărare adaptative? Potrivit lui VailJant (2000),
ele pot schimba percepţia oamenilor cu privire la realităţile pe care nu au puterea de a
Blanchard-Flelds şi Irion, 1988; Folkman şi Lazarus, 1980; Labouvie-Vief,
Hakim-Larson şi Hobart, 1987).
Copingul centrat pe emoţie poate fi deosebit de util pentru a face fală la ceea Ce
J
terapeuta de familie Pauline Boss (1999, 2004) numeşte pierdere ambiguă (vezi
le schimba. De exemplu, în studiile menţionate mai sus, folosirea mecanismelor de pierdere ambiguă O pierdere care
nu este clară sau nu aduce un Caseta 19-1 la pagina 625). Boss aplică acest termen pierderilor care nu sunt clar
apărare adaptative a constituit un predictor a! funcţionării fizice subiective, chiar dacă
deznodământ definitiv. definite sau care nu aduc un deznodământ definitiv, cum ar fi pierderea unei persoane
nu a fost predictor şi pentru sănătatea fizică obiectivă, măsurată de medici.
J
Capitolul 18 Dezvoltarea psihosocială la vârsta a treia 589 590 Partea a 8-a Vârsta a treia

J
dragi, încă în viaţă, din cauza bolii Alzheimer,
sau pierderea ţării natale, pe care imigranţii
vârstnici o pot resimţi cât trăiesc. În astfel de
situaţii, experienţa îi poate învăţa pe oameni
să accepte ceea ce nu pot schimba - lecţie
deseori întări tă de religie.
Religia sau splr1tualltatea Influen-
ţează sănătatea şi starea de bine?
Religia devine tot mai importantă pentru mulţi
oameni pe măsură ce îmbătrânesc. Într-o
anchetă reprezentativă la nivel naţional, circa
50% din adulţii americani de peste 70 şi peste
80 de ani au afirmat că participă la slujba
religioasă în fiecare săptămână (Cornwell,
Laumann şi Schumm, 2008). Religia pare să
joace un rol de sprijin pentru mulţi vârstnici.
Între explicaţiile posibile se numără sprijinul Activitatea religioasă pare să-i ajute pe mulţi oameni să facă fară stresului şi pierderilor
[a bătrâneţe. iar unele cercetări sltgerează' M efeaut. ei asupra sănătăţii şi a stării de bine
social, incurajarea stilului de viaţă sănătos,
poatefi rea'.
perceperea unui grad de control asupra vieţii
prin rugăciune, stimularea emoţiilor pozitive, reducerea stresului şi credinţa în Dum-
nezeu ca mod de a interpreta nefericirile (Seybold şi Hill, 2001). Dar îmbunătăţeşte
religia la propriu sănătatea şi starea de bine?
Numeroase studii sugerează o legătură pozitivă între religie sau spiritualitate şi
sănătate, deşi o mare parte din aceste cercetări au la bază metodologii şubrede (Miner
şi Thoresen, 2003; Seeman, Dubin şi Seeman, 2003; Sloan şi Bagiella, 2002). O
analiză a studiilor cu metodologie relativ bună a relevat o reducere cu 25% a tiscului
de mortalitate în rândul adulţilor sănătoşi care participau la slujba religioasă
săptămânal (Powell, Shahabi şi Thoresen, 2003). O altă analiză a cercetărilor a decelat
asocieri pozitive între religiozitate sau spiritualitate şi indicii de sănătate, stare de bine,
!Du~~"n:tir~,conjugală şi funcţionare _psihică _o. ~i, __asocieri negative _cu _sinuciderea,
delincvenţa, criminalitatea şi consumul de droguri şi alcool (Seybold şi Hill, 2001).
Svau făcut relativ puţine cercetări asupra religiei şi spiritualităţii la minorităţile
rasiale/etnice. într-un astfel de studiu, efectuat pe 3 050 de americani vârstnici de
origine mexicană, cei care mergeau la biserică o dată pe săptămână aveau un risc de
mortalitate mai mic cu 32% faţă de cei care nu mergeau niciodată. Acest lucru a rămas
valabil chiar şi atunci când au fost controlate caracteristicile socio-demografice,
sănătatea cardiovasculară, activităţile cotidiene, funcţionarea cognitivă. funcţionarea
fizică, sprijinul social, comportamentele prielnice sănătăţii, sănătatea psihică şi
sănătatea percepută (Hill, Angel, Ellison şi Angel, 2005). La persoanele vârstnice de
culoare. religia este strâns legată de mulţurnirea faţă de viaţă şi starea de bine (Coke,
1992; Coke şi Twaite, 1995; Krause, 2oo4a; Walls şi Zarit, 1991). Un factor special
constă în credinţa multor oameni de culoare că biserica îi sprijină în confruntarea cu
nedreptatea rasială (Krause, 2004a).
Modele ale Îmbătrânirii "frumoase" sau optime
!n contextul numărului tot mai mare de adulţi vârstnici activi şi sănătoşi, conceptul de
îmbătrânire s-a modificat. Îmbătrânirea frumoasă sau optimă a Înlocuit, în bună
măsură, ideea că îrnbătrânirea rezultă în urma proceselor inevitabile, intrinseci ale
pierderii şi ale deteriorării. Dat fiind faptul că viteza îmbătrânirii este influenţată de
anumiţi factori modificabili, după cum am arătat în capitolul 17. rezultă că unii
oameni pot să îmbătrânească mai frumos decât alţii (Rowe şi Kahn, 1997).
O cantitate considerabilă de studii a identificat trei componente principale ale
îmbătrânirii frumoase: (1) evitarea bolilor şi a dizabilităţilor corelate cu bolile; (2) păstra-
rea funcţionării fizice şi cognitive la un nivel superior şi (3) împlicarea susţinută,
activă în activităţi sociale şi productive (activităţi plătite sau neplătite, prin care se
creează valori sociale). Cei care îmbătrânesc frumos tind să aibă sprijin social,
deopotrivă emoţional şi material, care contribuie la sănătatea psihică; şi atâta timp cât
rămân activi şi productivi, nu se consideră bătrâni (Rowe şi Kahn, 1997). O altă
abordare pune accentul pe starea subiectivă de bine şi pe mulţumirea faţă de viaţă
(Jopp şi Smith, 2006).
Şi totuşi, toate definiţiile îmbătrânirii frumoase sau optime sunt încărcate de
valori - în mod inevitabil. Aceşti termeni, spun criticii, ar putea să-i împovăreze pe
vârstnici în loc să-i elibereze, făcând asupra lor presiuni de a se ridica la înălţimea
unor standarde pe care nu le pot atinge sau nu vor să le atingă (Holstein şi Minkler,
2003). Potrivit acestor critici, conceptul de îmbătrânire frumoasă nu acordă suficientă
atenţie restricţiilor care pot limita alegerile de stil de viaţă. Nu toţi adulţii au parte de
gene bune, educaţie bună şi circumstanţe favorabile pentru "a construi tipul de viaţă
pe care-l aleg" (p. 792), iar cei "deja marginalizaţi" este foarte probabil să "ajungă de
partea greşită a [ ... ] graniţei dibotomice" (p. 791). Un rezultat neintenţionat al etiche-
tării adulţilor vârstnici ca îmbătrânind sau nu frumos poate consta În învinovăţirea
victîmelor şi împingerea lor spre strategii de autoînfrângere, antiîrnbătrânire. De
asemenea, acest lucru tinde să înjosească bătrâneţea însăşi şi să nege importanţa
acceptării sau a adaptării la ceea ce nu poate fi schimbat.
Fără să uităm aceste limitări, să cercetăm câteva teorii şi cercetări clasice şi actuale
despre a Îmbătrâni frumos.
Teoria dezimplicării versus teoria activităţii Cine se adaptează mai sănătos
la bătrâneţe: persoana care priveşte liniştită lumea dintr-un balansoar sau cea care e
ocupată de dimineaţa până seara? Potrivit teoriei dezimplicării, îmbătrânirea aduce
în mod normal o reducere treptată a implicării sociale şi o preocupare mai mare pentru
propria persoană. Potrivit teoriei activităţii, cu cât vârstnicii rămân mai activi, cu atât
îmbătrânesc mai frumos.
teoria dezimplicării Teorie Teoria dezimplicării a fost una din primele teorii influente ale gerontologiei. Cei
a îmb~trânirii avansată de care au avansat-o (Cumming şi Henry, 1961) priveau dezimplicarea ca pe o condiţie
Cumming şi Henry, care afirmă
universalăa îmbătrâniriLEi susţineau că deteriorarea funcţionării.cognitiveşi .con-
că Jmbătrărurea frumoasa este
ştiinţa apropierii morţii determină retragerea treptată, inevitabilă din rolurile sociale
caracterizată atât de retragerea
persoanei vărstnlce. cât şi de cea (lucrător, soţ, părinte); iar pentru că societatea încetează să-i mai ofere adultuJui
a societăţii.
vârstnic roluri utile, dezîmplicarea este reciprocă. Se consideră că dezimplicarea este
însoţită de introspecţie şi de o potolire a emoţiilor. Totuşi, după mai bine de patru
teoria activităţii Teorie a îmbătrâ-
nirii propusă de Neugarten şi alţii, decenii, teoria dezimplicării a primit prea puţină susţinere din partea cercetărilor
care afirmă că, pentru a imbătrâni independente şi "a dispărut în mare măsură din literatura empirică" (Achenbaum şi
frumos, persoana trebuie să
Bengtson, 1994, p. 756).
rămănă cât mai activă cu putinţă.
Teoria activităţii, la polul opus faţă de cea a dezimplicării, corelează activitatea cu
mulţumirea faţă de viaţă. Cum activităţile tind să fie corelate cu rolurile şi legăturile
sociale, cu cât este mai mare pierderea acestor roluri - prin pensionare, văduvie,
distanţă faţă de copii sau infirmi tate -, cu atât mai puţin mulţumită are şanse persoana
să fie. Oamenii care îmbătrânesc bine îşi păstrează cât mai multe activităţi posibil şi
găsesc substitute pentru rolurile pierdute (Neugarten, Havinghurst şi Tobin, 1968). Mai
mult, cercetările au arătat că pierderea identităţilor de rol majore este un factor de risc
pentru deteriorarea stării de bine şi a sănătăţii psibice (Greenfield şi Marks, 2004).
Chiar şi aşa. teoria activitătii, în formularea ei initială, este consideram acum
excesiv de simplistă. În cercetările iniţiale (Neugarten ~t al., 1968), activitatea era
asociată în general cu satisfacţia. Totuşi, unii oameni dezimplicaţi erau şi ei bine
adaptaţi. Această constatare sugerează că, deşi activitatea ar putea să dea rezultatele
cele mai bune pentru majoritatea oamenilor, pentru alţii poate fi adecvată dezimplicarea
şi că generalizările cn privire la un anumit tipar al îmbătrânirii frumoase pot fi riscante
(Moen, Dempster-McClain şi Williams, 1992; Musick, Herzog şi House, 1999).
O versiune mai specifică a teoriei activităţii postulează că frecvenţa şi gradul de
intimitate socială a activităţilor sunt importante pentru mulţumirea faţă de viaţă

Capitolul 18 Dezvoltarea psinoscclală la vârsta a treia 591 592 Partea a 8-a Vârsta a treia
 , .(Lemon, Bengtson şi Peterson, 1972). În mai multe studii, fie
nlimărul activităţilor în care se implicau vârstnicii, fie frecvenţa
cu care o făceau a fost corelată pozitiv cu starea de bine şi cu
sănătatea fizică anticipată. cu starea funcţională şi cognitivă, cu
incidenţa bolii Alzheimer şi cu supravieţuirea, Potrivit unei
anchete reprezentative la nivel national mentionate anterior în
'acest capitol, circa 75% din adulţii aflaţi spre sfârşitul vârstei
mijlocii şi mai vârstnici socializează cu vecinii) participă la
slujbele religioase, lucrează ca voluntari sau participă la întru-
niri cel puţin săptămânal. Cei trecuţi de 80 de ani au o proba-
bilitate dublă de a face aceste lucruri faţă de cei de peste 50 de
ani (Cornwell et al., 2008).
Totuşi, inconsecventele în definirea activitătii fac dificilă
compararea studiilor (Menec, 2003). În plus, majoritatea cer-
cetărilor asupra teoriei activităţii a fost de tip corelaţie. Dacă
s-ar găsi o relaţie între nivelul de activitate şi îmbătrânirea
frumoasă, ea nu ar indica dacă oamenii îmbătrânesc frumos
pentru că sunt activi sau dacă oamenii rămân activi pentru că
îrnbătrânesc frumos (Musick et al., 1999).
Teoria continuităţii Teoria continuităţii, propusă de
gerontologul Robert AtcWey (1989), subliniază nevoia oame-
nilor de a păstra o legătură între trecut şi prezent. Din această
perspectivă, activitatea nu este importantă în -sine, ci în măsura
în care reprezintă continuarea unui stil de viată. Pentru adultii
vârstnici care au fost mereu activi şi implicaţi ~ putea fi impor-
tant să aibă în continuare un nivel ridicat de activitate. Multi vârstnicii care se ~jmf utili altora, ca ocest bunic cu nepoudtui,
pensionari sunt cei mai fericiţi când se ocupă de activităţi d~ au o probabilitate mai mare de a îmbătrâni frumos.
muncă sau de timp liber similare celor care le-au făcut plăcere în
._.trecut.(I.lLKelly,1994). Femeile care.au.fost.implicatc.în multiple roluri (cum ar.ficel .__.teoria.continuitătii.Teede-a
de soţie, mamă, angajată şi voluntară) tind să-şi păstreze aceste implicări - şi să culeagă
roadele - când îmbătrânesc (Moen et al., 1992). Pe de altă parte, oamenilor care au fost
mai puţin activi ar putea să le fie mai bine în proverbialul balansoar.
Î să păstreze un echilibru intre
ntr-un studiu longitudinal cu durata de 34 de ani pe un eşantion reprezentativ de
suedezi cu vârsta între 18 şi 75 de ani, oamenii care, la bătrâneţe. se implicau într-o
activitate de timp liber, cum ar fi lectura, un hobby sau grădinărirul au lins să se
implice în acea activitate şi la vârsta mijlocie, deşi rata participării a scăzut şi unii
vârstnici au trebuit să se adapteze la deteriorările vizuale, motorii sau cognitive
(Agahi, Ahacic şi Parker, 2006).
Rolul productivităţii Un ii cercetători seconcentrează asupra activităţilor productive,
plătite sau neplătite, considerate o cheie a îmbătrânirii frumoase. Vârstnicii care se simt
utili altora au o probabilitate mai mare dea rămâne în viaţă şi sănătoşi. Adulţii de peste
70 de am care nu se simt utili altora au o probabilitate mai mare decât cei care se simt
frecvent utili de a se confrunta cu dizabilirăti tot mai mari sau de a muri În următorii
şapte ani (Gruenewald, Karlamangla, Greendale, Singer şi Seeman, 2007).
Cercetările sprijină ideea că activitatea productivă joacă un rol important în
îmbătrânirea frumoasă. Un studiu longitudinal cu durata de şase ani pe 3 218 adulti
vârstnici din Manitoba, Canada, a arătat că activităţile sociale şi cele productive (cum
ar fi vizitarea rudelor sau treburile gospodăreşti şi grădinăritul) au fost corelate cu
fericirea autoevaluată, cu funcţionarea fizică mai bună şi cu probabilitatea mai mică
de deces şase ani mai târziu. Activităţile solitare, cum ar fi lectura şi lucrul de mână,
nu au adus beneficii fizice, dar au fost corelate cu fericirea, poate prin promovarea
unui sentiment al implicării în viaţă (Menec, 2003).
Totuşi, unii cercetători sugerează că implicarea frecventă în activităţi de timp liber
poate fi la fel de benefică pentru sănătate şi starea de bine ca implicarea frecventă în
Capitolul 18 DezvoHareapsihosocială la vârsta a treia
Îmbătrânirii descrisă de Atchley,
care susţine că, pentru a lrnbă-
trâni frumos, oamenii trebuie
continuitate şi schimbare, atât
În structura internă a vieţii lor,
cât şi in cea externă.
593
optimizare selectivă cu compen-
sare (OSe) Îmbunătăţirea ronctro-
nării cognitive generale prin
folosirea abilităţi!or mai puternice
pentru a le compensa pe cele
slăbite.
594 Partea a s-a Vârsta a treia
activităţi productive. S-ar putea ca orice activitate regulată care exprimă şi îmbogăfeşte
un aspect al eului să poată contribui la îrnbătrânirea frumoasă (Herzog et al., 1998)~
Optimizarea selectivă cu compensare Potrivit lui Baltes şi colegilor săi
(Baltes, J 997; Baltes si Baltes, 1990; Baltes şi Smith, 2004; Reidiger, Freund şi Baltes,
2005), îmbătrânirea frumoasă presupune optimizare sc1cctivă cu compensare (OSe).
Acest model descrie strategiile care le permit oamenilor să se adapteze la echilibrul
schimbător al dezvoltării şi al declinului pe tot parcursul vieţii. În copilărie, resursele
sunt folosite în principal pentru creştere, iar la începutul vârstei adulte, pentru a
maximiza starea reproductivă bună. La bătrâneţe, resursele sunt canalizate tot mai mult
spre păstrarea sănătăţii şi gestionarea pierderilor (Baltes şi Smith, 2004; Jopp şi Smith,
2006). La vârsta a treia, asc le poate permite adulţilor să-şi conserve resursele selec-
rând activităţi sau obiective mai puţine şi mai semnillcative spre care să-şi canalizeze
eforturile, optimizând, adică exploatând la maximum resursele de care dispun pentru
a-şi atinge obiectivele şi compensând pierderile prin mobilizarea resurselor în modalităţi
alternative de a-şi atinge obiectivele, cum ar fi folosirea aparatelor auditive spre a
compensa pierderea auzului (Baltes, 1997; Baltes şi Smith, 2004; Jopp şi Srnith, 2006;
Lang, Rieckmann şi Baltes, 2002). Celebrul pianist concertist Arthur Rubinstein, care
a susţinut concertul de adio la 89 de ani, îşi compensa pierderile de memorie şi motorii
păstrând un repertoriu mic, exersând mai mult timp în fiecare zi şi interpretând mai lent
Înaintea mişcărilor rapide (pe care nu le mai putea cânta la viteză maximă) ca să
intensifice contrastul (Baltes & Baltes, 1990).
Aceeaşi strategie de gestionare a Vieţii se aplică şi în cazul dezvoltării psihosociale.
Potrivit teoriei selectivitătii socio-emotionale formulate de Carstensen (1991, 1995,
1996), adulţii vârstnici d~vin mai sel~ctivi în ceea ce priveşte contactele sociale,
păstrând legătura cu prietenii şi rudele care le pot împlini cel mai bine nevoile curente J
de mulţumire emoţională. Contactele semnificative de acest fel ar putea compensa
îngustarea posibilităţilor la bătrâneţe.
Vârstnicii cu resurse mai bogate au o probabilitate mai mare de a supravieţui, de a
rămâne activi şi de a folosi.strategii .aSe.pentru.a se adapta 1a,pierderile îmbătrânirii, ~
comparativ cu oamenii mai săraci în resurse (Lang el aI., 2002). Totuşi, chiar şi la
vârstnicii cu resurse SUbstanţial consumate, aceste strategii pot atenua pierderile în ce
priveşte mulţumirea faţă de viaţă şipot să sporească starea de bine. Păstrarea unei
atitudini pozitive faţă de îmbătrânire poate prelungi viaţa (Jopp & Smith, 2006).
După Baltes şi colegii săi, strategiile asc sunt considerate universale, dar unii le
folosesc mai mult şi mai eficace decât alţii (Baltes şi Smith, 2004; Jopp şi Smith,
2006). De ce? Un răspuns poate consta în gradul de control pe care oamenii simt că
şi-I păstrează asupra vieţii lor (Schulz şi Heckhausen, 1996). Confruntaţi cu stresul,
adulţii vârstnici pot să folosească strategii centrate pe emoţie ca să compenseze pier-
derea controlului, într-un studiu, oamenii au declarat un sentiment mai puternic de
control asupra muncii. finanţelor şi căsniciei lor pe măsură ce au îmbătrânit, dar mai
puţin control asupra vieţii sexuale şi a relaţiilor cu copiii (Lachman şi Weaver, 1998).
Un alt studiu a constatat că oamenii tind să trăiască mai mult dacă au sentimentul
controlului asupra acelui rol (de soţ/soţie, părinte, cap de familie sau prieten) care este
cel mai important pentru ei (Krause & Shaw, 2000).
Cercetările au arătat că folosirea OSC este asociată cu rezultate de dezvoltare pozi-
tivă, între care o stare de bine mai pronunţată (Baltes şi Smith, 2004). În cele din urmă
însă, vârsmicii ar putea să ajungă la limita resurselor de care dispun, iar eforturile com-
pensatorii ar putea să pară că nu mai dau rezultate. Într-un studiu longitudinal cu durata
de patru am pe 762 de adulţi, eforturile compensatorii s-au intensificat până la vârsta de
70 de ani, dar apoi s-au redus. La participanţii vârstnici tineri şi cei vârsrnici medii, acti-
vităţile compensatorii erau de ajuns pentru păstrarea nivelurilor anterioare de performanţă,
dar lucrurile nu stăteau aşa în cazul vârsmicilor vârstnici. Adaptarea standardelor
personale la schimbările în materie de ceea ce se poate realiza poate fi esenţială pentru
păstrarea unei perspective pozitive asupra vieţii (Rothermund & Brandstădter, 2003).
!
,i
Controversa cu privire la ceea ce Înseamnă îmbătrânirea frumoasă sau -optimă şi
ceea ce contribuie la starea de bine la bătrâneţe nu este nici pe departe încheiată şi s-ar
putea să nu se încheie niciodată. Un lucru este clar: oamenii sunt foarte diferiţi În ceea
ce priveşte felul cum pot să trăiască şi trăiesc într-adevăr - şi vor să trăiască - în
anii de la sfârşitul vieţii.
Îmbătrânirea În Asia
Dific;~li.ăţile_Ieg~t~·,?e·fl~~~#ân~e.~.•Popul~ţiei--su.~t'~q:~vn6sob~~tăţiî
Probleme practice şi sociale crientalesi .cel~,i, ~c~,jd~~t~~e,.il1~_~.traditi~le·-cult~ra:l~sţ_şis~el~
legate de Îmbătrânire economice diferite.infiuent~llză m6dulîn'_careabordeaztl societatile
aceste. probleme. Mai 'ales în esrtirAsiei; modificarea.echilibrului
între tineri şi vârs dez,v.oIYu:~~ec()nbrni~ă _rapidă,
"Nu - mă - voi pensiona - niciodată!" a scris comicul George Burns (1983, p. 138)
a tensiuni ,cuI.ttJf?le,- perturbând
la vârsta de 87 de ani. Burns, care a continuat să susţină spectacole până cu doi ani Înainte
de moartea sa, la 100 de ani, a fost unul din numeroşii oameni cu realizări la bătrâneţe Un·l.-ez~fat(itJIÎn~~iC'alîffibătt:â:l1h~;irp'op~1<ţt{~{c~ris~'.~n::nu~~-ul
care şi-au păstrat mintea şi corpul active, îndeplinind meseria pe care o iubeau. , ânL"Se::~tIcipeaiă •.'de
A te penslona sau nu şi când anume sunt două din cele mai importante decizii de u~ :'~ţi nl~i :,~~lH'pdUlţi
stil de viaţă pe care le iau oamenii când se apropie de vârsta a treia. Aceste hotărâri le c~I:,p_uţin':'80;dţ."~ni;,<iecâtcopii.
,vor.fH! - ," -. - urile-de.
influenţează situaţia financiară şi starea emoţională, precum şi modurile în care-şi ~~vârstri· să-con-
petrec zilele şi felul cum interacţionează cu familia şi prietenii. Nevoia de a furniza dţ' n~l~?.
,,_. et al.,
sprijin financiar pentru-un număr mare de vârstnici pensionari are. totodată, implicaţii Dunn. 1997). . '.
serioase pentru societate, mai ales pe măsură ce generaţia "baby boom" începe să intre In Chma,' populaţia ,peste _ ,' .. ,<~.ni::cţeşte,rg'1:r~pi~-gecât" in
la pensie. O altă problemă socială este nevoia de aranjamente locative şi de îngrijire 9tiC~·e, altăJaţă_m.a~e: .•~' j~~iate~:,.~~cQIuI.~i,actlla~~, (:i~Cii~~36 .de
pentru vârstnicii care nu se mai descurcă singuri. (Caseta 18-1 descrie problematica milioane de cryit}_e~i,~;"o~~eill1e.~n"p?~gl~,P:c?:':--,_'vor ţi:,:pe_nşionari
(~.~.u,'200~);Îp:·tr~~;e!rapj:p_~J~~,~n-?~a~e"gj~ţă,~hina.nu
privind sprijinul vârstnicilor în Asia.)
,şi-a:_cn:~t'un,~st~nif~ dţpl~{l,fu,nţtion~t,~e._.~i?ura:~,_~I?_,~:~~nete.
Crf!ştere~_cohs~~t~.a'nuIŢlhului de slonefişl rcducerea răportutur
Între lucrători,şi,_pe?s~~nari ~Ilie.,_:· ,.__ , _~luL. ~ s?lu-
Munca şi pensionarea ţie ~osibilă,,";::' creşter~a:l~n;nţ.ei}n~ ..:::, ....: ige,pe?si~nare --c-

Pensionarea a devenit o practică larg răspândită în multe ţări industrializate la sfârşitul ar fa~e_calo?urile de: ItlU.~~,~pen~ ;~i:$O~"~!~ ~b~81~_e'~tij:r~nti '
de f~cultate care sunt-,:ŞQmeri'.iă.,devj~i:ş1mair<l!e '(I?~briansky
secolului al XIX-lea şi începutul secolului Xx. pe măsura creşterii speranţei de viaţă. et al., 2007; Frencli, 2007). . . . ..
În Statele Unite, crearea sistemului Asigurărilor Sociale în anii 1930, împreună cu ~e tot.cuprinsul Asiei, ~·m_~j)~c-.aXârs,T1.c4ţir.:f9ntiIl~ăsă
planurile de pensie subvenţionate de companii şi negociate de sindicate au dat posi- loc~.iasc~ cu copii~:l?'f, în:spiri~_1,tr~(Uţi~i,co~uci<&şte;~,8~ligaţ,jei
bilitatea multor lucrători vârstnici să se-pensioneze, având siguranţă financiară. În cele ŞQi.ri.t!-!ţll,~'4~J1J)(eJi,.p'~qţil~r ,~4~tqr:~i
.ÎJ;1~W~~:'J\~wş.ţ,~~W~.şţă.Jl;a,.,,
diţie se~.~qe~;_Îrt Ho~g.Kong;.ChiriOi:Qjre_eaş~Jawni~~, un :număr
din urmă, pensionarea obligatorie la 65 de ani a devenit aproape universală. s.efl1lllliqaţivd~ ..a4ulţi, v.~ -, , 1.,
Îu prezent, pensionarea obligatorie a fost practic scoasă în afara legii în Statele 2007; Kinsella şi Phillips,
Unite, ca fonnă de discriminare pe bază de vârstă (excepţie făcând anumite ocupaţii, Toate- aceste schimbă ,9şibilă- tra,di~ăJngi1jirii
cum ar fi cea de pilot de avion comercial), iar graniţa dintre muncă şi pensionare nu la_d6micilju'a:v~:s~dlor; ~qtu~ona1iz~_Cl ~:p(a:ctk~~,~xistentă
mai este la fel de clară ca înainte. Nu mai există norme privind momentul pensionării, Î~1960:....; este,priyită,,~.o-înc~C3!,~-:a
,QkIig~lţiiJor·ţr!ldiţiQÎla.le,_însâ
exploziă-populaţieijaponeze .' ăşeşţ.~-cN~Pc;~J;iţ~:-îngri-
planurile necesare în vederea ei şi activităţile ulterioare. Adulţii au numeroase opţiuni.
[irii ,în,fampiţ.,P~~~_a:.pu, Ftyije.n'~~~'/!1~Xet1lul, a
Cei mai importanţi factori implicaţi în decizie sunt, de regulă, considerentele de declarat oQli~atqrie_,pqn,_~eg~. .'de~Q~~:l/~,rn,i~e,~:~i..,â'oferit
sănătate şi cele financiare. Pentru mulţi adulţi vârstnici, pensionarea este "un fenomen scutiri de impozite-celor care~Q e . , financiar vârsrnlcilor (Lin
în etape, ce presupune numeroase tranziţii de întrerupere şi reluare a «muncii» plătite et al .• 2003; I,.G. Martin, 1988; Oshima,.1996). . .
sau neplătite" (Kim şi Moen, 200 1, p. 489).

Tendinţe ale muncii şi pensionăril la vârsta a treia Cei mai mulţi adulţi
care pot să se pensioneze o fac într-adevăr şi, dată fiind creşterea longevităţii, petrec
mai mult timp la pensie decât în trecut (Dobriansky, Suzman şi Hodes, 2007; Kim şi
Moen, 2001; Kinsella şi Velkoff, 2001).
În general, proporţia de adulţi vârstnici din cimpul muncii depinde de gradul de redus, cea a femeilor vârstnice a crescut În majoritatea ţărilor (Dobriansky el al ..
bogăţie sau de sărăcie a ţării. în cea mai mare parte a lumii în curs de dezvoltare, este 2(07). în Statele Unite, în 2005, circa 20% din bărbaţii vârstnici şi 11,5% din femeile
obişnuit ca vârstnicii să continue să lucreze, în principal la ferme. în unele ţări în curs vârstnice se aflau în câmpul muncii (Administraţia pentru îmbătrânire, 2006), însă
de dezvoltare peste 50% din bărbaţii vârstnici sunt activi din punct de vedere eco- ratele scad rapid odată cu vârsta (Forumul federal inter-agenţii pentru statistici legate
nomic, pe când în unele ţări industrializate doar 2% sunt activi. în ţările dezvoltate, de îmbătrânire, 2006).
circa 4% din femeile vârstnice se află în câmpul muncii. Activitatea economică a
femeilor în ţările în curs de dezvoltare, în principal în domeniul agriculturii de Cum influenţează vârsta atitudinile faţă de muncă şi faţă de perfor-
subzistenţă şi al muncii gospodăreşti, este în general subestimată în rapoarte (Kinsella manţa la serviciu? De regulă, oamenii care continuă să muncească după 65 de ani
şi Phillips, 2005), dar, în timp ce participarea bărbaţilor vârstnici în câmpul muncii s-a îşi agreează munca şi nu o consideră excesiv de stresantă. Ei tind să fie mai bine

Capitolul18 Dezvoltarea psihosocială la vârsta a treia 595 596 Partea a 8-a Vârsta a treia
 ,.
TI
,:
educaţi şi mai sănătoşi decât cei care se pensionează devreme (Kiefer, Summer şi
il Munca de voluntariat este străns legată de starea de bine

I
Shirey, 2001; Kirn şi Moen, 2001; Pames şi Sommers, (994). la pensie; ea poate "să contribuie la înlocuirea capilaJului
Contrar stereoripurilor discriminării bazate pe vârstă, lucrătorii vârstnici sunt social pierdut atunci când un individ iese din lumea muncii"
deseori mai productivi decât cei mai tineri. Deşi ar putea să muncească mai încet decât (Kim şi Moen, 200 1, p. 510). într-un eşantion de adulti cu
oamenii mai tineri, au mai multă acurateţe (Czaja şi Sharit, 1998; Shalthouse şi vârsta între 65 şi 74 de ani din studiul MIDUS, voluntarianjţ
Maurer, 1996; Treas, 1995). Chiar dacă lucrătorii mai tineri tind să fie mai buni la a fost un predictor al emoţionalltăţii pozitive. De asemenea,
sarcinile ce necesită reacţii rapide, lucrătorii vârstnici tind să fie mai capabili să 1, a tins să protejeze de diminuarea stării de bine asociate cu
execute munci care depind de precizie, ritm constant şi judecată matură (Forteza şi pierderea rolurilor de identitate majore (Greenfield şi Marks,
Prieto, 1994; Warr, 1994). Un factor-cheie poate fi experienţa, şi nu vârsta: cănd 2004). în Japonia, adulţii vârsrnici sănătoşi şi activi SUnt
vârstnicii obtin rezultate mai bune, acest lucru se poate datora faptului că au de mai încurajaţi să facă voluntariat. într-un studiu longitudinal pe
mult timp se~viciul respectiv ori au făcut muncă similară 0l'Iarr, 1994). adulţi japonezi vârstnici, cei care s-au evaluat drept utili
în Statele Unite, Legea privind discriminarea în muncă pe baza vârstei (ADEA), altora şi societăţii au avut o probabilitate mai mare de a trăi
care se aplică firmelor cu peste 20 de angajaţi, îi protejează pe lucrătorii cu vârsta de şase ani mai târziu, chiar după o ajustare cu privire la
la 40 de ani în sus de refuzul acordării unrti loc de muncă, de concediere, de a fi plătiţi sănătatea autoevaluată (Okarnoto şi Tanaka, 2004).
mai puţin sau de a fi obligaţi să se pensioneze din cauza vârstei. O forţă operativă Numeroasele căi spre o pensionare cu sens şi agreabilă
formată la cererea Congresului a constatat că (1) forma fizică bună şi capacităţile au două lucruri în comun: activităţile satisfăcătoare şi rela-
rnentale variază tot mai mult cu vârsta şi înregistrează deosebiri mai mari în interiorul ţiile satisfăcătoare. Pentru majoritatea vârstnicilor, ambele
grupelor de vârstă decât între grupele de vârstă şi (2) testele de abilităţi psihice, fizice ,,sunt o prelungire a istoriei pe care au tesut-o de-a lunaul
şi perceptiv-motorii concrete pot fi predictori mult mai corecţi ai performanţei în Circa 500 000 de americani vărsmici desfăşoară octivităţi de voluntariar vieţii" (J.R. Kelly, 1994, p. 501).' -
muncă decât vârsta (Landy, 1992, 1994). Chiar şi aşa, numeroşi angajatori exercită prin imennediui Corpului Sentoritor. Ace.şti voluntari construiesc o
presiuni subtile asupra angajaţilor mai vârstnici (Landy, 1994), iar cazurile de locuinţă pentru o familie CII venit mic. in cadrul programului "Habitat
pentru omenire",
discriminare pe baza vârstei pot fi greu de dovedit (Carpenter, 2004). Cum se descurcă financiar adulţii vârstnici?
Începând din 1960, Asigurările sociale au furnizat cea mai
Viaţa după pensionare Pensionarea nu este un eveniment singular, ci un proces mare parte din venitul americanilor vârstnici. Nouă din zece americani cu vârsta de la
îndelung. Resursele personale (sănătatea, SSE şi personalitatea), resursele economice 65 de ".ni în sus declară venituri din această sursă (Administraţia pentru Imbâtrânire,
şi cele social-relaţionale, cum ar fi sprijinul din partea partenerului de viaţă şi a
prietenilor, pot influenţa cât de bine suportă pensionarii această tranziţie (Kim şi
2006). In 2004, Asigurările sociale au justificat 39% din venitul total al americanilor J
vârstnici, urmate de economii (26%), pensii (19%) şi venit din bunuri proprii (13%).
Moen, 2001, 2001). Acelaşi lucru se poate spune şi despre ataşamentul persoanei faţă
Dependenta de Asigurările sociale şi de venitul din bunuri proprii creşte dramatic cu
de muncă (van Solinge şi Henkens, 2005). .
vârsta şi scade cu nivelul de venit (Forumul federal interagenţii pentru statistici lezare
Într-un studiu longitudinal cu durata de doi ani pe 458 de femei şi bărbaţi-eăsăteriti-> .. -'deîmbătrărtire;2oo6):' _. - .. .,,_.- ._.. - ----'- -'" "'.-.
şi relativ sănătoşi, cu vârsta între 50 şi 72 de ani, bărbaţii al căror motalla serviciu
Asigurările sociale şi alte programe guvernamentale, cum ar fi Medicare, care
fusese scăzut au tins să se bucure de o creştere în "perioada lunii de miere" imediat
acoperă asigurarea de sănătate de bază pentru cetătenii americani cu vârsta de la 65 de
după pensionare, însă pensionarea continuă a fost asociată cu o sporire a simptomelor
ani în sus sau cu dizabilităţi, au permis american'i1or vârstnici de astăzi, ca grup, să
depresive. Starea de bine a femeilor a fost mai puţin influenţată de pensionare - cea
trăiască relativ confortabiL Faţă de 1959, proporţia adulţilor vârstnici care trăiesc în
proprie sau a soţului; moralul lor era mai puternic influenţat de calitatea căsniciei.
condiţii de sărăcie a scăzut de la 35% la mai puţin de 10% în 2004 (Forumul federal
Sentimentul de control personal a fost un predictor-cheie al moralului, atât la bărbaţi,
interagenţii pentru statistici legate de îmbătrânire, 2004, 2006), iar rata sărăciei în
cât şi la femei (Kim şi Moen, 2002).
Statutul socio-economic poate influenţa modul în care oamenii pensionari îşi răndul adulţilor vârstnici este acum mai tnică decit cea pentru totalul populaţiei (Gist
ŞI Hetzel, 2004). Totuşi, dată fiind încărunţirea populaţiei şi numărul proporţional mai
folosesc timpul. Un tipar frecvent întâlnit, stilul de viaţă centrat pe familie, constă stil de viaţă centrat pe familie
Tipar al activităţii la pensie care mIC" de lucrători care să contribuie la sistemul Asigurărilor sociale, pare probabil ca,
în principal în activităţi accesibile, ce nu presupun costuri prea mari şi care pivotează
are in centru familia. căminul şi daca nu se fac schimbări, beneficiile să se reducă în cele din urmă, desi momentul
în jurul familiei, al casei şi al tovarăşilor: conversaţii, vizionarea programelor TV,
tovarăşii.
vizitarea rudelor şi a prietenilor, petrecerile informale, jocul de cărţi sau a face "ce se apariţiei problemei şi gravitatea ei sunt controversate (Sawicki, 2005). .
nimereşte". Un alt tipar, investirea echilibrată. este tipic pentru oamenii mai educaţi, investire echilibrată Tipar al Femeile - mai ales dacă sunt celibatare, văduve, despârtite sau divortate ori dacă
activităţii la pensie impărţite intre au fost anterior sărace, ori au lucrat doar cu normă redusă la vârsta mijlocie _ au o
care-şi împart mai degrabă egal timpul între familie, muncă şi activităţi de timp liber
(J.R. Kelly, 1987, 1994). Aceste tipare ar putea să se schimbe cu vârsta Într-un studiu,
familie, muncă şi activităţi de timp
probabilitate mai mare decât bărbaţii de a trăi în sârăcie la bătrănete (Administratia I
liber.
pensionarii tineri cei mai mulţumiţi de calitatea vieţii lor erau aceia care călătoreau cu
regularitate şi mergeau la evenimente culturale; dar, după vârsta de 75 de ani,
.pentru îmbătrârti.re, 2006; Vartanian şi McNamara, 2002). Vănstnicel~ afi'o.arneri~e
şi de origine hispartică au o probabilitate de două ori şi jumătate mai mare decât cele
J
activităţile bazate pe familie şi cămin ofereau cea mai mare mulţumire (J.R. Kelly, albe în această privinţă. Cele mai mari rate ale sărăciei se înregistrează la femeile
Steinkamp şi Kelly, 1986). hispanice vârstnice şi la cele afro-arnericane vârstnice care locui.esc singure
Zugravii de duminica, târnplarii amatori şi alţi oamerti care au făcut efortul de a (Administraţia pentru îmbătrârtire, 2006) ..
deprinde un meşteşug ori de a-şi cultiva un interes fac deseori din acea pasiune centrul
vieţii lor la pensie (Mannell, 1993). Acest tipar de stil de viaţă, activitatea serioasă activitate serioasă de timp
Aranjamentele locative
de timp liber ~este dominat de activităţi care "necesită abilităţi, atenţie şi angajare" liber Activitate de timp liber
care necesita abiUtăti, atenţie şi
(l.R. Kelly, 1994, p. 502). Pensionarii care adoptă acest tipar tind să fie extraordinar în ţările în curs de dezvoltare, adulţii vârstnici locuiesc, de regulă, alături de copiii
anqaiare.
adulţi şi de nepoţi, in cămine mulrigeneraţionale, deşi acest obicei înregistrează UD
de mulţumiţi de viaţa lor.
f
j
Capitolul 18 Dezvoltarea psihosocială la vărsta a treia 597 598 Partea a 8·a Vârsta a treia

1
 I
I
Figure 18-1
Aranjamentele locative ale bărbaţilorşi femeilor cu vârsta de la 65 de ani În sus, neinstituilona/izali, !n Statele Unite, h 2005. Parţial ca urmare
a soearqel mai lungi de Viaţă a femeilor, acestea au o probabffitate mai mare dea Jocui singure (mei ales pe măsură ce Îmbatrnnesc), pe
când Mrbaţji au o prcbaijl1tare mai mare de a bcui cu S01ia. Categoria ..Altele" i inckJde pe cei care locuiesc cu copiii adu~i, cu alte rude sau
CLI persoane din afara familiei. (Sursă: Administraţia pentru îmbătrânire. 21Xl6.)
declin. în ţările dezvoltate, cei mai mulţi vârstnici locuiesc singuri ori cu partenerul
sau soţul (Kinsella şi Phillips, 2005).
în Statele Unite, în 2005, 95,5% din persoanele cu vârsta de la 65 de ani în sus
locuiau în comunitate, 5% În aşezăminte pentru seniori de diferite tipuri; multe cu
servicii de sprijin disponibile (Administraţia pentru îmbătrânire, 2006). Ca urmare a
sperantei de viată mai lungi a femeilor, circa 72% din bărbatii neinstiturionalizati dar
numai ·42% din·femeile neinstituţionalizate locuiau cu soţul/soţia. Aproape 19% din
bărbaţi şi 40% din femei locuiau singuri, iar 9% din bărbaţi şi 19% din femei locuiau
cu alte rude, inclusiv cu copiii, sau cu persoane din afara familiei, inclusiv partenerul
de viaţă. Odată cu înaintarea în vârstă, mai ales procentul femeilor care locuiau cu
soţul a scăzut.Iar procentul celor care locuiau singure a crescut. Vârstnicii minoritari,
mai ales cei asiatici şi hispanici, conform tradiţiilor lor, aveau o probabilitate mai mare
decât vârstnicii albi de a locui în cămine ale familiei extinse (Administraţia pentru
îrnbărrânire, 2006; Forumul federal inter-agenţii pentru statistici legate de Imbâtrâmre,
2006; Figura 18-1).
Aranjamentele locative luate singure nu ne spun prea multe despre starea de bine
a adulţilor vârstnici. De exemplu, a locui singur nu presupune neapărat lipsa coeziunii
familiei şi a sprijinului din partea acesteia, ci ar putea să reflecte sânătatea, autonomia
economică şi dorinţa de independenţă a persoanei. în mod similar, traiul alături de
copiii adulţi nu ne spune nimic despre calitatea relaţiilor din acea casă (Kinsella şi
Velkoff,2001).
Îmbătrânirea fără strămutare Majoritatea adulţilor din ţările industrializate
preferă, dacă este posibil, să rămână în propria casă şi în propti a comunitate (Kinsella
şi Phillips, 2(05). Această opţiune, numită îmbătrânire fără strămutare, este logicii
pentru cei care se pot descurca singuri sau cu ajutor minim, au venit adecvat ori
imbă1rânire fără stramutare
ipoteca achitată, se pot întreţine, sunt fericiţi în cartierul lor şi vor să fie independenti, Hămănerea in propria casă, cu sau
să aibă intimitate personală şi să se afle aproape de prieteni, de copiii adulţi sau de fără ajutor, la bătrâneţe.
599
1
Caprtolul 18 Dezvoltarea psihosociaIă la vârsta 8 treia
nepoţi (Gonyea, Hudson şi Seltzer, 1990). Comunităţile spontane de pensionari
(Naturally Occuring Retirernent Communities - NORC) sunt cartiere în care, întâm-
plător, o mare proporţie a rezidenţilor este alcătuită din pensionari. O iniţiativă a
Administraţiei pentru îmbătrâni re a SUA urmăreşte să îmbunătăţească serviciile de
sprijin pentru oamenii care locuiesc în NORC (Bemstein, 2008).
Pentru vârstnicii cu deteriorări care fac să le fie greu să se descurce complet
singuri, un sprijin minim - cum ar fi mâncarea gătită, transportul şi ajutorul medical
la domiciliu - îi ajută deseori să rămână la locul lor. Acelaşi rezultat îl au rampele,
balustradele si alte modificări ale casei (Newman, 2(03). Majoritatea vârstnicilor are
nevoie doar 'de puţin ajutor. iar cei care au nevoie de mai mult rămân adesea în
comunitate, dacă au cel puţin o persoană pe care să se bazeze. De fapt, cel mai
important factor care-i împiedică pe oameni să ajungă la instituţionalizare este să tie
căsătoriti. Atâta timp cât sotii sunt relativ sănătoşi, ei pot, de regulă, să trăiască relativ
independent şi să aibă grijă unul de altul. Problema aranjamentelor locative devine
mai presantă, iar instituţionalizarea mai probabilă atunci când unul sau amândoi devin
fragili, infirmi sau incapacitaţi, ori când unul dintre soţi moare (Chappel, 1991; Nihtilă
& Martikainen, 2008).
Să analizăm mai amănuntit cele mai obişnuite două aranjamente locative pentru
adultii vârstnici rară soţ - tr;Uul singuri şi traiul cu copiii adulţi -, iar apoi traiul în
instituţii şi formele alternative de locuinţe de grup.
Traiul de unul Singur Cum femeile trăiesc mai mult decât bărbaţii şi au o pro-
babilitate mai mare de a fi văduve, vârstnicele din Statele Unite au o probabilitate de
peste două ori mai mare decât bărbaţii de a trăi singure, iar şansele cresc cu vârsta.
Oamenii vârstnici care trăiesc singuri au o probabilitate mai mare de a fi săraci decât
vârstnicii cu soţ/soţie (Administraţia pentru îmbătrânire, 2006) şi de a ajunge
institutionalizati (McFall şi Miller, 1992; Steinbach, 1992).
Imaginea este similară în majoritatea ţărilor dezvoltate: femeile vârstnice au o
probabilitate mai mare de a trăi singure decât bărbaţii vârstnici. Creşterea numărului
de cămine cu un singur locatar vârstnic a fost stimulată de Iongevitatea mai mare,
beneficiile şi pensiile "mai mari, incidenţa crescută aproprietăţii asupra locuinţelor,
existenta unui număr mai mare de locuinte adaptate pentru vârstnici, disponibilitatea
mai mare a sprijinului din partea comunităţii şi reducerea asistentei publice, ca urmare
a costurilor plasării în azil (Kinsella şi Phillips, 2005).
Ar putea să pară că vârstnicii care trăiesc singuri. şi mai ales vârstnicii vârstnici,
suferă de singurătate. Totuşi, factorii ca personalitatea, capacităţile cognitive, sănătatea
fizică şi reteaua socială redusă pot juca un rol mai important în singurătate (P. Martin,
Hagberg şi
Poon, 1997). Activităţile sociale, cum ar fi mersul la un centru pentru
seniori sau activitatea de voluntariat, îi pot ajuta pe vârstnicii care trăiesc singuri să-şi
păstreze legăturile cu comunitatea (Hendricks şi Cutler, 2004; Kim şi Moen, 2001).
Traiul cu copiii adulţi Din perspectivă istorică, vârstnicii din multe societăţi
africane, asiatice şi din America de Sud s-ar putea aştepta să locuiască în casa copiilor
sau a nepoţilor şi să fie îngrijiţi de ei, însă acest tipar se modifică rapid, după cum arată
figura 18-2 cu privire la Japonia. Chiar şi atunci când trăiesc în condiţii grele, majo-
ritatea vârstnicilor din ţările dezvoltate preferă să nu locuiască cu copiii lor (Kinsella
si Phillips, 2(05). Ei şovăie să-şi împovăreze familia şi să renunţe la libertate.
Asimilarea unei persoane în plus în casă poate fi dificilă şi intimitatea personală a
tuturor - inclusiv relaţiile - pot avea de suferit. Părintele ar putea să se simtă inutil,
plictisit şi izolat de prieteni. în cazul în care copilul adult este căsătorit, iar soţul/soţia
şi părintele nu se înţeleg bine, sau dacă îndatoririle de îngrijire devin prea împovâră-
toare, căsnicia poate fi ameninţată (Lund, 1993a; Shapiro, J 994). (îngrijirea părinţilor
vârstnici este discutată în capitolul 16 şi ulterior în acest capitol.)
Reuşita unui astfel de aranjament depinde în mare măsură de calitatea relaţiei care
a existat în trecut şi de capacitatea ambelor generaţii de a comunica pe deplin şi cu
Ii
600 Partea a s-a Vârsta 8 treia
I
L
 l
Figura 18-2
Aranjamentele locative ale adulţilor
vârstnici din Japonia, dn i960 până
2010 în 2010 (protectie). ln Japonia, la fel
(proiecţie)
ca în alte ţări relativ dezvoltate,
1995 vărstnlcil'au o probabilitate mult mai
mică decât in trecut de a locui cu
copiii. (Sursă: Kfnsella şl PhilliPS, 2005.)
1980

1960

!II Locuiesc cu copiii I!l Numai cu soţul/soţia Singuri {ffi Cu alţi!

1
liiII

sinceritate. Decizia de a muta un părinte în casa unui copil adult ar trebui să fie luată
în comun şi trebuie precedată de o reflecţie minuţioasă şi atentă. Părinţii şi copiii
trebuie să-şi respecte reciproc demnitatea şi autonomia şi să accepte diferenţele
existente între ei (Shapiro, 1994). j
Traiul in instituţii Apelul la instituţii fără bază familială pentru îngrijirea
vârstnicilor fragili variază foarte mult la nivel mondial. Institutionalizarea a fost rară

l
în zonele în curs de dezvoltare, însă devine mai frecventă în Asia de Sud-Est, unde
reducerea fertilităţii a dus la o populaţie cu îmbătrânire rapidă şi la o criză de îngrijitori
din familie (Kinsella şi Velkoff, 2001). Programele geriatrice comprehensive de J

vizitare la domiciliu din unele ţări ca Marea Britanie, Danemarca şi Australia s-au
dovedit eficace în ceea ce priveşte menţinerea numărului redus de internări în aziluri
(Stuck, Egger, Hammer, Minder şi Beck, 2002).
În toate ţările, probabilitatea traiului într-un .azil creşte cu .vârsta.c- .în SUA, de la
circa 1% între 65 şi 74 de ani la 18% de la 85 de ani în sus (Administraţia pentru
îmbătrânire, 2006; Kinsella şi Velkoff, 2001). Majoritatea rezidentilor mai vârstnici
izolării forţare şi limitării mişcărilor pe cale fizică sau chimică. Unele state instruiesc
din aziluri la nivel mondial şi aproape 3 din 4 în Statele Unite sunt femei (Forumul
consultanţi voluntari care să acţioneze în calitate de consilieri ai rezidentilor din
federal intor-agenţii pentru statistici legate de îmbătrânire, 2004; Kinsella şi Velkoff,
aziluri, să le explice drepturile pe care le au şi să le rezolve plângerile cu privire la
200 1). Probabilitatea cea mai mare de instiruţionalizarc o au cei care locuiesc singuri,
cei care nu participă la activităti sociale, cei cărora boala sau dizabilitătile le limitează
chestiuni ca intimitatea personală, tratamentul, hrana şi problemele financiare.
Un element esenţial al bunei îngrijiri constă în posibiliratea rezidenţilor de a lua
1
activităţile zilnice şi cei ai căror îngrijitori neoficiali sunt excesiv' de împovăraţi
hotărâri şi de a exercita un anumit grad de control asupra vietii proprii. În rândul a 129
(McFall şi Miller, 1992; Steinbach, 1992).
de rezidenţi ai unor aziluri de îngrijire intermediară pentru bătrâni, cei care aveau
Numărul americanilor rezidenţi ai azi1urilor a crescut considerabil faţă de sfârşitul
stimă de sine mai ridicată, 'mai puţină depresie şi un sentiment mai mare de multumire
anilor 1970, ca urmare a creşterii numerice a populaţiei vârstnice, dar proporţia lor în
şi de sens al vieţii aveau o probabilitate mai mică de a muri în interval d~ patru
populaţia vârstnică a scăzut de la 5,1 % în 1990 la 4,5% în 2005 (Administraţia pentru
ani - poate pentru că adaptarea psihică îi motiva să vrea să trăiască şi să se îngrijească
îmbătrânire, 2006; Biroul de recensământ al SUA, 2001). Această reducere poate fi
mai bine (O'Connor şi Vallerand, 1998).
atribuită parţial reducerii proporţiei de vârstnici cu dizabilităţi. în plus, liberalizarea
îngrijirii pe termen lung asigurată de Medicare şi răspăndirea asigurărilor private
Opţiuni locative alternative Unii adulţi vârstnici care nu pot sau nu vor sii aibă
pentru îngrijire pe termen lung au stimulat trecerea de la institutionalizare la alte
grijă de O casă, nu au nevoie de îngrijire specială, nu au rude în apropiere, preferă altă
opţiuni locative, mai puţin costisitoare (discutate în secţiunea următosre) şi la îngrijire
locaţie sau climă ori vor să călătorească se mută în case de oraş, apartamente
medicală la domiciliu (Ness, Ahmed şi Aronow, 2004). Totuşi, pe măsură ce generaţia
individuale, comune sau închiriate ori în locuinţe mobile ce necesita cheltuială puţină
"baby boom" îmbătrâneşte şi dacă rata actuală de folosire a azilurilor se păstrează, se
sau deloc. Un. segment relativ nou, dar În creştere, al pieţei locative constă' în
anticipează că numărul rezidenţilor se va dubla până în 2030 (Sahyoun, Pratt et al.,
corn unităţile de adulţi activi, cu restricţie de vârstă. În aceste comunităti dedicate
2001). Această creştere ar împovăra foarte mult Medicaid, programul naţional de asi-
oamenilor de la 55 de ani în sus, rezidenţii pot să iasă din casă şi să găsească în
gurare de sănătate pentru persoanele cu venit mic şi principala sursă a plăţilor pentru
apropiere o varietate de alternative pentru activităţi de timp liber - centre de fitness,
şederea în azil (Ness et al., 2004).
terenuri de tenis, de golf.
Legile federale impun cerinţe stricte pentru aziluri şi le dau rezidenţilor dreptul
Pentru cei care nu pot sau preferă să nu locuiască complet independent a apărut o
de a-şi alege singuri medicii, de a fi informati pe deplin cu privire la îngrijirea şi
tratamentul lor şi de a nu fi supuşi abuzului fizic sau psihic, pedepsei corporale,

Capitolul 18 Dezvoltarea psihosocială la vârsta a treia 601

602 Partea a 8-a
gamă largă de opţiuni locative de grup, multe prezentate în Tabelul 18--1. Unele din

Vârsta a treia
J
 Teorii privind contactul social şi sprijinul social
Potrivit teoriei convoiului social (prezentată în capitolul 16), adulţii vârstnici îsi
păstrează gradul de sprijin social identificându-i pe acei membri ai reţelei lor sociale
care îi pot ajuta şi identificându-i pe cei care nu le oferă sprijin. Pe măsură ce fostii
colegi de lucru şi prietenii întâmplători se distanţează, majoritatea vârsrnicilor 'îsi
păstrează un cerc interior stabil al convoiului social: prieteni apropiaţi şi rude pe care
se pot baza şi care le influenţează mult starea de bine (Antonucci, 1991; Antonucci si
Ak:iyama, 1995; Kahn şi Antonucci, 1980). .
O explicaţie întru câtva diferită a schimbărilor la nivelul contactelor sociale este
dată de teoria selectivităţii socio-emoţionale (Carstensen, 199/, 1995, J 996). Pe măsură
ce timpul pe care-I mai au de trăit se scurtează, adulţii vârstnic! aleg să petreacă timp
cu oamenii şi activităţile care le satisfac nevoile emotionaIe imediate. Studentul ar
putea să tolereze un profesor antipatic de dragul obtin~rii unor cunostinte necesare·
adultul vârstnic ar putea fi mai puţin dispus să petreacă un timp preţios cu un prieten
care-I calcă pe nervi. Adulţii tineri cu o jumătate de oră liberă ar putea s-o petreacă
alături de un om pe care vor să-I cunoască mai bine; cei vârstnici tind să-şi petreacă
timpul liber cu un om pe care-I cunosc bine.
Aşadar, chiar dacă vârstnicii au retele sociale mai mici decât cele ale adultilor
tineri, ei tind să aibă tot atâtea relaţii f~arte strânse (Lang şi Carstensen, 1994, 1998)
şi să fie mai mulţumiţi cu cele pe care le au (Antonucci şi Akiyarna, 1995). Sentimen-
Adul,ii vărstnici dintr-lin sat de pensionari cu facilităţi dt susţinere a traiului îşi păstreal.li mintea activă.
Acestefenei foc un curs de operare pe computer, in cooperare cu Im colegiu comunitar din apropiere. tele lor pozitive faţă de vechii prieteni sunt la fel de puternice ca ale adulţilor tineri,
iar sentimentele pozitive faţă de rude sunt mai puternice (Charles şi Piazza, 2007).
La nivelul unui eşantion reprezentativ la scară naţională, adulţii tineri au tins să-şi
aceste aranjamente mai noi le permit vârstnicilor cu probleme de sănătate sau cu vadă prietenii ceva mai rar, dar rudele, tot atât de des ca înainte. Această constatare
dizabilităţi să primească serviciile ori îngrijirile necesare rară să-şi sacrifice autonomia, conform teorieiselectivităţii socio-emoţionale, sugerează că, pe măsură ce imbătrânesc,
intimitatea personală şi demnitatea. oamenii investesc timpul şi energia de care mai beneficiază în întretinerea relatiilor
O variantă cu mare pcpularitate este traiul asistat, forma de locuinţă specială mai intime. în concordanţă cu teoria convoiului social. cercetătorii au constatat şi o
pentru adulţi vârstnici cu răspândirea cea mai rapidă în Statele Unite (Hawes, Phillips, schimbare a echilibrului în ceea ce priveşte sprijinul concret, irrformaţional şi emo-
Rose, Holan şi Shennan, 2003). Unităţile de trai asistat le permit chiriaşilor să trăiască ţional: pe măsură ce îmbătrănesc, adulţii, şi mai ales bărbaţii, oferă mai puţin sprijin
în propriul spaţiu de tip cămin personal, oferindu-le totodată acces permanent la
serviciile personale şi medicale necesare. În majoritatea acestor unităţi, persoana poate
°
altora, dar primesc mai mult. Pe măsură ce renunţă la parte din sprijinul pe care-I
primeau anterior dela prieteni, adulţii vârstniciobţin mai mult sprijin din partea UIiei .
trece, dacă şi când este nevoie, de la independenţă relativă (cu asigurarea curăţeniei şi
reţele mai mici de legături familiale (Shaw, Krause, Liang şi Bennett, 2007).
a meselor) la ajutor pentru îmbăiere, îmbrăcare, gestionarea medicaţiei şi folosirea
unui scaun cu rotile pentru deplasare. Totuşi, unităţile de trai asistat se deosebesc mult
între ele în ceea ce priveşte condiţiile oferite, funcţionarea, filosofia şi preţul, iar cele Importanţa relaţiilor sociale
care oferă intimitate personală şi servicii adecvate sunt, în general, inaccesibile per-
Sprijinul emoţional îi ajută pe vârstnici să-şi păstreze mulţumirea faţă de viaţă, în ciuda
soanelor cu venit moderat şi mic, exceptând cazul În care renunţă la bunurile lor sau
stresului şi a traumelor, cum ar fi pierderea soţului sau a unui copil, o boală sau un
le vând ca să-şi suplimenteze venitul (Hawes et al., 2003).
accident ce ameninţă viaţa (Krause, 2004b), iar legăturile pczitive tind să sporească
sănătatea şi starea de bine. Totuşi, relaţiile conflictuale pot să joace un rol şi mai impor-
tam, negativ. Un studiu longitudinal pe 515 adulti vârstnici a arătat că relatiile dificile
Relaţiile personaJe spre sfârşitul vieţii
sau neplăcute - marcate de criticii, respingere, concurenţă, încălcarea intimităţii perso-
Pe măsură ce îmbătrănesc, oamenii tind să petreacă mai puţin timp împreună cu alţii nale sau lipsa reciprocitătii - pot fi agenţi stresori cronici (Krause şi Rook, 2003).
La rei ca în etapele anterioare ale vieţii, relaţiile sociale merg rnână-n mână cu
(Carstensen, 1996). Serviciul este deseori o sursă convenabilă de contacte sociale; carne-
nii care sunt de mult timp pensionari au mai puţine contacte sociale decât cei pensionaţi sânătatea (Bosworth şi Schaie, 1997; Vaillant, Meyer, Mukamal şi Soldz, 1998).
recent sau care continuă să lucreze. Infirmităţile fac ca unor vârstnici să le fie mai greu Oamenii izolaţi social tiad să sufere de singurătate, iar singurătate. poate accelera
să iasă şi să socializeze, În ansamblu, adultii vârstnici declară retele sociale care contin deteriorarea fizică şi cognitivă (Hawldey şi Cacioppo, 2007; Holtzman et al., 2004).
doar jumătate din numărul de oameni din reţelele adulţilor mai tineri (Lang, 2001). 'Şi legăturile sociale pot să salveze viaţa, la propriu. Intr-un studiu longitudinal cu
totuşi, relaţiile pe care vârstnicii le păstrează sunt mai importante ca oricând pentru durata de 10 ani pe 28 369 de bărbaţi, cei mai izolaţi social aveau o probabilitate cu 53%
starea lor de bine (Antonucci şi Akiyama, 1995; Carstensen, 1995; Lansford, Sberman mai mare decât cei cu cele mai multe legături sociale de a muri din cauza bolilor
şi Antonucci, 1998) şi-i ajută să-şi păstreze memoria şi mintea agile (Crooks, Lubben, cardiovasculare şi o probabilitate de peste două ori mai mare de a muri în accidente sau
Petitti, Little şi Chiu, 2008; Ertel, Glymour şi Berkman, 2008). Într-o anchetă a Consi- prin sinucidere (Eng, Rimm, Fitzmaurice şi Kawachi, 2002). Pentru femeile vârstnice,
liului Naţional pentru îrnbătrânire (2002), numai circa l din 5 adulţi vârstnici americani care sunt deseori văduve şi trăiesc singure, sprijinul emoţional este esenţial. întt-un stu-
a declarat că singurătatea este o problemă serioasă şi aproape 9 din 10 au acordat familiei diu cu durata de 10 ani pe femei finlandeze de 80 de ani, cele care beneficiau de cel mai
şi prietenilor cea mai mare importanţă pentru o viaţă cu sens şi însufleţită. mult sprijin social - sentimentul de a fi necesare şi pretuite, sentimentul de apartenenţă

Capitolul 18 Dezvoltarea psnosoclaă la vârsta a treia 603 604 Partea a 8-a Vârsta a treia
şi intimitatea emoţională - aveau o probabilitate de 2,5 ori mai mică de a muri în timpul
.. "",.
100 -- - .. __ 'o . ---.-.- •.-.-_ •.•• -,--7--'-~..-..- 100 .------.-.--.c- ..--.~·;··--··---···-----·- --_._ .
studiului decât cele care beneficiau de cel mai putin sprijin. Pe de altă parte, sprijinul 90 lli 65-74 Bărbau .,' 90 - 8J 65-74 . Femei~· - :
corelat cu îngrijirea nu a influentat cu nimic mortalitatea (Lyyra şi Heikkinen, 2(06).

;i~~i~~W#;:t~~~"'· BO-~:!.~-': .:':

BO --~:~.~-'.-.---:._ .: :~
~ 85 şi peste ro 85 şi peste .•.-c--.,.-7-7--- _
70
Familia multigeneraţională 70
. Credeţi că s-ar putea să o c W---··-":-·------,---,-- ..__._.~.~,~~,
Familia la bătrâneţe are caracteristici speciale, De-a lungul istoriei, familiile au : t;ceti v;~odată?~C~asPecte';
cuprins rareori mai mult de trei generaţii. în prezent, multe familii din ţările dezvoltate ţ. a'leli6estUi·~till;ie~iata ~ă :- ~ 50
includ patru sau chiar cinci generaţii, astfel că o persoană poate fi în acelaşi timp bunic ~ţrag'sau nfj şi de c'e? Il. 40 .__ ._-.-.-.-- -'~,.:..~,..", ..::
şi nepot (!Gnsella şi Velkoff, 200 1).
30
Existenţa atâtor membri ai familiei poate avea un efect de îmbogăţire, dar poate
crea şi presiuni speciale. Este probabil ca tot mai multe familii să conţină un membru
care a trăit destul de mult încât să aibă mai multe boli cronice şi a cărui îngrijire poate 10
10
fi foarte solicitantă fizic şi emoţional (C.L. Jobnson, 1995). Acum că segmentul de
populaţie cu cea mai rapidă creştere are de la 85 de ani în sus, mulţi oameni aflaţi în Căsătoriţi
Vâduve Căsă.torfle
al şaptelea deceniu de viaţă sau mai vârstnici, care ar putea să se confrunte la rândul
lor cu diminuarea sănătăţii şi a energiei, se trezesc în rol de îngrijitori. Mai mult chiar, Figura 18·3
numeroase femei îşi petrec o parte mai mare din viaţă ingrijindu-şi părinţii decât Starea. C~~Iă a po~urati.eiame~lcane de la 65 de ani În sus, pe grupe de vârstă şi pe sexe. În 2004. Ca urmare a
îngrijindu-şi copiii (Abel, 1991), lo.~gev~~atil lor mal ~rI, feme~le au o probabilitate mai mare decât bărbaţii de a fi vaduva la bătrâneţe, pe când

Modul în care familiile abordează aceste probleme are deseori rădăcini culturale. bi3.,,:a~l.~u ,0 probabilitate mal mare de a fi căsătoriţi sau recăsătortn la bătrâneţe. Notfl: .Oăsătorjtr- include:
Familia nucleară şi dorinta adulţilor vârstnici de a trăi separat de copiii lor reflectă că~at~ntl.ŞIc~ soţul prezent; căsătoriţi şI cu soţul absent, şi desparţlti. Aceste date se refera la populaţia civilă
nemstituţionalizată.
(Sursă: Forumul fedara/ inte(-agentl1 pentru stausnct legate de imbâtrânire, 2006).
valorile americane ale individualismului, ale autonomiei şi ale independenţei. Cultura
americanilor de origine hispanică şi a celor de origine asiatică pune în mod tradiţional
accentul pe obligaţiile liniare sau transgeneraţionale, puterea şi autoritatea aparţinând
generaţiei vârstnice. Totuşi, acest tipar se modifică prin asimilarea În cultura americană ?e câtva. tU;p divorţul este mai uşor de obţinut, este probabil ca SOţii care rămân
dominantă. Afro-americanii şi cei de origine irlandeză, a căror cultură a suferit impactul
puternic al sărăciei, subliniază relaţiile colaterale, egalitare, Structura căminului poate fi
un~reuna sa-şI fi rezolvat problemele şi să fi ajuns la soluţii satisfăcătoare pentru
am~dol (Huyck, 1995). După încheierea creşterii copiilor, aceştia tind să devină O J
foarte flexibilă, deseori fiind luaţi în casă fraţi, mătuşi, unchi, veri sau prieteni care au sursa de plăcere şi mândrie pentru ambii soţi, şi nu O sursă de conflict (Carstensen et
nevoie de un acoperiş deasupra capului. Aceste tipare culturale variate influenţează rela- .u.:, 19~6) .. Chiar ŞI ~a, potriv~t Studiului MacArthur privind îmbătrâ:nirea frumoasă,
ţillede familie şi responsabilităţile faţă de generaţia vârstnică (C.L. Jobnson, 1995) .: __bărbaţii pr~mes~ SpoJIII ~o<:lalm principal de la SOţii, pe când femeile se bazează mai
în restul capitolului, vom analiza mai amănunţit relaţiile vârsrnicilor cu familia şi mult pe pnetem, rude şi copii (Gurung, Taylâr şi -Seeman~200:îj:' - -- ._- __ o ••• -.

prietenii. De asemenea, vom examina viaţa adulţilor vârstnici care sunt divorţaţi, ~odul în c:uecuplurile rezolv.ă ,,:,n!lictele este o cheie a mulţumirii conjugale pe
recăsătoriţi sau văduvi, a celor care nu s-au căsătorit niciodată şi a celor fără copii. în tot parcursul vieţu adulte. Oamenu casatonp cu multe neînţelegeri în căsnicie tind să
cele din urmă, ne vom referi la importanţa unui nou rol: cel de străbunic. fie m~ PUţlD mulţumIţi cu via~a lor şi să aibă o stimă de sine mai scăzută (Whisman,
~e~la~k~r, Tnl~Jko, Chatav ŞI McKelvie, 2006). Tiparele rezolvării conflictelor tind
sa ra~ana reIau: constante pe tot parcursul căsniciei, dar capacitatea mai bună a
Relaţiile conjugale cuplurilor vârstnice de a-şi regla emoţiile reduce gravitatea conflictelor (Carstensen
Spre deosebire de alte relaţii de familie, căsnicia se întemeiază - cel puţin în culturile et al., 1996).
occidentale contemporane - pe baza consimţământului reciproc. Ca urmare, efectul în toate ţările dezvoltate, oamenii căsăroriti sun! mai
ei asupra stării de bine are deopotrivă caracteristici ale prieteniei şi ale legăturilor de sănătoşi şi trăiesc mai mult decât cei necăsătoriţi (Kinsella
rudenie (Antonucci şi Akiyama, 1995). Ea îi poate oferi persoanei şi cea mai mare ŞI Phillips, 2005), însă relatia între căsătorie si sănătate
fericire, dar şi cea mai adâncă nefericire (Carstensen et al., 1996). Cum evoluează poate fi diferită în cazul soţilor şi al sotiilor. D~că pentru
calitatea căsniciei la bătrâneţe? bărbaţii vârstnici, faptul de a fi căsătoriţi 'pare să fie benefic
pentru sănătate, sănătatea femeilor vârstnice pare a fi
corelată mai mult <ou calitatea căsătoriei (Carstensen Graff
Căsnicia de lungă durată Levenson şi Gottman, 1996). ' ,
Deoarece femeile se căsătoresc de regulă cu bărbaţi mai în vârstă şi le supravieţuiesc La bătrâneţe, căsnicia poate fi pusă drastic la încercare
şi deoarece bărbaţii au o probabilitate mai mare de a se recăsători după divorţ sau de vârsta înaintată şi de bolile fizice, deşi o relatie
văduvie, în lumea întreagă există mult mai mulţi bărbaţi căsătoriţi la bătrâneţe decât conjugală apropiată poate să modereze efectele psihologice
femei (Forumul federal intor-agenţii pentru statistici legate de îmbătrânire, 2006; negauve ale dizabilităţilor funcţionale, prin reducerea
Kinsella şi Phillips, 2005; Figura 18-3). anxietătii şi a depresiei şi sporirea stimei de sine (Mancini
Cuplurile căsătorite care sunt tot împreună la vârsta a treia au o probabilitate mai şi Bon~nno: 2006). Soţii care trebuie să-şi îngrijească parte-
mare decât cuplurile de vârstă mijlocie de a declara că au o căsnicie mulţurnitoare şi Mul~1! c.uf!.'uri care SII1UfOI tmpreună l~ bătrâneţe afirnui că SWIf mai fericite nerul invalid se pot simţi izolaţi, furioşi şi frustrati, mai
multe afirmă că a devenit mai bună (Carstensen et al., 1996; Gilford, 1986). întrucât II/ casmcte decât Ia w:Îr.ftema; tinere. filtre beneficiile importante ale ciis- ales dacă au la rândullor o sănătate şubredă. Cuplu~ile de
niciei se numără intimitatea, Împănă#rell si sentimelllul de apaneneuţă. acest fel pot fi prinse Într-un cerc vicios: boala aduce

Capitolul 18 Dezvoltarea psihosocială la vârsta a treia 605 606 Partea a 8-a Vârsta a treia
tensiune în căsnicie, iar această tensiune-poate agrava boala, solicitând capacitatea de
coping până la limită (Karney şi Bradbury, 1995) şi periclitând şi mai mult viaţa
îngrijitorului (Kiecolt-Glaser şi Glaser, 1999; Schulz şi Beach, 1999). Mai mult, un
studiu pe mai mult de 500 000 de cupluri aflate în sistemul Medicare a arătat că, în
cazul spitalizării unuia dintre soţi, riscul de deces al celuilalt creşte (Christakis şi
Alliscn, 2006).
Un studiu longitudinal pe 818 cupluri vârstnice surprinde natura fragilă a îngrijirii
oferite de unul dintre soti la bătrânere. Numai circa un sfert din cele 317 persoane
care-şi îngrijeau soţii la începutul studiului mai făceau acest lucru cinci ani mai târziu;"
restul fie muriseră, fie soţul îngrijit murise ori fusese încredinţat sistemului de îngrijire
pe termen lung. în plus, circa jumătnte din cele 501 persoane care nu-şi îngrijeau soţii
la început au devenit îngrijitori în următorii cinci ani. Cei din ambele grupuri care au
trecut la îngrijire grea aveau în general o sănătate mai şubredă şi mai multe simptome
depresive (Burton, Zdaniuk, Schulz, Jackscn şi Hirsch,2oo3).
Calitatea experienţei de îngrijire poate influenţa reacţia îngrijitorului la moartea
persoanei pe care a îngrijit-o. Într-un studiu, cei care-şi îngrijeau soţii au fost inter-
vievaţi înaintea pierderii şi după. Cei care, înaintea decesului, subliniaseră beneficiile
ingrijirii ("mă face să mă simt util(ă)", ,,mă ajută să apreciez mai mult viaţa") mai mult
decât greutăţile au declarat mai multă suferinţă în urma decesului, ceea ce sugerează
că suferinţa a fost accentuată prin pierderea nu doar a soţului decedat, ci şi a rolului
de îngrijitor (Boerner, Schulz şi Horowitz, 2004).
Văduvia
Aşa cum bărbaţii vârstnici au şanse mai mari decât femeile vârstnice de a fi căsătoriţi,
femeile vârstnice au o probabilitate mai mare de văduvie decât bărbaţii, din aceleaşi
motive. Femeile tind să trăiască mai mult decât soţii lor şi au o probabilitate mai mică
de recăsătorire decât bărbaţii. Aşa cum arată Figura 18-3, femeile americane cu vărsta
de 65 de ani şi peste au o probabilitate mult mai mare decât bărbaţii de aceeaşi vărstă
de a fi văduve (Forumul federal inter-agenţii pentru statistici legate de îmbătrânire,
2006)_ Totuşi, pe măsură ce diferenţa de gen in ceea ce priveşte speranţa de viaţă se
reduce, cum s-a Întâmplat în SUA începând din 1990, tot mai mulţi bărbaţi vor trăi
mai mult decât soţiile lor (Hetzel şi Smith, 2001). în majoritatea ţărilor, peste jumătate
din femeile vârstnice sunt văduve (KinseUa şi VeIkoff, 200 1). Problemele legate de
adaptarea la văduvie sunt discutate în capitolul 19.
Divorţul şi recăsători rea
Divortul la bătrânete este rar; numai circa 11% din adultii americani cu vârsta de la
65 do' ani în sus e~u divorţaţi şi nu erau recăsătoriţi în' 2005 (Administraţia pentru
îmbărrânire, 2006; vezi Figura 18-3). Totuşi, aceste cifre sunt aproape duble faţă de
1980 şi probabil că vor continua să crească pe măsură ce cohortele mai tinere, cu procent
mai mare de divorţaţi, ajung la vârsta a treia (Administraţia pentru imbătrânire, 2006).
Recăsătorirea la bătrâneţe poate avea un caracter aparte, în rândul a 125 de bărbaţi
şi femei cu educaţie şi relativ înstăriţi, cei recăsătoriţi la vârsta a treia păreau mai
încrezătcri, aveau un grad mai mare de acceptare şi o nevoie mai redusă de împărtăşire
profundă a sentimentelor, raportat la căsniciile anterioare. Bărbaţii tindeau să fie mai
multumiti de noua căsătorie Încheiată la vârsta a treia decât de noua căsătorie la vârsta
de ~jl~, însă nu şi femeile (Bograd şi Spilka, 1996).
Recăsătorirea aduce beneficii sociale. Vârstnicii căsătoriţi au o probabilitate mai
mică decât cei care trăiesc singuri de a avea nevoie de ajutorul comunităţii.
Recăsătorirea ar puteafi încurajată dacă oamenilor li s-ar da voie să-şi păstreze pensia
şi beneficiile de Asigurări Sociale din căsnicia anterioară şi prin mai multe locuinţe de
grup şi alte tipuri de locuinţe comune disponibile.
Capitotu! 1S Oezvoitarea psihosocială la vârsta a treia
Stiluri de viaţă şi relaţii neconjugale
Viaţa de celibat
In rnajoritatea ţărilor, 5% sau mai puţin din bărbaţii vârstnici şi 10% sau mai puţin din
femeile vârstnice n-au fost căsătoriţi niciodată. In Europa, această diferenţă de gen
poate să reflecte tributul în materie de bărbaţi apţi pentru căsătorie cerut de al Doilea
Război Mondial, când cohorta vârstnică de astăzi avea vârsta căsătoriei. În unele rări
sud-americane şi caraîbiene, proporţia celor niciodată căsătoriţi este mai rn~e.
probabil ca urmare a răspăndirii uniunilor consensuale (Kinsella şi Phillips, 2005). In
Statele Unite, doar circa 40/0 din bărbaţii şi femeile cu vârsta peste 65 de ani nu au fost
căsătoriţi niciodată (Administraţia pentru îmbătrânire, 2006; vezi Figura 18-3).
Probabil că acest procent va creşte pe măsură ce îmbătrânesc adulţii de vârstă mijlocie
din prezent, deoarece o proporţie mai mare din acea cohortă a rămas ceJibatnră - mai
ales afro-arnericanii (Biroul de recensământ al SUA, 1991a, 1991b, 1992, 1993).
Americanii vârstnici niciodată căsătoriţi au o probabilitate mai mare decât cei
divorţaţi sau văduvi să prefere viaţa de celibat şi o probabilitate mai mică de a suferi
din cauza singurătăţii (Dykstra, 1995), chiar dacă au cea mai mare probabilitate de a
locui singuri şi de a beneficia de cel mai puţin sprijin social. Ei au probabilitatea cea
mai mică de a resimţi "povara celibatului" - agenţi stresori cronici, practici şi emo-
ţionali, atribuiţi lipsei unui partener intim. Motivele pot fi faptul că aceia niciodată
căsătoriţi nu au resimtit niciodată stresul ieşirii dintr-o căsătorie şi şi-au format la
inceputul vieţii adulte abilităţi şi resurse ca autonomia şi independenţa, care îi ajută să
facă faţă celibatului. De asemenea, au mai multe resurse tangibile: sunt mai sănătoşi
şi au un nivel superior de educaţie şi de venit faţă de cei care au fost căsătoriţi
(Prudovska, Schieman şi Carr, 2006).
Femeile albe care nu au fost niciodată căsătorite declară o mai mare povară a celi-
batului decât omologii lor bărbati. Femeile din cohortele vârstnice au fost socializate
astfel încât să considere normative rolurile de soţie şi de mamă şi ar putea să se con-
frunte cu atitudini culturale negative dacă nu se căsătoresc. Femeile de culoare pre-
zintă o mai mică povară a celibatului decât cele albe; dată fiind penuria de bărbati de
"culoare apţi pentru "căsătorie; în rândul femeilor de culoare celibatuleste normativ şi-
prevalent statistic (Prudovska et al., 2006).
Bărbaţii vârsrnici căsătoriţi anterior au o probabilitate mult mai mare de a avea
întâlniri sentimentale decât femeile vârstnice căsătorite anterior, probabil deoarece
există mai multe femei disponibile în această grupă de vârstă. Majoritatea vârstnicilor
cu Întâlniri sentimentale sunt activi sexual, dar nu se aşteaptă să se căsătorească. Atât
în populaţia albă, cât şi în cea de culoare, bărbaţii sunt mai interesaţi de legături
sentimentale decât femeile, care ar putea să se teamă că vor rămâne blocate în rolurile
de gen tradiţionale (K. Bulcroft şi O'Conner, 1986; RA. Bulcroft şi Bulcroft, 1991;
Tucker, Taylor şi Mitchell-Kernan, 1993).
Coabitarea
Adultii vârstnici au o probabilitate tot mai mare de coabitare, la fel ca adultii mai
tineri: dar, pentru ei, coabitarea vine, de regulă, după o căsnicie anterioară. nu fuaintea
căsătoriei. Peste un milion de vârstnici americani, 4% din populaţia necăsătorită, au în
prezent relaţii de coabitare şi 9 din 10 au fost căsătoriţi anterior (S.L. Brown, Lee şi
Bulanda, 2006).
Vârsmicii în relaţie de coabitnre au anumite dezavantaje faţă de cei recăsătoriţi,
Vârstnicii in relaţii de coabitnre, mai ales femeile, tind să aibă venit mic şi au o
probabilitate mai mică de a avea locuinţa în proprietate. Pe de altă parte, comparativ
cu adulţii vârstnici fără parteneri, ei rind să aibă un venit mai mare pe familie şi o
probabilitate mai ridicată de a avea serviciu cu normă .întreagă. Comparativ cu cei
recăsătoriţi şi cu cei rară partener, au o probabilitate mai mică de a fi religioşi şi de a
avea prieteni sau rude care locuiesc în apropiere (S.L. Brown et al., 2006).
607 608 Partea a 8-a Vârsta a treia

Femeile par să fie dezavantajate în mod special de coabitare. De exemplu, au o
probabilitate triplă de a le lipsi complet asigurarea medicală, comparativ cu femeile
recăsătoritc sau Iară partener. în cazul bărbaţilor nu există o astfel de diferenţă. De
fapt, starea civilă are în general o mai mare importanţă pentru femei decât pentru
bărbaţi (S.L. Brown et al., 2006).
Relaţiile homosexualilor şi ale lesbienelor
Există prea puţine cercetări asupra relaţiilor homosexuale la bătrâneţe, în principal
deoarece cohorta actuală de adulţi vărstnici a crescut într-o perioadă când a trăi făţiş
ca homosexual era o raritate (Huyck, 1995). în cazul vârstnicilor homosexuali şi
lesbiene care şi-au recunoscut orientarea sexuală înaintea apariţiei mişcării pentru
libertatea homosexualilor din anii 1960, concepţia despre sine a tins să fie modelată
de stigrnatul asupra homosexualităţii existent atunci. Cei care au devenit majori după
ce mişcarea pentru libertate a ajuns în plină desfăşurare (şi după schimbarea la nivelul
opiniei publice pe care a provocat-o) au o probabilitate mai mare de a-şi vedea
homosexualitatea ca pe un simplu statut: o caracteristică a propriei persoane, la fel ca
oricare alta (Rosenfeld, 1999).
Relaţiile homosexualilor şi ale lesbienelor la bătrâneţe tind să fie puternice, pline
de sprijin şi diverse. Mulţi homosexuali au copii din căsnicii anterioare; alţii au
adoptat. Reţelele de prieteni sau grupurile de sprijin pot să înlocuiască familia
tradiţională (Reid, 1995). Cei care şi-au păstrat legăturile strânse şi implicarea intensă
în comunitatea homosexuală au tendinţa de a se adapta la îmbătrânire cu relativă
uşurinţă (Friend, 1991; Reid, 1995).
Principalele probleme ale multor vârstnici homosexuali şi lesbiene decurg din
atitudinile societătii: relatiile încordate cu familia de origine, discriminarea în azilurile
pentru bătrâni şi fu alte părţi, lipsa serviciilor sociale şi medicale şi a sprijinului social,
politicile insensibile ale agenţiilor sociale, iar când partenerul se îmbolnăveşte sau
moare, confruntarea cu furnizorii de servicii medicale; doliul şi problemele de
moştenire şi lipsa accesului la.beneficiile de Asigurări sociale ale partenerului (Berger .
şi Kelly, 1986; Kimmel, 1990; Reid, 1995).
Prieteniile
Cei mal mulţi vărstnici au prieteni apropiaţi şi, la fel ca la începutul vârstei adulte şi
la vârsta mijlocie, cei cu un cerc activ de prieteni tind să fie mai sănătoşi şi mai fericiţi
(Antonucci şi Akiyama, 1995; Babchuk, 1978-1979; Lemon et al., 1972; Steinbach,
1992). Oamenii care-şi pot mărturisi sentimentele şi gândurile şi pot vorbi despre
grijile şi durerile lor cu prietenii tind să se confrunte mai bine cu sclrimbările şi crizele
îmbătrânirii (Genevay, 1986; Lowenthal şi Haven, 1968) şi să trăiască mai mult
(Steinbach, 1992). Elementul alegerii în cadrul prieteniilor poate fi deosebit de
important pentru vârstnici, care ar putea să simtă că pierd treptat controlul asupra vieţii
lor (R.G. Adams, 1986). Intirnitatea este un alt beneficiu important al prieteniei în
cazul vârstnicilor, care au nevoie să ştie că sunt preţuiţi şi doriţi în continuare, în ciuda
pierderilor fizice şi de altă natură (Essex şi Narn, 1987).
Vârstnicii se bucură de timpul petrecut cu prietenii mai mult decât de cel petrecut
cu familia. La fel ca în alte etape ale vieţii, prieteniile sunt centrate pe plăcere şi
activităţi de timp liber, în timp ce relaţiile de familie tind să implice nevoi şi sarcini
cotidiene (Antonucci şi Akiyarna, 1995; Larson, Mannell şi Zuzanek, 1986). Prietenii
sunt o sursă intensă de bucurie imediată; familia oferă mai multă siguranţă emoţională
şi sprijin emoţional. Ca urmare, prieteniile au cel mai mare efect pozitiv asupra stării
de bine a vârstnicilor; dar, dacă relaţiile de familie sunt proaste sau lipsesc, efectele
negative pot fi profunde (Antonucei şi Akiyama, 1995). In concordanţă cu teoria
selectivităţii socio-emoţional, adulţii vărstnici tind să aibă sentimente pozitive mai
puternice faţă de prietenii vechi decât faţă de cei noi (Charles şi Piazza, 2007).
Capitolul 18 Dezvoltarea psihosocială la vârsta a Ireia
l'
Oamenii se bazează de regulă pe vecini în situaţii de urgenţă şi pe rude pentru
il·
f'i
i, angajamentele pe termen lung, cum ar fi îngrijirea; dar, ocazional, prietenii pot
i îndeplini ambele roluri, Deşi nu pot să înlocuiască soţul sau partenerul, prietenii pot
t
compensa lipsa lui (Hartup şi Stevens, 1999), jucând rolul rudelor fictive, o familie
'psihologică. ·în rândul a 131 de adulti vârstnici din Olanda care n-au fost niciodată
căsătoriţi ori erau divorţaţi sau văduvi'. cei care beneficiau de un grad ridicat de sprijin
emoţional şi practic din partea prietenilor aveau o probabilitate mai mică de a suferi
din cauza singurătăţii (Dykstra, 1995).
În conformitate cu teoria convoi ului social şi cu cea a selectivitătii socio-ernotionale
prieteniile veclri se păstrează deseori până la o vărstă foarte inaintată (H~up şi
Stevens, 1999). Uneori însă, mutarea în alt oraş, boala sau dizabilitatea pot face difi-
ţntimuatea este importantă pentru cilă păstrarea legăturii cu prietenii vechi. Deşi mulţi vârstnici îşi fac prieteni noi, chiar
lesbienele vărsmice. ca ţi pentru
şi după vârsta de 85 de ani (C.L. Johnson şi Troll, 1994), adulţii vârstnici au o pro-
vârstnicii heterosexuali. Contrar
retotiite nomosexuate babilitate mai mare decât cei mai tineri de a atribui beneficiile prieteniei (cum ar fi
J
stereotipului,
fa bătrâneţe sunt puternice şi pline afecţiunea şi loialitatea) unor persoane anume, care nu pot fi înlocuite cu uşurinţă dacă
de sprijin. mor, intră într-un azil sau se mută (de Vries, 1996).
Legăturile de rudenie neconjugale
Unele din cele mai durabile şi mai importante relaţii de la bătrâneţe au la bază nu
alegerea reciprocă (aşa ca în cazul căsătoriei, coabitării, parteneriatului homosexual şi
prieteniei), ci legături de rudenie. Să le analizăm.
Relaţiile cu copiii adulţi
Legătura între părinte şi copil rămâne puternică la bătrâneţe. Copiii oferă o legătură
cu alţi membri ai familiei, îndeosebi cu nepoţii. Părinţii care au relaţii bune cu copiii
J
lor adulţi au o probabilitate mai mică de a suferi de singurătate şi de a fi deprimaţi
decât cei ale' cărorrelaţii cu copiii riu sun!jJieaburie··(K6rope<:k"Yj'Cox;2oo2).
Majoritatea vârstnicilor au copii în viaţă, dar, ca urmare a tendinţelor globale spre
familii mai puţin numeroase, aceştia sunt mai puţini decât aveau generaţiile anterioare
(Dobriansky et al., 2007; Kinsella şi Phillips, 2005). în ţările europene, circa o treime
din adulţii de peste 60 de ani locuiesc cu un copil adnlt şi aproape jumătate locuiesc
la maximum 25 de kilometri distanţă. Aceste proporţii rămân relativ stabile sau cresc
cu vârsta. Locuitul în comun este cel mai răspândit în ţările mediteraneene mai
tradiţionaliste (Grecia, Italia şi Spania) şi cel mai puţin răspândit în ţările scandinave
(Danemarca şi Suedia), care au servicii sociale excelente şi accent cultural pe auto-
nomie. Circa jumătate din părinţii vârstnici cu vârsta sub 80 de ani afirmă că au con-
tact cu un copil, cel mai des fiică, măcar o dată pe săptămână (Hank, 2007). în Statele
Unite, este foarte probabil ca imigranţii care erau vârstnici la sosire să locuiască alături
de copiii adulţi şi să fie dependenţi de aceştia (Glick şi Van Hook, 2002).
Relaţia între mamă şi fiică tinde să fie deosebit de strânsă. într-un studiu,
cercetătorii au înregistrat conversaţii Între 48 de perechi mamă-fiică, majoritatea de
origine europeană, educate. Mamele aveau peste 70 de ani şi erau sănătoase. Fiecărei
perechi i s-a cerut să construiască-o povestire pornind de la o fotografie cu O femeie
vârstnică şi una mai tânără. Aceste conversatii au fost caracterizate de căldură si
afecţiune reciprocă, încurajare şi sprijin, cu prea puţine critici sau ostilitate. Atât
mamele, cât şi fiicele aveau un mare respect fată de relatia lor, declarând că au multe
sentimente pozitive şi puţine negative una faţă' de cealaită (Lefkowitz şi Fingerman,
2003).
Echilibrul existent la nivelul ajutorului reciproc pe care şi-I oferă părinţii şi copiii
adulţi tinde să se modifice pe măsură ce părinţii îmbătrânesc, copiii oferind mai mult
sprijin (Bengtson et al., 1990, 1996). Disponibilitatea mamelor - dar nu şi a taţilor -
609 610 Partea a s-a vărsta a Ireia
 ai căror copii adulţi sunt bolnavi psihic, au retardare mentală, O dizabilitate ftzică sau
sunt afectaţi de o boală gravă îndeplinesc rolul de îngrijitori primari atâta timp cât
trăieşte şi părintele, şi copilul (Brabant, 1994; Greenberg şi Becker, 1988; Ryff şi
Seltzer, 1995).
În plus, tot mai mulţi adulţi vârstnici, mai ales afro-americani, cresc sau ajută la

. Maitratatea·
,~
'-,."
vârstnicilor
.' ... ,.
",' '
, - creşterea nepoţilor mi a strănepoţilor, Aşa cum arătam în capitolul 16, aceşti îngrijitori
nenormativi, obligaţi la parentaj activ într-o perioadă când un astfel de rol este neaşteptat,
se simt adesea împovăraţi. De multe ori nepregătiţi fizic, emoţional şi financiar pentru
O.femciede. vârstă mijlocie cpreşte maşina în "dreptul intrării secţiei core~punZător ori aueiînşişi.probleme de ~năţ.~te, 'S~areâ.ck spirit
această sarcină, ar putea să nu ştie de unde să ceară ajutor şi sprijin (Abramson, 1995).
de urgenţe" dintr-un: oraş, american de mărime mijlocie. Scoate din" a îngrijitorului' şi cea. a persoanei, vârstnice tind să -se. illtfu-ească
maşină o femeie vârstnlcă, fragilă (care pare Întru câtva confuză), o reciproc-Când femeile vârstnice care 'beneficiază de Ingrijire irifor- Ce- se poate spune despre adulţii fără copii în viaţă, tot mai numeroşi? Potrivit
aşază pe un scaerîcu rodle.ocuce la urgenţe •.apoi se îndepărtează maIăcpe·te~~ "lung se simt respectăte şi .preţuite (le ·ingnjitor:i. au chestionarelor şi interviurilor cu un eşantion reprezentativ la nivel naţional de adulţi
rară- o vorbă, se urcă Inmaşină şi. pleacă; fără să lase vreun document o probabilitate mai mică-de a fi deprimate (Wolff'şi'Agree;'2004). de vârstă mijlocie şi vârstnici, impacrul lipsei copiilor asupra stării de bine este
de identitate (BarnIiait,1992) .. ' .. . Alte. tipuri de abuz asupra vârstnicilor ar trebui' recuncscute ta influenţat de gen şi de sentimentele persoanei cu privire la lipsa copiilor. Femeile rară
.~as~ b~~~uJCJ'<este-un exemplu ~dc abllz~usupra vârst- forme de.violenţă In-familie. Abuzatcrii au nevoie de coflsiiiere sau
copii care au afirmat că ar fi fost mai bine să aibă un copil aveau o probabilitate mai
lIicil~ J!l~tial~ .~~ persoanei dependente ori inci!. de 'tratament casă admităceea ce fac şi de ajutor-pentrureducerea
mare de a suferi de singurătate şi de a fi deprimate decât femeile care nu au fost de
carea ~rqi[.liriI6ţ·ei,:_~. _ tratarea vârstnicilor poate.intra sţresului~.cauza:f([e îngrijire (MRP, ]992). GI}lpurue de autoaju-
într-"una"'dm 'şaSe cat~goiij zic -efclosireafortei fizice eate ' . torare.le.potaj~ta::pe.victime·să ad,mfţtce se pe~.ece,să recunoască acord cu acea afirmaţie. Lucrurile nu stau la fel cu bărbaţii, poate din cauza importanţei
poate C~Uzil:vă~~ C9~~~\,dlÎren~ fizi9ă sau de~ri~~e~ .(2) ~b~z faptl}lcă~u·u:~bui,e,să SllP9.rte niSiu~.f~I. de·rrip.I~ţareşi să-afle cum mai mari a maternităţii pentru identitatea femeilor. Totuşi, mamele şi taţii care aveau
sexual- Co.nta~t,sexuaJt:~,~ ~~9ariă'~~tnică ţară câDSimtfun~tul ~-i, pună .c.~păţ· ~a,~s~ iasă-din sitl.;t~tia respecti v.~'. 1..." relaţii proaste cu copiii lor aveau O probabilitate mai mare de a suferi de singurătate şi
ei; (3) abuz.e;noţional~al;'Psihic-~pi:ov6ca;.eit,d~ siiierintă~durex:e de a fi deprimaţi. Aşadar, faptul de a fi părinte nu garantează starea de bine la
sau fiă~fu{:-;' ',.;.,' '. ..;;., 'o· ';:, iriStit&-
.': .. '" .; : ,.

. 'ţiortalizarea); . ~·.folosirea:·
ilegalâ sau:jii .g.a~·'~.::l?ur1Uiilor·u~tii;
vlirtHnic:;.(5).; a ~l~~.epl.inţri.ivre~ej
părţi din o~]..: .'. . ..' .: ' .. : .,'.' .v~~~' şi Sti) auto-
Ile.glijaf~a·.-::,- ~~n:p~~eriteţf',~.n~ persoane depr~Jllate/fragile C:l1i
incompetente rI1~ntal{.~"'i aDl9nintă .săriătateasâu siguranta, clÎI11 ar
fi 'apomil ner;?~-espullzătOFde~~ ;~u li~Qide'ori n~,Juatea.·~edj"ca~ei
pr:e~~ (CenţrUl N~~?I1,~ :pen.~.:,A1?~~l' aSu~ia~ .Vârsmicilor 'şi
wesui, Inc.., j~,&),AsooiaţiaAnjeriCanădeMedjcină{I992) a adău-
gat o a' şapţe~a~ygqrAe:.·:~.ţr!l(;ar~lLif:ţp"urilqr -persorale - .de
. eX,e~p~~. dţe~t·~~~ţW.9~I~i :}~)~~~te :~~n.aJă. şi-Ia luarea. '
propriilor decizii ~~ăle4rge.;Şănărate.·. * .. " .<....
. în ..apr03pe~9·'diD)Q:',~~if&·c$l~tare':cu'ţăptaş,cunoscu{
acesta este e. rudă.•'Şi.iil2'.ţ1in·'3.:;c~,-acţ~ti·.f.ăpţaşr su.~t. soţuVSoţia ,
, sau ~i.iî. ad.~lţi(ee.ntr:ur~.~tf~.dă!'peritii.i Abliiul'â;supra Vâ.Jj61icilof·
. şi Westat, Iac. 1998), De~9b.icei.~:neg:lijarea· de' că~' îngrijitorii .din
familie ~ste-.nc~ţ~~~.~a!~·M~le:Jl~şti.Q~~m ,~_~~~ă
de a cere ajutorul copiilor adulţi reflectă stilul de parentaj anterior. Mamele calde şi
reactive au o probabilitate mai mare de a cere ajutor financiar sau sfaturi personale decât
mamele care au fost mai dominante sau mai limitatoare în adolescenţa şi la începutul
vârstei adulte a copiilor (Scbooler, Revell şi Caplan, 2(07). în Statele Unite şi alte ţări
dezvoltate, sistemele de sprijin instituţional ca Asigurările sociale şi Medicare au luat
unele din responsabilităţile pentru vârstnici de pe umerii membrilor familiei; dar mulţi
copii adulţi oferă sprijin şi îngrijiri directe semnificative, aşa cum am arătat în capitolul
16. Tendinţa spre familii mai puţin numeroase înseamnă mai puţini îngrijitori potenţiali
în familie pentru părinţii vârstnici şi suferinzi (KinseUa şi Phillips, 2005), ceea ce
sporeşte presiunea la care sunt supuşi cei care joacă rolul de îngrijitori - presiune ce
poate duce la maltratarea unui pacient fragil "diftcil" (Caseta 18-2).
Părinţii vârstnici care îşi permit continuă adesea să ofere sprijin financiar copiilor.
In ţările mai puţin dezvoltate, părinţii vârstnici contribuie prin treburi gospodăreşti,
îngrijirea şi socializarea nepoţilor (Kinsella şi Phillips, 2(05). Părinţii vârstnici con-
tinuă să manifeste o preocupare intensă pentru copiii lor (Bengtson et al., 1996). Tind
să sufere dacă aceştia au probleme grave şi ar putea să considere aceste probleme
drept un semn al eşecului lor ca părinţi (G.R Lee et al., 1995; Pillemer şi Sui tor, 1991;
Suitor, Pillemer, Keeton şi Robinson, 1995; Troll şi Fingerman, 1996). Mulţi vârstnici
bătrâneţe, după cum nici lipsa copiilor nu o afectează neapărat. Atitudinile şi calitatea
relaţiei sunt cele care contează (Koropeckyj-Cox, 2002).
Relaţiile cu fraţii
Când Elizabeth (••Bessie") Delany avea 102 ani, iar sora ei, Sarah (•.Sadie"), avea 104,
cele două au publicat o carte bestseller: Having OUl' Say: 11Ie Delany Sisters' First
100 Years (Delany, Delany şi Hearth, 1993). Fiicele unui sclav eliberat, ele au învins
discriminările rasiale şi de gen - Bessie a devenit medic stomatolog, iar Sadie,
profesoară la liceu. Cele două surori nu s-au căsătorit niciodată; au locuit timp de trei
decenii împreună în Mount Vemon, New York. Deşi personalităţile lor erau cât se
poate de diferite, cele două femei. au, fost.cele mai bune .prietene, având în. comun.
simţul umorului şi valorile insuflate de părinţi .
Fraţii şi surorile joacă roluri importante în reţeaua de sprijin
tn t1]04 a vârstnicilor, Fratii oferă tovărăşie mai mult decât alti membri
ai familiei, aşa cum fac prietenii; dar fraţii oferă sprijin emo-
tional mai mult decât o fac prietenii (Bedford, 1995). Conflictul
şi rivalitatea făţişă se' reduc, de regulă. până la bătrâneţe şi unii
frati încearcă să rezolve conflictele anterioare, însă sentimentele
de 'rivalitate subiacente se pot păstra, mai ales între bărbaţi
(Cicirelli, 1995).
Majoritatea fraţilor vârstnici afirmă că sunt gata să ofere
ajutor tangibil şi că ar apela la fraţi dacă ar avea nevoie de un
astfel de ajutor, dar puţini o fac cu adevărat, exceptând situaţiile
de urgenţă, ca boala (când pot să devină îngrijitori) sau moartea
sotului/sotiei (Cicirelli, 1995). în tările în curs de dezvoltare,
este mai probabil ca fraţii să-şi ofe;e ajutor economic (Bedford,
1995). Indiferent cât de mult ajutor oferă în realitate, disponi-
bili/a/ea de a ajuta a fraţilor este o sursă de mângâiere şi sigu-
rantă la bătrânete (Cicirelli, 1995).
Cu cât vârstnicii locuiesc mai aproape de fraţi şi cu cât au
mai mulţi, cu atât este mai probabil să le facă şi confidenţe
(Connidis şi Davies, 1992). Amintirea experienţelor anterioare
Bessie.si Sadie DcJany ou fast cele moi bune prietena roată viata. comune devine mai frecventă la bătrâneţe şi poate să ajute la
Frafii vşrstnici constituie o parte isnportaetă (J reţelei de sprijill analiza vieţii şi la punerea în balanţă a importanţei relaţiilor de
u fiecăruia. iar surorile sunt deosebit de importante fII mentinerea
familie (Cicirelli, 1995).
refafmor efefamilie.

612 Partea a 8-a Vârsta a treia

Capitolul 18 Dezvoltarea psihosocială la vârsta a treia 611
 Mai ales surorile îndeplinesc Ull rol vital în menţinerea relaţiilor de familie şi a stării Starea de bine la vârsta a treia
de bine, poate ca urmare a expresivităţii emoţionale a femeilor şi a rolului lor tradiţional
Reperul 2: Ce strategii şi resurse contribuie la starea
de protectoare (Bedford, 1995; Cicirelli, 1989, 1995). Vârstnicii apropiaţi de surorile lor
de bine şi sănătatea psihică a lIârstnicilor?
au o părere mai bună despre viaţă şi-şi fac mai puţine griji în privinţa îmbătrânirii decât
cei fără surori sau rară legături strânse cu acestea (Cicirelli, 1977, 1989). CI George Vai liant a constatat că folosirea mijloacelor de
Deşi moartea unui frate la vârsta a treia poate fi privită ca o parte normativă a apărare adaptative Într-o etapă anterioară a vârstei adulte
este un predictor al adaptării psihosociale la bătrâneţe.
acestei etape de viaţă. supravieţuitorii pot să sufere intens şi să devină însinguraţi sau
deprimaţi. Pierderea unui frate nu reprezintă doar pierderea unei persoane pe care te • În cercetările bazate pe modelul evaluării cognitive,
poţi sprijini şi o schimbare în consrelaţia familiei, ci poate însemna chiar şi o pierdere adulţii de toate vârs1ele preferă În general copingul
parţială a identităţii. A jeli un frate înseamnă a jeli completitudinea pierdută a familiei centrat pe problemă, dar adutţii vârstnici fac mai des
'initiale în care ai început să te cunoşti şi poate să aducă cu sine realizarea propriei apel la copingul centrat pe afectivitate decât cei mai
tineri, când situaţia o cere.
apropieri de moarte (Cicirelli, 1995).
• Religia este o sursă importantă de coping centrat
emoţie, pentru rnutţi adulţi. Legătura dintre religie sau
A deveni străbunic spiritualitate şi sănătate, longevitate şi starea de bine
este un nou sector important de studiu.
în general, pe măsură ce nepoţii cresc, bunicii îi văd mai rar (vezi discuţia despre rolul
de bunic, în capitolul 16). Apoi, când nepoţii devin părinţi, bunicii intră Într-un rol • Conceptul de imbătrânire frumoasă sau optimă reflectă
nou: cel de străbunici. numărul tot mai mare de adulţi sănătoşi şi plini de
Ca urmare a vârstei, a sănătăţii şubrede şi a îrnprăştierii familiei, străbunicii tind să vitalitate, dar definirea şi măsurarea sa si validitatea
conceptului sunt controversate. . bărbaţii vârstnici de a locui singure.
fie mai puţin implicaţi decât bunicii în viaţa unui copil; şi, pentru că familiile cu patru
sau cinci generaţii sunt relativ noi. există puţine repere general acceptare privind ceea • Două prime modele contrastante de imbătrânîre frumoasă
ce ar trebui să facă străbunicii (Cherlin şi Furstenberg, 1986). Chiar şi aşa, pentru sau optimă sunt teoria dezirnplicării şi teoria actlvitătii.
Teoria dezimplicării este prea puţin confirmată, iar
majoritatea străbunicilor, acest rol este unul recompensator (Pruchno şi Johnson,
rezultatele cu privire la teoria activităţii sunt mixte. Între
1996). Rolul de străbunic oferă un sentiment al reînnoirii personaJe şi a familiei, o
versiunile mai noi, rafinate, ale teoriei activităţii se numără
sursă de diversiuni şi un semn al longevităţii. Când au fost intervievati 40 de srrăbunici,
teoria continurtăţii şi accentul pus pe activitatea
bărbaţi şi femei, cu vârste între 71 şi 90' de ani, 93% au făcut co~entarii cum ar fi productivă.
."Viaţa reîncepe în familia mea", •.Văzându-i cum cresc, mă menţin tânăr" şi ,.N-aş fi
• Baltes şi colegii săi sugerează că îmbătrănirea frumoasă,
crezut că am să trăiesc să văd asta!" (Doka şi Mertz, 1988, pp. 193-194). Peste o
În domeniul psihosociaJ, dar şi În cel cognitiv, poate să
treime din membrii eşantionului (majoritatea femei) erau apropiaţi de strănepoţii lor.
depindă de optimizarea selectivă cu compensare .
.. Cei cu legăturile-cele mai intime locuiau în apropiere şi erau apropiaţi şi de părinţii şi de
;;';ping(589j- '.
bunicii copilului, ajutând adesea cu împrumuturi băneşti, daruri şi stând cu copilul.
modelul evaluării cognitive (590)
Bunicii şi străbunicii sunt importanţi în familia lor. Sunt surse de înţelepciune, tovarăşi coping centrat pe problemă (590)
de joacă, verigi de legătură cu trecutul şi simboluri ale continuităţii vieţii de familie. coplng centrat pe emoţie (590)
Ei sunt implicaţi în rolul generativ suprem: exprimarea dorinţei fierbinţi a omenirii de pierdere ambiguă (590)
a transcende mortalitatea prin investirea personală în viaţa generaţiilor viitoare. teoria dezimpficării (592)
teoria activităţii (592)
teoria continuttăţi! (593)
optimizare selec!ivă cu compensare (OSC) (594)
Probleme practice şi sociale legate de îmbătrânire
Reperul 3: Cum se descurcă vâ.rstnic;; cu deciziile
Rezumat şi termeni-cheie muncă şi pensionare, cu resursele financiare si cu
aranjamentele locatiile? .
Teorii şi cercetări privind dezvoltarea personalităţii • Trăsăturile de personalitate tind să rămână relativ stabile
e Unii adulţi vârstnlcl continuă să muncească remunerat,
la vârsta a treia, În funcţie de felul cum sunt măsurate.
dar cei mal mulţi sunt pensionari. Totuşi. mulţi pensionari
Reperul 1: Se modifică personalitatea la bătrâneţe şi
• Adulţii vârstnici din cohortele recente par să aibă o Încep o carieră nouă, lucrează cu normă redusă ori fac
care sunt problemele şi sarcinile speciale cu care se
personalitate mai puţin rigidă decât cei din cohortele voluntariat. Pensionarea este de multe ori un proces in
confruntă verstnicit?
anterioare. etape.
• Ultimul stadiu descris de Erik Erikson, integritatea eului
• Emoţionalitatea tinde să devină indeosebi pozitivă şi În • Adulţii vârstnici tind să fie mai mulţumiţi de munca lor şi
versus disperare, culminează cu virtutea inţelepciunii, sau
mai mică măsură negativă la bătrâneţe, dar trăsăturile de adesea mal productivi decât cei mai tineri. Vârsta are
a acceptării propriei vieţi şi a morţii iminente.
personalitate pot să modifice acest tipar. deopotrivă efecte pozitive şi negative asupra performanţei
D Erikson susţinea că oamenii trebuie să-şi păstreze o integritatea eului versus disperare (587) la serviciu, iar diferentele individuale sunt mai
implicare vitală in societate. semnificative decât c~le determinate de vârstă.
Captolul 18 Dezvoltarea psihosoclală la vârsta a treia 613 614 Partea a 8-a Vârsta a treia
• Pensionarea este un proces Îndelungat. Resursele
personale, economice şi sociale pot influenţa moralul.
• Între tiparele de stll de viaţa răspăndite după pensionare
se numără stilul de viaţă centrat pe familie, investirea
echilibrată şi activitatea serioasă de timp liber.
• Situatia financiară a americanilor vârstnici s-a Îmbunătăţit
şi puţini trăiesc În sărăcie. Femeile, hispanicii şi
afro-americanii au cea mai mare probabilitate de a fi
săraci la bătrâneţe.
• in ţările În curs de dezvoltare, vârstnicii locuiesc adesea
Împreună cu copiii sau cu nepoţii. În ţările dezvoltate, cei
mai mulţi vârstnici locuiesc cu soţuVsoţia sau singuri.
pe Vârstnicii din minorităţi au o probabilitate mai mare decât
vârstnicii albi de a locui cu membri ai familiei extinse.
• Majoritatea aoultllor din ţările industrializate preferă să
Îmbătrânească fără strămutare. Majoritatea poate rămâne
Tn comunitate dacă se poate baza pe soţ/soţie sau pe
altcineva pentru ajutor.
• Femeile vârstnice au o probabilitate mai mare decât
din ţările dezvoltate nu se
• De regulă, adu/ţii vârstnici
aşteaptă să locuiască cu copiii adulţi şi nu doresc acest
. lucru.
• Instituţionalizarea este rară În ţările În curs de dezvoltare.
Amploarea ei variază În cele dezvoltate. În Statele Unite,
doar 4,5% din populaţia vârstnică este instituţionalizată,
însă proporţia creşte cu vârsta. Cea mai mare
probabilitate de instituţionalizare o au femeile vârstnice
vârstnicii care trăiesc singuri sau nu participă la activltăti
sociale, cei cu probleme de sănătate sau dizabilităţi şi ~i
·.. ai căror ingrijitori neoflciaf sunt .excesiv de .jmpovăraţ~;- ...
• Între alternativele la instituţionalizare cu răspăndirea cea
mai rapidă se numără unităţile de trai asistat şi alte tipuri
de locuinţe de grup.
stil de viaţă centrat pe familie (597)
investire echilibrată (597)
activitate serioasă de timp liber (597)
Îmbătrânire fără strămutare (599)
Relaţiile personale spre sfârşitul vieţii
Reperul 4: Cum se schimbă reieţlite personale /a
btitrâneţe şi care este efectul/ar asupra sMrii de bine?
de • Relaţiile sunt importante pentru vârstnici, chiar dacă
frecvenţa contactelor sociale scade cu vârsta.
• Potrivit teoriei convoiului social. reducerea sau
modificarea contactelor sociale la bătrâneţe nu afectează
starea de bine, deoarece se păstrează un cerc interior
stabil de sprijin social. Potrivit teoriei selectivitătii
socio-emoţionale, vârstnicii aleg să petreacă ti~p
cu oamenii care le sporesc starea de bine emoţional.
• Interactiunile sociale sunt asociate cu sănătatea şi cu
mulţumirea faţă de viaţă, iar izolarea este un factor de
risc pentru mortalitate.
• Modul de funcţionare a familiilor muttigenerationale la
bătrâneţe are deseori rădăcini culturale. .
 Relaţiile conjugale • Mu!ţi homosexuali şi lesbiene imbătrânesc relativ fără
probleme.
Reperul 5: Care sunt caracteristicile căsniciei de lungă
• Majoritatea adulţilor vârstnici are prieteni apropiaţi, iar cei
. durată spre sfârşitul vieţii şi ce impact au văduvia,
care au sunt mai sănătoşi şi mai fericrti.
divorţul şi recllsătorirea În această perioadă?
• Vârstnicii se bucură de timpul petrecut cu prietenii mai
• Pe măsură ce creşte speranţa de viaţă, creşte şi mult.decăt de cel petrecut cu familia, dar familia este
longevitatea potenţială a căsniclel. la bătrăneţe sunt mal
principala sursă de sprijin emoţional şi practic.
numerOşi barbaţil căsătoriţl decât femeile căsătorfte.
Căsnlollle care rezistă până la vârsta a treia tind să fie legăturile de rudenie neconjugale
relativ multumltoare.
Reperul 7: Cum se inţeleg adulţii vârstnlcl cu copIII
• Deşi un procent tot mai mare de bărbaţi e compus din
adulţi - sau cum se-descurcă fără ei - şi cum se
văduvi văduvi, femeile tind să trăiască mai mult decât
sOţii lor şi este mai puţin probabil să se recăsătorească, adaptează la rolul de străbunici?
• Părin\ii vârstnlci şi copiII lor se văd sau se contactează
• Divorţul este rar la vârstnici şi cei mai mutţi adul1i vârstnici
frecvent, sunt preocupaţi unii de alţii şi-şi oferă reciproc
care au divorţat sunt recăsătcrtţl. Noile căsătorii pot fi mai
sprijin. Mu~i părinţi vărstrucl ingrijesc copII adul~, nepoţi
relaxate la bătrâneţe.
sau strănepoţi.
Stiluri de viaţă şi relaţii neconjugale
• in unele privinţe, lipsa copiilor nu pare un dezavantaj
important la bătrâneţe.
Reperul 6: Cum le merge adu/ţilor vârstnic;
necAsătorlţi, celor implicaţi in relaţii de coabitare şi • Fraţii Îşi oferă deseori reciproc sprijin emoţional, iar uneori
În relaţii cu homosexuali sau lesblene şI ce modificări şi sprijin mai tangibil. Surorile sunt in principal cele care
sufem prietenia la bătrâneţe? menţin legătu,ile de familie.

• Un procent de adulţi mic, dar În creştere, ajunge la • Străbunicii sunt, de obicei, mai puţin implicaţi decât
bătrâneţe fără a se căsători. Adulţii niciodată căsătorln au bunicii in viaţa copiilor, dar consideră că rolul I~ aduce
o probabllltats mai mică de a suferi de singurătate decât mai multă implinire.
cei divorţa~ sau văcuvi,

• Este mai probabil ca adu~ii vârstnici să coabiteze după

căsătorie şi nu Înaintea ei.

Capitolul18 Dezvoharea psihosocială la vârsta a treia 615


"Chşia chestiunii morţii descuie poarta vieţii.'
Elisabeth KObler-Ross, Oealh: TIIe Final Stage of Growth, 1975
Stiati
, , că •..
Ei) o deteriorare cognitivă pronunţată, în absenţa vreunei boli fizice
cunoscute, poate fi un predictor al morţii aproape 15 ani mai târziu?
@ Experienţele "în apropierea morţii" pot rezulta în urma schimbărilor
biologice la nivelul creierului?
o Cercetările au pus sub semnul întrebării noţiunile anterioare de tipar
unic, "normal" al doliului şi de timp "normal" de recuperare?
o Încă de la 4 ani, copiii pot să înţeleagă întru câtva ce se petrece după
moarte, dar înţeleg pe deplin abia după ani buni de şcoală?
@i> Moartea unui părinte poate să determine schimbări semnificative la
copilul adult şi în relaţia sa cu alţii?
li!> Deşi în Statele Unite sunt mai numeroase femeile care încearcă să se
sinucidă, bărbaţii au o probabilitate de patru ori mai mare de a reuşi?
-A" cestea sunt doar câteva dintre subiectele interesante şi importante
de care ne vom ocupa în capitolul de faţă. în el, vom analiza " cum se raportează oamenii la propria moarte şi la moartea celor apropiaţi. Moartea
numeroasele aspecte împletite între ele ale morţii ca stare şi ale procesului
morţii, inclusiv concepţiile şi obiceiurile sociale legate de moarte şi doliu.
Examinăm felul cum gândesc şi ceea ce simt oamenii la diferite vârste în
privinţa morţii. Descriem diferitele forme pe care le poate îmbrăca doliul
şi cum se .confruntă oamenii cu pierderea soţului/soţiei, a unui. părinte sau
a unui copil.
în general. se consideră că moartea este încetarea proceselor organice.
Totuşi, criteriile morţii au devenit mai complexe odată cu inventarea
aparaturii medicale, care poate prelungi semnele vitale de bază. Aceste
progrese medicale au făcut să apară întrebarea dacă sau când aparatele de
susţinere a vieţii pot fi refuzate sau deconectate şi a cui judecată ar trebui
să prevaleze. În unele locuri, pretinderea dreptului la moarte a dus la legi
care fie le permit medicilor să ajute o persoană bolnavă în stadiu terminal
să-şi încheie viaţa resimţită ca povară, fie să le-o interzică. Vom explora
toate aceste chestiuni. In sfârşit, vom vedea că înfruntarea morţii poate să
confere vieţii un sens şi un rost mai profunde. După ce citiţi şi studiaţi
acest capitol, ar trebui să puteţi răspunde la fiecare din întrebările de Reper
de la pagina următoare.
Repere pentru studiu
1. Ce deosebiri există Între atitudinile şi obiceiurile legate de moarte În diferite culturi
şi care sunt implicaţiile "revoluţiei mortalităţii" În ţările dezvoltate?
2, Cum se confruntă oamenii cu procesul morţii şi cum fac doliu după o pierdere?
3. Ce dificultăţi speciale există În a supravieţui soţului/soţiei, unui parinte sau unui
copil si În doliul după O pierdere de sarcină?
4. Cum se modifică atitudinile faţă de grăbirea morţii şi ce motive de Îngrijorare dau
practicile de acest fel?
5, Cum pot oamenii să-şi Învingă frica de moarte şi să se impace cu moartea?
., ;
Numeroasele semnificaţii schimbătoare
ale stării şi procesului morţii
Moarte. este o realitate biologică, dar are totodată aspecte sociale, culturale, istorice,
religioase, juridice, psihologice, de dezvoltare, medicale şi etice, iar acestea sunt
deseori strâns împletite.
Deşi moartea şi pierderea sunt experienţe universale, ele au un context cultural şi
istoric. Felul cum se confruntă oamenii cu moartea, precum şi semnificaţia şi impactul
ei, sunt profund influenţate de ceea ce simt şi fac, iar sentimentele şi comportamentul
oamenilor sunt modelatede epoca şi locul în care trăiesc.
AtitudiIiile ciiltuTI.ie şi religioase faţă de s~~'; ş-ipr~~-imorţii .influenteazâ felul
poate să însemne un lucru pentru japonezul vârstnic, plin de învăţături budiste despre
acceptarea inevitabilului, şi alt lucru pentru tănărul de origine japoneză, american la
a treia generaţie. care a crescut cu credinta În dirijarea destinului. Înainte, moartea
intervenea devreme şi des în viaţa unei familii şi a comunităţii şi era un tovarăş
constant al casei. în prezent, oamenii din majoritatea ţărilor trăiesc mai mult, iar
moartea este un eveniment mai rar şi mai puţin vizibil.
Să analizăm mai cu atenţie moartea şi doliul în contextul lor cultural şi istoric.
Contextul cultural
Obiceiurile privind trupul morţilor şi amintirea lor, transferul bunurilor şi chiar expri-
marea durerii variază mult de la o cultură la alta şi sunt deseori guvernate de prescripţii
.religioase ori juridice care reflectă concepţia societăţii despre ceea ce este moartea
I
,1
şi ce se întâmplă după ea. Între aspectele culturale ale morţii se numără îngrijirea
rnuribunzilor şi a morţilor şi comportamentul faţă de ei, contextul În care survine de
obicei moartea şi obiceiurile şi ritualurile de jelire - de la priveghiul irlandez ce ţine
toată noaptea, când prietenii şi rudele închină paharul în memoria răposarului, până
la ritualul shiva evreiesc, ce ţine o săptămână şi în cadrul căruia îndoliaţii îşi exprimă
sentimentele şi împărtăşesc amintiri despre răposat. Unele convenţii culturale, cum
ar fi coborârea drapelului în bemă la moartea unei personalităţi publice, sunt înscrise
în lege.
în Grecia Antică, corpul eroilor era ars în public, ca semn de cinstire. Incinerarea
continuă să fie practicată la scară largă de hinduşii din lndia şi Nepal. Legea evreilor
618 Partea a 9-a Sfârşitul vi9~i
 în prezent, imaginea se schimbă. Tana,
ortodocşi Însă interzice incinerarea, în virtutea credinţei că morţii vor învia pentru tologla, studierea stării şi a procesului morţii,
Judecata de Apoi şi şansa la viaţă veşnică (Ausubel, 1964). trezeşte interes şi au fost create programe
In Japonia, ritualurile religioase îi încurajează pe supravieţuitori să păstreze educative cu scopul de a-i ajuta pe oameni să
legătura cu decedatul. Familiile au în casă un altar dedicat strămoşilor, le vorbesc se confrunte cu moartea. Date fiind costurile
celor dragi plecaţi dintre vii şi le oferă mâncare sau trabucuri.1n Gambia, se consideră prohibitive ale îngrijirii îndelungate în spital,
că morţii fac parte din comunitate; dintre amerindieni, tribul hopi se teme de spiritele care nu-i poate salva pe bolnavii în fază
morţilor şi încearcă să uite persoana decedată cât mai repede posibil. Musulmanii terminală, tot mai multe decese survin în
din Egipt îşi arată suferinţa prin exprimarea unei dureri adânci; musulmanii din Baii prezent acasă, aşa cum se întâmpla cândva în
sunt încurajaţi să-şi reprime tristeţea, să râdă şi să se veselească (Stroebe, Gergen, toată lumea.
Gergen şi Stroebe, 1992). Toate aceste obiceiuri şi practici diferite îi ajută pe oameni
să se confrunte cu moartea şi doliul, plin semnificaţii culturale bine cunoscute, care
constituie O ancoră stabilă în mijlocul frământărilor pierderii. Îngrijirea muribunzilor
Unele obiceiuri sociale moderne au evoluat din altele străvechi. îmbălsămarea Pe lângă tendinţa tot mai pronunţată de
îşi are originea în practica străveche a mumificării, răspândită în Egiptul Antic şi confruntare mai sinceră cu moartea, au apărut
China Antică: conservarea trupului, pentru ca sufletul să se poată întoarce în el. Un mişcări care urmăresc umanizarea procesului
obicei evreiesc tradiţional spune că un muribund 'nu trebuie lăsat niciodată singur. morţii, Intre acestea se includ îngrijirea detip
Îngrijirea de tip nosptce urmăreşte să reduce} durerile pacienţilor .# să le- traseze simţuo-
Antropologii sugerează că motivul iniţial se poate să fi fost credinţa că în preajmă mele astjel fncâf aceştia să se simTă Câl mai corfortabit şi mai alerţi posibil. De asemenea, hospice şi grupurile de sprijin pentru muri-
bântuie spirite malefice, care Încearcă să pătrundă În corpul muribund (Ausubel, unuăreşte să ajutejami/iile să se confrunte CII boala şi cu moartea. bunzi şi pentru rudele lor.
1964). Ritualurile de acest fel le oferă oamenilor care se confruntă cu o pierdere ceva Îngrijirea de tip hospice este o îngrijire
previzibil şi important de făcut într-un moment când, altfel, s-ar putea simţi confuzi tanatologie Studierea stării şi a caldă, personală, centrată pe pacient şi pe familie, pentru persoana cu o boală în stadiul
şi neajutoraţi. procesului morţii. terminal, Ea se axează pe îngrijire paliativă (numită şi ingrijire pentru confon):
îngrijire de tip hospice Ingrijire atenuarea durerii şi a suferinţelor, controlul simptomelor. menţinerea unei calităţi
caldă, personală, centrată pe satisfăcătoare a vieţii şi oferirea posibilităţii ca pacientul să moară împăcat şi cu dem-
Revoluţia mortalităţii pacient şi pe familie, pentru nitate. De regulă, îngrijirea de tip hospice se desfăşoară la domiciliu, dar ea poate fi
persoana cu o boală in stadiul
Până în secolul XX, în toate societăţile de pe tot parcursul istoriei, moartea a fost oferită şi într-un spital sau altă instituţie, Într-un centru filantropic sau printr-o
terminal.
un eveniment frecvent, aşteptat, câteodată bine-venit ca sfârşit paşnic al suferinţei. combinaţie de Îngrijire la domiciliu şi instituţională. Membrii familiei joacă adesea un
îngrijirea muribunzilor acasă era o experienţă răspândită, cum este şi acum în unele ingrijire peliativă rngrijire ce rol activ. Ingrijirea paliativă poate fi iniţiată şi mai devreme, într-o boală care încă nu
urmăreşte să atenueze durerea şi
comunităţi rurale. a ajuns în stadiul terminal. In 2005, în Statele Unite, cele peste 4 100 de programe de
suferinţa şi să le permită bolnavilor
De la sfârşitul secolului al XIX-lea au avut loc mari schimbări istorice în privinţa în stadiul terminal sa moară liniş-
hospice au furnizat îngrijiri unui număr estimativ de 1,2 milioane pacienţi (Organizaţia
stării şi a procesului morţii, mai ales în. ţănledezvohare. ..Progresele medicinei şi . tiţi, în condiţii confortabila şi cu Naţională pentru îngrijire de tip Hospice şi Paiiativă,nedatat).
ale igienei, tratamentele noi pentru multe boli cândva fatale şi populaţia mai bine demnitate. Numită şi ingnjke ţJ€ntfu Ce înseamnă păstrarea demnităţii pacientului muribund? O echipă de cercetare a
confort. decis să-i întrebe chiar pe pacienţi. In urma interviurilor cu 50 de pacienţi canadieni
educată şi mai conştientă de chesti unile legate de sănătate au determinat o revoluţie
a mortalităţii. Femeile de astăzi au O probabilitate mai mică de a muri la naştere, cu cancer În stadiu terminal avansat, cercetătorii au conchis că păstrarea demnităţii
sugarii au şanse mai mari de a supravieţui primului an de viaţă, copiii au şanse mai depinde nu de felul cum sunt trataţi pacienţii, ci de felul cum sunt priviţi. "Când pacien-
mari de a ajunge la bătrâneţe, iar vârstnicii POl învinge deseori boli pe care le credeau ţii muribunzi sUJ?t priviţi, şi .ei ştiu că sunt. priviţi, ca fiind demni de respect şi stimă
fatale în tinereţe. Principalele cauze de deces în Statele Unite în anii 1900 erau bolile din partea celor care-i îngrijesc, este foarte probabil ca demnitatea să fie păstrată"
care-i afectau cel mai des pe copii şi tineri: pneumonia şi gripa, tuberculoza, diareea şi (Chochinov, Hack, McC1ement, Harlos şi Kristjanson, 2002, p. 2259). Tabelul 19-1
enterita. în prezent, în ciuda creşterii recente a numărului deceselor legate de droguri cnumeră sugestii pentru a ajuta persoana muribundă să-şi păstreze demnitatea.
la oamenii de peste 20 de ani şi de vârstă mijlocie, precum şi a creşterii abrupte a
numărului de sinucideri la vârsta mijlocie, aproape trei sferturi din decesele din Statele
Unite survin tot la oamenii de la 65 de ani în sus şi aproape jumătate din ele sunt Confruntarea cu moartea şi cu pierderea
cauzate de boli cardiace, cancer şi AVC, cele trei cauze principale ale decesului la
Moartea este un capitol important din dezvoltarea umană. Oamenii' se schimbă ca
bătrâneţe (Kung et al, 2008; Paulozzi, Crosby şi Ryan, 2(07).
reacţie la moarte ca- stare şi ca proces, indiferent dacă este vorba de moartea proprie
Şi totuşi, se poate ca, de-a lungul tuturor acestor progrese în ameliorarea sănătăţii
sau a cuiva drag. Ce schimbări se petrec cu oamenii la scurt timp înainte de moarte?
şi prelungirea vieţii, să se fi pierdut ceva important. Privind moanea în faţă,puţin
Cum se Împacă cu iminenta ei? Cum rac faţă oamenii la doliu? Cum se schimbă
câte puţin, în fiecare zi, oamenii care au crescut în societăţi tradiţionaliste au absorbit
atitudinile fată' de moarte de-a lungul intregii vieti?
un adevăr important: moartea face parte din viaţă. Pe măsură ce devine tot mai mult
un fenomen al vârstei a treia, moartea devine ••invizibilă şi abstractă" (Fulton şi
Owen, 1987-1988, p. 380). Ingrijirea muribunzilor şi a morţilor a devenit în mare "." Schimbări fizice şi cognitive care precedă moartea
măsură o sarcină a specialiştilor. Convenţiile sociale ca internarea rnuribundului Chiar şi fără boli identificabile, oamenii aflaţi în jurul vârstei de 100 de ani- aproape
în spitaJ sau azil şi refuzul de a discuta deschis despre starea sa au reflectat şi au de limita actuală a duratei vietii umane - tind să se confrunte cu declin functional,
perpetuat atitudini de evitare şi negare a morţii. Moartea - chiar şi a celor foarte să-şi piardă interesul faţă de mâncare şi lichide şi să moară din cauze fireşti (Joh~nsson
bătrâni - a ajuns să fie privită ca un eşec al tratamentului medical, şi nu ca UD sfărşit et al., 2004; McCue, 1995; Rabbitt et al., 2002; Singer, Verhaeghen, Ghisletta,
firesc al vieţii (McCue, 1995).

620 Partea a s-a SfârşitUl vieţii

Capitolul 19 Confruntarea cu moartea şi cu doIiul 619

Factorj~bteme
Probleme'/ega.te de b~ală .' .'
Suferinţa provocată de 'simptOme'
. SuferintafIZică .
Suferinţa psihică.
f'"Xiet8t~. faţă de
GradUl da indepehdent~
!ndependen\ll .
::;'",'~:Capac1tat~ ;functiO~ală',,:-.:':~'.':,:~',.,:~C~t ~e m~ite~'r~c~ri,:puţeti:fa~~'
Lindenberger şi Baltes, 2003; B.J. SmaU, Fratiglioni, von Strauss si
Backman, 2003). Schimbări de acest fel au fost observate şi la oamenii mai
tineri care se apropie de moarte. într-un studiu longitudinal pe 1 927 de
bărbaţi, mulţumirea faţă de viaţă a înregistrat o scădere bruscă în interval
de un an înaintea mortii, indiferent de sănătatea autoevaluată (Mroczek si
Spiro, 2(05). ' .
r ,Gat da ooofoitabiiva simtiti?' .Exlsti! ce'am c.r"a Scăderea tcrminală sau declinul terminal se referă în mod specific la
putea face ca să Yă. SirJlţ~i rTlfJi.COJ:tf.oţtab~?· o deteriorare frecvent observată a capacităţilor cognitive, cu puţin timp
.Cum faceţi fată la ceea ce,:vi se intâmplă?~
, • .,,<".,:,.," ' ..".:' '." înaintea morţii. Acest efect a fost constatat în studii longitudinale din
diferite ţări - nu doar pe persoane foarte vârsrnice (Johansson et al.,
_Există aUe'lucrur,i:JJecare ap vrei să le' ŞtÎţ; 2004; T. Singer et al., 2003; B.I. Small et al., 2003), ci şi pe adulţi de
" despre boala dumneavoastră?· "Prirtiţi ţoate
· i:1fonna~ne da care~dera~ că.avef f<Nd.e?' vârste foarte variate (Rabbitt et al., 2002, B.J. Small el al., 2003), fără
rnq,art~. "q:istă Iucn.rri ~te de ufti~ stadiiale,boIii semne de demenţă. S-a observat că reducerea marcată a vitezei perceptive
~..d~,~~a~,~t,r~~~~'~r~e',~:ti.;~~~ ~~~?~ constituie un predictor al morţii cu aproape 15 ani mai târziu (Thorvaldsson
·~BOala dunii1~b;.ă Y·a făcut sa fiţi niâ et al., 2008).
· depeţident(~)de·aJtii7: " . .
Unii oameni care au ajuns la un pas de moarte au relatat experienţe În
...A~~.U>~~J~~~':'Sro~,c~'~~~r" apropierea morţii, care implică deseori senzaţia ieşirii din corp sau a
absorbirii Într-un tunel şi viziuni ale unei lumini puternice sau a unor
S~~~)'r

~=~ăa=~~I~~~~~~,~~
"ii~ul păstrării ~mnft~ţ;( ,'v ~ ,.,.1 '
întâlniri mistice. Aceste declaraţii sunt extrem de subiecti ve, iar scepticii
perspectiyede păstrarea derr}nîtătH·., "\,, ',.ţ • .' ~". ','.' ,1 • .'- le interpretează deseori ca fiind rezultatul schimbărilor fiziologice ce
:·~huitate~.aJui' ' ., ! însoţesc procesul morţii. Potrivit unui anestezist olandez, experienţele la
.< , • , •• '~ ':-.,.'
un pas de moarte sunt, probabil, evenimente biologice la nivelul creierului,
"';.-Păstrarea rolunlor ':'·.C~~, dirrwG~!e:'~ .Ie, ~e fţ;~u'.i~i~~~"
""/.,. iar asemănările între descrierile făcute de oameni experienţelor reflectă
, !,de ş~yaim~lriăVi'e'r~ cele mai}m~te'
"pentru dulT"Î1~vop$tră?H,_ ....•. '.' faptul că aceleaşi structuri organice sunt afectate de procesul morţii. Când
.-.;Pastrarea: rilo/dOOi" .·.De careaspecte ~ persoaret dumneavoas~ Când creierul este privat de oxigen. se formează creierul este privat de oxigen, lucru care se întâmplă la 9 din !O muribunzi,
"
·.5?u6~.vie1~duinneavo~trăSvrit~ţi'"ţel,rnŞi' , anumite imagini. ca urmare a modificărilor Ia nivelul conştiinţa se reduce şi apar anumite imagini, din cauza moclificărilor la
mândru(~)?' , ':., ..... .
canexulu; vizual, care pol da percepţia unui tunel, ca
..cejucruri sunt şi" acum posibile?" , ,. " .
.~'~ nivelul cortexului vizual. S·a dovedit că un efect similar apare în urma
.. ..:",.:"", " ,",,'
-, ' ••pât·pe mult con.ţql ~rri~i că ·ă.~i7·v, ~~=:.c'enMir1ile"~i~ p~~dtra~m~~ti imaginile aescrise de oamenii cart! au avU( experienţe
ta un PaJ de moortf. privării de oxigen cauzate de drogul LSD, el putând duce la perceperea
unui tunel similar celor descrise în experienţele la un pas de moarte

J
•Cum .a~vrea să~şhiimintească oo.menii de Sugeraţi.RroiectelEgatedelliaţ~ (de·~ .:
_~:'ţ:~,~_~~~~t~~temrea ,:,'dumnea~tra?· -'. ~"" . .' ,,'raa~zarea"" de, in~ă§isţffifi·~t:iGiO~.1;J viQeO",..:. :: (Woerlee, 2005).
:,:' :~.:;'
scădere terminată Deteriorare Unii oameni pot avea o predispoziţie biologică la experienţe de acest tip. Un studiu

Yl~~l$~,
ACcePt~oo "qât~elmp~cat(~).st.rite~~u·ci.e;:cevts" frecvent observată a capacităţllor
'iritâmpl~7"'. ',' ' .. ' a dece lat funcţionarea modificată a lobilor temporali la oamenii care trec prin
coqnltlvein apropierea sfârşitului
';.Ge 'Parte dn dumneavoastră este 'cea'mai •. experienţa imagisticii tipice în apropierea morţii (Britten şi Bootz.in, 2004). Într-un alt
vieţii. Numită şi declin terminal.
'~:pUtetiti~ acum?"' ': .. ' .;, ," ./.
studiu, interviurile cu 55 de europeni care au afirmat că au avut astfel de experienţe
au relevat faptul că experienţele s-au produs de asemenea şi în starea de trecere de la
, .' • p'art~ la activit~~ pe ", veghe la somn. Cercetătorii sugerează că aceşti oameni ar putea avea perturbări ale
s~1~~=~=::.Î" sistemului de activare a creierului, care permit intruziunea elementelor de somn REM
..eXerdţij 'fiZlce uşoare, altdiiii mUZl6alej. "~', ' atunci când ei nu sunt complet adormiţi. decianşând halucinaţii auditive sau vizuale
• ' ••• " ,';' :,:; ţ », :,..

temporare (Nelson, Mattingly şi Schmitt, 2007).

··.~~~~~k~~:~:
·.·practicI cu fundamente SţliritUale şVsau curtcrale." Confruntarea cu propria moarte
.•qe·~~~elegate de in~im'it~t99'P~~~~Sau <C~\i··V~ paCieot~"~~·I~~~. Asigar~ '; În activitatea ei de pionierat cu oameni muribunzi, Elisabeth Kubler-Ross, medic
de,cqrplJLdumr]eavoastră &unt ih1porta!lt'iU:jen~. parava1)efadecv~ter~tn.J·ăp~eja şi respecta psihiatru, a constatat că cei mai mulţi primeau cu braţele deschise ocazia de a vorbi
.:.. .dumrîeavoestră?" inţimita.te~personaIă.' .: '. : :. ,.
'. ~6ne ~St.m't
A~.' oa~ff. cei maj !~rtânlj PenU1! ' Adoptat!' poliţiei ~bera,~ priviild Vizitele Şi
deschis despre starea lor şi erau conştienţi că se află aproape de moarte, chiar dacă DU
" ',dumf:ieavoastră?-, ~Care.este'~mai ăPropiat'~ 'P:>siblr~fea ca ruoeesă 'stea timp mal' li se spusese. După discuţiile cu aproximativ 500 de pacienţi în stadiul terminal,
·'ccrscerrt al dumneavoastră?".:~.,: . r;indelungat. Solicitaţi-implicarea 'reţee de ', unei Kubler-Ross (1969. 1970) a descris cinci stadii ale procesului de împăcare cu moartea:
. sprijn iargi. ".. . ' ',.' .: ~." ?
,.Există \il"8Lf1 lucrU legat de f~uI cum.SUnte~ , : ·Tratâti:pacier;rtuI,~,:Jii~·1.t;j;p~.ge c.Î[1Ste..strnă şi (1) negarea ("Nu se poate să mi se întâmple asta!"); (2)furia ("De ce eu?"); (3) târ-
":,"
-tratat.carevă.suommează derm~ţ~1~,; . '1..esP!3ct;. ~doptati o ~t:jtutJil)e ,~ tran:smfte ~t ..·" guirea pentru un plus de timp ("Dacă aş putea să trăiesc ca să-mi văd fata măritată; nu
,iuc~,',:' ... ,,:':.,:'A ":;.. '.:.. " ., .. "', "v ,

mai cer nimic altceva"); (4) depresia şi, în final, (5) acceptarea. Tot ea a avansat
.frii~rea·altora . 's« fliceti gn/ că sunteţio povarăp.n!ru.alţin 'li>ctiraja~ifiscutIlexplk;ite'prMtoare1a aceStegnp
"'.'.:'~<":"'.":" ,;:
....•..
~ i"" .~; ','~Dâcă"'da, pe'ntru.cine·şiincl;lpri\ilmă?"-, . ,aJ'Cel'pe"care ~tse·teriiâ'c;ă:-i imPOVă~;: ipoteza unei succesiuni similare de sentimente la oamenii aflaţi în faţa pierderii grele
':<3~1~~~c~:'ce {I.~W" ' .care-scnt 'cele m~ mari griji pe, 18~vetF care: Î0CO.raJaij:punereâin prdine··a lrSbl.!oo ,~~.,:" j iminente (Kubler-Ross, 1975).
Ekspă,.~~ .~.: .. . cu priyire la cernenă care răinân in unna ' pregatlrea unor ooccmeete C!J iPstriJc~unlpro/ind. Modelul lui Kiibler-Ross a fost criticat şi modificat de alţi specialişti care lucrează
acoroerea

I
dum~~avoastră?" . ajutorului medicaUa' final~ el8bor:area
lJn~ testament, PI8'I)~tile,~ntr1:l·f~e~alii.
cu rnuribunzi. Deşi emoţiile descrise de ea sunt frecvent întâlnite, nu to~ oamenii
traversează toate cinci stadiile şi nici nu le parcurg neapărat în aceeaşi ordine.

Capitolul 19 Confruntarea cu moartea şi cu doliul 621

I 622 Partea a s-a Sfârşitul vieţii

j
o persoană poate să oscileze, de pildă, Între furie şi depresie sau să le simtă
pe amăndouă simultan. Din păcate, unele cadre medicale presupun că
aceste stadii sunt inevitabile şi universale, iar altele consideră că au eşuat
dacă nu reuşesc să aducă un pacient la ultimul stadiu, al acceptării. Aceste sugestu din partea specialiştilor in sănătate psihică vă pot pennite să ajutaţi pe 'cineva
cunoscut in'procesul doM.Jlu: .
Moartea.la fel ca viaţa, este o experienţă personală. Pentru unii oameni,
negarea sau furia pot fi o modalitate mai bună de a se confrunta cu moartea • Împă!t.ăşiţl sI:f~rlnta. Permiteti. persoaneiindoilate:""" "sau.ineurajaţi:!>. - să vorbească gespre
~t.imen<tuî pie~deriiŞi să-vă Jrnpărtăşeascăamlntirl despre decedat, .
decât acceptarea calmă. Constatările lui Kubler-Ross, deşi valoroase pentru
înţelegerea sentimentelor celor care se află faţă-n faţă cu sfârşitul vieţii, nu • Nu oferiţi f~se 11Jângâieri. A splKle IlJCfllri ca DEste mai bine aşa- ~<-~Vej trece peste asta; CU·
tim~'.c ~o aiută. Expri'naţî~. Îl sd1imb. simplul regret .:- ş} faceţi-vă timp. să ascUltati.·' .
ar trebui considerate singurul model sau criteriu de .moarte bună",
.·Ofertrj aiutor practic. Statul CUcopiii, g'ătituf şj făcutul comisioanelor sunt modurt de fi. ajuta pe
dOOVC! indoliat. .
Tipare ale doliului "• Ave~răbda/9. A8YeI1_ după o pierdere importantă poate cere mutttiinP" FiJidisponJbil(ă) să
dlscutaţl şi"s1!ascuttaţi, .: " •.
Pierderea grea - pierderea unei persoane apropiate şi procesul adaptării
.•p~opu~eii..aiUtor' Specializat. Ia nevote: '~u ezita~să r~manda~ (ijuton,jspeeialtz.aţ când re
la ea - poate afecta practic roate aspectele vieţii unui supravieţuitor. Pa!"~ că persoana simte prea multă dU-ere ta să-l facă.f~~ sin9ur~
Pierderea grea aduce deseori o schimbare de statut şi rol (de exemplu, de
la soţie la văduvă sau de la fiu ori fiică,la orfan). Ea poate avea consecinţe SÎJrsa: Asoctatta Nationa~' pentru Sănătate Psnlcă, rără Gata."
sociale şi economice - pierderea unor prieteni şi, uneori, a venitului, Dar
mai Întâi există doliul - reacţia emoţională trăită în primele etape ale unei
pierderi grele. Unii oameni işi revin rapid după pierderea cuiva drag, mai târziu. în tiparul doliu/ui cronic, îndoliatul continuă să sufere mult timp (Wortman
Doliul, la fel ca moartea, este o experienţă extrem de personală. În alţii nu-şi revin niciodată. şi Silver, 1989). Doliul cronic poate fi deosebit de dureros, iar acceptarea, extrem de
prezent, cercetările au pus sub semnul întrebării ideea unui singur tipar dificilă, când pierderea este ambiguă, ca atunci cănd persoana dragă este dispărută şi
"normal" al doliului şi a unui timp "nonnal" de recuperare. Despre văduva care Vor- pierdere grea Pierderea unei se presupune că a murit (Caseta 19-1).
beşte cu răposatul ei soţ în toiul nopţii s-ar fi crezut înainte că are tulburări emoţionale; persoane apropiate, ca urmare Într-un alt studiu, cercetătorii au intervievat 1 532 de adulţi vârstnici căsătoriţi şi
a morţii, şi procesul de adaptare
în prezent, se recunoaşte că acest comportament este obişnuit şi util (Lund, 1993b). apoi au făcut interviuri de urmărire cu 185 (161 de femei şi 24 de bărbaţi) după
la pierdere.
Unii oameni îşi revin relativ repede după o pierdere grea; alţii Du-şi revin niciodată. moartea soţilor. Interviurile au avut loc la şase luni după pierdere şi apoi, din nou, la
doliu Reactie emoţională trăită in maximum patru ani după aceea (Boemer, Wortman şi Bonanno, 2005; Bonanno,
primele faze ale unei pierderi.
Modelul clasic al travaliului de doliu Un tipar clasic al doliului este acela Wortman şi Nesse, 2004; Bonanno et al., 2002). Tiparul de departe cel mai răspândit
alcătuit din trei stadii în care persoana care a suferit o pierdere grea acceptă realitatea (evidenţiat de 46% din eşantion) a fost rezilienţa: un nivel de suferinţă redus şi în
dureroasă a pierderii, renunţă treptat la legătura cu decedatul şi se readaptează la viaţă, scădere treptată. Îndoliaţii rezilienţi au exprimat acceptarea morţii ca proces firesc.
găsindu-şl noi interese şi legând relaţii noi. Acest proces al travaliului de doliu, __După pierdere, au petrecut relativ puţin timp gândindu-se la ea, vorbind despre ea sau
perlaborarea problematicii psihice legate de doliu, unneaZă dese~ri traie~to;ia de~crisă travallu de doliu Perlaborarea căutându-i sensul, desi cei mai multi au declarat că le-a fost dor şi au avut accese de
mai jos - deşi, la fel ca în cazul stadiilor prezentate de Kiibler-Ross, pot exista problematicH psihice legate de durere în primele şase luni. Aceste rezulrate pua la îndoială presupoziţia că este ceva
doliu.
variaţii (LT. Brown şi Stoudemire, 1983; R. Schulz, 1978). în neregulă dacă persoana care a suferit o pierdere grea vădeşte doar o suferinţă
redusă. Ele demonstrează că, dacă persoana "se descurcă bine" după o pierdere, acest
1. Şoc şi refuzul de a crede. Imediat după un deces, supravieţuitorii se simt adesea
lucru nu este neapărat motiv de îngrijorare, ci o reacţie normală a multor adulţi
pierduţi şi ccnfuzi. Pe măsură ce conştientizează pierderea, amorţeaIa iniţială Iasă
vârstnici (Boerner et al., 2005, p. P72).
locul unor sentimente copleşitoare de tristeţe şi acceselor frecvente de plâns. Acest
Cunoaşterea faptului că doliul îmbracă diferite forme şi tipare are implicaţii
prim stadiu poate dura câteva săptămâni, mai ales în cazul unei morţi subite sau
importante pentru ajutarea oamenilor să se confrunte cu pierderea (Boerner et al.,
neaşteptate.
2004,2005; Bonanno et al., 2002; Tabelul 19-2 enumeră sugestii). Poate fi inutil şi
2. Preocuparea faţă de memoria persoanei decedate. în al doilea stadiu, care poate chiar dăunător ca indoliaţii să fie îndemnaţi să perlaboreze o pierdere ori să se aştepte
dura intre şase luni şi aproximativ doi ani, supravieţuitorul îocearcă să se împace cu din partea lor să urmeze un tipar fix de reacţii emoţionale - tot aşa cum poate fi inutil
decesul, dar încă nu-l poate accepta. Văduva ar putea să retrăiască moarteasotului ori dăunător să se aştepte din partea tuturor pacienţilor muribunzi să treacă prin
ei şi întreaga lor relaţie. Din când în când, ar putea-o cuprinde senzaţia că răposatul stadiile descrise de Kubler-Ross. Respectul faţă de diferitele moduri de a exprima
ei soţ este prezent. Aceste experienţe se atenuează cu timpul, însă e posibil să doliul îi poate ajuta pe îndoliaţi să se confrunte cu pierderea fără a-i face să simtă că
apară - poate ani la rând - în momente ca aniversarea căsătoriei sau a morţii. reacţiile lor sunt anonnale.
3. Rezolvarea. Urmează stadiul final, în care persoana care a suferit o pierdere îşi
recapătă interesul faţă de activităţile cotidiene. Amintirile despre decedat trezesc Atitudini faţă de starea şi procesul morţii
sentimente de afecţiune amestecată cu tristeţe, În locul durerii şi dorului acute.
de-a lungul întregii vieţi
Doliul: variaţii multiple Deşi travaliul de doliu descris mai sus este frecvent Nu există o manieră singulară de a privi moartea la orice vârstă; atitudinile oamenilor
întâlnit, el nu urmează neapărat o traiectorie directă, de la şoc la rezolvare. O echipă faţă de ea le reflectă personalitatea şi experienţele, precum şi căt de aproape de moarte
de psihologi (Wortman şi Silver, 1989) a găsit trei tipare principale ale doliului. În se consideră. Totusi, există diferente mari corelate cu dezvoltarea. Aşa cum sugerează
tiparul aşteptat în mod obişnuit, îndoliatul trece de la suferintă intensă la suferintă modelul momentului producerii ~venimentelor, probabil că moartea nu înseamnă
redusă. în tiparul doliului absent, îndoliatul DU resimte suferinţăintensă imediat şi ni~i acelaşi lucru pentru bărbatul de 85 de ani chinuit de durerile cumplite ale artritei,

Caprrolul19 Confruntarea cu moartea şi cu doliul 623 624 Partea a 9-a Sfârşitut vieţii

Exemple de întrebări şi
.Pierdere'aambiguă atlrrnatii despre moarte la
vărste aproximative
.Strate'gii şi răspunsuri la
Gânduri care motivează Nivelulde dezvoltare , Î!ltrebări şl,~(m~i despre
comportamentul a Înţelegerii morţii moarte.

o femeie 111 căreL.s~·t·"SC ~f1a la

World .Trade Center în momentul aşteaptă să înţeleagă ce se petrece în lume - au c~inţă şi 1~ani
i
ţtatului. terorist eii!l 1 septembrie 20t)") nu .l-a crezut cu adevărat Încredere "in necunoscut, ,(2) Sunt optimişti din fire, (3) Pot să "Mami. după ce mor, cât trece Înţelegere limitată a evenimentelor Moartea este privită,adesea în Maldmizaţi confortul fizic.
continuitate cu viaţa. Viaţa şi . prezenţa pers~ familiare
~o~ ..decât după mai.multe luni., când lucrătoriicare se ocupau de accepte două idei opuse in acelaşi timp ("Trebuie să-mi reorganizez până sunt viu din nou?" accidentale, a viitorului sta
trecunnn __şi a diferentei dintre viu moartea suntconsderate adesea şi ajucăriUo~·pi~ferate." Fiţi
curătarca molozului au găsit 'un fragment dintr-un os de-al lui. viaţa, -der să -nu-mi pierd speranţa") şi, ca urmare, pot trăi cu ••Tati, ai sa ma mai gâdili după
şi nevîu. stări attema1ive.ca.â fi treaz şi a consecventi. FoIoo~ contactul
·Victimele valului" tsunami din sud-estul Asiei din 2005 conti~uă nesiguranta; (4),in multe cazuri, au crescut într-o Iamiliesau cultură ce mor?" A,

" fizic simplu -şi commceea

dqrTT"lisau' a 'veni- şi a pleca,
să.ş,i je!ca~că partenerii, copiii. şi~părin~iimii.turaţi de ape fani urmă.~ în care: pu'eree. controlul şi' găsirea răspunsurilor la întrebări erau Pentru a satisface 'ne,voIa
,EXistă bărbaţi 'şi femei de vârstă" mijlocie care pleacă În
Vietnam şi mai puţin 4n~rta~t.e decât a invă!:a să trăieşti cu situaţia existentă. copilului de a avea un sentiment
· C~bbd~,~a~a--săS~U~~ răIDăşil~le pământeşti ale soţilor şi tatilor ale Terapia ii poate ajuta pe oameni să .jhţeleagă pierderea, să se ,al Valor" perşorale Şi nevoia de
Căror avioane alJ rosrdoborârb cu mai multe decenii în' urmă. ' confrunte cu ,ea şi să meargă mai departe, chiar dacă ea rămâne .iubire" .T~ ~6i iub~'nie~eu." .•Eşti
. _: Corifruntarea ~ţu 'mcenea .cuiva drog este oricum dificilă în neclară" (Boss:1999. p. 7). Relatarea şiauzirea povestirilor despre ~i!ul meu ~ntinat Şi vOigăsi
c~.~diţ!i: n.(jrm."ale.par-~~pd {ţiiexistăcadavru - nicio dovadă darii persoana dispârutâ pot să-iniţieze procesul de vindecare, Reconstrui- oricând o ~e' sa.:.t8 gâda: <-

.' ," ',?,',V ,

a" morţii '- 'poate'sfi.mai

pierderii.
greu de acceptat caracterul definitiv al
Acest lucru _este valabil mai ales în cultura americană, cu
'rea ritualurilor familiale poate afirma faptul că viata de- familie
merge mai. departe," . '
3-5 ani . , ~
Conceptele sunt rudifŢIentare· şi CopiltJlC()f)Sid~,Că :~rtea j, ~~~ ~~iiă-C9PiluJu
"Am fostneascultător. aşa că
tei19iri~a'~i 'de';1' n~'ga:realitatea morţii. '"Oame~îi tânjesc după un. Terapeutii carefucreazăcu oameni ce suferă-din cauza unei ,ire-J~bJIe. Qopi~..Jlai putea ~să:nu este terrlPO~1!işi reversibila_şi despre boaJă'ca' pedeapsă.
trebti.esăi1lor:
cotp m;Însufl~f. pentru că, paradoxal. a avea corpul lepertnite să pierderi ambiguetrebuie-să Poată -tolera ei înşişi.ambiguitatea; Tre- nci neapăr3(urlivtirS2Iă (dolir c, Arii;:lllfJCaP la mliximum
~e~~p:,ţ~.l~ el:~'_spu.t:U!Pauline Boss, terapeut de familie (Z002. p. 25). buie să recunoască 'faptul că stadiile clasice ale travaliuluide 'doliu
Î0
"Sper Că rai este mâncare facă: diferenta între real şi imaginar.
oamenii"băfr~ni rrio~l' Di_ricauz~··_~ ~.prezenta Copilului a!ături:de
buftă: . Percep(ii!9' domină<judecata '
.y~erea cor.pol~i,-~ll\linge-confuzia;'~,oferă ceitiludin~-cognitivă a (descrise In acest c':lPitol) nu se aplică. Insistarea asupra obţinerii unul e9OCa1trismuiui; cOpilul crede·",,)-:părin~. La' âceastă vărstă, copiii
adesea că e!,a cauzat cUmva ,'.:" ar putea să-şi facă' gri; despre
J~
~p~~'! şi; aS.tfc;~. perni}te celor~care au suferit o pierdere grea să deznodământ definitiv vadetermina rezistenţe. Familiile pot învăţa să
, ţ.I.I~ap~ ~oliu} ..J':l_:.lipsa '~adavrului;-supravieţuitorii simt că li s-a gestioneze stresul pierderii ambigue în ritmul şi-in felul lor. . ~8-
rt:lO~~ea;_ o p~veşţ~,ca Peo...,,' Cumva ~p~na fa~;a fără ei.
.fura.t'$!IDSa de a-şţ'lua rămas-bunşl de a-l
cinsti-cum se cuvine.pe
pedeapsă. Moartea estece 0, ',. PiUta~-i Pepm;nfsă·âcc::epte. ,
.-,-Cer4rag ...,~, ,_,":-, .: ; Surse: Boss, 1999, 2002, 2004. 2006, 2oo7;B05' et al., 2003. forţă e,qen:)ă. ~~·V ~te veni . le
aceste diSOÎţj 'şi să apredeze
de hac şi poateft ~rs~l!ifiqată ~:sirlceritate8:"un~titi'CQp~ul,şi
"Bqsş (1999;2002/2004,1006, 2007; Bas" Beaulieu, WieJiog; , (de eXe~iu, 'bău-baU). .: .. .'. ~aţi':i pe'părif'ttl sa -inicşot;ez~
tu~er.si L3~~',:-~OO3) ;r~I?ŞeŞte termenul piej:clkre. ambiguă (pre- . ..,,'.' •.' ~-. ' . ~' ,: vitÎoVătia~pecare ar putea-o
z~~taţ}r:t9<lpi(o~ul:,,_~Ş),,:pel)tni __ situatiile in' care;' pierderea nu este clar ~"<; s!m~:,copÎ1UI,~.~pfivinţa.ptecă~"
'd~firută'$'i, ca ~:~ste gener.a(~ ~.confuzle.şi greu de rezol- J foios!oo~orniulări şineare şi
'.; ;pi~Se.· ..Gâr)9 ~ mi,rri.ne V<3 fi
Y,at~,. ~j~ţd~'re.a ~big6ă .Qu este o. ~~bliI<lIe psihică, ci o tulburare
ieiaţionaiă.. ,fu cnre~~pii~î.rfu11âne încremenit şi nu se poate produce '~_~:'':;" mer;~i.J dor, de tine; 9?f v01'l1şti
';":'·:'·.c~d:"şbi;U<nO; şi că-te B1l într,un .
_~re~qfy~.-Nu 'esiţ o,"ooah('cC'o: sursă' de -stres incapacitant. Cârrd
~':,.. tap m:iriJriat. 'hs~u~ [poate
p~~ţderea" nu·:ate:_: o 'Jionfinn~~. ~a~gibilă, oamenilor li se refuză , . ;;, . mpreună: cu: altă persoană
r:itu31urile- şi:.de~OdăitiâJitul :emdţio~ill definitiv şi pot fi imobili-
L. jd.a9ă~tăj~,
z.a;p~2,..:: incap~b~:să-~şi~.ume sarcina necesară.de a reorganizarolu-
rţle' şi relaţiile .familiale- 'Pierderea' se prelungeşte la nesfârşit, 5-10 ani
provocănd.epnizare.âzicâ şi erDoti"onâI( iar sprijinul oferit de prie- .CUm'voi muri? O să ma Copilul i~ să evicIE3n\ieze
,te~. şi .rude ~~~~c-.'djsP~',iţe~iai. Boss.a ap~ca! conceptul de doara?, Moartea gâiidire,'organj~ata, ,logi,că.
-pierdere 'ambiguă 'şi 1~"situaţiile-In care cel drag este prezent fizic, e infrit:6şătoare?" Gândi[~ dWiCle ma'pUiln ~ -:
dar -absent psihic; ca-_în _cazu] bolii Alzheimer, a dependentei de . egocentrică: Copilul ritoePe să
rezolve prcblerţte in maniera
·droguri 'şrn altor 'B&lipsihic~ cronice. •
concretă; să·ratiOOeze.Jog;cş;
9mnenii'~ t~lere.aiă ccl'mai.bine-pi,eroerea ambiguă tind să
să org'anizezf;i coerent gândl,.J1te.·
'aibă anumite trisătuIi:'_(1).'_Au o "spiritualitate profundă şi nu se Totuşi: raţonarea abstractă este
. . ",-.:.-',"'" ,
',';. ";

',~ ~ ,,'

limitâ.tă.

pentru femeia de 56 de ani aflată la apogeul unei cariere juridice şi care află că are
Cancer la sân şi pentru adolescentul de 15 ani care moare In urma unei supradoze de
drog. Schimbările tipice ale atitudinii faţă de moarte de-a lungul întregii vieţi depind
deopotrivă de dezvoltarea cognitivă şi de momentul normativ sau nenormativ al profesorii, părinţii şi copiii) nu mor, că persoana suficient de deşteaptă sau de noro-
producerii evenimentului. coasă poate evita moartea şi că ei înşişi vor putea trăi veşnic, De asemenea, ar putea
să creadă că persoana moartă continuă să gândească şi să simtă, Conceptele de
'Copilăria şi adolescenţa Potrivit primelor cercetări neo-piagetiene (Speece şi ireversibilitate, de universalitate şi de încetare a funcţiilor se dezvoltă, de regulă, după
Brent, 1984), cândva între 5 şi 7 ani, majoritatea copiilor ajung să înţeleagă că moartea cum sugerează aceste studii, în timpul trecerii de la gândirea preoperaţională la
este ireversibilă - că persoana, animalul sau floarea moartă nu poate reveni la viată. gândirea operaţională concretă, când conceptul de cauzalitate devine mai r:'a~r.
Cam la aceeaşi vârstă, copiii înţeleg alte două idei importante despre moarte: primul, Conform cercetărilor mai recente, copiii pot ajunge la înţelegerea parţială a ceea
că este universală (toate fiinţele vii mor) şi deci inevitabilă, şi În al doilea rând, că ce se întâmplă după moarte încă de la 4 ani, dar această înţelegere devine deplină abia
persoana moartă este nefuncţională (toate funcţiile vitale încetează la moarte), înainte după câtiva ani de şcoală, într-o serie de studii efectuate la două şcoli din suburbie,
de aceasta, copiii ar putea să creadă că anumite grupuri de oameni (să spunem afiliate unor universităţi, preşcolarii şi elevii din clasa pregătitoare şi-au exprimat

Capitolul19 Confruntarea cu moartea şi cu doliuJ 625 626 Partea a 9·a SfârşilUi vieţii
I I

Exemple de întrebări şi
afinnaţil despre moarte la Gânduri care motivează Nivelul de dezvoltare' ". . ,: .. ' '.

vârste aproximative comportamentel . a inwlegeril morţii Regresie ~Activitate :intensificata:: Detenctarea rezultatelor .~

Ado;,Scen~ . Ţretele Constipa\k' . şcoara dincauza r.pse Acum somatice :

10-13 ani .
.Mi-a frică! DaCă mor, mama
n-o să rezlste.Bunt ingrijorat
.'că după cemor osă-mi
. fie dor de'famille'sau am
să-i uit."
Frică ExCreţie necontrolată . de concentrare.a lipsei . Compdrtpr:n$
Pierderea apet~ui~. . Urinat in pat . . oejnteres. a lipsei de . delincvent
Gândire"devine mal abstractă. .Preadolescentulincepe să 'Tn~i .S~~-de sine a 'adole5- lncapacltateade criUi de furie motvaţle,a1emelor pfom>fSc~itate
incorparând pr,incipul,~ log,icii iriţe!ea9ă rroarteaca fiind reală, cent~[ui'. ?:.entliŢI~[ yaI9ri!:< aîn'lIori Comportament nefăcute,şi e: reveriilor incerCai; de'
formate .. Capacftăteade _a 'genera defin,itlvă şi universală. J se poate p~~nâl.e .ş[ res~~ur}q.tă de , .Ţ ulburărl de somn scăpat.de sub ia ore snncrsere
. propoziţiiabstracte. ipoteze Jntâmpla[I.JLsau membrilor familiei.: s.i.ne:·,Acţ.~Ptaţi şi" r:es~taţ! Reftilgere socială control ÎmpotriVire la mersul ta AQandoh şcolar
multiple şf rezuttatelâ,lor poslblle ., AsPectele biolqgice ale ~lij. şi, nevoiaşa d,e·otip1itate perso- Întăr2iere În Ooşmarun şcoală
devine viziti~.. alemot\lişi deta!ile5ervţC[ului, nală; dar pastraţi'.laccesulla dezvoitare Aa:es9 de plar1s
Acces~ de .plâns-
funerar Pot incepe să-l oteessae priet~.ni.şj~col~i. Jor€ip.ţi n~:.

=~~fhS===~:'
pe P~dol9sceot. Iv. P4t~"$ă'. '~. adolescentuluid6 a .expf-:iffiă
lritâbititate . Minciună .
Plâns excesiv Furt
Dependenţăciescqtă Agitaţie.
·:·;=trU~r:eacap~~~~?·.r
.' Pierderea vorbiri ~ . Dureri abdominale
putea face gri;i11e9atLii!qi cine '; - deriţă,.pern\ite~şii1dJr8ja~
i va ingriji dacă un părinte ş8u' partîyipaka, Ja:Iuarea'oo.qZiikl(, D...reride cap
~tor moare '.lve rievo~,~Să'<. . ._Deşprj1j.vafi dor de.ti~ •.v·e.ifi', Lipsii i:Je vlaga
fie ~gurat că vaf in contiQJa~ . rn~~ cu ~i~ Ş 'm~~VQi.tŞj~
Oboseală
ingijt şi iubit. ". ~. p~el~ţa t~rin. s~fletul.ll)eu
.ca să"mi de~.tăiifJ:-
1"-'18 ani • .. N

..E "atât
de_:~q'repiIN~HŢ1jv_in~ Gândirea deVine mai abstractă. Se dezvoltăo înţelegere. mai- ....Nipi.nu-;mi ..pot.rmagina'Q€ ,
să. ceo ce groaZnic .m-afăcut AdoleScentaeste ;';"'oa~ de .apropiatăde c;ea ,matura,:'aţi.ulta, trebuie~ăslm1i,T~etiuie'săştii
, să eătcancerun" . -, c6mPort~nte de esumere a mOt1ii. Moartea poate fi p~ă că. ~'dqdia toaţe, reuşeşti de
.VrB:!.U doar săau singur!Y a nsculilOr Care par să nege , ca un ocsman'co care Se poate ' mirM.i1E~ Să te deSOJrCÎ ce 'toate
.Nu.mi''Jine să crE!dl Sunt pe . ,morţa!1tatea.ado\escentului.. lupta ca urmare, aooescennn astea. A:ş yr:ea'sa. aflu mal-multe
tn9ate.;-::pU~~ M1;greşit?" : la această vărată ..adolescentul poate sa vada fâptu!·oo:a.rruri ~espfeCeea ce, s~ şi. ceea ce " atenueze temerile celor supravieţuitori, în cazul copiilor cu bati în stadiu terminal,
.are f1eycie"de_G ~nă'pe care ca pe'tin eşec; o captufa~: teJngijjOf~:' ..... nevoia de a înţelege moartea poate fi mai presantă şi mai concretă. Şi totuşi, părinţii
s-o fQloSeascădrept cutie de . ar putea evita să abordeze subiectul, fie pentru că le este lor înşişi greu să accepte
: reZc.rymu.r pen~ âm6tfffe;~e.
perspectiva pierderii, fie pentru că încearcă să-şi protejeze copilul. Procedând astfel,
pierd un prilej de pregătire emoţională a copilului şi a familiei pentru ceea ce va urma
(Wolfe, 2004).
La fel ca în cazul înţelegerii morţii, modul în care copiii îşi manifestă doliul
depinde de dezvoltarea cognitivă şi emoţională (Tabelul l~). Uneori, copiii îşi
exprimă doliu! prin furie, manifestări necontrolate sau refuzul de a recunoaşte o
moarte, ca şi cum, dacă se prefac că persoana este tot vie, chiar aşa va fi. AI putea fi
nedumeriţi de eufemismele folosite de adulţi: cineva "s-a dus" ori familia "a pierdut"
pe cineva sau cineva "doarme" somnul de veci.
Adaptarea la pierdere este mai dificilă când copilul a avut o relaţie problematică
cunoaşterea faptului că UD şoarece mort nu va mai fi niciodată viu şi nici nu va ajunge cu persoana decedată, dacă părintele supravieţuitor se bazează prea mult pe copil, dacă
bătrân, dar 54% au spus că s-ar putea ca şoarecele să aibă totuşi nevoie să mănânce, moartea a fost neaşteptată. mai ales în caz de crimă sau sinucidere, când copilul a avut
La 7 ani, 91% din copii îşi prezentau consecvent cunoaşterea faptului că procesele probleme comportamentale sau ernoţionale .anterioare şi dacă lipseşte sprijinul din
biologice precum mâncatul şi băutul Încetează la moarte. Totuşi, când li s-au pus partea familiei ori a comunităţii (Comisia AAP privind aspectele psihosocialc ale
întrebări similare în termeni psihologiei (.,îi mai este foame"), copiii de această vârstă sănărătii copilului şi familiei, 1992). Peste jumătate (56,8%) din copiii care au pierdut
şi cei mai mici au fost mai puţin consecventi. Doar 21 % din elevii de clasă pregătitoare un părinte ca urmare a atacului din Il septembrie 2001 asupra World Trade Center a
şi 55% din cei din primele clase primare ştiau, de exemplu, că un şoarece mort nu se avut tulburări de anxietate, inclusiv tulburare de StTeSpost-traumatic, în primii trei ani
mai simte rău, comparativ cu 75% din elevii de 11 şi 12 ani. Înţelegerea faptului că de după catastrofă - de două ori mai mulţi decât cei dintr-un grup de control, care nu
stările cognitive Încetează la moarte a întârziat şi mai mult; numai 30% din grupul suferiseră o pierdere grea (Pfeffer, Altemus, Heo şi Jiang, 2(07).
celor din clasele primare mari au.răspuns cu consecvenţă la întrebările privitoare la per- Părinţii şi alţi îngrijitori adulţi îi pot ajuta pe copii să facă faţă pierderilor grele
sistenţa gândurilor, a sentimentelor şi a dorinţelor după moarte (Bering şi Bjorklund, explicându-le că moartea este definitivă şi inevitabilă şi că nu au provocat-o ei, prin
2004). Tabelul 19-3 rezumă evoluţia Înţelegerii morţii În funcţie de etapa de dezvoltare purtări sau gânduri rele. Copiii au nevoie de asigurări că vor continua să fie îngrijiţi
şi prezintă exemple de Întrebări pe care le pun în mod tipic copiii muribunzi de diferite de adulti iubitori. De obicei, este recomandabil să se facă un minimum posibil de
vârste şi cum pot să răspundă îngrijitorii. schimbări în mediul, relaţiile şi acti vităţile copilului, să i se răspundă simplu şi cinstit
Copiii pot înţelege mai bine moartea dacă li se prezintă ideea de la o vârstă fragedă la întrebări şi să fie încurajat să vorbească despre sentimentele sale şi despre persoana
şi sunt încurajaţi să vorbească despre ea Moartea unui animal de casă poate oferi o decedată (Comisia AAP pentru aspectele psihosociale ale sănătăţii copilului şi
ocazie firească. Dacă moare alt copil, profesorii şi părinţii trebuie să Încerce să familiei, 2000).

Capitolul 19 Confruntarea cu moartea şi cu doliul 627 628 Partea a 9-a Sfârşitul vieţii

Pentru adolescenţi, moartea nu este un lucru la care să se gândească
prea mult în mod normal, decât dacă se confruntă direct eu ea =Iucru care
se întâmplă în unele comunităti urbane. Multi dintre ei îsi asumă riscuri
inutile. Fac autostopul, conduc' imprudent sa~ fac experimente cu droguri
şi cu sex -' deseori, cu rezultate tragice. În dorinta' lor intensă de a-si
descoperi şi exprima identitatea, tind să se concentreze· mai mult la' cu:n
trăiesc, şi nu la cât de mult este probabil să trăiască.
Vârsta adultă Adulţii tineri care şi-au încheiat studiile şi au pornit pe
drumul carierei, al căsătoriei sau al rolului de părinte sunt,îu general,
doruici să trăiască viaţa pentru care s-au pregătit. Dacă-i loveşte brusc o
boală sau un accident posibil fatal, este probabil să fie extrem de frustrati
şi de furioşi. Oamenii care fac boli incurabile după 20 sau 30 de ani trebui~
să se confrunte cu problema morţii Ia o vârstă când, în mod normal, s-ar
ocupa de probleme specifice începutului. vârstei adulte, cum ar fi legarea
unei relaţii intime. În loc să aibă o viaţă lungă de pierderi ca pregătire
treptată pentru pierderea definitivă a vieţii, constată că li se prăbuşeşte
întreaga lume dintr-odată.
La vârsta mijlocie, majoritatea adulţilor înţeleg că vor muri într-adevăr.
Corpul le uimite semnale cum că nu mai sunt la fel de tineri, agili şi
viguroşi ca înainte. Se gândesc tot mai des la cât de multi ani le-au inai
rămas şi cum să profite la maximum de ei (Neugarten, 1967). Adesea _ Riscurile inutile pe
mai ales după moartea ambilor părinţi _ apare constiinta nouă a faptului pot avea remuate tragice.
de a reprezenta generaţia vârstnică sau cea căreia îi va veni rândul să
moară următoarea (Scharlach şi Fredricksen, 1993). Adulţii de vârstă mijlocie şi
mai vârstnici ar putea să se pregătească emoţional şi practic pentru mame, făcându-şi
testamentul, planificându-şi serviciul funerar şi discutându-şi nevoile cu familia şi cu
prietenii. . şi disfuncţie socială. Aceste reacţii pot varia de la cele
... __ .. ~dulţiivâJ:s.tni5'iar putea să aibă sentimentegrnestecate faţă de perspectiva morţii.
Deteriorările fizice şi alte probleme şi deteriorări ale bătrâneţii ar putea să le reducă
plăcerea şi dorinţa de a trăi (McCue, 1995). Unii vârstnici, mai ales după 70 de ani,
renunţă la atingerea obiectivelor neîmplinite. Alţii fac eforturi mai mari pentru a
profita de viaţă cât pot, în timpul rămas. Mulţi încearcă să-şi prelungească timpul
rămas adoptând un stil de viaţă mai sănătos sau luptându-se să trăiască, deşi sunt
foarte bolnavi (Cicirelli, 2002).
Când se gândesc la propria mame iminentă sau vorbesc despre ea, unii adulţi
vârstnici îşi exprimă teama. Alţii, mai ales cei foarte religioşi, compară moartea cu
adormirea, o trecere uşoară şi lipsită de dureri la o viaţă de Apoi. Nu vorbesc despre
procesul morţii şi nici despre declinul care ar putea s-o preceadă, Pentru ei, această
abordare poate amuţi frica de moarte (Cicirelli, 2002).
Potrivit lui Erikson, adulţii vârstnici care rezolvă ultima dihotomie critică, integri-
tate versus disperare (vezi capitolul 18), reuşesc să accepte atât ceea ce au făcut cu
viaţa lor, cât şi moartea iminentă. O cale de a face acest lucru este analiza vieţii,
discutată ulterior în acest capitol. Oamenii care simt că au avut o viată cu sens si care
s-~u adaptat la pierderile suferite ar putea să se confiunte mai bine c~ moartea.
Pierderi importante
Pierderile deosebit de dificile care pot surveni la vârsta adultă sunt moartea sotului!
soţiei, cea a unui părinte şi cea a unui copil. Pierderea posibilei progenituriprin
pierdere de sarcină sau naştere rară viaţă poate fi şi ea dureroasă, dar, de regulă, atrage
mai puţin sprijin social.
Capttolul 19 Ccnfruntarea
care şi JI! asumă uneori adolescenţii
. te din cauze naturale sau prin sinucidere este maxim în
cu moartea şi cu doliul
lI
A supravieţui soţului/soţiei
Deoarece există tendinţa ca femeile să trăiască mai mult
decât bărbatii şi să fie mai tinere decât sotii lor, ele au o
probabilitate mai mare de a rămâne văduve: De asemenea,
tind să rămână văduve la o vârstă mai puţin înaintată,
Circa 28% din femeile americane şi-au pierdut' sotii
înainte de 65 de ani, comparativ cu mai puţin de 9% din
bărbaţi (Forumul federal interagenţii pentru statistici
legate de îmbătrânire, 2006).
Stresul văduviei afectează deseori sănătatea fizică şi
psihică. Pierderea grea poate să determine funcţionarea
mai proastă a sistemului imunitar, ducând la dureri de
cap.ameţeală, indigestie sau dureri toracice. De asemenea,
ea presupune riscuri mai mari de dizabilitate, consum de
medicamente, spitalizare şi chiar moarte (Stroebe, Schut
şi Stroebe, 2007). Într-un studiu amplu efectuat în
j
Finlanda, bărbaţii care şi-au pierdut soţia în intervalul de
cinci ani al studiului au avut o probabilitate cu 21 % mai
mare de a muri în acelaşi interval decât bărbaţii care au
rămas căsătoriţi, iar femeile văduve au avut o probabilitate
cu 10% mai mare de a muri decât cele care nu erau
văduve (Martikainen şi Valkonen, 1996). Riscul demoar-
primele luni după o pierdere şi este mai ridicat la adulţii
mai tineri. Pierderea grea poate duce totodată Ia probleme
de memorie, pierderea apetitului şi dificultăţi de con-
centrare şi măreşte riscul de anxietate, depresie, insomnie
J
relativ scurte şi uşoare la cele extreme şi persistente •
Viidu:velevărstnice ou o probabilitate-tnai-mare âecăs viiduvii vărstnici de a.
uneori de 6idinulăililodStroebe·eta)., 2oo7j.··· - --- .. -
păstra legăturacu prietenii şi de a beneficia de sprijimd reţelei lor sociale.
Aşa cum arătam în capitolele anterioare, relaţiile
sociale au legătură cu sănătatea. Ca urmare, pierderea tovarăşului de viaţă poate să
explice probabilitatea mare ca persoana văduvă, mai ales dacă este bărbat, să-şi
urmeze în scurt timp soţul în mormânt (Ray, 2004). Totuşi, ar putea să existe şi o
explicaţie mai practică. După moartea soţului, s-ar putea să nu mai fie nimerii care să-i
amintească văduvei să-şi ia pastilele ori să aibă grijă ca văduvul să respecte regimul
alimentar special. Cei cărora li se amintesc aceste lucruri (să spunem de către copii sau
asistenţi sociali) tind să înregistreze o îmbunătăţire a obiceiurilor legate de sănătate şi
J
a sănătăţii (WiIliams, 2004).
Calitatea relaţiei conjugale pierdute poate influenţa măsura în care văduvia afec-
tează sănătatea psihică. Într-un studiu, persoanele văduve care fuseseră deosebit de
apropiate sau foarte dependente de soţi au tins să devină mai anxioase şi să. ducă mai
tare dorul partenerilor la şase luni după moartea acestora, comparativ cu persoanele
J
văduve care nu fuseseră atât de apropiate sau dependente (Carr et al., 2000). Pierderea
soţului poate fi deosebit de grea pentru femeia care şi-a structurat viaţa şi identitatea
în aşa fel încât să-I mulţumească ori spre a-l îngriji (Marks şi Lambert, '1998). O astfel
de femeie nu şi-a pierdut doar tovarăşul, ci şi un rol important, poate central (Lucas,
Clark, Georgellis şi Diener, 2003).
Văduvia poate să creeze şi probleme practice. Văduvele ai căror soţi fuseseră
principalul asigurator al traiului se pot confrunta cu greutăţi economice sau cad pradă
sărăciei (Hungerford, 2001). Văduvii ar putea fi nevoiţi să plătească pentru serviciile
J
gospodăreşti pe care le asigura soţia casnică. În situaţiile în care ambii soţi aveau
serviciu. pierderea unui venit poate fi dificilă. Pentru femei, principala consecinţă a
629
630 Partea a 9-8 Sfârşitul vieţii
văduviei este :probabil să fie presiunea economică, în timp ce pentru bărbaţi,
J
 dezvoltare importante: dobândirea unui sentiment de sine mai putemic şi a unei
conştiinţemaiimperative.maireauste a propriei mortaiităţi, alături de un simţ mai
puternic al responsabilităţii, al angajării şi al ataşamentului faţă de alţii (MoS. Moss şi
Moss, 1989; Scharlach şi Fredriksen, 1993).
Moartea unui părinte aduce deseori schimbări în alte relaţii. Copilul adult care a
suferit această pierdere poate să-şi asume mai multă responsabilitate faţă părintele
supravieţuitor şi faţă de păstrarea familiei laolaltă (Aldwin şi Levenson, 2(01). Fratii
se pot apropia mai mult ca urmare a emoţiilor intense ale pierderii sau se pot îns~a
din cauza neînţelegerilor care au apărut în timpul ultimei boli a părintelui. Moartea
unui părinte îi poate oferi copilului adult libertatea de a consuma mai mult timp şi
energie în relaţii care au fost neglijate temporar pentru a răspunde la solicitările
îngrijirii. Sau moartea i-ar putea oferi libertatea de a renunţa la o relaţie care era
păstrată pentru a răspunde aşteptărilor părintelui (M.S. Moss şi Moss, 1989; Scharlach
1.'
}
. şi Fredriksen, 1993) .
Moartea celui de-al doilea părinte poate avea un impact deosebit de mare. Copilul
adult poate avea un sentiment mai acut al mortalităţii acum, că tamponul generaţiei
vârstnice a dispărut (Aldwin şi Levenson, 2001). Această conştientizare poate fi un
prilej de creştere, ducând la o perspectivă mai matură asupra vieţii şi la mai multă
apreciere a valorii relaţiilor personale (Scharlach şi Fredriksen, 1993). Recunoaşterea
caracterului definitiv al morţii şi a imposibilităţii de a mai spune ceva părintelui
decedat îi motivează pe unii oameni să rezolve perturbările din legăturile lor cât mai
au timp. Unii. sunt îndemnaţi să se împace cu copiii lor adulţi. Câteodată, fraţii
înstrăinaţi înţeleg că părintele care constituia o verigă de legătură între ei nu mai există
şi încearcă să repare ruptura.

Pierderea unui copil

în trecut, nu era neobişnuit ca părintele să îngroape un copil. În prezent, date fiind
progresele medicale şi creşterea speranţei de viaţă în ţările industrializate, mortalitatea
infantilă a atins un nivel inferior record, iar copilul care supravieţuieşte primului an de
viaţă are şanse mult mai' mari' de a aliiiîge ia bătrâneţe: ... . .. ..
Un părinte este rareori pregătit emoţional pentru moartea unui copil. O astfel de
moarte, indiferent de vârstă, vine ca un şoc extrem de crud, nefiresc, un eveniment
prematur care, în ordinea firească a lucrurilor, n-ar trebui să se întâmple niciodată.
principalele consecinţe sunt izolarea socială şi pierderea intimitătii emotionaie Părinţii pot să simtă că au eşuat, indiferent cât de mult şi-au iubit copilul şi câtă grijă
(Pudrovska et al., 2006). Văduvele vârstnice au o probabilitate mai mare decât ~ăduvii au avut de el, şi ar putea să le fie greu să se desprindă. Dacă-au o căsnicie puternică,
vârstnici de a păstra legătura cu prietenii de la care primesc sprijin social (Kinsella şi soţii ar putea să se apropie mai mult, sprijinindu-se reciproc în contextul pierderii
Velkoff,2001). comune. În alte cazuri, pierderea slăbeşte căsnicia şi, în cele din urmă, O distruge
În ultimă instanţă, suferinţa pierderii poate fi un catalizator al introspectiei şi al (Brandt, 1989). Părinţii care au pierdut un copil, mai ales mamele, au risc sporit de a
creşterii - pentru a descoperi aspectele subterane ale propriei persoane şi Pentru a fi internaţi pentru bou psihice (Li, Laursen, Precht, OIsen şi Mortensen, 2(05). Stresul
învăţa statul pe propriile picioare (Lieberman, 1996). într-un studiu, văduvele au pierderii unui copil poate chiar să grăbească moartea părintelui (Li, Precht, Mortensen
continuat să vorbească despre soţii lor răposaţi şi să se gândească la ei timp de decenii şi Olsen, 2003).
după pierdere, însă aceste gânduri le tulburau rareori. în schimb, femeile au afumat că Mulţi părinţi ezită să discute cu copilul bolnav în stadiu terminal despre moartea sa
au devenit mai puternice şi mai încrezătoare în ele însele ca urmare a pierderii iminentă, dar cei care o fac tind să capete un sentiment al deznodământuiui definitiv,
(Carnelley et al., 2006). care-i ajută să facă faţă pierderii. În 2001, o echipă suedeză de cercetare a anchetat 449
de părinţi suedezi care pierduseră un copil din cauza cancerului, cu 4-9 ani înainte.
Circa o treime din părinţi a spus că a discutat cu copiii despre moartea iminentâ a
Pierderea unui părinte la vârsta adultă acestora şi niciunul nu regreta că a făcut-o, în timp ce 27% din cei care nu deschiseseră
Pierderea unui părinte este dificilă oricând, chiar şi la vârsta adultă. Interviurile subiectul regretau. Probabilitarea cea mai mare de a regreta o aveau părinţii care
aprofundate cu 83 de voluntari cu vârsta între 35 şi 60 de ani au arătat că adultii care simţiseră cum copilul conştientiza propria moarte iminentă, dar nu-i vorbiseră despre
au suferit această pierdere grea continuau să resimtă distress - mergând de la tristete acest lucru, şi disproporţionat de mulţi dintre aceşti părinţi continuau să sufere de
şi plâns la depresie şi gânduri de sinucidere - după 1-5 ani, mai ales în urma mortii depresie şi anxietate (Kreicbergs, Valdimarsdottir, Onelov, Henter şi Steineck, 2004).
mamei (Scharlach şi Fredriksen, 1993). Chiar şi aşa, moartea unui părinte poate fi'o Impactul pierderii grele suferite de părinţi poate să varieze, în funcţie de factori ca
experienţă de maturizare. Ea îi poate împinge pe adulţi să rezolve probleme de vărsta copilului, cauza morţii şi numărul de copii ai cuplului rămaşi. Într-un studiu

Capitolul 19 Confruntarea cu moartea şi cu doliul 631 632 Partea a 9·a Sfârşitul -netii
 longitudinal, 219 cupluri olandeze care pierduseră un copil au fost urmărire timp de
20 de luni după deces. Suferinţa era cu atât mai mare, cu cât mai mare fusese copilul
(pănă la 17 ani). Părinţii al căror copil avusese o moarte traumatică sufereau mai
mult decât cei al căror copil murise de o boală sau cei care se confrunraseră cu o
naştere rară viaţă ori cu moartea nou-născutului. Părinţii care se aşteptaseră la deces
şi cei care aveau alţi copii au exprimat cel mai mic grad de suferinţă. Mamele au tins
să sufere mai mult decât taţii, dar părinţii de ambele sexe care aveau educaţie
/~i~r
superioară ori un program mai lung la serviciu au declarat mai puţină suferinţă decât
cei cu educaţie mai puţină sau program mai scurt la serviciu. Cu trecerea timpului,
doliul s-a atenuat, mai ales la cuplurile în care femeia a rămas din nou însărcinată
(Wijngaards-de Meij et al., 2005).
Deşi fiecare părinte care şi-a pierdut copilul trebuie să facă faţă doliului în felul
. .• ', de pierderi,cum-s-au deose-.»
. bit reacţH~ d~<~~~8tră?:~,'-:;
său, unii au constatat că afundarea în muncă, în interese si in alte relatii sau întrarea
într-un grup de sprijin uşurează durerea. Unii prieteni" bine intenţionaţi le spun
părinţilor să nu stăruie asupra pierderii lor, dar a-şi aminti de copil într-un mod semni-
ficativ poate fi exact ceea ce au nevoie. Întrebaţi ce i-a ajutat cel mai mult să facă faţă
sfârşitului vieţii copilului lor, 73% din părinţii ai căror copii au murit la terapie
intensivă au dat răspunsuri de natură 'religioasă sau spirituală. Au menţionat rugă-
ciunile, credinţa, discuţiile cu membri ai clerului sau convingerea că relaţia Între
părinte şi copil rezistă dincolo de moarte. Părinţii au mai spus că au fost ghidaţi de
intuiţie şi înţelepciune, de valori interne şi de virtuţi spirituale ca speranţa, încrederea
şi iubirea (Robinson, Thiel, Backus şi Meyer, 2006).
Doliul după O pierdere de sarcină
Într-un templu budist din Tokyo sunt lăsate mici statuete înfăţişând sugari, împreună
cu jucării şi daruri, ca ofrande către 1izo, o fiinţă iluminată despre care se crede că
veghează asupra fetuşilor pierduţi prin avon spontan sau provocat şi, în cele din urmă,
ii călăuzeşte prin reîncarnare spre? nouă viaţă. Ritualul m~zukokuyo, un rit al iertării
şi al amintirii, este practicat ca mod de a cere iertare de la viaţa curmată prin avort
(Orenstein, 2002).
Cuvântul japonez mizuko înseamnă ••copil de apă". Budiştii japonezi cred că viaţa
pătrunde într-un organism i:reptat; ca apa, iar un mizuko se află undeva pe un
continuum între viaţă şi moarte (Orenstein, 2002). Limba engleză nu conţine un
cuvânt aparte pentru fetusul pierdut prin avon spontan sau provocat, iar în viaţa
americană nu există ritual obişnuit pentru a jeli pierderea. Familia, prietenii şi
personalul medical tind să evite să vorbească despre o astfel de pierdere, deseori
considerată nesemnificativă în comparaţie cu cea a unui copil viu (Van, 200 1). Doliul
poate fi mai dureros rară sprijin social.
Cum fac faţă viitorii părinţi pierderii unui copil pe care n-au apucat să-I cunoască?
Experienţa fiecărei persoane şi a fiecărui cuplu este unică (Van, 2001). într-un studiu
de mici proporţii, 11 bărbaţi al căror copil murise în uter au declarat că i-a copleşit
frustrarea şi neajutorarea în timpul naşterii şi după, dar câţiva şi-au găsit mângâierea
în sprijinirea partenerelor (Sarnuelsson, Radestad şi Segesten, 2001). În alt studiu,
părinţii îndoliaţi şi-au perceput soţii şi familia extinsă ca fiind cei mai utili, iar pe
medici, ca fiind cel mai puţin utili. Unii părinţi indurerati au beneficiat de pe urma
unui grup de sprijin, alţii, nu (DiMarco, Menke şi McNaruara, 2001). Diferenţele în
ceea ce priveşte modul în care jelesc bărbaţii şi femeile pot fi o sursă de tensiune şi de
distanţare în relaţia unui cuplu (Caelli, Downie şi Letendre, 2002). Cuplurile care au
trecut prin pierderea unei sarcini pot avea nevoie de îngrijire mai mult decât
înţelegătoare în timpul unei sarcini ulterioare (CaeJli et al., 2(02).
:_.~~.;~:~Suge;aţl mYo~ri:~~e~
':~''-'
. a ajuta VI!tOril pănntt ..,
Ca reacţie la dorinţa multor părinţi care s-au confruntat cu naşterea fără viaţă, cel Sâ.··~~~~ ,fa\~.Pf~~~~,rii'~~:.;-~··
puţin 19 state ale SUA au adoptat legi ce stipulează eliberarea certificatului de naştere sarcinll? >,-
pentru copiii născuţi fără viaţă, pentru a recunoaşte şi valida naşterea (Lewin, 2(07).
Capnolul 19 Confruntarea cu moartea şi cu doliul 633
~:/-~,'ţ~~:/{ >,~'i\·;·S,~(?;'·
-~.~.
Probleme medicale, legale şi etice:
-: ..' r.> : Reperur·4.
.:.:..-....•.: _'h;:~;";:~.,-;",,--,,;_~':"":,:,,<.,:""...:..--:::.
"dreptul la moarte"
Cums~~:nOdifi~·~titudi~lIe
~_:{,~:
:.~pract(ci.le)'d~·'ac~'
~i;~;~~ă~~;ifo~i~~:~;\:S)· fe[~"> """:.ţ.:
Au oamenii dreptul la mame? Dacă da, În ce condiţii? Persoanei bolnave În stadiu
terminal care vrea să se sinucidă ar trebui să i se permită acest lULTU sau să i se dea
ajutor pentru a o face? Medicul ar trebui să prescrie medicamente 'care vor uşura
. :. '.- .' '-o • '_. ~.': .'- ~
durerea, dar ar putea scurta viaţa pacientului? Dar să administreze o injecţie letală,
pentru a pune capăt suferinţelor pacientului? Cine decide că o viaţă nu merită
prelungită? Acestea sunt câteva din chestiunile morale, etice şi legale spinoase cu care
se confruntă indivizii, familiile, medicii şi societatea - chestiuni legate de calitatea
vieţii şi de natura şi circumstanţele morţii.
Sinuciderea
Deşi, în societăţile moderne, sinuciderea nu mai este un păcat de moane, continuă să
existe un stigmat asupra ei, bazat în parte pe interdicţiile religioase şi in parte pe
J
interesul societăţii de a conserva viaţa. persoana care exprimă gânduri de sinucidere
ar putea fi considerată bolnavă psihic. Pe de altă parte, tot mai mulţi oameni consideră
că alegerea deliberată, de către adult, a unui moment când să-şi curme viata este o
decizie ratională şi un drept ce trebuie apărat. .
Rata sinuciderii a început să scadă în Statele Unite la sfârşitul.anilor 19'1O,după o
creştere de 25% între 1981 şi 1997 (Sahyoun, Lentzer, Hoyert şi Robinson, 2(01).
Chiar şi aşa, peste 32 000 de oameni şi-au luat viaţa în 2006, potrivit datelor
preliminare, ceea ce face din sinucidere a 1l-a cauză principală a decesului In Statele
Unite, rata sinuciderii - 10,7 decese la 100000 de locnitori (Heron et al., 2008) -
este mai scăzută decât în multe alte ţări industrializate (Ki.nseJla şi Velkoff, 2001). La
nivel mondial, sinuciderea este a 13-a pe lista cauzelor de deces (OMS, 2003}.
Probabil că statisticile subestimează numărul sinuciderilor; multe rămăn
nedeclarate, iar 'unele (cum ar fi -•.accidentele" rutiere 'şi=supradozele ,;accidentale"
de medicamente) nu sunt recunoscute ca atare. De asemenea, cifrele privind 1-
sinuciderea nu includ de multe ori tentativele de sinucidere; se estimează că 20-60%
din americanii care se sinucid au mai încercat şi înainte, iar circa 10% din oamenii
care încearcă să se sinucidă se vor omorî în interval de 10 ani (Facultatea de
medicină Harvard, 2003b).
În majoritatea ţărilor, rata sinuciderii creşte cu vârsta şi este mai ridicată în
răndul bărbaţilor decât în al femeilor (Kinsella şi Velkoff, 2001; Nock et al., 2(08),
deşi mai muJte femei se gândesc la sinucidere sau încearcă s-o facă. Femeile tinere,
necăsătorite şi cu puţină educaţie şi acelea neobişnuit de impulsive, anxioase sau
deprimate au riscul cel mai mare de idei şi comportament suicidar (Nock et al., .
2008). În Statele Unite, bărbaţii au o probabilitate de patru ori mai mare decât
femeile de a reuşi să-şi ia viaţa - deşi această diferenţă s-a redus mult în
ultimii ani. Rata sinuciderilor la bărbaţi este mai mare în principal fiindcă este mai
probabil să folosească metode de încredere, cum ar fi armele de foc, pe când femeile
tind să aleagă alte modalităţi, ca otrăvi rea sau spânzurarea. Peste jumătate din
sinuciderile complete sunt cele prin împuşcare (COC, 2007b; Kung et al., 2008;
Miniăo et al., 2007).
în ceea ce priveşte grupurile rasiale/etnice, bărbaţii albi şi amerindieni au cea mai
mare rată a sinuciderii. Vârstnicii de culoare au o probabilitate de trei ori mai mică
decât vârstnicii albi de a se sinucide (NCHS), poate ca urmare a angajamentului
religios şi pentru că ar putea fi Obişnuiţi cu lovituri dure (NCHS, 1998; NlMH, 1999a).
Totuşi, rata sinuciderii la persoanele de culoare, mai ales la cele mai tinere şi mai puţin
educate, a crescut semnificativ faţă de jumătatea anilor 1980 (Joe, Baser, Breeden,
Neighbors şi Jackson, 2006).
634 Partea a s-a Sfârşitul vietii
 - Semnele de avertisment privind siru:-,cJperea:.
Rata sin~ciderii a crescut cel mai mult la "persoarete de vârstă mijlqcie şi a descrescut la vârstnic,
insă riscul acestora rărnăretotuşl cel mai mare.· '. Starede,d~prim.~re,':,amără9june,saU_tr:ist,~,e eJ<.cesivă>, " __. .' .:,o:
• Sentl~ente"de dezn~dejde,.!iP:Să}:Je_:var~~c~u>deşc.op ~ v~at? Împre~ cuvpierderea
RATA SINU~bERII,· LA 100-000 ~E lOCUrrORt ,:-_interesului plă.cenl faţă de-activităţi:·:. '~-v-
sau --_- ,. . ~'. . -> . .:.
Grupa de Rata Jn Rata În Modificar:e procentuală , .-. Preocuparea faţă demoerte sau violEiltă ori e~mţll'ea dorinţei·qe ia mu-t .
vârstă 1999 2004 din 1999.in 2004 • ~ncer~e8:_de a ob~~ .acces la rned~·nte_! :arme_~iJ· alte modUri de. SihUcidere.
' •• Schimbări.radlcale d9 diSpOz~Ie':"':' extrei:n~de optimist Într-o zi şi Cumplit da l11Oho~ta doira zi.
între 15 şi 24 iO,3 +2 • Sentimente ,d9 mare"~gitaţie. rereseu rlianie'necon~~6I<;lţă.O.ri:,dODr:1tc!: de răzbunare.
Între 25 şi 34 12,7 O • Modificări ale obiceiurilor alimentare ,şi de ~o~;·ale'as~tu.IUj ~xterior'~u·ale personalităţii.
Intre 35 Şi 44 15,0 +4.9 • Comportamente riscante sau autodstructve, ca şofatul impruqenţ sau_consumul ce droguri
Între 45 şi 54 16,6 ilegale:__ _ ._ - _ . :_ .. '.. '
+19,4%
intre 55 şi 64 13,8 +13,1%·, • . UD ca!m··~ybit (semn il l~fh6tă.râr~
că persoana dea incerc?-_~ ~ ~inu?dă). .
r .. : Între 65 şi 74 12,3 -8.2'
• Crize de vetă. traume sau eşecuri, inctUsiv probleme I?' şcoată,' servcla Sau relaţionale. la
intre 75 şi'S4 , ~ierderea serViciului,divor"tyl, inoart~,Cu!v? &ag~ dit~ltăÎiIinariGia.re,·dia~ostic_de.boaIă
16,3 -9,9
Peste 85 16,4 -15
incurabfă' ""-:', . 'c " ': "'.,',, , ":":'. ,.'::',',: -.

, e-Punerea în ordine-a treburilor pescoale. inctuşiv oărurea bUnUri_lor;

.viIi.tareah1erŢ1brik:lr
farrjiUeişi
.., a priete~lor, redactarea unui testament-sau scrierea'unui baetoe.seucoere. '
Stnă: Bazat pe date ~ la COC; 2008;-Cohen. 2008; p(!l.l1Ozzi el 31.,_2007

in cazul ÎI) care a'n:eva ameninţă că se ~nubfde:

• pastr'ati-Vă-cafmul.
.Lua'jin~erios:·6ry1811i0tarea, . "", '., ':,,'_", _':"'.',_ _ ' ,_' ":"i
;1 Nu lăsaţ" ~rs{)ana. s.ingură..Împ~qica~-i ,aq~eş~l !a oe â~C!1e.
fOC,9ul)te,.:m~ic8ineot~ sau. Orice
Ca urmare a unui salt inexplicabil recent al sinuciderilor la vârsta mijlocie (Tabelul atte obiecte Pe care le-ar putea folOsI ;JenttU a- se sinuCide. '.,." •. ~'
19-6), rata sinuciderii în SUA atinge acum un punct culminant la adulţii de peste 40 de • ~Nu incercaţi·sa g6stiona~ singur situatii. St,li1a~ -1.3numal1ilOc3J pentru urgente: Daţi telefon
mediqJfui persoarel, su~ţi-la'ţdiţje; la-o echipă·Icx::ciIă-.de·nt~ieîn-sttuaVi de crză sau altor
ani şi în jur de 50 de ani, apoi scade şi creşre din nou după 75 de ani (Bergen, Chen, . . -persoane ~efI<!te şa ajut~ " .,Co.. ' . _. •. _ . _. _ ._.. .

Wamer şi Fingerhut, 2008). Oamenii foarte vârstnici au o probabilitare mai mare decât •• ·,I~ timp ce: .aştep~ti să vină ail:l100!e, ascultaţi.persoana.cu :a~eflţ~, 'Arătş~-i. că-ascultaţi păstrând
cei mai tineri de a fi deprimaţi şi izolaţi social, iar dacă încearcă să se sinucidă, au şanse · _ contactul 0zual, apropfindu-vă sau, ţin~69-9·der:nâQă •.~acă',eşte~d~~at._
" ~ Punef int/".Elba(i ~nttţJ a stabiilia ce'metOdăde_.~ucjd>~~ seqăndeştepersoena şl dacă are.un
mai mari să reuşească de prima dată (COC, 2002). Bărbaţii divorţaţi şi văduvi au o rată plan organizat. , ' ' ..
mai mare a sinuciderilor la toate vârstele. La adulţîi vârstnici, sinuciderea este asociată • Ajyjnt~i-i că există ajutor disponibil.' , , . . ,.

cu boala fizică, conflictele familiale şi problemele financiare (Facultatea de medicină • Dacă persoana irmarCă etr-asevărsăse snucidă, t8!efenaţi iinediat pernrir a'cees asistenţă
medicală- de urgenţă- şi. Ia nevoie. adrriinistratFprimul ajutor.' '.,. /, ~-.-
Harvard, 2003b). (Sinuciderea la adolescenţi este discutată în capitolul 11.)
, 1 Antecedentele familiale de sinucidere sau tentativă de sinucidere
măresc mult riscul de a finaliza actul suicidar. Se pare că o vulnerabilitate
ereditară poate fi corelată cu activitatea redusă a substantei cerebrale
numite serotonină, care reglează dispoziţia şi impulsurile, la' nivelul cor-

,I texului prefrontal, sediul raţionării, al planificării şi al inhibiţiei (Facultatea

de medicină Harvard, 2003b).
Deşi unii oameni hotărâţi să se sinucidă îşi ascund cu grijă planurile,
majoritatea oferă semnale de avertizare. între acestea se pot număra vor-
,j
bitul despre moarte sau sinucidere, dăruirea bunurilor personale preţuire,
abuzul de droguri sau alcool şi schimbările de personalitare, cum ar fi
furia, tristeţea, plictiseala sau apatia neobişnuite. Oamenii pe punctul de
a-şi lua Viaţa ar putea să-şi neglijeze aspectul exterior şi să doarmă sau să
mănânce mult mai mult sau mai puţin decât de obicei. Ei prezintă adesea
semne de depresie, cum ar fi dificultăţile neobişnuite de concentrare,
pierderea stimei de sine şi sentimentele de neajutorare, deznădejde sau
panică (Colegiul American al Medicilor de Urgenţă, 2008; Facultatea de
medicină Harvard, 2003b).
Cei care rămân în urma oamenilor care-şi iau viata au fost numiti
"celelalte victime ale sinuciderii". Mulţi se învinovăţesc pentru că n-au
recunoscut semnele. Ei ,.reiau obsesi v în minte evenimentele ce au dus la
deces, imaginându-şi cum ar fi putut să-I preîntâmpine şi mustrându-se
amarnic pentru că n-au făcut-o" (Goldman şi Rothschild, fără dată). Ca
urmare astigmatului sinuciderii, aceşti supravieţuitori se luptă adesea sin-
guri cu emoţiile lor, în loc să le împărtăşească cu alţii care ar putea
înţelege. (Tabelul 19-7 enumeră semnalele de avertisment privind sinuci-
derea şi măsurile de luat când cineva ameninţă cu sinuciderea.)
Grăbirea morţii
în februarie 1990, la 26 de ani, Tem Schiavo s-a prăbuşit pe neaşteptate. Având
alimentarea cu oxigen a creierului Întreruptă. a intrat într-o stare diagnosticată de
medici drept "stare vegetativă ireversibilă". (într-o astfel de stare, persoana, deşi este
vie din punct de vedere tehnic, nu este conştientă şi are doar o funcţionare rudimentară
a creierului.) Michael, soţul lui Schiavo, a insistat că Terri n-ar vrea să trăiască în
aceste condiţii şi, în 1998, a încercat să oprească aparatura care o ţinea în viaţă.
Părinţii ei l-au contrazis cu străşnicie cu privire la ceea ce şi-ar fi dorit Terri şi- şi-au
manifestat îndoiala faţă de ireversibilitatea stării ei. A început o luptă juridică cu
durata de şapte ani, care, în virtutea controverselor publice intense pe tema grăbirii
morţii, a fost marcată de un grad de intervenţie rară precedent al Congresului în
procesul juridic. în cele din urmă, Curtea Supremă a acceptat decizia tribunalelor
inferioare cum că Terri nu are şanse de recuperare. In martie 2005, tubul prin Care era
hrănită Terri a fost scos, iar ea a murit după nici două săptămâni (Annas, 2005).
Până acum câteva decenii, ideea de a ajuta pe cineva drag şi suferind să grăbească
moartea era practic ceva nemaiauzit. SchinDbarea atitudinii faţă de grăbirea morţii
Cea mai mare rată a sinuciderii există fn rdndul poate fi atribuită în mare măsură repulsiei faţă de tehnologiile care ţin pacienţii în
bărbaţilor albi CII vârsta dt la 75 <k ani tn sus,
viaţă împotriva voinţei, în ciuda suferinţelor intense şi uneori chiar după ce creierul
iar riscul creste In bărbaţii de la 85 de ani in sus.
vărsmicii illl o probabilitate mai mare decor oamenii
încetează practic să mai funcţioneze.
mai tineri de a fi deprimaţi şi holari social.

19 moartea şi cu donul
636 Partea a 9-a Sfârşitul vie~i
Capitalul Confruntarea cu 635
 Moartea lui Terri Schiavo a fost un exemplu de eutanasie pasivă: neadministrarea eutanasie pasivă NeadmJnistrarea
sau întreruperea deHberată a
sau întreruperea deliberată a tratamentului care ar putea prelungi viaţa unei persoane
tratamentului ce prelungeşte viaţa
bolnave În stadiu terminal, cum ar fi medicatia, sistemele de asi stare a vietii sau unei persoane boInave În stadiu
tuburile de hrănire. în schimb, în eutanasia' activă (numită uneori llcide~e din terminal, pentru a pune capăt
compasiune). sunt luate măsuri directe şi deliberate pentru scurtarea unei vieţi. suferinţei şi a permite moartea cu

Eutanasie înseamnă ••moarte bună"; ambele tipuri de eutanasie au scopul de a pune demnitate. Donereede organe: darul vieţii
capăt suferinţelor sau de a permite persoanei în stadiu terminal să moară cu demnitate. Eutanasie activă Acţiune deliberată 'Chris KJug, sportiv practicantde snowboarding, a câşiigat medalia informati cu privire la riscurile operaţiei şi la posibilele efecte ..pe
Totuşi, eutanasia activă este, în general, ilegală; în anumite condiţii, eutanasia pasivă intreprinsă pentru a scurta viaţa de bronz la slalom uriaş paralel pentru bărbaţi-de laDlimpiadade termen lung (Ingelfinger, 2005), Procesul de evaluare a posibililor
nu este. O întrebare importantă cu privire la ambele forme de eutanasie e dacă este unei persoane bolnava În st2diul iarnă din Sah Lake City. în februarie2002 - la numai 18 luni dela donatori trebuie să fie standardizat, ;cu Consilieri independenti
terminal, pentru a pune capăt care să-i. ajute pe donatori să facâ o alegere în cunoştinţă de cauiă
voluntară sau nu; respectiv. dacă este întreprinsă la cererea directă sau pentru a primirea unui transplant de ficat care i-a 'salvat viaţa.
suferinţei sau pentru a permite
îndeplini dorinţele exprese ale persoanei care moare. 1'1 2006, În Statele Unite au loc
avut 28 923 de transplanturi (Truog. 2005). . ..' •
moartea cu demnitate; numită şi de organe şi ţesuturi donate, salvatoare de .vieţi - o cifră record , Decizia de a fi donator - În viaţă sau după moarte - sau d·e
ucidere din compasiune.
(Administraţia resurselor şi serviciilor medicale [He31~· Resources B. permite .recoltarea organelor de la o persoană dragă decedată ar
Direc:tivele În avans Cazul lui Terri Schiavo ar fi putut să fie foarte diferit dacă and Services Administration - HRSA], 20(7). Într-un sondaj putea să nu fie uşoară. Între factbrirca.re influenţează refuzul d~ a
ea ar fi lăsat instrucţiuni scrise cu privire la dorinţele sale. În cazul lui Nancy Cruzan, Gallup din 2005. 78% din respondenţl ' audeclarat că 'ar li foarte consimţi.se numără înţelegerea :gi-eşită ti 'morţii c~rebrale, momentul
Curtea Supremă a SUA a declarat că persoana ale cărei dorinţe sunt cunoscute clar are probabil sau probabil să-şi doneze organele şi aproape·53% îşi dădu- şi contextul. cererii şi ·mOdul de abordare al persoanei- care face
dreptul constitutional de a refuza sau de a întrerupe tratamentul de sustinere a vietii seră acceptul pe pennisul de conducere: sau 'pe un card -de donator solicitarea. Atitudinile cu1rurale joacă' şi ele -un-rof (wesr şi 'Burr,
(Cruzan v. dire~torul Departamentului Sănătăţii din Missouri, 1990). Dorintele un~i (Organizaţia GaUup, 2005). , 20(2).' Unele obiectii fată de donare-în rândulvafro-arnericanîlo-
, Donarorii decedati pot să ofere-mai multe organe care îmbu- din Q100iul ~ral au iegăt:~ră cu credintele ţeligi~:(Wittig. 2(01).
persoane în deplinătatea facultăţilor mentale pot fi prezentate în avans într-~n docu-
nâtâtesc sau salvează viata câlorvaoameni(iJSDHHS, 2(05). Proba- . .: Asiaticii"" din Glasgo:w.·'Scoţia sunt refractari ·~la. transplantul de
ment numit directivă În avans (testament biologic), care conţine instrucţiuni pentru directivă În avans (testament bili(~teaca organele să fie respinse de organismul primiioruluisunt :' organe. matates după moarte (Baines, Joseph'şi Jindal,.2002).· Şi "în
momentul şi modalitatea întreruperii îngrijirilor medicale inutile. Toate cele 50 de bkll99ic) Document care specfică mai mici dacă provin de la un donator de aceeaşi rasă' sau etnie; l~dia b:·i~1.ă interdicţii-de natură morală •.te~gio~~ şi emoţionalăfată
state ale SUA au legalizat de atunci o formă sau alta de directivă în avans ori au tipul de îngrijire dorită de autor în Î1U" unele. boli derinichi, inimă, plămâni. pancreasşi ficat sunt maţ ;' de donarea organelor ul!.ei persoane decedate, astfel că ~ajorital~
cazu unei boli incapacitante sau răspândire în rându! anumitor minorităţi -rasiale şi etnice decât .la .. donătilot se face de Către dcnatori vii (Chandra şi Singh. ·2001)".
adoptat alte prevederi care legalizează deciziile de încheiere a vieţii (Grupul de lucru
tenninale.
al APA pentru sinucidere asistată şi deciziile de încheiere a vieţii, 2005). nivelul populatiei generale (USDHl:IS, 29°7), '._ :' Educarea diferenţiatăculrural ar putea să aducă o schimbare.

Testamentul biologic poate să conţină prevederi concrete cu privire la circumstanţele

în ciuda rezultatelor poztuveale donârii de organe; .exisiă ·U~ pro~a~1. edu~atiy d:es~ur~i i~ oomunitâtile emerindienc din
o' penurie mondială de organe (West şi .Ştirr, .2002) -.: În· Statele :sud-ves~I.sUA a-arătat nevoia de a se'schimba. DU doaratirudinea
în care trebuie întrerupt tratamentul, ce măsuri extraordinare - dacă este cazul - ar Unite, circa 16 oameni mor zilnic -v. aproape 6·.00~)",anu8.1:."7 îI) posibililor( donatori. ci -şistereotipurile cu privire la··amerindieni
trebui luate pentru a prelungi viaţa şi ce fel de gestionare a durerii se doreşte. De timp ce aşteaptă un rrunsplant (Registrul -ştilnţlfic al ~pri~t~rpof 'răspândite .la fu·niii6rii··:de: servicii medicale care-solicltă.donatii
asemenea. persoana poate să specifice, printr-un card de donator sau o semnătură pe de transplant .• 2004). Pe listele de aşteptare se.'află:peste·99 000 de (Î'honp;,;i002). •... . • .. " . ,

dosul permis ului de conducere, că vrea ca organele sale să fie donate cuiva care are cameni'(Reţeaua de procurare şi transplantarea 6rganei.or~ ~008).
nevoie de un transplant (Caseta 19--2). Penuria 'de organe pentru transplant ar- ii mai 'drastică .daCă·'n.u
Unele legislaţii privind testamentul biol()tjic seaplicădoarIapacienţii bolnaviîn <1.1:'. exista "donaţiile vii": donarea un~ .sin~·: ~r~8J1.,- ~~.~gu.J~ -.tin
rinichi, de către o persoană vie. în·2OO<.?.t~ProB.pe ~2% din·~o~~to:r~:·:
stadiu terminal, nu la cei incapacitaţi prin boală sau accidentare, dar care ar putea să erau vii (HRSA, 2007), mulţumlră'ptogreselor medicale- care rac ,.
trăiască mulţi ani cu dureri puternice. Directivele în avans nu-i ajută nici pe mulţi aceste donaţii mai sigure şi cu' şanse maimar! de ie·~ş'jtăIUşbfJl:IS,·'
pacienţi în comă sau într-o stare vegetativă ireversibilă. Situaţiile de acest fel pot fi ·2002}. Aproape două treimi din dOD~toriFvii suntrude 'de sânge
acoperite de O împuternicire durabilă, care numeşte o persoană să ia decizii dacă imputernicire durabilă lnstrument c~ primitorii şi-cei mai.mulţi dintreceilalţi au.relatii' personalecu
autorul documentului devine incompetent să o facă. Mai multe state au adoptat o legal care numeşte o persoană să aceştia.rînsâ unii sunt completstrăini (Steinbrook, ~005), ' ..
la decizii in cazul incapacîtării altei .Totuşi, donarea de organe de ·c~tre .donarorii vii poate. ridica
formă mai simplă, numită Împuternicire medicală durabilă, anume pentru deciziile
persoane. , probleme etice. Au fost solicitaţi in mod deschis d~~tori pe internet
privind îngrijirile medicale. Totuşi, chiar şi cu directive în avans, mulţi pacienţi au
şi prin reclamă, ceea. ce face să ap~:1nbi::b~~priVind ·pQ~ibl1i.tatea
suportat tratamente prelungite şi fără rezultat, împotriva dorinţelor lor exprese exploatării financiare, a alccării jn~ia~ile.a 6i"g~nelor·şi posibila
(lnvestigatorii principali ai SUPPORT, 1995). încălcarea a standardelorde.dom:re,(Stei.nbrook;·200,5fSpecialiştii .;
Situatiile de acest fel au determinat Asociatia Medicilor Americani să formeze o In.eticămedicală afirmă că donarea viear.trebui.să ·aibă.loc numai
Forţă operativă pentru calitatea îngrijirii la sfârşitul vieţii. În multe spitale există acum atunci când şansele de succes sunt mari; risculpentru-donator este
comisii de etică, iar acestea elaborează îndrumări, analizează cazuri şi-i ajută pe mic şi se obţine consimţământulvolunrar, Don.,.to:U 'tIţ~U:ie să fie

medici, pe pacienţi şi pe familiile acestora să ia decizii privind îngrijirea la sfârşitul

vieţii (Simpson, 1996); unele spitale au angajaţi consultanţi pe probleme de etică, cu
normă întreagă.

Sinuciderea asistată: pro şi contra Sinuciderea asistată - în care medicul
sau altcineva ajută persoana să-şi provoace moartea, de exemplu, prescriind sau
obţinând medicamente sau permiţând pacientului să inhaleze un gaz letal - se referă
în mod obişnuit la situaţiile în care oamenii cu boli incurabile în stadiu terminal cer
ajutor ca să-şi pună capăt vieţii. Sinuciderea asistată este În continuare ilegală în multe
locuri, dar În ultimii ani a intrat în prim-planul dezbaterilor publice. Ea poate fi
similară, ca principiu, cu eutanasia activă, în care pacientul cere, de exemplu. şi
primeşte o injecţie letală; dar, în sinuciderea asistată, persoana care vrea să moară
înfăptuieşte actul propriu-zis.
în Statele Unite, sinuciderea asistată este ilegală aproape îo toate statele, dar se
sinucidere asistată Sinucidere in
petrece adesea pe ascuns, rară reglementări. Asociaţia Medicilor Americani se opune
care medicul sau altcineva ajută
persoana să-şi ia viaţa ajutorului acordat de medici în vederea morţii, ca fiind contrar jurământului de a "nu
face rău". Doctorii au voie să prescrie medicamente care pot scurta o viaţă, dacă
scopul este uşurarea durerii (Gostin, 1997; Quill, La şi Brock, 1997), dar unii refuză,
din motive de etică personală sau medicală (APA, 2001).
Argumentele etice în favoarea sinuciderii asistare au la bază principiul autonomiei
şi cel al autodeterminării: persoanele în deplinătatea facultăţilor mentale ar trebui să
aibă dreptul de a controla calitatea vieţii proprii şi momentul şi natura morţii. lor.
Adepţii sinuciderii asistate atribuie mare valoare păstrării demnităţii şi a starutului de

Capitolul19 Confruntarea cu moartea şi al doIlul 637 638 Partea a 9-a Sfârşitul vie~i
 persoană al fiinţei umane muribunde. Argumentele medicale afirmă că medicul este
obligat să ia toate măsurile necesare pentru uşurarea suferinţelor. In plus, în sinuciderea
asistată, pacientul este cel care ia măsura concretă de a pune capăt vieţii sale. Un
argument legal este acela că legalizarea sinuciderii asistate ar permite reglementarea
practicilor care au loc oricum în prezent, din compasiune faţă de pacienţii care suferă.
Se argumentează că. printr-o combinaţie de legislaţie şi reglementare profesională, se
pot introduce măsuri de siguranţă adecvare împotriva abuzului (APA, 2001).
Unii eticieni şi jurişti merg mai departe: se pronunţă în favoarea tuturor formelor
de eutanasie voluntară, cu măsuri de siguranţă împotriva eutanasiei involuntare.
Problema-cheie. potrivit acestor oameni de ştiinţă, nu constă în modul în care survine
moartea, ci se referă Ia cine ia hotărârea. Ei nu văd nicio diferentă Între a deconecta
un aparat de respiratie, a scoate tuburile de hrănire, a administra o injecţie letală şi a
prescrie o supradoză de medicamente la cererea pacientului. Ei susţin că ajutorul
acordat pentru a muri, dacă ar fi disponibil în mod deschis, ar reduce frica şi neaju-
torarea, permiţându-le pacienţilor să-şi controleze soarta (APA, 2001; Brock, 1992;
Epstein, 1989; Orentlicher, 1996).
Argumentele elice împotriva sinuciderii asistate se centrează pe două principii: (1)
credinţa că a pune capăt unei vieţi, chiar şi cu consimţământ, este o greşeală şi (2) grija
faţă de apărarea celor dezavantajaţi. Cei care se opun ajutorului dat pentru a muri arată
că autonomia este limitată deseori de sărăcie, dizabilitate sau apartenenţa la un grup
stigmatizat social şi se tem că persoanele din aceste categorii ar putea fi presate în mod
subtil să aleagă sinuciderea, un factor subiacent constând În limitarea cheltuielilor. Intre
argumentele medicale împotriva sinuciderii asistate se numără posibilitatea diagnosticării
greşite, posibila existenţă în viitor a unor tratamente noi. probabilitatea prognozei
incorecte şi credinţa că a ajuta pe cineva să moară este un lucru incompatibil cu rolul
de vindecător al medicului şi că măsurile de siguranţă adecvate nu sunt posibile. Argu-
mentele legale împotriva sinuciderii asistate includ griji în ceea ce priveşte gradul în
care pct fi aplicate măsurile de siguranţă şi în ceea ce priveşte procesele civile apărute
în caz de dezacord între rude cu privire la adecvarea curmării unei vieţi (APA, 2001).
Întrucât pastilele autoadministrate nu dau întotdeauna rezultate, unii oponenţi
afirmă că sinuciderea asistată de medic ar duce la eutanasie voluntară activă
(Groenewoud et al., 2000). Următorul pas pe această pantă alunecoasă, avertizează
unii, ar fi eutanasia involuntară - nu doar pentru bolnavii în stadiu terminal, ci şi
pentru alţii, cum ar fi oamenii cu dizabilităţi, a căror calitate a vieţii este percepută ca
fimd redusă. Oponenţii susţin că, în multe cazuri, oamenii care mor suferă de o
depresie tempcrară şi s-ar putea răzgândi dacă beneficiază de tratament sau îngrijire
paliativă (APA: 2005; Butler, 1996; Hendin, 1994; Latimer, 1992; Quill et al., 1997;
Simpson, 19%; P.A. Singer, 1988; P.A. Singer şi Siegler, 1990).
Legalizarea ajutorului acordat de medic! pentru a muri în septembrie
1996, un bărbat australian în vârstă de 66 de ani cu cancer de prostată în stadiu avansat
a fost prima persoană care a murit în mod legal prin sinucidere asistată. Sub incidenta
unei legi adoptate în Teritoriul de Nord, el a apăsat o tastă a computerului care i-a
administrat o doză letală de barbiturice. În 1997, legea a fost respinsă (,.Australian
Man", 1996; Societatea pentru eutanasie voluntară, 2002).
Din 1997, când decizia unanimă a Curţii Supreme a lăsat pe seama statelor regle-
mentarea ajutorului dat de medici pentru a muri, au fost introduse în mai multe state
măsuri de legaJizare a sinuciderii asistate pentru bolnavii în stadiu terminal, dar, până
în prezent, Oregon este singurul stat care a adoptat o astfel de lege, Legea morţii cu
demnitate. In 1994, locuitorii din Oregon au votat pentru a permite pacienţilor În depli-
nătatea facultăţilor mentale, cărora doi medici le-au spus că le-au mai rămas mai puţin
de şase luni de viaţă, să solicite o reţetă letală, cu măsuri de siguranţă puternice pentru
a se confirma că solicitarea este serioasă şi voluntară şi că toate celelalte alternative
au fost luate În considerare. în ianuarie 2006, Curtea Supremă a confirmat legea din
Oregon (Gostin, 2006; Greenhouse, 2(05).
Capitolul 19 Confruntarea cu moartea şi cu dotiul
Care au fost experienţele sub incidenta legii din Oregon? În primii opt ani de la
adoptarea ei, autorităţilor medicale statale li s-a adus la cunoştinţă un număr de 292
de pacienţi în stadiu terminal care şi-au luat viaţa conform acestei legi, 46 din ei în
2006. Motivele de îngrijorare menţionare cel mai des de pacienţii care au solicitat şi
au folosit reteta Ietală au fost pierderea autonomiei (96%), pierderea capacităţii de a
se implica în activităţile care fac viaţa plăcută (96%) şi pierderea demnităţii (76%).
Numai 48% erau îngrijoraţi din cauza controlului inadecvat al durerii (Sumar al Legii
mortii cu demnitate din Oregon, 2006).
Eutanasia activă rămâne ilegală în Statele Unite, chiar şi În Oregon, dar nu şi în
Olanda, unde a fost adoptată în 2002 o lege care permite eutanasia voluntară în caz~1
pacienţilor aflaţi Într-o stare de suferinţă permanentă, insuportabilă şi incurabilă. In
astfel de cazuri, medicii pot administra acum o injecţie JetaJă. Belgia a legalizat şi ea
eutanasia voluntară În 2002 (Agenţia France-Presse, 2005). În 2005 s·a anunţat că
1,8% din decesele din Olanda au avut loc în urma eutanasiei sau a sinuciderii asistate
(Van der Heide et al., 2007).
înainte de 2002, atât sinuciderea asistată, cât şi eutanasia activă erau din punct de
vedere tehnic ilegale în Olanda, însă medicii care se angajau în astfel de practici
puteau evita punerea sub acuzare În condiţii stricte de raportare şi supraveghere guver-
namentală (Simons, 1993). O situaţie similară există şi acum în Elveţia. în Franţa, O
lege intrată În vigoare În februarie 2006 autorizează medicii să nu administreze
tratamente medicale inutile şi să intensifice tratamentul de reducere a durerii, chiar
dacă aceste decizii grăbesc neintenţionat moartea.
Deciziile de incheiere a vieţii şi atitudinile culturale Este greu de corn-
parat experienţa Olandei, care are populaţie omogenă şi acoperire naţională universală
a îngrijirilor medicale, cu aceea a unei ţări atât de mari şi de diversificate ca Statele
Unite. Chiar şi aşa, dat fiind numărul tot mai mare de americani - 3 din 4, potrivit
unui sondaj Gallup din 2005 (Moare, 2005) - care se pronunţă în favoarea eutanasiei
pentru pacientul bolnav incurabil şi care vrea să moară. unii medici americani au
acceptat să ajute pacienţii care au nevoie .de ajutor pentru a grăbi moartea O anchetă.
la nivel naţional pe I 902 medici a căror specialitate presupune îngrijirea pacienţilor
mtrribunzi a arătat că, din cei care primiseră solicitări de a ajuta la sinucidere (18%)
sau de a administra injecţii letale (11 %), circa 7% acceptaseră cel puţin o dată (Meier
et al., 1998). Pe de altă parte, într-o anchetă efectuată în Marea Britanie, 80% din
medicii de geriatrie - dar numai 52% dîn cei de la terapie intensivă - au considerat
că eutanasia voluntară activă nu este niciodată justificată (Dickinson, Laocaster,
Clark, Ahmedzai şi Noble, 2002).
Primul studiu reprezentativ privind deciziile de sfârşit al vieţii efectuat în şase ţări
europene (Belgia., Danemarca, Italia, Olanda, Suedia şi Elveţia) a decelat importante
diferente culturale. În toate cele sase tări, medicii au declarat că nu au administrat on
au întrerupt tratamente de prelungire a vieţii - de cehi mai multe ori medicaţie,
urmată de hidratare şi hrănire -, dar frecvenţa a variat foarte mult, de la 41% din
decese în Elvetia la 6% în Italia (Bosshard et al., 2005). Formele active de deces
asistat de medi~ au fost cel mai răspândi te în Olanda şi Belgia (van der Heide et al.,
2003). într-un studiu ulterior pe medici din aceleaşi şase ţări, decesele asistate direct
de medic au fost rare; Însă, într-un sfert până la jumătate din toate decesele (23% în
Italia, SI % În Elveţia), medicii au luat decizii cu efect de grăbire a morţii, cum ar fi
sedarea profundă, uneori Însoţită de retragerea hrănirii şi a hidratării artificiale (B ilsen,
Bohen si Deliens, 2(07).
Uneie chestiuni speciale privind sfârşitul vieţii sunt cele legate de tratamentul
nou-născutilor cu afectiuni incurabile sau cu prognoză foarte slabă privind calitatea
vietii. Re~untarea sau întreruperea tratamentului ce prelungeşte viaţa în cazul
no~-născutilo; fără nicio şansă de supravieţuire şi al celor născuţi cu anomalii
cerebrale grave sau cu vătărnări masive ale organelor sunt, În prezent, o practică
639 640 Partea a 9-a Sfârş~ul vieţii
 medicală acceptată (Verhagen şi Sauer, 2005). Şi totuşi, şi aici apar diferenţe culturale. timpului pe care-l mai au de trăit prin analiza
într-un studiu asupra practicilor autodeclarate ale medicilor din Franta Germania vieţii, un proces de reamintire care-i permite per-
Italia, Olanda, Spania, Suedia şi Marea Britanie, cei mai mulţi specialişti neonatologi soanei să vadă semnificatia vietii sale.
din toate cele şapte ţări au fost implicaţi În cel puţin o decizie de a amâna sau a nu Desigur, analiza vieţli poate avea loc oricând.
institui tratamentul (Cuttini et al., 2000). Ea poate să aibă însă o semnificaţie specială la
bătrâneţe, când poate stimula integritatea eului -
Opţiunile de Încheiere a vieţii şi problemele de diversitate Un rezultat potrivit lui Erikson, ultima sarcină critică a vieţii.
benefic al controversei cu privire la ajutorul pentru moarte a fost atragerea atentiei Pe măsură ce se apropie capătul călătoriei, mulţi
asupra nevoii de îngrijiri paliative mai bune şi de a acorda mai multă atentie motivatiei oameni privesc în urmă la realizările şi eşecurile
şi stării de spirit a pacienţilor. Când medicii discută deschis cu pacienţii despre lor şi se Întreabă ce a însemnat viaţa lor. Conştiinţa
SImptomele fizice şi psihice ale acestora, despre aşteptările, temerile şi obiectivele lor, rnortalitătii poate fi un imbold spre reexaminarea
despre opţiunile de încheiere a vieţii, grijile legate de familie şi nevoia de a-şi păstra valorilor 'şi privirea într-o nouă lumină a expe-
sensul şi calitatea vieţii, s-ar putea găsi modalităţi de a reduce aceste griji fără rienţelor şi acţiunilor proprii. Unii oameni găsesc
curmarea vieţii (Bascorn şi Tolle, 2002). La pacienţii în stadiu terminal, dorinţa de a vointa necesară pentru a încheia sarcini netermi-
trăi poate să aibă fluctuaţii foarte mari, aşa că, dacă aceştia iau în calcul ajutorul pentru nate: cum ar fi reconcilierea cu rude sau prieteni
a muri, este esenţial să se obţină certitudinea că solicitarea nu este doar trecătoare înstrăinaţi, şi pentru a obţine astfel un sentiment
Împiirt(4irtfl amintirilor ercccre de un albulII CI/fotografii este un mod de a analiza
(Chochinov, Tataryn, Clinch şi Dudgeon, 1999). satisfăcător al rezolvării defmitive.
o viaţă. AnaliZJl vieţii ii poate ajuta pe oameni să-şi amintească evenimentele
în Statele Unite, ţară cu populaţie diversificată etnic, trebuie aborda te probleme ce importante şi-i poate motiva să reconsmească relaţii deteriorare ~Ql. sti ÎI/cheie
Nu toate amintirile sunt la rei de prielnice
ţin de diversitatea socială şi culturală În luarea deciziilor de încheiere a vietii. sarcini neterminate. sănătăţii şi creşterii psihice. V ârstnicii care folo-
Planificarea morţii nu concordă cu valorile tradiţionale ale indienilor navajo, care sesc rememorarea pentru a se înţelege pe ei înşişi
evită gândirea şi discuţiile negative. Familiile chineze ar putea încerca să apere analiza vieţii Reflecţia asupra vădesc cea mai mare integritate a eului. pe când cei care se ocupă numai de amintiri
vieţii proprii. pentru a-i vedea plăcute vădesc o integritate mai redusă. Cel mai slab adaptaţi sunt cei care-şi amintesc
persoana muribundă de informaţii defavorabile, inclusiv de ideea propriei sale morţi lnserrmătatea.
iminente. Jmigranţii veniţi recent din Mexic sau Coreea ar putea să creadă mai putin mereu întâmplări negative şi sunt obsedaţi de regrete, deznădejde şi frică de moarte;
în autonomie decât se obişnuieşte în cultura americană dominantă. La unele minorităti in cazul lor, integritatea eului a lăsat loc disperării (Sherman, 1993; Walasky,
etnice, valoarea longevitătii poate fi prioritară fată de sănătate. De exemplu, atât Whitboume şi Nebrke, 1983-1984).
afro-americanii, cât şi hispanicii au a probabilitate mai mare decât americanii de Terapia prin analiza vieţii poate contribui la focalizarea procesului firesc de analiză
origine europeană să prefere tratamentul de susţinere a vieţii, indiferent de starea bolii a vieţii şi îl poate face mai conştient, mai orientat spre scop şi mai eficace (Butler,
şi de nivelul de educaţie (Grupul de lucru al APA pentru sinuciderea asistată, 2005). 1961; M.1. Lewis şi Butler, 1974). între metodele folosite adesea pentru scoaterea la
Problemati;a grăoirii morţii va deveni mai presantă pe măsură ce .popula.ţia. suprafaţă a amintirilor în terapia prin analiza vieţii (care pot fi folosite şi de indivizi
-îmbătrâneşte-In 'aniiurmărori, tribunalele şi publicul vor fiobligaţi să se împace cu în mod 'independentj-se numără inregistrarea unei -autobiografii, -construirea-arborelui
aceste probleme, deoarece tot mai mulţi oameni revendică dreptul de a muri cu genealogie, timpul petrecut cu alburnele de amintiri, albumele de fotografii, scrisori
demnitate şi cu ajutor. vechi si alte mementouri, efectuarea unei călătorii în locurile călătoriei şi ale înce-
putului vârstei adulte, reunirea cu foşti colegi de clasă sau de serviciu ori cu rude
îndepărtate, descrierea tradiţiilor etnice şi rezumarea muncii de o viaţă.
Găsirea sensului şi a scopului vieţii şi al morţii
Lupta de a găsi sensul vietii şi al mortii - deseori dramarizată în cărti si filme _ a Dezvoltarea: un proces ce durează toată viaţa
fost confirmată de cercern;i. într-un st~diu pe 39 de femei cu vârsta ';'e&e de 76 de Pe când se apropia de optzeci de ani, pictorul Pierre-Auguste Renoir avea o artrită
ani, cele pentru care viaţa avea cel mai mult sens se temeau cel mai puţin de moarte invalidantă şi bronşită cronică şi-şi pierduse soţia. Îşi petrecea zilele în scaunul Cll
(Durlak, 1973). Invers, potrivit lui KUbler-Ross (1975), acceptarea realitătii mortii rotile şi avea dureri atât de mari încât nu putea să doarmă noaptea fără întreruperi. Nu
este o cheie pentru o viaţă cu sens: . .
putea să ţină paleta în mână, nici pensula: pensula trebuia să-i fi~ legată de mân~
"Negarea morţii este cea parţial răspunzătoare de viaţa goală, fără scop [a dreaptă. Şi totuşi, a continuat să realizeze tablouri minunate, pline de culoare ŞI
oamenilor]; căci, atunci când trăieşti ca şi cum vei trăi veşnic. devine foarte usor să vibrând de viată. în cele din urmă, doborât de pneumonie, stătea În pat, pri vind la nişte
amâni lucrurile pe care ştii că trebuie să le faci. În schimb, când înţelegi pe deplin că anemone culese de îngrijitorul său. Şi-a adunat atâta putere cât să schiţeze forma
fiecare zi în care te trezeşti ar putea fi ultima pe care o ai, î~ găseşti în acea zi timp ca
să creşti, să devii in mai mare măsură ceea ce eşti şi să relationezi cu alte fiinte umane."
~I~ ..
acestor frumoase flori, apoi - chiar înainte să moară - s-a întins şi a şoptit: "Cred
că încep să înteleg câte ceva despre asta" (L. Hanson, 1968).
Chiar şi moartea poate fi O experienţă de dezvoltare. După cum se exprima un
1
cadru medical: ,,( ... ] există lucruri de obţinut, de realizat prin moarte. Timpul petrecut
Analiza vieţii împreună cu aceia de care suntem apropiaţi şi pentru ei, un ultim şi durabil sentiment
al valorii personale şi pregătirea pentru a ne desprinde sunt elemente nepreţuite ale
în Poveste de Crăciun de Charles Dickens, Scrooge îşi schimbă firea avară şi crudă
unei morţi frumoase". (Weinberger, 1999).
după ce vede imagini fantomatice ale trecutului său, ale prezentului şi ale mortii sale
viitoare. În filmul lt's a Wonderful Life, când un înger îl ajută pe George Bailey
Pe durata unei vieti limitare, nicio persoană nu poate să-şi fructifice toate capa-
(interpretat de Jimmy Stewart) să vadă lumea fără ca el să existe În ea, George îşi dă
cităţile, să-şi împlinească dorinţele. să exploreze toate interesele sau să experimenteze
seama cât de plină de sens este viaţa sa. Aceste personaje fictive dau un plus de scop

642 Partea a 9-a Sfârşitul vieţii

capitolul 19 Confruntarea cu moartea şi cu doliul 641
 permite sinuciderea asistată de medic pentru bolnavii
Probleme medicale, legale şi etice:
întreaga bogăţie pe care o are de-oferit viaţa. Tensiunea Între posibilităţile de creştere în stadiul terminal. Olanda ~i Belgia au legalizat atât
"Dreptul la moarte" eutanasia, cât şi sinuciderea asistată.
şi timpul finit în care se poate produce creşterea defineşte viaţa omenească. Alegând
posibilităţile şi continuând să le urmeze cât de departe posibil, chiar până-n ultima Reperul 4: Cum se modifică atitudinile faţă de • Neacordarea sau intreruperea tratamentului
clipă, fiecare persoană contribuie la povestea neterminată a dezvoltării umane. grăbirea morţii şi ce motive de ingrijorare dau practicile nou-născutilor care nu pot supravieţui sau, dacă pot, vor
de acest fel? avea o calitate a vieţii extrem de scăzută devine o
practică mai larg acceptată decât În trecut, mai ales in
• Deşi sinuciderea nu mai este i1egală în societăţile

I
unele ţări europene.
moderne, ea este in continuare stigmatizată. Unii oameni

I Rezumat şi termeni-cheie
Numeroasele semnificaţii schimbătoare • Nu există tipar universal al doltutul. Tiparul cel mai studiat
susţin "dreptul la moarte", mai ales pentru cei cu boli
degenerative

• Sinuciderea
de lungă durată.

este a 11-a cauză importantă de deces in

• Controversa privind ajutorul pentru moarte a îndreptat
mai rnultă atenţie spre nevoia de ingrijire pallatlvă mai
bună şi de înţelegere a stării de spirit a pacientului.
Trebuie luale în calcul aspecte de diversttate socială şi
trece de la şoc şi refuzul de a crede la preocuparea faţă SUA şi a 13-a în lume. Numărul sinuciderilor este probabil
ale stării şi procesului morţii culturală.
de memoria persoanei decedate şi, in cele din urmă, la subestima!.
eutanasie pasivă (637)
Reperul 1: Ce deosebiri există Între atitudinile şi rezolvare. Totuşi, cercetările au decalat variaţii mari şi o
• Rata sinuciderilor tinde să crească cu vârsta şi
obiceiurile legate de moarte În diferite culturi şi care prevalenţă a rezilienţei. eutanasie activă (637)
sinuciderea este mai des întâlnită. Ia bărbaţi decăt la
sunt implicatiile .revoluţiei mortalilăţii" in ţările femei, deşi femeile au o probabilitate mai mare de a directivă în avans (testament biologic) (637)
• CopIII îşi dezvoltă treptat înţelegerea cu privire la moarte.
dezvoltate? Copiii mal mici pot să inţeleagă mai bine moartea dacă incerca. Rata cea mai mare a sinuciderii in Statele Unite împuternicire durabilă (637)
ea face parte din experienţa lor. Copiii îşi manifestă este cea în rândul bărbatilor vârstnici albi. Ea este sinucidere asistată (637)
• Moartea are implicaţii biologice, sociale, culturale,
istorice, r"igioase, legale, psihologice, de dezvoltare, suferinţa in moduri specifice vârstai, in funcţie de corelată deseori cu deprssla, izolarea, conflictele
dezvoltarea cognitivă şi emoţională. familiale, problemele financiare ~i bolile incapacitante. Găsirea sensului şi a rostului vieţii şi al morţii
medicale şi etice.
• Deşi, in general, adolescenţii nu se gândesc mult la • Eutanasia şi sinuciderea asistată implică probleme etice, Reperul 5: Cum pol oamenii se-ş! invingă frica de
• Obiceiurile legate de moarte şi doliu variază mult de la o
cultură la alta, in funcţie de concepţia societăţii cu privire moarte, violenţa şi ameninţarea morţii fac parte din viaţa medicale şi legale controversate. moarte ş; să se impace cu moarlea?
la natura şi consecinţele morţii. Unele obiceiuri moderne cotidiană a unora. Adolescenţii tind să-şi asume riscuri
• Pentru a se evita suferinţa inutilă cauzată de prelungirea • Cu cât oamenii găsesc mai mult sens şi rost în viaţa lor,
inutile.
s-au dezvoltat din credinţe şi practici străvechi. artificială a vieţii, eutanasia pasivă este, in general, cu atât tind să se teamă mai puţin de moarte.
• Înţelegerea şi acceptarea caracterului inevitabil al mortii permisă, având consimţământul paclentului sau o
• Rata deceselor a scăzut drastic in secolul XX, mai ales in
sporesc pe tot parcursul vârstei adulte. . directivă în avans. Totuşi, aceste directive nu sunt • Analiza vieţii îi poate ajuta pe oameni să se pregătească
ţările dezvoltate.
respectate in mod consecvent. În multe spitale există pentru moarte şi le dă o ultimă ocazie de a Încheia
scădere tennlnelă (622)
• Aproape trei sferturi din decesele din Statele Unite survin acum comisii de etică, pentru abordarea deciziilor sarcinile neterminate.
pierdere grea (623)
in răndul vârstnic1lor şi principalele cauze ale morţii sunt referitoare la îngrijirea la sfârşitul vieţii.
• Chiar şi moartea poate fi o experienţă de dezvoltare.
bome care-l afectează în principal pe adulţii vârstnici. doliu (623)
• Eutanasia activă şi sinuciderea asistată sunt, in general. analiza vieţii (642)
travallu de doliu (623)
• Pe măsură ce moartea a devenit in principal un fenomen ilegale, dar sprijinul public al ajutorului acordat de medic
al vârstai a treia, ea a devenit in mare parte "invizibilă", pentru moarte a spori!. Statul oregon are o lege care .
Pierderi importante
iar ingrijirea muribunzilor a inceput să se facă in izolare,
de către specialişti. Reperul 3: Ce dificultăţi speciale exista in a supraVieţui
• În prezent există o reinnoire a interesului faţă de soţului/soţiei, unui părinte sau unul copil şi doliul după
înţ"egerea morţii şi faţa de Înfruntarea el cu realism şi o pierde.re de sarcină?
compasiune. Două exemple ale acestei tendinţe sunt
• Femeile au o probabilitate mai mare decât bărbaţii de a
interesul crescând faţă de tanatologie şi accentul tot mai
rămâne văduve şi la vârste mai puţin inaintate !?i ar putea
mare pus pe îngrijirea de tip hospice sau pentru confort.
să recepteze întru câtva diferit văduvia. Sănătatea fizică
tanatologre (620) şi psihică tind să se deterioreze in urma văduviei, dar,
îngrijire de tip hospice (620) pentru unii oameni, văduvia poate deveni În ultimă
instanţă o experienţă pozitivă de dezvoltare.
îngrijire paliativă (620)
• Moartea unui părinte poate să precipite schimbări la
Confruntarea cu moartea şi cu pierderea
nivelul propriei persoane şi al relaţiei cu alţii.

Reperul 2: Cum se confruntă oamenii cu procesul • Pierderea unui copil poate fi deosebit de dificilă, pentru
morţii şi cum fac doliu după o pierdere? că nu mai este normativă.

• Oamenii trec deseori printr-o deteriorare cognitivă
funcţională cu puţin timp înaintea morţii.
• Unii oameni care ajung la un pas de moarte au experienţe
"în apropierea morţii", care pot rezulta in urma
modficărilor fiziologice.
şi • Întrucât pierderea de sarcină şi naşterea fără viaţă nu
sunt considerate, in general, pierderi importante in
societatea americană, cei care se confruntă cu astfel de
pierderi sunt lăsaţi adesea să le înfrunte cu prea puţin
sprijin social.

• Elisabeth KObler-Ross a propus cinci stadii ale impăcării

cu moartea: negarea, furia, negocierea, depresia şi
acceptarea. Aceste stadii şi succesiunea lor nu sunt
universale.

644 Partea a 9·a ·Sfârşitul vieţii

Capitolul 1g Confruntarea cu moartea şi cu doliul 643