Atitudini si comportamente pro-si antisociale

Obiectiv: Cunoasterea si dezvoltarea unor atitudini si comportamente prosociale

Comportamentele unui individ au asupra altor indivizi fie efecte pozitive, când vorbim de comportamentele prosociale (acceptate si
asteptate social, fie efecte negative, când vorbim de comportamentele antisociale (respinse de societate).
Atitudini si comportamente
Atitudinile sunt structuri psihice, relativ stabile, care conditioneaza si determina opiniile si comportamentele. Sunt dispozitii latente de a
raspunde sau actiona diferit la stimularile mediului natural sau social.Preced perceptia, sunt pre-judecati.
Atitudinea cuprinde:
-componenta cognitiva (credinta, convingerea, -latura orientativa);
-componenta motivationala (motivul, interesul, -latura orientativa );
-componenta afectiva (emotii, sentimente, -latura orientativa );
-componenta voluntara (vointa, -latura reglatorie)
-componenta valorica (pentru ce fac ceea ce fac?)
Atitudinea se exprima prin comportament verbal, non-verbal, para-verbal.
Convergenta atitudine-comportament: atitudinea determina comportamentul si invers (prosocial si antisocial)
Divergenta atitudine-comportament.Gandim, simtim, ne comportam asa cum cere grupul, nu cum am dori.
Atitudini: fata de sine; fata de munca; fata de ceilalti(societate); fata de mediu.
Atitudini in relatii
Atitudinile si comportamentele pro sau antisociale nu sunt innascute, ci se dobandesc prin invatarea din experienta individuala si prin
imitarea unui model. Prin invatare, în acceptiune generală, se intelege orice modificare de comportament. Comportamentele sociale ale unui
individ se invata în functie de consecintele pe care respectivele comportamente le au asupra lor insisi. Logica este urmatoarea: comportamentul
persoanei este sau nu este acceptat de alte persoane. Acceptarea sau neacceptarea sunt consecinte dar şi cauze. Daca este acceptat, el repeta
comportamentul; dacă nu este acceptat, trebuie sa evite acel comportament.
Recompensa şi sanctiunea sunt consecintele sociale ale comportamentului care influenteaza probabilitatea repetarii lui. Recompensa
(intarirea pozitiva) duce la cresterea probabilitati repetarii acelui tip de comportament. Sanctiunea (ca intarire negativa) duce la scaderea
probabilitatii repetarii comportamentului sanctionat.
Schimbarea atitudinilor se poate face prin:
-schimbarea situatiei;
-schimbarea semnificatiei situatiei;
-sugestia ca forma de influentare unidirectionala prin argumente de ordin afectiv;

1
 -persuasiunea ca forma de influentare bilaterala prin argumente logice;
-demonstratii rationale;
-strategia de argumentare prin ordinea in care se prezinta argumentele “tari” si “slabe”
Atentie la ce pui in locul atitudinilor inlaturate (antisocial-prosocial)!
Comportamentul prosocial este un comportament intenţionat, realizat în afara obligaţiilor profesionale, fara asteptarea unor recompense şi
orientat spre conservarea şi promovarea valorilor sociale. Fapte precum ajutorul acordat semenilor, apărarea proprietăţii, a bunurilor, apărarea
legii, a dreptăţii, reprezintă comportamente prosociale.
Pentru a fi comportamente de ajutorare in satisfacerea trebuintelor celuilalt trebuie sa indeplinesca conditiile : sa fie savarsite imediat; sa fie
facute in folosul altei persoane; sa nu se astepte recompense.
Exemple ! Altruismul, generozitatea, sacrificiul şi apostolatul sunt cele mai des întâlnite forme de comportament prosocial, atunci când sunt
realizate în mod intenţionat, dezinteresat şi ca liberă opţiune personală.
Cum stau lucrurile in realitate? De ce ii ajutam pe altii? Motivul?
1.Teoriile sociologice (normative)-oamenii ofera ajutor altora, respectand cerintele unor norme sociale:
- Norma reciprocităţii -la bine să se răspundă cu bine, cel sprijinit având obligaţia morală ca la rândul său să sprijine pe cine îi stă în putere;
- Norma echităţii schimburilor sociale-fiecare asteapta sa primeasca beneficii proportional cu ce a investit ajutandu-l pe celalalt;
- Norma responsabilităţii sociale-oamenii au invatat sa-i ajute pe cei dependenti de ei(standarde morale interne)
2. Teorii biologice-factorii genetici-suntem aceeasi specie.
3. Teoria invatarii sociale-invatam comportamentul in procesul de socializar (invatam prin imitare si din experienta proprie)
4.Teorii psihologice-Teoria cost-beneficiu(urmaresc echitatea si evita inechitatea).Costuri interne/externe-Beneficii interne/externe.
Factorii care influenteaza comportamentul de ajutorare
Factori situationali
Presiunea timpului . Dacă persoana care ar putea acorda ajutor se află angrenată în altă acţiune presantă, sau dacă este este afectată chiar ea
de unele probleme neplăcute, scade probabilitatea intervenţiei în sprijinul unei persoane aflate în dificultate
Contextul social. Dacă situaţia în care se solicită ajutorul are loc în prezenţa unei mari mulţimi, efectul asupra implicării este de regulă
negativ, datorită fenomenului de difuzie a responsabilităţii, efectul de trecator.Acorda mai repede ajutor cand se afla singuri.
Starea meteorologică. Unele informaţii relevă importanţa stării generale a vremii asupra predispoziţiei de antrenare într-un comportament
prosocial. Vremea frumoasă, cu cer senin şi temperatură agreabilă favorizează intervenţiile prosociale, în timp ce timpul închis, umed şi rece
inhibă într-o anumită măsură aceste elanuri altruiste.
Factori de personalitate
Starile psihologice tranzitorii: starile poztive sunt favorabile acordarii ajutorului.
Trasaturi de personalitate: cei ce se simt competenti in situatia respectiva vor acorda primii ajutorul.

2
 Extravertiţii au o mai mare disponibilitate de a acorda imediat ajutor cuiva aflat în dificultate, comparativ cu introvertiţii. De asemenea,
persoanele sociabile, predominant colerice, sau cu o mai mare disponibilitate de asumare a riscului se implică mai uşor în acţiuni de ajutorare a
persoanelor aflate în pericol iminent, comparativ cu persoanele, nesociabile, flegmatice sau care resimt un sentiment de nesiguranţă.Persoanele
care au o mai mare nevoie de aprobare socială sunt mai caritabile decât media celorlalte, cu condiţia ca actul lor să aibă un caracter public.
Atitudinile preexistente faţă de persoanele şi situaţiile în care se solicită sprijin condiţionează în mare măsură antrenarea efectivă într-o
acţiune altruistă. Persoanele care aparţin unor categorii sociale discriminate au şanse mai mici să primească asisitenţă spontană în caz de nevoie
decât cele care nu aparţin acestor categorii. Din păcate, se constată că prima pornire, cea naturală de a acorda imediat ajutor celui aflat în pericol,
poate fi amendată într-un al doilea moment de atitudinea generică faţă de categoria socială căreia îi aparţine victima, sau de tipul de situaţie în
care se află. De exemplu, cineva aflat în pericol, dar aflat şi în stare de ebrietate, are şanse reduse de a primi sprijin din partea unor persoane cu
ferme atitudini antialcoolice.

Comportamente antisociale
Forme ale agresivitatii
1. In functie de agresor: tanar/adult; masculin/feminin; individuala/colectiva; spontana/premeditata
2. In functie de mijloacele folosite in actiunile agresive: fizica/verbala; directa/indirecta (prin intermediari);
3. In functie de obiectivele urmarite: pt. beneficii; ranirea, distrugerea victimei;
4. In functie de forma de manifestare a agresivitatii: violenta/nonviolenta; latenta/manifesta.
Exista o agresivitate naturala ca reactie la amenintarile impotriva intereselor vitale ale individului. De exemplu, teama poate sa-l mobilizeze pe
individ în doua feluri de comportament: fie comportament de evitare - tendinta de a fugi; fie comportament de aparare, de infruntare - comportament agresiv.
Cand amenintarile sunt reale, reactia agresiva are valoare adaptativa.
Erich Fromm vorbeste insa despre forme de agresivitate antisociala precum sadismul care consta intr-o tendință anormală spre cruzime, plăcere
bolnăvicioasă de a vedea pe cineva suferind sau de a pricinui suferințe. De asemenea şi cruzimea este o forma de agresivitate antisociala şi consta în ura
impotriva vietii insasi.
Agresivitatea conformista. Individul considere ca supunerea este o virtute şi ca este de datoria lui sa se supuna ordinelor, chiar atunci cand prin
executarea lor face rau altor oameni. Astfel individul poate ajunge sa faca parte dintr-un grup infracţional sau banda de nelegiuiti.
Agresivitate functionala se manifesta prin lacomie. Poate fi lacomie de hrana, de bautura, de placeri sexuale, de glorie etc.
Cauzele agresivitatii
1. Agresivitatea este innascuta
Teoriile biologice considerã agresivitatea o tendintã înnãscutã de actiune. Omul se naste cu porniri agresive. Agresivitatea ar fi, din acest
punct de vedere, un instinct. Instinctul este un model predeterminat de rãspunsuri la stimulii din mediu, rãspunsuri ce sunt controlate genetic.
Agresivitatea intre specii are valoare adapatativa.
Influenta biologice asupra agresivitatii: influente neuronale; influente hormonale; influente biochimice ( cresterea alcoolului, scadere
glicemiei).

3
 2. Agresivitatea este un raspuns la frustrarea provocata de conditiile externe (stimuli).
3.Agresivitatea este o reactie la evenimentele aversive (viata grea) ce genereaza sentimente neplacute.
4.Agresivitatea este un comportament social invatat (teoria invatarii sociale a agresivitatii-Albert Bandura) prin invatare
directa(recompensa/pedeapsa) si prin imitare (familie, mediul social, mass-media).
5. O sursa a agresivitatii la unii oameni este narcisismul, pe care Fromm il defineste astfel: „numai individul insusi, corpul sau, bunurile sale, numai
fiinta şi lucrurile lui sunt percepute ca fiind pe deplin reale, în timp ce tot (persoane şi obiecte) ce nu face parte din propria sa persoana sau nu este obiect
pentru nevoile sale nu are pondere şi culoare afectiva”.
La unii oameni se poate manifesta un fel de narcisism de grup. Ei reactioneaza cu furie la cea mai mica jignire reala sau imaginara adusa grupului lor,
atribuind celuilalt grup, intentii diabolice.
Insulta, act impotriva demnitatii persoanei. Ea consta în a atribui unei persoane un defect lezandu-i sentimentul onoarei, lovindu-i prestigiul şi reputatia
dobandite prin comportamentul sau corect.
Calomnia, ca o nascocire rauvoitoare. Ea consta în a afirma în public despre o persoana ceva neadevarat dar care, dacă ar fi adevarat, ar putea sa
expuna acea persoana la o sanctiune sau dispretului public.
Delincventa si infractionalitatea- Totalitatea delictelor si infractiunilor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o
anumită vârstă.
Agresivitatea- orice forma de conduita orientata cu intentiecatre, obiecte, persoane sau catre sine in vederea producerii unor prejudicii, raniri, distrugeri
si daune.
Apararea tarii, in razboi, agresiunea este valorizatã de societate, devenind un comportament prosocial.
De asemenea, un comportament antisocial este delincventa. Unele teorii considere ca la baza comportamentului deviant sunt particularitati ale
indivizilor izolati. Alte teorii considere ca insasi societatea este responsabila pentru rata ridicata a actelor antisociale. In societatile industrializate, rata
delincventei şi a criminalitatii este mai ridicata în mediul urban decat în cel rural deoarece, o data cu cresterea nivelului de bunastare în societate, exista
persoane care se afla la nivelul de jos, care sunt în mod relativ nedreptatite, se simt private de utilizarea bunurilor materiale. Din aceasta deriva delicte
impotriva proprietatii - furt, talharie, delapidare, mita.
Tinerii intre 15 şi 21 de ani sunt mai expusi deoarece sunt destul de mari ca sa aiba dorinte materiale (automobile, imbracaminte etc.), dar nu sunt
suficient pregatiti pentru a participa la munca, fie pentru ca sunt inca în scoli, fie pentru ca nu-şi gasesc de munca. Pe de alta parte, ei sunt la varsta unei mari
exuberante şi pot fi considerati usor ca devianti, devenind astfel victime ale unui anumit tip de societate.

Factorii ce influenteaza agresivitatea

1. Factori ce tin de individ, de conduita si de reactivitatea lui comportamentala
-tipul de personalitate-tipul A competitiv, iritat, grabit;
-diferentele de sex- stereotipurile influenteaza aceste diferente;
-frustrarea;
-atacul, provocarea directa, razbunarea;
-durerea fizica si morala;

4
-caldura, aglomeratia, alcoolul, drogurile, materialul sexy si pornografic.
2. Factori existenti in cadrul familiei
-bataia, incestul
3. Mijloacele de informare in masa- violenta expusa prin televiziune si presa:
-slabeste inhibitiile;
-invata tehnici noi de a ataca;
-creste starea de anxietate, reduce sensibilitatea la suferinta;

Modalitati de prevenire si reducere a agresivitatii

1. Catharzisul-descarcarea impulsurilor instinctuale sau a frustrarii prin: imaginatie, sporturi non-violente.
2. Pedeapsa prompta intensa si probabila.
3. Reducerea efectelor invatarii sociale-evitarea contactului cu modele agresive; conduita amanata.
4. Alte tehnici:
-expunerea la modele non-agresive;
-formarea unor deprinderi sociale pozitive;
-raspunsuri incompatibile –stare afectiva pozitiva ca mijloc de reducere a supararii (empatie, umor).