Curs 23 – Comportamente pro și antisociale

A. Tipuri de comportamente

1. Comportamente prosociale: sunt comportamente intenționate, realizate in afara obligațiilor profesionale și

orientate spre conservarea și promovarea valorilor sociale, fara așteptarea unei recompense externe.
2. Comportamentul de ajutorare se poate defini drept actul intentionat efectuat in folosul altei persoane.
Categorii:
- factori situationali: exista situatii in care, indiferent de caraeteristicile de personalitate ale individului, el va
acorda ajutor altuia (de exemplu situatiile de urgenta),
- factori de personalitate: aici sunt de amintit starile psihice tranzitorii și caraeteristicile persoanei.
3. Comportamentul altruist reprezinta o subcategorie a comportamentului de ajutorare, referindu-se la acte
motivate de dorinta de a-i face un bine celuilalt fara a aștepta un câștig.
- prietenia
- simpatia
- încrederea
4. Comportamente antisociale sunt fie intentionate, săvârșite de persoane ce încalcă înn mod conștient legile
juridice și normele morale, fie savarșite de persoane bolnave, cu grave tulburari de personalitate.
5. Comportamentul agresiv este comportamentul desfășurat cu intentia de a face rau altei persoane.
Factori:
- factori personali: tipul de personalitate și sexul (procesul de socializare educă spre exemplu băițetii in
acest sens, în timp ce fetele sunt descurajate);
- factorii de mediu: zgomotul (amplifică agresivitatea numai la indivizii care au deja tendințe agresive),
temperatura (agresivitatea crește pe măsură ce crește temperatura), aglomerația (depinde de perceptia
subiectivă: plăcută sau neplăcută).

B. Normalitate și anormalitate socială

1. Definiție Normele prescriu comportamente dezirabile, reglementează relatiile dintre indivizi in numele unei
autorități (regula, morala, legea).
2. Caracteristici:
- tematica: prescrie cine are dreptul sau datoria de a face ceva și cum trebuie să se facă ceva;
- claritatea: arată cum trebuie sii te raportezi la norme;
- marja de toleranță.: desemnează amplitudinea comportamentelor acceptate și de unde incepe
dezaprobarea;
- constanța: desernnează stabilitatea normei, dacă se aplică doar uneori sau intotdeauna;
- definirea anormalității: precizarea comportamentelor contrare normei;
- practicarea normei: dacă este eficace in comportamentul real.
3. Efectele pe care indivizii le au unii asupra altora privesc:
a. normalizarea: lipsa consensului majorității cu privire la răspunsul corect face ca membrii, nesiguri pe
răspunsurile lor, să·exercite influentă unul asupra altuia și să sfârșească prin a adopta o normă comună.
b. conformismul: face ca interactiunea dintre membrii grupului sa fie posibila și predictibila, permitand grupului
sa-și atinga scopurile.
c. obedineța: respectiv situatiile in care schimbarea de comportament survine ca urmare a unui ordin venit din
partea unei surse de influentii inzestrate eu autoritate legitimii.
d. influența minoritară: care se refera la faptul ca nu numai grupurile exercitii oinfluentă asupra indivizilor,
dar și indivizii propun la randul lor norme. Atunci cand normele aflate in vigoare într-un grup dat sunt violate
se vorbește de devianță., rezultatul acesteia fiind adesea excluderea membrului deviant din grup.