Sunteți pe pagina 1din 145

"Ceea ce-mi place la adolescenţi este faptul că Încă nu s-au călit.

Confundăm călirea cu tăria. La tărie trebuie să ajungem, dar nu şi

la nepăsare."

Anc:iis Nin, The Diaries of Anars Nin, voI. IV

Stiati
, , că ...
oe în lumea occidentală, adolescenta a fost recunoscută ca perioadă
distinctă a vieţii abia în secolul XX?

• Băieţii şi fetele ating maturitatea sexuală mai devreme în ţările


dezvoltate, comparativ cu ţările în curs de dezvoltare?

• Aproape jumătate din adolescenţii americani a încercat deja droguri


ilicite la vremea când termină liceul?

• Decesele legate de arme de foc la tinerii între 15 şi 19 ani sunt mult


mai răspândite în Statele Unite decât în alte ţări industrializate?

• În SUA, fetele adolescente tind să aibă mai multă încredere în


capacităţile lor şcolare decât băieţii adolescenţi?

• Cercetătorii sunt în dezacord în ceea ce priveşte efectul - benefic sau


nociv - al serviciului cu normă redusă asupra elevilor de liceu?

A cestea sunt doar câteva din subiecte~e intcresante şi importante de


care ne vom ocupa în acest capitol. In el vom descrie transformările
fizice din adolescenţă şi influenţa lor asupra sentimentelor tinerilor.
Analizăm creierul adolescent, neajuns încă la maturitate, şi discutăm
problemele de sănătate asociate cu această perioadă a vieţii. Trecând
apoi la dezvoltarea cognitivă, examinăm stadiul piagetian al operaţiilor
fonnale, care face posibil ca tânărul să vizualizeze o lume ideală.
Analizăm, de asemenea, modificările survenite la nivelul capacităţilor de
procesare a informaţiilor şi al dezvoltării lingvistice şi morale. în sfârşit,
explorăm problematica educaţiei şi cea a alegerilor vocaţionale. După ce
citiţi şi studiaţi acest capitol, ar trebui să puteţi răspunde la fiecare din
întrebările de Reper de la pagina următoare.
Repere pentru studiu
~ •• ~ H~~ _ ~ •• •• _._ •• _._ •• _. __ ;,_,_. __ ,_ •• .o.~__., ._.".,'_'_ ,-, •.••- ...

1_ Ce este adolescenţa, când debutează, când se incheie şi ce oportunităţi şi riscuri


prezintă? . .- _.' , ,.,.. -' - ,- >.,
2. Prin ce schimbări fizice trec adolescenţii şi cum ii afectează psihic aceste 'Ti~~rii de a~tazl --~~~ies{'fn(r-o<~66~~~_î~~" ii9~~ă~"'-::~ r~ţ~_ ~ ;~beiîaţe;~:--in:t~W~l~~ă,'pregătireri:"~iî~) r~l~~_~
înseamnă;' pentru-fetele din rnajoritatea" părţilor ţumii., WCgătire~
care ;de' ~#~,
schimbări? interconexiunilor ':'si ··in[e~aePeIl:den·leibr.,. Bunurile. informatiile,
3_ in ce privinţe se dezvoltă creierul in timpul adolescenţei şi cum influenţează aceste imaginile electii:)fllci,.riillzi~.distractiaeşrCapriciiie in~ndă aproape .pentru viaţa casnică;'<~ Laos..« fată_ pcatcsăperreacădouă ore şi
jnstantaŢIţ~ .Intreaga planetă: Tinerii occidemali.dansează.pe ritmuri ,- jumătate pe zi i:lecdrti~d crezul, ~~d~-I_,Şj fi.9rb~ou:.1 ~~abur: În
evoluţii comportamentul? J~ti_no, ia~',ferele:.aţ<ilie ,;~~i-ext'f<tg·~i~~ijne:a,,:I~biţii, ro~~ntice::din . ,:ă treb;ţ~~~~ fn';ete modul adqcva~·d~-~,'serv.i,S,~_~iulc;ând
4. Care sunt unele probleme de sănătate frecvent întâlnite în adolescentă şi cum pot fi ;q~;l~ dc:~~~e~~",in4i~n~_.T~o~.rii m~~'i,:din)'.jou~. 2f:el.an'd~ aşc~~lă' '~~l~' ~.~târ..ba9ă
din ~~arte(~ăi_e~i1or·se: a.Ştciiptlrsă se'
muzică rap, afro-am,eriC3Jl.ă, pentru a-şi 'exprima simbolic separarea " -munca de adult-şi' Se1 păstreze: onoarea familiei,
preintâmpinate? ~a!.ă~,~le{atea' ~qul,tiţ·,··- _,o: '~_," ',... .:'. -. . . '::. .. fetele.adolescente din ~umeroase ţări.mai p~ţin dezvoltate-cum ar ~.
5. Prin ce se deosebesc gândirea şi folosirea limbajului la adolescenţi, comparativ cu Adolescenta nu-mai este un f~_~mcn-strict occi?en~~: Glorn,.:li- -,zcnele rurale ~in .c~,~a.
nu merg Iri $C~3I.ă,.-~~:aptit~pinjle ~pe
zarea şi in?d~0~~~~,~~,p~:î~ ,mişcMe,-~~_~imb.ăii,ia.(live\.~~, ..~~_~ie~:" ~an;.,I:e,.~~·~eprI~de;·~pde.:~:.,~.dc nîc_!un"f9!(~s:după-,c~~i~.·· D~n
copiii mai mici?
tilteîn lumea'înlr~gă. PiJntre aceh~sctii~bări ~'e~itÎnăiă u~t~i~~~a •.' part~a )or ..~e.,a~t~pt~"i.~ .~cb~m~
+ ~ă-ş.i,petr~âţ.ă
,~ajoritate~. timpului
6. Pe ce bază fac adolescenţii judecăţi morale? Vm'J:rpnu:".'n·
·.InPu~meg.~·'roasaŞ~
~~.·:psăU~~rtaoatSeaă,
,rnm"-tna'l~
~m~p:~un' . ajutând;}'n casă, Pl' Uim.,re. fetele işi-dezy.oItă mreori-gândirea
'·:eăş·l'casa~~.~el00~~.]mş.i}.ămil.·.~~:ea.. inde-
"'_ •.• ve u •.• ••• uu,W , JlC:!n~eiţtişi ~~~~iţaţea_de luare a' .• . _. > ,..'-:;
7. Ce influenţe afectează succesele şcolare ale adolescenţi lor şi planurile şi pregătirile sunt tot ~~ t:ăspândite.'Mai -"t."'ultefemei;şi ·mal p~~irii copii lucreăz.ă Acest tip,ar traditional se ~c
~rti 'ale lumiiîn curs -
lor educaţionale şi vocaţionale? )~faţ~ ca~.i __~Răs~,âp~i,~a-~pidi,.~:lehn6I~g~~~.av~n,sa~;~l.ac~t":qin ','-de'd,Fz{,p1rk,,, ~,.",." '.."... ':": ...:'", , _', .. ,:~.~~~:(ijtia~tq-
----_ .._------_._-_. __ ._------_._-------_._--_. ..•. _-----_._-_._-_ ..__ ._. tq.~9-ştinţe}Jr.esl:lrsă.,f9ID;t.e.,pr~~.i.tă/·nrierii~:,~u...~evbi~ d<1mal mirltă
'~~caţie şCQ~aÎ"ăşi 'de '.mai multe J~p~tudin.i :pentru_',a inD? in. ~pul
m~ii: 'Împreună, aceste 's:chlm~ detefmiiîă prelungirea etapei _~.
"no~lia lor:~ev.in n~c~ităţi" fi~~.i~.::în.~?~qJ 'sf~_ d.<:~?e~QI{u'p~ţia
. ' 'educaţiei publice_ il ~is' unui număr ~& al.are~e fe_te să me~ă
'şcoafă, __ -d~d uneie" tabuuri k~
la
stri~ .pIivi~d :acii~jtăti~e
traiU:i~ţdiptre c9pil~e.ş':V~ia a~uiiă.. ..". _ .. femWn~'. F.etele-·~u-t;d~catie.inal bu~i' tfud:::~' sc'clsătoreică ~ai
'În <mod,__ tradiţicnâl, pubertatea era marcatăIn WiI~-lJ!8i 'puţin tâhju-~~;să'~1?,ă n.t.ai ,p~Wl,j copii, '~~p~ le pţ~jriit~'~;şi:c~u:~,.l~uri
Adolescenţa: O tranziţie În dezvoltare .d.~zvO~t:~t.e,~p~:in: ri~.~:uri .~e,:,~!i~~PfţţutŢ(.9~urqdzi,a:?'în p~~~t, de mt.irică-~de','tip"CalifiC<lt,în'noua;soc,ietate:)eh'nolo~Că,~, ::~::<

a(iol~ntii,din ~~~tfu:i- silIlt.>jcr~ti~ca"ti ~ot mai 'm~lt prin" statutul. . Schimbările cultui-aie' s~nt compl<ixC!; ele 69t fI"d~6~triv~ elibera-
RitualuriJe care marchează ieşirea din copilărie sunt răspândire în numeroase societăţi efe elevi ' ~c:idin l~ rri-un:cii,'a-adultil~i"1n' 'aCeastă lume ntHuă-în toare şi difici1e:-Ădbf&.~tii d~ aStăii-~o noUă. traiectorie, fără
'.'.•.-'-~~:::",I-...~
.'-~...
Il' se" dese·~.··.~I'd,n·o'I·.;:.""I·.'T··meru·
:.>W';lllIV<lll;. lIC,M;i1 -.-
'.. ::··-ln~·liri

.•~.·'.a"_'m-;:.;-.:·pu
cu'"
•..·n(ro:-:-~caI·
-.--
ce'.'.'pe' . ",
"a fi siguri tot-timpul ~nde·.:u 'va duce~;Yoin', discuta'mai"rriulte' , despre
traditionale. Spre exemplu, triburilc apaşe sărbătoresc prima menstruaţie a unei fete
ui:n1efe ăIăuziU·de sfaturile acest inl!ue~ţa,.gi~9_~lj.~'~§~,~~~()les~~9J~!p<~n::~apit?~~1, l~.~·",
printr-un ritual de incantaţii care durează de la răsăritul soarelui pân~ ~aapus, :lmp , '.~" ol~că~~::fabri~;,~i ~dl{iate- ,
de patru zile. în majoritatea societăţilor modeme: trecerea de ~': copilărie !a varst~
adultă nu este marcată de un eveniment singular. CI de O penoadă mdelunga~: nun.uta ~~~~~~~~~;~:n!~'A
.
adolescenţă - tranziţia din dezvoltare. care presupun: diferite schimbări fizice, 't~J~St3~e Unii~~'adol~Dtii-'~treC_mai

cognitive, emoţionale şi sociale şi îmbraca forme diferite In contexte SOCiale, culturale eJac:,~.~!'rU\~9,~~QPgen.ţţ.)n·
:ln4i~. ;~~-
adolescenţă Tranziţie in dez- ~,~c~n~,:,oq;ide~t@~".~î, să,:folo~,7ă <

voltare intre copilărie şi vârsta


şi economice diferite. • .. .
O schimbare fizică importantă este debutul pubertâţăl, procesul ce duce la ~ază' 'l~iă~~r;~~~rif:ţ:ii~~~:
aourtă. care presupune modificări
fizice,
majore.
cognitive şi pslhosociale maturitatea sexuală sau la fertilitate - capacitatea de reproducere.' în mod tradiţional
se credea că adolescenta şi pubertatea debutează în acelaşi timp, în jurul V~rst:' ..•.•
mai-slabe cupu'iftţă. In' ~iger' şr~7
erelc-âdolescente se 'chinuie să fie cât
'larlafrican~,o~zj.uilca:ste
de 13 ani, dar, aşa cum vom vedea, în unele societăţi occidentale, medl:l1 vad.m

1:~~~ţ~1rm~1
pubertate Proces prin care o
persoană atinge maturitetea prezent modificări puberale mult înaintea vârstei de 10 ani. în cartea de faţa, definim
sexuală şt capacitatea de adolescenţa, general, ca acoperind perioada dintre 11 şi 19-20 de am.
reproducere.

Adolescenţa ca un construct social . ,:~':.ţIe:~.tă Part~, ·Câştigă'l!n.:plus'de libertat~--şi·~9bi.lirate,~~ i~p~~iţe


'. '19r sexuale ~u,!uo~cT1lie'<k::părinţi şI admirate de către cei de-o ,:~t.ă;·
Adolescenta este un construct social. în societăţile preindustriale nu exista un astfel
de concept'; în ele, copiii erau consideraţi adulţi când se maturizau fizic sau intrau. î~
ucenicie pentru a deprinde o meserie. Abia în sec?lul XX, adolescenta a fost definită,
în lumea occidentală, ca etapă de viaţă distinctă." In prezent, adoles~enţa a dev~mt.un
fenomen global (Caseta 11-1), deşi poate îmbraca f~rme dif~nte In culturi diferite,
petrec o mare din timp în lumea lor proprie, separată în mare măsură de cea a adulţilor
în majoritatea zonelor lumii, trecerea la vârsta adulta dureaza mar mult ump Şi este
(Larson şi Wilson, 2(04).
mai vag delimitată decât în trecut. Pubertatea debutează mai devreme, iar practicarea
unei meserii începe mai târziu, necesitând deseori penoa~~ ~~l lungi de ~u..,caţl.e sau
formare vocatională în scopul pregătirii pentru responsabllllaple adulte. Casaton~.' cu Adolescenţa: perioadă a oportunităţilor şi a riscurilor
responsabilităţile ce o însoţesc, survine şi ea, de regulă, mai târziu. Adolescenţii ÎŞl
Adolescenţa oferă oportunităţi de creştere, nil doar în ceea ce priveşte dimensiunile
fizice, ci şi în ce priveşte competenta cognitivă şi socială, autonomia, stima de sine şi
* Unii oameni folosesc termenul pubertate cu sensul de punct tennj~us, al mutu,rizării .sexu~~, iar procesul îl
numesc pubescesuii, dar noi folosim termenul in concordanţă cu majontatea psihologilor din prezent.
intimitatea. Tinerii care au sprijin din partea părinţilor, a şcolii şi a comunităţii tind

CapitolUl11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă in adolescenţă 355


354 Partea a 5-a Adolescenta
să se dezvolte într-o manieră pozitivă, sănătoasă (Youngblade et al., 2(07). Totuşi,
adolescentii americani de astăzi se confruntă cu pericole la adresa stării lor de bine
fizic şi psihic, Între care rata mare a deceselor în urma accidentelor, omuciderii şi
sinuciderii (Eaton et al., 2008). Aşa cum vom vedea, comportamentele riscante pot
reflecta imaturitatea creierului adolesceutului.
Totuşi, un studiu naţional pe circa 14 000 de elevi de liceu evidenţiază tendinţe
încurajatoare. Începând din anii 1990, a scăzut probabilitatea ca elevii să consume
alcool, tutun sau marijuana, să meargă cu maşina fără.a purta centura de siguranţă sau
cu un şofer care a băut alcool, să poarte arme, să aibă contacte sexuale OIi să le aibă
rară prezervativ şi să încerce să se sinucidă (CDC, 2oo6d; Eaton et al., 2008). Evitarea
comportamentelor riscante de acest fel sporeşte şansele ca tinerii să treacă de anii
adolescenţei sănătoşi fizic şi psihic.

r DEZVOLTAREA FIZiCA

Pubertatea
r între schimbările biologice ale pubertăţii, care semnalează sfârşitul copilăriei, sunt
incluse creşterea rapidă în înălţime şi greutate, modificarea proporţiilor şi a formei
corpului şi atingerea marurităţii sexuale. Aceste schimbări spectaculoase fac parte
dintr-un proces de maturizare lung şi complex, care începe înainte de naştere, iar rami-
ficaţiile lor fiziologice se prelungesc la vârsta adultă.

Cum debutează pubertatea: modificări hormcnale


adrenarhă Maturizarea glandelor Pubertatea se instalează ca urmare a producţiei sporite de hormoni corelaţi cu sexuali-
suprarenale tatea, existând două stadii: adrenarhă, maturizarea glandelor suprarenale, urmată
după câţiva ani de gonadarhă, maturizarea organelor sexuale.
gonadarha Maturizarea
testiculelor sau a ovarelor Mai întâi, înjurul vârstei de 7-8 ani (Susman şi Rogol, 2004), glandele suprarenale,
situare deasupra rinichilor, secretă o cantitate treptat tot mai mare de hormoni andro-
( geni, în principal dehidroepiandrosteron (DHEA). DHEA joacă un rol în creşterea

i părului pubian, axilar (sub braţ) şi facial, precum şi în creşterea mai rapidă a corpului,
în creşterea cantităţii de sebum produsă de piele şi în apariţia mirosului corporal, La
10 ani, nivelul de DHEA este de 10 ori mai mare decât era între 1 şi 4 ani (McClintock
şi Herdt, 1996).
Momentul exact al începerii acestui val de activitate hormonală pare să depindă de
Momentul apariţiei, semnele şi etapele
atingerea unei cantităţi critice de tesut adipos, necesară pentru reuşita reproducerii: pubertăţii -şi ale maturităţii sexuale
Astfel, fetele cu procent mai mare de ţesut adipos în prima copilărie şi cele la care se în prezent, modificările care anunţă pubertatea apar, de regulă, la 8 ani la fete şi la 9 ani
produce o creştere neobişnuită în greutate între 5 şi 9 ani tind să prezinte o dezvoltare la băieţi (Susman & Rogol, 2004), dar.există un interval mare de vârstă pentru diferitele
puberală mai timpurie (Davison, Susman şi Birch, 2003; Lee et al., 2007). Studiile schimbări (Tabelul 11-1). Recent, pediatrii au examinat un număr semnificativ de fete
sugerează că acumularea de leptină, hormon din circulaţia sangvină identificat ca la care sânii au început să se dezvolte înainte de împlinirea vârstei de 8 ani (Slyper,
având un rol în obezi tate, poate stimula hipotalamusul să trimită semnale glandei 2006). Procesul pubertăţii durează, de regulă, trei-patru ani la ambele sexe. Fetele
hipofize, iar aceasta, la rândul ei, semnalează glandelor sexuale să-şi intensifice secre- afro-arnericane şi cele americane de origine mexicană ajung la pubertate, în general, mai
tia de hormoni (Chehab, Mounzih, Lu si Lim, 1997; Clement et al., 1998; O'RahilIy, devreme decât fetele albe (Wu, Mendola şi Buck, 2002). Unele fete afro-americane trec
1998; Strobel, Carnoin, Ozata şi Strosberg, 1998; Susman şi Rogol, 2004). Oamenii prin experienţa schimbărilor puberale încă de la 6 ani (Kaplowitz et al., 1999). caracteristici sexuale primare
de ştiinţă au identificat pe cromozomul 19 o genă, GPR54, care este esenţială pentru Organele legate in mod direct de
producerea acestei evoluţii (Serninara et al., 2003). reproducere, care se măresc şi se
Caracteristicile sexuale primare şI secundare Caracteristicile sexuale
maturizează in timpul adolescenţei.
Unele cercetări atribuie acestor. evolutii hormonale afectivitatea inrensificată şi primare sunt organele necesare pentru reproducere. La femeie, organele sexuale
schimbările de dispoziţie de la începutul adolescenţei. într-adevăr, emoţiile negative, includ ovarele, trompele uterine, uterul, clitorisul şi' vaginul. La bărbat, ele includ caracteristici sexuale secundare
cum ar fi suferinţa şi ostilitatea, ca şi simptomele de depresie la fete, tind cu adevărat să testiculele, penisul, scrotul, veziculele seminale şi glanda prostată. în timpul pubertăţii, Semnele ftzioloqtce de maturizare
se intensifice de-a lungul pubertăţii (Susrnan şi Rogol, 2004). Totuşi, alţi factori, cum ar sexuală (cum ar fi dezvoltarea
aceste organe se măresc şi ajung la maturitate.
sânilor şi creşterea părului
fi sexul, vârsta, temperamentul şi momentul debutului pubertăţii, pot să modereze sau Caracteristicile sexuale secund.are (Tabelul 1I-2) sunt semne fiziologice de matu- corporal) care nu implică organele
chiar să învingă influenţele honnonale (Buchanan, Eccles şi Becker, 1992). rizare sexuală care nu implică direct organele sexuale, de exemplu, sânii fetelor şi umerii sexuale.

356 Partea a 5-a .Adolescenta Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă În adolescentă 357

--
I
laţi ai băieţilor. Alte caracteristici sexuale secundare sunt modificările vocii şi aletexturii producţia de spermă. Prima ejaculare sau
pielii, dezvoltarea musculara şi creşterea părului facial, axilar (Ia subsuoară) şi corporal. semenarhă se produce, în medie, la vârsta de
Aceste schimbări se derulează într-o succesiune care este mult mai constantă decât 13 ani. Băiatul găseşte la trezire o pată umedă
momentul producerii lor, deşi variază şi ea întru câtva. Unei fete pot să-i crească sânii şi sau una uscată şi întărită pe cearşaf ~ rezultatul
părul corporal aproximativ în acelaşi ritm; la altă fată, părul corporal poate. atinge nivelul unei poluţii nocturne, o ejaculare involuntară
de creştere similar celui adult cu aproximativ un an înaintea creşterii sânilor. La băieţi de spermă (cunoscută în general sub numele
apar variaţii similare ale stării puberale (gradul de dezvoltare puberală) şi ale momentelor de "vis umed"). Majoritatea băieţilor adoles-
când se produc schimbările. Să analizăm mai amănunţit aceste schimbări. cenţi au poluţii, legate uneori de un vis erotic,
La fete, principalul semn al maturităţii
Semnele pubertăţii Primele semne externe ale pubertăţii sunt, de regulă, ţesutul sexuale este menstruaţio, eliminarea lunară
mamar şi părul pubian la fete, iar la băieţi, mărirea testiculelor (Susman şi Rogol, de tesut din mucoasa uterină. Prima menstru-
2004). Sfărcurile fetei se măresc şi devin proeminente, areolele (zonele pigmentate aţie, numită menarhă, se produce relativ
care înconjoară sfârcul) se măresc, iar sânii capătă mai întâi formă conică, apoi formă tărziu în succesiunea de etape ale dezvoltării
rotunjită. Unii băieţi adolescenţi se confruntă cu mărirea temporară a sânilor, spre
marea lor nelinişte; acest fenomen este firesc şi poate dura până la 18 luni.
Părul pubian, la început drept şi mătăsos, devine în cele din urmă aspru, de culoare
feminine; momentul normal al producerii
poate varia de la vârsta de 10 ani până la
16~ ani (consultaţi Tabelul 11-1 din urmă).
f
închisă şi creţ. El are tipare de creştere diferite la băieţi şi la fete. Băieţii adolescenţi La fetele :americane, vârsta medie a menarhei
sunt de obicei bucuroşi să vadă păr pe faţa şi pieptul lor, însă fetele sunt în general a scăzut de la peste 14 ani înainte de 1900 la
descurajate de apariţia chiar şi a câteva fire de păr pe faţă sau în jurul sfârcurilor, deşi 12~ în anii 1990. În medie, fetele de culoare Majoritatea fetelor se confruntă cu WI va/ de creştere cu doi ani mai devreme decât majori-
acest lucru este şi el firesc. trăiesc experienţa menarhei cu şase luni mai tatea băieţilor. astfel că, Între 11 şi 13 ani.fetele tind să fie mai Înalte, să cănrăreascâ mai
Vocea devine mai groasă, îndeosebi la băieţi, parţial ca reacţie la creşterea larin- devreme decât fetele albe (S. E. Anderson, mult şi să fie mai ţnuernice decât băieţii de aceeaşi vârstă.

gelui şi parţial ca reacţie la producţia de hormoni masculini. Pielea devine mai aspră Dallal şi Must, 2003).
şi mai grasă. Activitatea intensificată a glandelor sebacee poate duce la apariţia de
coşuri şi puncte negre. Acneea este mai răspândită la băieţi şi pare să aibă legătură cu
Influenţe asupra momentuluI instalării pubertăţii şi efecte ale semenarhă Prima ejaculare
creşterea cantităţii de testosteron. a băiatului.
acestuia Pe baza surselor istorice, specialiştii în dezvoltare au decelat o tendintă
seculară - tendinţă ce cuprinde mai multe generaţii - în ceea ce priveşte debu~1
val pe creştere al adolescenţei Valul de creştere al adolescenţei Valul de cre.ştere al adolescenţei - creşterea menarhă Prima menstruaţie
Creştere bruscă în înălţime şi rapidă în înălţime şi greutate şi intensificarea dezvoltării musculare şi osoase, care survin pubertăţii: reducerea vârstei când începe pubertatea şi a celei la care tinerii ating a fetei.
greutate care precedă maturitatea
în timpul pubertăţii - începe, de regulă, la feteîntre 9~ şi 14~ ani (de obicei, în jurul înălţimea adultă şi maturitatea sexuală. Tendinţa. care implică totodată creşterea
sexuală. înă1ţimii şi a greutăţii adulte, a apărut acum circa 100 ani. Ea a apărut în zone precum tendinţă seculară Tendinţă
vârstei de !O ani), iar la băieţi, între 10~ şi 16 ani (de obicei, la 12-13 ani). EI durează care poate fi văzută numai prin
în general aproximativ doi ani; la scurt timp după ce se încheie, tânărul atinge maturitatea Statele Unite, Europa Occidentală şi Japonia (S.E. Anderson et al., 2003).
cbservarea mai multor generaţii,
sexuală. La acest tipar al creşterii puberalenormale contribuie deopotrivă hormonul de O explicaţie propusă pentru tendinţa seculară constă în standardul de viaţă mai cum ar fi tendinţa spre atingerea
ridicat. Poate fi de aşteptat ca acei copii care sunt mai sănătoşi, mai bine hrăniţi şi mai devreme a lnăltirnii adulte şi a
creştere şi hormonii sexuali (cei androgeni şi estrogenul) (Susmanşi Rogol, 2004).
maturităţii sexuale, care a apărut
Deoarece valul de creştere survine la fete, de obicei, cu doi ani mai devreme decât mai bine îngrijiţi să se matureze mai devreme şi să crească mai mari (Slyper, 2006).
cu un secol in urmă in unele tărl.
la băieţi, fetele între II şi 13 ani tind să fie mai înalte, să cântărească mai mult şi să Ca urmare, vârsta medie a maturitătii sexuale este mai mică în tările dezvoltate
fie mai puternice decât băieţii de aceeaşi vârstă. După valul lor de creştere, băieţii decât în cele în curs de de~voltare. D~t fiind rolul grăsimii corporaie în declanşarea
redevin mai mari decât fetele. De regulă, fetele ating înălţimea maximă la 15 ani, iar pubertăţii, un factor contributiv în ultima parte a secolului XX, în Statele Unite,
băieţii, la i7. Rata dezvoltării musculare atinge apogeul la 12~ ani în cazul fetelor şi poate fi creşterea incidenţei obezităţii la fetele tinere (S. E. Anderson et al., 2003;
la 14~ ani în cazul băietilor (Gans, 1990). Lee et al., 2007).
Băieţii şi fetele cresc'în mod diferit, nu doar în ce ceea priveşte ritmul, ci şi în ceea Diferenţele individuale în ceea ce priveşte momentul apariţiei menarhei pot fi
ce priveşte forma. Băieţii devin în general mai mari: umeri mai laţi, picioare mai lungi afectate de o combinaţie de influenţe genetice, fizice, emoţionale şi contextuale,
în raport cu trunchiul şi antebraţe mai lungi în raport cu braţele şi cu înălţimea. La fată, inclusiv SSE, toxinele din mediu, alimenraţia, exerciţiile fizice, grăsimea şi masa
pelvisul se lăţeşte, pentru a uşura naşterea copiilor, iar sub piele se acumulează straturi corporală prepuberală, precum şi bolile cronice sau stresul (Belsky et al., 2007;
de ţesut adipos, care-i dau o înfăţişare mai rotunjită. Ţesutul adipos se acumulează de Graber, Brooks-Gunn şi Warren, 1995). Studiile pe gemeni au documentat gradul
două mi mai repede la fete decât la· băieţi (Susman şi Rogol, 2004). întrucât fiecare ereditar al vârstei menarhei (Mendle et al., 2006). Alte cercetări au arătat că vârsta
din aceste schimbări se derulează conform propriului program, componentele corpului primei menstruaţii a fetei tinde să fie similară cu cea a mamei sale dacă nutriţia şi
pot fi o vreme disproporţionate. standardul de viaţă rămân stabile de la o generaţie la următoarea (Susman şi Rogol,
Aceste modificări fizice izbitoare au ramificaţii psihice. Cei mai mulţi adolescenţi 2004). în mai multe studii, conflictele familiale au fost asociate cu menarha
tineri sunt mai preocupaţi de înfăţişare decât de oricare alt aspect al persoanei lor, iar timpurie, pe când căldura părinţilor, relaţiile de familie armonioase şi implicarea
unora nu le place ceea ce văd în oglindă. După cum vom arăta într-o secţiune tatălui în creşterea copiilor au fost corelate cu rnenarha tărzie (Belsky et al., 2007;
ulterioară" aceste atitudini pot duce Ia probleme de alimentaţie. Mendle et al., 2006). Fetele care, la vârsta preşcolară, au avut relaţii strânse, pline de
sprijin cu părinţii - mai ales cu un tată afectuos şi implicat - tind să ajungă la
Semnele maturităţii sexuale: producţia de spermă şi menstruaţia pubertate mai târziu decât fetele ale căror relaţii cu părinţii au fost reci sau distante
Maturizarea organelor de reproducere aduce cu sine debutul menstruaţiei la fete şi al şi decât cele crescute de mame singure (Belsky et al., 2007; Ellis, Mcf'adyen-Ketchum,
producţiei de spermă la băieţi. Principalul semn al maturităţii sexuale la băieţi este Dodge, Pettit şi Bates, 1999).

358 Partea a 5-a Adolescenţa Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă În adolescenţă 359
hl
"j

'ii Ce influenţă are momentul debutului pubertăţii asupra stării de bine psihic, dacă
1: are vreo influenţă în acest sens? Depinde de interpretarea pe care O dau adolescentul

r :1:

i'
!
şi alţii schimbărilor însoţitoare. Este foarte probabil ca efectele maturării timpurii sau
târzii să fie nesative atunci cănd adolesceutii sunt mult mai dezvoltati sau mult mai
puţin dezvolta; decât cei de-a seamă, at~ci când nu percep modificările ca' fiind
avantajoase şi atunci cănd survin aproximativ simultan mai mnlte evenimente stre-
sante, cum ar fi debutul pubertăţii şi intrarea în liceu (Petersen, 1993; Simrnons, Blyth
1,0

0,9

r I şi McKinney, 1983). Factorii contextuali, precum etnia.şcoala şi cartierul, pot avea şi 0,8

I I ei un rol. De exemplu, fetele cu maturizare timpurie au o probabilitate mai mare de a


prezenta comportamente problematice în şcolile mixte decât în cele de fete şi în
comunităţile urbane dezavantajate decât în cele rurale sau cele urbane ale clasei de
Q)

~
0,7

0,6
~ 0,5 ~
mijloc (Caspi, Lynam, Moffitt şi Silva, 1993; Dick et al., 2000; Ge et al., 2002). Q)

.:fi g
;; 0,4

1 Creierul adolescentulul
Nu cu mult timp în urmă, oamenii de ştiinţă credeau că,la pubertate, creierul este deja
:2'
0,3

0,2

0,1
complet matur. Studiile actuale de imagistică arată că creierul adolescentului este o
I lucrare nefinalizată. între pubertate şi vârsta de adult tânăr au loc modificări specta-
0,0

I culoase la uivelul structurilor cerebrale implicate în emoţii, raţionare, organizarea


comportamentului şi-autocontrol (Figura 11-1). Imaturitatea creierului adolescentului
Figura 11-1
Construite pe baza scanărllorIRM
a dat naştere unor întrebări privitoare la măsura în care adolescenţii pot fi făcuţi ale unor copii şi adolescenţi sănă-
responsabili în faţa legii, în mod rezonabil, pentru acţiunile lor (Steinberg şi Scott, în lobii frontali (ACT for Youth Upstate Center of Excelence/ACT pentru Centrul de

r
toşi, aceste imagini condensează
2003), fapt care a îndemnat Curtea Supremă a SUA să decidă în 2005 că pedeapsa cu excelenţă pentru tineret, 2002; Blakemore şi Choudhury, 2006; Kuhn, 2006; NIMH, 15 ani de dezvoltare a creierului
moartea este neconstituţională în cazul unui elimina! condamnat care avea 17 ani sau 2oo1b). în al doilea rând, eliminarea conexiunilor dendritice nefolosite în timpul (între 5 şi 20 de ani). Materia cenuşie
se reduce intr-un va! postere-ante-
mai puţin atunci când a comis crima (Mears, 2005). copilăriei determină o reducere a densităţii materiei cenuşii (neuroui), crescând astfel
rior, pe măsură ce creierul se
Asumarea riscurilor pare să rezulte din interacţiunea a două reţele cerebrale: (1) o eficacitatea creierului. Acest proces debutează în porţiuuile posterioare ale creierului
maturizează şi conexiunile neuronale
reţea socio-emoţională sensibilă la stimulii sociali şi afectivi, cum ar fi influenţa celor şi avansează spre cele frontale. În general însă, la vremea adolescenţei, procesul încă sunt trlete. (Sursă: Cogtay el al., 2004.)
de-o seamă, şi (2) o reţea a controlului cognitiv, care reglează reacţiile la stimuli. nu a ajuns la lobii frontali.
Reţeaua socio-emoţională devine mai activă la pubertate? în timp ce reţeaua controlului În preajma pubertăţli.Ia nivelullobilor frontali începe un val major de producţie
cognitiv se maturează treptat, pănă la începutul vârsteiadulte. Aceste constatări pot să de materie cenuşie. După valul de creştere, densitatea materiei cenuşii scade foarte
explice tendinţa adolescenţilor de a avea izbucniri emoţionale şi de a se an~aja în mult, mai ales la nivelul cortexului prefrontal, pe măsură ce sinapsele (conexiuui
comportamente riscante, precum şi faptul că, deseori, asumarea riscurilor se face în între neuroni) nefolosite sunt eliminate, iar cele rămase sunt întărite (ACT for
grup (Steinberg, 2007). Youth, 2002; Blakemore şi Choudhury, 2006; Kuhn, 2006, NIMH, 200Ib). Aşadar,
În plus, adolescenţii procesează informaţiile despre emoţii altfel decât o·fac adulţii. la mijlocul şi sfârşituladolescenţei, tinerii au conexiuni neuronale mai puţine, dar
într-un studiu, cercetătorii au scanat activitatea cerebrală a adolescenţilor în timp ce mai puternice, mai line şi mai eficace, fapt care sporeşte eficienţa procesării
aceştia identificau emoţiile exprimate de chipurile de pe un ecran de computer. Cei cognitive (Kuhn, 2006).
aflaţi în adolescenţa timpurie (între 11 şi 13 ani) tindeau să folosească nucleul amig- Stimularea cognitivă în adolescenţă are o influenţă esenţială asupra dezvoltării
dalian, o structură mică, în formă de migdală, situată în profunzimea lobului temporal creierului. Procesul este bidirecţional: activităţile şi experienţele tănărului determină
şi puternic implicată în reacţiile emoţionale şi instinctuale, Adolescenţii mai mari care conexiuni neuronale vor fi păstrate şi întărite. iar acest lucru sprijină continuarea
(între 14 şi 17 ani) prezentau tipare mai similare cu ale adulţilor, folosind lobii frontali, dezvoltării cognitive la nivelul acelor zone (Kuhn, 2006). Adolescenţii care-şi ••«antre-
care au de-a face cu planificarea, raţionarea, judecata, reglarea emoţională şi controlul nează» creierul învăţând să-şi ordoneze găndurile, să înţeleagă concepte abstracte şi
impulsuri lor şi, astfel, permit emiterea de judecăţi mai corecte, mai raţionale. Această să-şi controleze impulsurile construiesc o fundaţie neuronală care-i va sluji tot restul
diferenţă poate explica alegerile deloc înţelepte ale celor aflaţi în adolescenţa timpurie, vieţii" (ACT for Youth, 2002, p. 1).
CUlD ar fi abuzul de substante si asumarea de riscuri sexuale. Dezvoltarea imatură a
creierului poate permite sentim~ntelor să învingă raţiunea şi-i poate împiedica pe unii
adolescenţi să dea ascultare avertismentelor care le par adulţilor logice şi convingătoare Sănătatea fizică şi psihică
(Baird et al., 1999; Yurgelun-Todd, 2002). Dezvoltarea insuficientă a sistemelor cor-
ticale frontale asociate cu motivaţia, impulsivitatea şi dependenţa pot să explice în Potrivit unei anchete efectuate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, nouă din zece
parte de ce adolescenţii tind să caute senzaţiile tari şi noutatea şi de ce multora dintre copii din ţările industrializate occidentale cu vârsta între II şi 15 ani se consideră
ei le este greu să se concentreze asupra obiectivelor pe termen lung (Bjork et al., 2004; sănătoşi (Scheidt, Overpeck, Wyatt şi Aszrnann, 2000). Totuşi, mulţi adolescenţi, mai
Chambers, Taylorşi Potenza, 2003). ales fetele, declară probleme de sănătate frecvente, cum ar fi durerile de cap, de spate,
Pentru a înţelege imaturitatea creierului adolescentului, trebuie să analizăm şi de stomac, agitaţia, senzaţia de oboseală, sentimentul de singurătate sau de deprimare.
modificările de structură şi compoziţie a cortexului frontal. În primul rând, în Declaraţiile de acest fel sunt deosebit de frecvent întâlnite în Statele Unite şi Israel,
adolescenţă, sporirea materiei albe, tipică dezvoltării creierului in copilărie; continuă unde viaţa tinde să aibă Un ritm alert şi să fie stresantă (Scheidt et al., 2000).

360 Partea a 5-a Adojsscenţa Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă În adolescenţă 361
Numeroase probleme de sănătate pot fi preîntârnpinate, mortală pentru adolescenţii care şofează. Studiile au arătat că tinerii cu vârsta între 16
deoarece îşi au originea în stilul de viaţă sau în sărăcie. în şi 29 de ani au cea mai mare probabilitate de a fi implicaţi în accidente rutiere cauzate
tările industrializate, adolescentii din familii mai puţin de adormirea şoferului la volan (Millman et al., 2005).
tnstărite tind să declare o stare de sănătate mai proastăşi De ce stau adolescenţii treji până târziu? Se poate să trebuiască să-şi facă temele,
simptome mai frecvente (Scheidt et al., 2000). Adolescenţii să vrea să vorbească cu prietenii ori să le trimită mesaje, să navigheze pe internet sau,
din familii mai instărite tind să aibă o alimentaţie mai pur şi simplu, să dorească să se poarte ca adulţii, însă expertii în somn recunosc acum
sănătoasă şi să fie mai activi fizic (Mullan şi Currie, 2000). că modificările biologice se află la baza problemelor de somn ale adolescentilor
Să analizăm câteva probleme concrete privind sănă- (Sadeh et al., 2000). Momentul când se secretă hormonul melatonină este un indic~tor
tatea: fitness, nevoia de somn, tulburările de alimentaţie, al momentului când creierul este pregătit pentru somn. După pubertate, această secre-
abuzul de droguri, depresia şi cauzele decesului în ţie se produce mai târziu seara (Carskadon, Acebo, Richardson, Tate şi Seifer, 1997).
adolescenţă. Dar adolescenţii au toruşi nevoie de tot atât de mult somn ca înainte; aşadar, când se
culcă mai târziu decât copiii mai mici, trebuie şi să se trezească mai târziu. Totuşi,
programul majorităţii şcolilor gimnaziale începe mai devreme decât cel al şcolilor pri-
Activitatea fizică mare. Orarul lor nu este sincronizat cu ritmurile biologice ale elevilor (Hoban, 2004).
Adolescenţii tind să fie cel mai puţin activi şi cel mai mult srresaţi dimineaţa devreme
Exercitiile fizice - sau lipsa lor - influenţează deopotrivă
'şi mai activi după-amiaza (Hansen et al., 2005). Începerea programului de şcoală mai
sănătaiea fizică şi pe cea psihică. între beneficiile oferite de
târziu sau cel puţin plasarea disciplinelor mai dificile ceva mai târziu pe parcursul zilei
exerciţiile fizice regulate se numără forţa şi rezistenţa mai
ar ajuta la îmbunătăţirea concentrării elevilor (Crouter şi Larson, 1998).
mari, sănătatea mai bună a oaselor şi a muşchilor, controlul
greutăţii şi reducerea anxietăţii şi a stresului, precum şi
îmbunătărirea stimei de sine, a rezultatelor şcolare şi a stării Nutriţia şi tulburările de alimentaţie
de bine. De asemenea, exerciţiile fizice reduc probabilitatea
Alimentaţia bună este importantă pentru sprijinirea creşterii rapide din adolescenţă şi
ca adolescentul să se implice în comportamente riscante,
pentru formarea obiceiurilor alimentare sănătoase, care se vor menţine şi la vârsta adultă.
Chiar şi activitatea fizică moderată are efecte benefice Din păcate, adolescenţii americani consumă mai puţine fructe şi legume şi mai multe
asupra sănătăţii, dacă este efecruată cu regularitate, timp de alimente cu conţinut ridicat de colesterol, lipide şi calorii şi conţinut nutritiv scăzut, com-
cel putin 30 de minute, aproape zilnic. Stilul de viaţă seden- parativ cu adolescenţii din alte ţări industrializate (Asociaţia de cardiologie americană
tar poate determina creşterea riscului de obezi tate şi de et al., 2006; Vereecken şi Maes, 2000). Carenţele de calciu, zinc şi fier sunt răspândi te
diabet de tip II, ambele fiind probleme tot mai răspândite în la această vârstă (Lloyd et al., 1993; Bruner, Joffe,Duggan, Casella şi Brandt, 1996).
rândul adolescentilor. Poate duce şi la creşterea probabili- La nivel mondial, alimentaţia proastă este mai frecvent întâJnită în rândul popu-
Adole,<;c~'lfjj care practică sporturi tind să se jimtă mai bine decât cei care
nil ofac. Şi,lafel ca in cazut omologilor lor mai tineri, echipamentul de
tăţii apariţiei de' boli cardiace şi cancer la vârsta adultă laţiilor dezavantajate economic sau izolate, dar poate să fie şi o urmare a preocupăm
protectie. cum ar fi căştite. reduce riuul de accidelIliiTi ofi răniri. (Camethon, Gulati şi Greenland, 2005; Centrul pentru faţă de imaginea corpului şi de controlul greutăţii (Vereecken şi Maes, 2000)_ Tulbu-
controlul şi prevenirea bolilor, 2oooa; Hickman, Roberts şi rările de alimentaţie, inclusiv obezitatea, sunt cel mai răspândite în societăţile
de Matos, 2000; NCHS, 2004; Nelson şi Gordon-Larsen, 2006; Troiano, 2002). industrializate, unde hrana există din belşug, iar atractivitatea este echivalată cu suple-
Din păcate, doar circa o treime din elevii americani de liceu se implică în activităţi ţea, dar aceste tulburări par să devină mai frecvente şi în ţările neoccidentale (Makino,
fizice în măsura recomandată, iar proporţia tinerilor inactivi creşte pe tot parcursul Tsuboi şi Dennerstein, 2004).
anilor de liceu (Eatonet al., 2008). Adolescenţii americani fac exerciţii fizice mai rar
decât în anii anteriori şi decât adolescenţii din cele mai multe alte ţări industrializate Obezitatea Adolescenţii americani au o probabilitate de circa două ori mai mare de a
(CDe, 2000a; Hickman et al., 2000). fi supraponderali, comparativ cu cei de aceeaşi vârstă din 14 alte ţări industrializate, potri-
vit autodec1araţiilor privind înălţimea şi greutatea obţinute de la peste 29 000 de băieţi şi
fete cu vârsta între 13 şi 15 ani (Lissau el al., 2004). Circa 34% din adolescentii americani
Nevoia de somn şi problemele de somn au un indice de masă corporală (IMC) aflat la nivelul percentilei 85 sau Peste, pentru
Privarea de somn în rândul adolescentilor a fost numită ••epidemie" (Hansen et al., 2005). vârsta şi sexul lor. Procentul adolescenţilor americani cu IMC la nivelul percentilei 95 sau
În medie, 40% din adolescenţii (majoritatea băieţi) dintr-un studiu desfăşurat în 28 de ţări mai mult a crescut de peste trei ori între 1980 şi 2006, de la 5% la aproape 18% (Ogden r
industrializate au declarat că se simt sornnoroşi dimineaţa cel puţin o dată pe săptămână, et al., 2006, 2008). în rândul adolescentilor mai mari, obezitatea este cu 50% mai răs- 1
iar 22% au afirmat că se simt somnoroşi în majoritatea zilelor (Scheidt et al., 2000). păndită la cei din familii sărace (Miech el al., 2006). Fetele şi băieţii americani de origine
în general, pe măsură ce cresc, copili se culcă mai târziu şi dorm mai puţin în zilel~ mexicană şi fetele de culoare nehispanice, care tind să fie mai săraci decât omologii lor de
lucrătoare. Adolescentul obişnuit, care dormea peste zece ore pe noapte la \O am, vârstă, au o probabilitate mai mare de a fi supraponderali decât adolescenţii albi nehispanici
doarme mai-puţin de opt ore pe noapte la 16 ani (Eaton et al., 2008; Hoban, 2004). De (Hemandez şi Macartney, 2008; NCHS, 2006; Ogden et al., 2008).
fapt, adolescenţii au nevoie de tot atâta somn ca la vârste mar mici sau chiar d~ mal Adolescenţii supraponderali tind să fie mai puţin sănătoşi decât omologii lor şi au o
mult (Hoban, 2004; Iglowstein, Jenni, Molinari şi Largo, 2003). Somnul pâna mar probabilitate mai mare de a avea dificultăţi cu activităţile şcolare, cu efectuarea tre-
târziu la sfârşit de săptămână nu compensează somnul pierdut în timpul săptămânii burilor casnice, cu activităţile ce necesită efort sau cu îngrijirea personală (Swallen,
(Hoban, 2004; Sadeh, Raviv şi Gruber, 2000). Tiparul culcatului târziu şi al dormitului Reither, Haas şi Meier, 2005). Aceştia au un risc crescut de colesterol mărit, hipertensiune
târziu dimineata contribuie la insomnie, problemă care apare deseori la sfârşitul copilă- şi diabet (NCHS, 2005)Ei tind să devină obezi la vârsta adultă, fiind expuşi la o gamă
largă de riscuri fizice, sociale şi psihice (Gortrnaker, Must, Perrin, Sobol şi Dietz, 1993).
riei sau în adoiescentă(Hoban, 2004).
Privarea: de somn poate să reducă drastic motivaţia şi să cauzeze iritabili tate, iar Dat fiind numărul mare de adolescenţi supraponderali din prezent, o echipă de cercetare
concentrarea şi performanţele şcolare pot suferi. De asemenea, somnolenţa poate fi anticipea.ză că, în 2035, peste 100000 de cazuri noi de boli cardiovasculare vor putea fi

Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă În adolescenţă 363


362 Partea 8 5-8 Adolescenta
/.,

atribuite incidenţei crescute a excesului ponderat la persoanele tinere şi de vârstă mijlocie extrem de tare că vor pierde controlul şi vor deveni supra-
de ambele sexe (Bibbins-Domingo, Coxson, Pletcher, Lightwood şi Goldman, 2007). ponderali (Comisia AAP pentru adolescenţă, 2003;
r Factorii genetici şi de altă natură, cum ar fi reglarea rnetabolică deficitară şi, cel Martfnez-Gonzălez et al., 2003; Wilson, Grilo şi Vitousek,
I puţin la fete, simptomele depresive şi părinţii obezi, pot spori probabilitatea obezităţii 2007). între semnele de avertisment timpurii se numără cura
I în adolescentă (Morrison et al., 2005; Stice, Presnell, Shaw şi Rohde, 2(05). Totuşi, de slăbire hotărâtă, în secret, nemulţumirea în urma slăbirii,
un studiu pe 878 de adolescenţi din California, cu vârsta între II şi 15 ani, a dezvăluit fixarea de noi obiective, de greutate şi mai mică, după atin-
faptul că lipsa de exerciţii fizice este principalul factor de risc la băieţii şi fetele cu gerea unei greutăţi dorite iniţial, practicarea excesivă aexer-
exces pondera! (Patrick et al., 2004). ciţiilor fizice şi întreruperea menstruaţiei regulate.
Programele care folosesc tehnici de modificare a comportamentului pentru a-i Anorexia este, paradoxal, deliberată şi deopotrivă invo-
ajuta pe adolescenţi să facă schimbări în ceea ce priveşte alimentaţia şi exerciţiile luntară. Persoana afectată refuză deliberat hrana necesară
fizice au înregistrat unele succese. Cura de slăbire însă poate fi contraproductivă la pentru subzistenţă, şi totuşi nu se poate împiedica s-a refuze
adolescenţi. într-un studiu cu durata de trei ani pe 8 203 fete şi 6 769 de băieţi cu nici măcar atunci când este recompensată sau pedepsită.
vârsta între 9 şi 14 ani, cei care ţineau cură de slăbire s-au îngrăşat mai mult decât cei

i
I
care nu ţineau cură de slăbire (A.E. Field et al., 2003).

Imaginea corpului şi tulburările de alimentaţie La unii adolescenţi, hotă-


Aceste tipare de comportament au fost identificate chiar şi în
vremurile medievale şi par să fi existat în toate colţurile lumii.
Aşadar, anorexia poate să fie, parţial, o reacţie la presiunea de
a avea corp suplu exercitată de sccietate, dar acesta nu pare să
rârea fermă de a nu deveni supraponderali poate determina probleme mai grave decât
fie singurul factor şi nici măcar unul necesar (Keel şi Klump,
imaginea corpului Convingeri îngrăşarea propriu-zisă. Preocuparea faţă de imaginea corpului - felul cum crede
2003; Striegel-Moore şi Bulik, 2007).
I' descriptive şi evaluatoare cu
privire la propria înfăţişare.
persoana că arată - apare adesea în copilăria mijlocie sau mai devreme, se intensifică
în adolescenţă şi poate duce la eforturi obsesive de a controla greutatea (Davison şi
Bulimia nervoasă Bulimia nervoasă afectează circa 1-2%
Birch, 2001; Schreiber et al., 1996; Vereecken şi Maes, 2000). Acest tipar este mai
din populaţia lumii (Wilson et al .. 2007). Perso~na bulimică are
răspândit şi mai improbabil să fie corelat cu probleme reale de greutate în rândul
cu regularitate accese de ·exces alimentar imens, de scurtă
fetelor decât în rândul băietilor.
durată (două ore sau mai puţin), iar apoi încearcă să evacueze
Din cauza sporirii fireşti ~ ţesutului adipos la fete în timpul pubertăţii, multe fete, mai
aportul caloric mare prin vomă autoindusă, dietă strictă sau
ales dacă sunt avansate în ceea ce priveşte dezvoltarea puberală, devin nemulţumite de
înfăţişarea lor, ceea ce reflectă accentul cultural pus pe atributele fizice feminine post., exerciţii fizice excesiv de intense, laxative, clisme sau
(Susman şi Rogol, 2004). Nemulţumirea fetelor faţă de corpul lor creşte la începutul diuretice. Aceste episoade apar de cel puţin două ori pe săp-
adolescenţei şi la jumătatea ei, în timp ce băieţii, care devin mai musculoşi, ajung să fie tămână, timp de minimum trei luni (APA, 2000). De obicei,
mai mulţumiţi de propriul corp (Feingold şiMazella, 1998; Rosenblurn şi Lewis, 1999; persoanele buiimice nu sunt supraponderale, dar sunt obsedate
Swarr şi Richards, 1996). La 15 ani, peste jumătate din fetele selectate în eşantioane din de greutate şi siluetă. Ele tind să aibă stimă de sine scăzută şi
Persoanelecu onoresie, cum este această fară, au o imagine deformată
16 tări tineau cură de slăbire sau considerau că ar trebui să o facă. SUA se afla în capul pot ajunge să fie copleşite de ruşine, 'dispreţ faţă de sine şi a corpului. Se consideră grase chiar şi atunci când sunt eniaciaie.
Jis~i, 47% din fetele de II ani şi 62% din fetele de 15 ani fiind preocupate de greutatea depresie (Wilson et al., 2(07)-
lor (Vereecken şi Maes, 2(00). Fetele afro-americane sunt, în general, mai mulţumite de O tulburare de alimentaţie compulsivă înrudită presupune consumulde alimente
corpul lor şi mai puţin preocupate de greutate şi cure de slăbire, comparativ cu fetele compulsi v şi frecvent, dar fără post, exerciţii fizice sau vomă ulterior. În mod deloc
albe (Kelly, WalJ, Eisenherg, Story şi Neumark-Sztainer, 2004; Wardle et al., 2004). surprinzător, oamenii care mănâncă adesea compulsiv tind să fie supraponderali şi să bulimie nervoasă Tulburare
Potrivit unui studiu prospectiv de cohortă, de mari proporţii, atitudinea părinţilor şi se confrunte cu suferinţă afectivă şi alte tulburări medicale şi psihice. Se estimează că de alimentaţie In cadrul căreia
imaginile din mass-media joacă un rol mai mare decât influenţa celor de-o seamă în 3% din populaţie mănâncă în mod compulsiv (WiJsonet al., 2(07)- persoana consumă cu regularitate
Există o anumită arie de suprapunere între anorexie şi bulimie; unele persoane ano- cantităţi uriaşe de alimente şi apoi
încurajarea preocupării faţă de greutate (A.E. Field et al., 2(01).
r
I I
Preocuparea excesivă faţă de controlul greutăţii şi imaginea corpului pot fi semne de rexice au episoade bulimice, iar unele persoane bulimice slăbesc mult (,,Eating Disorders
îşi curăţă organismul prin laxative,
lnducerea vomel, post sau exerciţii
- Part 1", 1997). Spre deosebire de anorexie, despre bulimie există prea puţine dovezi în
I anorexie nervoasă sau de bulimie nervoasă, ambele implicând tip are anormale de aport
alimentar. Aceste afecţiuni cronice apar pretutindeni în lume, mai ales la fetele adoles- istorie sau în culturi care nu sunl supuse influenţei occidentale (Keel şi Klump, 2003).
fizice excesive.

cente şi la femeile tinere. Totuşi, nu s-au efectuat snficiente studii asupra tulburărilor de
alimentaţie la bărbaţi şi la alte grupuri etnice decât cel al a1bilor. în plus, ideea că Tratamentul tulburărilor de alimentaţie şi rezultatele sale Primul obiec-

r tulburările de alimentaţie sunt rezultatul presiunii culturale de a avea un Corp suplu este
prea simplistă; factorii biologici, inclusiv cei genetici, joacă un rol la fel de important
(Striegel-Moore şi Bulik, 2007). Studiile pe gemeni au decelat asocieri între tulburările
tiv al tratamentului pentru anorexie constă în a-i determina pe pacienţi să mănânce şi
să câştige în greutate - obiective deseori greu de atins, dată fiind tăria convingerilor
pacienţilor cu privire la corpul lor. Uri tratament folosit la scară largă este un tip de
de alimentaţie şi serotonină - o substanţă existentă la nivelul creierului, o variantă terapie de familie, în care părinţii preiau controlul asupra tiparelor alimentare ale
a proteinei BDJ\'F (brain-derived neutrophic factor) - care influenţează aportul alimen- copilului lor. Când copilul începe să se supună cerinţelor parentale, i se poate acorda
tar - şi estrogen (Klump şi Culbert, 2007). mai multă autonomie concordantă cu vârsta (Wilson et al., 2(07). Terapia cognitiv-com-
portarnentală, care urmăreşte să modifice imaginea deformată a corpului şi
anorexie nervoasă Tulburare Anorexla nervoasă Anoreria nervoasă sau auto-înfometarea poate să pună viaţa recornpensează mâncatul cu privilegii; cum ar fi permisiunea de a coborî din pat şi de
de alimentaţie caracterizată de în pericol. Estimativ, 0,3-0,5% din fetele adolescente şi femeile tinere, precum şi un
autoînfometare.
a ieşi din cameră, poate să facă şi ea parte din tratament (Beumont et al., 1993; Wilson
procent mai mic, dar în creştere, de băieţi şi bărbaţi din ţările occidentale sunt afectaţi. et al., 2007). Pacienţii care prezintă semne de malnutriţie gravă, se împotrivesc trata-
Indivizii cu anorexie au o imagine a corpului deformată şi, cu toate că, de regulă. sunt mentului sau nu fac progrese în ambulatoriu pot fi internaţi în spital, unde sunt îngrijiţi
drastic subponderali, se consideră prea graşi. Mulţi snnt elevi buni, dar ar putea să 'fie zi şi noapte. Odată ce greutatea le este stabilizată, pacienţii pot trece la îngrijire mai
retraşi sau deprimaţi şi să aibă comportamente repetitive, perfecţioniste. Se tem puţin iruensivă, doar pe parcursul zilei (McCallum şi Bruton, 2003).

364 Partea a 5-a Adolescenţa Oapitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă in adolescenţă 365.
Î

Şi bulimia se tratează cel mai bine cu terapie cognitiv-comportamentală (Wilson


"Ii:1· et aL, 2(07). Pacienţii ţin unjurnal zilnic al tiparelor lor alimentare şi sunt învăţaţi moda-
·i' lităti de a evita tentatia mâncatului compulsiv. Psihoterapia individuală, de grup sau de
.i'
rr fanillie îi poate ajut~ atât pe. pacienţii cu anorexie, cât şi pe cei cu bulimie, de obicei,
după ce terapia comportamentală iniţială a adus simptomele sub control. Deoarece aceşti
pacienţi au risc de depresie şi sinucidere, medicamentele antidepresivesunt combinate
deseori cu psihoterapia (McCallum şi Bruton, 2003), dar nu există dovezi privind efica-
citatea lor pe termen lung În anorexie sau bulimie (Wilson et al .. 2007).
Dată fiind nevoia lor de autonomie, adolescenţii ar putea să respingă intervenţia
familiei şi să aibă nevoie de structura unui mediu instituţional. Chiar şi aşa, orice program
de tratament pentru adolescenţi trebuie să implice familia. De asemenea, trebuie să răspun-
dă la nevoile de dezvoltare ale adolescenţilor, care pot fi diferite de nevoile pacienţilor
adulţi, şi trebuie să le ofere ocazia de a ţine pasul cu şcoala (McCallum şi Bruton, 20(3).
Aproape jumătate din pacienţii anorexici se recuperează În cele din urmă pe deplin
(Steinhausen, 2002), însă aproape o treime renunţă la tratament înainte să atingă greu-
tatea potrivită (McCallum şi Bruton, 2003). Rata recuperării în urma bulimiei este, în
medie, de 30-50% după terapie cognitiv-comportamentală şi mulţi alţi pacienţi
prezintă ameliorări (Wilson et al., 2007).

Consumul şi abuzul de droguri


Deşi marea majoritate a adolescenţilor nu face abuz de droguri, o minoritate semni- în eliminarea abuzului de droguri este lent, deoarece sunt introduse constant droguri noi
abuz de substanţe Consumul ficativă face. Abuzul de substanţe este consumul nociv de alcool sau alte droguri. sau cele vechi sunt redescoperire de o nouă generaţie. iar tinerii nu generalizează neapărat
repetat şi nociv al unei substanţe, Abuzul poate duce la dependenţă de substanţe sau adicţie, care poate fi fiziologică,
de obicei, alcool sau alte droguri.
consecinţele adverse ale drogurilor mai vechi la cele mai noi (Jobnston et al., 2008).
psihică sau de ambele tipuri şi este probabil să continue la vârsta adultă. Drogurile Tabelulll-3 prezintă factorii de risc ai abuzului de droguri la adolescenţi.
dependenţă de substanţe Adlcţla care dau dependenţă sunt deosebit de periculoase pentru adolescenţi, pentru că Deşi consumul de droguri ilicite a scăzut în ansamblu, consumul de ecstasy
(fizIcă, psihică sau ambele) faţă de stimulează părţi ale creierului care continuă să se dezvolte în adolescenţă (Chambers (metilendioximetamfetamină - MDMA), un drog de club popular în cluburile de
o substanţă nocivă.
et al., 2003). In 2003-2004, circa 6% din tinerii cu vârsta între 12 şi 17 ani au fost noapte şi la petrecerile rave, ar putea înregistra o renaştere. Consumul de medicamente
identificaţi ca având nevoie de tratament pentru consumul de alcool şi peste 5% ca eliberate pe bază de reţetă ca sedativele, tranchilizantele şi analgezicele narcotice, mai
având nevoie de tratament pentru consumul de droguri .ilicite (Administraţia pentru ales OxyContin şi Vicodin, În alte scopuri decât cele medicale, se menţine Iaun nivel
abuz de substanţe şi servicii de sănătate psihică [Substance Abuse and Mental Health ridicat (Johnston et aL, 2008). De fapt, întrebuinţarea greşită a medicamentelor eli-
Services Administration - SAMHSAJ, 2006b). berate pe. bază de reţetă a fost numită a doua problemă principală cu drogurile la nivel
naţional, după consumul de marijuana (Colliver, Kroutil, Dai şi Gfroerer, 2006).
Ten(linţele consumului de droguri Aproape jumătate (47%) din adolescenţii O tendinţă recentă este abuzul de medicamente fără reţetă pentru tuse şi răceală;
Figura 11-2
americani încearcă droguri ilicite înainte să termine liceul. Intensificarea consumului 4% din elevii de clasa a VIII-a, 5% din cei de clasa aX-a şi 6% din cei de clasa a Xll-a
Tendintele consumului de droguri
ilicite la elevii de liceu În ultimele de droguri la începutul anilor 1990 a însoţit o atenuare a percepţiilor cu privire la declară că au luat În ultimul an medicamente ce contin dextrometorfan (DXM), un
12 luni. (Sursă: Johnstoo, Q'MaJley, pericolele pe care le implică, precum şi a dezaprobării celor de-o seamă. Totuşi, supresor al tusei, pentru a obţine o stare de euforie. 'Pe de altă parte, consumul de
Bachman şi Schul8rlberg, 2008, Rg. 1.) această tendinţă a început să se inverseze. Consumul de droguri ilicite în ultimul an metamfetamină a scăzut puternic faţă de 2001; în prezent, aceasta este consumată de
s-a redus cu aproape o treime la elevii de clasa mai puţin de 2% din elevii de clasa a VIII-a, a X-a şi a Xli-a (Johnston et al., 2008).
80 a VIII-a, cu o cincime la cei de clasa a X-a şi cu Să analizăm mai amănunţit alcoolul, marijuana şi tutunul, cele mai populare trei
O optime la cei de clasa a XII-a, faţă de 1996, droguri În rândul adolescenţilor.
dar rămâne mult sub limita inferioară din
1991-1992 (Johnston, O'Malley, Bachman şi Alcoolul, marijuana şi tutunul Consumul de alcool, marijuana şi tutun la
60
Schulenberg, 2008; Figura 11-2). adolescenţii.americani a urmat o tendinţă aproximativ paralelă cu cea a consumului de
Aceste rezultate provin din cea mai recentă droguri mai puternice, cu o creştere dramatică în cea mai mare parte a anilor 1990,
urmată de o scădere mai redusă şi treptată (Johnston et al., 2008).
J
ancbetă din seria de anchete guvernamentale
anuale pe un eşantion reprezentativ la nivel naţio- Alcoolul este un drog puternic, care determină modificarea stării de conştiinţă şi cu
nal, alcătuit din peste 4S 000 de elevi de clasa a efecte majore asupra stării de bine fizic, emoţional şi social. Consumul de alcool este o
VIll-a, a X-a şi a XII-a din 403 şcoli de pe tot problemă serioasă în multe ţări (Gabhainn şi Francois, 2000). În 2006, 16% din elevii
20 cuprinsul Statelor Unite (Johnston et al., 2008). americani de clasa a VIll-a, 33% din cei de clasa a X-a şi 44% din cei de clasa a XII-a au
Probabil că aceste anchete subestimează consu- afirmat că au consumat alcool cel puţin o dată în ultimele 30 de zile (Johnston et al.,
mul de droguri la adolescenţi, deoarece se bazează 2008). Majoritatea elevilor de liceu care beau practică băutul compulsiv - consumă cinci
pe autodeclaraţii şi nu îi includ pe cei cu abandon pahare sau mai mult la o ocazie dată. Un studiu naţional.reprezentativ a arătat că oăutorii
o 1.990 compulsivi au o probabilitate mai mare decât a1~ elevi de a declara performanţe şcolare
1974 1978 1982 1986 1994 1998 2002 2007 şcolar în liceu, aceştia având o probabilitate mai
Anul mare de a consuma droguri. Progresul continuu slabe şi de a avea alte comportamente riscante (Miller, Nairni, Brewer şi Jones, 2007).

366 Partea a s-a Adolescenţa Capitolul 1Î Dezvoltarea fIZicăşi OOQnitivăÎn adolescenţă 367
Adolescenţii sunt mai vulnerabili decât adulţii la efectele imediare şi pe termen De asemenea, tind să fie supraponderali, să aibă stimă de sine scăzută şi să le lipsească
lung ale alcoolului asupra învăţării şi memoriei (White, 2001). într-un studiu, tinerii reuşitele şcolare (Jarvis, 2004).
de 15 şi, respectiv, 16 ani care făceau abuz de alcool şi au încetat să bea au prezentat Adolescenţii care încep să fumeze în jurul vârstei de Il ani au O probabilitate de
deteriorări cognitive câteva săptămâni mai târziu, comparativ cu omologii lor care nu două ori mai mare decât alţi tineri de a se angaja în comportamente riscante, cum ar
făceau abuz de alcool (Brown, Tapert, Granholm şi Delis, 2000). fi mersul cu maşina cu un şofer beat, aducerea de cuţite sau atme de foc la şcoală,
în ciuda reducerii consumului de marijuana faţă de 1996-1997, aceasta continuă consumul de 'inhalante, marijuana sau cocaină şi planurile de sinucidere. Consumul
să fie, dedeparte, cel mai consumat drog ilicit în Statele Unite. în 2007, aproximativ timpuriu de alcool şi marijuana este şi el asociat cu comportamente care implică
10% din elevii de clasa a VIII-a, 25% din cei de clasa a X-a şi 32% din cei de clasa a multiple riscuri (Dukant, Smith, Kreiter şi Krowchuk, 1999).
Xll-a M recunoscut că au consumat marijuana în ultimul an (Johnston et al., 2008). Influenţa celor de-o seamă atât în ceea ce priveşte fumatul, cât şi în ce priveşte
De regulă, fumul de marijuana conţine peste 400 de substanţe cancerigene, iar tăria consumul de alcool a fost documentată pe larg (Centrul pentru adicţie şi abuz de
lui s-a dublat în ultimii 25 de ani (Institutul naţional pentru abuzul de droguri [National substanţe [Center on Addiction and Substance Abuse - CASA] al Universităţii
Institute on Drug Abuse - NIDA1, 2008), Consumul intens poate să lezeze creierul, Columbia, 1996; Cleveland şi Wiebe, 2003). La fel ca în cazul drogurilor puternice,
inima, plămânii şi sistemul imunitar şi să provoace carenţe nutriţionale, infecţii influenţa fraţilor mai mari şi a prietenilor acestora creşte probabilitatea consumului de
respiratorii şi alte probleme fizice. Poate să reducă motivaţia, să agraveze depresia, să tutun şi alcool (Rende, Slornkowski, Lloyd-Richardson şi Niaura, 2005).
afecteze activităţile cotidiene şi să cauzeze probleme în familie. De asemenea, consu- Adolescenţii care cred că părinţii lor dezaprobă fumatul au o probabilitate mai
mul de marijuana poate să afecteze memoria, viteza gândirii, învăţarea şi performanţele mică de a fuma (Sargent şi Dalton, 2001). Discuţiile raţionale cu părinţii pot să contra-
şcolare. El poate să reducă percepţia, vigilenta, volumul atenţiei, judecata şi abilităţile careze influenţele dăunătoare şi să descurajeze sau să limiteze consumul de alcool
Marijuollo este cel mai consumat
motorii necesare pentru conducerea unui vehicul şi, prin aceasta, poate contribui la (Austin,Pinkleton şi Fujioka, 2000; Turrisi et al., 2000). Totuşi, părinţii pot constitui
drog ilicit fn Statele Unile. Pe /lingii
efectele negatilJe proprii, marijuana accidentele rutiere (Messinis, Krypianidou, Maletaki şi Papathanasopoulos, 2006; şi o influenţă negativă. Un studiu longitudinal care a comparat 514 copii de alcoolici
poate dt/ce la alte dependenţe. NIDA, 1996; SAMHSA, 2006a; Biroul pentru politica naţională de control al drogu- cu un grup de control echivalent a arătat că a avea un părinte alcoolic creşte semni-
rilor, 2008; Solowij et al., 2002). Contrar convingerii răspândire, consumul de mari- ficativ riscul de consum timpuriu de alcool şi de probleme ulterioare cu alcoolul
juana poate să dea dependenţă (Tanda, Pontieri şi DiChiara, 1997). (Wong et al., 2006). Omniprezenţa consumului de substanţe în mass-media reprezintă
Consumul de CUM' la adolescenţi este, în Statele Unite, o problemă mai puţin '0 altă influenţă importantă. Filmele în care apare fumatul stimulează începerea
răspândită decât în majoritatea celorlalte ţări.industrializate (Gabhainn şi Francois, 2000). timpurie a fumatului (Charlesworth şi Glantz, 2005). "
Rata furnatului a scăzut cu o treime până la peste jumătate la devii americani din clasele
VIII-XlI, faţă de jumătatea anilor 1990. Totuşi, circa 7% din elevii de clasa a VIII-a, 14% Depresia
din cei de clasa a X-a şi 22% din cei de clasa a Xll-a sunt actualmente fumători (au fumat
în ultima lună) (Johnston et al., 2008). Tinerii de culoare tind să fumeze mai puţin, dar lncidenţa depresiei creşte în adolescenţă. în 2004, 9% din tinerii cu vârsta între 12 şi
metabolizează nicotina mai lent decât tinerii albi, astfel că organismul lor are nevoie de 17 ani avuseseră cel puţin un episod de depresie majoră şi numai circa 40% din ei
mai mult timp pentru a o elimina, iar ei devin dependenţi mai rapid (Moolchan, Franken fuseseră trataţi (SAMHSA, 2005). La tineri, depresia nu apare neapărat sub forma
şi Jaszyna-Gasior, ,2006). Un, studiu randomizat şi controlat a arătat ,că, terapia cu tristeţii, ci şi sub forma iritabilităţii, a plictiselii sau a incapacităţii de a simţi plăcere.
inIocuitoti de nicotină, împreună cu formarea de 'abilităţi comportamentale, sunt eficace Un motiv pentru care trebuie să fie luată în serios constă în pericolul sinuciderii (Brent
în a-i ajuta pe adolescenţi să renunţe la furnal (Killen et al., 2004). şi Birmaher, 2002).
Consumul de substanţe începe deseori când copiii intră în gimnaziu, unde devin mai Fetele adolescente, şi mai ales cele cu maturizare timpurie, au o probabilitate mai
vulnerabili la presiunile din partea celor de-o seamă. Elevii din clasele IV-VI pot începe mare de a fi deprimate decăt băieţii adolescenţi (Brent şi Birmaher, 2002; Ge, Conger
să consume tutun, bere şi inhalante, iar pe măsură ce cresc, trec la marijuana sau la şi Elder, 2001; SAMHSA, 2005; Stice, Presnell şi Bearman, 2001). Această diferentă
droguri mai puternice (National Parent's Resource Institute for Drug Educationiinstitutul între genuri ar putea fi corelată cu schimbările biologice legate de pubertate; studiiie
naţional de resurse pentru părinţi în scopul educaţiei privind drogurile, 1999). Cu cât arată o corelaţie între înaintarea în pubertate şi simptomele depresive (Susman şi
tinerii încep să consume un drog mai devreme, cu atât esteprobahil să-I consume mai Rogol, 2004). Alţi factori posibili sunt felul în care sunt socializate fetele (Birmaber
frecvent şi cu atât este mai mare tendinţa lor de a face abuz (Wong et al., 2006), et al., 1996) şi vulnerabilitatea mai mare a acestora la stresul din relatiile sociale
Vârsta medie a începerii consumului de alcool este 13-14 ani; iar unii copii încep (Ge et al., 2001; Hankin, Mermelstein şi Roesch, 2007). '
mai devreme. în 2003, aproape 28% din băutorii minori au băut un pabar înainte să Pe lângă gen, între factorii de risc ai depresiei se numără anxietatea, frica de contactele
j împlinească J3 ani (Faden, '2006). Tinerii care încep să bea de timpuriu tind să aibă sociale, evenimentele de viaţă stresante, bolile cronice precum diabetul sau epilepsia,
I j probleme de comportament sau să aibă fraţi dependenţi de alcool (Kuperman et al., conflictele între copil şi părinţi, abuzul sau neglijarea, consumul de alcool şi droguri, acti-
vitatea sexuală şi antecedentele de depresie ale unui părinte. Consumul de alcool şi droguri
2005). Cei care încep să bea înainte de 15 ani au o probabilitate de peste cinci ori mai
mare de a ajunge la dependenţă de alcool sau abuz de alcool decât cei care încep să şi activitateasexuală au o probabilitate mai mare de a duce la depresie în cazul fetelor decât
bea abia la 21 de ani sau mai târziu (Administraţia pentru abuz de substanţe şi servicii în cazul băieţilor (Brent şi Birmaher, 2002; Hallfors, Waller, Bauer, Ford şi Halpern, 2005;
de sănătate psihică [SAMHSA], 2OO4a). SAMHSA, 2005; Waller et al., 2006). Problemele cu imaginea corpului şi tulburările de
Fumatul debutează deseori în primii ani de adolescenţă ca semn de duritate, alimentaţie pot agrava simptomele depresive (Stice şi Bearman, 2001).
rebeliune şi trecere de la copilărie la vârsta adultă. Această imagine dorită îi permite Adolescenţii deprimaţi care nu reacţionează la tratamentul în regim ambulatoriu, cei
tânărului iniţiat să tolereze dezgustul iniţial faţă de primele câteva fumuri, după care care au dependenţă de substanţe sau psihoză ori par suicidari ar trebui spitalizaţi. Cel
efectele nicotinei încep să preia controlul, întreţinând obişnuinţa. La un an-doi după puţin una din 5 persoane care se confruntă cu accese de depresie în copilărie sau
) ce încep să fumeze, aceşti 'tineri inhalează aceeaşi cantitate de nicotină ca adulţii şi adolescenţă are risc de tulburare bipolară, in care episoadele depresive (perioadele de
d I
resimt aceleaşi nevoi şi simptome de sevraj dacă încearcă să se lase. Tinerii adolescenţi "dărămate") alternează cu episoadele maniacale (perioadele de "euforie"), caracterizate
J atraşi de fumat provin adesea din cămine, şcoli şi cartiere, unde fumatul este răspândit. de energie sporită, euforie, grandiozitate şi asumare de riscuri (Brent şi Birmaher, 2002).

368 Partea a s-a Adolescenta Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă În adolescenţă 369
Chiar şi adolescenţii ale căror simptome nu sunt suficient de grave pentru accesul copiilor la arme de foc (Lubell, Swahn, Crosby şiKegler, 2004). în 2004 însă,
diagnosticul de depresie au un risc crescut de depresie clinică şi comportament rata sinuciderilor a înregistrat o nouă creştere de 8%- cel mai-ridicat nivel în interval
suicidar în jurul vârstei de 25 de ani (Fergusson, Horwood, Ridder şi de 15 ani, creşterea cea mai mare fiind înregistrată la fetele adolescente. Spânzurarea
Beautrais, 2(05). a depăşit pistolul ca metodă preferată în rândul fetelor, dar băieţii au continuat să
O opţiune de tratament pentru adolescenţii cu simptome depresive este Încline spre armele de foc (Lubell, Kegler, Crosby şi Karch, 2007).
psihoterapia, O analiză a tuturor studiilor disponibile a arătat că psihoterapia Aproape 17% din elevii americani de liceu declară că s-au gândit serios la sinuci-
cognitivă sau de altă factură poate fi eficace pe termen scurt, dar efectele dere, iar 8,4% declară că au şi încercat (NCHS, 2006). Băieţii adolescenţi au o proba-
ei nu persistă mai mult de un an (Weisz, McCarty şi Valeri, 2006). Aşa bilitate de patru ori mai mare decât fetele adolescente de a reuşi să-şi curme viata,
cum aminteam în capitolul 10, inhibitorii selectivi ai readmisiei de chiar dacă fetele au o probabilitate mai mare de a se gândi la sinucidere sau de' a
serotonină (SSRI) sunt singurele medicamente antidepresive aprobate în Încerca să comită suicid (NCHS, 2004, 2005, 2006).
prezent. pentru adolescenţi. Deşi a fost exprimată îngrijorarea privind Deşi sinuciderea este întâlnită în toate grupurile etnice, băietii amerindieni au rata
siguranţa acestor rnedicaţii, cercetările sugerează că beneficiile cântăresc ceamai ridicată, iar fetele afro-arnericane, rata cea mai scăzută~ Tinerii homosexuali,
. mai greu decât riscurile (Bridge et al., 2007). într-un studiu clinic major, tinerele lesbiene şi cei bisexuali, care au o rată ridicată a depresiei, au, de asemenea,
cu finantare federală, cel mai eficace tratament pentru adolescenţii o rată neobişnuit de ridicată a sinuciderii şi a tentativelor de suicid (Comisia AAP
deprimaţi a fost combinaţia de fluoxetină şi terapie cognitiv-cornportamen- pentru adolescenţă, 2000; Remafedi, French, Story, Resnick şi Blum, 1998).
tală (March şi Echipa TADS, 2007). Tinerii care se gândesc la sinucidere ori au tentative de suicid tind să aibă în ante-
, Luis ar putea săfie ingrijorat din caUla notelor sau
o iubitei sale -' griji normale pentruun băiat adoles- cedente tulburări emoţionale. Este probabil să fie sau autorii, sau victimele violenţei şi
cent. Dar, dacă triste/ta persistă. almuri de simptome să aibă probleme şcolare, la Învăţătură sau comportamentale. Mulţi au fost maltrataţi în
Decesul În adolescenţă
ca incapacitatea de concentrare, oboseala, apatia sau copilărie şi au probleme grave în ceea ce priveşte relaţiile. Tind să aibă o părere proastă
semimentul Iipsei de valoare, ea poate să ll}.dice Moartea în adolescentă este întotdeauna tragică şi, de obicei, accidentală
o depresie, (Hoyert, Heron, Murphy şi Kung, 2006), dar, adesea, ar fi putut fi preîntâm-
pinată. în Statele Unite, 71 % din decesele în rândul tinerilor cu vârsta între
despre ei înşişi, să se simtă deznădăjduiţi şi să aibă un control slab al impulsurilor şi
toleranţă scăzută la frustrare şi stres. Aceşti tineri sunt deseori înstrăinaţi de părinţii-lor
şi nu au pe nimeni în afara familiei la care să apeleze. Tind, de asemenea, să aibă
.
v-
10 şi 24 de ani sunt cauzate de accidentele de automobil, alte accidentâri neintenţionate, tentative de suicid anterioare ori prieteni sau rude care au avut astfel de tentative
omucidere şi sinucidere (Eaton et al., 2006). Frecvenţa morţilor violente în această (Borowsky et al., 2001; Brent şi Mann, 2006; Garland şi Zigler, 1993; Johnson et al.,
grupă de vârstă reflectă o cultură violentă, precum şi lipsa de experienţă şi imaturitatea 2002; N1MH, 1999a; "Suicide - Part I", 1996; SwedoetaJ., 1991). Alcoolul joacă un
adolescenţilor, care duc deseori la asumarea de riscuri şi la neglijenţă. rol în jumătate din sinucideri la adolescenţi (Comisia AAP pentru adolescenţă, 2000).
Se poate ca factorul-cheie să constea într-o tendinţă spre agresivitate impulsivă. Studiile
.Decesele cauzate de accidente rutiere şi arme de foc Coliziunile de imagistice şi cele post-mortem asupra creierului persoanelor care au încercat ori au
autovehicule sunt principala cauză de deces în rândul adolescenţilor americani, înfăptuit sinuciderea au identificat deficite neurocognitive la nivelul functiei executorii,
justificând 2 din 5 decesein adolescenţă. Riscul de coliziune este mai mare la tinerii al evaluării riscurilor şi al rezolvării problemelor (Brent şi Maon, 2006)'. între factorii
cu vârsta între 16 şi 19 ani decât pentru orice altă grupă de vârstă. şi mai ales la tinerii protectori ce reduc riscul sinuciderii se numără sentimentul de legătură cu familia şi
de 16--17 ani, care au început să şofeze recent (McCartt, 2001; Miniăo, Anderson, şcoala, starea de bine emoţional şi rezultatele şcolare bune (Borowsky et al., 2001).
Fingerhut, Boudreault şi Wamer, 2006; Centrul naţional pentru prevenirea şi controlul Vom discuta mai amănunţit despre sinucidere în capitolul 19.
accidentărilor [National Center for lnjury Prevention and Control - NCIPC], 2(04).
Coliziunile au o probabilitate mai mare de a fi fatale atunci cănd în vehicul se află
pasageri adolescenţi, probabil deoarece adolescenţii tind să conducă. mai nesăbui~în DEZVOLTAREA COGNITIVĂ
prezenţa celor de-a seamă (Chen, Baker, Braver şi Li, 2(00) .. Incidenţa ndicata a
şofatului după consumul de alcool la adolescenţi contribuie şi ea la aceste stati SUCI ale
deceselor. în 2002, 29% din şoferii cu vârsta între 15 şi 20 de ani care au murit în Aspecte ale maturizării cognitive
accidente rutiere băuseră alcool, iar 77% din aceştia nu purtau centura de siguranţă
(National Highway Traffic Safety Administration - Administraţia naţională pentru Majoritatea tinerilor iese din anii adolescenţei cu un corp matur şi sănătos şi cu poftă
de viaţă. Dezvoltarea lor cognitivă a continuat şi ea. Adolescenţii nu numai că arată
siguranţa traficului pe autostrăzi, 2003). . .
Decesele legate de arme de foc în rândul tinerilor cu vârsta între 15 ŞI 19 am altfel decăt copiii mai mici, ci şi gâodesc şi vorbesc altfel. Deşi gândirea lor poate să
(inclusiv omucidere, sinucidere şi moarte accidentală) sunt mult mai răspândite în rămână imatură în anumite privinţe, mulţi sunt capabili de raţionare abstractă şi de
Statele Unite decât în alte târi industrializate. Ele reprezintă circa o treime din toate judecăţi morale complexe şi pot face planuri de viitor mai realiste.
decesele în urma accidentării şi peste 85% din omuciderile din această grupă de vârstă.
Principala cauză a acestor statistici sumbre pare a fi uşurinţa cu care se obţine o armă Stadiul piagetian al operaţiilor formale
de focîn Statele Unite (Comisia AAP pentru prevenirea accidentărilor şi otrăvirii,
2000). Totusi, rata deceselor la tineri din cauza armelor de foc a scăzut faţă de 1995 Adolescenţii ajung la ceea ce Piaget a numit cel mai înalt nivel al dezvoltării cogniti-
(NCHS, 200"6), întrucât poliţia a început să confişte armele pe stradă (T.B. Cole, 1999) ve - operaţiile formale -, în care îşi dezvoltă capacitatea de gândire abstractă. Această operaţii termale Ultimul stadiu
achiziţie, care se produce de obicei în jurul vârstei de II ani, le oferă o modalitate nouă, al dezvottăril cognitive descris de
şi mai puţini tineri le poartă asupra lor (USDHHS, 1999b). Piaget, caracterizat de capacitatea
mai flexibilă, de a manipula informaţiile. Fără a mai fi lirnitaţi la "aici şi acum", ei pot de gândire abstractă,
Sinuciderea Sinuciderea este a treia cauză principală a decesului la tinerii americani să înţeleagă timpul istoric şi spaţiul extraterestru. Pot să folosească simboluri pentru a
cu vârste între r5 şi 19 ani (Heron şi Srnith, 2007). Rata sinuciderii la adolescenţi a reprezenta alte simboluri (de exemplu, să reprezinte un număr necunoscut prin litera
scăzut cu 28% între 1990 şi 2003, poate, în parte, ca urmare a restricţiilor privind X) şi, astfel, pot învăţa algebra şi trigonometria. Sunt mai în măsură să aprecieze

Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă in adolescenţă 371


370 Partea a fi-a Adolescenta
metafora şi alegoria şi, astfel, pot să găsească semnificaţii mai bogate în literatură. Pot raţionarea formală este o abilitate învăţată, care nu este la fel de necesară sau la fel
să gândească prin prisma a ceea ce ar putea săfie, nu doar prin prisma a ceea ce este. de preţuită în toate culturile.
Pot să-şi imagineze posibilităţi şi să formuleze şi să testeze ipoteze. Cunoaşterea întrebărilor care trebuie puse şi a strategiilor care dau rezultate este
Capacitatea de gândire abstractă are şi implicaţii emoţionale. Dacă un copil mic esenţială în raţionamentul ipotetico-deductiv. Când 30 de elevi de clasa a şasea din
poate să-şi iubească părintele sau să urască un coleg de clasă, ••adolescentul poate să mediul urban, cu performanţe slabe, au fost rugaţi să investigheze factorii riscului de
iubească libertatea sau să urască exploatarea [ ... ). Posibilul şi idealul captivează cutremur, cei care au primit sugestia de a se concentra asupra unei singure variabile
deopotrivă mintea şi simţirea" (H. Ginsburg şi Opper, 1979, p. 201). pe rând au făcut deducţii în mai mare măsură valide decât cei care nu au primit
sugestia (Kuhn şi Dean, 2005). Aceasta demonstrează că raţionamentul ipotetico-de-
Raţionamentul ipotetico-deductiv Pentru a aprecia schimbarea pe care o ductiv poate fi predat şi învăţat.
aduce rationamentul formal, să urmărim progresul unui copil obişnuit în abordarea
unei probleme piagetiene clasice, problema pendulului: Copilului Adam i se arată Evaluarea teoriei lui Piaget Deşi adolescenţii tind într-adevăr să gândească mai
pendulul - un obiect atârnat de o sfoară. Apoi i se arată cum poate să modifice abstract decât copiii mai mici, există o controversă cu privire la vârsta exactă când se
oricare din patru factori: lungimea sforii, greutatea obiectului, înălţimea de la care se produce acest progres. Scrierile lui Piaget furnizează numeroase exemple de copii care
dă drumul obiectului şi cuantumul forţei pe care o poate folosi ca să împingă obiectul. prezintă unele aspecte ale gândirii ştiinţifice cu mult înainte de adolescenţă. Totodată,
1 se cere să afle care factor sau combinaţie de factori determină cât de rapid se se pare că Piaget a supraestimat capacităţile unor copii mai mari. Mulţi tineri aflaţi
balansează pendulul. spre sfârşitul adolescenţei şi adulţi - poate o treime până la jumătate - par incapabili
Când vede pentru prima oară pendulul, Adam încă nu a împlinit 7 ani şi se află în de gândire abstractă, aşa cum a definit-o Piaget (Gardiner şi Kosmitzki, 2005; Kohlberg
stadiul preoperaţional. Incapabil să formuleze un plan pentru a ataca problema, şi Gilligan, 1971; Papalia, 1972), şi chiar aceia care sunt capabili de acest tip de gân-
încearcă diferite lucruri pe rând, în stil nnimeresc sau nu". Mai întâi, leagă un obiect dire nu-l folosesc întotdeauna.
uşor de o sfoară lungă şi-l împinge; apoi încearcă să facă să penduleze un obiect greu În majoritatea scrierilor sale de început, Piaget a acordat prea puţină atenţie
legat de o sfoară scurtă; apoi renunţă complet la obiect. Metoda lui este aleatorie şi, în diferenţelor individuale, variaţiilor performanţei aceluiaşi copil la diferite tipuri de
plus, nu poate să înţeleagă sau să prezinte ceea ce s-a întâmplat. sarcini şi influenţelor sociale şi culturale. în anii de mai târziu, Piaget însuşi "a ajuns ,,..
Adam întâlneşte apoi pendulul la 10 ani, când se află în stadiul operaţiilor concrete. să considere deficitar modelul său anterior al dezvoltării gândirii copiilor, şi mai ales
De această dată, descoperă că variaţiile lungimii sforii şi ale greutăţii obiectelor operaţiile formale, deoarece nu surprindea rolul esenţial al situaţiei în influenţarea şi
influenţează viteza pendulării. Totuşi, întrucât face ambii factori să varieze simultan, limitarea [... ) gândirii copiilor" (Brown, Metz şi Campione, 1996, pp. 152-153).
nu poate spune care din ei este critic sau dacă sunt amândoi critici. Cercetările neopiagetiene sugerează că procesele cognitive ale copiilor sunt strâns
Adam se confruntă cu pendulul pentru a treia oară la 15 ani şi, de această dată, legate de conţinutul specific (la ce se gândeşte copilul), ca şi de contextul unei pro-
abordează problema sistematic. Proiectează un experiment pentru a testa toate ipote- bleme şi de tipurile de informaţii pe care le consideră importante o cultură dată (Case
zele posibile, variind pe rând câte un factor - mai întâi lungimea sforii, apoi greutatea şi Okamoto, 1996; Kuhn, 2006).
obiectului, pe urmă înălţimea de la care i se dă drumul şi, în sfârşit, cantitatea de forţă În plus, teoria lui Piaget nil ia în calcul în mod adecvat progresele cognitive, cum ar
folosită - menţinând de fiecare dată ceilalţi trei factori constanţi. Pe această cale fi' dezvoltarea capacităţii de procesare a informaţiilor, acumulatea de cunoştinţe şi
poate să stabilească faptul că un singur factor - lungimea sforii - determină cât de pricepere exportă în domenii concrete şi rolul metacogniţiei, conştientizarea şi moni-
rapid oscilează pendulul. torizarea propriilor procese şi strategii mentale (Flavell et al., 2002). Capacitatea de a
Felul cum rezolvă Adam problema pendulului arată că a ajuns în stadiul operaţiilor "te gândi la ceea ce gândeşti" şi, astfel, de a gestiona propriile procese mentale - altfel
raţionament ipotetico-deductiv formale. Acum este capabil de raţionament ipotetico-deductiv. Poate să elaboreze o spus, funcţia executorie îmbunătăţită - poate fi principalul progres al gândirii în adoles-
Capacitatea de a elabora ipoteze, ipoteză şi să proiecteze UD experiment pentru a o testa. Ia în calcul toate relaţiile pe cenţă, rezultatul modificărilor care se petrec în creierul adolescenţi lor (Kuhn, 2006).
de a reflecta asupra lor şi de care şi le poate imagina şi le testează sistematic, una câte una, pentru a elimina ceea
a le testa, despre care Piaqet
considera că însoţeşte stadiul
ce este fals şi a ajunge la adevăr. Raţionamentul ipotetico-deductiv îi oferă un instru-
ment pentru rezolvarea de probleme, de la repararea maşinii familiei la construirea
Modificări la nivelul procesării infonnaţiilor
operaţiilor forma le.
unei teorii politice. Schimbările survenite în modul în care procesează adolescenţii informaţiile reflectă
Ce anume provoacă trecerea la raţionare formală? Piaget o atribuia unei combinaţii maturizarea lobilor frontali ai creierului şi pot să explice progresele cognitive descrise
între maturizarea creierului şi lărgirea oportunităţilor din mediu: Ambele sunt esen- de Piaget. Selectarea conexiunilor neuronale care se pierd şi a celor care sunt întărite
tiale: chiar dacă dezvoltarea lor neurologică a avansat suficient de mult pentru a per- este un proces extrem de sensibil la experienţă. Ca urmare, progresele în materie de
mite rationarea formală, tinerii ajung la ea numai cu stimulările potrivite. procesare cognitivă variază mult de la un adolescent la altul (Kuhn, 2006).
La iei ca în cazul dezvoltării operaţiilor concrete, şcolarizarea şi cultura joacă un Cercetătorii adepţi ai teoriei procesării informaţiilor au identificat două categorii
rol, aşa cum a recunoscut Piaget (1972), în cele din urmă. Când adolescenţii din mari de schimbări măsurabile la nivelul cogniţiei în adolescenţă: modificări
Noua Guinee şi Ruanda au fost testaţi la problema pendulului, niciunul nu a reuşit structurale şi modificări funcţionale (Eccles et al., 2003): Să le analizăm şi pe unele,
s-o rezolve. Pe de altă parte, copiii chinezi din Hong Kong, care urmaseră şcoli şi pe celelalte.
britanice, au obţinut rezultate cel puţin la fel de bune ca ale copiilor americani sau
europeni. Şcolarii din centrul Javei şi din New South Wales au prezentat şi ei unele Modificările structurale Modificările structurale survenite în adolescentă sunt
abilităţi ţinând de operaţiile formale (Gardiner şi Kosmitzki, 2005). Pe cât se pare, (1) modificările la nivelul capacităţii memoriei de lucru şi (2) creşterea cantităţii de
cunoştinţe stocate în memoria de lungă durată.
1
, ( •. Această descriere a diferenţelor corelare cu vârsta în abordarea problemei pendulului este adaptată după
.1 H. Ginsburg şi Opper, 1979. '" Conţinutul unnătoarelor două secţiuni se bazează pe Eccles et al., 2003.

372 Partea a s-a Adolesceota Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă in adolescenţă 373
I
'J
Capacitatea memoriei de lucru, care sporeşte rapid în copilăria mijlocie.icontinuă Vocabularul poate să difere în funcţie de gen, etnie. vârstă, regiunea geografică,
să crească în adolescenţă. Extinderea memoriei de lucru le poate permite adolescenţilor tipul de şcoală şi de cartier (Labov, 1992) şi variază de la o gaşcă la alta. "Narcomanii"
mai mari să se confrunte cu probleme complexe sau cu decizii care implică informaţii şi "sportivii" se implică în tipuri diferite de activităţi, care constituie subiectele prin-
multiple. cipale ale conversaţiilor, Aceste conversaţii, la rândullor, Întăresc legăturiledin inte-
Informaţiile stocate în memoria de lungă durată pot fi declarati ve, procedurale sau riorul găştii. Un studiu asupra tiparelor vorbirii adolescenţilor efectuat în Napoli,
conceptuale, Italia, sugerează că este posibil să apară caracteristici similare "în orice cultură în care
cunoaştere declarativă Cunoş- • Cunoaşterea declarativă ("a şti faptul că ... ") constă în totalul cunoştinţelor statutul de adolescent constituie o categorie socială distinctă" (Danesi, 1994, p. 123).
tinţe faptice dobăndlte, stocate în faptice acumulate de o persoană (de exemplu, a şti că 2 + 2 = 4 şi că George
memoria de lungă durată.
Washington a fost primul preşedinte american).
cunoaştere procedurată Abllitătlle • Cunoaşterea procedurală ("a şti cum să ... ") constă în totalul abilităţilor acu-
Haţionarea morală: teoria lui Kohlberg 1
stocate Tn memoria de Pe măsură ce ajung la niveluri cognitive superioare, copiii devin capabili de ratio-
dobândite, mulate de o persoană, cum ar fi capacitatea de a face înmulţiri şi împărţiri şi de a
lungă durată. namente mai complexe privind chestiunile morale. Tendinţa lor spre altruism şi empatie
conduce automobilul.
sporeşte şi ea. Adolescenţii sunt mai capabili decât copiii mai mici să adopte perspectiva
cunoaştere conceptuală Înţele- Cunoaşterea conceptuală ("a şti de ce") este Înţelegerea moti vului care face, de altei persoane, să rezolve probleme sociale, să facă faţă relaţiilor interpersonale şi să se
gere lnterpretatlvădobândită, exemplu, ca o ecuaţie algebrică să rărnână adevărată dacă se adună la ambii considere fiinţe sociale. Toate aceste tendinţe stimulează dezvoltarea morală.
stocată in memoria de lungă
termeni sau se scade din ambii termeni acelaşi număr. Să analizăm teoria de pionierat a lui Lawrence KoWberg privind raţionarea morală,
durată.
lucrările influente ale lui Carol Gilligan pe tema dezvoltării morale la femei şi fete şi

!
Modificarea funcţională Procesele necesare pentru a obţine, a manevra şia cercetările asupra comportamentul ui prasocial în adolescenţă.
reţine informaţii sunt aspecte funcţionale ale cogniţiei. între ele se numără învăţarea,
reamintirea şi raţionarea, toate acestea înregistrând îmbunătăţiri în adolescenţă. Dilema lui Heinz O femeie trage să moară de cancer. Un farmacist a descoperit un
Printre cele mai importante schimbări funcţionale sunt (1) creşterea continuă a medicament despre care medicii cred că ar putea s-o salveze. Farmacistul cere 2 000
vitezei de procesare (Kuhn, 2006) şi (2) dezvoltarea în continuare a funcţiei executorii, de dolari pentru o doză mică - de !O ori mai mult decât îl costă ca să prepare medi-
care include abilităţi precum atenţia selectivă, luarea deciziilor, controlul inhibitor al camentul. Heinz, soţul femeii bolnave, se împrumută de la toti cunoscutii, dar nu
reacţiilor impulsive şi gestionarea memoriei de lucru. Aceste abilităţi par să se reuşeşte să strângă decât 1 000 de dolari. Îl imploră pe farmaci;t să-i vândă medica-
dezvolte în ritm variabil (Blakemore şi Choudhury, 2006; Kuhn, 2006). într-un studiu mentul cu I 000 de dolari sau să-I lase să plătească restul mai târziu. Farmacistul
de laborator, adolescenţii au atins performanţe de nivel adult la inhibarea reacţiilor la refuză, spunând: "Eu am descoperit medicamentul şi voi face bani de pe urma lui".
vârsta de 14 ani, la viteza de procesare la 15 ani, iar la nivelul memoriei de lucru, la Heinz, disperat, intră prin efracţie în magazinul omului şi fură medicamentul. Ar fi
19 ani (Luna et al., 2004). Totuşi, îmbunătăţirile observate în situaţii de laborator ar trebuit Heinz să facă asta? De ce sau de ce nu? (Kohlberg, 1969).
putea să nu reflecte neapărat viaţa reală, în care comportamentul depinde totodată de Problema lui Heinz este cel mai renumit exemplu al modului în care a abordat
motivaţie şi de reglarea afectivă. Aşa cum arătam anterior în acest capitol, judecăţile Lawrence Kohlberg studierea dezvoltării morale. începând din anii 1950, Kohlberg şi
pripite ale adolcscenţilor pot să aibă legătură cu dezvoltarea imatură a creierului; care colegii săi au prezentat dileme ipotetice precum aceasta unui număr de 75 de băieti cu
permite sentimentelor să domine raţiunea. vârsta de 10, 13 ~i, respectiv, 16 ani şi au continuat să-i chestioneze periodic timp de
peste 30 de ani. ln miezul fiecărei dileme se afla conceptul de dreptate. Întrebându-i
pe respondenţi cum au ajuns la răspunsul lor, Kohlberg a conchis, la fel caPiaget, că moralitate preconvenţlonală
Dezvoltarea limbajului felul cum privesc oamenii chestiunile morale reflectă dezvoltarea cognitivă. Primul nIvel din teoria raţiona-
mentului moral formulată. de
Deşi diferenţele individuale sunt foarte mari, în jurul vârstei de 16-18 ani, tânărul ·Nivelurile şi stadiile desertse de Kohlberg Dezvoltarea morală descrisă de Kohlberg, În care controlul este
obişnuit cunoaşte circa 80 000 de cuvinte (Owens, 1996). Odată cu apariţia gândirii extern, iar regulile sunt respectata
teoria lui Kohlberg are unele asemănări cu cea a lui Piaget (consultaţi capitolul 9 din
pentru obţinerea recornpensefor
fonnale, adolescenţii pot să definească şi să discute abstracţiuni precum iubire, drep- urmă), dar modelul lui Kohlberg este mai complex. Pe baza proceselor de gândire
tate şi libertate. Ei folosesc mai frecvent termeni ca totuşi, altfel, oricum, prin unnare, evidenţiate de răspunsurile la dilemele sale, KoWberg (1969) a descris trei niveluri ale
sau
interes
evitarea pedepselor,
personal.
ori în
J
cu adevărat şi probabil, pentru a exprima legăturile logice dintre propoziţii sau fraze. raţionării morale, fiecare împărţit în două stadii (Tabelul !l-4):
moralitate convenţională (sau
Devin mai conştienţi de cuvinte ca simboluri care pot avea sensuri multiple; le place moralitatea confonnării cu rolul
• Nivelul 1: moralitatea preconvenţională, Oamenii acţionează potrivit meca-
să folosească ironia, jocurile de cuvinte şi metaforele (Owens, 1996). convenţional) AI doilea nivel
nismelor de control externe. Se supun regnlilor ca să evite pedeapsa ori să pri- din teoria lui Kohrberg privind
Totodată, adolescenţii devin mai pricepuţi la adoptarea perspectivei sociale, capa-
mească recompensa, sau acţionează în virtutea interesului propriu. Acest nivel este rationamentul moral, In care
citatea de a înţelege punctul de vedere şi nivelul cunoştinţelor altei persoane şi de a
caracteristic copiilor cu vârsta între 4 şi 10 ani. sunt lnternalizate standardele
vorbi in consecinţă. Această capacitate este esenţială pentru a persuada sau doar persoanelor cu autoritate.
pentru a participa la conversaţie. Conştienţi de publicul lor, adolescenţii folosesc cu • Nivelul II: moralitatea convenţională (sau moralitatea conformării cu rolul
cei de-o seamă alt limbaj decât cel folosit cu adulţii (Owens, 1996).
Lingvistul canadian Marcel Danesi (1994) argumentează că vorbirea adolescenţilor
constituie un dialect în sine: pubilectul, ".dialectul social al pubertăţii" (p. 97). La fel
ca oricare alt cod lingvistic, pubilectul are rolul de a întări identitatea grupului şi de
convenţional), Oamenii au internalizat standardele persoanelor cu. autoritate, Îi
preocupă să fie "buni", să le facă altora pe plac şi să menţină ordinea socială. La
acest nivel se ajunge, de regulă, după vârsta de !O ani; mulţi oameni nu-l depăşesc
niciodată, nici măcar la vârsta adultă.
moralitate postconvenţlonală
(sau moralltatea principiilor
morale autonome) AI treilea
J
nivel din teoria raţionamentulul
a-i exclude pe cei din afară (pe adulţi). Vocabularul adolescentin este caracterizat de Nivelul III: moralitatea postconvcnţională (sau moralitatea priucipiilor morale moral a lui KohJberg, in care I
schimbări rapide. Deşi unii dintre termenii lui au intrat în discursul obişnuit,
adolescenţii inventează mereu alţii noi.
autonome). Oamenii sesizează conflictele dintre standardele morale şi emit propriile
judecăţi, pe baza ptincipiilor de drept, corectitudine şi dreptate. În general, oamenii
oamenii
intemaliste
standarde
urmează principiile
şi pot decide
morale conflictuale.
morale
intre
J
374 Partea a 5-a Adolescenţa Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă in adolescenţă 375
I
J
ajung la acest nivel al raţionării morale cel mai devreme la începutul adolescenţei
sau, mai frecvent, la vârsta de adult tânăr - dacă ajung vreodată.

În teoria lui Kohlberg, raţionamentul aflat la baza răspunsului unei persoane la o


dilemă morală, şi nu răspunsul în sine, indică stadiul de dezvoltare morală. Aşa cum
se vede În Tabelul 11-4, doi oameni care dau răspunsuri opuse se pot afla în acelaşi
stadiu, dacă rationarnentul Ior are la bază factori similari.
Unii adolescenţi şi chiar unii adulţi rămân la nivelul 1 descris de Kohlberg.
Asemenea copiilor mici. ei caută să evite pedeapsa ori să-şi satisfacă nevoile. Majori-
tatea adolescenţilor şi a adulţilor pare să se afle la nivelul Il, de obicei, în stadiul 3. Ei
se confonnează convenţiilor sociale, sprijină statu-quoul şi .fac ceea ce este corect"
pentru a-i mulţumi pe alţii sau a respecta legea. Raţionamentul din stadiul 4 (sprijinirea
normelor sociale) este mai rar întâlnit, dar se întăreşte de la Începutul adolescenţei şi
până la vârsta adultă. Adolescenţii prezintă adesea perioade de aparent dezechilibru
când trec de la un nivel la altul (Eisenberg şi Morris, 2004) sau recurg la alte sisteme
etice, cum ar fi preceptele religioase, în loc de sistemul lui Kohlberg, bazat pe dreptate
(Thoma şi Rest, 1999).
Kohlberg a adăugat un nivel de tranziţie Între nivelurile Il şi IlI, când oamenii nu
se mai simt constrânşi de standardele morale ale societăţii, dar încă nu şi-au elaborat
raţional propriile principii de dreptate. Ei îşi bazează în schimb deciziile morale pe
sentimentele personale, înainte să poată ajunge la o moralitate pe deplin principială
(de nivelul IlI), spunea el, oamenii trebuie să admită relativitatea standardelor
morale. Mulţi tineri îşi pun la îndoială concepţiile morale anterioare când intră în
liceu sau facultate ori în câmpul muncii şi întâlnesc oameni ale căror valori. cultură
şi provenienţă etnică diferă de ale lor. Totuşi, puţini oameni ating un nivel la care
să poată alege între standarde morale diferite. De fapt, la un moment dat, Kohlberg
a pus la îndoială validitatea stadiului 6, moralitatea bazată pe principii etice
universale, fiindcă foarte puţini oameni par să-I atingă. Ulterior, a postulat un al
şaptelea stadiu, cel "cosmic", în care oamenii se gândesc la efectele acţiunilor lor nu
doar asupra altor oameni, ci şi asupra universului ca întreg (Kohlberg, 1981;
Kohlberg şi Ryncarz, 1990).

Evaluarea teoriei lui Kohlberg Dezvoltând ideile lui Piaget, Kohlberg a iniţiat
o transformare profundă a felului cum privim dezvoltarea morală. în loc să considere
că moralitatea constă doar în atingerea controlului asupra impulsurilor de autogratifi-
care, cercetătorii studiază acum modul în care copiii şi adulţii îşi întemeiază judecăţile
morale pe înţelegerea tot mai bună a lumii sociale.
Cercetările iniţiale au sprijinit teoria lui Kohlberg. Băieţii americani pe care el şi

i
J
colegii săi i-au urmărit până la vârsta adultă au traversat stadiile descrise de Kohlberg
în mod succesiv şi niciunul dintre ei nu a sărit peste vreun stadiu. Judecăţile lor morale
se corelau pozitiv cu vârsta, educaţia, IQ-ul şi statutul socio-economic (Colby, Kohlberg,
Gibbs şi Lieberman, 1983). Cercetările mai recente au pus însă la îndoială delimitarea
unora din stadiile lui Kohlberg (Eisenberg şi Morris, 2(04). Un studiu asupra
judecăţilor copiilor cu privire la legi şi încălcarea acestora sugerează că unii copii pot
să raţioneze flexibil cu privire la chestiunile de acest fel încă de la 6 ani (Helwig şi
Jasiobedzka, 200 1).
Unul din motivele pentru care vârstele corespunzătoare nivelurilor descrise de
Konlberg sunt atât de variabile este faptul că oamenii care au atins un nivel înalt al
dezvoltării cognitive nu ating întotdeauna un nivel comparabil de înalt al dezvoltării
morale. Un anumit nivel al dezvoltării cognitive este necesar, dar nu suficient pentru
un nivel comparabil al dezvoltării morale. Aşadar, trebuie să acţioneze şi alte procese
în afară de cogniţie. Unii cercetători sugerează că activitatea morală este motivată nu
doar de consideraţii abstracte despre dreptate, ci şi de emoţii ca empatia, vinovăţia şi
) suferinţa şi de internalizarea normelor prosociale (Eisenberg şi MOITis, 2004; Gibbs,
1991, 1995; Gibbs şi Schnell, 1985). S-a argumentat, de asemenea, că stadiile 5 şi 6
J
376 Part 5 Adolescence Capitolul 11 Dezvoltarea fizlcă şi cognitivă În adolescentă 377
l
\

descrise de Kohlberg nu pot fi numite pe bună dreptate cele mai mature stadii ale Comportamentul prosocial şi activitatea de voluntariat
dezvoltării morale, fiindcă ele limitează maturitatea la un anumit grup de oameni
Unii cercetători au studiat raţionarea morală prosocială (similară celei "de tip afectiv)
înclinaţi spre reflecţie filosofică (Gibbs, 1995).
ca alternativă la sistemul lui Kohlberg, bazat pe dreptate. Rationarea morală prosocială
în plus, nu există întotdeauna o relaţie clară între raţionamentul moral şi compor-
este raţionarea cu privire la dilemele morale în care nevoile sau dorinţele unei persoane
tamentul moral. Oamenii aflaţi la nivelurile postconvenţionale de raţionare nu acţio-
Se află în conflict cu cele ale altora, în situaţii în care regulile sau normele sociale sunt
nează neapărat mai moral decât cei aflaţi la niveluri inferioare. O serie de alţi factori,
neclare ori nu. există. Într-un studiu longitudinal care a urmărit subiecţii din copilărie
cum ar fi situaţiile concrete, concepţiile despre virtute şi grija faţă de alţii, contribuie
până la vărsta de adult tânăr, raţionarea prosocială bazată pe reflecţii personale privind
la comportamentul moral (Colby şi Damon, 1992; Fischer şi Pruyne, 2003). Totuşi, în
consecinţele şi pe valori şi norme intemalizate a sporit cu vârsta, pe când raţionarea
general vorbind, adolescenţii cu un nivel mai avansat de raţionare morală tind într-ade-
bazată pe stereotipuri cum ar fi "e frumos să ajuţi" s-a redus din copilărie şi până spre
văr să aibă un comportament mai moral şi. de asemenea, să fie mai bine adaptaţi şi să
sfârşitul adolescenţei (Eisenberg şi Morris, 2004).
aibă competenţe sociale superioare, pe când adolescenţii antisociali tind să folosească
Comportamentele prosociale sporesc şi ele, de regulă, începând din copilărie şi pe
raţionamente morale mai puţin apropiate de cele mature (Eisenberg şi Morris, 2004).
tot parcursul adolescenţei (Eisenberg şi Monis, 2004). Fetele tind să prezinte mai
multe comportamente prosociale decât băieţii (Eisenberg şi Fabes, 1998), şi această
Influenţa părinţilor, a celor de-o seamă ~i a culturii Nici Piaget, nici
diferenţă devine mai pronunţată în adolescenţă (Fabes, Carlo, Kupanoff şi Laible,
Kohlberg nu i-au considerat pe părinţi importanţi în dezvoltarea morală a copiilor, dar
1999). Fetele tind să se considere mai empatice şi mai prosociale decât se consideră
cercetările mai recente au subliniat contribuţia părinţilor atât în plan cognitiv, cât şi în
băieţii, iar părinţii fetelor pun mai mult accent pe responsabilitatea socială decât
cel emoţional. Adolescenţii cu părinţi susţinători şi autoritari, care-i stimulează să-şi
părin~i băieţilor (Eisenberg şi Morris, 2004). Un studiu la scară largă a arătat că aşa
pună întrebări şi să-şi lărgească raţionarea morală, tind să raţioneze la niveluri
stau lucrurile în privinţa tinerilor de 18 ani şi a părinţilor lor, în şapte ţări - Australia,
superioare (Eisenberg şi Morris, 2004).
Statele Unite, Suedia, Ungaria, Republica Cehă, Bulgaria şi Rusia (Flannagan, Bowes,
Cei de-o seamă influenţează şi ei raţionarea morală, prin discuţiile pe care le poartă
Jonsson, Csapo şi Sheblanova, 1998). La fel ca în cazul copiilor mai mici, părinţii care
cu privire la conflictele morale. Numărul mai mare de prieteni apropiaţi, calitatea
folosesc disciplina inductivă au o probabilitate mai mare de a avea adolescenţi
timpului petrecut împreună cu aceştia şi a fi perceput drept lider sunt aspecte asociate
prosociali, comparativ cu părinţii care folosesc disciplina bazată pe afirmarea puterii.
cu raţionarea morală superioară (Eisenberg şi Morris, 2004).
Circa jumătate din adolescenţi se implică într-un tip sau altul demuncă în slujba
Sistemul lui Kohlberg nu pare să reprezinte raţionarea morală din culturile ne-occi-
dentale la fel de corect ca pe cea din cultura occidentală, în care a fost elaborat
comunităţii sau de activitate de voluntariat. Aceste activităţi prosociale le permit
adolescenţi1or să se implice în societatea adulţilor, să-şi exploreze posibilele roluri în
!
(Eisenberg şi Morris, 2004). Oamenii mai vârstnici din alte ţări decât Statele Unite
cadrul comunităţii şi să stabilească legătura între sentimentul identităţii proprii, aflat 1
tind într-adevăr să se plaseze la niveluri mai înalte decât oamenii mai tineri. Totuşi,
în dezvoltare, şi implicarea civică. Voluntarii adolescenţi tind să aibă un grad ridicat
oamenii din culturile neoccidentale se plasează rareori mai sus de stadiul 4 (Edwards,
de înţelegere de sine şi de angajare faţă de alţii. Fetele au o probabilitate mai mare de
1981; Nisan şi Kohlberg, 1982; Snarey, 1985), ceea ce sugerează posibilitatea ca unele
a face voluntariat decât băieţii, iar adolescenţii cu SSE superior, o probabilitate mai
aspecte ale modelului lui Kob1berg să nu se potrivească cu valorile culturale ale
acestor societăţi.
mare decât cei cu SSE inferior (Eisenberg şi Morris, 2004). Elevii care fac muncă de
voluntariat în afara şcolii tind, la vărsta adultă, să fie mai implicaţi în comunitatea lor
decât cei care nu au astfel de activităţi (Becles, 2(04).
J
o etică a îngrijirii: teoria lui Gilligan
Pe baza cercetărilor efectuate pe femei, Carol Gilligan (1982/1993) a afirmat că teoria Problematica educaţională şi vocaţională
lui Kohlberg este orientată spre valori mai importante pentru femei decât pentru băr-
baţi. Gilligan susţinea că femeile văd moralitatea nu atât prin prisma dreptăţii şi a în Statele Unite, la fel ca.în toate celelalte tări industrializate, dar şi în unele tări în
corectitudinii, cât prin cea a responsabilităţii de a îngriji şi de a evita producerea sufe- curs de dezvoltare, numărul elevilor care termină liceul este mai mare ca oricând şi mulţi
rinţei. Ele se concentrează pe a nu întoarce spatele altora, şi nu pe a nu-i nedreptăţi se înscriu la studii superioare (Eccles et al., 2003; Organizaţia pentru cooperare şi
(Eisenberg şi Monis, 2004). .
Cercetările nu au obţinut mai deloc dovezi în sprijinul afirrnaţiei lui Gilligan cum
că există o subiectivitate masculină în stadiile descrise de Kohlberg (Brabeck şi Shore,
dezvoltare economică [Organisation for Economic Cooperation and Development -
OECD], 2004). În 2004, aproape 87% din tinerii americani cu vărsta între 18 şi 24 de
ani care nu erau înscrişi la liceu obţinuseră diploma de liceu sau o diplomă echivalentă
1
2003; Jaffee şi Hyde, 2000), iar Gilligan şi-a modificat între timp poziţia. Totuşi, (Laird, DeBeli şi Chapman, 2(06). în 30 de ţări membre ale OECD (OECD, 2004),
cercetarea a evidenţiat într-adevăr mici diferenţe de gen în ceea ce priveşte raţionarea nivelul mediu de şcolarizare variază de la doar 7,4 ani de şcolarizare în Mexic la 13,8
morală legată de afecţiune la adolescenţii din unele culturi (Eisenberg şi Morris,
2004). De exemplu, fetele americane aflate la începutul adolescenţei tind să pună
accentul pe preocupări de natură afectivă mai mult decăt O fac băieţii, îndeosebi la
ani în Norvegia. SUA, cu o medie de 12,7 ani de şcolarizare, se află la limita superioară
a acestei comparaţii internaţionale. Totuşi, in medie, adolescenţii americani obţin
rezultate mai slabe la testele de performanţă academică decât adolescenţii din multe
J
testarea prin intermediul întrebărilor deschise ("Cât de importantă este respectarea alte ţări (Baldi, Jin, Skemer, Green şi Herget, 2007, dar vezi Gardner, 2007; Lemke et
promisiunilor făcute unui prieten?") sau prin dileme morale alese chiar de subiecţi, al., 2004; Snyder şi Hoffman, 2001). În plus, deşi performanţa elevilor de clasa a lV-a
corelate cu propriile experienţe (Garmon, Basinger, Gregg şi Gibbs, 1996). Motivul
poate fi acela că, în general, fetele se maturizează mai repede şi au relaţii sociale mai
apropiate (Garrnon et al., 1996; Skoe şi Diessner, 1994). O analiză efectuată asupra a
113 studii a arătat că fetele şi femeile au o probabilitate mai mare de a gândi prin
şi a VIII-a, măsurată prin Evaluarea Naţională a Progresului în educaţie, s-a ameliorat
În unele sectoare, performanţa în clasa a Xll-a nu a înregistrat, în general. îmbunătăţiri
(NCES, 2003, 2005b).
J
Să analizăm influenţele asupra rezultatelor şcolare şi apoi să vorbim despre tinerii
prisma îngrijirii, iar băieţii şi bărbaţii, prin prisma dreptăţii, dar aceste diferenţe au fost care renunţă la şcoală. În final, ne vom referi la planurile pentru educaţia superioară
mici (Jaffee şi Hyde, 2000). şi meserii. I
j
378 Partea a 5-a Adolescenţa Capitolul 11 Dezvoltarea flzlcă şi cognitivă În adolescentă 379

I
j
influenţe asupra rezultatelor şcolare al competenţei matematice în toate cele 20 de ţm·i - a avut şi el o corelaţie cu SSE;
la fel şi dezavantajele statutului de imigrant şi ale vorbirii altei limbi decât cea maternă
La fel ca în clasele primare, factorii ca practicile pareo tale, acasă, care au afectat rezultatele la matematică în majoritatea ţărilor.
statutul socio-economic şi calitatea mediului familial
influenţează cursul rezultatelor şcolare în adolescenţă Între Genul La un test internaţional pe adolescenţi din 43 de ţări industrializate, fetele din
alţi factori se numără genul, etnia, influenţa celor de-o seamă, toate ţările au obţinut rezultate mai bine la citire decât băieţii. Băieţii au avut un
calitatea şcolarizării şi încrederea în sine a elevilor. avantaj În ceea ce priveşte competenta matematică în aproape jumătate din ţări, dar
aceste diferenţe de gen au fost mai puţin pronunţatedeoât cele la citire (OECD, 2004).
Motivatia si eficacitatea personală a elevilor în În Statele Unite, băieţii adolescenţi şi fetele adolescente au obţinut scoruri aproximativ
tările oc~iden·tale, şi mai ales în Statele Unite, practicile edu- egale la testele standardizate la majoritatea disciplinelor (Freeman, 2004; Sen et al.,
caţionale se bazează pe premisa că elevii sunt sau pot fi 2005). Băieţii au avut un mic avantaj la testele standardizate de matematică şi ştiinţe
motivati să învete. Cadrele didactice subliniază valoarea exacte, însă această diferenţă .între genuri pare să se reducă pe măsură ce fetele
motivaţiei intrins~j - dorinţa elevului de a învăţa de dragul urmează cursuri la fel de dificile de matematică şi ştiinţe exacte şi obţin rezultate la
învăţării (Larson şi Wilson, 2004). Din păcate, multor elevi fel de bune sau mai bune (Spelke, 2005). Fetele tind să obţină rezultate mai bune decât
americani le lipseşte motivaţia personală şi deseori rnoti vaţia băieţii la evaluăriJe de lectură şi scriere (Freeman, 2004; Sen et al., 2005).
se reduce după intrarea în liceu (Eccles, 2004; Larson şi De fapt, în ansamblu, începând din adolescenţă, fetele obţin rezultate mai bune la
Wilson, 2004). sarcinile verbale care presupun scrierea şi folosirea limbajului; băieţii obţin rezultate
în culturile occidentale, elevii cu un grad ridicat de efica- mai bune la activităţile care implică funcţiile vizuale şi spaţiale, utile În matematică şi
citate personală - cei care au convingerea că pot îndeplini ştiinţe exacte. Totuşi, performanţa cantitativă a băieţilor variază mai mult decât a fete-
cu succes sarcinile şi-şi reglează singuri procesul de învă- lor: mai mulţi băieţi obţin scoruri situare la capătul inferior şi la cel superior al scalei.
ţare - au o probabilitate mare de a obţine rezultate şcolare Aşadar, fetele ca grup au rezultate mai bune la activitatea la clasă la orele de mate-
matică şi fizică, însă băieţii (în general, un eşantion superior) obţin SCOlUrimai bune
bune (Zimmerman et al., 1992). Într-un studiu longitudinal pe
la exanri.nările standardizate pentru admiterea la facultate şi la studii postuniversitare
140 de elevi de clasa a VID-a, autodisciplina elevilor a avut
) (Halpem et al., 2007). (Se poate ca aceste diferenţe să fie influenţate şi de strategiile
un rol de două ori mai important decât IQ-ul· în privinţa
l folosite de băieţi şi de fete în rezolvarea problemelor.)
notelor şi scorurilor la testele de performanţă şi a selectării
j Indiferent de scorurile la teste, în SUA, fetele tind să aibă mai multă încredere
pentru înscrierea într-un program liceal competitiv la sfârşitul
decât băieţii în capacităţile lor şcolare. Le place şcoala ceva mai mult, obţin note mai

. )
anului (Duckworth şi Seligman, 2005).
În multe culturi, educaţia nu se bazează pe motivaţia
bune şi au o probabilitate mai mare de a absolvi liceul şi de a plănni să se înscrie la
facultate şi la studii .postuniversitare sau profesionale şi de a le absolvi. Băieţii. au o
!t Dud îşi asumă responsabilitasea tn ceea ce priveue tnvăiătura.
personală, ci pe factori ca datoria (India), supunerea faţă de
autoritate (tările islamice) şi implicarea în cadrul familiei şi al
probabilitate mai mare decât fetele fie să obţină rezultate mai slabe decât ar fi de aştep-
tat, să fie repartizaţi în sistemul educaţiei speciale sau de recuperare şi să fie exmatri-
documeuănâu-se /a bibliotecă. Elevii responsabili ca Derek au sanse comuoitătii (Africa sub-sahariană). în tările din estul Asiei se culaţi ori să renunţe la şcoală (Eccles et al., 2003; Freeman, 2004), fie să urmeze
mari să obţină rezultate bune la scoată.
aşteaptă din partea elevilor să înveţe nu pentru valoarea cursuri de performanţă, să se înscrie la cele mai bune facultăţi şi să-şi propună cariere
învăţăturii, ci pentru a răspunde aşteptărilor familiei şi ale socie- provocatoare (Eccles et al., 2003).
tăţii. Se aşteaptă ca învăţătura să ceată eforturi intense, iar elevii care nu obţin rezultate Care sunt cauzele acestor diferenţe dintre genuri? Răspunsurile sunt complexe. Cerce-
de trecere sau care rărnân în urmă se simt obligati să încerce încă o dată. Această tările indică explicaţii biologice şi de mediu care interacţionează (Halpern et al., 2007).
aşteptare poate să explice de ce, la testele comparative intemaţionale de ştiinţe exacte şi La nivel biologic, aşa cum am arătat în capitolul 9, creierul masculin şi cel feminin
matematică, elevii est -asiatici îi depăşesc în mod substanţial pe cei americani (Larson şi sunt diferite, şi diferenţele sporesc şi mai mult cu vârsta. Fetele au mai multă materie
Wilson, 2004). În ţările În curs de dezvoltare, problematica motivaţiei păleşte în faţa cenuşie (corpul celulelor neuronale şi conexiunile Învecinate), dar băieţii au mai multă
barierelor sociale şi economice în calea învăţăturii: inadecvarea sau lipsa şcolilor şi a materie albă conectoare (mielină) şi lichid cefalo-rahidian, care căptuşesc căile mai
resurselor educaţionale, necesitatea muncii copiilor pentru întreţinerea familiei, barierele lungi ale transmiterii impulsurilor nervoase. Aceste avantaje conectoare mai mari au
în calea educării fetelor sau a subgrupurilor culturale şi căsătoria la o vârstă fragedă fost corelate cu performanţele vizuale şi spaţiale, utile în matematică şi fizică. În plus,
(Larson şi Wilson, 2004). Aşadar, când discutăm factorii implicaţi în succesul şcolar, dezvoltarea materiei cenuşii atinge punctul culminant mai devreme la fetele
care sunt extraşi în mare parte din studii efectuate în Statele Unite şi în alte ţări adolescente, însă continuă la băieţii adolescenţi. Pe de altă parte, potrivit unor studii,
I occidentale, trebuie să nu uităm. că ei nu sunt valabili în toate culturile. corpul calos, care face legătura dintre cele două emisfere cerebrale, este mai mare la
fete decât la băieţi, permiţând o procesare mai bună a limbajului. Pe lângă aceasta,
I Importanţa SSE şi a caracteristicilor corelate ale familiei Statutul creierul fetelor are emisferele cerebrale mai uniform echilibrate, permiţând o gamă
socio-economic superior este un predictor important al succesului şcolar, potrivit unui mai largă de abilităţi cognitive, în timp ce creierul băieţilor ar putea să fie mai
studiu privind competenţa matematică a elevilor de 15 ani din 20 de ţări cu venit specializat. Creierul băieţilor pare să fie optimizat pentru activitatea Ia nivelul fiecărei
relativ ridicat (Hampden- Thompson şi Johnston, 2006). în toate aceste ţări, elevii cu emisfere separat, pe când creierul fetelor pare optimizat pentru activitate între
cel puţin un părinte cu educaţie liceală sau superioară au obţinut rezultate mai bune etnisfere, ceea Ce le permite să integreze sarcinile verbale şi analitice (de emisferă
decât elevii ai căror părinţi aveau un nivel de educaţie redus. O diferenţă sitnilară a stângă) cu sarcinile spaţiale şi holistice (de emisferă dreaptă) (Halpern et al., 2007).
existat Între elevii ai căror părinţi aveau un statut ocupaţional superior şi cei ai căror Între forţele sociale şi culturale ce influenţează diferenţele dintre genuri se numără
părinţi aveau statut oeupaţional mediu sau inferior. Existenţa a peste 200 de cărţi în următoarele (Halpern et al., 2007):
căminul familial a fost asociată si ea cu scoruri mai mari. Toate aceste aspecte sunt • Influenţele căminului: În numeroase culturi, nivelul de educaţie a părinţilor se core-
indicatori ai statutului socio-econ~mic. Căminul cu doi părinţi - un alt predictor-cheie lează cu rezultatele la matematică ale copiilor lor. Exceptând cazul copiilor de

380 Partea a 5-a Adolescenta Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă În adolesceotă 381
i
I
I

ambele sexe excepţional de înzestraţi, gradul de implicare a părinţilor în educaţia performanţa (C. Chen şi Stevenson, 1995). Performanţele şcolare foarte bune ale
copiilor influenţează performanţa la matematică. Atitudinile de gen şi aşteptările multor tineri cu părinţi imigranţi de provenienţă diferită reflectă accentul puternic pus
părinţilor au şi ele un efect. de familia şi prietenii lor pe succesul şcolar (Fuligni, 1997).
• Influenţele şcolii: Diferenţele subtile în ceea ce priveşte felul cum se poartă profesorii
cu băieţii şi cu fetele, mai ales la cursurile de matematică şi fizică, au fost dovedite. Şcoala Calitatea şcolarizării influenţează puternic rezultatele elevilor. Un gimnaziu
sau un liceu bun.oferă un mediu ordonat şi sigur, resurse materiale adecvate, un corp
Influenţele cartierului: Băieţii obţin avantaje mai mari depe urma cartierelor stimu-
didactic stabil şi un sentiment pozitiv de comunitate. Cultura şcolii pune un accent
latoare şi sunt afectaţi mai mult de cartierele cu privaţiuni.
puternic pe studiu şi stimulează convingerea că toţi elevii pot să înveţe. De asemenea,
Rolurile femeilor şi ale bărbaţilor în societate contribuie la modelarea alegerilor oferă posibilitatea activităţilor în afara orelor, care-i ţin pe elevi ocupaţi şi-i împiedică
făcute de fete şi băieţi în ceea ce priveşte disciplinele şcolare şi ocupaţiile. să intre în bucluc după ore. Profesorii au încredere în elevi, îi respectă şi ţin la ei, au
Influenţele culturale: Studiile. transculturale arată că amploarea diferenţelor de gen aşteptări ridicate de la ei, dar şi încredere în propria capacitate de a-i ajuta să reuşească
în privinţa performanţelor la matematică variază de la o ţară la alta şi sporeşte spre (Eccles, 2004).
sfârşitul giinnaziului. Aceste diferenţe se corelează cu gradul de egalitate între Adolescenţii sunt mai mulţumiţi de şcoală dacă li se permite să participe la sta-
genuri din fiecare societate. bilirea regulilor şi se simt sprijiniţi de profesori şi de ceilalţi elevi (Samdal şi Dur,
în ansamblu, ştiinţa începe să găsească răspunsuri la întrebarea nedumeritoare: de 2000) şi dacă programa şi instruirea sunt logice, corespunzător de provocatoare şi
ce abilităţile băieţilor şi cele ale fetelor devin mai diferite la liceu? potrivite cu interesele, cu nivelul de aptitudini şi cu nevoile lor (Eceles, 2004). într-o
anchetă privind felul cum elevii îşi percep profesorii, aşteptările mari ale profesorilor
Stilurile de parentaj, etnia şi influenţa celor de-o seamă în culturile au fost cel mai consecvent predictor pozitiv al obiectivelor şi al intereselor elevilor,
occidentale, efectele benefice ale parentajului autoritar continuă să influenţeze rezul- iar feedbackul negativa fost cel mai consecvent predictor negativ al performanţelor
tatele şcolare în adolescenţă (Baurnrind, 1991). Părinţii autoritari îi îndeamnă pe
adolescenti să cerceteze ambele laturi ale problemelor, le acceptă bucuroşi participarea
la luarea deciziilor în familie şi recunosc că uneori copiii ştiu mai multe decât părinţii.
şcolare şi al comportamentului la clasă (Wentzel, 2002).
Adesea, apare o scădere a motivaţiei şi rezultatelor şcolare odată cu trecerea de la
intimitatea şi familiaritatea şcolii primare la mediul mai larg, cu presiuni mai mari şi
J
Aceşti părinţi găsesc un echilibru între pretenţiile pe care le ridică şi propria reacti- mai puţin susţinător al gimnaziului sau al prirnilor doi ani de liceu (Eccles, 2004). Din
vitate, Copiii lor primesc laude şi privilegii pentru notele bune; notele slabe le aduc acest motiv, unele oraşe mari au încercat să elimine tranziţia gimnaziului prelungind
încurajarea de a depune mai mult efort şi oferte de ajutor.
în schimb, părinţii dictatoriali le cer adolescenţilor să nu discute în contradictoriu cu
adulţii şi să nu le pună întrebări şi le spun că "vor şti mai bine când vor fi mari". Notele
şcoala primară până la clasa a opta inclusiv, ori au unificat unele şcoli gimnaziale cu
licee mici (Gootman, 2007). Unele sisteme şcolare din metropole, cum ar fi cel din
New York, din Philadelphia şi din Chicago, fac experimente cu şcoli mici în care
1
bune le aduc avertismentul de a obtine rezultate şi mai bune; notele slabe pot fi pedepsite elevii, profesorii şi părinţii formează o comunitate educaţională, unită de o viziune

J
prin reducerea banilor de buzunar sau interdicţia de a ieşi din casă. Părinţii permisivi par comună asupra educaţiei bune şi, deseori, de o concentrare specială a programei, de
indiferenţi la note, nu stabilesc nicio regulă privind televizorul, nu participăla eveni- exemplu, asupra muzicii sau studiilor etnice (Meier, 1995; Rossi, 1996),
mentele de la şcoală şi nici nu-şi ajută copiii la teme, nici nu le verifică. S-ar putea ca O altă inovaţie este cea a liceelor pregătitoare pentru facultate - licee mici, perso-
aceşti părinţi să nu fie neglijenţi sau nepăsători; ar putea fi chiar afectuoşi; însă ei pur şi nalizate, de foarte bună calitate, care funcţionează în cooperare cu facultăţilc învecinate.
simplu cred că adolescenţii ar trebui să fie răspunzători pentru viaţa lor. Combinând atmosfera stimulatoare cu standardele clare şi riguroase, aceste şcoli le
Cum se explică succesul şcolar al adolescenţilor crescuţi în stilul autoritar? Impli- permit elevilor să îndeplinească cerinţele de liceu, plus primii doi ani de facultate ("The
carea mai mare a părinţilor autoritari în educaţia şcolară ar putea fi un factor, ca şi
încurajarea de către ei a atitudinilor pozitive faţă de muncă. Un mecanism mai subtil,
concordant cu constatările privind eficacitatea personală, ar putea fi reprezentat de
Early College High School Initiative" - "Iniţiativa Colegiu-Liceu", fără dată).

Abandonul şcolar În liceu


J
influenţa părinţilor asupra modului în care copiii explică succesul sau insuccesul.
într-un studiu pe 2 353 de elevi de liceu din California şi Wisconsin, cei care-şi consi- Deşi numărul tinerilor americani care tenuină liceul este mai mare ca oricând, 3,8% din
derau părinţii neautoritari aveau o probabilitate mai mare decât colegii lor de a atribui liceeni au renunţat la şcoală în anul şcolar 2004-2005 - aceasta, într'o perioadă când
notele slabe unor cauze externe sau capacităţii reduse - forţe aflate mai presus de absolvirea liceului este, În general, o cerinţă minimă pentru intrarea În cârnpul muncii.
controlul lor -, şi nu propriilor eforturi. Un an mai târziu, respectivii elevi tindeau să Elevii de culoare şi cei hispanici au o probabilitate mai mare de abandon decât cei de
fie mai puţin atenţi la clasă şi să petreacă mai puţin timp făcându-şi temele (Glasgow origine asiatică, iar elevii din familii cu venit mic au o probabilitate de şase ori mai mare

j
et al., 1997). Aşadar, sentimentul de neajutorare asociat cu parentajul neautoritar poate de abandon decât cei din familii cu venit ridicat (Laird, DeBell, Kienzl şi Chapman,
deveni o profeţie care se împlineşte în virtutea faptului că a fost făcută, descnrajându-i 2007). Totuşi, diferenţa rasială/etnică se reduce: între 1990 şi 2005, toate grupurile
pe elevi să -încerce să obţină succese. minori tare au înregistrat o creştere a procentului de adulţi cu vârsta de la 25 de ani în sus
În unele grupuri etnice însă, stilul de parentaj poate fi mai puţin important decât care au terminat liceul (KewalRamani, Gilbertson, Fox şi Provasnik, 2007).
influenţa celor de-o seamă asupra motivaţiei şi rezultatelor şcolare. într-un studiu, De ce este mai mare probabilitatea de abandon la adolescenţii săraci şi la cei din
adolescenţii hispanici şi cei afro-americani, chiar şi cei cu părinţi autoritari, au obţinut minorităţi? Unul din motive poate fi şcolarizarea ineficace: aşteptările reduse ale
rezultate scolare mai slabe decât elevii americani de origine europeană, pe cât se pare
din cauza lipsei sprijinului celor de-o seamă în privinţa performanţelor. şcolare
(Steinberg, Dornbusch şi Brown, 1992). Pe de altă parte, elevii americani de origine
profesorilor sau tratamentul diferit aplicat acestor elevi, mai puţin sprijin din partea
profesorilor decât în şcoala primară şi irelevanţa percepută a programei pentru grupurile
insuficient reprezentate cultural. în şcolile care practică urmărirea abilităţilor, elevii
1
asiatică, ai căror părinţi sunt descrişi uneori ca dictatoriali, obţin note mai mari şi repartizati în sistemul celor cu abilităţi slabe sau în cel care nu urmăreşte continuarea

J
scoruri mai bune decât elevii de origine europeană la testele de performanţă la mate- educaţiei la nivel universitar (unde este probabil să fie repartizatitinerii din minorităţi)
matică, pe cât se pare datorită faptului că atât părinţii, cât şi cei de-o seamă preţuiesc au adesea experienţe educaţionale inferioare. Plasaţi alături de colegi la fel de înstrăinaţi,

382 Partea a s-a Adolescenta Capitolul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă în adolescenţă 383

I
J.
ei pot Începe să nutrească sentimente de incompetenţă şi atitudini negative faţă de şcoală pentru carieră, ar putea permite mai multor. elevi să-şi atingă obiec-
tivele educaţionale şi să acceadă la ocupaţia dorită, astfel încât să-şi
şi să aibă comportamente problematice (Eccles, 2004)~. _
Societatea are de suferit când tinerii nu terrruna şcoala. Cel care abandoneaza poată aduce.contribuţiile de care sunt capabili.
şcoala au o probabilitate mai mare de a fi şomeri sau de a avea venit =. d~ a aju~g,:
Ghidarea elevilor care nu se îndreaptă spre facultate
să depindă de ajutorul social, de a se implica în activităţi legate de droguri, infracţiuni
implicare activă Implicarea per- şi delincvenţă şi de a avea O sănătate mai şubredă (Laird et al., 2006; NCES, 2001, . Majoritatea ţărilor industrializate oferă îndrumare elevilor care nu se
sonală in activităţi .şcolare, de îndreaptă spre facultate. Germania, de exemplu, are un sistem de .
servlclu, de familie sau de alta 2003, 2004.). . . ucenicie În cadrul căruia elevii de liceu merg la şcoală cu program
tipuri.
Un studiu longitudinal care a urmărit 3 502 elevi de cIasa a VIII-a dezav~t~Jaţt
ână la vârsta de adult tânăr indică însemnătatea pe care o poate avea succesull~ liceu redus şi petrec restul săptărnânii făcând formare la locul de muncă,
fFinn, 2006). Ca adulţi tineri, cei care terminaseră cu succes liceul aveau_ce.a mai mare plătită şi supervizată de un angajator-mentor.
în Statele Unite lipsesc politicile coordonate care să-i ajute pe
probabilitate de a urma studii universitare, de a avea un loc de. munca ŞI de a .~vea
serviciu în mod constant. Un factor important care-I diferenţia pe absolvenţu de· tinerii care nu se îndreaptă spre facultate să treacă cu succes de la
succes a fost implicarea activă: "atenţia., interesul, investiţia şi efortul pe care le pun liceu pe piaţa forţei de muncă (Eccles, 2004). Consilierea vocaţională
elevii În munca şcolară" (Marks, 2000, p. 155). La cel mai elementar nivel, lu: phcarea este orientatăîn general spre tinerii care se îndreaptă spre facultate.
Programele de fonoare vocaţională ce există totuşi pentru absolvenţii
activă Înseamnă punctulllitatea la ore, a fi pregătit, a asculta profesorul. ş~ a:I raspu~d~,
precum şi respectarea regulilor şcolii. Un nivel supenor _al Implican, ,,?nsta m de liceu care nu se înscriu imediat la facultate tind să fie mai putin
cuprinzătoare decât modelul german şi cu legături mai puţin strânse
participarea la activitatea de la clasă - formularea de Î~treban, luarea miţianver de a
cu nevoile afacerilor şi ale industriilor. Cei mai mulţi dintre aceşti Deseori, elevii al căror punct forte Cţ)IUIă În g!J.ndirea creativă
cere ajutorul la nevoie sau efectuarea de proiecte suplimentare. A.mbele. mve.lun ale
implicării active tind să fie răsplătite prin rezultate şcolare POZitIve (Finn ŞI Rock, tineri trebuie să fie instruiţi la locul de muncă sau la cursurile oferite nu au ocaiia de a arăta de ce sunt ÎIT stare, Predarea şi consili-

de colegiul comunitar. Mulţi dintre ei, necunoscători ai pieţei locu- crea pentru carieră mai j1exibife le-ar putea permite mai
1997). încurajările din partea familiei, efectivul nuc al clasei ŞI mediul şcolar cald ŞI multor elevi să-şi aducă acele contribuţii de care swll capabili.
rilor de muncă, nu-şi formează abilitătile de care au nevoie. Altii
susţinător stimulează implicarea activă.
acceptă locuri de muncă mai prejos de capacităţile lor, iar alţii nu-şi ,,
găsesc deloc serviciu (NRC, 1993a).
Pregătirea pentru educaţia superioară sau pentru o meserie în unele comunităţi, programele demonstrative ajută la trecerea de la şcoală la
Cum îşi stabilesc tinerii obiective de carieră? Cum decid la ce facultate să se în.scrie muncă. Acelea care au cel mai mare succes oferă formarea abilitătilor de bază con-
sau, dacă nu, pe ce cale să pătrundă în lumea muncii? Există mulţi factori implicaţi, siliere, sprijin din partea celor de-a seamă, rnentorat, ucenicie şi găsirea unui loc de
între care capacităţile individuale şi personalitatea, educatia, p~ovenienţa SOCI?~?- muncă (NRC, 1993a). în 1994, Congresul aalocat 1,1 de miliarde dolari pentru a ajuta
nomică şi etnică, sfatul consilierilor şcolari, experienţele de viaţa ŞI ~a1orile societăţu, statele şi guvernele Iocale să elaboreze programe de trecere de la şcoală la muncă, în
Să analizăm unele influente asupra aspiraţiilor educaţionale şi vncaţionale. ApOI vom parteneriat cu angajatorii. Elevii participanţi şi-au înlbunătăţit rezultatele şcolare şi
examina opţiunile disponibile pentru tinerii care nu intenţi?nează să ur:"eze o rata de absolvire, iar când au pătruns pe piaţa forţei de muncă au avut o probabilitate
facultate. De asemenea,' vom discuta factorii pro şi contra muncu remuneratem cazul. mai mare de a-şi găsi serviciu şi au obţinut salarii mai mari decât. elevii care nu
participaseră (Hughes, Bailey şi Mechur, 2001).
elevilor de liceu.

Influenţele asupra aspiraţlilor elevilor Convingerile privitoare la efi~acitatea Adolescenţii la locul de muncă în Statele Unite, estimativ, 80-90% din ado-
personală contribuie la modelarea opţiunilor ocupaţionale pe care le Iau. m calcul lescenţi sunt angajaţi la· un moment sau altul pe timpul liceului, majoritatea în
elevii şi la modul în care se pregătesc pentru carieră (Bandura, Barbaranelti, Caprara domeniul prestării serviciilor şi al vânzării cu amănuntul (Staff, Mortimer şi Uggen,
şi Pastorelli, 2001; Bandura et al., 1996). în plus, valorile pătinţilor cu privire la 2004). Cercetătorii nu sunt de acord dacă serviciul cu normă redusă este benefic
performanţele academice influenţează valorile. şi obiectivele ocupaţlonale ale ado- pentru elevii de liceu (ajutându-i să-şi dezvolte abilităţi necesare în lumea reală şi o
etică a muncii) ori dăunător (prin faptul că-i distrage de la obiectivele educaţionale şi
lescentilor (Jodl, Michael, Malanchuk, Eccles ŞI Sameroff, 200 1). .
În ~iuda flexibiiitătii mai mari a obiectivelor de carieră din prezent, genul - ŞI ocupaţionale pe termen lung).
stereotipurile de gen :..- continuă să influenţeze alege:i1e vocaţionale (EccIes. et _a:., Unii cercetători sugerează că elevii cu serviciu se împart În două grupuri: cei aflati
2003). în SUA, fetele şi băieţii au Probabilitate egala de a-şI propune o canera m pe o traiectorie accelerată spre vârsta adultă şi cei care fac o tranzitie mai lentă
domeniul matematicii şi al fizicii. Totuşi, băieţii au o probabilitate mult mat mare de echilibrând activitatea şcolară, serviciul plătit şi activitătile extrascolar~. Cei cu tra:
a obţine diplome de absolvire a facultăţilor de inginerie, fizică şi informatică (NCES, iectorie accelerată" muncesc peste 20 de ore pe săptămână în timpul liceului şi acordă
2001), pe când fetele au în continuare o probabilitate mai mar~ de a alege asistenta prea puţin timp activităţilor de timp liber legate de şcoală. Contactul cu lumea adulti-
medicală, profesiile din domeniul asistenţei sociale şi pe cele didactice (Eccles et al., lor îi poate duce la consum de alcool şi droguri, activitate sexuală şi comportament
2003). LucruriIe stau aproximativ la fel în alte ţări industrializate (OECD, 2004). delincvent. Mulţi dintre aceşti adolescenţi au SSE relativ scăzut; ei tind să-şi caute
Sistemul educational în sine ar putea să acţioneze ca frână asupm aspiraţiilor serviciu cu normă întreagă imediat ce termină liceul şi să nu obţină diplome univer-
vocationale. Elevii care pot să memoreze şi să analizeze tind să obţină re~ltate ?une ~a sitare. Experienţa intensivă de muncă din timpul liceului le îmbunătăţeşte perspec-
disciplinele la care predarea solicită aceste abilităţi. Ca ~~e, aceşti ele_VI•ob~ tivele de muncă şi venit după liceu, dar nu şi pe cele de realizare ocupaţională pe
performanţe superioare într-un sistem ce pune accentul pe abl~taţlle la c~ se întâmplă termen lung. La polul opus, cei "echilibraţi" provin adesea din medii mai privilegiate.
să exceleze ei. Elevii al căror punct forte este gândirea creau va sau pracuca - sectoare în cazul lor, efectele serviciului cu normă parţială par întru totul benefice. Serviciul îi
esenţiale pentru succesul în anumite domenii -. au r~reori oc~ia ~e a. arăta_ce pot fac,: ajută să dobândească un sentiment de responsabilitate, independentă şi încredere în
(Stemberg, 1997). RecunoaŞterea unei g~e m~ lar~ d~ uPu.:' de mtehge~ţa (consultaţi sine şi să aprecieze valoarea muncii, dar nu-l deviază de la traiect~ria educatională
capitolul 9 din urmă), combinată cu mat multa flexibilitate m predare ŞI in consilierea (Staff et al., 2004). '

Capitolul 11 Dezvoltarea fIZică şi cognitivă În adolescentă 385


384 Partea a s-a Adolescenţa

·1
r

1
Aşadar, pentru elevii de liceu care trebuie sau aleg să muncească pe lângă pro- • Puţini adolescenţi practică activităţi fizice intense, Totuşi, imatutitatea emoţională îi poate determina
gramul de şcoală, este mai probabil ca efectele săfie pozitive dacă Încearcă să limiteze regulate. pe adolescenţii mai mari să ia hotărâri mai proaste,
numărul orelor de muncă şi rămân implicaţi în activităţile şcolare, Programele • Mulţi adolescenţi dorm insuficient, deoarece programul comparativ cu adolescenţii mai mici.
şcolar al liceelor nu este slncronlzat cu ritmurile fireşti ale • Vocabularul şi alte aspecte ale dezvoltării Iirnbalulul, mai
educaţionale de cooperare care le permit elevilor să lucreze cu normă redusă în cadrul
programului lor şcolar pot fi deosebit de protectoare (Staff et al., 2(04).
organismului lor.
• Preocuparea faţă de imaginea corpului, mai ales la fete,
ales cele legate de gândirea abstractă, cum ar fi
adoptarea socială a perspectivelor, se lrnbunătătesc în
I
Planificarea vocaţională este, la adolescent, unul din aspectele căutării identităţii.
poate duce la tulburări de alimentatie. adolescenţă. Adoiescsntilor
şi-şi creează propriul dialect.
le plac jocurile de cuvinte
.
1
• Trei tulburări de alimentaţie frecvent întâlnite în
Întrebarea "Cu ce mă voi ocupa?" este foarte apropiată de "Cine voi fi?" Oamenii adolescenţă sunt obezitatea. anorexia nervoasă şi bullmla operaţii formale (371)
care simt că fac un lucru care merită şi îl fac bine au o părere bună despre ei înşişi. nervoasă. Toate trei pot avea efecte grave pe tennen

1
raţionament ipotetico-deductiv (372)
Cei care simt că munca lor nu contează - ori că nu se pricep la ea - ar putea să-şi lung. Anorexia şi bulimia afectează În principal fete şi
cunoaştere declarativa (374)
pună Întrebări despre sensul vieţii lor. O chestiune de primă importanţă ce ţine de ado- femei tinere. Rezultatele tratamentului tind să fie mai
. bune in cazul bulimiei decât in cazul anorexiei. cunoaştere procedurală ·(374)
lescenţă, despre care vom discuta În capitolul 12, este efortul de autodefinire.
• Consumul de substanţe la adolescenţi s-a redus În ultimii cunoaştere conceptuală (374)
ani; totuşi, consumul de droguri incepe adesea când
Reperul 6: Pe ce bază fac eaotcscemn judecăţi morale?
copiii intră in gimnaziu.
• Marijuana, alcoolul şi tutunul sunt drogurile cele mai
pqpulare în rândul acolescentilor. Toate implică riscuri
grave. Foloslrealn scopuri nemedicale a medicamentelor
• Potrivit lui Kohlberg, raţionarea morală are la bază
dezvoltarea sentimentului dreptăţii şi capacităţile
cognitive tot mai bune. Kohlberg a postulat câ
dezvoltarea morală trece de la controlul extern la
J
Rezumat şi termeni-cheie eliberate pe bază de retetă sau fără retetă este o
problemă tot mai serio';'ă. .
standardele lntemaltzate ale societăţll.Jar de alct •.la
codurile morale personale, principiale.
Adolescenţa: o tranziţie

Reperul 1: Ce este ado/escenţa,


ce
În dezvoltare

când debutează,
se incheie şi oporfunităţ; şi riscuri prezintă?
când
• Principalele
producerea
Adrenarhă
semne ale maturităţii sexuale sunt
de spermă ~a baieţi) şi menstruaţia
(356)
(Ia fete).
• lncldenta depresiei
răndul fetelor.
• Principalele
accidentele
creşte "in adolescenţă,

cauze de deces
rutiere, folosirea
[a adolescenţă sunt
armelor de foc si
mai ales in
• Teoria lui Kohlb8rg a fost criticată din mai multe motive,
i~e care ignorarea rolului emoţiilor, al socializării şi al
Indrurnătf din partea părinţilor. Aplicabilitatea slsternulul
lui Kohlberg la femei şi fete şi la oamenii din alte culturi
J
gonadarhă (356) sinuciderea. .
• În maloritatea societăţilor industriale, adolescenţa este decât cea occidentală a fost pusă la Îndoială.
trecerea de la copilărie la vârsta adultă. Ea durează de la caracteristici sexuale primare (357) Îmaginea corpului (364) moralitate preconvenţională (375)
aproximativ 11 ahi la 19-20 de ani. caracteristici sexuale secundare (357) anorexie nervoasă (364) moralitate convenţională (sau moralitataa conformătii
• Începutul adolescenţei este plin de oportunităţi pentru valul de creştere al adolescenţei (358) .bulimie nervoasă (365) cu rolul conventlonan (375)
dezvoltarea fizică, cognitivă şi psihosocială, dar şi de
semenarhă (359) abuz de substanţe (366) moralitate postoonvenţională (sau moralitatea principiilor
riscuri În privinţa dezvoltării sănătoase. Tiparele de
menarhă (359) dependenţă de substanţe (366) morale autonome) (375)
comportament riscant, cum ar fi consumul de alcool,
abuzul de droguri, activitatea sexuală, .irnplicarea În tendinţă seculară (359) Problematica educaţională şi vocaţională
bande şi folosirea armelor de foc, tind să se amplifice pe DEZvOLTAREA COGNITiVĂ
tot parcursul anilor adolescenţei; însă majoritatea tinerilor Creierul adolescentului
Reperul 7: Ce ;nfJuenţe afectează succesele şcolare ale
nu se confruntă cu nicio problemă majoră. Aspecte ale maturării cognitive
Reperul 3: În ce privinţe se dezvoltă creierul in timpul adolescenţi/ar şi planurile şi pregătirile 10r educaţionale şi
adolescenţă (354) adolescenţei şi cum influenţează aceste evoluţii Reperul 5: Prin ce se deosebesc gândirea şi folosirea vocaţionale?
pubertate (354) comportamentul? limbajului la adolescenţi, comparativ cu copiii mai mici? • Convingerile privind eflcacitatea personală, practicile
• Creierul adolescenţilor incă nu este pe deplin matur. • Adolescenţii care ajung În stadiul operaţiilor formale parentale, influenţele exercitate de cultură şi de cei de-o
.J
DEZVOLTAREA FIZiCĂ EI traversează un al doilea val al producţiei sporite de descris de Piaget pot utiliza raţionamentul seamă, genul şi catitatea şcolarizăril influenţează
materie cenuşie, mai ales la nivelullobilor frontali, urmat ipotetico-deductiv. Ei pot să gândească În termeni de performanţele şcotare ale adolescenţilor.
Pubertatea posibilităţi, să se confrunte flexibil cu problemele şi să
de eliminarea celulelor nervoase de prisos. Continuarea • Deşi majoritatea americanilor termină liceul, rata
mielinizării lobilor frontali facilitează maturizarea procesării testeze ipoteze. abandonului şcolar este mai mare în răndul elevilor
Reperul 2: Prin ce schimbări fizice trec adolescenţii şi
cum ii afectează psihic aceste schimbâri?
• Pubertatea este declanşată de modificări hormonale.
Pubertatea durează circa patru ani, debutează, de regulă,
mai devreme la fete decât la băieti si se incheie când
cognitive.
• Adolescenţii procesează
nivelul.amiqdalel,
informaţiile despre emoţii la
pe când adulţii folosesc lobii frontali.
Ca urmare, adolescenţii tind să elaboreze judecăţi mai
• Jntrucât stimularea din mediu joacă un rol important În
atingerea acestui stadiu, nu toţi oamenii devin capabili de
operaţii formale, iar cei care sunt capabili nu le folosesc
întotdeauna.
săraci, al celor hispanici şi al celor alro-americanl.
această diferenţă rasială/etnică
activă in studiu este un factor important al rămânerii
adolescenţilor În şcoală.
Totuşi,
se reduce. Implicarea
1
persoana este capabilă de reproducere; Însă momentul puţin corecte şi mal puţin raţionate. • Stadiul operaţiunilor formale postulat de Piaget nu ia În • Aspiraţiile educaţionale şi vocaţionale sunt influenţate de

1
producerii acestor evenimente variază considerabil. calcul e~oluţiicum ar fi acumularea cunoştinţelor şi mai mulţi factori, Între care eficacitatea personală şi
• Dezvoltarea incompletă a sistemelor corticale frontale
• Atracţia sexuală pare să apară în jurul vârstei de 9-10 ani, care au leg'ătură cu motivaţia, irnpulsivitatea şi depen-
priceperii experte, progresele in materie de procesare a valorile parentale, Stereotipurile de gen au mai puţină
informaţiilor şi dezvoltarea metacognijiei. De asemenea, influenţă decât În trecut.
când glandele suprarenale Îşi sporesc producţia de denţa poate să explice tendinţa adoJescenţilor de a-şi
Piaget a acordat prea puţină atenţie diferenţelor
hormoni. asuma riscuri. • Absolvenţii de liceu care nu se înscriu imediat la facuftate
Individuale, variatlilor de la o sarcină la alta şi rolului
• În timpul pubertăţii, atât băieţii, cât şi fetele traversează pot beneficia de pe urma formării vocaţionale.
Sănătatea fizică şi psihică SITuaţiei.
valul de creştere al adolescenţei. Organele reproductive • Serviciul cu normă redusă pare să aibă deopotrivă efecte
se măresc şi se maturizează;
secundare.
apar caracteristicile
.
• Cu circa 100 de ani În urmă a apărut o tendinţă seculară
sexuale Reperul 4: Care sunt unele probleme de sănătate
frecvent"intâ/nite
preintâmpinate?
În adolescenţă şi cum pot fi
• Cercetările au, decelat modificări structurale şi funcţionale
ia nivelul procesării informaţiilor la adolescenţi. Între
modificările structurale se numără sporirea cunoaşterii
deCiarative, procedurale şi conceptuale şi creşterea
pozitive şi negative asupra dezvoltării educaţionale,
sociale şi ocupaţionale. Efectele pe termen lung tind să
fie cele mai bune când numărul orelor de muncă este
limitat.
1
spre atingerea înălţimii adulte şi a maturităţii sexuale mai • Tn mare măsură, anii adolescenţei sunt ani de relativă volumului memoriei de lucru. Între modificările funcţionale
timpuriu, probabil ca urmare a îmbunătăţirii standardelor implicare activă (384)

I
sănătate. Problemele de sănătate sunt asociate deseori se numără progresul În privinţa raţionării deductive.
de viaţă. cu sărăcia sau cu stilul de viaţă.

J
386 Partea a 5-a Adolescenta Cap~olul 11 Dezvoltarea fizică şi cognitivă În adolescenţă 387
,,Acest chip din oglindă

mă fixează

vrând să ştie: Cine eşli? Ce vei deveni?

şi ironizându-mă: Nici măcar nu Şlii.

,1 Smerită, mă fac mică şi încuviinţez

iar apoi,

pentru că sunt totuşi tânără,

scot limba."
Eve Merriam, .Donversatton with Myself', 1964

ştiaţi că .. ,
@j În prezent, În Statele Unite, fetele adolescente cu experienţă sexuală
sunt mai numeroase decât băieţii adolescenţi cu experienţă sexuală?

~ Programele de educaţie sexuală care încurajează deopotrivă abstinenţa


,J şi practicile sexuale sigure sunt mai eficace în arnânarea iniţierii
sexuale decât programele axate strict pe abstinenţă?

e Mai mult de 4 din 10 fete adolescente din Statele Unite au fost


însărcinate cel puţin o dată înainte să împlinească 20 de ani?

E1i Majoritatea adolescenţilor afirmă că au relaţii bune cu părinţii?

e Influenta celor de-o seamă atinge apogeul la începutul adolescenţei?

e Adolescenţii care au fost înscrişi În anumite programe de intervenţie


în prima copilărie au o probabilitate mai mică de a deveni delincvenţi
juveniJi, comparativ cu alti tineri dezavantajaţi?

A cestea sunt doar câteva din subiectele interesante şi importante de


care ne vom ocupa în capitolul de faţă. în capitolul Il am analizat
uniifactori fizici şi cognitivi care contribuie la sentimentul de sine al
adolescentului, cum ar fi înfăţişarea şi performanţele şcolare. În acest
capitol, trecem la aspectele psihosociale ale căutării identităţii. Arătăm
cum ajung adolescenţii să se împace cu sexualitatea lor. Vedem cum
se exprimă individualitatea tot mai pregnantă a adolescenţilor în relaţiile
cu părinţii, cu fraţii şi cu cei de-o seamă. Examinăm sursele comporta-
mentului antisocial şi modalităţile de a reduce riscurile în adolescenţă,
în aşa fel Încât ea să fie o perioadă de dezvoltare pozitivă şi de extindere
a posibilităţilor. După ce citiţi şi studiaţi acest capitol, ar trebui să puteţi
răspunde la fiecare din întrebările de Reper de la pagina următoare.

, }
spune psihologuI. David Elkind (l998, p. 7). Le lipseşte timpul sau prilejul
de a trăi acest moratoriu psihosocial - perioada protejată necesară pentru
Repere pentru studiu construirea unui sentiment de sine stabil.
-_._ _----~_._ ~._----_.__ ._-_ _._---
.._ .. .. _ ..•. .. .._ ......•. _----_ ..... _ ... _ ..... __ ._--_._.- Adolescenţii care rezolvă in mod satisfăcător criza de identitate îşi
dezvoltă virtuteajidelirării: loialitate sustinută, credintă sau sentimentul de
1_ Cum işi formează adolescenţii identitatea şi ce roluri joacă genul şi etnia? a aparţine unei persoane 'dt'agi sau prietenilor şi tovară'şilor. Fidelitatea mai
2. Ce factori determină orientarea sexuală,ce practici sexuale sunt răspândite in poate fi şi identificarea cu un set de valori, o ideologie, o religie, o mişcare
rândul adolescenţilor şi ce-i determină pe unii să aibă comportamente sexuale politică, o activitate creati vă sau un grup etnic (Erikson, 1982).
Fidelitatea este o prelungire a încrederii. În copilâria mică, este impor-
riscante?
tant ca încrederea în alţii să cântărească mai greu decât neîncrederea; în
3. Cum relaţionează adolescenţii cu părinţii, cu fraţii şi cu cei de-o seamă?
adolescenţă, devine important să fii tu însuţi demn de încredere. Adolescentii
4. Care sunt cauzele primare ale comportamentului antlsocial şi ale delincvenţei acordă încrederea lor mentorilor sau persoanelor dragi. Prin împărtăşir~
juvenile şi ce se poate face pentru a reduce aceste riscuri ale adolescenţei? de gânduri şi sentimente, adolescentul îşi clarifică o identitate provizorie,
văzând-o reflectată în ochii persoanelor iubite. Totuşi, aceste intimităti se
---_. __ ._----_. __ ._-- .._---------------- ------- ---- deosebesc de intimitatea matură, care presupune mai multă angajare, 'mai
mult sacrificiu şi mai mult compromis.
Erikson considera că pericolul principal în acest stadiu este confuzia
Căutarea identităţii de identitate sau de rol, care poate să întâ.rzie foarte mult atingerea
Căutarea identităţii - pe care Erikson o definea drept concepţie despre sine coerentă, vârstei adulte la nivel psihic. (EI şi-a rezolvat criza de identitate abia în Faptlll că stăpâneŞte alpinisnilIl. o actill;laft. dijÎl.:ilă.
jurul vârstei de 25 de ani.) Un anumit grad de confuzie a identitătii este fi poate ajuta IN! acest tânăr să-şi evalueze abiliuilile.
alcătuită din obiectivele, valorile şi convingerile faţă de care persoana are o angajare imensele şi dorinţele, Potrivit lui Erikson, acest pro-
fermă _ intră În prim-plan În anii adolescenţei. Dezvoltarea cognitivă le permite firesc. După Erikson, el explică natura aparent haotică a multor cornpor-
ces fi ajută pe adolescenţi să rezolve criw identiuue
adolescenti lor să construiască o "teorie despre sine" (Elkind, 1998). După cum tamente ale adolescenţilor şi timiditatea dureroasă a acestora. Spiritul de versus confuzia identităţii.
sublinia fuikson (1950), efortul adolescentului de a se înţelege pe sine nu este "un fel clică şi neacceptarea diferenţelor, amândouă trăsături distinctive ale
de nelinişte aferentă 'naturizării", ci face parte dintr-un proces sănătos, vital. care se scenei sociale adolescentine, constituie modalităţi de apărare în faţa
identitate Pobivit lui Erikson, o întemeiază pe achiziţiile stadiilor anterioare. - pe incredere, autonomie. iniţiativă şi confuziei de identitate.
concepţie coerenta despre sine, Teoria lui Erikson descrie formarea identităţii masculine ca fiind norma, Potrivit
hărnicie _ şi pune temeliile necesare confruntării cu provocările vârstei adulte.
alcătuită din obiectivele. valorile şi
credintele faţă de care persoana Totusi criza identitătii se rezolvă rareori pe deplin În adolescenţă; problemele ce lui Erikson, bârbatul nu este capabil de intimitate reală decât după ce a ajuns la o
este ferm angajată. privesc identitatea apar în repetate rânduri pe tot parcursul vieţii adulte. identitate stabilă, în timp ce femeile se definesc prin căsnicie şi maternitate (lucru
care se poate să fi fost valabil în mai mare măsură atunci când şi-a formulat Erikson
teoria decât În prezent). Aşadar, spunea Erikson, femeile (spre deosebire de bârbaţi)
Erikson: identitate versus confuzia identităţii îşi formează identitatea prin intimitate. nu înaintea acesteia. După cum vom vedea,
Principala sarcină a adolescenţei, spuriea Erikson (1968), constă în confruntarea cu această orientare rnasculină a teoriei lui Erikson a dat naştere criticilor. Chiar si asa
criza identitate versus confuzia identitătii sau identitate versus confuzia de rol, conceptul de criză de identitate formulat de el a inspirat numeroase cercetări
identitate versus confuzia
identităţii AI cincilea stadiu al pentru a deveni un adult unic, cu un senfunent de sine coerent şi un rol valoros în valoroase.
dezvoltăriipsihosocla!e descris societate. Conceptul de criză de identitate s-a bazat parţial pe experienţa de viaţă a lui
de Erikson. in care adolescentul Erikson. Crescând în Germania ca fiu născut în afara căsătoriei al unei evreice din
încearcă să-şi formeze un
Danemarca, despărţită de primul ei soţ, Erikson nu şi-a cunoscut niciodată tatăl bio- Marcia: starea identităţii - criză şi angajare
sentiment de sine coerent. cere
include rolul pe care il va juca logic. Deşi a fost adoptat la 9 ani de al doilea soţ al mamei sale, un evreu german, Olivia, Isabella, Josh şi Jayden sunt pe punctul de a absolvi liceul. Oii via a cumpănit
in societate. Numit şi identitate medic pediatru, se simţea confuz în privinţa identităţii sale. S-a zbătut o vreme înainte
asupra intereselor şi talentelor ei şi intenţionează să devină inginer. Şi-a redus opţiunile
versus confuzia de rol. să-şi aleagă profesia. Când a venit În Statele Unite, a trebuit să-şi redefinească identi-
în privinţa facultăţii la trei universităţi care oferă programe bune în acest domeniu.
tarea ca imigrant. Toate aceste problematici şi-au găsit ecoul În crizele de identitate pe
IsabeUa ştie exact ce va face cu viaţa ei. Mama sa, lider sindical la o fabrică de
care le-a observat la adolescentii cu dificultăti, la soldatii combatanti si la membrii
mase plastice, a aranjat ca lsabella să intre în programul de ucenicie al fabricii.
grupurilor minoritare (Erikson, '1968,1973; L:J. Friedm';', 1999). ,.
Isabella nici măcar nu s-a gândit să facă altceva.
După Erikson, identitatea se formează pe măsură ce tinerii rezolvă trei probleme
Josh, pe de altă parte, se frâmântă teribil cu privire la viitorul său. Să se înscrie oare
majore: alegerea unei ocupaţii, adoptarea valorilor după care se vor călăuzi şi contu-
la un colegiu comunitar sau să se înroleze în armată? Nu se poate decide ce să facă
rarea unei identităţi sexuale satisfăcătoare.
acum şi nici ce vrea să facă în cele din urmă.
în
copilăria mijlocie, copiii dobândesc abilităţile necesare pentru reuşita în cultura
Jayden n-are deocamdată habar ce vrea să facă, dar nu-şi face griji. Se gândeşte că
lor. Ajunşi adolescenţi, trebuie să găsească moduri de a folosi aceste abilităţi. Când
poate să-şi găsească un serviciu oarecare şi să se decidă În privinta viitorului când va
tinerii au probleme cu alegerea unei identităţi ocupaţionale - sau când le sunt limitate
fi pregătit. '
oportunităţile în mod artificial -, îi pândeşte riscul de comportamente cu consecinţe
Aceşti patru tineri sunt implicaţi în formarea identităţii. Cum se explică diferentele
negative drastice, cum ar fi activitatea infracţională sau sarcina timpurie. stări ale identităţii Termenul lui
Potrivit lui Erikson, moratoriul psihosocial, perioada de pauză pe care o oferă dintre abordările lor şi cum vor influenta aceste diferenţe rezultatul? Potrivit ceice-
Marcia pentru stările dezvoltării
adolescenţa, le permite tinerilor să caute angajamente cărora să le poată rămâne tărilor efectuate de psihologul James E. Marcia (1966, 1980), aceşti elevi se află în eului care depind de prezenţa sau

credincioşi. Multor adolescenţi .Ji se impune cu forţa un statut premarur de adult", patru stări ale identităţii - stări ale dezvoltării eului - diferite. absenţa crizei şi a angajării.

1
Cepitolul 12 Dezvottarea psihosocială In adolescentă 391
390 Partea a S-a Adolescenta
)
I
j

';:·'pă:~1t\JI),.$~:.d,_ătitU?ine.:~:' ~
'::'::.~i~s~z~f~r~~,Tn,preşterea ::,i'
t', cqpillpr,iri reSPi~gcopiii'"
~.~u _sunt
nu cfi~pOni~iU
-o-,. pe~tru -~.--.,' --~,- -~,

,'~
;~~~~:~~~~~~~~~~.;.:".;.:.;_
.A=~':~,~~~~~:·
.~.:
:~~:::i~~~~t~~:a~;.::
.,.~
.. de: de d~~e,?:.~Lfi.'.~ .: ~ eului,' ~~tpA8ie:-morală,· .~o

".~:~~::: -~~~~"i!!;S~
~.~~ ;,;~~.J~.~i:;~îă, .:
)
l~f~fi:;t;~~~~;;;~t'~~~~*'~*'
:··;:\~t·':"," ';.0-"';'. . ţ,.>:·t>(-~'_,' ·;.'i. ,-;:_~~:.';';::_::'-

, 1
• Moratoriu (criză fără angajare, deocamdată). Josh se află în criză şi se luptă cu moratoriu Stare a identităţii
deciziile. Este vioi, vorbăreţ, încrezător în sine şi scrupulos, dar totodată anxios şi descrisă de Marcia, În cadrul
căreia persoana se află in procesul
temător. Este apropiat de mama sa, dar se opune autorităţii acesteia. îşi doreşte să
de reflectare asupra altemativelor
aibă o prietenă, însă nu a legat deocamdată o relaţie strânsă. Probabil că, în cele (in criză) şi pare să se indrepte
din urmă, va ieşi din criză cu capacitatea de a-şi lua angajamente şi de a face spre angajament.
achiziţia identităţii.
• Difuzia identitătij (fără angajare, fără criză). Jayden nu a cumpănit în mod serios difuzia identităţii Stare a identităţii
asupra opţiunilor şi a evitat angajamentele. Este nesigur de sine şi tinde să nu descrisă de Marcia. caracterizată
de absenţa angajării şi de lipsa
coopereze. Părinţii DU discută cu el despre viitorul său, ci spun că. depinde de el.
cumpănirii serioase asupra
Prin intermediul interviurilor privind starea identităţii (Tabelul 12-1). interviuri Oameni i din această categorie tind să fie nefericiti şi deseori singuratici. aitemativelor.
semistructurate cu durata de 30 de minute, Marcia a diferenţiat patru tipuri de stare a
Aceste categorii nu sunt stadii; ele reprezintă starea dezvoltării identităţii la un
identităţii: achiziţia identităţii, prescriere, moratoriu şi difuzia identităţii. Cele patru
moment dat şi este probabil să se modifice în orice direcţie pe măsură ce tinerii
criză Termenul lu! Marela pentru categorii se deosebesc prin prezenţa sau absenţa crizei şi a angajării, cele două
continuă să se dezvolte (Marcia, 1979). De cele mai multe ori, când privesc în urmă
perioada de luare conştientă elemente pe care Erikson le considera cruci ale pentru formarea identităţii. Marcia a
a deciziilor legate de formarea la viaţa lor, oamenii de vârstă mijlocie identifică o traiectorie de la prescriere la
definit criza ca o perioadă de luare ccnştientă a deciziilor, iar angajarea, ca implicare
identităţii. moratoriu, iar de acolo, la achiziţia identităţii (Kroger şi Haslett, 1991). Aşa cum
personală într-o ocupaţie sau un sistem de credinţe (ideologie). El a decelar relaţii intre
postula Marcia, începând de la sfârşitul adolescenţei, tot mai mulţi oameni se află în
angajare Termenul lui Mareia starea identităţii şi trăsături ca anxietatea, stima de sine, raţionarea morală şi tiparele
pentru implicarea personală Jntr-o starea de moratoriu sau în cea de achiziţie: îşi caută identitatea sau o găsesc. Circa
de comportament. Pornind de la teoria lui Marci •• alţi cercetători au identificat alte
ocupaţie sau Într-un sistem de jumătate din tinerii aflaţi la sfârşitul adolescenţei rămân în starea de prescriere sau de
I ~
Credinţe. variabile de personalitate şi ţinând de familie, corelate cu starea identităţii (Kroger,
difuzie, dar când evoluţia se produce totuşi, ea survine, de regulă, în direcţia descrisă
2003; Tabelul 12-2). Urmează un portret mai detaliat al tinerilor aflaţi în fiecare din
de Marcia (Kroger, 2003). In plus, cu toate că oamenii aflaţi în starea de prescriere par
cele patru stări ale identităţii:
să fi luat hotărâri definitive, de multe ori lucrurile nu stau astfel.
achiziţia identităţii Stare a • Achiziţia !dentităţii (criză ce duce U1 angajare). Olivia şi-a rezolvat criza de
identităţii descrisă de Marcia. identitate. In perioada crizei a dedicat multă reflecţie şi o oarecare luptă emoţională
caracterizată de angajarea faţă problernaticii majore a vieţii ei. A făcut alegeri şi şi-a exprimat angajarea fermă Diferenţe de gen În formarea identităţii
de alegerile tăcute in urma unei
crize - o Perioadă petrecută cu
faţă de ele. Părinţii au încurajat-o să ia singură hotărâri; i-au ascultat ideile şi şi-au Numeroase cercetări sprijină concepţia lui Erikson cum că, în cazul femeilor, identitatea
explorarea altemativelor. spus părerile fără S-<l preseze să le adopte. Cercetările efectuate în mai multe şi intimitatea se dezvoltă împreună. Totuşi, în loc să considere că acest tipar constituie
culturi au arătat că oamenii din această categorie sunt mai maturi şi mai competenţi o abatere de la nonna masculină, unii cercetători sunt de părere că el indică o slăbiciune
prescriere Stare a Identităţii, social decât oamenii aflaţi în celelalte trei (Kroger, 2003; Marcia, 1993). a teoriei lui Erikson, care, susţin ei, se bazează pe conceptele occidentale mascu-
descrisă de Mare/a, ţn cadrul
căreia persoana care nu a • Prescrlere (angajare fără criză). Isabella şi-a luat angajamente nu ca urmare a linocentrice de individualitate, autonomie şi competitivitate. Potrivit lui Carol Gilligan
petrecut timp reflectând asupra explorării opţiunilor posibile, ci acceptând planurile altcuiva pentru viaţa ei. Este (1982, 1987a, 1987b; L.M. Brownşi Gilligan, 1990), sentimentul de sine la femeie se
altemativelor (adică nua trecut mulţumită şi sigură de sine, dar devine dogmatică atunci când i se pun la îndoială dezvoltă nu atât prin atingerea unei identităţi distincte, cât prin crearea de relaţii. Fetele
printr-o criza) se angajează faţă şi 'femeile, spune Gilligan, sejudecă pe baza felului cum îşi îndeplinesc responsabilităţile
de planurile altor oameni pentru părerile. AIe legături familiale strânse, este ascultătoare şi tinde să urmeze un lider
viaţa ei. puternic, ca mama ei, care nu acceptă să fie contrazis. şi a capacităţii lor de a se îngriji de alţii şi de ele însele.

392 Partea a 5-a Adolescenţa Capitolul 12 Dezvoltarea psihosocială in adolescenţă 393


.}
'1
Unii specialişti în dezvoltare se Întreabă cât de diferite sunt, cu adevărat, traiectoria
masculină şi cea feminină spre formarea identităţii - mai ales în prezent - şi
'i
i suzerează că diferentele individuale ar putea să fie mai importante decât cele de gen

I
,1
oi.
i"
(A~cher, 1993; Mar~ia, 1993). Mai mult chiar, Marcia (1993) argumentează că în
i miezul tuturor stadiilor psihosociale descrise de Erikson se află, pentru bărbaţi şi
L
I pentru femei deopotrivă, O tensiune permanentă între independenţă şi legătură. În
urma cercetărilor asupra stărilor identităţii descrise de Marcia au ieşit la iveală puţine
diferenţe între genuri (Kroger, 2003).
Totuşi, dezvoltarea stimei de sine în adolescenţă pare să sprijine concepţia lui
Gilligan.La băieţi, stima de sine pare să fie legată de lupta pentru realizare individuală,

I pe când la fete, stima de sine depinde mai mult de legăturile cu alţii (Thome şi
Michaelieu, 1996).
Dovezile preponderente sugerează că, în medie, fetele adolescente au stimă de sine
mai scăzută decât băietii adolescenti. însă această constatare a fost controversată. Mai
multe studii recente, de mari pro~rţii au arătat că stima de sine se reduce în adoles-
cenţă, mai rapid la fete decât la băieţi, iar apoi creşte treptat la vârsta adultă. Aceste
schimbări ar putea să se datoreze parţial imaginii corpului şi altor anxietăţi asociate cu
pubertatea şi cu trecerea la girnnaziu şi la liceu (Robins şi Trzesniewski, 2005). Aşa
cum vom vedea, tiparul pare să fie altul în rândul minorităţilor.
Astfel, identitatea rasială/etnică poate să amortizeze tendintele spre scăderea notelor
şi reducerea legăturii cu şcoala la trecerea de la gimnaziu la liceu (Altschul, Oyserman
Factori etniei implicaţi În formarea identităţii şi Bybee, 2006). Pe de altă parte, discriminarea percepută în timpul intrării în
socializare cutturală Practicile
Pentru mulţi tineri din grupurile minori tare, rasa sau etnia sunt esenţiale în formarea adolescenţă poate să împiedice formarea pozitivă a identităţii şi să ducă la probleme
parentale prin care copiii învaţă
idenritătii. Urmând modelul lui Marcia, unele cercetări au identificat patru stări ale de comportament sau la depresie. Factorii protectori sunt parentajul afectuos şi despre moştenirea lor rasială!
implicat, prietenii prosociali şi rezultatele şcolare bune (Brody et al., 2006). etnica şi prin care sunt promovate
identităţii etnice (Phinney, 1998): practicile culturale şi mândrie
Un studiu longitudinal cu durata de trei ani pe 420 de adolescenţi americani
1. Difuză: Juanita şi-a explorat prea puţin sau chiar deloc etnia şi nu înţelege clar culturala.
afro-americani, hispanici şi de origine europeană a urmărit două dimensiuni ale iden-
problematica implicată. tităţii etnice: stima de grup (părerea bună faţă de propria etnie) şi explorarea semni-
2. Prescrisă: Caleb şi-a explorat prea puţin sau deloc etnia, însă are sentimente clare ficaţiei etil iei în propria viaţă. Stima de grup a crescut atât la începutul adolescenţei,
in privinţa --ei. Aceste sentimente pot fi pozitive sau negative. în funcţie de cât şi la jumătatea ei, mai ales în cazul afro-americanilor şi hispanicilor, la care era
iniţial mai scăzută. Explorarea semnificaţiei etniei s-a intensificat doar la jumătatea
atitudinile pe care le-a asimilat acasă.
adolescenţei, ceea ce reflectă, poate, trecerea de la şcolile primare sau gimnaziale de
3. In moratoriu: Erniko a început să-şi exploreze etnia, dar nu-i este clar ce înseamnă cartier, relativ omogene, la liceele cu diversitate cinică mai mare. Interactiunile cu
aceasta pentru ea. membrii altor grupuri etnice pot să stimuleze curiozitatea tinerilor faţă de propria
4. Achiziţionată: Diego şi-a explorat identitatea şi-şi înţelege şi acceptă etnia. identitate etnică (French, Seidman, Allen şi Aber, 2006).
Contrar tiparului caracteristic populaţiei generale, la adolescenţii din minori-
Tabelul 12-3 citează declaraţii reprezentati ve ale unor tineri din minorităţi, aflaţi tăţi - fete şi băieţi deopotrivă -, stima de sine creşte cu vârsta, pctrivit autodecla-
în fiecare din cele patru stări. raţiilor elevilor de la un liceu public din New York. Sprijinul familiei a fost cel mai
Un studiu pe 940 de adolescenţi, studenţi şi adulţi afro-americani a evidenţiat puternic factor implicat în stima de sine, unmat de climatul pozitiv din şcoală I
dovezi pentru toate cele patru stări ale identităţii în fiecare grupă de vârstă. Doar 27% (Greene şi Way, 2005).
i
i
din adolescenţi se aflau în grupul cu identitate achiziţionată, în comparaţie cu 47% din Termenul socializare culturală se referă Ia practicile parentale care-i învaţă pe 1"
studenţi şi 56% din adulţi. Adolescenţii aveau însă o probabilitate mai mare de a se copii despre moştenirea lor rasială sau etnică, promovează obiceiurile şi traditiile
afla în moratoriu (42%), explorând în continuare ce înseamnă să fii afro-american. culturale şi stimulează mândria rasială/etnică si culturală. Adolescentii care au trăit
Dintre adolescenţi, 25% seaflau în prescriere, având faţă de identitatea afro-americană experienţa socializării culturale tind să aibă o 'identitate etnică mai puternică şi mai
sentimente bazate peeducaţia primită în familie. Toate aceste trei grupuri (cu identitate pregnant pozitivă decât cei care nu au trăit-o (Hughes el al., 2006).
achiziţionată, în moratoriu şi în prescriere) au declarat o atitudine mai pregnant
pozitivă faţă de identitatea afro-americană, comparativ cu cei 6% din adolescenţi în
difuzie (care nici nu erau angajaţi, nici nu explorau). Cei aflaţi în starea de achiziţie, Sexualitatea 1
indiferent de vârstă, aveau probabilitatea cea mai mare de a considera că rasa joacă un
rol central în identitatea lor (Yip, Seaton şi Sellers, 2006). A te considera fiinţă sexuală, a-ţi recunoaşte propria orientare sexuală, a-ţi accepta [
Un alt model se concentrează asupra a trei aspecte ale identităţi i rasiale/etnice: impulsurile sexuale şi a-lega ataşamente romantice sau sexuale - toate acestea fac 1
legătura cu propriul grup rasial/etnic, conştientizarea rasismului şi realizarea incor- parte din găsirea identităţii sexuale. Conştientizarea sexualităţii este un aspect
porată, credinţa că realizarea academică face parte din identitatea de grup, Un studiu iinportant al formării identităţii şi influenţează profund imaginea de sine şi relaţiile.
longitudinal pe tineri minoritari cu venit scăzut a arătat că toate cele trei aspecte ale
identităţii par să se stabilizeze şi chiar să se amplifice uşor spre jumătatea adolescenţei.
Deşi, acest proces este activat pe cale biologică, expresia lui este parţial definită
cultural. I
1
394 Partea a o-a Adolescenţa Capitolul 12 Dezvoltarea psihosocială in adolescentă 395
că au făcut acest lucru în ultimul an (Mosher, Chandra şi Jones, 2005). Stigrnatul
social poate să imprime subiectivitate autodeclaraţiilor de acest fel, ducând la subesti-
marea incidenţei homosexualitării şi a bisexualităţii.

Originea orientării sexuale Multe cercetări privind orientarea sexuală s-au con-
centrat asupra Încercărilor de a explica hornosexualitatea. Deşi cândva era considerată
boală psihică. mai multe decenii de cercetare nu au găsit nicio asociere Între orientarea
homosexuală şi problemele afective sau sociale - cu excepţia celor ce par a fi cauzate
de felul cum sunt trataţi homosexualii de către societate, cum ar fi tendinţa spre
depresie (APA, fără dată; C.l. Patterson, 1992, 1995a, 1995b). Aceste rezultate au
determinat comunitatea psihiatrică să înceteze, în 1973, să mai clasifice homosexuali-
tarea ca tulburare psihică.
Orientarea sexuală pare să fie cel puţin parţial genetică (Diamondşi Savin- Williams,
2003). Prima scanare deplină a întregului genom în vederea orientării sexuale mascu-
line a identificat trei porţiuni de ADN pe cromozomii 7, 8 şi 10 ce par a fi implicate
(Mustanski et al., 2005). Totuşi, întrucât gemenii identici nu sunt perfect concordanţi
în ceea ce priveşte orientarea sexuală, este posibil ca alti factori în afara celor genetici
să joace la rândul lor un rol (Diamond şi Savin-Willi~s, 2003). în rândul a peste 3
800 de perechi de gemeni suedezi de acelaşi sex, factorii necomuni din mediu au
justificat in proporţie de circa 64% diferenţele individuale de orientare sexuală.
Genele au justificat circa 34% din variaţia la bărbaţi şi 18% la femei. Influenţele
familiale comune au justificat circa 16% din variaţia lafemei, dar nu au avut niciun
Atitudiniiefaţă de sexualuate s-au iiberaluat În Statele Unite în ultimii 50 de UlU. A:e.~tcll~enl i~c1udt!.
acceptarea mai jă{işă a activităţii sexuale şi declinul smndardutui dublu coofocm caruta barballl au mal
efect la bărbaţi (Lângstrorn, Ralunan, Carlstrom şi Lichtenstein, 2(08).
multă libertate sexuală decât femeile. Cu cât un bărbat are mai mulţi fi.• ţi biologici mai mari, cu atât este mai probabil să
fie homosexual. Într-o analiză pe 905 bărbaţi şi fraţii lor biologici, adoptivi sau vitregi,
singurul factor semnificativ pentru orientarea sexuală a fost numărul de băieţi născuţi
În secolul XX, schimbarea majoră în ceea ce priveşte atitudinile sexuale şi compor- de mama bărbatului. Fiecare frate biologic mai mare a sporit cu 33% probabilitatea
J
tamentul sexual survenită în Statele Unite şi in alte ţări industrializate a determinat hornosexualităţii la un frate mai mic. Acest fenomen poate fi o reacţie cumulativă de
acceptarea la scară mai largă a sexului înainte de căsători~, a h~om~se~ualităţii şi ~ tip imuoitar la prezenţa fetuşilor masculini succesivi în uter (Bogaert, 2006).
,1 altor forme de activitate sexuală anterior dezaprobate. Odata cu raspandirea acces ulm Studiile de imagistică au decelat asemănări izbitoare de structură şi funcţionare
la internet, sexul ocazional cu cunoştinţe trecătoare din spaţiul virtual, care se ~~o~ cerebrală între homosexuali şi heterosexualii de sex opus. Creierul bărbaţilor homo-
prin intermediul camerelor de chat online sau pe site-urile de întâlnir~ pentru cehbatan sexuali şi cel al femeilor heterosexuale sunt simetrice, in timp ce la lesbiene şi la bărbaţii
a devenit mai frecvent. Telefoanele mobile, e-mailul ŞI rnesagena mstantanee fac ca heterosexuali, emisfera dreaptă este ceva mai mare. De asemenea la homosexuali şi
adolescentilor să le fie uşor să pună la cale aceste cunoştinţe cu străini rară prezenţă lesbiene, conexiunile de la nivelul amigdalei, nucleu cerebral implicat în emoţii, sunt
fizică, la adăpost de privirea cercetătoare a adulţilor. Toate aceste schimbări au dat tipice pentru sexul opus (Savic şi Lindstrom, 2008). Un cercetător a anunţat existenţa
naştere unor griji sporire cu privire la asumarea de riscuri sexuale. Pe de altă parte, unei diferenţe în ceea ce priveşte mărimea hipotalamusului, structură cerebrală care
epidemia de SIDA i-a determinat pe mulţi tineri să se abţină de la activitatea sexuală guvernează activitatea sexuală, la bărbaţii heterosexuali şi la cei homosexuali (LeVay,
in afara relaţiilor stabile sau să aibă practici sexuale mai sigure. 199 1). în studiile de imagistică cerebrală privind feromouii," mirosuri ce atrag parteneri,
mirosul transpiraţiei masculine a activat hipotalamusuJ bărbaţilor heterosexuali tot atât
de mult ca la femeile heterosexuale. în mod similar, femeile lesbiene şi bărbaţii
Orientarea sexuală şi identitatea sexuală
heterosexuali au reacţionat mai puternic la feromonii feminini decât la cei masculini
orientare sexuală Oanaflzarea
Deşi prezentă şi la copiii mai mici, orientarea sexuală a persoanei devine, în general, (Savic, Berglund şi Lindstrom, 2005; Savic, Berglund şi Lindstrom, 2006). Totuşi,
consecventă a interesului sexual, o chestiune presantă în adolescenţă - dacă acea persoană va fi atrasă sexual în mod aceste diferente ar putea să fie un efect al homosexualităţii, 'şi nu o cauză. .
romantic şi afectiv fie in manieră consecvent de persoane de sex opus (heterosexuală). de acelaşi sex (homosexuală) sau
heterosexuată.fie in manieră de ambele sexe (bisexuală). Heterosexualitatea predomină in aproape toate cultunle Dezvoltarea identităţii homosexuale şi a celei btsexuale În ciuda accep-
homosexuală, fie in manieră
cunoscute din întreaga lume. Incidenţa orientării hornosexuale variază _mult. In func.!i: tării mai mari a homosexualităţii În Statele Unite, mulţi adolescenţi care se identifică
bisexuală.
de modul în care este măsurată - prin atracţia sau excitaţia sexuala sau romantica . în mod făţiş ca homosexuali, lesbiene sau bisexuali se simt izolaţi într-un mediu ostil.
(ca în definiţia pe care am dat-o mai sus) sau prin componamenlUl se.'mal ori pri~ Ar putea fi ţinta discriminării sau a violenţei. Alţii ezită să-şi dezvăluie orientarea
idenritatea sexuală -, rata nomosexualitătii În rândul populaţiei amencane variaza sexuală, chiar şi În faţa părinţilor, de teama dezaprobării puternice sau a unei rupturi
între 1% şi 21 % (Sa vin- Williams, 2(06). in" familie (Hillier, 2002; CJ. Patterson, 1995b). Ar putea să aibă dificultăţi in a întâlni
Numeroşi tineri au una sau mai multe experiente bomosexuale, însă experienţele şi identifica posibili parteneri de acelaşi sex (Diamond şi Savin- Williams, 2003).
izolate sau chiar atractiile sau fanteziile ocazionale nu determină orientarea sexuală. Nu exista o traiectorie unică spre dezvoltarea identităţii şi a conduitei homosexuale,
într-o anchetă la scară 'natională, 4,5% din băieţii cu vârsta între 15 şi J 9 ani şi 10,6% lesbiene sau bisexuale. Din cauza lipsei de modalităţi acceptate social de a-şi explora
din fetele din aceeaşi grupă de vârstă au declarat că au avut cel puţin un contact sexual sexualitatea, multi adolescenti homosexuali şi lesbiene se confruntă cu confuzia
cu un partener de acelaşi sex, dar numai 2,4% din băieţi şi 7,7% din fete au declarat identităţii (Sieving, Oliphant şi Blum, 2002). Homosexualii, lesbienele şi bisexualii

Capitolul 12 Dezvoltarea psihosccială În adclescenţă 397


396 Partea a s-a Aoolescenţa
tineri care nu reuşesc să-şi formeze grupuri de omologi cu aceeaşi orientare sexuală ar jumătate din adolescenţi, băieţi şi fete, au declarat că au Tacut sau li s-a Tacut sex oral -
putea să se lupte cu recunoaşterea atracţiei faţă de acelaşi sex (Bouchey şi Furman, mai mulţi decât cei care avuseseră contact sexual vaginal (Mosher et al., 2005).
2003; Furman şi Wehner, 1997).
Folosirea .mijloacelor contraceptive Folosirea mijloacelor contraceptive în
rândul adolescentilor a crescut fată de 1990. Într-o anchetă, circa 83% din fete si 91 %
Comportamentul sexual din băieţi au afir~at că au folosit contracepţia ultima dată când au făcut sex (Abma
Potrivit anchetelor naţionale, 77% din tinerii americani fac sex Înainte să împlinească et al., 2004). Adolescenţii care, în prima lor relaţie, amână contactul sexual, discută
20 de ani. Procentul a rămas relativ neschimbat de la jumătatea anilor 1965, când au despre contracepţie înainte să facă sex sau folosesc mai mult de o metodă contracepti vă
au o probabilitate mai mare de a folosi contraceptive în mod consecvent pe tot par-
fost introduse contraceptivele orale (Fi ner, 2007). Fata obişnuită are primul contact
cursul acelei relaţii (Manlove, Ryan şi Franzetta, 2003).
sexual la 17 ani, băiatul obişnuit la 16 şi aproximativ un sfert din băieţi şi fete declară
Cea mai bună protecţie pentru adolescenţii activi sexual este folosirea regulată a
că au avut contact sexual în jurul vârstei de 15 ani (Klein şi Comisia AAP pentru
prezervativului, care conferă un anumit grad de protecţie împotriva lTS şi împotriva
adolescenţă, 2005). Tinerii afro-americani şi cei hispanici tind să-şi înceapă activitatea
sarcinii. Folosirea prezervativului a sporit în ultimii ani, la fel şi cea a contraceptivelor
sexuală mai devreme decât cei albi (Fundaţia Kaiser pentru familie, Hoff, Greene şi
orale şi a noilor metode honnonale şi injectabile de contracepţie sau a unei combinaţii
Davis, 2003). Deşi, istoric, băieţii adolescenţi au avut o probabilitate mai mare decât
de metode (Abma et al., 2004). Totuşi, în 2003, numai 63% din elevii de liceu activi
fetele adolescente de a avea experienţă sexuală, tendinţele se modifică. În 2002, 49%
sexual au declarat că au folosit prezervativ ultima dată când au avut contact sexual.
din băieţii şi 53% din fetele cu vârsta între 15 şi 19 ani au declarat că au avut COntact
Adolescenţii care încep să utilizeze contraceptive eliberate pe bază de reţetă renunţă
sexual vaginal (Mosher et al., 2005).
adesea la prezervativ, rară să-şi dea seama că astfel rămân neprotejaţi în faţa ITS
(Klein şi Comisia AAP pentru adolescenţă, 2005).
Asumarea de riscuri sexuale Două motive majore de îngrijorare în ceea ce
priveşte activitatea sexuală a adolescenţilor sunt riscul de a contracta boli cu trans-
De unde obţin adolescenţii informaţii despre sex? Adolescenţii îşi obţin
mitere sexuală (BTS) şi, în cazul activităţii heterosexuale, riscul de sarcină Pericolul
informaţiile despre sex în principal de la prieteni, de la părinţi, din orele de educaţie
cel mai mare îi vizează pe tinerii care-şi încep activitatea sexuală devreme, au mai
sexuală de la şcoală şi din mass-media (Fundaţia Kaiser pentru familie et al., 2003).
mulţi parteneri, nu folosesc cu regularitate mijloacele contraceptive şi au informaţii Adolescenţii care pot să discute despre sex cu fraţii mai mari, dar şi cu părinţii au o
inadecvate - sau eronate - despre sex (Abma et al., 1997). Alţi factori de risc sunt
probabilitate mai mare de a avea atitudini pozitive faţă de practicile sexuale mai sigure
traiul într-o comunitate dezavantajată socio-economic, consumul de substanţe, com- (Kowal şi Pilee, 2004).
portamentul antisocial şi întovărăşireacu tineri cu comportamentdeviant. Supravegherea Începând din 1998, programele americane de educaţie sexuală finanţare la nivel
de către părinţi poate contribui la reducerea acestor riscuri (Baumer şi South, 2001; federal şi statal care pun accent pe abţinerea de la sex până la căsătorie ca fiind cea
Capaldi, Stoolmiller, Clark şi Owen, 2002). mai bună sau singura opţiune au devenit răspândite (Devaney, lobnson, Maynard şi
De ce devin unii adolescenţi activi sexual la o vârstă fragedă? Ajungerea timpurie Trenholm, 2002). S-a constatat Însă că programele care încurajează abstinenţa, dar
la pubertate, sărăcia, rezultatele şcolare slabe, lipsa obieeti velor academice şi de vorbesc totodată despre prevenirea ITS şi desprepracticile sexuale mai sigure pentru
carieră, antecedentele de abuz sexual sau de neglijare din partea părinţilor şi tiparele tinerii activi sexual întârzie începerea vieţii sexuale şi sporesc folosirea contracepti velor
culturale sau familiale de experienţă sexuală timpurie pot să joace un rol (KIein şi (Comisia AAP pentru aspectele psihosociale ale sănătăţii copilului şi familiei şi
Comisia AAF pentru adolescenţă, 2005). Absenţa tatălui, mai ales la începutul vieţii, Comisia pentru adolescenţă, 2001).
este un factor important (Ellis et al., 2003). Adolescenţii care au o relaţie apropiată şi Totuşi, unele programe şcolare promovează abstinenţa ca fiind singura opţiune, deşi
caldă cu mama au o probabilitate mai mare de a amâna activitatea sexuală, la fel şi cei nu s-a demonstrat că orele de educaţie în care se discută numai despre abstinenţă ar întârzia
care percep faptul că mama dezaprobă această activitate (Jaccard şi Dittus, 2000; activitatea sexuală (Comisia AAF pentru aspectele psihosociale ale sănătăţii copilului şi
.Sieving, McNeely şi Blum, 2000). Alte motive oferite de adolescenţi pentru faptul că familiei şi Comisia pentru adolescenţă, 2001; Satcber, 2001; Trenholm et al., 2(07). în
încă nu au făcut sex sunt faptul că ar fi contrar religiei sau moralei lor şi faptul că nu mod similar.jurămăntul de virgioitate are doar o eficacitate limitată (Beannan şi Bruckner,
vor să se confrunte cu o sarcină (Abma, Martinez, Mosher şi Dawson, 2004). 200 1). Deşi mai mult de 4 din 5 adolescenţi declară că au fost instruiţi oficial cum să spună
Una dintre cele mai puternice influenţe este percepţia normelor grupului de egali. nu sexului, numai 2 din 3 au fost învăţaţi despre contracepţie. Doarjumătate din fetele între
Tinerii se simt deseori presaţi să se implice în activităţi pentru care nu se simt pregătiţi. 18 şi 19 ani şi o treime din băieţii de aceeaşi vârstă spun că au discutat cu un părinte despre
într -o anchetă reprezentativă la nivel naţional, aproape o treime din tinerii între 15 şi contracepţie înainte să împlinească 18 ani (Abma el al., 2004).
17 ani, mai ales băieţi, a afirmat că a fost presată să facă sex (Fundaţia Kaiser pentru Din păcate, numeroşi adolescenţi îşi obţin o mare parte a educaţiei sexuale din
familie et al., 2003). mass-media, care asociază activitatea sexuală cu distracţia, emoţiile intense, competiţia,
în rândul tinerilor americani de origine asiatică, băieţii heterosexuali şi homosexuali pericolul sau violenta şi prezintă rareori riscurile sexului neprotejat într-un studiu
îşi încep activitatea sexuală mai târziu decât cei albi, afro-americani şi hispanici. Acest longitudinal cu durata de doi ani pe tineri cu vârsta între 12 şi 14 ani, expunerea la o
tipar al amânării activităţii sexuale poate să reflecte presiunea culturală puternică de a cantitate consistentă de materiale mass-media cu continut sexual a accelerat
rezerva sexul pentru căsătorie sau pentru vârsta adultă şi apoi de a avea copii care să probabilitatea actului sexual timpuriu la elevii albi. Adolescenţii de coloare au părut
ducă mai departe numele de familie (Dube şi Savin-Williams, 1999). să fie influenţaţi în mai mare măsură de aşteptările părinţilor şi de comportamentul
Pe măsură ce adolescenţii americani au devenit mai conştienţi de riscurile pe care le prietenilor lor (l.D. Brown et al., 2006).
implică activitatea sexuală, procentul celor care au avut contact sexual a.scăzut, mai ales
în rândul băietilor (Abma et al., 2004). Totuşi, formele necoitale de activitate sexuală geni-
Bolile cu transmitere sexuală (BTS)
tală, cum ar fi 'sexul oral şi anal şi masturbarea reciprocă, sunt răspândite. Mulţi adolescenţi
infecţii cu transmitere sexuală
heterosexuali nu consideră că aceste activităţi sunt.sex", ci doar înlocuitori sau precursori Bolile cu transmitere sexuală (BTS), numite uneori infecţii cu transmitere sexuală (ITS) Infecţii transmise prin contact
ai sexului, ori chiar abstinenţă (Remez, 2000). Într-o ancbetă naţională, puţin peste (ITS), sunt infecţiile răspândite prin contact sexual. Tabelul 12-4 prezintă succint unele sexual.
1
398 Partea a 5-a Adolescenţa Capitolul 12 Dezvoltarea psihosocială În adolescenţă 399
, \

multor parteneri cu grad mare de risc; nefolosirea prezervativului sau folosirea lui
neregulată şi incorectă, iar în cazul femeilor, tendinţa de a face sex. cu parteneri mai
mari ca vârstă (CDC, 2000b; Forhan et al., 2OD8).
La fetele adolescente este foarte probabil ca ITS să evolueze fără a fi depistat. La un
singur contact sexual fără protecţie, cu un partener infectat, fata are risc de 1% de a se
infecta cu IDV, risc de 30% de a se infecta cu herpes simplex şi risc de 50% de a se
îmbolnăvi de gonoree (Institutul Alan Guttmacher [Alan Guttmacher Institute - AGI],
1999). Deşi adolescenţii tind să considere că sexul oral este mai puţin riscant decât
contactul sexual genital, pe această cale se pot transmite mai multe 1TS, îndeosebi
gonoreea faringiană (Rernez •.20oo).
Cea mai răspândită ITS, care afectează 18,3% din tinerii între 14 şi 19 ani, este
virusul papilloma uman (HPV) sau condiJomatoza, principala cauză de cancer de col
uterin la femei. În rândul fetelor cu trei sau mai mulţi parteneri, riscul creşte la 50%
(Forhan et al., 2008).
Cele mai răspândire ITS vindecabile sunt chlamidia şi gonoreea, Dacă nu sunt
depistate şi tratate, aceste boli pot determina probleme grave de sânătate, între care, la
femei, boala inflamatorie pelviană (BIF), o infecţie abdominală gravă în Statele
Unite, aproape una din 10 fete adolescente şi 1 din 5 băieti adolescenti sunt afectati
fie de chlamidia, fie de gonoree, fie de ambele (CDC, 2000b; Forhan ei al., 2008). '
Herpesul simplex genital este o afecţiune cronică, recurentă, deseori dureroasă şi
extrem de contagioasă. Poate fi fatală în cazul persoanelor cu o deficientă a sistemului
imunitar sau în cazul bebeluşului nou-născut al unei mame la care boal~ este activă la
momentul naşterii. Incidenta bolii a crescut dramatic în ultimele trei decenii. Hepatita
B rămâne o ITS importantă, în ciuda faptului că există, de peste 20 ani, un vaccin
preventiv. Răspândită la tineri este şi trichomoniaza, o infecţie parazitică ce poate fi
transmisă prin intermediul prosoapelor şi costumelor de baie umede (Weinstock,
Berman şi Cates, 2004). .
Virusul imunodeficienţei umane (lllV), care provoacă SIDA, se transmite prin
lichidele corporale (în principal, prin sânge şi spermă), de obicei prin folosirea în comun
a acelor intravenoase pentru droguri sau prin contactul sexual cu un partener infectat.
Virusul atacă sistemul imunitar al organismului, făcând ca persoana să fie vulnerabilă la
O varietate de boli fatale. Simptomele SIDA, între care se numără oboseala extremă,
febra, inflamaţia ganglionilor limfatici, pierderea în greutate, diareea şi transpiraţia
nocturnă, ar putea să nu apară decât după şase luni până la zece ani de la infeetare.
La nivel mondial, din cele 4,1 milioane de cazuri noi de infectare cu IDV, circa
jumătate apare la tineri cu vârsta între 15 şi 24 de ani (WHO Joint Uaited Nations
Programme on HIV IAIDS - UNAIDS, 2006). În Statele Unite, peste un sfert din
numărul estimat de 1039000-1 185000 de persoane care trăiesc cu HIV sau SIDA au
,l fost infectate în adolescenţă (CDC, 2OD7a; Fundaţia Kaiser pentru familie et al., 2003).
, \ În prezent, SIDA este incurabilă, dar infecţiile core late care provoacă decese sunt tot
; mai des oprite cu ajutorul tratamentelor amivirale, între care inhibitorii de protează
(Palella et al., 1998; Weinstock el al., 2004). Un studiu efectuat în Danemarca a arătat
că pacienţii tineri cu HIV au o medie estimată a supravieţuirii de peste 35 de ani (Lohse
et al., 2(07). în mod ironic, acest progres ar putea să le dea adolescenţilor activi sexual
mai puţine motive de a-şi lua măsuri de precauţie când fac sex, ca urmare a faptului că
reduce frica de HIV. După ce a rămas constantă timp de trei ani, cifra estimată a noilor
infectări cu IDV la tinerii americani cu vârsta între 15 şi 19 ani a înregistrat un salt de
20%, ajungând la I 213 cazuri in 2OD5 (CDC, 2OD7a).
Întrucât este posibil ca simptomele să apară abia după ce boala progresează până
la punctul în care determină complicaţii grave pe termen lung, depistarea timpurie este
BTS frecvent întâlnite: cauzele acestora, simptomele cele mai frecvente, tratamentul importtmtă. Acţiunile de triaj 'şi tratament regulate, organizare la nivelul şcolilor,
şi consecinţele. împreună cu programele care promovează abţinerea de la activitate sexuală sau
Estimativ, 3,2 milioane de fete adolescente din SUA - circa una din 4 dintre cele amânarea acesteia, luarea deciziilor în mod responsabil şi accesul facil la prezervative
cu vârsta între 14 şi 19 ani - are cel puţin o ITS, potrivit unui studiu reprezentativ pentru tinerii activi sexual pot contribui la controlarea răspândirii BTS (Comisia

,1 la nivel naţional (Forhan et al., 2008). Principalele motive ale incidenţei ITS la
adolescenţi sunt activitatea sexuală timpurie, care creşte probabilitatea existenţei mai
AAP pentru adolescenţă, 1994; AGI, 1994; Cohen, Nsuami, Martin şi Farley, 1999;
Rotheram-Borus şi Futterman, 2000).

CapitolLĂ12 DezvoHarea psihosocială în aooescentă 401


400 Partea a s-a Adolescenţa
Nu există dovezi cum că educaţia privind utilizarea şi dispo- Copiii mamelor adolescente mai înstă .rite pot fi şi ei în .~ 180
nibilitatea prezervativelor contribuie la sporirea activităţii sexuale
(Klein şi Comisia AAP pentru adolescenţă, 2005).
pericol. în răndul a peste 134000 de fete şi femei albe, cea mai
mare parte din clasa mijlocie, cele cu vârsta între 13 şi 19 ani
=
(!)

:150
170
160

Sarcina şi naşterea În adolescenţă


aveau o probabilitate mai mare decât cele cu vârsta Între 20 şi
24 de ani de a avea copii cu greutate mică la naştere, chiar şi ,~ 120
~~~g
atunci când mama era căsătorită. bine educată şi beneficiase de iO 110
Peste 4 din 10 adolescente americane au fost însărcinate cel putin
îngrijire prenatală adecvată Se pare că îngrijirea prenatală nu ~ 100
O dată Înainte să împlinească 20 de ani. în Statele Unite, peste 5 90
poate să compenseze întotdeauna dezavantajul biologic de a fi
jumătate (51 %) din adolescentele însărcinate ajung să nască, iar ·ii 80
născut de o fată aflată Încă în creştere, al cărei organîsm ar
35% aleg să întrerupă sarcina. Restul de 14% din sarcinile la ado-
putea să concureze pentru nutrienţii vitali cu fetusul aflat în
§e ~
lescente se încheie plin avort spontan sau naştere rară viaţă (KIein 'O 50
dezvoltare (Fraser et al., 1995).
şi Comisia AAF pentru adolescenţă, 2005). § 40
Reducerea constantă a cazurilor de activitate sexuală timpurie Este probabil ca mamele adolescente necăsătorite şi fami- ~ 30
liile lor să aibă de suferit în plan financiar. Legile privind ~ 20
şi de sex cu mai mulţi parteneri şi sporirea folosirii contraceptivelor
pensia alimentară sunt aplicare sporadic, sumele fixare de ~ 10
au fost însoţite de O diminuare substanţială a sarcinilor în CI: O
adolescenţă. în 2004, rata sarcinilor în adolescenţă a scăzut la 72,2 tribunal sunt adesea insuficiente şi mulţi taţi tineri nu-şi pot 1990 1992 t 994 1996 1998 2000 2002 2004
la l 000 de fete, cea mai mică rată raportată Începând din 1976. permite să le plătească (Comisia AAF pentru adolescentă, Anul
Totuşi, rata naşterilor la tinerele americane cu vârsta între 15 şi 1999). Părinţii necăsătoriţi cu vărsta sub 18 ani sunt eligib'ili Figura 12-1
19 ani, care atinsese între 1991 şi 2005 o cotă inferioară record, pentru asistenţă publică numai dacă locuiesc împreună cu TendinţeCein ceea ce priveşte rata
40,5 naşteri vii la 1000 de fete, a crescut uşor, la 41,1 %, în 2006 părinţii lor şi merg la şcoală. sarci1ii, a naşteri şi a avatulul in
(Ventura, Abma, Mosher şi Henshaw, 2008; Figura 12-1). Toate Mamele adolescenre au o probabilitate mare de a abandona şcoala si de a avea adolescenţă, pe vârste, S1atele
Unite, '990-2004. Rata sarclnii, cea
trei ratele s-au redus mai mult la adolescentele mai tinere (între sarcini repetate. Este posibil ca ele şi partenerii lor să nu aibă maturitatea: abilitătile si
a naşterii şi cea a avortului provocat
15 şi 17 ani) decât la cele de 18 şi, respectiv, 19 ani. sprijinul social necesare pentru a fi părinţi buni. La rândullor, copiii acestor părinţi
Filmui de cinema Juna prezintă o odoiescentă care se confruntă la fetele cu vârsta intre 15 şi 19 ani
Deşi reducerea numărului sarcinilor şi al naşterilor În ado- tind să aibă probleme de dezvoltare şi şcolare, să sufere de depresie, să practice abuzul
cu o sarcină neprogromată. Spre deosebire de finalui fericit at au inregistrat o tendinţă cescen-
lescenţă s-a înregistrat în toate grupele de populaţie, rata naşterilor de substanţe şi să-şi înceapă devreme activitatea sexuală, să participe la activităţi ale dentă începând din 1990 şi au atins
filmului. in realitate, sarcinile in cdotescenşă OII de multe ori
consecinţe negative.
a scăzut cel mai mult la adolescentele de culoare - cu 46%. bandelor şi să devină ci Înşişi părinţi în adolescenţă (Klein şi Comisia AAP pentru minime istorice. Toate cele trei rate
Totuşi, fetele de culoare şi cele hispanice au o probabilitate mai adolescenţă, 2005; Pogarsky, Thornberry şi Limite, 2006). Riscurile sunt deosebit de au scazut cel mai mult la edoes-
[, mare de a avea copii decât cele albe, amerindiene sau de origine mari pentru băieţii mamelor adolescente (Pogarsky et al., 2006). Totuşi, unele dintre centele mai tinere. (Sursa.: Verrtura
asiatică (Martin, Hamilton et al., 2006). De asemenea, adolescentele americane au o aceste consecinţe, cum ar fi consumul de marijuana, ar putea fi influenţate de alţi et ai, 2008).
\'
probabilitate mai mare de a rămâne Însărcinate şi de a naşte decât adolescentele din factori şi nu de sarcina la o vârstă fragedă (Levine, Ernery şi Pollack, 2007). .

I majoritatea celorlalte ţări industrializate (Martin, Hamilton et al., 2(05).


Peste 90% din adolescentele însărcinate afirmă că sarcina a fost neintenţionată şi
50% din sarcinile în adolescenţă survin în interval de şase luni de la începerea
într-adevăr, rezultatele proaste ale sarcinii În adolescenţă nu sunt nici pe departe
inevitabile. Câteva studii de lungă durată au arătat că, la două decenii după ce au
născut un copil, puţine mame adolescente trăiesc din ajutor social; multe au terminat
activităţii sexuale (Klein şi Comisia AAP pe~tru adolescenţă, 2005). Multe din aceste
liceul, au un loc de muncă stabil şi nu au familie numeroasă. Programele comprehensive
fete au crescut fără tată (ElIis et al., 2003). In rândul a 9 159 de femei înscrise la o
care vizează sarcina în adolescenţă şi cele de vizitare la domiciliu par să contribuie la
clinică de îngrijire primară din California, cele care rămăseseră însărcinate în
obţinerea de rezultate pozitive (K1ein şi Comisia AAP pentru adolescenţă, 2005), la
adolescenţă aveau o probabilitate mare ca, în copilărie, să fi suferit abuz fizic, afectiv
sau sexual şi/sau să fi fost expuse la divorţul sau despărţirea părinţilor, la violenţă în fel şi legătura cu tatăl (Howard, Lefever, Borkowski şi Whitman, 2006) şi implicarea
familie, la abuz de substanţe ori la o boală psihică sau comportamentul delincvent al Într-o comunitate religioasă (Carothers, Borkowski, Lefever şi Whitrnan, 2(05).
unui membru al familiei (Hillis et al., 2004). La rândul lor, taţii adolescenţi tind să
Prevenirea sarcinii in adolescenţă în Statele Unite, rata sarcinii şi cea a
aibă resurse financiare limitate, rezultate şcolare slabe şi o rată ridicată a abandonului
naşterii în adolescenţă sunt de câteva ori mai mari decât în alte ţări industrializate în
şcolar. Mulţi părinţi adolescenţi s-au născut ei înşişi în urma unei sarcini în adolescenţă
(Campa şi Eckenrode, 2006; Klein şi Comisia AAP pentru adolescenţă, 2005; Pears, care adolescenţii îşi încep activitatea sexuală la felde devreme sau chiar mai devreme
Pierce, Kim, Capaldi şi Owen, 2005). (Darroch, Singh, Frost şi Echipa de studiu, 2001). În ultimii ani, rata naşterilor în
adolescenţă a fost de aproape cinci ori mai mare în Statele Unite decât în Danemarca,
Consecintele sarcinii În adolescentă Deseori, sarcinile în adolescentă au con- Finlanda, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Spania, Suedia şi Elveţia şi de douăsprezece
secinte neoative. Multe mame sunt sărace şi' slab educa te. iar unele sunt cons'umatoare
de droguri, Multe se hrănesc incorect, nu iau în greutate suficient şi beneficiază de
îngrijire prenatală in adecvată sau nu beneficiază deloc. Copiii lor au o probabilitate
ori mai mare decât în Japonia (Ventura, Mathews şi Hamilton, 2001).
De ce sunt ratele atât de ridicate în Statele Unite? Unii observatori indică factori
cum ar fi stigmatizarea redusă a rnaternităţii în afara căsătoriei, glorificarea sexualităţii
1
mare de a se naşte prematur sau de a fi periculos de mici şi au un risc crescut în ceea în mass-media, lipsa unui mesaj clar cum că sexul şi rolul de părinte sunt pentru adulţi,

1
ce priveşte alte complicaţii la naştere, moartea fetusului spre sfârşitul sarcinii, În influenţa abuzului sexual în copilărie şi comunicarea proastă între părinţi şi copii.
stadiul de nou-născut sau de sugar, probleme desănătate şi şcolare, abuz şi neglijare, Comparaţiile cu experienţa europeană sugerează importanţa altor factori: fetele
precum şi dizabilităţi de dezvoltare ce se pot prelungi până la vârsta adolescenţei americane au O probabilitate mai mare de a avea mai mulţi parteneri sexuali şi o
(Comisia AAF pentru adolescenţă, 1999; Comisia AAP pentru adolescenţă şi Comisia probabilitate mai redusă de a folosi contraceptive (Darroch et al., 2001).
pentru prima copilărie, adopţie şi îngrijirea minori lor, 2001; AGI, 1999; Fundaţia Ţările europene industrializate oferă educaţie sexuală universală şi cornprehensivă
pentru apărarea copiilor, 1998,2004; Klein şi Comisia AAF pentru adolescenţă, 2005; de mult mai mult timp decât Statele Unite. Programele comprehensive îi încurajează
Menacker et al., 2004). pe adolescenţii tineri să amâne contactul sex ual, dar urmăresc totodată să îmbunătăţească J
J.

402 Partea a 5-a Adolescenta Capitolul 12 Dezvoltarea psihosocială În adolescenţă 403

ti

t
t
, 1

folosirea contraceptivelor de către adolescenţii activi sexual. Programele de acest fel şi le încurajează eforturile de a deveni independenti şi le oferă, în momentele de
includ educaţie cu privire la sexualitate şi dobândirea abilirăţilor necesare pentru frământare emoţională, un port sigur (Allen et al., 2003; Laursen, 1996).
luarea de decizii responsabile legate de sexualitate şi pentru comunicarea cu partenerii.
Ele furnizează informaţii despre riscurile şi consecinţele sarcinii in adolescenţă,
despre metodele de control al sarcinii şi despre instituţiile care oferă asistenţă medicală Este revolta adolescentină o invenţie?
şi de eontracepţie (Comisia AAP pentru aspectele psihosociale ale sănătăţii copilului
şi familiei şi Comisia pentru adolescenţă, 2001; AGI, 1993; Kirby, 1997; l.e. Stewart, Se spune că anii adolescenţei sunt o perioadă a revoltei adolescentine, care presupune revolta adolescentina TIpar de

frâmântări ernoţionale, conflicte la nivelul familiei, înstrăinare de societatea adulţilor, frărnântăn afective, caracteristic
1994). Programele adresate băieţilor adolescenţi pun accentul pe înţelepciunea de a pentru un număr redus de ado-
amâna asumarea rolului de tată şi pe nevoia de a-şi asuma responsabilitatea atunci comportament nesăbuit şi respingerea valorilor adulţilor. Şi totuşi, cercetările efectuate lescenţi, care ar putea să implice
când se întâmplă acest lucru (Fundaţia pentru apărarea copiilor, 1998). în şcoli pe adolescenţi din lumea întreagă sugerează că doar circa 1 din 5 adolescenţi conflict cu familia, instrăinare de
se încadrează în acest tipar (Offer şi Schonert-Reichl, 1992). socletatea adulţilor, comportament
în Statele Unite, furnizarea programelor de educaţie sexuală şi conţinutul acestora
Se poate ca ideea de revoltă adolescentină să se fi născut în cadrul primei teorii nesăbuit şi respingerea valorilor
sunt chestiuni politice. Unii critici susţin că educaţia sexuală oferită prin intermediul adulţilor.
comunităţilor şi al şcolilor determină sporirea activităţii sexuale sau debutul mai forrnale despre adolescenţă, aceea a psihologului G. Stanley Hali. Hali (190411916)
timpuriu al acesteia, cu toate că dovezile arată contrariul (Comisia AAP pentru ado- considera că efortul tinerilor de a se adapta la modificările survenite în corpul lor şi la
lescentă, 2001; Satcher, 2001). cerinţele iminente ale vârstei adulte deschide calea unei perioade de furtună şi stres,
O componentă importantă a prevenirii sarcinii în ţările europene constă în accesul care determină conflicte între generaţii. Sigmund Freud (193511953) şi fiica lui, Anna
la serviciile de planificare familială. Adolescenţilor li se furnizează contraceptive Freud (1946), au descris furtuna şi stresul ca fiind universale şi inevitabile, decurgănd
gratuite în Marea Britanie, Franţa, Suedia şi, în multe cazuri, în Olanda. Suedia a din reactivarea impulsurilor sexuale timpurii faţă de părinţi.
înregistrat o scădere de cinci ori a ratei naşterilor în adolescenţă după ce a introdus Totuşi, Margaret Mead (1928, 1935), antropolog care a studiat dezvoltarea copiilor
educaţia privind controlul sarcinii, a;:cesul gratuit la contraceptive şi avortul gratuit la în Samoa şi în alte insule din Pacificul de Sud, a conchis că, atunci cănd cultura oferă
cerere (Bracher şi Santow, 1999). Intr-adevăr, adolescenţii americani care folosesc o trecere treptată şi senină de la copilărie la vârsta adultă, furtuna şi stresul nu sunt
mijloace contraceptive la prima lor experienţă sexuală au O probabilitate mult redusă tipice. Deşi cercetările sale din Samoa au fost ulterior puse la îndoială (Freeman,
de a da naştere unui copil înainte de a împlini 20 de ani (Abma et al., 2004). 1983), această observaţie a fost sprijinită în cele din urmă de cercetările efectuate în
Problema sarcinii în adolescenţă necesită o soluţie cu faţete multiple. Ea trebuie să 186 de societăţi preindustriale (Schlegel şi Barry, 1991).
includă programe şi politici care încurajează amânarea activităţii sexuale sau abţinerea În prezent, revolta deplină pare relativ rar întâlnită chiar şi în societăţile occidentale,
de la aceasta, dar trebuie să admită şi faptul că mulţi tineri devin activi sexual şi au cel puţin la adolescenţii din clasa mijlocie care merg la şcoală. Cei mai mulţi tineri se
nevoie de educaţie şi informare pentru a preveni sarcina şi infecţiile. Ea trebuie să simt apropiaţi de părinţii lor şi au o atitudine pozitivă faţă de ei, au opinii comune cu
acorde atenţie factorilor subiacenţi care-i expun pe adolescenţi şi familiile acestora la aceştia în privinţa chestiunilor majore şi preţuiesc aprobarea părinţilor (Offer et al.,
riscuri - reducerea sărăciei, a eşecului şcolar, a problemelor comportamentale şi fami- 1989; Offer şi Cburch, 1991; Offer, Ostrov, Howard şi Atkinson, 1988).
liale şi extinderea locurilor de muncă, a formării de aptitudini şi a educaţiei privind viaţa Mai mult decât atât, contrar unei credinţe populare, adolescenţii care par bine
de familie (AGI, 1994; Fundatia pentru apărarea copiilor, 1998; Kirby, 1997) - şi ar adaptaţi nu sunt bombe cu ceas menite să explodeze ulterior, pe parcursul vieţii. într-un
trebui să se adreseze acelor ti~eri cu cel mai mare grad de risc (Klein şi Comisia AAP studiu longitudinal cu durata de 34 de ani pe 67 de băieţi din suburbii în vârstă de 14
pentru adolescenţă, 2005). Programele comprehensive de intervenţie timpurie Pentru ani, marea majoritate s-a adaptat bine la experienţele de viaţă pe care le-a traversat
preşcolari şi elevii şcolilor primare au redus incidenta sarcinii în adolescenţă (Lonczak (Offer, Offerşi Ostrov, 2004). Relativ puţinii adolescenţi cu probleme mari au tins să
et al., 2002; Hawkins el al., 1999; Schweinhart, Bames şi Weikhart, 1993). vină din familii perturbate, iar odată ajunşi adulţi, au continuat să aibă o viaţă de familie
întrucât adolescenţii cu aspiraţii înalte au o probabilitate mai mică de a se confrunta instabilă şi să respingă normele culturale. Cei crescuţi în cămine cu atmosferă familială
cu o sarcină, programele care-i motivează pe tineri să obţină performanţe şi le sporesc pozitivă au tins să traverseze adolescenţa fără probleme grave, iar ca adulţi, să aibă
stima de sine au înregistrat anumite succese. Programul Teen Outreach (TOP), care a căsnicii solide şi o viaţă bine adaptată (Offer, Kaiz, Ostrov şi Albert, 2002).
debutat în 1978, îi ajută pe adolescenţi să ia decizii, să-şi gestioneze emoţiile şi să Totuşi, adolescenţa poate fi o perioadă dificilă pentru tineri şi pentru părinţii lor.
relationeze cu cei d<XIseamă şi cu adultii. În rândul a 1 600 de elevi înscrişi în TOP şi 1 Conflictele în familie, depresia şi comportamentele riscante sunt mai răspândite decât
600· de elevi dintr-un grup de control, participanţii la Tap aveau un risc cu aproximativ în alte perioade ale vieţii (Arnett, 1999; Petersen et al., 1993). Emoţiile negative şi
50% mai mic de a se confrunta cu o sarcină sau cu suspendarea de la şcoală, comparativ
schimbările de dispoziţie sunt cele mai intense la începutul adolescenţei, poate din
cu aceia care nu participau, şi un risc de eşec cu 60% mai mic (Allen şi Philliber, 2001).
cauza stresului legat de pubertate. Spre sfârşitul adolescenţei, emoţionalitatea tinde să
devină mai stabilă (Larson, Moneta, Richards şi Wilson, 2002).
Relaţiile cu familia, cu cei de-a seamă Recunoaşterea faptului că adolescenta ar putea fi o perioadă dificilă îi poate ajuta
pe părinţi şi pe profesori să nu acorde importanţă excesivă comportamentelor care le
şi cu societatea adulţilor pun răbdarea la încercare. însă adulţii care pleacă de la premisa că frământâri1e sunt
I În adolescenţă, vârsta devine un liant puternic. Adolescenţii petrec mai mult timp cu fireşti în adolescenţă ar putea să nu acorde atenţie semnalelor emise de relativ puţinii

t cei de-o seamă şi mai puţin cu familia. Totuşi, valorile fundamentale ale majorităţii
adolescenţii ar rămân mai apropiate de cele ale părinţilor decât se crede în general .
(Offer şi Church, 1991). Deşi caută la cei de-o seamă modele de rol, tovărăşie şi
tineri care au nevoie de ajutor special.

intimitate, adolescenţii - similar cu copiii la vârsta învăţării mersului, care încep să Modificări În folosirea timpului şi În relaţii
exploreze o lume mai vastă - caută la părinţi o bază sigură de la care să poată plec. O cale de a măsura schimbările survenite în relaţia adolescenţi lor cu persoanele
pentru a-şi Încerca aripile. Adolescenţii care simt cel mai mare grad de siguranţă au importante din viaţa lor constă în a urmări cum îşi petrec timpul liber. Timpul pe care-I
părinţi puternici şi susţinători, care sunt receptivi la felul cum se văd tinerii, le permit petrec adolescenţii americani cu familia se reduce dramatic în adolescenţă. Totuşi,

404 Partea a s-a Adolescenţa Capitolul 12 Dezvoltarea psihasociaJă În adolescenţă 405

I (
obligaţiei faţă de familie şi al ajutorului în familie şi petreceau mai mult timp cu
activităţi care îndeplineau respectivele obligaţii (Hardway şi Fuligni, 2006). Totuşi,
pentru tinerii americani de origine chineză din familii, imigrante, nevoia de a se adapta
la societate a americană intră deseori în conflict cu atracţia obligaţiilor familiale
tradiţionale (Fuligni, Yip şi Tseng, 2002).
Reţinând aceste variaţii culturale, să analizăm mai îndeaproape relaţiile cu părinţii,
iar apoi pe cele cu fraţii şi cu cei de-o seamă.

Adolescenţii şi părinţii
{
1.
Poetul englez William Wordsworth scria: "Copilul este părintele bărbatului". Acest
tipar de dezvoltare se aplică şi în cazul adolescenţei. Relaţiile cu părinţii în timpul
adolescenţei - gradul de conflict şi deschiderea comunicării - se Întemeiază în bună
măsură pe apropierea emoţională creată în copilărie, iar relaţiile adolescentului cu
părinţii pregătesc terenul, la rândullor, pentru calitatea relaţiei cu un partener la vârsta
adultă (Overbeek, Stattin, Vermulst, Ha şi Engels, 2007).
Cei mai mulţi adolescenţi declară că au relaţii bune cu părinţii (Gutman şi Eccles,
2007). Chiar şi aşa, adolescenta aduce cu sine dificultăţi aparte. Aşa cum adolescenţii
simt tensiunea dintre dependenta de părinţi şi nevoia dea se desprinde, părinţii vor
independenţa copiilor lor, şi, totuşi, le vine greu să le dea drumuL Părinţii trebuie să
Contrar credinţei populare, cei mai mulţi adolescenţi nu sunt bombe Cit ceas. Cei crescuţi fII cămine Cit
respecte graniţa subţire dintre a le acorda adolescenţilor suficientă independenţă şi a-i
atmosferă familială pozitivă tind să traverseze adotescenţo fără probleme serioase.
proteja de scăpările de judecată datorate imaturităţii, Tensiunea poate duce la conflicte
în familie, iar stilul de parentaj poate influenţa forma şi rezultatul acestora. Suprave-
gherea eficace depinde de cât de multe le spun părinţ:ilor adolescenţii despre viaţa lor
I
I
această detaşare nu consnnue O respingere a familiei, ci o reacţie la nevoile de cotidiană, iar aceste dezvăluiri ar putea depinde de atmosfera pe care au creat-o j,.
dezvoltare. Tinerii aflaţi la începutul adolescenţei se retrag deseori în camera lor; ei părinţii. De asemenea, la fel ca în cazul copiilor mai mici, relaţia dintre adolescent şi
par să aibă nevoie de timp pe care să-I petreacă singuri, ca să se depărteze de cerinţele părinţi este influenţată de situaţia de viaţă a părinţilor - statutul ocupaţional, starea
relatiilor sociale, să-şi regăsească stabilitatea emoţionalăşi să reflecteze la problematica civilă şi statutul socio-economic.
ide~titătii (Larson, 1997).
Vari'atiile culturale în ceea ce priveşte .folosirea timpului reflectă diferitele nevoi, Individuarea şi conflictul În familie Individuarea este lupta adolescentului 'Jndividuare Lupta adclescenţilor
valori şi practici culturale (Verma şi Larsou, 2003). Tinerii din societăţile tribale sau pentru autonomie şi diferenţiere sau identitate personală. Un aspect important al pentru autonomie şi Identitate
personală.
tărăneşti îşi petrec cea mai mare parte din timp cu asigurarea nevoilor de bază ale vieţii individuării constă în trasarea graniţelor între controlul exercitat de adolescent şi ce]
şi au mult mai puţin timp pentru socializare decât adolescenţii din societăţile avansate exercitat de părinţi (Nucci, Hasebe şi Lins-Dyer, 2005), iar acest proces poate să ducă
tehnologic (Larson şi Verma, 1999). în unele societăţi postindustriale, precum Coreea la conflict în familie.
şi Japonia, unde presiunile exercitate de activitatea şcolară şi de obligaţiile familiale Într-un studiu longitudinal, 1 357 de tineri americani de origine europeană şi afro-ame-
sunt mari, adolescenţii au relativ puţin timp liber. Pentru a-şi reduce stresul, îşi petrec ricani au fost intervievaţi de trei ori în intervalul dintre vara anterioară intrării în liceu şi
acest timp cu activităţi pasive, cum ar fi vizionarea programelor TV şi "statul degeaba" clasa a Xl-a A reieşit de aici importanţa percepţiei adolcscenţilor cu privire la relatiile
(Verrna şi Larson, 2003). Pe de altă parte, în cultura centrată pe familie a Indiei, elevii de familie. Tinerii care considerau că au multă autonomie în privinţa activităţilor
de clasa opta din mediul urban, din clasa mijlocie, îşi petrec 39% din timpul în stare cotidiene tindeau să petreacă mai mult timp socializând cu cei de-a seamă, fără supra-
de veghe împreună cu familia (comparativ cu 23% în cazul elevilor americani de clasa veghere, şi erau expuşi la riscul apariţiei de comportamenre problematice până în clasa
a opta) şi se declară mai fericiţi când sunt cu familia decât elevii americani de clasa a a Xl-a. Pe de altă parte, cei care considerau că părinţii se. amestecă extrem de mult în
opta. Pentru aceşti tineri, sarcina adolescenţei nu constă în separarea de familie, ci în viaţa lor personală tindeau să intre sub influenţa negativă a celor de-o seamă şi să
integrarea mai bună în ea. Constatări similare au fost prezentate în Indonezia, recurgă la comportamente riscante alături de prietenii lor. Aşadar, părinţii tinerilor aflaţi
la Inceputul adolescenţei trebuie să găsească un echilibru delicat între prea multă
1
Bangladesh, Maroc şi Argentina (Larson şi Wilson, 2004). Comparativ, adolescenţii
americani au mult timp pentru ei înşişi, pe care-l petrec în cea mai mare parte cu cei libertate şi prea multă intruziune (Goldstein, Davis-Kean şi Eccles, 2005).
de-o seamă, tot mai mult cu cei de sex opus (Juster et al., 2004; Larson şi Seepersad, Certurile vizează, de cele mai multe ori, controlul asupra chestiunilor personale
2003; Verma şi Larson, 2003). . • cotidiene - treburile gospodăreşti, temele .şcolare, vestimentaţia, banii, ora de întoar-
Etnia ar putea să influenţeze gradul de apropiere al relaţiilor din familie. In unele cere acasă seara, întâlnirile cu sexul opus şi prietenii -, şi nu probleme de sănătate şi
cercetări, adolescenţii afro-americani, care ar putea să-şi considere familia drept port
sigur-într-o lume ostilă, au tins să aibă relaţii de familie mai apropiate şi relaţii mai
intense cu cei de-o seamă, comparati v cu adolescenţii albi (Giordano, Cernkovich şi
DeMaris, (993). Totuşi, în rândul a 489 de elevi de clasa a IX-a, cei de origine
siguranţă sau de bine şi rău (Adams şi Laursen, 2001; Steinberg, 2005). Intensitatea
emoţională a acestor conflicte - complet disproporţionată faţă de subiectul lor - ar
purea să reflecte procesul subiacent de individuare. într-un studiu longitudinal pe 99
de familii, atât individuarea, cât şi gradul de apropiere din familie în timpul adoles-
1
europeană au declarat tot atât de multă identificare cu familia şi apropiere faţă de ea cenţei au fost predictori ai stării de bine la vârsta mijlocie (Bell şi Bell, 2005).
sau chiar mai multă decât elevii minoritari. Pe de altă parte, cei din familii mexicane Atât conflictele din familie, cât şi identificarea pozitivă cu părinţii ating intensitatea
şi chineze, îndeosebi din familii imigrante, au declarat un sentiment mai puternic al maximă la l3ani şi apoi se reduc până la 17 ani, când se stabilizează sau sporescîntru

406 Partea a 5·a Adolescenţa Capitolul 12 Dezvoltarea psihosocială În adolescenţă 407


câtva. Această schimbare reflectă prilejurile mai numeroase ale adolescentului de a să le dezvăluie părinţilor (Smetana, Creau şi Campione- BaIT, 2005). într-un studiu pe
lua decizii În mod independent (Gutman şi Eccles, 2007), lărgirea graniţelor a ceea ce 276 de elevi de clasa a IX-a si a XII-a din suburbii, de etnie diferită atât adolescentii
se consideră a fi treaba adolescentului şi doar a lui (Steinberg, 2005). cât şi părinţii au considerat' chestiunile de prudentă, compotlam~ntele corelate ~~
Relaţiile de familie pot influenţa sănătatea psihică, mai ales în cazu) fetelor. sănătatea şi siguranţa (cum ar fi fumatul, consumul de alcool şi consumul de droguri)
Adolescenţii cărora li se oferă mai multe prilejuri de a lua decizii declară o stimă de sine ca fiind cele mai mult supuse dezvăluirii, urmate de chestiunile morale (cum ar fi
mai ridicată decât cei cărora li se oferă mai puţine ocazii de acest fel. În plus, interacţiunile minciuna), chestiunile convenţionale (cum ar ti lipsa de maniere sau înjuratul) şi
neaative din familie se corelează cu depresia în adolescentă, pe când identificarea chestiunile cu. faţete multiple sali de. limită (cum ar fi vizionarea unui film pentru
pozitivă cu familia se corelează cu mai puţină depresie (Gutm~ şi Ecc\es, 2007). adulţi), care se află la granita dintre chestiunile personale şi cele care intră într-una din
Gradul de neînţelegere din familie poate să depindă În mare măsură de atmosfera celelalte categorii. Atât adolescenţii, cât şi părinţii an considerat chestiunile personale
familială. În rândul a 335 de familii biparentale cu adolescenţi din zonele rurale din (de pildă, cum Îşi petrec adolescenţii timpul şi-şi cheltuiesc banii) ca IlÎDd cel mai
Vestul Mijlociu, conflictele s-au redus la începutul şi la mijlocul adolescenţei În puţin supuse dezvăluirii. Totuşi, În cazul fiecărui tip de comportament, părinţii erau
familiile cu atmosferă caldă şi suporti vă, dar s-au agravat În familiile ostile, coercitive mai înclinaţi să aştepte dezvăluiri decât erau adolescentii să dezvăluie. Această discre-
sau critice (Rueter şi Conger, 1995). panţă s-a redus Între clasa a IX-a şi a XII-a, pe măsură ce părinţii şi-au ajustat aştep-
tările aşa încât să corespundă cu gradul de maturitate al adolescenţi lor (Smetana,
Stiluri de parentaj şi autoritatea parentală Parentajul autoritar continuă să Metzger, Gettman şi Campione-Barr, 2006).
stimuleze dezvoltarea psihosocială sănătoasă (Baumrind, 1991, 2005). Părinţii care în rândul a 690 de astfel de adolescenţi belgieni, tinerii erau mai dispuşi să dezvăluie
manifestă dezamăgire În faţa purtărilor urâte ale adolescenţilor au mai multă eficacitate informaţii despre ei Înşişi atunci când părinţii întreţineau un climat familial cald şi
în motivarea compottamentului responsabil decât părinţii care pedepsesc cu asprime reactiv, În care adolescenţii erau încurajaţi să vorbească deschis, şi când părinţii aveau
(Krevans şi Gibbs, 1996). Parentajul excesiv de strict, dictatorial îl poate determina pe aşteptări c1are, Iară a fi excesiv de dorninanţi (Soenens, Vansteenkiste, Luyckx şi
adolescent să respingă influenţaparentală şi să caute cu orice preţ sprijinul şi aprobarea Goossens,2006) - altfel spus, când parentajul era de tip autoritar, Adolescentii, şi mai
celor de-a seamă (Fuligni şi Eccles, 1993). ales fetele, rind să aibă relatii mai apropiate şi mai susţinătoare cu mama decâ; cu tatăl;
Părintii autoritari insistă asupra regulilor, normelor şi valorilor importante, dar de asemenea, fetele le fac mai multe confidenţe mamelor (Smetana et al., 2006).
sunt dispuşi să asculte, să. explice şi să negocieze (Lambom, Mounts, Steinberg şi
Dornbusch, 1991). Ei exercită controlul adecvat asupra conduitei copilului (control Structura familiei şi atmosfera familială Ca şi copiii mai mici, adolescenţii
comportamental), Însă nu şi asupra sentimentelor credinţelor şi sentimentului
I de sunt sensibili la atmosfera din casă. Într-un studiu longitudinal pe 4S 1 de adolescenti
sine al copilului (control psihic) (Steinberg şi Darling, 1994). Controlul psihic, şi părinţii lor, modificările survenite - în bine sau în rău - în problemele conjugal~
exercitat prin tehnici de manipulare emoţională, cum ar fi retragerea iubirii, poate sau În conflictul conjuga! au constituit predictori ai unor schimbări corespondente la
; uivelul gradului de adaptare al adolescenţilor (Cui, Conger şi Lorenz, 2005). în alte
dăuna dezvoltării psibosociale şi sănătăţii psihice a adolescentului (Steinberg,
, ( 2005). Părinţii care folosesc controlul psihic tind să fie opaci la nevoia tot mai mare studii, adolescentii, băieti şi fete, ai căror părinti au divortat ulterior au evidentiat mai
) multe probleme şco Iare: psihice şi de comportament Îl1aintea despărţirii, comparativ
de autonomie psihică a copiilor lor, nevoia de a avea dreptul la propriile gânduri şi
cu omologii lor ai căror părinţi nu au divorţat ulterior (Sun, 200 1).
sentimente (Steinberg, 2005): .
Parentajul autoritar pare să consolideze imaginea de sine a adolescentului. O Potrivit datelor dintr-un important studiu longitudinal la uivel naţional, adolescenţii
anchetă pe 8 700 de elevi din clasele IX-XII a dus la concluzia că •.pe măsură ce ai căror părinţi rărnân căsătoriţi tind să aibă semnificativ mai puţine probleme de
percep mai multă implicare, mai multă acordare a autonomiei şi mai multă structură comportament decât cei din alte structuri familiale (familii cu un singur părinte, În
din partea părinţilor. adolescenţii îşi evaluează mai mult În sens pozitiv propria coabitare sau vitrege). Un factor important îl constituie gradul de implicare a tatălui.
conduită generală, dezvoltarea psihosocială şi sănătatea psihică" (Gray şi Steinberg, Implicarea de calitate superioară a unui tată care. nu locuieşte împreună cu familia
1999, p. 584). Când adolescenţii considerau că părinţii încearcă să le domine expe- ajută mult, dar nu la fel de mult ca implicarea unui tată care locuieste În căminul
rientele psihice, sănătatea lor emoţională avea mai mult de suferit decât atunci când familial (Carlson, 2006). Deşi cel mai bine se descurcă adolescenţii cu legături

r Îşi percepeau părinţii ca încercând să le controleze comportamentul. Adolescenţii ai


căror părinţi impuneau cu fermitate regulile de comportament aveau mai multă
puterruce cu ambii părinţi, relaţia bună cu tatăl care nu locuieşte În căminul familial
poate să compenseze parţial relaţia proastă cu mama (King şi Sobolewski, 2006), iar
relaţia angajată Între copil şi tatăl fără custodie are şanse mari să se prelungească până
autodisciplină şi mai puţine probleme de comportament decât cei cu părinţi mai
permisivi. Cei cărora părinţii le acordau autonomie psihică au tins să devină încrezători când copilul devine adult tânăr (Aquilino, 2006b). Totuşi, atunci când există un tată
În sine şi competenţi atât în sfera şcolară, cât şi In cea socială. vitreg, legăturile strânse cu acesta au influenţă mai mare decât legăturile cu tatăl care
Problemele apar atunci când părinţii depăşesc ceea ce adolescenţii percep ca fiind nu locuieşte În căminul familial (King, 2006).
graniţele adecvare ale autorităţii parentale legitime. Existenţa unui teritoriu personal Adolescenţii din familii de tip coabitare tind, ca şi copiii mai mici, să aibă probleme
acceptat de comun acord şi în care autoritatea îi aparţine adolescentului a fost comportamentale şi emotionale mai mari decât adolescentii din familii căsătorite iar
constatată În diferite culturi şi clase sociale, din Japonia şi până în Brazilia. Acest atunci când unul dintre părinţii aflaţi În relaţie de coabitare nu este părintele biologic
I teritoriu se extinde, părinţii şi adolescenţii renegociindu-i permanent graniţele (Nucci al copilului, implicarea şcolară suferă şi ea. Spre deosebire de copiii mai mici, la

{ el al., 2005).
adolescenţi, aceste efecte sunt independente de resursele economice, de starea de bine
a părinţilor şi de eficacitatea parentajului, ceea ce sugerează că relaţia de coabitare a
Supravegherea exercitată de părinţi şi dezvăluirile despre sine ale părinţilor, În sine, poate fi mai problematică pentru adolescenţi decât pentru copiii mai
adolescenţilor Supravegherea eficace de către părinţi poate contribui la prevenirea mici (S.L. Brown, 2004).
comportamentelor problematice ale adolescenţilor (Barnes et al., 2006). Totuşi, Pe de altă parte, un studiu multietnic pe copii în vârstă de 12 şi, respectiv, 13 ani

,i autonomia tot mai mare a tinerilor şi ariile tot mai mici ale autorităţii parentale
percepute redefinesc tipurile de comportament pe care este de aşteptat ca adolescenţii
cu mame singure - evaluaţi mai întâi când copiii aveau 6 şi, respectiv. 7 ani - nu a
decelat niciun efect negativ al situaţiei monoparcntale asupra rezultatelor şcolare şi

Capitolul 12 Oezvotarea psihosocială in adolescenţă 409


408 . Partea a 5-a Adolescenţa
mei riscuri mai mari de comportamente problematice. Cele mai importante au fost Un studiu longitudinal pe 200 de familii albe a evidenţiat schimbările
nivelul educaţiei şi al capacităţi lor mamei, venitul familiei şi calitatea mediului survenite în relaţiile dintre fraţi începând din copilăria mijlocie şi pe tot
familial (Ricciuti, 2(04). Aceste constatări sugerează că efectele negative ale vieţii parcursul adolescenţei (Kim, McHale, Osgootl şi Crouter, 2006). La fel ca
într-un cămin cu un singur părinte pot fi compensate de factori pozitivi. în cercetările anterioare, surorile au declarat în general un grad mai mare
de intimitate decât fraţii sau perechile mixte. Gradul de intimitate între
Statutul ocupaţional al mamei şi stresul economic Impactul muncii fraţii de acelaşi se" a rămas stabil. în schimb, perechile frate-soră au deve-
remunerate a mamei poate să depindă de cazul în care în familie există doi părinţi sau nit mai puţin intime între copilăria mijlocie şi începutul adolescenţei, dar
numai unul. De multe ori, mama singură trebuie să lucreze pentru a evita dezastrul mai intime la jumătatea adolescenţei, perioadă când majoritatea tinerilor
economic; influenţa serviciului ei asupra copiilor adolescenţi poate să depindă de devin mai interesaţi de sexul opus. Conflictul între fraţi s-a redus pe par-
timpul şi energia care-i rămân pentru aceştia. de cât de bine le urmăreşte activităţile şi cursul adolescenţei mijlocii.
de ce fel de model de rol le oferă. Un studiu longitudinal pe 819 copii cu vărsta între Studiul a mai arătat şi că relaţiile dintre fraţi tind să reflecte deopotrivă
10 şi 14 ani din familii urbane cu venit scăzut arată importanţa tipului de îngrijire şi relaţiile între părinţi şi copii şi relaţia conjugală a părinţilor. Spre exemplu,
supraveghere de care beneficiază adolescenţii după programul de şcoală. Cei lăsaţi de între fraţi exista mai multă intimitate dacă mama era caldă şi înţelegătoare.
capul lor, în afara casei, tind să consume alcool şi droguri şi să aibă o purtare proastă Conflictul între părinţi şi copii era asociat cu conflict între frati. Pe de altă Relaţiile din/re fraţi devin mai pronunţat egolitare pe
măsură ce fraţii mai mici se apropie d~adolescentă,
la şcoală, mai ales dacă au antecedente timpurii de comportament problematic. Totuşi, parte, când taţii au ajuns să fie mai puţin fericiţi în căsnicie, fraţii au devenit
iar diferenţa de I'lirS1U relativă scade. Chiar şi U.fU,
este mai puţin probabil să se întâmple acest lucru dacă părinţii supraveghează activi- mai apropiaţi şi numărul certurilor dintre ei s-a redus (Kim et al., 2006). fra,ii mai mici continuă sii·i admire pe cei IIUli mari şi
tăţile copiilor lor şi dacă vecinii se implică activ (Coley, Morris şi Hernandez, 2004). într-un studiu longitudinal cu durata de 5 ani pe 227 de familii hispanice pot incerca sit·; imite.
Aşa cum arătam anterior, o problemă majoră a multor familii cu un singur părinte si afro-arnericane, relatiile între frati au avut, în anumite circumstante,
constă în lipsa banilor. Confonm unui studiu Iongirudinal la nivel naţional, copiii ado- ~fecte importante asupra fratelui mai mic. în căminele cu mame singure,
lescenţi ai mamelor singure cu venit redus sunt influenţaţi negativ de instabilitatea relaţia caldă şi afectuoasă cu o soră mai mare a împiedicat-o pe sora mai mică să se
locului de muncă al mamei sau de şomajul ei timp de doi ani. Ei aveau o probabilitate implice în consum de substanţe şi în comportamente sexuale riscante. Pe de altă parte.
mai mare de abandon şcolar şi de a se confrunta cu scăderea stimei de sine şi a stăpânirii existenţa unei surori mai mari dominatoare a tins să intensifice comportamentul sexual
de sine (KaIiI şi Ziol-Guest, 2005). Mai mult decât atât, greutăţile economice trăite în cu grad mare de risc al surorii mai mici (East şi Khoo, 2005). Fraţii mai mari îi pot
familie la vârsta adolescenţei pot să afecteze starea de bine la vârsta adultă Gradul de influenţa pe cei mai mici să fumeze, să bea sau să consume droguri (Pomery er al.,
risc depinde de posibilitatea ca părinţii să îşi considere situaţia stresantă, de posibilitatea 2005; Rende et al., 2(05). Într-un studiu longitudinal pe 206 băieţi şi fraţii mai mici
ca acest stres să afecteze relatiile de familie şi de măsura în care afectează realizările ai acestora, fraţii mai mici care petreceau mult timp cu un frate mai mare antisocial
şcolare şi ocupaţionale ale copiilor (Sobolewski şi Amato, 2005). aveau un risc semnificativ de comportament antisocial în adolescenţă, consum de
Pe de altă parte, mulţi adolescenţi din familii cu dificultăţi economice pot să droguri, comportament sexual şi violenţă, indiferent de disciplina parentală (Snyder,
beneficieze de pe urma capitalului social acumulat - sprijinul oferit de rude şi de Bank şi Burraston, 2005).
comunitate. în 51 de familii afio-americane sărace, în care adolescenţii locuiau cu
mama. bunica sau mătuşa, femeile cu reţele de rudenie puternice exercitau un control
Adolescenţii şi cei de-o seamă
mai ferm şi o supraveghere mai atenta, oferind, totodată. un grad adecvat de autonomie,
iar adolescenţii pe care-i aveau în grijă erau mai autonomi şi aveau mai puţine O sursă importantă de sprijin afectiv în timpul tranziţiei complexe a adolescenţei, dar
probleme de comportament (RD. Taylor şi Roberts, 1995). şi o sursă de presiune în direcţia unor comportamente pe care părinţii le pot dezaproba.
constă în interacţiunile tot mai numeroase ale tânărului în grupul celor de-a vârstă cu
el. Grupul celor de-a seamă este sursă de afecţiune, compasiune, înţelegere şi îndru-
Adolescenţii şi fraţii mare morală. un loc potrivit pentru experimentare şi contextul pentrudobândirea auto-
Petrecând mai mult timp cu cei de-a seamă, adolescenţii au mai puţin timp pentru fraţi nomiei şi a independenţei faţă de părinţi. Este locul în care se formează relaţii intime
şi mai puţină nevoie de gratificarea emoţională pe care o obţineau din legătura cu ce servesc drept repetiţii pentru intimitatea adultă.
aceştia. Adolescenţii sunt mai puţin apropiaţi de fraţi decât de părinţi şi de prieteni şi în copilărie, cele mai multe interacţiuni între cei de-a seamă sunt diadice, adică
mai puţin influenţaţi, iar de-a lungul anilor adolescenţei pot să se distanţeze chiar mai unu ta unu, deşi în copilăria mijlocie încep să se formeze grupări mai mari. Pe măsură
mult de ei (Laursen, 1996). ce copiii intră în adolescenţă, sistemul social al celor de-a seamă devine mai complex
Este foarte posibil ca modificările survenite în relaţiile dintre fraţi să preceadă şi mai divers. Deşi adolescenţii continuă să aibă prietenii de tip "unu la unu",
modificările din relaţiile între adolescenţi şi părinţi: mai multă independentă din partea cliciie - grupuri structurare de prieteni care fac diverse lucruri împreună - devin
persoanei mai tinere şi mai puţină autoritate exercitată de persoana mai vârstnică. Pe mai importante. Un al treilea tip de grupare, mai mare, gasca, care nu există În mod
măsură ce copiii se apropie de intrarea la liceu, relaţia lor cu fraţii devine treptat mai normal înainte de adolescenţă, se bazează nu pe interacţiuni personale, ci pe reputaţie,
pronunţat egalitară, Fraţii mai mari exercită mai puţină putere asupra celor mai mici. imagine sau identitate. Statutul de membru al unei găşti este un construct social. UD
iar fraţii mai mici au nevoie de mai puţină supraveghere. Pe măsură ce diferenţele de set de etichete cu ajutorul cărora tinerii împart harta socială în fUDC~.e de cartier. etnie.
vârstă relativă se reduc, se reduc şi cele de competenţă şi independenţă (Burhrnester statut socio-economic sau alţi factori. Toate acesre trei niveluri ale grupărilor celor
si Furman, 1990). de-a seamă pot să existe simultan şi Între unele pot exista suprapuneri de componentă,
~:-<:. . Fratii mai mari si cei mai mici tind să aibă păreri diferite cu privire la schimbările care se poate schimba în timp. Afilierea la clici şi la găşti tinde să devină mai slabă pe
·~:';'â'schi,mbat r~lâţia din rel~tia lor. Pe ~ăsură ce fratele mai mic creşte, cel mare poate să-I considere pe măsura înaintării în adolescenţă (B.B. Brown şi Klute, 2(03).
': d~rhnea'~oâstră'CU'ii~~iia mezinul care a devenit recent asertiv o pacoste sâcâitoare. Fraţii mai mici au tendinţa în mod normal, influenţa celor de-o seamă atinge apogeul la 12-13 ani şi se
"'~adâ~nţă? -.' -1 :.-, în continuare să-i admire pe cei mari şi încearcă să se simtă mai maturi, identificându-se diminuează la jumătatea şi spre sfârşitul adolescenţei. La 13 sau 14 ani, adolescenţii
cu aceştia şi imitându-i (Burhrnester şi Forman, 1990). populari se pot implica în comportamente uşor antisociale, cum ar fi să Încerce droguri
1
410 Partea a s-a Adolescenta Capitolul 12 Dezvoltarea psihosocială În adolescenţă 411
'i
sau să se intre pe furiş la film fără să plătească, pentru a-şi demonstra În Relaţiile de dragoste Relaţiile de dragoste ocupă un loc central în lumea socială
fata celor de-o seamă independenţa faţă de regulile parentale (Allen, a majorităţii adolescenţilor. Ele contribuie la dezvoltarea intimităţii, dar şi a identităţii.
P~rter McFarlalld, Marsh şi McElhaney, 2005). Totuşi, este improbabil ca Pentru că tind să implice contact sexual, aduc cu ele riscul de sarcină, ITS şi, uneori,
ataşm~entul faţă de cei de-o seamă la începutul adolescenţei s.ăpreconizeze de victimizare sexuală. Aproape I din II elevi americani de liceu - în egală măsură
probleme reale, exceptând situaţia în care ataşamentul este atat de p,:ter~c: băieţi şi fete - sunt supuşi anual violenţei în cadrul întâlnirilor de dragoste (COC,
încât tânărul este dispus să renunţe să mai respecte regulile din casa, sa-şi ZOO6d). Despărţirea de partenerul de cuplu se numără printre cei mai puternici pre-
facă temele şi să-şi dezvolte talentele, pentru a câştiga aprobarea celor de-o dictori ai depresiei şi ai sinuciderii (Bouchey şi Furman, 2003) .
seamă şi popularitate (Fuligni et al., 200 1)." v .. . Odată cu debutul pubertăţii, majoritatea fetelor şi băieţilor heterosexuali încep să
într-un studiu privind influenţa celor de-o seama asupra acceptam de se gândească mai mult şi să interacţioneze mai mult cu membrii sexului opus. De
riscuri, 306 adolescenti, tineri de vârsta facultăţii şi adulţi tineti au jucat un regulă, trec de la grupuri mixte sau întâlniri sentimentale în grup la relaţii de
joc video intitulat "Laşul". Pentru toate grupele de vârstă, acceptarea dragoste în doi pe care, spre deosebire de prieteniile cu sexul opus, le descriu ca
riscurilor a fost mai ridicată când subiectul se afla In compania celor de irnplicând pasiune şi un sentiment al angajării (Bouchey şi Furman, 2003; Furman
aceeaşi vârstă cu el decât când se afla singur; lucrurile an stat astfel îndeo- şi Wehner, 1997).
sebi în cazul participanţilor mai tineri (Gardner şi Steinberg, 2005). Relaţiile de dragoste tind să devină mai intense şi mai intime pe parcursul ado-
lescenţei. Tinerii aflaţi la începutul adolescenţei se gândesc în principal la cum le-ar
Prieteniile Intensitatea şi importanţa prieteniilor şi perioadele petre- putea influenţa o relaţie de dragoste statutul în grupul celor de-o seamă (Bouchey şi
cute cu prietenii sunt probabil mai mari în adolesc~nţă decât in oricare altă Furman, 2003). La jumătatea adolescenţei, majoritatea tinerilor au cel puţin un parte-
etapă a vietii. în prietenii tinde să existe mai multa reciprocitate, egahtate ner exclusiv timp de mai multe luni până la circa un an, iar efectul alegerii
şi stabilita{e. Prieteniile mai puţin satisfăcătoare îşi pierd din importanţă partenerului asupra statutului între cei de-o seamă tinde să scadă în importanţă
sau sunt abandonate, (Furman şi Wehner, 1997). In jurul vârstei de 16 ani, adolescenţii interacţionează cu
Intimitatea mai mare, loialitatea şi împărtăşirea cu prietenii marchează partenerul de dragoste şi se gândesc la acesta mai mult decât la părinţi. prieteni ori
trecerea spre prieteniile de tip adult. Adolescenţii încep să se bazeze.mm fraţi (Bouchey şi Furman, 2003). Totuşi, relaţiile de dragoste încep abia spre
mult pe prieteni decât pe părinţi în ceea ce priveşte intmutatea ŞI sprijinul
Gradul mai mare de intimitate din prieteniile intre sfârşitul adolescenţei sau la începutul vârstei adulte să deservească întregul spectru
adoţescemi reftectă deopotrtvă dezvoltarea cognitivă şi-şi fac mai multe confidenţe decât prietenii mai tineri (Bemdt ŞI Perry,
de nevoi emoţionale pe care-l pot împlini, şi atunci doar în relaţiile pe termen relativ
şi pe cea emoţională. tnumuasea mai nwre Înseamnă 1990; Buhrmester, 1990, 1996; Hartup şi Stevens, 1999; Laursen, 1996).
lung (Funnan şi Wehner, 1997).
Q capaaisae şi o doiruă mai mare de a impăJtiişi În prieteniile dintre fete tinde să existe mai multă intimitate decât în ale
emoţii şi eemimerue. Relaţiile cu părinţii -şi cu cei de-o seamă pot influenţa calitatea relaţiilor de dra-
băietilor cu confidente reciproce frecvente (B.B. Brown ŞI Klute, 2003).
goste. Căsnicia sau relaţia de dragoste a părinţilor poate servi drept model pentru
I Gradul de intimitate cu prietenii de acelaşi sex creşte la începutul şi mij-
copilul lor adolescent. Grupul celor de-o seamă formează contextul majorităţii rela-
locul adolescenţei, după care, de regulă, se reduce pe măsură ce creşte
( cradul de intimitate cu sexul opus (Laursen, 1996).
ţiilor de dragoste şi îl poate influenţa pe adolescent în alegerea partenerului, precum
-!
şi felul cum se dezvoltă relaţia (Boucbey şi Furman, 2003).
o Intirnitatea mai mare din prieteniile adolescenţilor reflectă deopotrivă dezvoltarea
cognitivă şi pe cea emoţională, Adolescenţii sunt acum mai capabili să-şi" exprime
gândurile şi sentimentele personale. Pot să ia în calcul cvu.ma, m~e ~şurl~ţa ~unctul Comportamentul antisocial şi delincvenţa juvenilă
! de vedere al altei persoane şi, ca atare, le este mal uşor sa înţeleagă gandunle ŞI senn-
J mentele un ui nrieten. Intimitatea mai mare reflectă preocuparea faţă de cunoaşterea de
sine a tinerilor aflati la începutul adolescentei. Confidenţele făcute unui prieten îi ajută
Ce-i influenţează pe tineri să participe la acte de violenţă (Caseta i2-1) sau la alte acte
antisociale - ori să se abţină de la acestea? Prin ce procese se dezvoltă tendinţele
pe tineri să-şi exploreze propriile sent;"';ente, să-şi definească identitatea şi să-şi antisociale? Cum se amplifică comportamentele problematice, devenind delincvenţă
valideze valoarea personală (Buhrmester, 1996). cronică? Ce stabileşte dacă un delincvent juvenil va deveni, la vârsta adultă, infractor
Capacitatea de intimitate se corelează cu adaptare~ psihic;ă şi cu c~mpetenţa
înrăit? La baza multor comportamente antisociale se poate afla o interacţiune între
socială. Adolescentii care au prietenii apropiate, stabile ŞI susţmatoare au, rn general,
factorii de risc din mediu şi factorii de risc genetici sau biologici (van Goozen,
o părere bună despre ei înşişi, obţin rezultat~ bune la ş~oală, sunt sociabili şi este
Fairchild, Snoek şi Harold, 2007).
improbabil să fie ostili, anxioşi sau deprimaţi (Berndt ŞI Perry, 1990, Buhrmest.er,
1990; Hartup şi Stevens, 1999). De asemenea, tind să-şi fi construit legături put~nl1ce
cu părinţii (B.B. Brown şi Klute, 2003). Aici pare să ~cţioneze u~ pr~ces ~.ldu:ecţlOnal: Cum se ajunge la delincvenţă: factori genetici şi neurologici
relatiile bune stimulează adaptarea, care, la rândul el, stimulează prieteniile bune.
Asemenea copiilor mai mici, adolescenţii tind să-şi aleagă _prieteni care le seamăn~ Comportamentul antisocial tinde să se transmită în familie. Analizele efectuate
în privinţa genului, raseiletrtiei şi aaltor" aspecte, iar c~lităţile car:'-idete~ă pe priete~ asupra multor studii au conchis că genele influenţează 40-50% din variaţia
să se aleagă reciproc îi pot determina sa se dezvolte In direcţii similare. Prietenii tind sa comportamentului social la nivelulnnei populaţii şi 60-65% din variaţia antisocialităţii
aibă atitudini şi performanţe şcolare similare !i un nivel simil~ de cons~.a1 drogurilor agresive (Rhee şi Waldman, 2002; Tackett, Krueger, Iacono şi McGue, 2005).
(Hamm, 2000) şi se pot influenţa reciproc fieîn direcţia a~tlVlt3ţJlor prosociale (Barry ŞI Deficienţele neurobiologice, mai ales în acele regiuni ale creierului care reglează
Wentzel, 2006), fie în cea a comportamentelor problemance. ... reacţiile la stres, pot explica, în parte, de ce unii copii devin antisociali. Ca urmare a
Părintii infiuentează alegerile în materie de prieteni ale adolescenţilor pnn cartierul acestor deficienţe neurologice, care pot rezulta în urma interacţiunii. dintre factorii
şi şcoala pe care l~ aleg pentru copiii lor, princantitate~ şi tipul.?e supraveghere pe genetici sau temperamentul dificil şi mediul de viaţă timpuriu advers, copiii ar putea
care o exercită şi mai ales plin calitatea propriei lor relaţii cu COplll (Knoester, Haynie să nu recepţioneze sau să nu dea ascultare semnalelor normale de avertizare pentru a
şi Stephens, 2006). se abtine de la comportamentul impulsiv sau nesăbuit (van Goozen et al., 2007).

412 Partea a 5-a Adolescenta Capilolul 12 Dezvoltarea pSihosocială În adolescenţă 413


Epidemia de violenţă În rândul tinerilor
La' 20 aprilie' 1999. doi elevi ai liceului Cclurnbine din oraşul Din pacate însă, victimele din aceste-cazuri intens rnediatizate 'Presiune.a bandele-de Ia şcoală (NCES, 2003; .Youth Vi~ience", Şeful Corpului serviciilor de sănătate publică din SUA pune la
Lirtleton, statul Colorado .• şi-au omorât 12 co~egi şi un- profesor, alcatuiesc doar o' mică parte din numărul celor afectaţi de violenţa . 2(01). ' îndoială unele mituri sau sterectipuri cu priviri: la-violenta in rindul
inainte. să .se jmpuşte mortal. La 16 'apiilie:20~7, un-student deIa în rândul tinerilor. În 2005, peste 721 000 de tineri cu vârsta între ':"Uo mediu famiJiai caracterizat de respingere, 'coerciţie sau tinerilor (••Youth Violence". 2001; vezi tabelul), 'Un~r din cele
Virginia Tech'in vârstă de ~3 de-ani a,p~oţâ.t ?,~
_deoalJ!e~ înainte 10 şi 24 de ani au fost trataţila secţiile ~e urg~nţe.~u leziuni cauzate haos Incopilărie, care rinde.sădetermine la copii comportamente mai rele neadevaruri este' acela cii nu se poate face nimic pentru a
de a se- împuşca .....:.atacul cu armă dezlănţuit cu cele mai mul~e deviclcntâ (CDC, 2097c), În acel an, tn 'Statele -Unite, persoanele agresive. Ostilitatea pe care, le-o trezesc altora le ampliflcâ preîntâmpina sau trata componamen-tuI" violent. Programele la nlvel
victime' În isteria SUA. In ultimii 10 'ani, atacurile cu armă '!-U cu vârsta 'sub 25 de ani au alcătuit 44.5% din 'totalul persoanelor propria .agresivitate. Imaginea de sine negativă îi împiedică să - de şcoală. adresate l~~ror copiilor, nu .doar celor cu grad de risc,'
curmat viata a 188 de elevi şi
'profesorfdip'lu'mea întreagâ ~i a~ răn"i! oresratc pentru infractiuni viole'nte şi 53,9% din "totalul-persoanelor . obţină reuşite ]~ .şcoată -sau să-şi dezvolte alte, interese, au redus violenta şiagresivitatea la nivelul tuturor claselor. Aceste
peste ioa de'persoane (Pearson'Educaticn, 2007). ~ arestare pentru infracţiuui imp~triva'prbprietăţii"(~I, 2007r constructive; şi." in, genera}. se asociază cu alţii de-o-seamă . programe au menirea de: a preţntâmpina comportamentul.violent
De fapt, în
ciuda publicităţii inrense de care-beneficiază crimele Ce cauzează aceste comportamente distructivc? Influenţele care
i-ar putea împinge pe tineri la acre violentesunt .~u~eroase.
care .le în:tăresc atitudinile şi comportamentele .antisociale prin promovarea .abilit.5ţilgr sociale şi_a, conştientizârii 'şi.c6ntroltilui
în":scoli; ele su~t rare. rep':eze~tâ.nd d?~ l%.din oml1ci~eri.le.în (Sraub. 1996). .. . . . ... 'emoţional (Hahn el al"',2007).. ' ,
r~"d~1 'tinţrilor de "fustă ştolară." Majoritatea acesror- omucidert • -"Imaturitatea creierului adolescentului, îndeosebi a cortexului 'Traiul în cartiere instabile, ciradine, cu puţină implicare _şi
presupune 'doar un singur 'ucigaş. şi O: singură victimă:' Mai'~mu~~ " prefrcntal.. esenţial pentru -raţiobere şi pentru, reprimarea ,-sprijin din panea.comunlrăţii (Talan et al., 2003) - desi-elevii
cbtervtn ciude valului de atacuri cu armă-In şcoli din-l999 incoace, impulsurilor.- < •
imei 'şcoli de 'suburbie' proveniţi din -clasade mijloc n.u sunt
~.ta ?muci~erilor .asoclate cu scolile-a .s~~ut-, în ansamblu, între . Accesul, facil la arme Intr-o cultură care .romanţează jocul cu , ~n:uru, , '. . ... ' .. ' ..,':, ,
199i şi
-2066 (Modzeleski el 'al:, 2008). . . ,annedefoc".(Weinberger,2001,p.2).. ' Faptul de a- fi fost martorii sau victimele violentei în cartierori
., expunerea la violenta din mass- media (Br'oOkm~ver, Henricf şi .
CiNCI MITURI DESPRE VtOLENTA tA ŢINERI Schwab-Stone, 2005; Pearce. JoOes~Schwab-St:;ne şi Ruchkin,
':'2(03). .
. .' .
MIT,
c;;opiii Cu tulburui de -~nduită sau t:L-'~ciment necontrolat ~ Psihologii .Indică .unete 'posibile' semnale de avertisment.
rur.devinneapărat adolescenţi viâenţi: ":": ' , Adolescentii cu probabilitate de a comite acte violente refuză adesea
"
Ttrie.-ii-airb·anlencani şi hispanici au o prQpaJ::mtat~mai' mare oecăt Deşfrate!e eestărao- diferă. autOdedaratiiie'Su9er:~ cărasa şi să-şi .asqiltepinrilii şi' profesorii. ignoră sentimentele şi drepturile
~ Qe altă.etriie-de ase mplicaJn acte violente, . etnia nu, su aprOape Yde!cc .efect asupra 'prbpJrţiei t~talede ~ho~.S;_, poartă urât ..cu. ~~evii •• se bazează ~ ~iolen~ sau
comMr1ament .Ao!ent netaţaL ' .. ' .. '. -~ -: ';' , .. ', . am,ţn,inţăd ca să-şi rezolve problemeleşi au' convingerea că viata i-a'
O noUă rasă.de ••super-prădători", care a ajljn~ la'ad9lescertă f'ilU'există: nîQO eovaoă că-!ireri\ imp!~tî'În 0denîe' ÎI) perîqada de -".~edfCptăţi.l Ei tind să 'opţinăfezultate slabe_Ia'şcoal~,'să absenteze
ÎI')'_anii 1990, :tinde să facă SUA o: ţară şi mai ~~ dşca.t este. apoQeu_;a ania- 1990 au.tostmafv'ol,enţi saujnai ~zi decât tiner~ ~e.)a ore saucbtaosă chiulească cii.zilele. sărămănă repetenţi. să fie'
Î~:prel~t:.,-,,_ ,._ ._' ' __ ' __ ' ..-", ~',_.':_",-
, _." qin anif?nteriori._, -",_ " .' .:" .i>: '-;'<. _: . 'e~a~cula~ .sau să a9,a,~~on~ze_~ala •.să tie, ,y~~timele' tirill?izării~
Jt.K:tOCarea:.mfractooor tineti Tfi~tribui1âle~
dure' peritn.fadlllţi scece ... . ··'lhfra:ctânl j~i jUdeCaţi_Tr!.".tribunale Jl€.f'tn.i ~dulţi ·a(j~c5·~atâ semnîfl~ ··"să,;co·nsum.e· 3.l~90l s •iiltţălaPte -'şU~ua1te'drpgUri: să .se" impI!cţ de"
probâ~'mtatea ca -aceştia să,Comită şi alte ~!lfracţi.u~ violente. cat;V',fŢI8Î"r,1dicâtă ~ recidlve!a:r şi, mai tâiziu, airifrac~uni:or penele. tUp.paou .î~U\ctivităti sexuale.',să intre în bande. să se 'bată, să fure
decât tirlefil ~decaţi in tribunalele penru d.eliriVenţi- juvenil. ~u s~ dIstrugă bWJ~'le 'altdr~ (~QCiatia'de,Psihologie Americană
Cei mai.mulU tineri violenţi vor ajunge să fie aresta.ţi p~nlnJ infrc~ctiuni
\iidErite. - ,- .;.'. '. ~ . ,- ,
Cei mai mulţi"tirBi im'priCaţi in c~p:orta,ri1en~evîo~te nu
nţiodată arest2ţi pentru,ti itt~.at~u.1~,~~,t~,'- , , '-"
va fi <~i Â.~(,lCIe;nia-Ame{ican~ d~"P~diatrie.[AÂP],·1996; Resnick etal..
1_99,; Sm\th'Khun e'tai.;2004.; "Youlb'Yioieitce", 2(01). .

~ ~t' pe datele din :VouthVlOleoce", 2001. ",

CUIll se ajunge la delincvenţă: interacţiunea Între influenţele la modul cronic să nu fi întărit comportamentul pozitiv în copilăria mică şi să fi
exercitate de familie, de cei de-o seamă şl de comunitate pedepsit cu asprime sau inconsecvent - sau şi una, şi alta - comportamentul greşit

Cercetătorii au identificat două tipuri de comportament antisocial: tipul cu debut


(Coie şiDodge, 1998; Snyder, Cramer, Afrank şi Patterson, 2(05). Se poate ca, de-a
lungul anilor, aceşti părinţi să nu se fi implicat îndeaproape şi în mod pozitiv în viaţa I
\
timpuriu, care apare în jwul vârstei de Il ani şi tinde să ducă la delincvenţă juvenilă
cronică în adolescenţă, şi un tip mai uşor, cu debut tardiv, care apare după pubertate
copiilor lor (G.R. Patterson, DeBaryshe şi Ramsey, 1989). Copiii ar putea obţine
recompense pentru purtarea antisocială: când fac prostii, ar putea să atragă atenţia sau
"
şi tinde să apară temporar, ca reacţie la schimbările aduse de adolescenţă: nepotrivirea să li se facă pe plac. Aceste tipare negative timpurii deschid calea influenţelor negative
între maturitatea biologică şi cea socială, dorinţa tot mai mare de autonomie şi de ale celor de-o seamă, care promovează şi întăresc comportamentul antisocial (Coli ins
diminuarea supravegherii de către adulţi. Adolescenţii cu debut tardiv au tendinţa de et al., 2000; B.B. Brown, MOIIn/S, Lambom şi Steinberg, 1993).
a comite delicte relativ minore (Schulenberg şi Zarrett, 2006). La începutul adolescenţei poate exista deja ostilitate făţişă între părinte şi copil.
Tipul de comportament antisocial cu debut timpuriu este influenţat, aşa cum sugera Când criticile constante, coerciţia mânioasă sau comportamentul grosolan, necooperant
teoria lui Bronfenbrenner, de factori aflaţi în interacţiune. care merg de la influenţele caracterizează interacţiunile dintre părinte şi copil, copilul tinde să manifeste probleme
din microsistem, cum ar fi ostilitatea între părinte şi copil, practicile de parentaj de comportament agresiv, care inrăutăţesc relaţia dintre părinte şi copil (Buehler,
proaste şi comportamentul deviant al celor de-a seamă, până la influenţele din macro- 2(06). Parentajullipsit de eficacitate poate lăsa fraţii mai mici sub influenţa puternică
sistem, cum ar fi structura comunităţii şi sprijinul social din cartier (Buehler, 2006; a unui frate mai mare Cu comportament deviant, mai ales dacă există diferenţe mici de
Tolan, Gorman-Smith şi Henry, 2003). Această reţea de influenţe aflate in interacţiune vârstă Între fraţi (Snyder, Bank şi Burraston, 2005).
începe să se ţeasă de timpuriu în copilărie, Alegerea unor amici antisociali este influenţată în principal de factori din mediu
Comportamentul antisocial cu debut tardiv apare, de regulă, la adolescenţi cu (Iervolino et al., 2(02). Tinerii gravitează spre alţii care au fost crescuţi la fel ca ei şi
mediu familial normal, în schimb, se poate ca părinţii copiilor care devin antisociali cu care se aseamănă în privinţa rezultatelor şcolare, a gradului de adaptare şi a
1
.414 Partea a 5-a Adolescenţa Capitolul 12 Dezvoltarea pslhosocală in adolescenţă 415

L.....
!
J \
tendintelor prosociale sau antisociale (Collins et al., 2000; B.B. Brown et al., 1993). deJincvenţă. Adolescenţii care au participat la anumite programe de intervenţie în
La fel ca în copilărie, adolescenţii antisociali tind să aibă prieteni antisociali, iar pi'ima copilărie au o probabilitate mai redusă de a-şi crea probleme, comparativ cu
comportamentul lor antisocial se amplifică atunci când se întovărăşesc (Dishion, tinerii de-o seamă cu ei care sunt la fel de defavorizati (Yoshikawa, 1994; Zigler,
McCord şi Poulin, 1999; Hartup şi Stevens, 1999; Vitaro, Tremblay, Kerr, Pagani şi Taussig şi Black, 1992). Programele eficace sunt acelea care îi vizează pe copiii cu
Bukowski, 1997). Felul în care adolescenţii antisociali vorbesc, râd sau zâmbesc ,'grad'ridicat de risc din mediul urban şi durează cel puţin doi ani, în primii cinci ani de
batjocoritor când vine vorba despre încălcarea regulilor şi dau din cap atotştiutor între viaţă a copilului. Ele îi influenţează pe copii în mod direct, prin îngrijirea de tip
ei pare să constituie un fel de "instruire în materie de devianţă" (Dishion et al., 1999). grădiniţă sau educaţia de calitate superioară, şi totodată indirect, oferind familiei
Aceşti copii-problemă continuă să cauzeze un parentaj lipsit de eficienţă, care pre- . ajutor şi sprijin adaptat la nevoile acesteia (Berrueta-Clement, Schweinhart, Bamet! şi
conizează comportament delincvent şi asocierea cu grupuri de amici devianţi sau cu Epstein, 1985; Berrueta-Clement, Schweinhart, Barnett şi Weikart, 1987; Schweinhart
bande (Simons, Chao, Conger şi Elder, 2001; Tolan etal., 2003). et al., 1993; Seitz, 1990; Yoshikawa, 1994; Zig\er et al., 1992).
Parentajul autoritar îi poate ajuta pe tineri să intemalizeze standarde care îi pot face Aceste programe acţionează asupra mezosistemului descris de Bronfenbrenner,
imuni la influenţele negative din partea celor de-o seamă şi deschişi la influenţele influenţând interacţiunile dintre căminul familial şi şcoală sau centrul de îngrijire a
pozitive (Collins et al., 2000; Mounts şi Steinberg, 1995). Parentajul îmbunătăţit în copiilor. De asemenea, prognamele merg cu un pas mai departe, la exosistem, creănd
timpul adolescenţei poate reduce delincvenţa, prin descurajarea întovărăşirii cu tineri reţele de sprijin ale părinţilor şi punându-i pe părinţi în legătură cu servicii comunitare,
cu comportament deviant (Simons et al., 2001). Adolescenţii ai căror părinţi ştiu unde cum ar fi îngrijirea prenatală şi postnatală şi consilierea educaţională şi vocaţională
I se află aceştia şi ce fac au o probabilitate mai redusă de a se implica în acte de del inc- (Yoshikawa, 1994; Zigler et aL, 1992). Datorită abordării pe multiple planuri, aceste
,1
ventă (Laird, Penit, Bates şi Dodge, 2003) sau de a se întovărăşi cu tineri de-o seamă intervenţii au un impact asupra mai multor factori de risc timpurii ai delincvenţei. 'Ce şanse există ca aC~1 membru
Un astfel de program este cel al Centrelor pentru copii şi părinţi din Chicago, un al unei bande, care a fost deja la
cu comportament deviant (Lloyd şi Anthony, 2(03). închisoare, să devină infractor Înrăit?
Situatia economică a familiei poate să influenţeze apariţia comportamentelor program pentru preşcolari defavorizaţi, care se derulează în şcolile publice din Adolescenţii care JIU al! alternative
l' antisociaie. Privaţiunile economice prelungite pot submina parentajul sănătos, prin Chicago şi care oferă servicii de urmărire până la vârsta de 9 ani. Participanţii studiaţi pozitive au o probabilitate mat mare
I faptul că privează familia de capital social. Copiii săraci au o probabilitate mai mare la vârsta de 20 de ani aveau rezultate educaţionale şi sociale mai bune şi arestări mai de a adopta stlluri de viaţă
1; de a comite acte antisociale, comparativ cu alţi copii, iar cei a căror familie este puţine ca minori, faţă de grupul de comparaţie, care beneficiase de intervenţii timpurii antisociale,
I permanent săracă tind să devină mai antisociali cu timpul. Invers, când familia scapă mai puţin extensive (Reynolds et al., 2001).
1.l' de sărăcie cât timp copilul este încă mic, acesta nu are o probabilitate mai mare de Odată ce copiii intră în adolescenţă, mai ales in cartierele sărace, cu infracţionalitate
·1 : apariţie a problemelor de comportament decât un copil a cărui familie nu a fost foarte ridicată, intervenţiile trebuie să se axeze pe depistarea adolescenţilor cu pro-
l'
r : niciodată săracă (Macmillan, McMorIis şi Kruttschnit!,2oo4). bleme şi pe prevenirea recrutării în bande (Tolan et al., 2003). Programele de succes
!.
!,. Organizarea socială slabă a cartierului într-o comunitate dezavantajată poate îmbunătăţesc abilităţile de parentaj printr-o mai bună monitorizare şi gestionare a
influenta delincventa prin intermediul efectelor sale asupra comportamentului de comportamentului şi un sprijin social mai bun în cartier.
L parentaj şi a comportamentului deviant al tinerilor de-o seamă (Chung şi Steinberg, Programele cum sunt centrele de întrunire pentru adolescenţi şi taberele de vară pentru
I
'!
u..~
2006). Eficacitatea colectivă - forţa legăturilor sociale dintr-un cartier şi măsura în
care locuitorii lui îşi monitorizează sau supraveghează reciproc copiii - poate influ-
tineri cu tulburări de comportament pot fi contraproductive, deoarece adună laolaltă
grupuri de tineri cu comportament deviant, care tind să-şi întărească reciproc înclinaţia
enta rezultareleîntr-o d;recpe p07lilv]nSarnpson~ 1997). COmbinaţia între parentajul' spre devianţă, Programele mai eficace - grupurile de cercetaşi, sporturile şi activităţile
af';'tuos, implicat şi eficacitatea colectivă îi poate descuraja pe adolescenţi în privinţa organizate de biserică - îi integrează pe tinerii cu comportament deviant în populaţia
întovărăşirii cu tineri cu comportament deviant (Brody el aL, 2001). generală a celor cu conduită normală, Activităţile structurate, supravegheatede adulţi sau
cele organizate de şcoală după orele de curs, în serile de la sfârşitul săptămânii şi vara,
Perspective pe termen lung când este cel mai probabil ca adolescenţii să nu aibă ocupaţie şi să aibă necazuri, pot
Marea majoritate a tinerilor la care apare delincvenţa juvenilă nu se transformă în reduce contactul acestora cu mediile care încurajează comportamentul antisocial (Dodge,
adulti infractori (Kosterman, Graham, Hawkins, Catalano şi Herrenkohl, 200 1; Dishion şi Lansford, 2006). A·i determina pe adolescenţi să se implice, în timpul liber, în
Mofiit!, 1993). Delincvenţa atinge apogeul în jurul vărstei de 15 ani şi apoi se reduce, activităţi constructive sau în programe de formare a aptitudinilor de muncă poate aduce
pe măsură ce majoritatea adolescenţilor şi familiile lor se împacă cu nevoia tinerilor beneficii pe termen lung. Participarea la activităţi extraşcolare organizare de şcoli reduc
de a-şi afirma independenţa, Totuşi, cei care nu văd alternative pozitive sau care pro- rata abandonului şcolar şi cea a arestărilor pentru delicte penale în rândul băieţilor şi al
vin din familii disfunctionale au o probabilitate mai mare de a adopta un stil de viaţă fetelor cu grad ridicat de risc (Maboney, 2000).
antisocial permanent <ElIio!!, 1993; Schulenberg şi Zarrett, 2006). Adolescenţii cu cea Din fericire, marea majoritate a adolescenţilor nu ajunge să aibă probleme grave.
mai mare probabilitate de a rămâne la o conduită violentă sunt băieţii asupra cărora Cei care prezintă comportamente perturbate pot - şi ar trebui - să fie ajutaţi. Cu
s-au exercitat influenţe antisociale timpurii. Adolescenţii cu cea mai mică probabilitate dragoste, îndrumări şi sprijin, adolescenţii pot să evite riscurile, să-şi extindă însuşirile
de a face acest lucru sunt băietii şi fetele care au avut rezultate şcolare foarte bune de pozitive şi să-şi exploreze posibilităţile pe măsură ce se apropie de viaţa adultă.
mici şi fetele care au prezentat o dezvoltare prosocială timpurie (Kosterman et al.,
2001). întrucât caracterul adolescenţilor continuă să se modeleze, numeroşi psihologi Schimbările normale survenite în dezvoltare în anii de la începutul vieţii sunt semne
ai dezvoltării deplăng tendinţa actuală de a transfera infractorii juvenili din sistemul evidente şi spectaculoase ale creşterii. Sugarul care stă întins în pătuţ devine un copil
tribunalelor pentru minori, care urmăreşte reabilitarea, în tribunalele penale, unde pot activ şi dornic să exploreze, la vărsta învăţării mersului. Copilul mic pătrunde în
fi judecaţi şi condamnaţi ca adulţi (Steinberg, 2000; Steinberg şi Scot!, 2003). lumea şcolii şi în cea a societăţii şi se implică intens în ele. Adolescentul, cu un nou
corp şi o nouă conştiinţă de sine, se pregăteşte pentru intrarea în vârsta adultă.
Prevemirea şi tratarea delincvenţei Creşterea şi dezvoltarea nu se opresc brusc după adolescenţă. Oamenii se schimbă
întrucât delincvenţa juvenilă îşi are rădăcinile in copilăria timpurie, tot atunci ar trebui în multe privinţe în prima tinereţe, la vărsta mijlocie şi la vârsta a treia, după cum vom
să se facă şi demersurile preventive ce atacă multiplii factori care pot duce la vedea în restul capitolelor din această carte.

CapitOlul12 Dezvoltarea psihosocială în adolescenţă 417


416 Partea a 5-a Adolescenta
Rezumat şi termeni-cheie
Căutarea identităţii • În Statele Unite, rata sarcinilor şi cea a naşterilor in
adolescenţă au scăzut, însă rata naşterilor a crescut din
Reperul 1: Cum Îşi formează adolescenţii identitatea şi nou in 2006.
ce roluri joacă gen"ul şi etnia? • Naşterea În adolescenţă are deseori consecinţe negative.
o O preocupare centrală in adolescenţă este căutarea Mamele adolescente şi familiile lor tind să sufere din cauza
identităţii, care are componente ocupaţionale, sexuale şi sănătătn şubrede şi a greută~lor financiare, iar ccpiii suferă
axiologice. Erik Erikson a descris confiictul psihosocial al adesea din cauza parentajului lipsit de eficacitate.
adolescenţei ca identitate versus confuzia identităţii. orientare sexuală (396)
Virtulea care ar trebui să se nască din acest conflict este
fidelitatea.
• in cercetările bazate pe
teoria lui Erikson, James Marcia
descris patru stări ale id.ntiIă~i: achiziţia identităţii,
a
boli cu transmitere

Relaţiile cu familia,
şi cu societatea
sexuală

cu cei
adulţilor
(BTS) (399)

de-o seamă t
prescrie rea, moratoriul şi difuzia identităţii.
Reperul 3: Cum re/aţianează adolescenţii cu părinţii, cu
• Cercetătorti au păreri diferite in ceea ce prtveşte ideea că
fraţii şi cu cei de-o seamă?
băieţii şi fetele urmează căi diferite spre formarea identită~j.
Deşi unele cercelări sugerează că stima de sine a fetelor
tinde să scadă in adolescenţă, cercetările mai recente nu
• Cu toate că rela~ile dintre adolescenţi şi părinţii lor nu sunt
intotdeauna uşoare, revolta adolescentină
maximă este un lucru neobişnuit. Pentru major~tea
de amploare 1
vin in sprijinul acestei constatari.
aoolescenţtor, această perioadă a vieţii constituie o
o Etnia este o componentă importantă a identităţii.
tranziţie relativ lină. Pentru ceilalti, care par considerabil mai
Adolescenţii din minorităţi par să parcurgă stadii ale
frămăntaţi, ea pcate prevesti o vârstă adultă dificilă.
dezvoHării identităţii etnice care se aseamănă mult cu
stările identităţii descrise de Marcia. • Adolescenţii petrec tot mai mult timp cu cei 00-0 seamă,
dar relaţiile cu părinţii continuă să fie infiuente.
identitate (390)
• Conflictul cu părinţii tinde să fie cel mai puternic la
identitate versus confuzia identităţii (390)
inceputul adolescentei. ParentaJul autoritar este asociat cu
stări ale identităţii
criză (392)
(391) rezultatele cele mai bune.
• Efectele structurii familiei şi ale statutului ocupaţional al
I
angajare
achiziţia
(392)
identităţii (392)
mamei asupra dezvoltării acolescenţilcr poate depinde de
factori ca resursele economice, calitatea mediului căminului
1
prescriere (392) şi atenţia cu care părinţii monitorizează mişcările
moratoriu (393) adolescentului in afara casei.
··difilzia ideritităţU·(393) .- ._. ·-Rela~ile cu fraţii· tind să devină mai distante in adolescenţă .
socializare culturală (395) iar balanţa puterii intre fraţii mai mari şi cei mai mici se
egalizează considerabil.
Sexualitatea • Infiuenţa grupului celor de-o seamă este cel mal puternică
la inceputul adolescenţei. Structura grupului celor de-a
Reperul 2: Ce factori detennină orientarea sexuală, ce
seamă devne mai complexă, implicând clici şi găşti,
preaic! sexuale sunt rnspândite În rândul adolescenţi/or
precum şi prietenii.
şi ce-i determină pe unii să aib~ comportamente sexuale
riscarrle? • Prieteniile devin, indeosebi in cazul fetelor, mai intime, mai
stabile şi oferă mai mult sprijin in adolescenţă.
• Ortentarea sexuală pare să fie influenţată de o interacţiune
intre factori biologici şi de mediu şi să fie cel puţin ~aI • Relaţiile de dragoste satisfac diferite nevoi şi se dezvoltă
odată cu vârsta şi cu expertenţa.
genetică.
revoltă adolescentină (405)
• Din cauza npsei acceptării sociale, traiectoria idenlităţu
homosexuale şi a formării relaţiilor de acest tip poate să individuare (407)
vaneze, Comportamentul antisocial şi delincvenţa juvenilă
• Activitatea sexuala: a adolescenţilar implică riscul de sarcină
şi de boli cu transmitere sexuală. Adolescenţii cu cel Reperul 4: Care Sl!.(Jt cauzele primare ale
mai mare grad de risc sunt aceia care-şi incep activitatea comporlamentuJui antisocia! şi ale delincvenţei juvenile şi
sexuală devreme, au mai mulţi parteneri, nu folosesc ce se poate face pentru a reduce aceste riscuri ale
contraceptive şi sunt prost infonnaţi cu privire la sex. adolescenţei?
• Folosirea cu regularitate a prezervativelor este cea mai • in general, delincvenţa cronică decurge din atitudinea
bună protecţie pentru adolescenţii activi din punct de antisocială cu debut timpuriu. Ea este asociată cu numeroşi
vedere sexual. factori de risc ce interac~onează, printre care parentejul
• Programele comprehensive de educaţie sexuală intârzie lipsit de eficacitate, eşecurile şcolare, influenta celor de-o
seamă şi a cartierului şi statutul socio-economic scăzut:
iniţierea sexuală şi incurajează folosirea contraceptivelar.
Programele axate doar pe abstinenţă nu au fost la fel de
eficace.
Programele care atacă factorii de risc de la o vârstă
fragedă au inregistrat succese.
J
• rrs au cea mai mare probabilitate de a apărea nedepistate
la fete.

418 Partea a s-a Adolescenta


,. r

Repere pentru studiu


r. Ce Înseamnă a fi adult şi ce factori influenţează momentul când se produce
intrarea În vârsta adultă?
"Dacă[ ... ) fericirea este absenţa febrilităţii, Înseamnă 2. Cum este forma fizică a adultului tânăr tipic şi ce factori influenţează sănătatea şi
starea de bine?
./ că nu voi cunoaşte niciodată fericirea, căci nutresc o dorinţă
3. Care sunt unele probleme de sexualitate şi reproducere În această perioadă
febrilă de a cunoaşte, a trăi experienţe şi a crea." a vieţii?
Jurnalul luiAnars Nin (1931-1934), 4. Prin ce se distinge gândirea adultului?
scris la vârsta de 28-31 de ani

.f 5. Cum se dezvoltă judecata morală?


6. Cum fac adultti emergenţi trecerea la învăţământul superior şi la muncă şi cum
Stiati
, , că ••• influenţează aceste experienţe dezvoltarea cognitivă?
@ Adulţii americani cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani au proba-
bilitate mai mare de a fi săraci şi probabilitate mai mică de a avea
asigurare medicală, comparativ cu oricare altă grupă de vârstă?
@ Trei boli psihice din patru debutează înaintea vârstei de 24 de ani?
Vârsta adultă emergentă
@ Aproximativ 50% din adulţii americani au avut o boală cu transmitere Când devine un om adult? Societatea americană contemporană are o diversitate de
sexuală înainte să împlinească 24 de ani? repere. Maturitatea sexuală survine în adolescenţă; maturitatea cognitivă poate apărea
mai tărziu. Există diferite definiţii ale vârstei adulte din punct de vedere legal: la 18 ani,
@ Capacitatea de gândire reflexivă apare Între 20 şi 25 de ani?
tinerii au drept de vot şi, în majoritatea statelor, se pot căsători fără acordul părinţilor;
@ Înscrierea la o facultate - orice facultate - este mai importantă. din la 18 sau 21 de ani (în funcţie de stat) pot încheia contracte cu caracter obligatoriu.
perspectiva beneficiilor cognitive imediate şi a celor pe termen lung Folosind definiţiile sociologice, oamenii pot fi consideraţi adulţi atunci când se întreţin
decpotrivă, decât facultatea concretă la care se înscrie persoana? singuri ori şi-au ales o carieră, s-au căsătorit ori au legat un parteneriat de dragoste
important sau şi-au întemeiat o familie.
El În prezent, mulţi oameni din ţările industrializate devin pe deplin
Maturitatea psihică poate depinde de realizâri cum ar fi descoperirea identitătii
adulţi abia pe la 25-29 de ani?
proprii, obţinerea independenţei faţă de părinţi, construirea unui sistem de valori 'şi
formarea de relaţii. Unii psihologi sugerează că debutul vărstei adulte nu este marcat

A cestea sunt doar câteva din subiectele interesante şi importante de


care ne vom ocupa în acest capitoL Vârsta de adult tânăr, definită,
de obicei, ca fiind cuprinsă aproximativ între 20 şi 40 de ani, este, de
de criterii exteme, ci de indicatori interni, cum ar fi sentimentul autonomiei, al
autocontrolului şi al responsabilităţii personale - că este mai mult o stare de spirit
decât un eveniment discret (Shanahan, Porfeli şi Mortimer, 2005). Din acest puoct de
regulă, o perioadă a puterii de actiune: numerosi oameni aflati la această
vedere, unii oameni nu ajung niciodată adulţi, indiferent de vârsta lor cronologică
vârstă sunt pe picioarele lor pentru prima oară tn viaţă, îşi cr~ează
Pentru majoritatea necunoscătorilor însă, vârsta adultă este definită de trei criterii:
şi-şi gestionează căminul propriu şi îşi dovedesc capacităţile în ocupaţia
I. II aleasă. Iau în fiecare zi hotărâri care contribuie la a le determina
(1) acceptarea responsabilităţii proprii, (2) luarea independentă a deciziilor şi (3)
obţinerea independenţei financiare (Ameti, 2006). În ţările industrializate modeme,
sănătatea, cariera şi stilul de viaţă. Totuşi, din ce în ce mai des, nume-
atingerea acestor obiective ia mai mult timp şi urmează trasee mult mai variate decât
roşi adulţi tineri nu se aşază imediat la casa lor. Pentru ei, perioada între
în trecut. înainte de mijlocul secolului XX, bărbatul tânăr, proaspăt absolvent de liceu,
20 şi 25 de ani sau chiar mai de mult a devenit o perioadă de explorare,
îşi căuta, de regulă, un serviciu stabil, se căsătorea şi întemeia o familie. Pentru femeia
numită vârsta adultă emergentă.
tânără, calea obişnuită spre vârsta adultă era căsătoria, care avea loc imediat ce-şi
În acest capitol, analizăm funcţionarea fizică a adulţilor tineri şi
găsea un partener potrivit.
identificăm factorii care pot influenţa sănătatea şi forma fizică bună,
Începând din anii 1950, revoluţia tehnologică a făcut ca studiile superioare sau
precum şi chestiuni de sexualitate şi reproducere. Discutăm aspectele
formarea specializată să fie esenţiale în tot mai mare măsură. Vârsta tipică a primei
distinctive ale cogniţiei adulte şi modurile în care educaţia poate să
căsătorii şi cea a naşterii primului copil an crescut mult, întrucât şi femeile, şi
stimuleze dezvoltarea cognitivă. Examinăm influenţa culturii şi a genului
bărbaţii urmăresc să facă studii superioare sau să găsească oportunităţi vocaţionale
asupra dezvoltării morale. în sfârşit, discutăm una dintre cele mai
(Furstenberg, Rumbaut şi Settersten, 2005; Fussell şi Furstenberg, 2005). în pre-
importante sarcini de dezvoltare din această perioadă: intrarea în câmpul
zent, calea spre vârsta adultă poate fi marcată de mai multe repere - înscrierea la
muncii. După ce citiţi şi studiaţi acest capitol, ar trebui să puteţi răspunde
facultate (la cursuri de zi sau cu frecvenţă redusă), serviciul (cu normă întreagă sau
la fiecare din întrebările de Reper de la pagina următoare,
redusă), mutarea din căminul părintesc, căsătoria şi naşterea copiilor -, iar ordinea
şi momentul producerii acestor tranziţii variază (Schulenberg, O'Malley, Bachman
şi Johnston, 2005).

422 Partea a s-a Vârsta adultă emergentă şi de acun tânăr

, f
Aşadar. unii specialişti în dezvoltare sugerează că, pentru majoritatea tinerilor vârsta adultă emergsotă principalii ucigaşi ai adulţilor tineri (Heron şi Smith, 2007). Oamenii cu mai multe
Perioadă de tranzitie postutetă copii ale unei gene care ajută la combaterea HIV au o probabilitate mai mică de a fi
din societăţile industrializate, intervalul de timp de la sfârşitul adolescenţei şi până
intre adolescenţă şi vârsta adultă.
la25-29 de ani a devenit o etapă distinctă a vieţii, anume vârsta adultă emergentă. infectaţi cu acest virus sau de a face SIDA, comparativ cu oamenii care au mai puţine
Este o perioadă a explorării, a posibilităţilor, un prilej de a încerca moduri de viaţă copii ale genei (Gonzalez et al., 2005).
noi şi diferite - o perioadă când tinerii nu mai sunt adolescenţi, dar încă nu şi-au luat Un factor de risc pentru ateroscleroză (îngustarea arterelor) este nivelul de
în primire pe deplin rolurile de adulţi (Arnett, 2000, 2004, 2006; Furstenberg et al., colesterol din sânge. Colesterolul, 'combinat cu proteine şi cu trigliceride (acizi graşi).
2005). Vom analiza mai amănunţit diferitele traiectorii ale persoanelor aflate la vârsta este prezent în circulaţia sangvină, fiind transportat de lipoproteina cu densitate mică
adultă emergentă ulterior, în acest capitol şi în capitolul 14. (LDL), numită popular colesterol "rău". Lipoproteina cu densitate mare (HDL),
sau colesterolul "bun", elimină colesterol din sistem. Estimativ, 80% din variatiile
nivelului de HDL la nivelul populaţiei se datorează factorilor genetici (,,How to
DEZVOLTAREA FIZICĂ Raise HDL", 2001). Totuşi, obişnuintele comportamentale (cum ar fi alimentaţia)
influenţează şi ele nivelul colesterolului.
Sănătatea şi forma fizică bună Mai mult decât atât, majoritatea bolilor implică deopotrivă ereditatea şi mediul.
Un studiu a arătat că probabilitatea apariţiei simptomelor de depresie la o persoană
Indiferent dacă sportul pe care preferaţi să-I urmăriţi este baseballul, tenisul, baschetul, Yoleiuţ cere forţă, energie, resistescă
este prefigurată de o variantă a unei gene care este puternic afectată de influenţele din
patinajul anistic sau fotbalul, cei mai mulţi sportivi cu care ţineţi sunt de vârsta adultă şi coordonare musculară. McUorirmea mediu, cum ar fi familia susţinătoare (S.E. Taylor, Lehman, Kiefe şi Seeman, 2006).
adultilor tineri, precum cei din
emergentă sau adulţi tineti. oameni cu o formă fizică excelentă. La această vârstă, cei
imagine, ali o formă fisică excelentă.
mai mulţi oameni se află la un apogeu al sănătăţii, al forţei, al energiei, al rezistenţei Influenţele comportamentale
şi.al funcţionării senzoriale şi motorii. asupra sănătăţii şi formei fizice bune
Legătura dintre comportament şi sănătate ilustrează interacţiunea dintre aspectele
Starea de sănătate şi problematica sănătăţii fizice, cele cognitive şi cele emoţionale ale dezvoltării. Ceea ce ştiu oamenii despre
sănătate influentează ceea ce fac, iar ceea ce fac influentează felul cum se simt.
în această perioadă se pun temeliile funcţionării fizice de-a lungul întregii vieţi. Pe când ajung adulţi tineri, o mare parte din tinerii americani au adoptat deja
Sănătatea poate fi influenţată de gene, dar factorii comportamentali - ce mănâncă practicile proaste care contribuie la cele trei cauze principale de deces care poate fi
I
adu/ţii tineri, dacă dorm suficient sau nu, cât de activi fizic sunt şi dacă fumează, beau prevenit din Statele Unite; fumatul, obezitatea şi abuzul de alcool. Un studiu repre-
I
alcool sau consumă droguri - contribuie foane mult la sănătate şi la starea de bine. zentativ la nivel naţional, pe bază de anchetă, asupra a J'$ste 14000 de adulţi tineri
[,
Majoritatea adulţilor emergenţi şi a adulţilor tineri din Statele Unite declară că au o care fuseseră urmăriţi de la începutul adolescenţei a arătat că alimentaţia, gradul
sănătate bună sau excelentă; numai 5,7% din persoanele cu vârsta între 18 şi 44 de ani îşi de activitate. obezitatea, accesul la îngrijiri medicale, consumul de tutun, alcool şi
descriu sănătatea drept mulţurnitoare sau şubredă. Cele mai răspândite cauze ale limitării droguri ilegale şi probabilitatea de a contracta o BTS s-au inrăutăţit când tinerii au
activităţii sunt artrita şi alte afecţiuni ale sistemului muscular şi osos (NCHS, 2006). ajuns la vârsta adultă (K.M. Harris, Gordon-Larsen, Chantala şi Udry, 2006).
Accidentele sunt principala cauză de deces la americanii tineri cu vârsta până la 44 de ani Cunoaşterea obişnuinţelor bune (şi a celor rele) privind săoătatea nu este suficientă
(Heron şi Smith, 2007). Rata mortalităţii la acest grup s-a redus aproape la jumătate în Personalitatea, emotiile şi mediul social cântăresc adesea mai greu decăt ceea ce ştiu
ultimii 50 de ani, iar rata mortalităţii la celelalte grupe de vârstă a scăzut şi ea (Kochanek, oamenii că ar trebui să facă şi îi conduc la comportamente nesănătoase. Să analizăm
Murphy, Anderson şi Scott, 2004; Pastor, Makuc, Reuben şi Xia, 2002). Chiar şi aşa, rata câţiva factori de stil de viaţă putemic corelaţi cu sănătatea şi fonma fizică bună:
mortali!ăţii creşte de peste două ori între adolescenţă şi vârsta de adult tânăr. alimentaţia şi controlul greutăţii, activitatea fizică, somnul, fumatul şi consumul de
In aceşti ani ai vieţii, problematica sănătăţii o oglindeşte pe cea din adolescenţă; totuşi, alcool şi droguri. Despre stres, care poate determina comportamente dăunătoare,
rata accidentăriJor, a omuciderilor şi a consumului de substante ilegale atinge apogeul în precurri somoul insuficient, fumatul, consumul de alcool şi cel de droguri, vom discuta
această perioadă Prea mulţi oameni aflati la vârsta adultă emergentă sunt supraponderali şi îo capitolul 15. în următoarea secţiune a acestui capitol ne vom ocupa de influenţele
fac prea puţină mişcare. în parte pentru că plasa instituţională de siguranţă care-i protejează

!
indirecte asupra sănătăţii: cea a statutului socio-economic, a raseiietniei şi a relaţiilor.
pe adolescenţi, îo care sunt incluse căminul parental şi şcoala, nu mai există, implicarea
necontrolată în comportamente care ameninţă sănătatea este mai facilă Adulţii emergenţi Dleta şi nutriţia Zicala .Eşti ceea ce mănânci" rezumă importanţa nutriţiei pentru f
şi adulţii tineri au cea mai mare rată a sărăciei şi cel mai scăzut nivel de asigurare medicală sănătatea fizică şi psihică. Alinientele pe care le consumă oamenii influenţează felul
dintre toate grupele de vârstă şi, adesea, lipseşte accesul regulat la îngrijirile medicale cum arată, cum se simt şi probabilitatea de a se îmbolnăvi şi chiar de a muri. Estimativ,
(Callahan şi Cooper, 2005; Park, Mulye, Adams, Brindis şi Irwin, 2006). 365000 de adulţi americani mor anual din cauze care au de a face cu alimentaţia proastă
şi cu lipsa de activitate fizică (Mokdad, Marks, Stroup şi Gerberding, 2005). într-un
studiu longitudinal pe oameni cu vârsta cuprinsă între 18 şi 30 de ani, cei care rnâncau
Influenţele genetice asupra sănătăţii
legume, fructe şi alte alimente vegetale din belşug aveau o probabilitate mai redusă de
Cartografierea genomului uman le-a penmis oamenilor de ştiinţă să descopere a face hipertensiune, pe când cei cu o alimentaţie bogată în carne aveau o probabilitate
rădăcinile genetice ale multor afecţiuni, de la obezi tate la anumite cancere (Între care mai mare de a 'ajunge la această afecţiune (Steffen et al., 2005).
cel pulmonar, de prostată şi mamar) şi la afecţiuni psihice (cum ar fi alcoolismul şi Consumul excesiv de grăsimi, îndeosebi grăsimi de saturate, creşte riscul de
depresia), Spre exemplu, cercetătorii au identificat 19 regiuni cromozomiale corelate afectiuni cardiovasculare, mai ales al nivelului de colesterol (Ervin et al., 2004), care
cu depresia familială cu debut timpuriu (Zubenko et al., 2003). O altă echipă de se c6relează direct cu riscul de deces în urma bolii cardiace coronare (Verschuren
Acest hamburger suculent e doldora
cercetare a descoperit o variantă a genei transportorului de serotonină care îi poate et al., 1995). Controlarea colesterol ului prin alimentaţie şi, la nevoie, prin medicaţie
de calorii şi bogat tn grăsitnionimale,
predispune pe anumiţi indivizi la depresie, în condiţii de stres (Canli et al., 2006). care au las! corelare cu bolile car- poate reduce semoificativ acest risc (Grupul de studiu scandinav privind supravieţuirea
Oamenii de ştiinţă au descoperit o componentă genetică şi în HIV-SIDA, unul din diace ţi cu unele forme de cancer. cu Simvastatin, 1994; Shepherd el al., 1995).

Capitolul 13 Dezvoltarea fizicăşi cognitivă la vârsta adultă emergentă şi de adutt tânăr 423 424 Partea a 6-a Vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr

1
âteva studii recente sugerează că alirnentatia
întăreşte inima şi plămânii, reduce tensiunea arterială, protejează de boli
să protejeze şi de anumite cancere. Femeile
cardiace, AVC, diabet, mai multe forme de cancer şi osteoporoză (subţierea
~'Imericane de origine asiatică a căror alimentaţie 40 oaselor, cu cea mai mare incidenţă la femeile de vârstă mijlocie şi mai vârstnice),
Î~,:copil~e a conţinut cea mai mare cantitate de
;;;Iimente.pe bază de soia (cum ar fi tofu sau miso) ameliorează anxietarea şi depresia şi prelungeşte viaţa (Barnes şi Schoenborn,
'aveau un risc cu 58% mai mic de a face cancer 2003; Bemstein et al., 2005; Boule, Haddad, Kenny, Wells şi Sigal, 2001;
ar 30
;;namar, comparativ cu femeile care au consumat NCHS, 2004; Pan, Ugnat, Mao şi Grupul canadian de cercetare epidemiologică
( '2~Lmai puţină soia. Bărbaţii care mâncau peşte de j
u, 20·
a cancerului, 2005; Pran, 1999; OMS, 2002). Sedentarismul este o problemă
cinci ori pe săptămână sau mai des aveau un risc de sănătate publică la nivel mondial. Stilul de viaţă sedentar constituie una din
/ \ c~
'tă0-
40% mai mic de a face cancer de colon şi rect,
de bărbatii care mâncau peşte mai rar de o dată
principalele 10 cauze de deces şi dizabilitate în lume (OMS, 2002).
Chiar şi exercitiile fizice moderate sunt benefice pentru sănătate (NCHS,
'pe' ;ăptămână. Pacienţii cu cancer de prostată cu 2004; OMS, 2002). Încorporarea mai multor activităţi. fizice în viaţa cotidi-
·UJ(niveJ mai mic de colesterol în sânge au tins să ană - de exemplu, mersul pe jos şi nu cu maşina pe distanţe scurte şi urcatul
facil forme mai puţin agresive ale bolii, comparativ o scărilor în loc de a lua liftul - poate fi la fel de eficientă ca exerciţiile fizice
Totat 20-39 40-59 de 1060
cu pacienţii cu colesterol mare. Iar fumătorii cu in sus structurate. într-un studiu randomizat pe 201 femei sedentare din cadrul unui
vitarnina E în alimentatie au avut deteriorări mai Vârsta program de control al greutăţii derulat la o universitate, o combinaţie de dietă
reduse ale leucccitelor," faţă de fumătorii cu aport Notli: Obezitataa se defineşte ca indicele masei corporala 02 30. şi exerciţii fizice (în principal, mers pe jos) timp de 12 luni a determinat o
scăzut de vitamina E (Madsen et al., 2006). scădere semnificativă în greutate şi o formă mai bună a aparatului
Figura 13-1 Incorpororea unui nivel mai crescut de oaiviuue tn
cardiorespirator (Jakicic, Marcus, Gallagher, Napolitano şi Lang, 2003).
Incidenţa coezttăţâin funcţie de viaţa cotidiană, să spunem, merglJlld ICI serviciu cu
Obezitatea/excesul ponderal Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat
vârstă şi sex, la adulţi cu vârsta bicicleta şi nu CII maşina; poata fi la fel de eţictensă
'obezitatea o epidemie la nivel mondial (OMS, 1998). în Marea Britanie, incidenţa ca exerciţiilefizice structurate. Somnul Al treilea şi al patrulea deceniu de viaţă sunt o perioadă foarte
peste 20 de ani, În Statele Unite,
bbezităţii a crescut de peste două ori între 1980 şi 1994 şi creşteri similare au fost încărcată, aşa că nu este surprinzător faptul că numeroşi adulţi ernergenţi şi
2005-2006. Aduliii tineri care nu-ş!
anunţare în Brazilia, Canada şi n.!ai multe ţări din Europa, vestul Pacificului, Asia de adulti tineri trăiesc adesea rară somn suficient (Monk, 2000). în rândul studenţilor,
controlează greutatea riscă să se
sud-est şi Africa (Taubes, 1998). In ţările în Curs de dezvoltare care au adoptat stilul de îngraşe mai mult la vârsta mijlocîe. stresul vietii de familie. împreună cu sa-esul academic, este asociat cu o incidenţă
viaţă occidental, rata obezităţii s-a triplat în ultimii 20 de ani (Hossain şi Nahas, 2(07). când incidenla obezitaţii este ridicată a i~somniei (Bernert et al., 2007).
În-Statele Unite, bărbatul obişnuit sau femeia obişnuită cântăreşte cu peste 10 kilo- maximă. (Sws't Ogden. CarrolJ.
Privarea de somn nu afectează doar sănătatea, ci şi funcţionarea cognitivă, emoţională
grame mai mult decât la începutul anilor 1960, dar are doar 2,5 centimetri în plus în """"""" ş; Regal. 2007).
şi socială. Într-un sondaj de opinie efectuat de Fundaţia naţională pentru somn (2001),
-înălţlme. Circa 30% din bărbaţii şi femeile cu vârsta între 20 şi 39 de ani erau obezi în
respondenţii au afirmat că este mai probabil să facă greşeli, să-şi piardă răbdarea ori să
2005-2006, proporţie care a crescut dramatic la vărsta mijlocie (Figura 13-1). Tendinţa
devină iritati când trebuie să aştepte sau să se supere pe copiii lor ori pe alţi oameni dacă
ascendentă a obezităţii începând din 1980 nu dă niciun semn de a se inversa, în ciuda
nu au dormit suficient cu o noapte înainte. Privarea de somn poate fi fatală pe şosea; se
atenţiei publice consistente acordate problemei. Două treimi din adulţii americani spun
.,ii. au fost inf(}rma~ de un medic sau asistent medical că sunt supraponderali (Ogden, estimează că soferii somnolenti cauzează 1 din 25 de accidente fatale (Peters et al., 1994).
Carroll, McDowell şi Flegal, 2007). Lipsa de somn tinde să influenţeze negativ învăţarea verbală (Home, 2000), unele aspecte
Cum se explică epidemia de obezitate? Experţii indică între motive sporirea gustă- ale memoriei (Harrison şi Home, 2oo0b), luarea deciziilor importante (Harrison şi Horne,
rilor (Ziua, Siega-Riz şi Popkin, 2001), disponibilitatea preparatelor fast-food ieftine, 2OOOa)şi articularea vorbirii (Harrison şi Home, 1997) şi să sporească distractibilitatea
porţiile prea mari, alimentaţia bogată în grăsimi, tehnologiile care reduc efortul muncii (Blagrove, Alexander şi Home, 1995). Privarea cronică de somn (mai puţin de şase ore
şi 'activităţile recreative sedentare, cum ar fi televizorul şi computerul (Facu1tatea de de somn pe noapte timp de trei sau mai multe nopţi) poate înrăutăţi semnificativ
Medicină Harvard, 2004c; Pereira et al., 2005; Young şi Nestle, 2002). La fel ca în performanţele cognitive (Van Dongen, Maislin, Mullington şi Dinges, 2003).
copilărie şi adolescenţă, tendinţa moştenită spre obezi tate poate să interacţioneze cu Somnul adecvat îmbunătăreste fonmarea deprinderilor motorii complexe (Walker,
factorii de mediu şi comportamentali de acest fel (Cornuzzie şi Allison, 1998; Centrul Brakefield, Morgan, Hobson şi 'Stickgold, 2002) şi consolidează Învăţarea anterioară.
Naţional pentru Infonmaţii despre Biotehnologie [National Center for Biotechnology Chiar şi un pui de somn scurt poate să prevină extenuarea - suprasaturaţia sistemelor
Information - NCBI], 2002). de procesare perceptivă ale creierului (Mednick et al., 2002).
Obezitatea poate duce la depresie şi invers (Markowitz, Friedman şi Arent, 2008).
De asemenea, aduce cu sine riscul de hipertensiune, boli cardiace, AVC, diabet, cal- Fumatul Fumatul este principala cauză de deces care poate fi prevenită la adulţii ame-
culi biliari, artrită şi alte afecţiuni ostea-musculare şi riscul de a face unele fonme de ricani, corelat nu doar cu cancerul pulmonar, ci şi cu riscul crescut de boli cardiace,
cancer şi reduce calitatea şi lungimea vieţii (Gregg el al., 2005; Facultatea de Medicină AVC şi boli pulmonare cronice (NCHS, 2004). S-a dovedit că expunerea la fumat pasiv
Harvard,2004c; Hu et al., 200jL 2004; Mokdad, Bowman et al., 200 1; Mokdad, Ford determină probleme circulatorii şi sporeşte riscul de boli cardiovasculare (Otsuka et al.,
et-al., 2003; NCHS, 2004; Ogden el al., 2007; Pereira et al., 2005; Peeters et al., 2003; 2001) şi poate spori riscul de cancer de col uterin (Trimble et al., 2005). în 2000,
Srurm, 2002). Riscul cardiovascular şi cel de mortalitate au scăzut în ultimele patru fumatul a ucis aproape 5 milioane de oameni la nivel mondial, circa jumătate în ţările
~enii, probabil datorită îmbunătăţirii îngrijirilor medicale, însă adulţii obezi continuă în curs de dezvoltare şi jumătate În ţările industrializate (Ezzati şi Lopez, 2004).
Sa aibă cel mai ridicat risc (Flegal, Graubard, Williamson şi Gail, 2005; Gregg et al., În ciuda acestor riscuri, peste 23% din bărbaţii şi 18,5% din femeile cu vârsta peste
2005). Schimbările de stil de viaţă (schimbări de alimentaţie, plus exerciţii fizice) sau 18 ani din SUA sunt furnători în prezent (Administraţia pentru abuz de substanţe şi
Deoarece fumaful dă dependenţă.
~·.a\amentele medicamentoase au menţinut scăderea ponderală scontată timp de doi ani este dificilă,
rcmul(area În ciuda servicii de sănătate psihică [SAMHSA], 2oo6c). Adulţii emergenţi au o probabilitate
sau mai mult (Powell, Calvin şi Calvin, 2007). riscurilor legate de sănătate. mai mare de a fuma decât oricare altă grupă de vârstă. Peste 40% din persoanele cu
Fumatul este deosebit de nociv penmi
vârsta între 21 şi 25 de ani se declară furnătoare (SAMHSA, 20070).
Activitatea fizică Oamenii activi fizic au parte de numeroase beneficii. Pe lângă ofro-omericani. lnlruC!1tsângele lor
mt!l6bolizeaz.ă rapid nicotina, ducănd Date fiind riscurile cunoscute, de ce fumează atât de mulţi oameni? în primul rând,
'faptul că aj ută la menţinerea greutăţii corporale dorite, activitatea fizică fortifică muşchii,
la If1l risc crescut de cancer pulmollar. fumatul dă dependenţă. Tendinţa spre formarea de dependenţe poate fi genetică şi

Capitolul13 Dezvottarea fizică şi cognitivă ta vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr 425 426 Partea a 6-a Vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
anumite gene ar putea afecta capacitatea de a renunţa la fumat sănătatea ca fiind mai bună si trăiesc mai mult
(Lerman et al., 1999; Pianezza et al., 1998; Sabol et al., J999). decât oamenii cu venit mai mic (NCHS, 2004,
Numeroşi adulţi fumători şi-au format acest obicei În adolescenţă 60 2006). Educatia este şi ea importantă. Cu cât
şi nu pot sau nu vor să renunţe. O anchetă pe bază de chestionar persoana a avut parte de mai puţină învăţătură,
a arătat că fumătorii începători şi cei ocazionali par să fie cel mai 50 cu atât este mai mare probabilitatea să facă boli
mult influenţaţi de gustul şi senzaţia dată de fumat şi de prezenţa infecţioase 01; cronicc sau să se accidenteze şi
în locuri unde fumează şi alţi oameni. Fumătorii cu experienţă să moară din aceste cauze, ori să devină victi-
afirmă că sunt mai influenţaţi de nevoia de tutun, sunt ataşaţi ma omuciderii sau a sinuciderii (NCHS, 2004;
emotional de fumat sau consideră că fumatul îmbunătătesre Pamuk, Makuc, Heck., Reuben şi Lochner,
acti~itatea mentală (piper et al., 2004). ' . 1998). Condiţiile socio-economice ia copilărie
20
Renunţarea la fumat reduce riscul de boli cardiace, cancer şi şi la vârsta adultă sunt cu precădere factori
A VC (Kawachi et al., 1993; Institutul Naţional pentru Îrnbărrâ- dererminanţi importanţi ai riscului de boli
10
nire [National Institute an Aging - NIA], 1993; Wannamethee, cardiace şi chiar în mai mare măsură ai riscului
Shaper, Whincup şi Walker, 1995). Guma de mestecat cu de A VC (Galobardes, Smith şi Lynch, 2006).
nicotină, plasturii cu nicotină şi sprayurile nazale şi inbalatoarele o
Consum de alcool Consum impulsiv Consum intens
Aceasta nu înseamnă că venitul şi educaţia
cu nicotină, mai ales combinate cu consilierea, pot ajuta per- in ultima lună. de alcool in de alcool determină sănătatea bună; ele sunt însă eore-
soanele dependente să reducă treptat şi sigur consumul de tutun cantitate mare Traiul in sărăcie.
C{j În caz.ul acestei momI! şi aft!ti(t!i ei. care tmpan o cameră intr-un late cu factori de mediu şi de stil de viaţă care
(Cepeda-Benito, Reynoso şi Erath, 2004). adăpost. poate afecta săuătateo priu atimemaţia proasta, locuinţa sub standard şi ÎllgT/jirile
Figura 13-2 tind să aibă rol cauzator. Oamenii mai bine
medicale ieadecvate.
Consumul de elcod actual On ultima educaţi şi mai Înstăriţi tind să aibă alimentaţie
Consumul de alcool SUA sunt o societate de băutori, Industria publicitară
asociază băuturile spirtoase, berea şi vinul cu viaţa bună şi cu statutul de adult, Con- luna), consumul impulsiv Tncantitate mai sănătoasă, îngrijiri medicale preventive mai bune şi tratamente medicale mai
mare şi consumul intens de alcool la bune. Fac mai multe exerciţii fizice, au o probabilitate mai mică de a fi supraponderali,
sumul de alcool atinge apogeul la vârsta adultă ernergentă; circa 70% din persoanele
studenţii din facultăţi cu cursuri de
cu vârsta Între 21 şi 25 de ani declară că au consumat alcool În ultima lună şi aproape fumează mai puţin, au o probabilitate mai mică de a consuma droguri ilegale şi o
zi, CU vârsta între 18 şi 20 de ani.
48% din tinerii de 21 de ani beau impulsiv în cantităţi mari - cinci sau mai multe (Sursa: SAMHSA, 200&).
probabilitate mai mare de a consuma alcool cu moderaţie (NCHS, 2004; Pamuk et al.,
pahare de băutură odată (SAMHSA, 2004b). 1998; SAMHSA, 2004b).
Facultatea este o perioadă şi un loc extrem de propice pentru băut. Deşi consumul Corelaţia Între SSE şi sănătate clarifică starea relativ proastă a sănătăţii unor
de alcool frecvent este răspândit la această vârstă, studenţii tind să bea mai des şi mai populaţii minori tare (Kiefe et al., 2000). Adulţii tineri afro-americani au o probabilitate
intens decât tinerii de-a seamă cu ei care nu sunt studenţi (SAMHSA, 2004b). In de 20 de ori mai mare de a avea hipertensiune, comparativ cu adulţii tineri albi
2002-2005,57,8% din studentii cu vârsta Între 18 şi 20 de ani din facuItăti cu cursuri (Agoda, 1995). Afra-americanii au o probabilitate aproape dublă faţă de albi de a muri
de zi consumaseră alcool în 'ultima lună, 17% consumaseră intens, iar circa 40% la vârsta de adult tânăr, ia parte pentru că bărbaţii tineri afro-americani au o proba-
băuseră impulsiv, În cantităţi mari (SAMHSA, 2006c; Figura 13-2). bilitate mult mai mare de a cădea victimă omuciderii (NCHS, 2006).
Consumul de alcool redus până la moderat pare să reducă riscul de boli cardiace Totuşi, factorii asociaţi cu SSE nu spun toată povestea. Spre exemplu, deşi fumează
fatale şi AVC, precum şi riscul de demenţă ulterior în viaţă (Ruitenberg et al., 2002). mai puţin decât americanii albi, afro-arnericanii metabolizează mai multă nicotină în
Totuşi, consumul de a\cool intens de-a lungul anilor poate duce la ciroză hepatică, la sânge, au un risc mai mare de cancer pulmonar şi dificultăţi mai mari de a renunţ-a la
alte boli gastrointestinale (inclusiv ulcer), boli pancreatice, anumite tipuri de cancer,
fumat Motivele posibile ar putea fi genetice, biologice sau comportamentale (Caraballo
insuficienţă cardiacă, AVC, deteriorarea sistemului nervos, psihoze şi alte probleme
et al., 198; Perez-Stable, Herrera, Iacob şi Benowitz, 1998; Seliers, 1998). O analiză
medicale (AHA, 1995; Fuchs et aL, 1995).
asupra a peste 100 de studii a arătat că minorităţile rasiale/etnice tind să beneficieze de
Consumul de alcool este asociat cu alte riscuri caracteristice vârstei adulte emergente.
îngrijiri medicale de calitate inferioară faţă de persoanele albe, chiar şi atunci când
cum ar fi accidentele rutiere, infracţiunile, infectarea cu HIV (Leigh, 1999) şi consumul
statutul de asigurat, venitul, vârsta şi gravitatea afecţiunii suritsimilare (Smedley, Stitb şi
de droguri ilegale şi tutun (Hingson, Heeren, Winter şi Wechsler, 2005). Estimativ, în
2004-2006, 15% din şoferii americani cu vârsta de 18 ani sau mai mult afirmă că au Nelson, 2002). Vom cliscuta mai detaliat relaţia dintre etnie şi sănătate În capitolul 15.
condus sub influenţ-a alcoolului şi aproape 5% afirmă că au condus sub influenţa
drogurilor în ultimul an (SAMHSA, 2008). AIcoolismul, adică dependenta pe termen Relaţiile şi sănătatea Relaţiile sociale par a fi vitale pentru sănătate şi starea de
lung, este discutat ulterior în acest capitol, În secţiunea "Probleme de sănătate psihică". bine. Cercetările au identificat cel puţin două aspecte corelare ale mecliului social care
pot promova sănătatea: integrarea socială şi sprijinul social (Cohen, 2004).
Influenţe indirecte asupra sănătăţii şl formei fizice bune Integrarea socială înseamnă implicarea activă într-o gamă largă de relaţii, activităţi
şi roluri sociale (SOl, părinte, vecin, prieten, coleg şi aşa mai departe). Reţelele sociale
Pe lângă acţiunile pe care le intreprind oamenii sau de la care se abţin şi care le pot influenţa starea de bine emoţional, precum şi implicarea În comportamente sănă-
influenţează sănătatea în mod direct, există şi influenţe indirecte asupra sănătăţii.
toase, cum ar fi exercitiile fizice, alirnentatia adecvată si abtincrea de la consumul de
Printre acestea se numără venitul, educaţia şi rasa/etnia. Relaţiile par să aibă şi ele un
substanţe dăunătoare (Cohen, 2004). Integrarea socială· a fo~t asociată în mod repetat
rol, precum şi căile pe care le urmează tinerii spre vârsta adultă. Consumul de alcool
cu o rată mai scăzută a rnortalitătii (Berkman şi Glass, 2000; Rutledge et al., 2004).
irnpulsi v în cantităţi mari, de exemplu. este cel mai răspândit la studenţii care trăiesc
Oamenii cu reţele sociale vaste şi roluri sociale multiple au o probabilitate mai mare
departe de casă, iar consumul de substanţe se reduce cel mai rapid la adulţii tineri care
sunt căsătoriţi (Scbulenberg et al., 2005). de a supravieţui unui infarct şi o probabilitate mai redusă de a suferi de anxietate
sau depresie, comparativ cu oamenii cu reţele şi roluri sociale mai limitate (Cohen,
Statutul socio-economic şi rasa/etnia Legătura dintre statutul socio-economic Gottlieb şi Underwood, 2000) şi chiar sunt mai puţin susceptibili la răceli (Cohen,
(SSE) şi sănătate a fost amplu documentată. Oamenii cu venit mai mare Îşi cotează Doyle, Skoner, Rabin şi Gwaltncy, 1997).

Capitolul 13 Dezvoltarea fizică şi cognrtivă la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr 427 428 Partea a 6-a Vârsta adună emergentă şi de adult tânăr
24 de ani. Să analizăm câteva afecţiuni specifice,
~ro care pot apărea la vârsta adultă emergentă sau de
§ 20 adult tânăr.
§
c
15 Alcoolismul Abuzul şi dependenta de alcool sunt
E
ii! cele mairăspândite tulburări ale consumului de
c
8 10 substante, fiind declarare de 8,5% din populatia
'"
-c arneri~ă adultă. Dependenţa de alcool, adidl
~ alceolismul, este o afecţiune de lungă durată, carac-
terizată de băutul compulsiv, pe care persoana nu îl
~
..~ ~ '" poate controla (Grant et al., 2004). Gradul ereditar
Q.
0-
o
'" O>

~ J "-
'l'
N ~
N
al tendinţei la alcoolism este de 50-60% (Bouchard,
2004). La fel ca alte dependenţe, cum ar fi cea de
Vârsta fumat, alcoolismul pare să rezulte în urma
Figura 13-3 modificărilor durabile ale tiparelor de transmitere a
Consumul curent (In uftima lună) de semnalelor neuronale la nivelul creierului. Contactul cu substanta dătătoare de depen-
droguri ilegale. pe vărste. in 2006. denţă (în acest caz, alcoolul) creează o stare psihică de euforie, însoţită de modificări
Consumul de droguri ilegale atinge
neurologice care produc senzaţii de disconfort şi nevoie atunci când substanta nu mai
apogeul În anii vârsteî acute
este prezentă în interval de 6 până la 48 de ore de la ultimul pahar băut, alcoolicii trăiesc
emergente, când numeroşi adul~
tineri sunt la facultate sau trăiesc
simptome fizice de sevraj puternice (anxietate, agitaţie, trernor, tensiune arterială
independent pentru prima oară. crescută şi uneori convulsii). La fel ca în cazuJ dependenţilor de droguri, la alcoolici se
(Sursă: SAMHSA, 2007a, Fig. 2.3.) dezvoltă o toleranţă la substanţă, ei avănd nevoie de cantităţi tot mai mari pentru a obţine
Acest cuplu cu Q căsnicie fericită este întruchiparea siinăui{ÎÎ. Deşi există o asociere clară Intre relaţii starea de euforie dorită (Institutul Naţional pentru abuzul de alcool şi alcoolism [National
si sănătose, nu este clar care e cauta fi care e efecud. Institute for Alcohol Abuse and Alcoholism - NIAAA], 1996).
Tratamentul pentru alcoolism poare include dezintoxicare (eliminarea completă a
alcoolului din organism), spitalizare, medicaţie, psihoterapie individuală şi de grup şi
trimiterea către o organizaţie de sprijin, cum ar fI Alcoolicii Anonimi. Deşi nu duce la
Sprijinul social se referă la resursele materiale, informaţionale şi psihice obţinute vindecare, tratamentul le poate oferi alcoolicilor insrrumente noi cu ajutorul cărora să facă
din reţeaua socială, pe care persoana poate conta ca ajutor spre a face faţă stresului. În alcoolism Boală cronică presu-
faţă dependenţei lor şi să ducă o viaţă productivă (Friedmann, Saitz şi Samet, 1998).
situaţiile foarte stresante, oamenii aflaţi în legătură cu alţii ar putea avea o probabilitare punând dependenţa de consumul
de alcool. care afectează negativ Consumul şi abuzul de droguri ConsumuJ de droguri ilegale atinge apogeul la
mai mare de a mânca şi dormi judicios, de a face suficientă mişcare şi de a evita
funcţionarea normală şi indepli- vârsta de 18-20 de ani; peste 22% din membrii acestei grupe de vârstă declară că au
abuzul de substanţe şi o probabilitate mai mică de a fi tulburaţi, anxioşi sau deprimaţi nirea obligatiilor . consumat droguri în ultima lună. Pe măsură ce se aşază la casa lor, se căsătoresc şi-şi
. şi chiar de a muri (Cohen, 2004).
asumă responsabilitatea pentru viitorul lor, adulţii tineri tind să reducă consumul de
Cum căsniciaoferă un sistem deja existent de integrare socială şi sprijin social, nu
droguri. Rata consumului scade puternic în al treilea deceniu de viaţă, rămâne relativ
este deloc surprinzător că, mai ales la bărbaţi, căsătoria este benefică pentru sănătate
constantă în al patrulea deceniu şi la începutul celui de-al cincilea şi apoi scade din
(WU şi HaI!, 2(02). O anchetă pe bază de interviu pe 127 545 de adulţi americani a
nou până la bătrâneţe (SAMHSA, 2007a; Figura 13-3).
arătat că oamenii căsătoriti, mai ales la vârsta de adult tânăr, tind să fie mai sănătoşi
La fel ca în adolescenţă, marijuana este de departe cel mai popular drog ilegal în
fizic şi psihic decât aceia care nu au fost niciodată căsătoriţi, cei în relaţie de coabitare,
răndul adultilor tineri. În 2006, 16,3% din tinerii cu vârsta între 18 şi 25 de ani au
văduvi, despărţiţi sau divorţaţi. Singura excepţie este aceea că oamenii căsătoriţi,
consumat ~arijuana în ultima lună, comparativ cu 2,2% care au consumat cocaină
în special bărbaţii, au o probabilitate mai mare de a fi supraponderali sau obezi
(SAMHSA, 2007a). Circa 20% din persoanele cu tulburări legate de consumul de
(Schoenborn, 2004). Desfacerea unei căsătorii sau încheierea unei coabitări are efecre
substanţe au totodată şi tulburări de dispoziţie (depresie) sau de anxietate, şi invers
negative asupra sănătăţii fizice, a celei psihice sau a ambelor - dar se pare că aceeaşi
(Grant et al., 2004).
urmare o are şi rămânerea într-o relaţie negativă (WU şi Hart, 2002).
Comportamentul antisoclal Incidenta totală a comportamentului antisocial, care
creşte în adolescenţă, se reduce puternic la vârsta adultă emergentă. Aşa cum arătarn în
Probleme de sănătate psihică
capitolul 12, comportamentul antisocial urmează două traiectorii de dezvoltare diferire:
La majoritatea adulţilor emergenţi, sănătatea şi starea de bine psihic se îmbunătăţesc, cu debut timpuriu şi cu debut tardiv (Schulenberg şi Zarrett, 2006).
iar comportamentele problematice se reduc. Şi totuşi, în acelaşi timp, incidenta tulbu- Comportamentul antisocial cu debut timpuriu (care apare în jurul vârstei de Il ani)
rărilor psiltice, cum ar fi depresia majoră, schizofrenia şi tulburările bipolare, creşte. îşi are în general rădăcinile în prima copilărie. Viaţa de familie disfuncţională şi
Cum se explică acest paradox aparent? Tranziţia la vărsta adultă emergentă pune capăt disciplina inadecvată aplicată de părinţi contribuie la comportamentul opoziţional în
anilor relativ structuraţi ai liceului. Libertatea de a lua decizii de viaţă şi de a alege copilărie, care se transformă apoi, în adolescenţă, sub influenţa celor de-a seamă cu
drumuri diverse este adeseori eliberatoare, însă responsabilitatea de a fi autonom şi de comportament deviant, în delincvenţă juvenilă. La vârsta adultă, este probabil ca
a deveni independent financiar poate fi copleşitoare (Schulenberg şi Zarrett, 2006). aceşti tineri să-şi continue traiectoria de viaţă antisocială, În schimb, comportamentul
Aproape jumătate din americani (46,4%) suferă de o boală psihică la un moment antisocial cu debut tardiv (care apare după pubertate) tinde să apară la tineri cu mediu
dat în viaţă şi trei sferturi din totalul bolilor psihice debutează înaintea vărstei de

Capitalul 13 Dezvoltarea fIZică şi cognitivă la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr 429 430 Partea a e-a Vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
studentii devin mai puţin stricţi şi adoptă o atitudine mai deschisă faţă de activitatea
familial normal, ca reacţie la schimbările aduse de adolescenţă. Membrii acestui grup sexuali. Un standard dublu continuă totuşi să existe: aşteptarea ca bărbaţii să aibă mai
tind. să comită infractiuni relativ minore. La vârsta adultă emergentă, cu tot mai multe multă libertatea sexuală comparativ cu femeile. La intrarea în vârsta adultă emergentă,
oportunităţi de a-şi construi cariere şi relaţii de dragoste, comportamentele lor anti- majoritatea persoanelor lesbiene, hornosexuale, bisexuale şi transsexuale şi-au lămurit
sociale dispar, de obicei (Schulenberg şi Zarrett, 2006). identitatea sexuală. Multe Îşi dezvăluie orientarea în faţa altora pentru prima om-iiîn
această perioadă (Lefkowitz şi Gillen, 2006).
Depresia Adolescenţa şi vârsta adultă emergentă par a fi perioade sensibile pentru
debutul tulburărilor depresive. Incidenta depresiei creşte treptat Între J 5 şi 22 de ani
(Schulenberg şi Zarren, 2006). Bolile cu transmitere sexuală (BTS)
La fel ca în cazul comportamentului antisocial, depresia cu debut în copilărie sau Cea mai ridicată rată a BTS în Statele Unite se înregistrează, de departe, în rândul
adolescenţă şi depresia cu debut la vârsta adultă par să aibă origine şi traiectorie de adultilor emeraenti cu vârsta între 18 şi 25 de ani, mai ales la cei care consumă alcool
dezvoltare diferite. Adolescenţii deprimaţi şi a căror depresie se perpetuează la vârsta şi/sa~ droguri Ilegale (SAMHSA, 2007b). Se estimează că în această grupă de vârstă
adultă tind să fi avut factori de risc importanţi în copilărie, cum ar fi tulburările se află I din 4 persoane care au fost active sexual şi aproape jumătate din cazurile noi
neurologice sau de dezvoltare, familia disfuncţională sau instabilă şi tulburările de com- de BTS, iar multe nu beneficiază de diagnostic şi îngrijire medicală (Lefkowitz şi
portament în copilărie. Ar putea să aibă dificultăţi la confruntarea cu tranziţia la vârsta GiIlen, 2006).
adultă emergentă. Pe de altă parte, pentru unii dintre ei, vârsta adultă emergentă Numărul de oameni care trăiesc cu mv a crescut în toate regiunile lumii faţă de
constituie un nou început, o şansă de a găsi roluri şi contexte sociale noi, mai prielnice 2002, cea mai mare creştere existând în Asia centrală şi de est şi în estul Europei.
pentm sănătatea psihică. Grupul cu debut la vârsta adultă tinde să fi avut un nivel scăzut Chiar şi aşa, Africa sub-sahariană rămâne de departe cel mai grav afectată. O proporţie
de factori de risc în copilărie şi să deţină mai multe resurse pentru a se confrunta cu tot mai mare de noi infectări există la femei, îndeosebi în locurile unde predomină
provocările vârstei adulte emergente; însă reducerea bruscă a structurării şi a sprijinului, transmiterea heterosexuală, cum ar fi Africa sub-sahariană şi Caraibele. în Statele
ce însoţeşte viaţa adultă ar putea să-i descurnpănească (Schulenberg şi Zarrett, 2006). Unite, majoritatea infectărilor survine în urma folosirii în comun a acelor hipodennice
contaminate de către cei care fac abuz de droguri, în urma sexului fără protecţie între
bărbati homosexuali sau bisexuali (care-şi pot infecta apoi partenerele de sex feminin)
Problematica sexualităţii şi a reproducerii sau î~ urma sexului comercial cu prostituate (UNAIDS/OMS, 2004).
Ca urmare a tratamentului antiviral foarte activ, fata decesului la persoanele
Activităţile sexuale şi de reproducere constituie deseori o preocupare de primă impor- diagnosticate cu HIV a scăzut spectaculos, iar durata lor medie de viaţă a crescut la
tanţă la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr. Aceste funcţii fireşti şi importante ar peste 35 de ani (Bhaskaran et al, 2008; Lohse et al., 2007). În Statele Unite, 1n 1995,
putea să implice şi probleme fizice. Trei astfel de probleme sunt tulburările legate de SIDA a fost principala cauză de deces la persoanele cu vârsta între 25 şi 44 de ani; în
menstruaţie, bolile cu transmitere sexuală (BTS) şi infertilitate. 2003, coborâse deja pe locul al nouălea (Hoyert et al., 1999; NCHS, 2006). Chiar şi
aşa, se estimează că în 2002, 9,9% din persoanele cu vârsta între 15 şi 44 de ani s-au
Comportamentul şi atitudinile sexuale implicat în consum de droguri sau în comportamente sexuale care le-au expus la un
risc crescut de mv (Anderson, Mosher şi Chandra, 2006).
În prezent, aproape toţi adulţii americani au avut relaţii sexuale înainte de căsătorie Folosirea prezervativului este cea mai eficace modalitate de a preveni BTS. O inter-
(Lefkowitz şi Gillen, 2006). Potrivit unei anchete reprezentative la nivel naţional,
efectuată faţă în faţă, 75% din adulţi au făcut sex inainte de căsătorie până să
ventie În trei sedinte în răndul paznicilor din marina militară a SUA a dus la o percepţie
sporită a sprijinului social în ceea ce priveşte folosirea prezervativului şi la intenţii mai
I
împlinească 20 de ani, iar 95% au făcut acest lucru până să împlinească 44 de ani. ferme de a practica sex mai sigur (Booth-Kewley, Minagawa, Shaffer şi Brodine, 2002). J
Procentele înregistrează o creştere bruscă în cohortele de vârstă mai recente; în rândul
fetelor care au împlinit 15 ani între 1964 şi 1993, cel puţin 91% au făcut sex înainte
de căsătorie, până să împlinească 30 de ani (Finer, 2007). Tulburările de menstruaţie
Varietatea activităţii sexuale este răspândită. În rândul persoanelor cu vârsta între sindrom premenstrual (SPM) Sindromul premenstrual (SPM) este o tulburare ce determină disconfort fizic
25 şi 44 de ani, 97% din bărbaţi şi 98% din femei au avut contact sexual vaginal; 90% Tulburare ce determină simptome şi tensiune emoţională timp de până la două săptămâni înaintea cicl~lui m~nstrual.
din bărbaţi şi 88% din femei au făcut sex oral cu un partener de sex opus, iar 40% din de disconfort fizic şi tensiune Între simptome se pot număra oboseala, durerile de cap, umflarea ŞI sensibilitatea
emoţională timp de până la
bărbaţi şi 35% din femei au făcut sex anal cu un partener de sex opus. Circa 6,5% din sânilor, mâini sau tălpi umflate, creştere în greutate, anxietate, depresie, iritabilitate,
doua. săptămâni inainte de .clclul
bărbaţi şi II % din femei au făcut sex cu un partener de acelaşi sex (Mosher, Chandra menstrual. schimbări de dispoziţie, plâns facil şi dificultăţi de concentrare sau reamintire (Cole-
'şi Jones, 2005). giul american al obstetricieoilor şi ginecologilor [ACOG], 2000; Moline şi Zendell,
Adulţii emergenţi tind să aibă mai mulţi parteneri sexuali comparativ cu grupele 2000). Unele simptome pot să apară la pănă la 85% din femeile cu rnenstruaţie, însă
de vârstă mai mari, însă fac sex mai rar. Persoanele care devin active sexual la vârsta ele justifică diagnosticul de SPM doar în 5-10% din cazuri (ACOG, 2000).
de adult emergent tind să se implice în mai puţine comportamente riscante - cele Cauza SPM nu este înţeleasă pe deplin, însă sindromul pare a fi O reacţie la valurile
care ar putea duce la BTS sau la sarcini neplanificate -, comparativ cu persoanele lunare fireşti de hormoni feminini, estrogen şi progesteron (Schmidt, Nieman,
care şi-au început activitatea sexuală în adolescenţă. Prezervativele sunt cel mai Danaceau, Adams şi .Rubinow, 1998), precum şi la conccntraţia de hormon masculin
frecvent folosit contraceptiv, deşi utilizarea lor este lipsită de consecvenţă (Lefkowitz testosteron şi cea de serotonină, o substanţă de la nivelul creierului (ACOG, 20(0).
şi Gillen, 2006). Simptomele SPM pot fi atenuate sau reduse uneori priin exerciţii aerobice, mese
Sexul întâmplător (cuplatul) este destul de răspândit, mai ales în campusurile fntgale şi frecvente, alimentaţie bogată în carbohidraţi complecşi şi săracă în sare şi
universitare. Agresiunea sexuală asupra femeilor este şi ea o problemă în această cofeină şi un program de somn regulat. Suplimentele de calciu, magneziu şi vitamina
grupă de vârstă. Ambele sunt asociate deseori cu consumul de alcool. În special E pot fi utile. Medicaţia poate să atenueze simptomele concrete - spre exemplu, un

432 Partea a 6-a Vârstaaduttă ernergentă şi de aâJtl tânăr


Capitolul13 Dezvoltarea fizicăşi cognitivă la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr 431
'''iUretic pentru inflamare şi creşterea în greutate
(ĂCOG, 2000; Moline şi Zendell, 2000),
SPM poate fi confundat cu dismenoreea
(menstruaţie dureroasă sau "crampe"). Cram-
pele tind să le afecteze pe adolescente şi pe
femeile tinere, pe când SPM este întâlnit mai
des la femeile aflate în al patrulea deceniu de
~,';,;T~~q,O:9~lf>~~~rq~UF~r!/j.sf:t1~~:;
.,.".",. . ,', ,."
La .ni~e] 'mondial~:peşte:;,3 milioane; d~,copii au fost ~n~.epu.ti.cu~ .~~:..acceptă săducă sarcina 'pâhii la termenşÎ{să p,redel!'oopilul tatălui şi
",'.
viată sau mai vârstnice. Se crede că 40-90%
njuloI;Ul .teJl;J~·logf~f:reprOd~lC.er.iiasist~(e" (iRA) ~(.Re.~.neY:,2~~
.., .: part,c'nereî' a~ui,a.~,rri,<majOritatea statelor, _fiib~alJ.l1 con~jderă-.
di,~'femei au dismenoree, iar în 10-15% din '~Q"ljsIâtnte~ăp~p~l~,:,petitr~ ~oni{?riz.ar~: ~~hn~iogu_.l~r-,·de'~e·plq:~,:: .~.-c.~lltra~.teJ~. de- tl)a~~ __ şur9g{tt:' ca;ne~~fi9~::c~aC;l:ţr '()~lig~to~i~ şi
c-azuri durerea este atât de puternică, încât le 'ducere 'asistată [mtemational Commitee .forMonitciring .Assisred -'. urie~e stare- au .interzis·.ace~tă ~ractică ?r-i""nuimpus conditii.stricte
incapacitează(Newswise, 2004), Dismenoreea :~ep~oduct!~~:Ti~l\no'~ogieŞ:-- ţM.~.':TJ<?OtJf??)n '.~OP5,~',in, Ş1f~'.~.,
"pentru '9a,~~~~sÎ?Aţ .. BiQeti~
,€ l,Q.9ii:··~.~c~d~p1Î~i ,1.~~~.C~ll~·
de
este cauzată "de contracţiile uterului, care sunt f~:fi1eile.au,născut ~SJ~ 52 000 de copii cu ajutor tChqoJo$ic, :~ee.a':i .. : Pediatiie~(~A-P) ,r'ecorpimdă c~'.nietodă m<irDci.sw.'Qgat;săfie.ccnsi-

activate de prostaglandină, o substantă simi-


'4e:'!~~p'#n!ă~!~'~~~:tO[~lul,c;opjil?r'iiăsC~ii jn·Staiefe~i;Jnite'~~.,~Cţl :":'..~:. dm:~
un -corîrracr d~_~ad~pţie. ~ri>vi~u.:.i~c~eiăl.-În~riţ~
.rl~.~
c..tin.-
a~ (Wrig~t,'Cban~;Je~g'"şi Macalu~\}OQ8),-'~". :".~' .>._:_- :,~.:,_,., .,:,.:.;. ~:\ cepti~.~~OIjiisi.a:n:tai'~o[p~Jld~::Ull;a~q,rd ~ch~l~t:.Înainte:d~ naştere
lară cu hormonii; ea poate fi tratată cu inhibi-
tori de prostaglandină, cum ar fi ibuprofenul
(Wang et al" 2004),
,~~cazulleriili~rii
.'e,,;trase·pe-~ e'c
i:~:~;;21~:~t~~::t$f~lr:,:~~;~~~~~;t$~:;~:;ăt:t~~:i:;~~
.i!. feniliz3te,într-:-uri recipient de
:st:~~;:!:~lj~~~:~
lab6ra(o~:-'. :y:ctice. şi;psihologiCe~foaI1eJncufta:ti(GrUpul:de:lucru I~~AT.J~9g;
. şi ~mpiant~te~:u·tend ,fe~eii; intrit,Cât,:-de' ~g~.:sc;trâIlsfe~:îll sth~aiti.~~35:
UIer~.:'··,~- G:in~.ar·,trebu'j .~ aibă ~,la ,acesie~m.etode?

Se estimează că 7% din cuplurile americane


se confruntă cu infertititatea: incapacitatea
de a concepe un copil după 12 luni de, încer-
Nasterea de cvadrupleţi
co?ccperii unui copu.fotosirea
esre o fmt'1mplare mai puţin neobi,muirif decât pe vremuri. Amwwrea
medicamentelor perurufemlitose şi tehnicile de reproducere
aJfSIO.Iă, cum ar fi fertilizarea in vitro, CrtSC prooabiliteteo naşterilor plllrigemelare. de
cări (CDC, 2005; Wright, Cbang, Jeng şi obicei primatflre,
Macaluso, 2006), Fertilitatea feminină începe
..!~~~~~~~~"J~~~~ltj~
'..~'C_~)1l.~Y\lleloI"- Recolţarea- unu~, numar- ~~;~_e fohcul~ __
~'-;.,o:v~~tia
.: ~.~~sitaţ~a:.~[am~tului·
m;:~IJ~t,~,'~<)"'::.; >'\.-.rro~l~ţne.1~\~e-~,ry,~~lL
să se iri~heie'şi'maturizarea .lor, in laQqratci~p:Oăte elimina-
h~rmonal:: injeCiâ~il:'_fedriC~d,.·~tfei,~
'suroga{(ScnWiIItz.-2Q03k(:j
_.g~t·sau:.iţnl~i-~_ăJ\:~·ei~_pil
să scadă spre sfârşitul celui de-al treilea dece- ~.;_Pfobabmta{e~ naşterilor ~lurjgemel:U:ţ a;>i.icn,wald, 20.03),,,'_: . ::,__
:.::::::' . ~,'surogat vrea~;ă."'păşţr· .'" ~
niu de viaţă, iar în al patrulea deceniu de viaţă se înregistrează o reducere substantlală.
Fertilitatea masculină este mai puţin afectată de vârstă, însă se reduce semnifi~ativ
infertilitate Incapacitatea de a
concepe un copil după 12 luni
•. , < '~n;~f.~~J:i;$;!~:~~:~~!d~'î~~c~~;:~0J~~;~;ln~;~(~'
<{~:â~~.#~l~:
.",
plasmatică ,le sp~mUZ1Qz~icf (f!CS). Ac~.~stă·proc~u;ră:StffOlo~~~t~:::· ''':~.~:' surogat est.~'ţc

1 spre sfârşitul celui de-al patrulea deceniu de viaţă (Dunson, Colombo şi Baird, 2002),
Infertilitatea poate constitui O povară emoţională într-o relaţie, dar este asociată cu
.:'ufennţă ~sihică ,de lungă ~urată numai atunci când duce la lipsa definitivă şi
de Încercări. .în prezent in majorirateă Ciclll:nlOl:de FrV,(Yan Voorhis./iOO}),· ' ;".-:pl.lsiIă" dcăiu
,.:-" Inseminarea .ai1ift.cj~lă - .~Ilj~c~:;s~,nn~f _~~::Yâgi.p~~;"}~l~:.'-< copiii -:.Ce·I§~,-
.. u~pr.insauyteiul femeii ~ poate fi fo~ositădac~m,linărurcle-S~m1a-":.-.';:siipnare au
.~).~i~_ifljz~~al_:~~i.~I!Ji_;~le--·S~t .$i .Pe#tc; cup.l~i~!~~~~iiJ~~.-~~~::.~~\ (G~b~eJ! J~~t
Involuntara a copiilor (McQwllan, Greil, White şi Jacob, 2003),
Cea mai frecventă cauză a infertilităţii la bărbaţi este producerea unui număr prea
~','biclogici .p'r~prH-: Daţ.,-1 ţJărb~nil ;est~ ţn.~ertil}"cul?.l'lll_~-,Jio~tţ,,~I~g~~::
.::-;.:m_?IT!ejs~r~gat:
'fitse1711nm:ea #nif!Ci"aLă cu dOl.lţllo~ (IAD), Da~ă la.:femeie'nu.:exjst4~' . 'ÎT~i_llfl~lestate-:şE... lemr;ntările diferă de la stat
mic de spermatozoizi. în unele cazuri, un canal de ejaculare ar putea fi blocat, impie-
dicând ieşirea spermatozoizilor, sau spennatozoizii nu au mobilitate suficient de bună
pentru a ajunge în calul uterin. Unele cazuri de infertilitate masculină par a avea o
,,'~~~O
şi·
~;~,z~'::I~i~~~!'~1~~~rt~~:7e s::~~~~'~t,:~o~;,
},
se injectează spermă direct În uter tQuzi.ck et al.; ) 999)." '
i~,s~~<:tl;~~~4:t~~ttimp;~xj~Iă'';a~ţni'ţ~e'~i'~(jIiic''''Pii,
dar sunt incap'abilX"s~~j :c.oneeapă'"'S!iu ~-t..:nasc.?·.inge~ţl.zitatea
bază genetică (King, 1996; Reijo, Alagappan, Patrizio şi Page, 1996; Ph.illips, 1998), ~~hl~::t~;:~~f~~~ţ~~~:~~r~u:~t';~~s~~~,:;t;~·-~~Ţ~~~i.",~ o~e?~as~~ Şifţh~~·:6~~~,~~'v,p~:şMi~.~~~<~~;:~-!e
l~p~~ :do~_ft~:
La femei, cauza infertilităţii poate fi incapacitatea de a produce ovule ori cea de a copii. ~ .cWrigilt er al.;.2oo8). Unul dintre mori'v'; e.~te~ac~ia;,că; ">~{,

p:oduce ovule normale, prezenţa mucusului in coIul uterin, care poate împiedica .pf9babilitat'e,iH~uşirei FI~ folosindu-se ...ovu~eI~ mame"f ~~e mult
/ 1 pătrunderea spermatozoizilor, sau o boală a mucoasei uterine, care ar putea împiedica ' .. cu eâ~ mamaeste.mai vţârs,tnică•.dcoarec;e··calîtat~~:ovulelof;.ei-:se<".\:..
rrnplantarea ovulului fertilizat. O cauză majoră a reducerii fertilirăţii la femei după "",duce.(YanNoorhis,2oo7)," "". ". ' , ,,',.'
:'_'. Femeia p!e produceovule de calitate .inferio,,!ij: sau.,<;ărei!f i
30de an. constă în deteriorarea calităţii ovulelor (van Noord-Zaadstra et al" 1991),
~-a~ extirpat '6"~'de~ate tncerca transferul de 'ovil.I.,'yri.Cadri,jl:a:~e~-'
Totuşi, cea mai răspândită cauză este blocajul trompelor uterine, care împiedică ovu- t~i p~~ri,. 'o\)id!~.d~1Ja~,oferit d~,o f.emeie.,~~rt~nă~ şi' ~e~ă;"
lele să ajungă în uter, în circa jumătate din aceste cazuri, trompele sunt blocate de . :;esl(HE?~,1I~t'în:l~~orator._.si implanrat ln'uterul vii,~~arei',~~~, ~y;,':'
cicatrici rămase în urma bolilor cu transmitere sexuală (King, 1996), f91oşintţ>.o.,vule~do~at~ tinde să 2ilXl Jl:IUIt ş~cces.,"<yan ,_,VQOrn~s;'
Uneori, tratamentul hormonal, cel medicamentos sau intervenţia chirurgicală pot aÎtţrP,aiivă" ovulul.poatefi
·~:~()()7):'·(~if fertilizatIn
c~mu{ppna~~",
prin inseminăre artificială. Em~Ij~nu~·es.te.p.re,ev"a( 4,ţ 1!l,dP:~~t~ ,:';/.:~.,-"·;-~:jr<f.
corecta problema, Totuşi, rnedicaţia pentru fertilitate creşte probabilitatea naşterilor
şi introdus În uterul ~ţsli':1a!~i. Altt;d9~.ă- tehniCi'c,:'rată dţ succes ...
plurigemelare, cu grad ridicat de risc, De asemenea, bărbaţii care fac tratament pentru relariv mai .:mare :~unt transferul 'de, 'ga!n.eţi 'tir: trompa uleri~ lrifomu;li-va'"'''' ::"
fertilitate au un risc crescut de a produce spermatozoizi cu anomalii cromozomiale
(Levron et al., 1998), Suplimentele zilnice de coenzimă QlO, un antioxidant, poate
(njTUf"Şi't;'âit#ert.tl:de_-zisot.r~ trompouierină rri:rU);." prin'
inirOdllcându~se În'trompa ti,terluă fie:ovulul şi spe~itio.zojd~(
ele, '
fie '::.\~~~~:~%~ti;ÎJt·
':.' '.....__
,~'~':~~ită9X"
contribui la creşterea mobilităţii spermatozoizilor (Balercia et al" 2004),
Exceptând cazul în care există o cauză cunoscută a incapacităţii de a concepe,
ri'vulul'fci1iliiaqCDC', 2002; Schieve'et ai,:ZOO2;SOcieta,e~Peniiu.,
ieh~Qlogia rep.rOduceiij asistate, 1993.2002) .. ..' ~<I ',.,.':. }', -'~
~~~~~~~~'~~~~h~;~at:~~~~J:ri~
'r~Proou~i~~t~te"~/ .:, .'-".. ~>".:;~":>
·-·~:;~·,:,Y~;;~:>\.\
metodei
.... ' În cazul mamei surogat: femeia ferti~~ esie .Iăsata'tnsiro:,
şansele de reuşită după 18-24 de luni sunt mari (Dunson, 2002), Pentru cuplurile care
cinâtă(!~ cătfe'viit.o~ tatii, de obicei priit insem{~~'e ~iţtcială. Ea, ~ :~:'
Se luptă cu infertilitatea, ştiinţa oferă în prezent mai multe căi altemati ve de a deveni
părinţi (Caseta 13-1),

Capttoiui 13 Dezvoltarea fizică şi cognitivă la vârsta aduHă emergentă şi de adult tânăr 433 Partea a 6-a Vârsta adultă' emergootâ şi de adult ,tână,
Gândirea postformală este' relativistă. La fel ca gândirea reflexivă, le permite
DEZVOLTAREA COGNITIVĂ adulţilor să meargă dincolo de un singur sistem logic (cum ar fi geometria euclidiană,
sau o anumită teorie privind dezvoltarea umană, sau un sistem politic împământenit)
Perspective asupra cogniţieiadulte şi să reconcilieze ori să aleagă dintre nişte idei sau pretenţii conflictuale (cum ar fi cele
ale israelienilor şi ale palestinieniJor, sau cele ale partenerilor dintr-un cuplu), fiecare
Teoreticienii şi cercetătorii din domeniul dezvoltării umane au studiat cogniţia adultă
din ele putând revendica în mod valid, din perspectiva proprie,. valoarea de adevăt
dintr-o varietate de perspective. Unii cercetători urmăresc să identifice capacităţi
(Labouvie-Vief, 1990a, 1990b; Sinnott, 1996, 1998,2(03). Gândirea imatură vede alb
cognitive distinctive ce apar la vârsta adultă sau modalităţi distinctive în care adulţii
şi negru (corect faţă de greşit, intelect faţă de simţire, minte faţă de corp); gândirea
îşi folosesc capacităţile cognitive în etape de viaţă succesive. Alţi cercetători se con-
postformală vede nuanţe de gri. La fel ca gândirea reflexivă, ea se dezvoltă adesea ca
.centrează asupra aspectelor inteligenţei care există pe tot parcursul vieţii, dar tind să
reacţie la evenimente şi interacţiuni care prilejuiesc moduri noi de a privi lucrurile şi
treacă pe prim-plan la vârsta adultă. O teorie actuală, care s-ar putea aplica şi copiilor,
pun sub semnul întrebării concepţia simplă, polarizată despre lume.
nu doar adulţilor, subliniază rolul emoţiilor în comportamentul inteligent.
Un important cercetător, Jan Sinnott (1984, 1998, 2003), a postulat următoarele
criterii ale gândirii postformale:
Dincolo de Piaget: Noi moduri de gândire la vârsta adultă Schimbarea vitezelor. Capacitatea de a gândi din perspectiva a cel puţin două
Deşi Piaget a descris stadiul operaţiilor formale drept punctul culminant al achiziţiilor sisteme logice diferite şi de a trece în mod repetat de la raţionarea abstractă la
cognitive, unii specialişti din domeniul dezvoltării umane susţin că schimbările la consideraţiile pragmatice, de viaţă reală, şi invers. ("Asta ar putea să funcţioneze
nivelul cogniţiei se prelungesc dincolo de acest stadiu. O direcţie a teoriei şi cercetării pe hârtie, dar nu şi în realitate.")
neo-piagetiene vizează nivelurile superioare de gândire reflexivă sau raţionare Definirea problemelor. Capacitatea de a defini o problemă ca încadrându-se
abstractă Altă direcţie de investigaţie se ocupă de gândireapostformală, care combină într-o clasă sau categorie de probleme logice şi de a-i defini parametrii. ("Asta
logica, emoţiile şi experienţa practică pentru rezolvarea problemelor ambigue. e o problemă etică, nu juridică, aşa că precedentele juridice nu ajută la rezolva-
rea ei.")
Gândirea reflexivă Gândirea reflexivă este o formă complexă de cogniţie, defi- gândire reflexivă Tip de gândire
nită pentru prima oară de John Dewey (1910/1991), filosof şi pedagog american, ca cu caracter logic care poate să Comutarea îrure proces şi produs. Capacitatea de a vedea că o problemă poate fi
apară la vârsta adultă şi presupune rezolvată fie printr-un proces, cu aplicabilitate generală la probleme similare, sau
fiind "cumpănirea activă, insistentă şi atentă" a informaţiilor sau a convingerilor, prin
evaluarea continuă şi activă a
prisma dovezilor care le susţin şi a concluziilor la care duc. Cei care gândesc reflexiv printr-un produs, o soluţie concretă la o problemă anume. ("M-am mai confruntat
informatiilor şi convtngerilor, prin
pun permanent la îndoială presupusele adevăruri, formulează deducţii şi fac legături. prisma dovezilor şi a implicaţiilor. cu tipul acesta de problemă şi am rezolvat-o aşa" sau "În acest caz, cea mai bună
Extinzănd stadiul operaţiilor formale descris de Piaget, cei cu gândire reflexivă pot soluţie disponibilă ar fi ... ")
crea sisteme. intelectuale complexe, ce reconciliază idei sau consideraţii ·aparent con- Pragmatismul. Capacitatea de a alege cea mai bună soluţie logică din mai multe
f1ictuale - de exemplu, adunând laolaltă diferite teorii din fizica modernă sau despre soluţii posibile şi de a recunoaşte criteriile de alegere. ("Dacă vrei cea mai ieftină
dezvoltarea umană într-o singură teorie supraordonată, care explică numeroase tipuri soluţie, procedează aşa; dacă vrei cea mai rapidă soluţie, procedează astfel.")
diferite de comportamente (Fischer şi Pruyne, 2003).
Capacitatea de a gândi reflexiv pare să-şi facă apariţia între 20 şi 25 de ani. Abia • Soluţiile multiple. Conştiinţa faptului că majoritatea problemelor au mai multe
atunci sunt complet mielinizate ariile corticaJe cerebrale care se ocupă de gândirea la cauze, că oameni pot urmări scopuri diferite şi că se poate folosi O varietate de
nivel superior. În acelaşi timp, în creier se formează noi neuroni, noi· sinapse şi noi metode pentru a ajunge la mai multe soluţii. ("Să încercăm cum spui tu; dacă nu
conexiuni dendritice. Sprijinul venit din mediu poate stimula dezvoltarea de conexiuni merge aşa, putem încerca aşa cum propun eu.")
cortica1e mai groase şi mai dense, Deşi capacitatea de a gândi reflexiv se dezvoltă la Conştiinţa paradoxului. Recunoaşterea faptului că o problemă sau o soluţie
aproape toţi adulţii, puţini ajung la gradul optim de competenţă în ceea ce priveşte presupune un conflict implicit. ("Procedând astfel, el va obţine ce vrea, dar, în
această aptitudine şi încă şi mai puţini o aplică în mod consecvent în diferite tipuri de final, asta îl va face nefericit.")
probleme. Spre exemplu, un adult tânăr ar putea să înţeleagă conceptul de dreptate, dar
să aibă dificultăţi în a-I căntări în raport cu alte concepte, cum ar fi binele social, legea, • Gândirea cu raportare la sine. Conştiinţa persoanei că trebuie să judece ea însăşi
etica şi responsabilitatea. Acest lucru ar putea să explice parţial motivul pentru care, aşa la care logică să facă apel; altfel spus, conştiinţa faptului că foloseşte gândirea
cum vom vedea ulterior în acest capitol, puţini adulţi ajung la cele mai înalte niveluri postformală,
de judecată morală descrise de Kohlberg. La mulţi adulţi, învăţământul universitar Trecerea la găndirea postformală poate fi tulburătoare din punct de vedere emo-
stimulează progresul în direcţia gândirii reflexive (Fischer şi Pruyne, 2(03). ţional. .Adulţii emergenţi pot fi influenţaţi cu uşurinţă de emoţiile lor, aşa încât să-şi
deformeze gândirea în moduri care le servesc interesele şi-i protejează" (Labouvie- Vief,
Gândirea postformală Munca de cercetare şi cea teoretică desfăşurate din anii 1970 2006, p. 79). Adulţii tineri cu vârsta peste 30 de ani ar putea fi mai capabili să trăiască
încoace sugerează că găndirea matură este mai bogată şi mai complexă decăt a descris-o în mod cotrfortabil cu complexitatea.
Piaget. Ea este caracterizată de capacitatea de a se confrunta cu incertitudinea, inconsec- Gândirea postformală acţionează adeseori într-un context social şi emoţional. Spre
gândire posttormală Tip de
venţa, contradicţia, imperfecţiunea şi compromisul. Acest stadiu superior al cogniţiei gândire matur ce se bazează deosebire de problemele studiate de Piaget, care implică fenomene fizice şi necesită
adulte este numit uneori gândire postformală şi, în general, debutează la vârsta adultă pe experienţele subiectlve şi pe observare şi analiză neutră, obiectivă, dilemele sociale sunt mai puţin structurare şi dese-
emergentă, deseori prin contactul cu învăţămăntul superior (Labouvie-Vief, 2(06). intuiţie, ca şi pe logică, şi este util
ori sunt încărcate de emoţii. Tocmai în aceste tipuri de situaţii, adulţii tind să facă apel
ln confruntarea cu ambiguitatea.
Gândirea postformală este flexibilă, deschisă, adaptarivă şi individualistă. Ea face la gândirea postformală (Berg şi Klaczynski, 1996; Sinnott, 1996, 1998, 2(03).
incertitudinea, inconsecventa,
apel la intuiţie şi emoţii, nu doar la logică, pentru a le permite oamenilor să facă faţă contradicţia, imperlecţiunea şi
unei lumi aparent haotice. Ea aplică roadele experienţei în situaţiile ambigue. compromisul.

Capitolul13 Dezvoltarea fizicăşi cognitivă la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr 435 436 Partea a 6-a Vârsta aduM emergentă şi de adult tânăr
Cercetările au decelat o progresie în direcţia gândirii postformale pe tot parcursul când progresele medicinii şi alte progrese ale societăţii ajută mulţi oameni să rărnână
vârstei de adult tânăr şi a vârstei mijlocii, mai ales în situaţiile când sunt implicate activi şi implicaţi în demersuri constructive, responsabile, inclusiv la bătrâneţe.
emoţii. într-un studiu, participanţilor li s-a cerut să judece care au fost cauzele Dacă adultii traversează într-adevăr stadii ca acestea, înseamnă că testele
deznodămintelor unei serii de situaţii ipotetice, cum ar fi un conflict conjuga\. psihometrice ttadiţionale, care folosesc aceleaşi tipuri de sarcini pentru a măsura
Adolescenţii şi adulţii tineri au tins să dea vina pe indivizi, pe când oamenii de vârstă inteligenţa în toate etapele vieţii, ar putea fi nepotrivite pentru ei. E posibil ca testele
mijlocie au înclinat să atribuie comportamentul în cauză interacţiunii dintre persoane create pentru a măsura cunoştinţele şi abilităţile copiilor să nu fie adecvate pentru
şi "mediu. Cu cât situaţia era mai ambiguă, cu atât au fost mai mari diferentele de măsurarea competenţei cognitive la adulţi, care folosesc cunoştinţele şi abilităţile
interpretare în funcţie de vârstă (Blanchard-Fields şi Norris, 1994). Vom discuta mai pentru a rezolva probleme practice şi a atinge obiective pe care şi le-au ales singuri.
mult despre gândirea postformală în capitolul 15. Aşadar, ar putea fi necesar să evaluăm competenţa În confruntarea -cu provocările
vieţii concrete, cum ar fi citirea unui extras de cont, a mersului trenurilor şi luarea unor
Schaie: un model al dezvoltării cognitive pe toată durata vieţii decizii în cunoştinţă de cauză în privinţa unor probleme de sănătate. Activitatea lui
Robert Stemberg s-a îndreptat în această direcţie.
Modelul dezvoltării cognitive elaborat de K. Warner Scbaie (1977-1978; Schaie şi
Willis, 2000) priveşte utilizările În curs de dezvoltare ale intelectului într-un context
social. Cele şapte stadii descrise de el au în centru obieetivele motivante ce apar în Sternberg: intuiţie şi pricepere
prim-plan în diferite etape ale vieţii. Aceste obiective trec de la achiziţia informaţiilor Alix, Barbara şi Courtney au depus cerere de înscriere la programe de masterat la
şi abilităţilor (ce trebuie să ştiu) la integrarea practică a cunoştinţelor şi abilităţilor Universitatea Yale. Alix avusese aproape numai note de zece în timpul facultăţii, a
(cum folosesc ceea ce ştiu) şi apoi la căutarea sensului şi a scopului (de ce ar trebui obţinut scoruri mari la examinarea de absolvire (GRE) şi avea recomandări excelente.
să ştiu). Cele şapte stadii sunt următoarele: Notele Barbarei erau doar bunicele, iar scorurile ei GRE erau mici, după standardele
1. Stadiul achuiţiei (copilărie şi adolescenţă). Copiii şi adolescenţii achiziţionează de la Yale, dar scrisorile de recomandare îi lăudau cu entuziasm cercetările excep-
informaţii şi abilităţi în principal ca scop în sine sau ca pregătire pentru implicarea ţionale şi ideile creative. Notele, scorurile GRE şi recomandările lui Courtney erau
în societate. bune, însă nu dintre cele mai bune.
2. Stadiul realizărilor (de la sfârşitul deceniului al doilea de viaţă sau începutul celui Alix şi Courtney au fost admise în programul de masterat. Barbara nu a fost
de-al treilea, până la începutul deceniului al patrulea). Adulţii tineri nu mai admisă, dar a fost angajată ca asistent de cercetare şi a urmat cursuri de masterat în
achiziţioncază informaţii ca scop în sine; ei folosesc ceea ce ştiu pentru a atinge paralel. Alix a obţinut rezultate foarte bune în primul an, însă mai puţin bune după
obiective, cum ar fi cariera şi familia. aceea. Barbara a uluit comisia de admitere prin munca ei excepţională. Rezultatele lui
Courtney la masterat au fost potrivit de bune, însă i-a fost cel mai uşor să obţină un
3. Stadiul responsabilităţii (de la sfârşitul deceniului al patrulea de viaţă până la
serviciu bun după aceea (Trotter, 1986).
începutul deceniului al şaptelea). Oamenii de vârstă mijlocie îşi folosesc mintea
Potrivit teoriei triadice a inteligenţei (prezentată în capitolul 9) elaborată de
pentru a rezolva problemele practice asociate cu responsabilităţile faţă de alţii, cum
Stembcrg (1985, 1987), la Barbara şi Courtney erau puternice două aspecte ale inteli-
ar fi membrii familiei sau angajaţii.
genţei pe care testele psihometrice nu le surprind: intuiţia creativă (pe care Sternberg
4. Stadiul executiv (din deceniul al patrulea sau al cincilea de viaţă, de-a lungul o numeşte elementul experienţiaîş şi inteligenţa practică (elementul contextuaîş, Cum
vârstei mijlocii). Oamenii aflaţi în stadiul executiv, care se poate suprapune cu intuiţia şi inteligenţa practică sunt importante în viaţa adultă, testele psihometrice
stadiul achiziţiei şi cu cel al responsabilităţii, sunt răspunzători de sisteme ale socie- sunt mult mai puţin utile pentru evaluarea inteligenţei adulţilor şi anticiparea succe-
tăţii (cum ar fi organizaţiile guvernamentale ori cele economice) sau de mişcări sului lor în viaţă decât pentru măsurarea inteligenţei copiilor şi anticiparea succesului
sociale. Ei au de-a face cu relaţii complexe, la numeroase niveluri. lor şcolar. În facultate, capacitatea analitică (elementul componenşiaîş a ajutat-o pe
5. Stadiul reorganizării (sfârşitul vârstei mijlocii, începutul vârstei a treia). Oamenii Alix să ia cu brio examenele. însă la masterat, unde se aşteaptă gândire originală,
care se pensionează îşi reorganizează viaţa şi energia intelectuală în jurul inteligenţa experienţială superioară a Barbarei - intuitiile şi ideile ei inovatoare - a
ocupaţiilor semnificative pentru ei, care iau locul muncii remunerate. început să strălucească. La fel şi inteligenţa contextuală practică a lui Courtney -
pragmatismul ei intelectual. A ştiut să se descurce. A ales teme de cercetare de mare
6. Stadiul reintegrării (vârsta a treia). Adulţii vârstuici ar putea să se confrunte cu
actualitate, a trimis studii la publicaţiile potrivite şi a ştiut unde şi cum să depună
schimbări biologice şi cognitive şi tind să fie mai selectivi în ceea ce priveşte
cereri de angajare.
sarcinile în care investesc efort. Se concentrează pe scopul activităţilor pe care le
Un aspect important al inteligenţei practice constă În cunoaşterea tacită (definită
întreprind şi se axează pe sarcinile care au cea mai mare semnificaţie pentru ei.
în capitolul 9): •.informaţiile privilegiate" sau iscusinţa care nu sunt predate oficial şi
7. Stadiul creării moştenirii (ultima parte a vârstei a treia). Spre sfârşitul vieţii, odată nici exprimate făţiş (Sternberg, Grigorenko şi Oh, 2001; Stemberg şi Wagner, 1993;
ce reintegrarea a fost efectuată (sau în paralel cu ea), vârstnicii ar putea să elaboreze Stemberg et al., 1995; Waguer şi Sternberg, 1986). Cunoaşterea tacită înseamnă
instrucţiuni cu privire la împărţirea bunurilor de valoare, să dispună cu privire la cunoştinţele de bun simţ cu privire la cum să ieşi în avantaj - cum să obţii o pro-
serviciul funerar, să ofere istorii orale sau să-şi consemneze în scris povestea vieţii, movare sau să ocoleşti birocraţia. Ea nu se corelează bine cu măsurătorile abilităţii
ca moştenire pentru cei. dragi. Toate aceste sarcini presupun exercitarea com- cognitive generale, dar poate fi un factor de predicţie mai bun pentru succesul mana-
petenţelor cognitive într-un context social şi emoţional. gerial (Stemberg, Grigorenko şi Oh, 2001).
Nu toţi oamenii traversează aceste stadii în perioadele de timp postulare. Mai mult Cunoaşterea tacită poate să includă gestionarea personală (a şti cum să te motivezi
chiar, stadiile vârstei adulte descrise de Scbaie ar putea să se aplice la un mod mai şi să-ţi organizezi timpul şi energia), gestionarea sarcinilor (a şti cum să scrii o lucrare
restrâns într-o epocă a alegerilor şi a traiectoriilor variate şi aflate în schimbare rapidă, de examen sau o cerere de finanţare a studiilor) şi gestionarea altora (a şti când şi cum
să-ţi recompensezi sau să-ţi critici subordonaţii) (E.A. Srnith, 2001). Metoda lui

Capitolul13 Dezvoltarea fizicăşi ccgnitivă la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr 437 438 Partea a 6·a Vârsta adultă emergentil şi de adun tânăr
Sternberg de a testa cunoaşterea tacită la adulţi constă în a compara calea de acţiune
aleasă de persoana testată în situaţii ipotetice, legate de serviciu (cum ar fi cea mai
alţii sau să-i exploatezi? "Aptitudinile emoţionale, la fel ca acelea intelectuale, sunt J
neutre din punct de vedere moral [ ... ). Fără o busolă morală care să-i ghideze pe
bună cale de a obţine o promovare) cu alegerile experţilor în domeniu şi cu regulile oameni în a-si utiliza talentele, emotională afectivă poate fi folosită pentru bine sau
empirice.acceptate: Cunoaşterea tacită, măsurată în acest mod, pare să nu aibă legătură pentru rău" (Gibbs, 1995, p. 68). Să ';"aIizăm în continuare dezvoltarea acelei "busole
cu IQ-ul şi este un predictor mai bun al performanţelor la serviciu decât testele
psihometrice (Herbig, Blissing şi Ewert, 2001; Stemberg et al., 1995).
morale" la vârsta adultă.
j
Desigur, cunoaşterea tacită nu este singurul lucru necesar pentru reuşită; şi alte
aspecte ale inteligenţei contează. în studiile efectuate pe manageri de afaceri, testele Judecata morală
de cunoaştere tacită, împreună c" testele de IQ şi personalitate, au oferit predicţii
'în teoria lui Kohlberg, prezentată în 'capitolul 11, dezvoltarea morală a copiilor şi
privind practic toate variaţiile performanţei, măsurată prin criterii ca salariul, numărul
adolescenţilor însoţeşte maturizarea cognitivă. Tinerii progresează în ceea ce priveşte
anilor de experieriţă managerială şi succesul companiei (Sternberg et al., 1995). judecata morală pe măsură ce se dezbară de egocentrisrn şi devin capabili de gândire
într-un studiu, cunoaşterea tacită a fost corelată cu salariile pe care le obtineau abstractă. La vârsta adultă însă, judecăţile morale devin mai complexe.
managerii la o vârstă anume şi cu cât de înaltă era funcţia pe care o ocupau, inde~ndent Porrivit lui Kohlberg, progresarea la al treilea nivel al raţionării morale - moralita-
de mediul familial din care proveneau şi de educaţie. Managerii cu cele mai vaste tea postconvenţională, bazată In întregime pe principii - este condiţionată în principal
cunoştinţe DU erau aceia care petrecuseră mulţi ani la o companie sau mulţi ani ca de experienţă. Majoritatea oamenilor atinge acest nivel abia ÎD al treilea deceniu de
manageri, ci aceia care lucraseră pentru cele mai multe companii, poate ca urmare a viaţă - dacă îl atinge vreodată (Kohlberg, 1973). Două experienţe care impulsionează
faptului că obţinuseră o experienţă mai vastă (Stemberg ei al., 2000). judecata morală la adulţii tineri sunt întâlnirea cu valori conflictuale atenci când se
află departe de casă (cum se poate întâmpla la facultate, În serviciul militar sau în călă-
Inteligenţa emoţională toriile în străinătate) şi deţinerea responsabilităţii pentrn binele altora (cum se întâmplă
când devin părinţi).
în 1990, doi psihologi, Peter Salovey şi John Mayer (Mayer şi Salovey, 1997; Salovey Experienţa îi poate determina pe adulţi să-şi reevalueze criteriile privind ceea ce
şi Mayer, 1990), au inventat termenul de intehgenţă emoţională (lE). EI se referă la inteligenţă emoţională (lE) este drept şi corect. Unii adulţi Îşi oferă spontan experienţele personale ca motive
patru aptitudini corelate: capacitatea de a percepe.folosi, înţelege şi gestiona sau regla Termenul folosit de Salovey pentru răspunsul lor la dilemele morale. Spre exemplu, oamenii care au avut cancer
emoţiile - cele proprii şi cele aJe altora - pentru a atinge obiective. Inteligenţa şi Mayer pentru capacitatea
ori ale căror rude sau prieteni au avut cancer au o probabilitate mai mare de a ierta
de a inţelege şj regla emoţiile;
emoţională îi permite persoanei să-şi ţină în frâu emoţiile, pentru a se confrunta În actul unui om de a fura un medicament scump ca să-şi salveze soţia muribundă şi de
componentă importantă a
mod mai eficient cu mediul social. Ea necesită conştientizarea tipului de comportament comportamentului eficace, a-şi explica atitudinea prin prisma experienţei personale (Bielby şi Papalia, 1975).
care este adecvat într-o situaţie socială dată. inteligent. Aşadar, în ceea ce priveşte judecăţile morale, stadiile cognitive DU spun povestea
Pentru a măsura inteligenţa emoţională, psihologii folosesc Testul de inteligenţă întreagă. Desigur, e improbabil ca persoana a cărei gândire este în continuare ego-
emoţională Mayer-Salovey-Caruso (MSCEIT) (Mayer, Salovey şi Caruso, 2002), o centrică să ia decizii morale la nivel postconvenţional: dar este posibil ca nici măcar
baterie de Întrebări cu durata de 40 de minute, care generează un scor pentru fiecare persoana capabilă dea gândi abstract să nuajuDgă la cel mai înalt nivel de dezvoltare
din cele patru capacităţi, precum şi un scor total. Testul include întrebări cum ar fi: morală decât dacă experienţele sale ajung din urmă cogniţia,
"Tom se simţea neliniştit şi a devenit puţin stresat gândindu-se la cantitatea mare de Aşa cum aminteam în capitolul 11, cu puţin timp înainte de a muri, În 1987, Kohlberg
muncă pe care o avea de făcut. Când supervizorul i-a adus un proiect în plus, s-a simţit a postulat UDal şaptelea stadiu al raţionării morale, care merge dincolo de consideraţiile
(a) copleşit, (b) deprimat, (c) ruşinat, (d) intimidat sau (e) foarte tensionat". Răspunsu- pri vind dreptatea In al şaptelea stadiu, adulţii reflectă la întrebarea ,,De ce să fu moral?"
rile pot fi notate de o comisie de cercetători din domeniul emoţiilor sau de UDeşantion (Kohlberg şi Ryncarz, 1990, p. 192; sublinierea adăugată). Răspunsul, spunea Kohlberg,
mondial de nespecialişti; ambele metode dau scoruri similare. ţine de ajungerea la o perspectivă cosmică: "~ sentiment al uniunii cu cosmosul, cu
Inteligenţa emoţională influenţează calitatea relaţiilor personale. Studiile au arătat natura sau cu Dumnezeu", care-i permite persoanei să privească problemele morale "din
că studenţii din facultăţi cu scor mare la MSCEIT au o probabilitate mai mare de a perspectiva universului ca întreg" (Kohlberg şi Ryncarz, 1990, pp. 191,207). Atingerea
declara relaţii pozitive cu părinţii şi prietenii (Lopes, Salovey şi Straus, 2003); că unei astfel de perspective este atât de rară, încât Kohlberg însuşi avea îndoieli dacă să o
bărbaţii de vărsta facultăţii care obţin scor scăzut la MSCEIT declară un consum mai numească sau DUstadiu de dezvoltare. Kohlberg a remarcat însă că searnână cu nivelul
mare de droguri şi alcool (Brackert, Mayer şi Warner, 2004) şi că prietenii apropiaţi superior de maturitate al credinţei, identificat de teologul James Fowler (1981) (Caseta
ai studenţilor din facultăţi care obţin scor bun.la MSCEIT 'ii evaluează ca fiind mai 13-2), in care "omul trece prin experienţa contopirii cu condiţiile ultime ale vieţii şi
Înclinaţi să ofere sprijin emoţional in momentele dificile (Lopes et al., 2004). Cuplurile fiinţei sale" (Kohlberg şi Ryncarz, 1990, p. 202) ..
de vârsta facultăţii în care ambii parteneri au obţinut Scor mare la MSCEIT au declarat
cele mai fericite relaţii, în timp ce cuplurile cu scor scăzut erau cele mai nefericite Cultura şi judecata morală
(Brackett, ea", Gaines şi Salovey, 2(05).
Dilema lui Heinz, descrisă în capitolul Il, a fost revizuită pentru a fi utilizată În
Inteligenţa emoţională influenţează şi eficacitatea la serviciu. Dintr-un eşantion de
angajaţi ai unei companii de asigurări de pe lista Fortune 500, aceia cu cele mai mari Taiwan. În varianta revizuită, vânzătorul refuză să-i dea bărbatului mâncare pentru
scoruri MSCEIT au fost evaluaţi mai bine de colegi şi supervizori in ceea ce priveşte sotia lui bolnavă. Această versiune le-ar părea incredibilă sătenilor chinezi, care sunt
sociabilitatea, sensibilitatea interpersonală, potenţialul de lider şi capacitatea de a face mai obişnuiţi să audă vânzătorul spunând Într-o astfel de situaţie: "Trebuie să le dai
oamenilor ce au nevoie, indiferent dacă au bani sau DU'.'(Wolf, 1968, p. 21).
faţă stresului şi conflictelor. Scorurile mai mari au fost corelare, de asemenea, cu salarii
Dată sistemul lui Kohlberg are la bază dreptatea, etosul chinez înclină spre
mai mari şi cu mai multe promovări (Lopes, Grewal, Kadis, Gall şi Salovey, 2006).
'în ultimă instanţă, a acţiona In virtutea emoţiilor se reduce deseori la o judecată de conciliere şi armonie. în formatul lui Kohlberg, respondenţii iau o decizie dihotomică,
valoare. Este mai inteligent să te supui autorităţii sau să nu te supui? Să-i inspiri pe bazată pe propriul lor sistem de valori. în societatea chineză, se aşteaptă ca oamenii
care se confruntă cu dileme morale să le discutedeschis, să se ghideze după standardele

Capitolul13 Dezvoltarea fizică şi cognitivă la vârsta adună emergentă şi de adult tânăr 439 440 Partea a 6-a Vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
..

"

comunităţii şi să încerce să găsească o cale de a rezolva problema spre mulţumirea cât


mai multor părţi posibil. In Occident, chiar şi oamenii buni ar putea fi pedepsiţi cu
asprime dacă, forţaţi de împrejurări, încalcă o lege. Chinezii nu sunt obişnuiţi cu legile
aplicate la modul universal; ei sunt învăţaţi să asculte de hotărârile unui judecător
înţelept (Dien, 1982).
Totuşi, trebuie să avem grijă să evităm generalizări le largi despre atitudinile
culturale. Conceptele de drepturi, bunăstare şi dreptate există în toate culturile, chiar
dacă ar putea fi aplicate în mod diferit Să spunem despre culturile accidentale că sunt
individualiste, iar despre cele orientale că sunt colectiviste ar însemna ignorarea
diferenţelor individuale şi chiar a atitudinilor diametral opuse din fiecare cultură,
precum şi a situaţiilor concrete, contextuale, în care sunt aplicate judecăţile morale
(Turiel, 1998). De exemplu, revărsarea de fonduri de ajutor din Statele Unile pentru
supravieţuitorii valului tsunarni din Asia de Sud-est şi ai uraganului Katrina din New
Orleans şi de pe coasta Golfului Mexic a arătat cum compasiunea poate fi o
componentă la fel de puternică a etosului american cum este competiţia.

Genul şi judecata morală


Carol Gilligan a avansat ipoteza că dilema morală principală a femeii este conflictul
între nevoile ei şi nevoile altora (vezi capitolul 11). Pentru a atla cum fac femeile alegeri
morale, GiUigan (1982/ 1993) a intervievat 29 de femei însăfcinate cu privire la botărârea
lor de a păstra sau nu sarcina. Aceste femei priveau moralitatea Plin prisma egoismului
versus responsabilitate, defmită ca obligaţia de a îngriji şi de a evita să facă rău altora.
Gilligan a coochis că femeile se gândesc mai puţin decât bărbaţii la dreptatea şi

442 Partea a 6-a Vârsta aclu~ă emergentâ şi de adult tânăr


corectitudinea abstractă şi mai mult la responsabilităţile lor rată de oameni concreti. şi 2005, proporţia absolventilor americani de liceu
(Tabelul 13-1 enumeră nivelurile de dezvoltare morală' la femei; propuse de Gilligan.) care s-au înscris imediat după aceea la o facultate
Totuşi, alte cercetări nu au decelat, în ansamblu, diferenţe semnificative Între cu studii de doi sau de patru ani a crescut de la mai
genuri În ceea ce priveşte judecata morală (Brabeck şi Shore, 2003). O analiză care a puţin de jumătate (49%) la peste două treimi
comparat rezultatele a 66 de studii nu a găsit nicio diferentă semnificativă Între (69%), iar 58% din toate persoanele cu vârsta între
răspunsurile date de bărbaţi şi respectiv de femei la dilemele lui'Kohlberg de-a lungul 25 şi 29 de ani au efectuat măcar studii universitara
vieţii. în puţinele studii în care bărbaţii au obţinut scoruri ceva mai mari, rezultatele parţiale (NCES, 2oo7a). Şase din zece studenţi de
nu aveau o corelaţie clară cu genul, întrucât bărbaţii erau, În general, mai bine educati la facultate sunt înscrişi la instituţii cu studii de
şi aveau serviciu mai bun decât femeile (L.J. Walker, 1984). O analiză mai recentă~ patru ani şi care acordă diplomă de absolvire
113 studii a ajuns la o concluzie ceva mai nuanţată, Deşi femeile aveau o probabilitate (Knapp, Kelly-Reid, Wbitmore şi Miller, 2007),
mai mare de a gândi prin prisma îngrijirii, iar bărbaţii, prin prisma dreptăţii, aceste însă o proporţie tot mai mare urmează facultăţi cu
diferenţe au fost mici, mai ales la studenţii din universităţi. Vârsta respondenţilor şi frecvenţă redusă sau merge la colegii comunitare
tipurile de dileme sau de întrebări prezentare au constituit factori mai semnificativi cu durata de doi ani şi orientare vocaţională
decât genul (Jaffee şi Hyde, 2000). Aşadar, greutatea dovezilor nu pare să sprijine (NCES, 2004a; Sef tor şi Tumer, 2002).
niciuna din tezele iniţiale ale lui Gilligan: o subiectivitate masculină în teoria lui Cursurile la colegiu şi chiar programele com-
Kohlberg şi o perspectivă feminină distinctă asupra moralitătii (L. Walker, 1995). plete cu acordare de diplomă sau certificat de
In cercetările sale ulterioare, Gilligan a descris dezvoltarea morală la bărbati la femei absolvire sunt acum disponibile la scară largă prin
ÎnJnatricIIliirilt ÎI/facu/riirile din SUA (114atins un punct cuhninant fiiră precede/It.
deopotrivă ca evoluând dincolo de judecarea abstractă. în studiile folos;';d dileme Peste 2 din 3 trbsolvenri de liceu merg âirea lafacultate. învăţământul la distanţă. în cadrul cărora cursurile
morale <lin viaţa reală (cum ar fi dacă amantul unei femei ar trebui să-i mărturisească sunt predate prin poştă, e-mail, internet sau alte
soţului acesteia aventura) şi nu dileme ipotetice, ca acelea utilizate de Kohlberg, Gilligan mijloace tehnologice (NCES, 2004a). Circa 3,5 milioane de studenţi, aproape 20% din
şi colegii ei au constatat că multi oameni aflati în al treilea deceniu de viată au devenit l' toţi americanii înscrişi în învăţărnântul superior. au urmat cel puţin un curs online în
nemulţumiţi de logica morală Îngustă şi mai capabili să se împace cu contradicţiile
morale (Gilligan, Murphy şi Tappan, 1990). Aşadar, se pare că, dacă cercetările mai I! toamna anului 2006 (Allen şi Seaman, 2007).

timpurii ale lui Gilligan au reflectat un sistem de valori alternativ, acesta nu avea la bază Genul, statutul socio-economic ~I rasa/etnia Înscrierile în facultăţile
genul. în acelaşi timp, prin includerea stadiului al şaptelea, gândirea lui KoWberg a ajuns americane atinge în fiecare an cote record, în principal datorită numărului de studente
la o concordanţă mai mare cu cea a lui Gilligan. Ambele teorii plasează acum aflat în creştere rapidă. Printr-o inversare a diferenţei tradiţionale dintre genuri,
responsabilitatea faţă de alţii la cel mai înalt nivel al gândirii morale. Ambele recunosc femeile alcăruiesc 57% din totalul studentilor americani din primul an şi 57,4% din
importanţa legăturii cu alţi oameni şi a compasiunii şi îngrijirii, pentru ambele sexe. numărul celor pe punctul de a-şi obţine diploma de absolvire, faţă de 42% în 1970
(NCES, 2oo7a). Această evoluţie se datorează, în parte, reducerii discriminării pe bază
de gen şi În parte conştientizării tot mai mari. de către femei a nevoii de a se întreţine
Educaţia şi munca
singure (Buchmann şi DiPrete, 2006). în mod similar, femeile au o rată a inscrierii în
Spre deosebire de tinerii din generaţiile trecute, care se puteau aştepta, de regulă, să învăţărnântul postliceal mai mare decât bărbaţii în majoritatea ţărilor europene, ca şi
treacă de la şcoală direct la muncă şi la independenţa financiară, în prezent, multor în Australia, Canada, Noua Zeelandă, Japonia şi Federaţia Rusă (Buchmann şi
adulţi emergenţi le lipseşte o traiectorie clară a carierei. Unii oscilează între educatie DiPrete, 2006; Sen et al., 2005). Femeile americane au o probabilitate mai mare decât
şi muncă; alţii le fac pe amândouă în acelaşi timp. Majoritatea celor care nu se înscriu bărbaţii de a se Înscrie la studii postuniversitare şi de a obţine diplome de masterat
la studii după liceu sau care nu le încheie intră în câmpul muncii, dar mulţi Îşi reiau (59%) şi o probabilitate aproape egală de a obţine doctoratul (NCES, 2oo7a).
ulterior studiile (Furstenberg el al., 2005; Harnilton şi Hamilton, 2006; NCES, 2005b). Chiar şi aşa, diferenţele de gen sunt vizibile la aceste niveluri de Învăţământ, cele
Unii, mai ales în Marea Britanie, îşi iau un an liber <lin programul de învăţământ mai înalte (Halpern et al., 2007). în SUA, femeile, cu mai marea lor uşurinţă de expri-
formal sau de la locul de muncă - un an de pauză - pentru a dobândi noi aptitudini, mare verbală, au în continuare o probabilitate mai mare decât bărbaţii de a se specializa
a face muncă de voluntariat, a călători sau a studia în străinătate (Jones, 2004). Iar unii în domenii traditional fem.inine, cum ar fi învătământul, asistenta medicală, literatura
combină facultatea cu căsnicia şi creşterea copiilor (Fitzpatrick şi Tumer, 2007). Multi engleză şi psihologia, şi nu în matematică şi ştiinţe exacte (NCES, 2007a). Deşi obţin,
adulţi emergenţi care studiază sau care locuiesc în casa părintească sunt dependenti în general, rezultate mai bune decât bărbaţii la cursurile de matematică şi ştiinţe exacte
din punct de vedere financiar (Schoeni şi Ross, 2005). . din liceu, femeile tind să obţină scoruri mai mici la testele standardizate de admitere
Alegerile educaţionale şi vocaţionale după terminarea liceului pot oferi prilejuri de în facultate şi la studii postuniversitare - fapt ce poate avea legătură cu avantajul
dezvoltare cognitivă. Contactul cu un nou mediu de învătământ sau de muncă oferă bărbaţilor în ceea ce priveşte abilităţile matematice, vizuale şi spaţiale superioare sau, .1
ocazia de a perfecţiona abilităţi, de a pune la Îndoială presupoziţii vechi şi de a încerca poate. cu diferenţele in ceea ce priveşte modul în care rezolvă bărbaţii şi femeile
noi moduri de a privi lumea. Pentru numărul tot mai mare de studenţi din afara grupei probleme noi (Halpem et al., 2007). Chiar şi aşa, femeile au făcut progrese aproape în
de vârstă traditionale (de la 25 de ani în sus), facultatea sau educatia la locul de muncă toate domeniile (NCES, 2006b). Numărul femeilor care obţin în prezent diplome de
reaprinde curi~zitatea intelectuală, îmbunătăţeşte oportunităţile d~ angajare şi lărgeşte inginer este mai mare decât în trecut, deşi cel puţin 80% din diplomele de absolvire a
aptitudinile de muncă. facuItătii În acest domeniu le revin tot bărbatilor (Halpern et al., 2007; NCES, 2OO7a).
Procentul diplomelorîn domenii specializare (drept, medicină, stomatologie şi aşa mai
Tranziţia facultăţii departe) acordate femeilor a crescut spectaculos din 1970 (NCES, 2005c).
Statutul socio-econornic şi rasa/etnia influenţează accesul la educaţia postliceală.
Facultatea este o cale tot mai importantă spre vârsta adultă, deşi e doar una dintre căi în 2005, 81% din absolvenţii de liceu din familii cu venit ridicat s-au înscris 1.
şi, până nu demult, nu era cea mai răspândită (Montgomery şi Câte, 2003). între 1972 facultate imediat după liceu, comparativ cu doar 53,5% din familiile cu venit mic.

Capitolul 13 Dezvoltarea fizicăşi cognitivă la vârsta adultă emergentă şi de adu~ tânăr 443 444 Partea a 6-a Vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr
I !
I Participarea minorităţilor Însă a crescut la toate nivelurile. Peste 50% din tinerii familii minori tare sau cu venit mic şi independenţi faţă de părinţi. Este
hispanici şi de culoare care au terminat liceul În 2005 au mers direct la facultate. Deşi probabil să urmeze cursurile cu frecvenţă redusă şi să lucreze cu normă
studenţii albi au obţinut circa 73% din diplomele de absolvire, studenţii minoritari 'au Întreagă (Horn şi Nevill, 2006). Mulţi dintre aceşti studenţi fac studii de
justificat circa jumătate din creşterea numărului acelor diplome (NCES, 2007a). factură ocupaţională, şi nu academică (Hudson, Kienzl şi Diehl, 2007).
Comparativ cu studenţii din facultăţi le cu durata de patru ani, studenţii
Adaptarea la facultate Mulţi studenţi din primul an se simt copleşiţi de cerinţele din colegiile cornunitare tind să aibă o probabilitate mai redusă de a obţine
facultăţii. Sprijinul din partea familiei pare a fi un factor-cheie În adaptare, atât pentru diploma de absolvire (Gardenshire-Crooks, CoIlado şi Ray, 2006; Hamilton
studenţii care fac naveta de acasă, cât şi pentru cei care' locuiesc în campus. Studenţii şi Hamilton, 2006). Un procent semnificativ din aceşti studenţi se Înscrie
adaptabili, cu aptitudini superioare şi abilităţi de rezolvare a problemelor, care ajung să la colegiu pentru a-şi perfecţiona abilităţile de muncă sau din motive de
se implice activ în studii şi în mediul academic şi să se bucure de relaţiile apropiate, dar interes personal (Horn şi Nevill, 2006).
autonome, cu părinţii tind să se adapteze cel mai bine şi să profite cel mai mult de facul-
tate. Importantă este şi capacitatea de a-şi constmi o reţea socială şi academică puternică Absolvirea facultăţii Deşi intrarea la facultate a devenit mai răspândită
în rândul colegilor şi a cadrelor didactice (Montgomery şi Câte, 2003). În Statele Unite, terminarea facultăţii, nu. Doar I din 4 tineri care încep
colegiul (şi 1 din 2 la instituţiile cu studii de patru ani) a obţinut o diplomă
Dezvoltarea cognitivă În facultate Facultatea poate fi o perioadă a descope- cinci ani mai târziu (Horn şi Berger, 2004; NCES, 2004a). Aceasta nu
ririlor intelectuale şi a dezvoltării personale, mai ales în ceea ce priveşte aptitudinile înseamnă că restul abandonează studiile. Un număr tot mai mare de
studenţi, mai ales bărbaţi. rărnân în facultăţi timp de peste cinci ani sau trec
verbale şi cantitati ve, gândirea critică şi judecata morală (Montgomery şi Câte,
2003). Studenţii se scbimbă ca reacţie la (1) programa de învăţământ, care le oferă de la instituţiile cu studii de doi ani la cele cu studii de patru ani (Horn şi
Berger, 2004; Peter şi Horn, 2005).
noi revelaţii şi noi moduri de gândire; (2) alţi studenţi, care pun sub semnul întrebării Pentru această tânără femeie. viitorul t! lmninas.
Absolvirea facultăţii poate să depindă nu doar de motivaţia persoanei,
concepţii şi valori. vechi; (3} cultura studenţească, diferită de cultura societăţii în În prezent, lIuiniÎrul femeilor core se inscriu în facilităţi
şi obţin diplome este mai mare decât al bărboşilor,
de aptitudinile şi' pregătirea sa acadentică şi de capacitatea de a lucra
ansamblul ei; şi (4) membrii corpului didactic, care le oferă noi modele de rol. Prin
şi numeroase facultă!i oferă sprijin şi fncilitiiţi pouru independent, ci şi de integrarea socială şi de sprijinul social: oportunităţi le
prisma beneficiilor imediate şi a celor de lungă durată, Înscrierea la facultate - orice
;!luden(ii cu diz.abiliIăţi. Studiile universitare suru de angajare, sprijinul financiar, gradul de adecvare al situaţiei locative,
facultate - este mai importantă decât facultatea anume Ia care se înscrie persoana deseori cheia unei cariere de succes li unei ,'jeli
{1
calitatea interacţiunilor sociale şi acadentice şi potrivirea între ceea ce
(Montgomery şi Câte, 2003). sănătoase şi sotisfiicătoore.
oferă facultatea şi ceea ce vrea şi are nevoie studentul. Programele de
Experienţa facultăţii poate duce la schimbări fundamentale ale modului de gândire
intervenţie pentru studentii cu grad ridicat de risc a îmbunătăţit rata urmării
a studenţilor (Fischer şi Pruyne, 2003). într-un studiu deschizător de drumuri, care a
de studii universitare, creând legături semnificative între studenţi şi profesori, găsin-
prefigurat cercetările mai recente asupra gândirii reflexive şi a celei postfonnale,
du-le studenţilor oportunităţi de a lucra în timpul facultăţii, oferindu-le sprijin
William Perry (1970) a intervievat 67 de studenţi de la Harvard şi RadcJiffe pe tOI
academic şi ajutându-i să înţeleagă că facultatea îi poate îndrepta spre un viitor mai
parcursul anilor de studiu dinaintea absolvirii şi a constatat că gândirea lor a progresat
bun (Montgomery şi Câre, 2003).
de la rigiditate la flexibilitate şi, în ultimă instanţă, la~ngajamellte alese liber. Mulţi
studenţi intră În facultate cu idei rigide despre adevăr şi nu concep alt răspuns în afara
celui "corect". Pe măsură ce întâlnesc o gamă mai largă de idei şi puncte de vedere, Intrarea În câmpul muncii
spunea Perry, studenţii sunt asaltaţi de nesiguranţă. Ei consideră însă că acest stadiu În jurul vârstei de 25 de ani, majoritatea adulţilor emergenţi s-au mutat deja din casa
este temporar şi se aşteaptă ca, în final, să afle "singurul răspuns corect". Apoi ajung părinţilor şi fie lucrează, fie urmează studii superioare (Hamilton şi Hamilton, 2006).
să privească toate cunoştinţele şi valorile drept relative. Îşi dau seama că societăţile Cei care intră în cămpul muncii se confruntă cu o imagine în scbimbare rapidă. Natura
diferite şi indivizii diferiţi au sisteme de valori diferite. înţeleg acum că opiniile lor în muncii se schimbă, iar condiţiile de muncă devin tot mai variate şi mai instabile. În
multe chestiuni sunt la fel de valide ca ale oricui altcuiva, cbiar ca acelea ale unui SUA, locurile de muncă în fabrici aproape au dispărut. Tot mai mulţi adulţi sunt
părinte sau profesor; dar nu pot găsi sens sau valoare în acest labirint de sisteme şi liber-profesionişti, lucrează de acasă, lucrează conectati prin internet la reţeaua de
convingeri. Haosul a înlocuit ordinea. în cele din urmă, ajung la angajare În contextul computere a angajatorului, au program de muncă flexibil sau lucrează în calitate de
relativismului: emit judecăţi proprii şi-şi aleg propriile credinţe şi valori, în ciuda contractori independenţi. Aceste schimbări, împreună cu competitivitatea crescută a
nesiguranţei şi a recunoaşterii altor posibilităţi valide. pieţei muncii şi cu nevoia de o forţă de muncă foarte bine instruită fac educaţia şi
Diversitatea efectivului de studenţi poate contribui la dezvoltarea cognitivă. instruirea mai importante ca oricând (Corcoran şi Matsudaira, 2005).
într-un experiment, s-au purtat discuţii în grupuri mici, cu 357 de studenţi de la trei Studiile superioare Iărgesc oportunităţile de angajare şi puterea de a câştiga bani
universităţi de marcă. Fiecare grup era alcătuit din trei studenţi albi şi un al patrulea, (Figura 13-4) şi imbunătăţesc calitatea vieţii pe termen lung a adulţilor din lumea
care colabora cu cercetătorii şi care era fie alb, fie de culoare. Discuţiile la care a întreagă (Centrul pentru cercetare şi inovaţie în educaţie, 2004; Montgomery şi Câte,
participat un colaborator de culoare au dus la mai multă noutate şi complexitate de 2003). În Statele Unite, adulţii cu diplome universitare sau postuniversitare câştigă de
idei decât cele în care toţi participanţii au fost albi. La fel s-a întâmplat şi cu patru ori mai mult decăt cei care nu au nici diploma de liceu (Biroul pentru recensă-
discuţiile în care colaboratorul (de culoare sau alb) i-a contrazis pe ceilalţi mânt al SUA, 2007b). în cazul adulţilor fără studii superioare, rata şomajului este
participanţi (Antonio et al., 2004). ridicată (Biroul pentru recensământ al SUA, 2006a) şi poate fi dificil să câştige
suficienţi bani pentru a-şi crea propriul cămin. Un studiu transnaţional efectuat în
Colegiul comunitar şi educaţia ocupaţională Circa 37% din studenţii din Belgia, Canada, Germania şi Italia a decelat o scădere a autonomiei economice la
anii mici sunt înscrişi la colegii comunitare, cu studii de doi ani (Knapp, Kelly-Reid, bărbaţii cu vărsta între 18 şi 34 de ani şi la femeile aflate la începutul deceniului al
Whitmore şi Miller, 2007). Comparativ cu studenţii din instituţiile cu studii de patru treilea de viaţă, de la jumătatea anilor 1980 şi până în 1995-2000. Femeile afIate spre
ani, aceşti studenţi tind să aibă vârsta de la 24 de ani în sus, să fie de sex feminin, din sfârşitul deceniului al treilea de viaţă şi în al patrulea deceniu trăiau mai bine decât

Capitolul 13 Dezvoltarea fizicăşi cognitivă la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr 445 446 Partea a 6-a Vârsta aoottă emergentă şi de adult tânăr
înainte, dar, totuşi, nu la fel de bine ca bărbaţii 3.0·· de timp liber, Studiile sprijină această ipoteză: complexitatea substanţială a muncii
de vârsta 101'. America de Nord şi, într-o influenţează puternic nivelul intelectual al activităţilor de timp liber (Kohn, 1980:
anumită măsură, Marea Britanie au prezentat ;",: 2,5 K. Miller şi Kohn, 1983).
tendinţe pozitive: o rată mai bună a angajării şi -o
~
diştiguri mai stabile sau uşor crescute (BeII, ~ 2,0 Uşurarea tranziţiei spre locul de muncă Deşi unii adulţi emcrgcnţi navi-
Burtless, Gomickşi Smeeding, 2007). Chiar şi ! ghează cu succes în lumea educaţiei şi a muncii, alţii eşuează sau se scufundă. Ce este
necesar pentru a face cu succes trecerea de la şcoală la muncă? O. analiză a literaturi]
aşa, lucrătorii aflaţi în al treilea deceniu de ~ 1,5
viaţă şi mai ales la începutul acestuia tind să indică patru factori-cheie: (I) competenţa (în general şi la serviciu): (2) trăsăturile
.9'
fie concentraţi în locuri de muncă cu salariu ,~ 1,0 personale ca iniţiativa, flexibilitatea, orientarea spre scop şi sentimentul imperativului;
mic şi puţin specializare şi să-şi schimbe (3) relaţiile personale pozitive şi (4) legăturile între şcolarizare şi angajare (Blustein,
frecvent serviciul.
t:"
§ 0,5 Juntunen şi Worthington, 2000).
Deşi există diferenţe de venit între lucrătorii II:
Unii specialişti în dezvoltare (Furstenberg et al., 2005; Settersten, 2005) sugerează
bălbaţi şi femei la toate nivelurile câştigului 0,0 măsuri pentru întărirea legăturilor dintre instituţiile de muncă şi cele de învăţământ,
«>

*
lii
economic, aceste diferente s-au redus conside- «>'" ",,2
lii
"".9
E o
:g îndeosebi colegiile comunitare.
Eil Eg) "" o
rabil. Îil1980, bărbatul t~ăr obişnuit cu o diplo-
~-; .2E
o o E "ti)
o ~ îmbunătăţirea dialogului între cadrele didactice şi angajatori.
mă de absolvire a facultăţii câştiga cu 36% mai 0-0
.9- ro
0-0 g~ c...o
De.. e Modificarea programului de cursuri şi a celui de muncă pentru a se adapta la
mult decât femeia tânără obişnuită: în 2002,
nevoile studenţilor cu serviciu.
diferenţa era de 23% (NCES, 2007a). Totuşi, un
Nivelul educatiei
raport al Asociaţiei Americane a Femeilor din • Acceptarea ajutorului angajatorilor în elaborarea programelor de muncă şi studiu.
Universităţi (2007) a arătat că diferenţa de venit Figura 13-4 • Disponibilitatea mai mare a locurilor de muncă temporare şi a celor cu program
creşte în primii 10 ani de la absolvire, astfel că, la acel moment, femeile câştigă doar Câştigul preconizatpe toată durata redus.
69% din ceea ce câştigă omologii lor bărbaţi. în plus, un sfert din diferenţa de salariu nu vietii (valoarea actuală) În funcţie de
• Corelarea mai bună între ceea ce învaţă studenţii la serviciu şi la şcoală.
se explică prin factori cum ar fi durata programului de lucru, ocupaţia şi statutul de nivelul educaţiei; Statele Unite. 2007.
părinte, ceea ce sugerează că izvorăşte din discriminare pe baza genului. Chiar luând În considerare costul • îmbunătăţirea instruirii consilierilor vocaţionali.
educatiei. nivelul superior al studiilor
înseamnă câştiguri mai mari pe toată
• Exploatarea mai bună a grupurilor de studiu şi de sprijin şi a programelor de ore
Combinarea serviciului cu studIIle În 2005, aproape jumătate (49%) din particulare şi de mentorat.
durata vieţii. Notă: Bazat pe suma
studenţii americani cu frecvenţă normală erau angajaţi, de obicei cu normă redusă
câştigulUimeou În 2005 pentru • Furnizarea de burse, ajutoare financiare şi asigurare medicală studenţilor şi anga-
(NCES, 2oo7a). Cum influenţeazăjonglarea cu serviciul şi studiul dezvoltarea cognitivă intervalul de vârstă 25-64 de ani,
jaţilor cu normă redusă, precum şi celor cu normă întreagă.

j
şi pregătirea pentru carieră? Un studiu longitudinal a urmărit un eşantion aleatoriu de pentru fiecare nivel al studiilor.
studenţi proaspăt intraţi în anul întâi, pe parcursul primilor trei ani de facultate. În primii CâştigurHe viitoare sunt reduse cu-o
Munca influenţează viaţa cotidiană, nu doar la serviciu, ci şi acasă, şi aduce deo-
doi ani, munca în campus sau în afara lui a avut efecte reduse 'sau nu a avut efecte deloc rată anuală de 3% pentru a justifica
asupra abilităţilor de înţelegere la lectură, raţionare matematică sau gândire critică, În al realitatea că, din cauza cobânz! potrivă mulţumire şi stres. în capitolul [4, vom explora efectele muncii asupra
treilea an, serviciul cu normă redusă a avut un efect pozitiv, poate pentru că serviciul îi pierdute. dolarii primiţi in 'Intor nu relaţiilor, analizând dezvoltarea psihosocială a adultului tânăr.
valorează la fel de mult ca aceia
obligă pe studenţi să-şi organizeze eficace timpul şi să deprindă obişnuinţe de lucru mai
prim~l în prezent. Date de la Biroul
bune. Totuşi, peste 15 sau 20 de ore de serviciu pe săptămână au tins să aibă un impact pentru recensământ al SUA (Sursă:
negativ (pascarella, Edison, Nora, Hagedom şi Terenzini, 1998). Adaptat după Baum şi Ma, 2007, p. 10.)

Dezvoltarea cognitivă la serviciu Se schimbă oamenii ca urmare a tipului de


Rezumat şi termeni-cheie
muncă pe care o fac? Unii cercetători spun că da: oamenii par să se dezvolte în servicii
Vârsta adultă emergenlă DEZVOLTAREA FIZiCĂ
care-i provoacă, acesta fiind tipul care devine tot mai răspândit în prezent. Această
cercetare a scos la iveală o legătură reciprocă între complexitatea substantială a complexitate substantivă Reperul 1: Ce Înseamnă a fi adult şi ce factori influenţează Sănătatea şi forma fizică bună
muncii '----gradul de gândire şi judecată independentă pe care-I cere - şi flexibilitatea Măsura În care munca unei momentul când se produce intrarea În vârsta adultă?
persoane necesită gândire şi
persoanei in a face faţă cerinţelor cognitive (Kohn, 1980). • Pentru mulţi tineri din socletăţile avansate tehnologic, Reperul 2: Cum este forma fizică a adu/tu/ui tânăr tiok: şi
judecată independentă.
Cercetările asupra creierului elucidează modul în care se confruntă -oamenii cu trecerea la vârsta adultă nu este marcată clar; ea durează ce factori inffuenţează sănătatea şi starea de bine?
muncile complexe. Dezvoltarea deplină a lobilor frontali la vârsta de adult tânăr îi mai mutt timp şi urmează trasee mai variate decât În
• De regul~, capacităţile fjzice şi senzoriale sunt excelente
poate înzestra cu ceea. ce au nevoie pentru a se ocupa de mai multe sarcini simultan. trecut. Unii speciatişti În dezvoltare sugerează că perioada
de la sfârşitul adolescenţei şi până la circa 25 de ani a la vârsta adultă emergentă- şi vârsta-de adult tânăr.
Imagistica prin rezonanţă magnetică arată că partea frontală extremă a lobilor
frontali are un rol specialîn rezolvarea problemelor şi în planificare. Această parte devenit o perioadă de tranziţie numită vârsta adultă • Accidentele sunt principala cauză a decesului in această
emergenta
a creierului intră în acţiune atunci când persoana trebuie să întrerupă o sarcină
neterminată şi să-şi mute atenţia asupra altei sarcini. Ea îi permite lucrătorului să
păstreze prima sarcină în memoria de lucru în timp ce se ocupă de a doua - de
ipoteza
căreia
revărsării
există
Între caracterul
ocupaţiei
Ipoteză
o corelaţie
intelectual
şi cel al activităţilor
potrivit
pozitivă
al
• Vârsta adultă emergentă este alcătuită din numeroase
repere importante sau tranziţii. Iar ordinea şi momentul
producerii lor variază. Depăşirea acestor repere
grupă de vârstă.
• Cartografierea genomului uman permite descoperirea
bazei genetice a anumitor boll,
j
exemplu, să reia lectura unui raport după ce a fost întrerupt de telefon (Koechlin,
de timp liber, ca urmare a unei importante sau alte criterii specifice culturii pot stabili e Factorii de stil de viaţă. cum ar fi alimentaţla, obezita!ea,
Basso,Pietrini, Panzer şi. Grafman, 1999). revărsărîa câştlqurîlorcognitive când tânărul devine adult. exerciţiile fizice, somnul, fumatul şi consumul sau abuzul
Dezvoltarea cognitivă nu trebuie să se oprească la sfârşitul zilei de lucru. Potrivit din ocupaţie asupra activităţilor

J
ipotezei revărsă •.ii,câştigurilecognitive obţinute prin muncă se transferă în orele de timp liber. vârsta adultă emergentă (423) de substanţe, pot .lnfluenţa sănătatea: şi supravieţuirea.

Capitolul 13 Dezvoltarea fizicăşi cognitivă la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr 447 448 Partea a 6-a Vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr

J
~Starea bună a sănătăţii este corelată cu venitul superior şi deosebit de importante la vărsta adultă. Testele care
,Studiile superioare. Afro-americanii şi alte câteva minorităţi măsoară cunoaşterea tacită pot completa in mod util
.tind să fie mai puţin sănătoşi decât alţi americani, in parte testele tradiţionale de inteligenţă.
din cauza SSE.
• Inteligenţa emoţională poate juca un rol important În
,-Relaţiile sociale, lndeoseoi căsnicia, tind să fie asoclatecu succesul in viaţă .
. sanătatea fizică şi psihică.
gândire reflexivă (435)
ănătatea psihică este in general bună la vârsta de adult
gândire postformală (435)
- ăr. dar anumite afecţiuni, cum ar fi depresia, devin mai
răspândite. Abuzul de alcool şi alcoolismul sunt cele mai inteligenţă emoţională (IA) (439)
frecvent intâln~e tulburări legate de substanţe.
Judecata morală

Reperul 5: Cum se dezvoltă judecata morală?


blematica sexualităţii şi a reproducerii
o Potrivit lui Kohlberq, dezvoltarea morală la vârsta adultă,
perill 3: Care sunt unele probleme de sexualitate şi depinde in principal de experienţă, chiar dacă nu poate
· eproducere În această perioadă a vieţii? depăşi lim~ele impusa de dezvoltarea coqnitlvă,
Experienţa poate fi Int..-pretată diferit În diferne contexte
,o' Aproape toţl adul~i tineri americani au nelaţii sexuale
culturala. '
, ,Înainte de căsătorie.
o Gilligan a postula! iniţial cHemeile au o etică a ingrijirii, in
~::·Bolile·cu transmitere sexuală, fulburările de menstruaţie
timp ce teoria lui Kohlberg pune accentulpe.dreptate.
"'şi infertiiUatea pot fi motive de ingrijorare pentru adultul
tânăr.
Totuşi. cercetările ulterioare, inclusiv ale ei', nu· au.
sprijinit
diferenţa Între perspectiva morală a bărbaţilor şi cea a .
o Cea mai mare rată a BTS in SUA se inregistrează in rândul femeilor. .
adulţilor emergenţl, mai ales al femeilor tinere.
Educaţia şi munca
.' Cea mai răspândită cauză de infertititate la bărbaţi este
numărul scăzut de spenmatozoizi; cea mai răspăncită Reperul 6: Cum fac adulţii emergenţi treceree la
. cauză la femei este blocajul trompelor uterlne. invăţilmântul superior şi la muncă şi cum infiuenţeazll
aceste experienţe dezvoltarea cognitivă?
.• iri prezent, cuplurile infertile au mai multe opţiuni de
• jeprOducere asistată. Aceste tehnici implică probleme o Majorttatea adulţilor emerganţi urm~ază studii superioare,
.:etlcs şi practice. fie la instituţii cu studii de doi ani, fie la cele cu studii de
"

patru ani. Numărul femeilor. care fac facuttat~ este mai


,~i.n?!o!"p'r"",,,nstrual (SPM) (43~)
-mereln prezent decât numărul bărbaţilor şi un-procent tot
mai mare obţine diplome pastuniversitare, chiar şi Tn
domenii dominate În mod tradiţional de bărbaţi.

o Potrivtt lui Perry. gândirea studenţilor tindesă progreseze


de la rigiditate la flexibilitate şi apoi la angajamente alese
liber. .
Perspective asupra cog;,iţiei adulte
• Cercetările au decelat o legătură între cornplexltatea a
,Reperul 4: Prin ce se distinge gândirea adultului?
muncii şi dezvoltarea cognitivă. precum şi intne munca
• Unii cercetători postulează fonme de cogn~ie distinctiv de tip complex şi activităţile de timp liber solicitante
adulte. dincolo de operaţiile formale. Gândirea reflexivă intelectual. '
pune accentul pe logica de tip complex; gândirea
o Schimbările la nivelul locurilor de muncă Impun educaţie
postfonmală implică totodată intu~ia şi emoţiile.
şi Instnuine superloară, Studiile superioare /ărgesc mult
• Schaie a propus şapte stadii ale dezvoltării cognttive, oportunităţile la locul de muncă şi câştigurile ..
corelate cu vârsta: al achiziţiilor (copilăria şi adolescenţa),
• Tranziţia spre locul de muncă ar putea fi uşurată prin
al rezultatelor (vârsta de adult tânăr). al responsablătăţil şi
măsuri care să Întărească invăţilmântul vocaţional şi
executiv (vârsta mijlocie) şi al reorganizăril, reintegrativ şi
legăturile acestuia cu munca.
de creare a moştenirii (vârsta a treia).
complexitate substanţială (447)
• Potrim teoriei biadice a inteligenţei formulate de
Stemberg, elementul experienţiaJ şi cel contextual devin' Ipoteza nevărsării (447)

CapitOlul 13 Dezvoltarea fizică şi cognITivă la vârsta adultă emergent!i şi de adult tânăr 449,
Repere pentru studiu
1. Ce factori influenţează traseele diferite spre vârsta adultă In prezent şi cum lşi for-
mează adutţii emergenţi sentimentul identităţii adulte şi o relaţie autonomă cu părinţii?
.Fiecare adult are nevoie de ajutor, de căldură, de protecţie [... ] 2. Personalitatea se modifică la vârsta adultâ? Dacă da, cum?
deosebindu-se În multe privinţe de nevoile copilului şi totuşi, 3. Cum se exprimă intimitatea în prietenie şi În iubire?

În multe privinţe, asemănătoare cu ele." 4. Când şi de ce aleg adultii tineri să rărnână celibatari, să stabilească relaţii cu
homosexuali sau cu lesbiene, să trăiască În coabitare sau să se căsătorească
Ench Fromm. Tbe Sane Society, 1955
şi cât de satisfăcătoare şi de stabile sunt aceste stil uri de viaţă?
5, Când devin părinţi cei mai mulţi adulţi şi ce influenţă are rolul de părinte asupra
căsniciei?
ştiaţi că ... 6. Care sunt tendinţele ratei divorţurilor şi cum se adaptează adulţii tineri la divorţ,
G Adulţii emergenţi se declară cel mai fericiţi când sunt în facultate, la recăsătorlre şi la rolul de părinte vitreg?
încă nu s-au căsătorit şi nu au copii?

O Circa jumătate din adulţii emergcnţi din SUA cu vârsta între 18 şi


24 de ani locuiesc acasă, cu unul sau cu ainbii părinţi? Vârsta adultă emergentă: tipare şi sarcini
e Istoric şi transcultural, cea mai răspândită cale de a alege un partener Mark, Alissa şi Molly au crescut într-o 'familie din clasa mijlocie. Tatăl lor trecuse
a fost prin aranjamentele făcute fie de părinţi, fie de peţitori direct de la liceu la facultate, iar apoi la un serviciu de contabil, aşa cum era tipic
specializaţi? pentru generaţia sa. Mama lor stătuse acasă cât crescuseră, tot tipic, iar apoi, la
vârsta mijlocie, îşi începuse cariera de agent imobiliar. Cei trei fraţi, născuţi spre
o Proporţia adulţilor tineri din Statele Unite cu vârsta între 25 şi 34 de sfârşitul epocii "baby boorn'', absolviseră toţi liceul şi merseseră apoi la facultate.
ani care încă nu s-au căsătorit a ajuns aproape triplă faţă de I970? Dar asemănările se opresc aici.
Mark, cel mai mare, era un tenor talentat şi şi-a ales drept specializare principală
~ _Jumăţate din părinţii tineri afirmă, potrivit anchetelor naţionale, că
muzica, dar a renunţat la facultate după primul an. După ce a explorat diferiteopţiuni;
petrec prea puţin timp cu copiii lor?
de la o slujbă temporară ca ajutor de tiimplar la un serviciu de vară de chelner-cântăreţ
O în 2006, rata divorţurilor a fost cea mai scăzută din 1970 încoace? pe o navă de croazieră, spre sfârşitul deceniului al treilea de viaţă şi-a luat un profesor
de canto şi a început să obţină contracte ca muzician. înainte de 35 de ani, avea deja
o carieră în acest domeniu. A rămas necăsătorit.
A cestea sunt doar câteva din subiectele interesante şi importante de
care ne vom ocupa în acest capitol. Alegerile personale făcute la
vârsta de adult emergent şi de adult tânăr stabilesc un cadru pentru tot
Alissa a terminat facultatea şi a făcut un an de stagiatură ca asistent didactic înainte
de a se înscrie la studii postuniversitare. La 24 de ani, a obţinut masteratul în educaţie
restul vieţii. Cum s-au schimbat în ultimele decenii traseele spre vârsta specială şi a găsit un post de profesoară pentru elevi cu dizabilităti de învăţare, La 28
adultă? Cum se dezvoltă identitatea la vârsta adultă emergentă şi cum de ani s-a căsătorit, i81' la 36 avea patru copii, pentru a căror creştere stătea acasă.
îşi renegociază adulţii ernergenţi relaţiile cu părinţii? Personalitatea M9Uy, mezina, era bună la matematică. După ce a terminat facultatea, a lucrat cinci
Încetează să se mai dezvolte atunci când se opreşte corpul din creştere, ani în contabilitate, trăind în acest timp cu un bărbat pe care-I cunoscuse la serviciu.
sau continuă să se dezvolte pe toată durata vieţii? în capitolul de faţă, La 29 de ani a obţinut un masterat în administrarea afacerilor şi a fost angajată de o
explorăm întrebări ca acestea. De asemenea, examinăm alegerile care mare corporaţie, unde l-a cunoscut pe bărbatul cu care s-a căsătorit la 32 de ani. Cu
formează cadrul Vieţii personale şi sociale: adoptarea unui stil de viaţă
sexuală; căsătoria, coabitarea sau menţinerea celibatului; a avea copii
I trei copii mici în cinci ani, ea şi soţul ei jonglau cu responsabilităţile carierei Într-o
corporaţie şi cu cele ale rolului de părinte.
sau nu şi legarea şi întreţinerea prieteniilor. După ce citiţi şistudiaţi
acest capitol, ar trebui să puteţi răspunde la fiecare din întrebările de
Reper de la pagina următoare. I Trasee diferite spre vârsta adultă
Traseele spre vârsta adultă sunt mult mai variate decât în trecut. înainte de anii 1960,
I tinerii americani terminau de regulă şcoala, părăseau casa părintească, îşi găseau
serviciu, se căsătoreau şi făceau copii, în această ordine. în anii 1990, doar I din 4 adulţi
tineri mai wma această succesiune (Mouw, 2005).
Pentru mulţi tineri din ziua de astăzi, vârsta de adult emergent este o perioadă a
experimentelor, înainte de adoptarea rolurilor şi a responsabilităţilor de adult. Tânărul
sau tânăra ar putea să-şi găsească serviciu şi un apartament şi să se delecteze cu viaţa
de persoană necăsătontă. Un cuplu de tineri căsătoriţi ar putea să se mute la părinţi

II 452 Partea a 6-8 Vârsta adună emergentă şi de adult tânăr


cât timp îşi urmează studiile sau se pun pe picioare, 011 după pierderea unui serviciu. în stadiul 3, de obicei în jurul vârstei de 30 de ani, individul ajunge la vârsta de adult
Unele sarcini de dezvoltare' tradiţionale, cum ar fi găsirea unui loc de muncă stabil tânăr. Acest stadiu este marcat de independenţa faţă de familia de origine (cu păstrarea
şi formarea de relaţii de dragoste de lungă durată pot fi amânate până în al patrulea legăturilor strânse cu ea) şi angajarea faţă de o carieră, un partener şi, poate, copii.
deceniu de viaţă sau chiar mai mult (Roisrnan, Masren, Coatsworth şi Tellegen, 2004),
Ce influenţe se exercită asupra acestor trasee diferite către vârsta adultă? Moratoriul contemporan Societatea postindustrială fragmcntată le oferă multor
adulţi emergenţi prea puţină îndrumare şi presiuni mai reduse de a se maturiza. Ca
Influenţele exercitate asupra traseului către vârsta adultă Traseele urmare, aceştia trebuie să recurgă la propriile resurse (Heinz, 2002). Trebuie să-şi
individuale către vârsta adultă sunt influenrate de factori precum genul, abilităţile construiască traseul vieţii din oportunităţi le şi constrângerile pe care le găsesc în jurul
academice, atitudinile timpurii faţă de educaţie, aşteptările spre sfârşitul adolescenţei lor. Nu toţi sunt la fel de înzestraţi pentru această sarcină (Cote, 2006).
şi clasa socială. Adulţii emergenţi de ambele sexe îşi prelungesc tot mai mult studiile Cercetările asupra stării identităţii au arătat că doar 10-30% din tinerii occidentali
şi amână conceperea copiilor (Osgood et al., 2005), iar aceste decizii sunt, de obicei, pot să traverseze ceea ce Marcia a denumit starea de moratoriu, o criză a conştiinţei de
cheia succesului viitor (Sandefur, Eggerling-Boeck şi Park, 2005), precum şi a stării sine ce duce la rezolvare. Majoritatea pare să delibereze activ şi conştient prea puţin,
de bine din prezent. într-un studiu longitudinal care a urmărit începând din 1975 lin adoptând, în schimb, o abordare pasivă (difuzie) sau dând ascultare părinţilor (prescriere).
eşantion reprezentativ la nivel national alcătuit din elevi din ultimul an de liceu adultii în cazul unora, moratoriul prelungit poate duce la O stare de fundătură numită tinereţe
emergenţi cu nivelul superior al ~tării de bine erau aceia care nu se căsătoriseră înc'ă. prelungită, o alternativă mai mult sau mai puţin permanentă la vârsta adultă. Chiar şi aşa,
nu aveau copii, urmau o facultate şi locuiau în altă parte decât în casa părintească aproximativ 3 din 4 îşi aleg un fel de identitate ocupaţională până la sfârşitul deceniului al
(Schulenberg et al., 2005). într-un alt studiu, tinerii cu mobilitate socială în sens treilea de viaţă. Confuzia identităţii persistă pentru circa 10-20%, cărora le lipseşte ceea
d~scendent tindeau să plece de acasă mai devreme, să primească mai puţin sprijin ce Erikson numea fidelitate: credinta iri ceva mai vast decât ei (Câte, 2006).
din partea părinţilor, să renunţe la studiile superioare şi să aibă copii mai devreme.
Îndeosebi parentajul timpuriu limita perspectivele de viitor (Mollenkopf, Waters, Explorarea identităţii rasiale/etnlce Explorarea identităţii este întru câtva
Holdaway şi Kasinitz, 2005). diferită pentru minorităţile rasiale/etnice, comparativ cu populaţia aibă majoritară.
Unii adulţi emergenţi au mai multe resurse - financiare şi de dezvoltare - decât Mulţi tineri din minorităţi trebuie să-şi asume responsabilităţi de adult mai devreme
alţii. Multe depind de dezvoltarea eului: O combinaţie a capacităţii individului de a decât cei de-a seamă cu ei. în acelaşi timp, tind să preţuiască fanaiIille cu relaţii strânse
se înţelege pe sine şi lumea în care trăieşte, de a integra şi sintetiza ceea ce percepe şi interdependente şi se pot simţi obligaţi să-şi ajute financiar familia. AI putea fi
şi ştie şi de a-şi asuma planificarea cursului vieţii. Unii adulţi emergenţi au eul mai presaţi să se căsătorească şi să aibă copii la o vârstă fragedă. Aşadar, pentru ei, vârsta
bine dezvoltat decât alţii şi, ca urmare, sunt mai pregătiţi să Înveţe să stea pe propriile adultă emergentă ar putea fi scurtată. Pe de altă parte, trebuie să se confrunte cu pro-
picioare (Tanner, 2006). bleme speciale de identitate, legate de etnia lor, şi acest proces se poate prelungi mult
dincolo de al treilea deceniu de viaţă (Phinney,2oo6).
Dacă trăiesc în medii diferite de cultura lor de origine, ar putea să înceapă să pună
Dezvoltarea identităţii la vârsta de adult emergent la îndoială valorile tradiţionale ale grupului lor etnic. Pentru a obţine o identitate etnică
Aşa cum arătam În capitolu I 12, Erikson privea căutarea identităţii ca pe o sarcină de sigură, trebuie să ajungă să se înţeleagă pe ei înşişi atât ca.membri ai unui grup etnic, cât
o viaţă, concentrată În principal în adolescenţă. În ţările postindustrializate de astăzi, şi ca membri ai unei societăţi mai largi, diverse. Tinerii cu provenienţă rasială multiplă
căutarea activă a identităţii se prelungeşte tot mai des la vârsta adultă emergentă se confruntă cu provocarea suplimentară de a-şi da seama care le este locul. Chiar şi aşa,
(Cote, 2006). Vârsta adultă emergentă oferă un moratoriu sau O pauză de la presiunile mulţi ajung la O rezolvare ce duce la achiziţia identităţii, ca în cele ce urmează:
dezvoltării şi libertatea de a experimenta diferite roluri şi stiluri de viaţă, dar reprezintă
totodată un punct de cotitură, în timpul căruia se cristalizează angajamentele rolului ..,Cânderam mai tânăr, simteam că locul meu nu e nicăieri. Dar acum am ajuns la
de adult. Spre sfârşitul acestor ani, eul "se consolidează în jurul unui set de reguli şi concluzia că [... ] pur şi simplu asta sunt, [ ... ] iar căminul meu e înăuntrul meu [... ]. Nu
mai simt dorinţa irezistibilă de a mă integra, pentru că, dacă incerci doar să te integrezi,
convingeri care definesc o personalitate adultă relativ stabilă" (Tanner, 2006, p. 24) şi
nu reuşeşti niciodată." (Alipuria, 2002, p. 143)
incepe vârsta de adult tânăr. însă, dacă şi până când această sarcină nu este indeplinită,
se poate instala confuzia identităţii (Cote, 2006).
Formarea relaţiilor adulte cu părinţii
Recentrarea Recentrare este termenul propus pentru procesul aflat la baza trecerii recentTare Proces aflat ia baza
la identitatea adultă. Este principala sarcină a vârstei adulte emergente. Recentrarea trecerii la îdentitatea adultă. o măsură a succesului cu care adulţii emergenţi îndeplinesc sarcina de dezvoltare
este un proces cu trei stadii, prin care puterea, responsabilitatea şi luarea deciziilor ce constă în părăsirea căminului părintesc este capacitatea lor de a întreţine relaţii
trece treptat din seama familiei de origine în seama adultului tânăr independent autonome, dar strânse, cu părinţii lor (Aquilino, 2oo6a; Scharf et al., 2004). Când
(Tanner, 2006): pleacă de acasă, tinerii trebuie să încheie negocierea pentru autonomie începută în
adolescenţă şi să-şi redefinească relaţia cu părinţii ca pe una între adulţi. Părinţii
În stadiul 1, începutul vârstei adulte emergente, individul continuă să fie încorporat incapabili să accepte această schimbare ar putea încetini dezvoltarea copiilor lor
în familia de origine, dar aşteptările de autonomie şi autodirecţionare incep să
(Aquilino, 2006a).
sporească.
În stadiul 2, în timpul vârstei adnlte emergente, individul rămâne legat (şi poate Influenţe asupra relaţiilor cu părinţii Chiar dacă nn mai sunt copii, adulţii
dependent financiar) de familia de origine, dar nu mai este încorporat în ea. Impli- emergenţi au în continuare nevoie de acceptarea, empatia şi sprijinul părinţilor, iar
carea temporară şi exploratoare într-o varietate de cursuri de facultate, servicii şi ataşamentul faţă de aceştia rămâne un ingredient-cheie al stării de bine. Sprijinul
relaţii intime marchează acest stadiu. Spre sfârşitul stadiului, individul se îndreaptă financiar din partea părinţilor, mai ales pentru studii, îmbunătăţeşte şansele de reuşită
spre angajamente serioase şi obţine resursele pentru a le susţine. în rolurile de adult ale adulţilor emergenţi (Aquilino, 2oo6a).

Capitolul 14 Dezvoltarea psihosocială la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr 453 454 Partea a 6·a Vârsta adultă ernergentă şi de adul! tânăr
'1

1.

într-un studiu longitudinal asupra a peste 900 de familii din Noua Zeelandă,
relaţiile pozitive între părinţi şi copii la începutul adolescenţei a fost predictorul
unor relaţii mai calde şi mai puţin conflictuale, atât cu mama, cât şi cu tatăl,
când copiii au ajuns la 26 de ani (Belsky, Jaffee, Hsieh şi Silva, 2001). Aceste
relaţii erau mai bune când adultul tânăr era căsătorit, dar fără copii, implicat . Se:scţlimba ~'rsOnaiitaţea.~ mocfurl IniBMUri.8.profulldate, maţeOale SChimbările nomia~e;~:p~~~ilită~.·
Într-o activitate productivă (studii, serviciu remunerat sau ocupaţii casnice) şi . tipce iA anumite perioade. ~ bi0gr8fice' '-' 'care au de a face-c(r"obieCtiVeli3;'munca-'
mi locuia în casa copilăriei. Aceste rezultate arată câ părinţii şi copiii ajunşi , ce-a lungul.vietii? şi-~ile personale,'_~ in sţadii.:

adulţi tineri se înţeleg cel mai bine atunci când adultul tânăr urmează un traseu M~d~~;Cb<iZatpe ·tlro suvin, de regulă, """",-tele Studii:statiStice.-lnt~ui. Mpmente!e f!9flom,a~-;~::WCx1u?ri
m~fuJlprpducerii .deviaţă"importante? cese cnesuooare -. evenimentelorpot să proyoace .....
stres şi să.
de viaţă normativ, dar a amânat responsabilitatea rolului de părinte până când arecteze dezvoltarea perSoraljt~~i.
. evenimentelDr: - . întâmplă dacă sUrVin rri~ devreme
îşi consolidează ferm alte roluri adulte (Belsky, Jaffee, Caspi, Moffitt şi Silva, -.;~< ':.. sau mai târziu decât în mod obenult?
2003). Inventare Personalitatease mocrlfică·s_ub~tanţial J
=:=!n~~a:a~~:ţU~i?
':'Mod~ele~tUriIOr, irăsăttiri"'.d"~narltate se . deperscnalltate.
~t!O~e, până la :,30de ani, ia"dUpă'~ mai
Calitatea relaţiei dintre părinte şi copilul adult poate fi influenţată de relaţia ":·~:-·~:'i:
.. ' . ~izq'fa'ctorială
"'1. .,.
dintre mamă şi tată (Aquilino, 2006a). Dacă acea relaţie este conflictuală, copiii
.- . :'- . Schimbă Cu vârsta?· .
ajunşi adulţi tineri se pot simţi prinşi la mijloc (Amato şi Afifi, 2oo6a).
"~~~;,~·ti~~
,.'
~
de
~~id~ffi~ tiPuri ~em~
p,irSariSlttaie?'Căi de bine
. TIpurile "de Per~aIi~ejjn'4
'.continuitate.din' pe tot,-
coPilălÎe~şi
să pr~n~~,
- --

Eşecul de lansare în filmul din 2006 Fai/ure to Launch', Matthew anticipe;azâ"eJe tursul.vieţii1 parcorset :v~ei adult~~·~ ~n:tjte <:-
-_eVerriment~ p?t SChin)~ ~~rvi~tfI_
McConaughey joacă rolul unui bărbat în vârstă de 30 de ani care locuieşte în
continuare cu părinţii, Acest scenariu a devenit tot mai frecvent întâlnit în Statele
Unite. în 2005, 53% din bărbaţii tineri şi 46% din femeile tinere cu vârsta între 18
şi 24 de ani locuiau cu unul dintre părinţi sau cu ambii, în casa acestora (Biroul Deşi adulţii emergenţi nu se mai bazează pe
pentru recensărnârtt aI SUA, 2007c). Adulţii emergenţi din familii cu venit mare părin/Î pannu împlinirea nevoilor de bază. Dezvoltarea personalităţii:
au o probabilitate mar mare de a locui cu părinţii, comparativ cu ceidin familii cu tovărăşia şi sprijillul social al păriiuitor
continuă să tefie benefice.
patru concepţii
venit mic (Hill si Holzer, 2007). între motive se numără costul ridicat al facultătii
şi greutatea găsirii unui loc de muncă (Matsudaira, 2006). ' Personalitatea prezintă în principal stabilitate sau schimbare? Răspunsul depinde
Copiii adulţi care continuă să locuiască cu pârinţii ar putea avea dificultăţi în a
renegocia relaţia cu aceştia. Procesul poate fi unul treptat, care durează mulţi ani, mai
ales atunci când Copilul ajuns adult are nevoie în continuare de sprijinul financiar al
parţial de modul în care o studiem şi O' măsurăm. .Cele patru abordări ale dezvoltării
psibosociale a adultului sunt reprezentate de modelele stadiilor normative, modelul
bazat pe momentul producerii evenimentelor, modelele trăsăturilor şi modelele tipo-
j
pârinţilor (Aquilino, 2006a). logice. Aceste patru abordări pun întrebări diferite cu privire la personalitatea adultă,

j..
Tendinţa ca adulţii emergenţi să locuiască în casa părinţilor există şi în unele ţări urmăresc aspecte diferite ale dezvoltării ei şi deseori folosesc metode diferite (Tabelul
europene, unde lipseşte ajutorul guvernamental pentru tinerii şomeri: în Italia, peste 14-1). Ca urmare, nu.este deloc surprinzător că rezultatele o!lţip.gţj! de. cercetătorii din
"'Jumătate -illii liăi-baţii tineri locuiesc cu pârinţii până la 30 de ani. Deşi locitituf'cii- .- cadrul acestor şcoli sunt adesea greu de conciliat şi chiar de comparat.
părinţii a fost asociat cu o mulţumire mai redusă faţă de viaţă, acest lucru devine mai
puţin valabil pe măsură ce practica devine răspândită. Mai mult chiar, europenii ar
putea fi martorii unui nou stadiu de dezvoltare, vârsta adultă în căminul părintesc, în Modelele stadiilor normative
care copiii, deveniţi adulţi şi locuind în casa părinţilor, şi părinţii se tratează reciproc Modelele stadiilor normative afirmă că adultii traversează o succesiune elementară de
ca egali (Newman şi Aptekar, 2007; Figura 14-1).
mccesete
Modele
dezvoltarea
stadiilor normative
teoretice care
psihosociaJă
descriu
prin
modificări psihosociale corelate cu vârsta. Modmcările sunt normative, prin faptul că par
a fi întâlnite la majoritatea membrilor unei populaţii, şi se produc în perioade sau stadii
J
prisma unei succesiuni definite de
I Titlul filmului in cinemazografele româneşti a fost ••Cum să dai afară din casă un budec de 30 de ani"
schimbări corelate cu vârsta
succesive, uneori marcate de crize emoţionale ce pregătesc calea dezvoltării ulterioare.
(n. red.).

Erikson: Intimtt:a'te versus izolare AI şaselea stadiu al dezvoltării psihosociale


70 Figura 14-1 descris de Erikson, intimitate versns izolare, pi votează în jurul a Ceea ce el considera
intimitate versus izolare
Procentul de adjţi _ enooea
60 N şaselea stadiu al dezvoltării a fi problema principală a vârstei de adult tânăr. Dacă nu se pot angaja personal şi
cu vârsta între 18 şi 34 de ani caB psihosociale descris de Erikson, in profund faţă de alţii, spunea Erikson, adulţii tineri riscă să devină excesiv de izolaţi şi
50 locuiesc cu părinţii, lam parteneri care adulţii tineri fie se. angajează
sau copii propri. Mulţi acI.Ji1i 1!neri de preocupaţi de sine. Totuşi, au nevoie de un anumit grad de izolare ca să reflecteze
faţă de alţii. tie se confruntă cu
~

~
40

30
nu reuşesc sa plece din .cub· la
momentul la care este de asteptat,
sau rENinÎl el Tn atund când au
posibilul
preocupării
sentiment
excesive
al izolării
faţă de sjne.
şi la viata lor. Lucrând la rezolvarea cerintelor conflictuale de intimitate, concurenţă şi
distaniare îsi dezvoltă un simt etic, pe c;;."eErikson îl considera trăsătura distinctivă a
adultuiui. Relatiile intime cer ~acrificiu şi compromis. Adulţii tineri care şi-au format
J
20 necazuri. (Sursă: N8\vrrerl şi Apteka', un sentiment de sine puternic sunt pregătiţi să-şi contopească identitatea cu aceea a
2007, Fig. 1). altei persoane. (Aşa cum atu arătat, ..pentru mulţi oameni din ziua de azi, procesul
la

o
.S! ro
-g
ro .•
.~ C -l'l E
OI OI OI l!!- e> ro ro
" .>'1 "'
formării identităţii se prelungeşte considerabil pe parcursul vârstei adulte şi, ca
urmare, potrivit lui Erikson, achiziţia identităţii trebuie arnânată şi ea.) J
" ~ w::;
C> 'O C
'O

'"
~ ." ~ ...s
o; il s o~ :1 -Een Rezolvarea acestui stadiu duce la virtutea iubirii: devotamentul reciproc a doi
""
S
-'1 E !Il ~ E
{f ~ Ci
(j) (j)
!Il parteneri care au ales să-şi unească vieţile, să aibă copii şi să-i ajute pe acei copii să se
la"
o
"
C!l
m .3
o
a.
dezvolte la rândullor sănătos. Decizia de a nu da curs imboldului firesc şi puternic de a

J
ro
;:;; Tara procrea are urmări serioase pentru dezvoltare, spune Erikson. Teoria lui a fost criticată

CapitolUl14 Dezvoltarea psihoSQcială la vârsta adultă emergentă şi de adult tânăr 455 456 Partea a 6-a Vârsta adultă emergentă şi de aduâ tânăr
~;-----------------------------~----~------------------------

pentru excluderea oamenilor necăsătoriti, 'vederea studiilor superioare, a muncii sau a serviciului militar, formarea de prietenii şi
celibatari, homosexuali şi fără copi i din relaţii de dragoste noi şi mai intirne şi dezvoltarea sentimentului eficacităţii personale
schiţa dezvoltării sănătoase, dar şi pentru că şi deindividuare - sentimentul de sine ca persoană independentă şi autonomă
a luat drept normă tiparui masculin, În care (Arnett, 2000, 2004; Scharf, Mayseless şi Kivenson-Baron, 2004). Între alte sarcini
intimitatea se dezvoltă după identitate. de dezvoltare din această perioadă, discutate în capitolul 13, se numără finalizarea
studiilor, intrarea în lumea muncii şi obţinerea independenţei financiare.
Moştenito!'ii lui' Erlkson: Vaillant şi Poate cel mai important mesaj al modelelor stadiilor normative este acela că
Levinson Convingerea lui Erik Erikson că dezvoltarea nu se încheie odată cu atingerea vârstei adulte. Indiferent dacă oamenii
personalitatea se modifică pe tot parcursul urmează sau nu tiparele concrete propuse de aceste modele, cercetările asupra stadiilor
vieţii a inspirat studiile clasice ale lui George normarive sprijină ideea că fiinţele umane continuă într-adevăr să se schimbe şi să se
Vaillant şi ale lui Daniel Levinson. În 1938, dezvolte pe tot parcursul vieţii.
Vaillant a selectat 268 de studenti În vârstă
de 18 ani de la Harvard, autonomi' şi sănătoşi
emoţional şi fizic, pentru Studiul Grant. Până
Modelul bazat pe momentul producerii evenimentelor
când studenţii au ajuns la vârsta mijlocie, modelul bazat pe momentul În loc să privească dezvoltarea personalităţii adulte strict în funcţie de vârstă, modelul
Vaillant (1977) a observat conturarea unui tipar producerii evenimentelor Model bazat pe momentul producerii evenimentelor, sprijinit de Bernice Neugarten şi alţii
de dezvoltare tipic. La 20 de ani, multi bărbati teoretic al dezvoltării personejttăţll. (Neugarten, Moare şi Lowe, 1965; Neugarten şi Neugarten, 1987) afirmă că traiectoria
care descrie dezvoltarea
continuau să fie domiuaţi de părinţi. În ~ Este probabil ca adulfii tineri CII lin sentiment de sine PUII!rIUC să fie pregăti{; să Sillisfacă dezvoltării depinde de momentul când survin anumite evenimente în viaţa oamenilor.
psihosociată a aduttului ca pe o
cerinţele unei relaţii infime. potrivit lui Erikson. .
treilea deceniu de viaţă şi uneori în al patrulea reacţie la producerea aşteptată Evenimentele de viaţă normative (numite şi evenimente normative condiţionate de
au ajuns la autonomie, s-au căsătorit, au făcut sau neaşteptată a evenimentelor vârstă; consultaţi capitolul 1) sunt cele care survin, de regulă, în anumite momente ale
copii şi şi-au întărit. prieteniile. Munceau cu asidui tate pentru cariera lor şi se dedicau importante de viaţă şi la momentul vietii - evenimente cum ar fi căsătoria, intrarea în rolul de părinte, în cel de bunic
producerii lor"
familiei, rareori îndoindu-se dacă au ales femeia potrivită sau ocupaţia potrivită. şi pensionarea, Potrivit acestui model, oamenii sunt, de obicei, extrem de conştienţi
Levinson (1978, 1980, 1986) şi colegii săi de la Universitatea Yale au efectuat inter-