Abordarea etologic-behaviorista (teorile controluluintaririi)

ERORI DE ATRIBUIRE: 1. Lee Ross (1977) - Eroarea fundamental de

atribuire: Tendina observatorilor de a subestima influenele situaionale i de a
supraestima influenele dispoziionale atunci cnd explic comportamentul
celorlali.
Alte erori de atribuire: Explicarea succesului i eecului - eecul propriu este
atribuit cauzelor circumstaniale, iar succesul propriu, cauzelor dispoziionale;
cnd explicm comportamentul celorlali, succesul este atribuit unor
circumstane situaionale, iar eecul unor cauze dispoziionale.
Explicm propriul comportament prin atribuiri circumstaniale, situaionale,
gsind justificri i scuze pentru faptele, deciziile, aciunile noastre; ne vom
analiza cu uniti de msur ce au n vedere evaluarea comportamentului nostru
dup ce el s-a desfurat (responsabilitatea cade pe condiii exterioare); n
explicarea comportamentului celorlali accentul cade pe cauze de tip personal,
individual (atribuiri de tip dispoziional), responsabilitatea revenind celui n cauz.
Cele dou perspective n estimarea cauzelor comportamentului se datoreaz
poziiei noastre diferite, la un moment dat: fie de actori sociali, fie de
observatori . Diferene culturale- exist modele culturale (de regul, culturile
occidentale) ce tind s accentueze o atribuire dispoziional i culturii (de
exemplu, modele hinduse, japoneze) centrate pe atribuiri circumstaniale.
Procesul de atribuire la nivelul psihologiei bunului sim este de natur a
distorsiona sistematic imaginea despre comportamentul propriu i al celorlali,
conducnd la iluzii, prejudeci, decepii.
Prin natura lui comportamentul domina campul nosru perceptiv, el reprezinta
obiectul atentiei noastre si de aceea nu mai luam in calcul si factorii situaionali
Efectul actor-observator .In calitate de actori vom face atribuiri situationale iar in
calitate de observatori, atribuiri dispoziionale.
Efectul egocentric face referire la autoatribuirile si heteroatribuirile pe care le
facem in situaiile de succes si esec. Avem tendinta de a atribui cauze interne
propriilor succese si cauze externe eecurilor. Acest patern se inverseaza cand
vine vorba de judecarea rezultatelor celorlalti.

Teoria neajutorrii invatate o alt teorie care explic comportamentul

i atitudinile noastre ntr-un anumit context dat pune n eviden pentru
noi imposibilitatea performanei, motivaia insuccesului, nu pentru c nu
am putea real s le avem, ci pentru c grupul sau colectivitatea ne face s
credem c suntem incapabili, neputincioi i de aceea, insuccesul nostru i
ineficiena ne conduc la motivaii interioare legate de o subapreciere,
subevaluare. Recomandare:ieirea prin acceptarea ntr-un grup care s ne
conving de contrariu

Seligman. Conform acestei teorii daca o persoana traieste in repetate

randuri experiente necontrolabile, ea poate sa creada ca si evenimentele
viitoare vor fi imposibil de controlat de catre ea, acest lucru va duce la o
stare de depresie. Neajutorarea invatata este cauza apatiei si lipsei de
vointa pentru depasirea dificultatilor. Relaiile interpersonale au fost
explicate prin prisma trebuintei de a controla schimburile cu ceilalti, pe
care le facem constient sau nu.
Teoria autopercepiei - n condiii de nesiguran, incertitudine, apare
nevoia unei analize mai profunde a comportamentului nostru. Autopercepia apare n momentele de dificultate a aciunilor i
comportamentului oamenilor: - n momentele de criz, tensiune, slbiciune, incertitudine, cnd noi suntem nclinai s ne analizm pe noi
nine foarte profund dar cu acele uniti de msur cu care i apreciem pe
alii n postur de observatori ai propriilor noastre aciuni. Auto-percepia
va scoate n eviden fapte relevante pentru: ceea ce noi suntem, pentru
ceea ce noi vrem s fim, ceea ce vom fi. ntervine o centrare deosebit pe
propriile noastre credine interioare, pe aciunile noastre din exterior, pe
legturile noastre cu cei din jur.
Auto-percepia nseamn de fapt, o
observare subtil a strfundurilor noastre psihologice, a relaiilor noastre
cu mediul nconjurtor prin evidenierea unor aciuni, credine trecute,
care au stat la baza orientrii noastre, punerea lor alturi de cele prezente
i care pot conduce real la schimbarea i formarea unor noi atitudini
interioare.
Daryl J bem sustine ca oamenii isi formeaza perceptia despre ei intocmai
cum isi construiesc si atitudinile despre ceilalti, observandu-le
comportamentul. Oamenii fac inferente de la observarea propriuleui
comportament si a circumstantelor performatii lui la caracteristicile sinelui.
Rezulta ca nu prin introspectie putem sa ne cunoastem ci prin observarea
atenta a comportamentelor deschise. Circumstantele enviromentale au si
ele un rol important in acest proces de formare a imaginii de sine. Teoria
autoperceptiei a pregatit afirmarea teoriilor atribuirii.
Stima de sine-pozitiva
-de aparare
autohandicaparea
Teoria frustrare-agresiune (Dollard i colab.) ipoteza susine c
totdeauna frustrarea este legat de agresivitate, iar agresivitatea este
precedat de frustrare; ipoteza este influenatde o serie de factori,ca de
ex. sistemul de atribuiri care controleaz reacia agresiv care ar aprea;

mai pot aprea reacii de fug, evitare, de aici ideea c aceast ipotez
este prea simplist ca s mai fie validat i folosit.
Conform acestei teorii, frustrarea, stare afectiva negativa provocata de
privarea individului de bunurile sau drepturile cuvenite, precum si aparitia
brusca, neasteptat a unor bariere reale sau imaginare in calea atingerii
scopurilor genereaza comportamente agresive. Teoria frustrareagresivitate reuneste patru concepte- frustrare, agresivitate, inhibiie,
deplasarea actelor de agresivitate spre alte inte decat asupra sursei sau
agentului frustrator. Tezele acestei teorii sunt:
-gradul de frustrare este in functie de forta impulsului spre raspunsul
frustrant, de gradul inferentei cu raspunsul frustrant si de numarul
tentativelor de raspunsuri esuate.
-forta de instigare la agresiune este direct proportionala cu intensitatea
frustrarii
-instigarea cea mai puternica produsa de frustrare vizeaza
comportamentele agresive orientate impotriva agentului frustrator iar
instigarile mai slabe cu tintele colterale.
-inhibarea actelor agresive variaza direct proportional cu gravitatea
penalizarii anticipate
-inhibarea actelor de agresiune directa constitue o frustrare suplimentara,
care se manifesta prin forme de agresiune modificata
-realizarea comportamentelor agresive are rol de catharsis.
Teoria lumii drepte arata ca exista diferente intre oameni in ceea ce
priveste credinta ca lumea este dreapta, ca distribuirea resurselor se face
corect. Melvin lerner, fomdatorul teoriei considera ca oamenii au tendinta
de a accepta vicisitudinile convinsi fiind ca fiecare primeste ceea ce merita
si merita ce primeste.Aceasta cauza functioneaza ca un mecanism de
aparare a sinelui, refuzand recunoasterea rolului hazardului in prodeucerea
evenimentelor nefericite, oamenii accepta ca isi merita pedeapsa.
Credinta intr-o lume dreapta poate sa ne faca insensibili la suferinta
celorlalti, gandind ca ei prmesc ce merita.
Teoria dominantei sociale sustine ca unii oameni cred ca ierarhia
sociala este invitabila. S-a constat ca cei care au o asemnea credinta
manifesta puternice prejudecati fata de grupui si au tendinta de a ocupa
pozitii sociale inalte pentru a controla distributia bunurilor si a serviciilor.

Abordare gestalt-cognitiva
Teoria perceptiei sociale. Fritz Heider. Teoria considera ca oamenii tind
sa-i formeze o viziune ordonata si coerenta asupra lor inii si asupra
mediului lor de viata, incercand sa identifice invariatii, relaii constante. In
mod spontan, oamenii ii pun aceleasi intrebari ca si savantii, de ce?
Oamenii procedeaza ca niste savanti naivi.
Teoria comparatii sociale raportarea la altii. Incercand sa se
autoevalueze oamenii se raporteaza la alti oameni, compara
caracteristicile lor fizice i psihice cu ale celorlalti
-oamenii simt nevoia de a-si evalua abilitatile
-daca lipsesc reperele obiective oamenii se autoevalueaza comparandu-se
cu ceilalti.
In acest caz ei prefera sa se compare cu cei similari lor.
Oamenii nu se compara cu alti doar pt o evaluare corecta ci pentru
mentinerea stimei de sine.
Compararea sociala descendenta- oamenii se compara cu ce care au
realizari mai reduse decat ei, pentru sporirea stimei de sine
Procesul de evaluare de catre indivizi a propriilor insusiri fizice si psihice,
abilitati, reprezentari, ganduri, emotii si sentimente, conduite si
performante prin raportarea la ceilalti oameni.
1. Nevoia de a ne compara cu altii
2. Ne comparam cu cei similari noua
3. Ne comparam intre noi
Teoria afilierii se refera la nevoia oamenilor de a stabili relatii cu altii, de
regula silimari lor, sau cu cei care ii evalueaza pozitiv. Fenomenul afilierii a
fost identificat de H.A.Murray. Nevoia de afiliere creste pe masura
anxietatea devine mai puternica. Stanley Schachter a explicat tendinta
puternica de afiliere in conditiile anxietatii prin credinta oamneilor ca fiind
laolalta vor fi incurajati sa suporte durerea si se vor compara cu altii.
Psihosociologul citat anterior a descoperit ca primii nascuti si copiii singuri
dintr-o familie au o nevoie de afiliere mai puternica decat ceilalti din
fratie. In conditii de anxietate individul se concentreaza asupra restabilirii
controlului interior si devine neincrezator in a-si dezvalui altora trairile
emotionale. In conditii de teama individul realizeaza ca majoritatea ii
confera siguranta si certitudinea ca a reactionat corespunztor.O persoana
doreste sa fie impreuna cu altii si pentru a reduce, a elibera tensiunea
asociata asupra unei anume situaii.

INTIMITATE
(ATRACTIE-PLACERE)
Iubire deplina
Intimitate+pasiune+implicare

Iubirea camaraderie

pasiune

Intimitate+implicare
Iubire romantica

pasiune

Intimitate+pasiune
Implicare
Iubire loiala
Pasiune

Iubire iluzorie- pasiune+implicare

Iubirea nebuna

Teoria judecatii sociale , amploarea schimbarii atitudinale este in

functie de diferenta care exista intre atitudinea intiala si noua atitudine pe
care spera sa o adopte. Mesajele care se plasez in latitudinea de
acceptare au sanse sa fie admise dar cele care se situeaza in atitudinea de
respingere nu au aceasta sansa. Cand mesajele sunt puternic discrepante,
probabilitatea lor de a influenta schimbarea atitudinilor este redusa. Zone
in care pot fi plasate mesaje persuasive, zona de acceptare din jurul
atitudinii initiale a receptorului, zona de neangajare, zona de respingere.
In mod spontan, in situaii cotidiene de viata, oamenii isi formeaza scale
de referinta cu ajutorul carora ordoneaza obiectele dupa cum le satisfac
anumite trebuinte sa ierarhizeza persoanele in functie de anumite
preferinte. Judecatile sociale sunt influentate de punctele de referinta
(anchors) pe care le luam, Acestea servesc pentru compararea stimulilor in
condiiile in care a)persoanele au o experienta redusa de operare cu scala
de referinta, b) rangul potential al stimulilor este necunoscut, c) nu exista
standarde explicite pentru ordonarea stimulilor. Elementul de noutate al
abordarii asimilare/contrast consta in interpretarea discrepantei dintre
sursa si receptor ca dezacord intre atitudinea celui care comunica si

latitudinea (marja) de acceptare a persoanelor ce recepteaza mesajul.

Extinderea zonelor de acceptare si de respingere depinde de gradul de
implicare a persoanei, de atasamentul acesteia fata de propria atitudine,
cu cat este mai implicata, cu atat marja de respingere este mai extinsa, iar
marja de acceptare mai restransa.
Teoria schemei de sine se refera la autoperceptia persoanelor si descrie
organizarea intelegerii selfului. Hazel a descoperit ca aceste scheme sau
structuri de informatii despre sine au o mare stabilitate, pastrandu-se
uneori neshimbate toata viata. Schema de sine genereza selful stabil,
diferit de selful de lucru, de selful dorit si de selful ideal. El a avansat
ipoteza a doua tipuri umane, persoane schematice (care au scheme de
sine in legatura cu anumite caracteristice) si persoane aschematice (care
nu au scheme de sine foarte bine cristalizate). Se considera ca oamenii isi
organizeaza cunostintele despre ei insisi in acelasi mod in care structureza
informatiile despre altii.In ce priveste masculinitatea si feminitatea avem,
indivizi schematici (concept de sine masculin sau feminin) , indivizi
andorgini (concept de sine cu elemete masculine dar si feminine), si
indivizi aschematici (nu au scheme de sine legate de masculinitate sau
feminitate).
Teoria invatarii sociale se concentreaza asupra modului in care
societatea influenteaza sentimentele, gandirea si comportamentele
indivizilor. Dollard i Miller au emis ipoteza ca violenta colectiva nu rezulta
dintr-un instinct si ca in cadrul multimilor, indivizii au roluri diferite in
functie de statusul lor economic. Factori care influenteaza invatarea
sociala: impulsul, semnalul, raspunsul i recompensa. Oamenii
achizitioneaza informatii noi prin invatare sociala, fapt ce conduce atat la
comportamentele de ajutorare cat si la comportamentele agresive.
4 procese-observare i stocare
-reproducere psihomotorie a comp
-intarire prin recompensa
-pedeapsa-eliminarea comportamentului
Teoria reactantei se refer la starea emotionala de discomfort generata
de interzicerea sau de amenintarea cu interzicerea a unor actiuni, situatie
in care persoanele incearca sa-i redobandeasca libertatea de actiune.
Asumptia principala a acestei teorii este ca oamenii resimt nevoia
fundamentala de libertate.Reactanta apare atunci cand persoanele
apreciaza ca restrictionarea libertatii lor de actiune este ilegala si injusta si
ca ea este mai redusa cand intensitatea limitarii este mai slaba.
Restaurarea libertatii de actiune (partiala sau totala) se realizeaza fie

direct, prin ignorarea incercarilor de restrictionare, fie indirect, prin

valoarea puternica a activitatilor interzise.

Abordare socio-culturalista
Teoria sinelui in oglinda . Eu-l unei persoane se dezvolta doar prin
contacte si schimburi cu alti oameni. Sinele se naste in timpul comunicarii.
3 dimensiuni imaginea modului in care apar eu in ochii celuilalt
-

Imaginea judecatii /evaluarii sale cu privire la cum ii aparem

lui
Reactia la acesta imagine, sentimentul de sine care rezulta
(de mandrie sau de umilire)
Familia, grupul de joaca al copiilor, vecinatatea, comunitatea
varstnicilor, sunt grupuri primare universale ntrucat apartin
tuturor timpurilor i tuturor stadiilor de dezvoltare. n aceste
grupuri, omul a abandonat tendinta individualista de a maximiza
propriile sale avantaje i este permanent legat de tovarasii sai prin
legaturi de simpatie si afectiune. Sinele social-o idee, un sistem de
idei extrase din viata comunicativa pe care individul le pretuieste
fiind ale sale.

Cooley leag sinele de fluxul energetic al vietii comune si de

interactiunea cu ceilalti, interactiune in care se constitue un
referential social din care si prin care se poate deriva apoi,
imaginea de sine, sentimentul se sine i constiinta de sine.
Fiecare-i pentru fiecare o oglinda care-l reflecta pe cel care
trece.
Self stabil

persoane schematice

Self de lucru

persoane aschematice

Self dezirabil

persoane androgine

Self ideal
Conceptul de sine (self-concept) = df. Totalitatea gndurilor i simmintelor unui individ
care se refer la el nsui ca obiect
Morris Rosenberg (1989) n analiza self-ului s se fac distincie ntre : a) coninutul; b)
structura; c) dimensiunile; d) limitele self-ului
a) Coninutul este dat de: - identitile sociale (grupul de apartenen, grupurile de
referin, sistemul rol-statusurilor sociale); - dispoziiile psihice (tendina de a reaciona
ca brbat sau ca femeie, ca adolescent sau persoan matur, ca romn i european
etc.), pe care individul i d seama c le are. b) Structura : relaia dintre identitile
sociale i dispoziiile psihice. Structur self-ului confer originalitate fiecrei persoane.

c) Dimensiunile: calitatea sentimentelor i gndurilor despre sine (intensitatea, stabilitatea,

consecvena). d) Limitele: anexele sinelui (sentimentele sociale de ruine i vinovie pentru
comportamentele din trecut, mndria de a face parte dintr-un anumit grup, sentimentul de
superioritate conferit de marca automobilului pe care l-ai cumprat etc.).
Contientizarea discrepanei dintre s actual i s dorit sau s ideal mobilizarea persoanei sau
sentimentele de fric, anxietate, dispre de sine etc. Concepte derivate (determinri ale self-ului)
1) Conceptul de sine (self-concept ) = idee de sine; reprezentarea general a sinelui. Din punct
de vedere cognitiv, conceptul de sine este format din totalitatea informaiilor despre propria
persoan, incluznd aici att informaiile legate de propria personalitate (de exemplu, trsturile
de personalitate), aspectele fizice ale propriei persoane (de exemplu, faptul c purtm sau nu
ochelari), dar i aspecte legate de statutul social (de exemplu, bunuri pe care le posedm, poziii
sociale ocupate). Conceptul de sine a fost ns studiat i din punct de vedere afectiv. Astfel, stima
de sine (evaluarea afectiv global a propriei persoane) i atitudinile fa de sine (evaluarea
afectiv n situaii specifice ale propriei persoane) sunt componentele afective ale conceptului de
sine
Contiin de sine (self-awareness) 3) Revelarea sinelui (self-disclosure) = oferirea de
informaii despre propria persoan. 4) Discrepan de self (self-dicrepancies) =
diferenele dintre s actual i s ideal. 5) Intensificarea sinelui (self-enhancement) =
interpretarea situaiilor astfel c obinem o imagine pozitiv despre noi nine. 6) Stim
de sine (self-esteem) = evaluarea sinelui, ct de valoroi ne credem. Cultivarea stimei de
sine / Reducerea stimei de sine.
S.s. (self-esteem), aprecierea sau respectul de sine, include ansamblul autoevalurilor
pozitive i negative ale oamenilor despre ei nii (M. Rosenberg, 1979). Este o
structur de factori psihosociologici : ncredere n sine (confidence), respect de sine,
asertivitate, dar i arogan, sentimental superioritii fa de alii.

Teoria reciprocitatii
Reciprocitatea arata de ce oamenii tind sa initieze si sa mentina relatii cu
ceilalti, in relatiile interpersonale, fiecare asteapta sa primeasca beneficii
direct proportionale cu investitia pe care a facut-o. Cand cineva te ajuta
trebuie sa raspunzi in acelasi fel.Norma reciprocitatii functioneaza cu
precadere in grupurile mici, in colectivitatile izolate, in micile orase. Ea
este intim legata de principiu echitatii, cost egal cu beneficiu. Norma
reciprocitatii se aplica in functie de circumstante, daca cel ce primeste
ajutorul percepe intentionalitatea actului, daca evalueaza corect
proportionalitatea dintre costul ajutorului oferit si resursele persoanei,
atunci propabilitatea de a apela la norma reciprocitatii creste. S-a
constatat ca norma reciprocitatii se aplica mai frecvent intre persoane care
au acelasi statut socioeconomic si ca persoanele cu stima de sine mai
redusa nu urmaresc reciprocitatea.

Teoria suportului social

La nivelul relatiilor interpersoanale, oamenii simt nevoia de apartenenta
pentru ca ceilalti constituie un suport social care asigura indivizilor starea
psihilogica de bine si chiar de sanatate fizica. Cercetari psihologice au
evidentiat faptul ca rexistenta suportului social se asociaza cu o stare de
sanatate buna si cu o rata a mortalitatii scazuta.
-teoria campului- trebuinta de a apartine(belonging), de a face parte dintrun grup, de a fi impreuna cu ceilalti oameni.
Teoria dezindividualizarii
Explica diminuarea constiintei de sine intr-o multime. Philip Zimbardo a
analizat comparativ individualizarea, ratiunea si ordinea versus
dezindividualizarea , impulsurile si haosul.Dezindividualizarea are
consecinte indezirabile, reducerea standardelor morale, slabirea
controlului asupra comportamentelor, sporirea agresivitatii.Anonimatul
scade responsabilitatea oamenilor. Constiinta de sine se reduce sau chiar
se blocheaza avand efect dezinhibator, exemplu marile aglomerari urbane.
Calitatea de membru al unui grup favorizeza comportamentul antisocial,
apartenenta la grup induce anonimatul iar anonimatul favorizeza
comportamentul antisocial. In grup se produce fenomenul de convergenta
a opiniilor.
Teoria identitatii sociale
Are in vedere sentimentul apartenentei la un grup sau la o colectivitate
(popor, etnie, cultura) si se aplica in analiza relatiei dintre noi si ei.
Paradigma grupului minimal- indivizii au tendinta de a favoriza grupul din
care fac parte. Cand indivizii ajung la concluzia ca apartenenta la grup
conduce la os tima de sine redusa ei adopta strategia parasirii grupului,
strategia de redefinire a situatiei sau competitia pentru schimbarea
situatiei grupului. Continutul selfului este dat de identitatile sociale (grupul
de apartenenta, grupuri de referinta, sistemul rol-statusurilor sociale).
Relatia dintre identitatile sociale si dispozitiile psihice (tendinta de a
reactiona ca barbat sau ca femeie, ca adolescent sau ca roman) confera
structura originala a selfului fiecaruia.

Personaliatea anxioasa

Isi face, pentru sine si pentru cei apropiati, griji intense si frecvente.

Tensiunea mentala se reflecta in tensiune fizica insotita de manifestari psihosomatice:

transpiratie, tulburari de respiratie, hiperkinezie.
Vigilenta sporita, atentie marita la riscuri si tendinta de a le exagera.
Nevoia si incercarea de a controla mereu situatia, prin informare si planificare, de a sti in
permanenta unde sunt si ce fac cei apropiati, ce curs iau propriile actiuni, care sunt / care pot fi
cele mai indepartate efecte.
Parintele anxios cere ca intotdeauna copilul sa respecte cu strictete ora de intoarcere acasa sau
sa sune neintarziat si sa dea toate explicatiile in caz ca urmeaza sa intarzie atentie! nu dupa ce
a trecut ora la care ar fi trebuit sa fie acasa! La fel se va intampla si intre soti.
Platitorul de impozite va intreba de trei ori la ghiseu daca sigur suma a fost calculata corect, daca
sigur nu mai este si altceva de plata, va verifica atent chitanta, pe drum va cauta de trei ori in
portmoneu sa se asigure ca n-a uitat-o acolo, iar in cursul anului va mai trece, eventual pe la
ghiseu sa se asigure ca plata a fost corect inregistrata si ca totul este in regula.
Cat despre angajat Isi va verifica de mai multe ori orice lucrare, motiv pentru care ar putea sa
mai si intarzie predarea. Daca va intra seful in birou, inima ii va sari precis: Daca am gresit
ceva?

Personaliatea depresiva
Din exterior, se vede aerul melancolic sau posac, se vede tendinta de izolare, de neparticipare,
reticenta in fata schimbarii, in fata initiativei. Un om care vorbeste putin si rade foarte rar. Dar ce
se intampla in interior?
De cele mai multe ori, depresivul nu are incredere in sine, nu crede ca poate reusi. Nu vrea sa
schimbe nimic pentru ca se teme intotdeauna de mai rau. Nu se distreaza pentru ca nu-l
convinge nimic, toate ii par trucuri care pe el nu-l pacalesc. In secret, el nu crede nici in
sinceritatea veseliei celorlalti. Cum poti sa fii fericit cand viata este asa cum este?
Pesimism. Intotdeauna, vede aspectele negative ale lucrurilor, vede riscurile si nu valorizeaza
castigul.
Dispozitie trista. Este posac chiar si atunci cand evenimentele exterioare nu pot oferi o
explicatie imediata a starii sale.
Anhedonie. Acest termen desemneaza incapacitatea de a simti placere, dar si dezinteresul
pentru aceasta. Depresivul se complace in plictiseala si nefericirea sa.
Autodepreciere. Nu crede ca se poate descurca, nu crede ca poate s-o scoata cu bine la capat.
Nu crede nici in sinceritatea interesului celorlalti fata de el. Deseori, este prezent un sentiment
aparent nejustificat de culpabilitate.

Psihiatrul american Aaron Temkin Beck (n. 1921) identifica ceea ce el numeste triada
depresiva:
Viziune negativa asupra propriei persoane: Nu sunt la inaltime.

Viziune negativa asupra lumii: Lumea e dura si nedreapta.

Viziune negativa asupra viitorului: Nu ma asteapta nimic bun in viitor.

Personalitatea histrionica
Personalitatea histrionica este caracterizata de un model de lunga durata
de comportament in cautare de atentie si emotivitate extrema. O persoana cu
personalitate histrionica vrea sa fie in centrul atentiei in orice grup social si se simte
inconfortabil cand nu este asa. Aceste persoane pot fi percepute ca fiind subiective si se
pot angaja in comportamente sexuale seductive sau provocatoare pentru a atrage
atentia asupra lor. Acestor indivizi le poate fi foarte greu sa dezvolte intimitate
emotionala in relatia romantica sau sexuala. Fara sa fie constienti frecvent joaca
un rol: de victima sau printesa in relatiile cu altii. Pot cauta sa controleze partenerul
prin manipularea emotionala sau seductie la un nivel, si pe de alta parte sa prezinte
independenta marcata fata de acestia.
Au frecvent relatii anormale cu prietenii de acelasi sex deoarece stilul lor sexual
interpersonal provocativ poate ameninta relatia. Plictisesc apropiatii cu cereri de atentie
permanenta. Devin depresivi si suparati cind nu sunt in centrul interesului.
Cauta mereu noutatea, stimularea si excitarea si au tendinta de a deveni plictisiti de
rutina obisnuita. Acesti indivizi sunt frecvent intoleranti sau frustrati de situatii care
implica o atentie tardiva, actiunile lor fiind centrate pe obtinerea satisfactiei imediat. Desi
adeseori initiaza un job sau proiect cu mare entuziasm, interesul lor dispare imediat.
Relatiile de lunga durata pot fi neglijate datorita excitarii celor noi.
Ca in toate tulburarile de personalitate, persoana afectata trebuie sa aiba cel putinpeste
18 ani inainte de a se pune diagnosticul. Este mai prevalenta la femei decit la barbati
si apare la 2 - 3 % din populatie. Severitatea tulburarii va diminua o data cu inaintarea
in virsta. Majoritatea pacientilor nu cauta tratament. Persoanele cu tulburari de
personalitate nu cauta un medic decit atunci cind afectarea incepe sa interfere
semnificativ cu viata personala, adica cind sunt pusi in fata situatiilor noi si stresante.
Cercetatorii de astazi nu cunosc cauzele tulburarii histrionice. Exista multiple teorii, totusi
majoritatea medicilor accepta un model cauzal biopsihosocial. Cauzele sunt probabil
complexe si cuprind factori biologici si genetici, sociali (cum ar fi modul cum
persoana interactioneaza in dezvoltarea sa timpurie cu familia si prietenii si alti copii) si
factori psihosociali (personalitatea si temperamentul individului, modelate de mediul in
care traieste si aptitudinele de adaptare copiate).
Tratamentul implica psihoterapie de lunga durata. Medicatia poate deasemeni fi
prescrisa pentru a ajuta unele simptome debilitante. Persoanele cu aceasta tulburare pot
de obicei functiona la un nivel normal social si profesional. Au aptitudini sociale
bune, dar tind sa le foloseasca pentru a manipula pe altii si a intra in centrul atentiei.
Mai mult, personalitatea histrionica poate afecta viata sociala sau romantic,a sau
abilitatea de a face fata esecurilor. Acestor persoane le lipseste empatia.
Incep relatiile bine, dar tind sa greseaca cind este nevoie de durabilitate sau
profunzime, alternind intre extremele idealizarii si dezinteresului. Pot cauta tratament
pentru depresie cind relatia romantica se termina.

Frecvent nu isi percep situatia personala realistic si au tendinta de a dramatiza si a

exagera problemele. Pot schimba diferite job-uri pe masura ce devin plictisiti si au
probleme de a face fata frustrarii. Pentru ca doresc noutate si excitare se pot pune in
situatii riscante. Toti acesti factori pot conduce la dezvoltarea depresiei. Alte
manifestari cuprind:
- comportament exhibitionist, cautarea constanta a aprobarii si reasigurarii
- dramatism excesiv cu manifestare exagerata a emotiilor cum ar fi imbratisarea cuiva
abia cunoscut sau plinsul incontrolabil in timpul unui film trist
- sensibilitate excesiva la criticism sau dezaprobare
- aspect seductiv si comportamente inadecvate
- simptome somatice folosite pentru a atrage atentia
- toleranta diminuata la frustrare
- schimbarea rapida a statusului emotional care pot apare superficiale sau exagerate
pentru altii
- tendinta de a crede ca relatiile sunt mai intime decit in realitate
- decizii luate in graba.
Personaliatea paranoica
Persoanele cu personalitate paranoida nu au incredere in altii. De fapt, caracteristica
principala a acestora este gradul inalt de neincredere si suspiciune cind
interactioneaza cu oamenii. Chiar si gesturile prietenesti sunt frecvent interpretate ca
fiind manipulative sau rauvoitoare. Indiferent de modelele de neincredere si
suspiciune, acestea incep in copilarie sau chiar in perioada de adult si curind vor domina
viata celor afectati. Sunt incapabili sau le este frica sa aiba relatii apropiate cu altii.
Suspecteaza strainii si chiar persoanele pe care le stiu. Ca rezultat al grijii lor constante
asupra neincrederii fata de altii, pacientii cu aceasta tulburare au putini prieteni intimi
sau contacte umane apropiate. Nu sunt buni jucatori de echipa. Interactiunile cu altii
sunt caracterizate de atentie excesiva si nu rar de ostilitate.Daca se casatoresc sau
devin apropiati de cineva relatia este caracterizata mai ales de gelozie psihologica si
incercari de a-si controla partenerul. De obicei presupun ca partenerul lor sexual ii
inseala. Aceste persoane nu lasa garda jos niciodata. Cauta si gasesc intotdeauna
indicii ca restul sunt impotriva lor. Pot fi agresivi si certareti cu altii. Nu este neobisnuit
pentru ei sa dea in judecata pe cei despre care cred ca le-au gresit. Pacientii cu aceasta
tulburare sunt cunoscuti pentru tendinta lor de a deveni violenti.
In ciuda aspectelor neplacute ale stilului de viata paranoid, nu este indeajuns pentru a
determina acesti indivizi sa caute ajutor medical. Nu au incredere in medici, cum nu au
incredere in nimeni altcineva. Intr-o situatie de criza din viata lor, un membru al familiei
sau un sistem judiciar reuseste sa convinga pacientul sa se prezinte la un profesionist.
Nu este neobisnuit pentru pacienti sa abandoneze terapia cind percep o intentie
malitioasa din partea terapeutului. Se recomanda medicatie in doze mici pentru a trata
probleme specifice precum anxietatea, dar numai pentru perioade scurte de timp.
Subtipurile Millon:
Cercetatorul Millon a identificat 5 subtipuri ale paranoidului. Un astfel de individ poate

manifesta unul sau nici unul dintre urmatoarele;

- paranoidul fanatic - cuprinde manifestari narcisiste
- paranoidul malign - cuprinde manifestari sadice
- paranoidul crud - cuprinde caracteristici negativiste
- paranoidul insular - include manifestari evitante
- paranoidul incapatinat - cuprinde manifestari compulsive.
Personaliatea narcisica
Tulburarea de personalitate narcisista este caracterizata de un model
de grandiozitate de lunga durata (in fantezie sau comportamentul real),
o nevoie covirsitoarede admiratie si de obicei o completa lipsa de empatie fata de
ceilalti. Indivizii cu aceasta tulburare frecvent cred ca sunt de o reala valoare in viata
tuturor sau a oricaror persoane pe care le intilnesc. In timp ce astfel de comportament
era oarecum adecvat pentru un rege din secolul XVI, astazi este in general considerat
inadecvat pentru oamenii normali. Persoanele cu tulburarea de personalitate narcisista
prezinta frecvent snobism sauatitudini de patronism. De exemplu un astfel de individ
se poate plinge de impolitetea unui chelner neindeminatic sau de stupiditatea lui sau sa
traga concluzii despre o analiza medicala prin evaluarea condescendenta a medicului.
In termeni generali aceste persoane sunt denumite narcisiste.
Ca si in alte tulburari de personalitate individul trebuie sa aiba cel putin 18 ani inainte
de a fi diagnosticat. Personalitatea narcisista apare mai ales la barbati decit la femei si
este calculata a se dezvolta la 1% din populatie. Ca si alte tulburari de personalitate
narcisismul se va diminua ca intensitate cu virsta, multi indivizi experimentind putine
dintre cele mai extreme simptome pina la 40 - 50 de ani.
Cauza tulburarii este necunoscuta, totusi sunt enumerati urmatorii factori identificati de
diferiti cercetatori drept posibile:
- temperament foarte sensibil inca de la nastere-principalul simptom in forma cronica
- sunt admirati si felicitati pentru aspecte fizice sau talente exceptionale de catre adulti
- admiratie excesiva care nu este echilibrata de realitate
- felicitari excesive pentru comportamente bune sau criticism excesiv pentru
comportamente rele in copilarie
- indulgenta sau evaluare excesive de catre parinti
- abuz emotional sever in copilarie
- neglijare emotionala in copilarie.
Unele modele de narcisism sunt comune si reprezinta o etapa normala a dezvoltarii.
Cind aceste modele sunt asociate cu esecul unui mediul interpersonal si continua in
viata de adult se pot intensifica pina cind este diagnosticata tulburarea. Unii
psihoterapeuti considera ca etiologia tulburarii este rezultatul fixatiilor in dezvoltarea
copilariei. Daca un copil nu primeste recunoastere suficienta pentru talentele sale intre
virstele de 3 - 7 ani acestia nu se vor maturiza niciodata si vor continua stadiul de
dezvoltare narcisista. S-a sugerat ca narcisismul poate fi agravat de imbatrinirea fizica si
mentala. Narcisismul patologic are multiple forme de severitate. In formele sale mai
severe se considera ca apare din credinta persoanei ca este perceputa intr-un

fundament inacceptabil pentru altii. Aceasta credinta este ascunsa in subconstientul

persoanei, o astfel de persoana daca este intrebata va nega tipic un astfel de lucru.
Pentru a se proteja impotriva respingerii intolerabil de dureroase si a izolarii care isi
imagineaza ca ar urma daca altii isi dau seama de natura lor imperfecta incearca sa
controleze modul cum altii ii vad.
Narcisistul este descris ca fiind excesiv preocupat cu problemele de putere, prestigiu si
vanitate personale. Este o tulburare strins legata de auto-centrism.
Criteriile de diagnosticare a narcisismului patologic cuprind urmatoarele:
- un simt grandios de auto-importanta (isi exagereaza succesele si talentele, asteapta sa
fie recunoscut drept superior fara a avea multe realizari)
- este preocupat cu fantezii asupra succeselor nelimitate, putere, stralucire, frumusete
sau dragostea ideala
- crede ca este special si unic si ca poate fi inteles doar de persoane cu statut special
- cere admiratie excesiva
- asteapta tratamente speciale
- exploateaza alte persoane pentru a-si atinge propriul scop
- ii lipseste empatia: nu vrea sa recunoasca sau sa identifice nevoile si sentimentele
altora
- este invidious pe altii sau crede ca alte persoane sunt invidioase pe el
- este arogant
- prezinta paranoia usoara sau moderata
- face asocieri si sugereaza afilieri cu nume si persoane importante.
Theodore Millon a identificat 5 subtipuri ale narcisistului. Orice narcisist poate
manifesta unul sau nici unul dintre urmatoarele:
Narcisistul fara principii: include manifestari antisociale, este un sarlatan, exploateaza,
face fraude, nu are scrupule.
Narcisistul falic: aproape toti narcisistii din acest grup sunt barbati. Tind sa fie agresivi,
atletici si exhibitionisti; le place sa-si arate corpul si barbatia.
Narcisistul amoros: cuprinde caracteristici hisiotronice, este Don Juan sau Casanova
modern, erotic, exhibitionist.
Narcisistul compensator: cuprinde caracteristici negativiste, este pasiv-agresiv, evita
societatea.
Narcisistul elitist: crede despre el ca face parte dintre numele mari ale lumii.
Narcisistul fanatic: include caracteristici paranoide, un individ al carui stima de sine a
fost sever inhibata in copilarie, care manifesta tendinte paranoide majore si care are
iluzia de omnipotenta. Aceste persoane se lupta cu iluziile de neimportanta si valoare
pierduta si incearca sa-si restabileasca respectul prin fantezii de grandoare. Cind nu
reusesc ca cistige recunoasterea si sustinerea altora adopta rolul de erou sau persoana
adorata cu o misiune grandioasa.

Personaliatea border-line

Caracteristica principala a tulburarii de personalitate borderline este un model de

instabilitate in relatiile interpersonale, a imaginii de sine si emotiilor. Persoanele cu
tulburare de personalitate borderline sunt de asemenea foarte impulsive.
Personalitatea de tip borderline se simte neinteleasa, maltratata sau victima. Ea
atribuie celorlalti sau factorilor externi, propriile esecuri sau deficiente personale,
neasumandu-si responsabilitatea pentru conduita sa, pentru alegerile pe care le face in
viata. Relatiile personale sau de cuplu tind sa fie instabile, haotice si se schimba
rapid. Se lupta pentru putere, atat in relatiile personale, cat si in sfera profesionala,
adoptand insa strategii imature sau impulsive, folosind relatia fara a tine cont de norme
sau reguli sociale. In situatii de conflict, are dificultati in a-si controla propriile emotii si a
se calma. Atunci cand se supara, devine irationala si adopta o perspectiva de tip
alb sau negru, bun sau rau, transformand calitatiile pozitive ale unei persoane, in
negative. Persoana privita cu admiratie si valorizata, se poate transforma brusc si
dramatic intr-un dusman teribil, fata de care poarta ranchiuna pentru perioade lungi de
timp sau intreprinde comportamente reparatorii pentru a se razbuna sau pedepsi
faptele acestuia (injurii, amenintari, plangeri, etc.) Conform DSM IV, persoana
diagnosticata cu Tulburare de Personalitate Borderline prezinta
urmatoarele trasaturi caracteristice:

Depune eforturi disperate pentru a evita abandonul real sau

imaginar. In cazul persoanelor cu aceasta tulburare perceptia de
separare iminenta sau de respingere, poate duce la schimbari profunde in
imaginea de sine, emotie, gandire si comportament. Aceste temeri de
abandon sunt legate de o intoleranta de a fi singur si nevoia de a avea
alaturi persoane care sa-i ofere sprijin si suport. Eforturile lor disperate de
a evita abandonul pot include actiunile impulsive, cum ar fi
comportamente de auto mutilare sau suicid.
Relatii instabile si intense. Tulburarea borderline manifesta un
model de relatii interpersonale instabile si intense caracterizat prin
alternarea intre extremele de idealizare si devalorizare. Personalitatea
de tip borderline poate idealiza relatiile interpersonale inca de la prima
sau a doua intalnire. Cu toate acestea, ele pot trece rapid la o reactie
opusa de devalorizare, atunci cand simt si interpreteaza ca cealalta
persoana nu-i ofera suficient, nu-i pasa sau nu este acolo
pentru ea. Astfel de schimbari bruste si dramatice definesc

personalitatea de tip borderline.

Perturbare de identitate, caracterizata prin instabilitatea imaginii de sine sau a
sentimentului de sine (instabilitatea obiectivelor si a valorilor personale, a aspiratiilor
profesionale). Pot exista schimbari bruste in opiniile si planurile legate de cariera, de

identitate sexuala, valori si tipuri de prieteni. Astfel de experiente apar de obicei in situatii
in care persoana simte lipsa unei relatii semnificative, care sa-i ofere suport si
intelegere.Impulsivitate. Aceasta se manifesta in doua directii majore:
comportamente cu potential auto-daunator (cheltuieli excesive, relatii sexule
periculoase, abuz de substante, droguri, alcool, condus riscant/imprudent ,
mancatul in exces) si comportament suicidar recurent, gesturi sau amenintari
cu suicidul sau un comportament auto mutilant. Instabilitate afectiva are
drept cauza reactivitatea dispozitiei (disforie episodica intensa, iritabilitate
sau anxietate). Aceste episoade dureaza de regula cateva ore si numai
rareori mai mult de cateva zile.

Personalitate dependenta
Autostima redusa prin subestimarea calitatilor si disponibilitatilor proprii.Neincrederea in
proprile calitati se extinde si asupra proprilor opinii. In consecinta persoana nu le sustine, nu le
argumenteaza si nici nu se comporta conform acestora.
Nevoia de aprobare, acceptare si suport. Cu slaba incredere in sine si atostima redusa,
personalitatea dependenta, traieste nevoia de a fi aprobata de ceilalti, mai ales in situatiile in care
are intalneste o personalitate puternica, influenta. Mai mult, acesta cauta o continua aprobare si
validare a persoanei investite, din punct de vedere afectiv, social sau profesional, iar cand aceasta
aprobare lipseste persoana traieste o stare intensa de disconfort si se simte invalidata. Face
sacrificii in vederea obtinerii suportului, aprobarii si ingrijirii. Persoana investita cu forta si
putere nu numai ca este cautata, dar odata reperata este asaltata, pentru a obtine atentie, aprobarea
si sprijin. Investeste timp, energie si resurse pentru a se pune deplin in slujba acestuia, ofera
dovezi si fidelitatea absoluta.
Evita asumarea responsabilitatilor si acorda persoanei investite girul proprilor
responsabilitati. Procedeaza astfel nu numai pentru a-si demonstra atasamentul fata de persoana
investita, ci si pentru ca are nevoie ca ceilalti sa-si asume responsabilitatea pentru actiunile si
deciziile sale. In cadrul profesional personalitatea dependenta, refuza promovarea, avansarea,
sarcinile noi, incredintarea unei responsabilitati suplimentare. Motivul: aceste actiuni presupun
initiativa, decizie, implicare, lucruri de care nu se simte in stare. Insa, la cererea, rugamintea sau
ordinul celui care poarta responsabilitatea actiunii sau conducerea, aceste personalitati sunt buni
executanti.
Dificultati majore sau incapacitatea de a lua decizii in probleme curente. Aceasta
caracteristica se manifesta atat in luarea deciziilor in problemele esentiale, dar si in cazul celor
curente, banale, de zi cu zi. Nu este vorba de teama de a gresi sau de prudenta excesiva, ca in
situatia personalitatii obsesive, ci de o incapacitate deliberata, structurala.

Reducerea sau anularea initiativelor. Intampina mari dificultai in initierea unor proiecte, in a
avea initiative. Aceasta caracteristica nu este consecinta lipsei de energie sau slabei motivatii, ci
pur si simplu izvoraste din neincrederea in fortele proprii si propria judecata.
Nevoia de atasament si teama de abandon. Pe langa nevoia de ocrotire, persoana cu aceasta
tulburare, dezvolta o puternica tendinta de atasament fata de persoana care-i accepta atasamentul.
Atunci cand relatia de dependenta nu mai poate continua, din diverse motive, se reorienteaza rapid
catre o persoana care poata sa-i satisfaca nevoia de ingrijire si ocrotire. Teama de abandon vine
din convingerea ca nu poate sa aiba singur gija de el, sa actioneze din propria intiativa. Aceasta
frica intensa determina ca aceasta persoana sa fie foarte permisiva si toleranta fata de
comportamentul inadecvat, agresiv, despotic al celui investit ca protector. Un partener agresiv,
alcoolic sau infidel va fi tolerat de frica de a fi abandonat, iar persoana va fi prinsa in conflictul
dintre concesia continua care trebuie sa o faca si resemnarea fatalista.
Limitarea relatiilor sociale la cei fata de care sunt dependenti. Odata asigurata si protejata,
persoana cu aceasta tulburare isi limiteaza restul relatiilor sociale si nu le mai considera necesare.
Investitia afectiv-emotionala in relatia de dependenta este atat de mare incat nu mai exista
disponibilitate pentru alte relatii.
Tendinta de a interpreta orice contrariere sau dezaprobare ca expresie a neincrederii sau
incapacitatii sale. In general, nu-si exprima opinia de teama de a pierde protectia protectorului.

Personaliatatea schizoida
Tulburarea de personalitate schizoida este caracterizata de lipsa de interes fata de relatiile
sociale, uneori apatie sexuala, tendinta la un stil de viata solitar, secretism si raceala
emotionala. Nu este aceeasi afectiune precum schizofrenia desi au unele caracteristici similare
cum ar fi detasarea sociala si emotionala si prevalenta crescuta in familiile cu schizofrenie.
Aceste persoane sunt vazute ca fiind reci si indiferente, determinind probleme sociale. Cei mai
multi indivizi diagnosticati au dificultati in a stabili relatii personale sau de a-si exprima
sentimentele, raminind pasivi in fata situatiilor nefavorabile.Comunicarea cu alte persoane
poate fi indiferenta si concisa. Datorita lipsei unei comunicari adevarate, cei diagnosticati nu pot
dezvolta reflexii adecvate proprii fata de modul de socializare. Aceste reprezentari proprii sunt
importante pentru observarea impactului propriilor actiuni in situatiile sociale. Evaluarile
retrospective sugereaza ca pacientii cu personalitate schizoida au frecvent istoric de mediu
familial inadecvat, rece, neglijent care incepe timpuriu in viata. Teoriile psihodinamice sugereaza

ca aceste experiente traumatice creaza individului imaginea negativa ca relatiile sociale nu vor fi
multumitoare si o izolare defensiva fata de oameni. Persoanele afectate au invatat sa imite stilul de
relatii interpersonale modelate in familia lor. In acest mediu, pacientii nu reusesc sa invete
aptitudinile de baza in comunicare care ii ajuta sa se dezvolte si sa interactioneze eficient cu
altii. Comunicarea lor este vaga si fragmentata. Multi se simt neintelesi de catre altii. Indivizii
cu aceasta tulburare pot avea dificultati in expresia furiei, contribuind laimpresia lipsei
emotiilor. Reactioneaza pasiv la aversiune si au dificultate la a raspunde adecvat la
evenimentele importante din viata datorita absentei aptitudinilor sociale si a dorintei de
experiente sexuale, indivizii au putine prietenii si de obicei nu se casatoresc. Functionarea
profesionala poate fi afectata, mai ales daca este necesara implicarea interpersonala, dar indivizii
cu aceasta tulburare pot lucra bine in conditii de izolare sociala.
Ca raspuns la stres pacientii pot experimenta episoade psihotice scurte. Daca acestea dureaza
mai mult de citeva minute sau ore tulburarea se poate transforma in schizofrenie sau tulburare
iluzionala. Sunt la risc de depresie majora.
Personalitatea schizoida apartine unui grup de conditii denumite eccentrice.Persoanele cu
aceasta tulburare apar frecvent ciudate. Tind sa fie distanti, detasati si indiferenti la relatiile
sociale sau emotionale. Sunt in general singuratici si prefera activitatile solitare. Viata lor este
marcata de putina placere in activitati. Persoanele acestea apar indiferente in fata criticismului
altora. Sunt rar violenti,deoarece prefera sa nu interactioneze cu nimeni.
Desi denumirile par asemanatoare, personalitatea schizoida nu este acelasi lucru cu schizofrenia.
Multe persoane afectate pot functiona foarte bine. Tind sa aleaga medii de lucru care sa le permita
sa fie singuri, cum ar fi serviciul de securitate nocturna, biblioteci sau laborator. Este greu de a
evalua prevalenta acestei tulburari deoarece persoanele cu personalitate schizoida cauta rar
tratament. Tulburarea afecteaza mai mult barbatii decit femeile si este mai comuna la persoanele
care au rude apropiate cu schizofrenie. Manifestarile isi au debutul de obicei in perioada de adult.
Persoanele cu personalitate schizoida isi organizeaza viata pentru a evita contactul cu altii. Multi
nici nu se casatoresc si continua sa traiasca alaturi de parinti. Vorbesc putin, viseaza ziua si
prefer speculatiile teoretice fata de actiunile practice. Fanteziile reprezinta un mecanism de
aparare.
Nu doreste sau nu ii plac relatiile apropiate incluzind a face parte dintr-o familie
- alege intotdeauna activitatile solitare
- nu prezinta interes in relatii sexuale cu alte persoane
- simte placere in putine activitati
- ii lipsesc prietenii apropiati sau confidentii altii in afara de rudele de gradul I
- pare indiferent la criticele altora
- arata raceala emotionala, detasare sau afect blocat.
Aceste manifestari pun diagnosticul de tulburare schizoida a personalitatii alaturi de un alt set
de criterii generale ale tulburarilor de personalitate.

Ura. Psiholgul constnean crede c ura apare atunci cnd, n loc s ne asumm anumite lucruri, e
mai uor s dm vina pe ceilali. Motivaia de a reciona devine ur, n loc de dezvoltare personal.
Omul poate s se motiveze pozitiv i atunci aceste sentimente nepotrivite dispar.

"Ura aparine

persoanelor cu un eu mai slab, celor care nu au ncredere n ele, persoanelor care nu se stimeaz, nu
tiu s-i exprime sentimentele i nevoilor, persoanelor mai puin educate, fie c este vorba despre
educaia de la coal sau aa numita nelepciune popular .
Trebuie s ne ndreptm spre surs i s vedem ce genereaz furia, din care team, nesiguran sau
nemplinire vine ea. Trebuie s-l ncei pe om inversul a ceea ce simte i s-i spui c are drepturi dar el
nu tie s le pun n aplicare", explic psihologul constnean.

Terapeutul crede c omul care nu tie

s se exprime este cel care pstreaz n el toat tensiunea. Totodat, pacientul care nu tie c are
dreptul s-i exprime opiniile ajunge s urasc. Important este s tie c nu conteaz cum reacioneaz
ceilali, ci ce faci tu.

Mnia . Furia arata intotdeauna ca nevoile si valorile noastre au fost incalcate. De aceea
se poate spune ca nu este gresit sa fim maniosi. Dar este gresit sa ne exprimam acest
sentiment intr-un mod agresiv, insensibil sau inadecvat., deoarece acest lucru ne aduce
deservicii: mesajul nostru legitim (prin care incercam sa aparam aceste nevoi si valori), nu
mai este corect receptionat.
Insa in spatele persoanei care pare dura, puternica, sigura pe ea se ascund durerea, frica,
incertitudinea ca nevoile ei vor fi incalcate, ca valoarea sa personala nu va fi recunoscuta. Ca
si in cazul unui iceberg, ceea ce se vede este doar o mica parte din intreg. Cu cat mania este
mai accentuata, cu atat suferinta pe care o ascunde este mai mare

Mania reprimata. Oamenii care isi reprima sentimentul de manie aleg sa ignore pur si simplu
necesitatea de a trata deschis problema.
Reactiile lor, in functie de situatie:
-fug din fata problemelor;
-nu isi expun necesitatile personale atunci cand acest lucru ar fi indicat;
-isi ascund adevaratele sentimente pentru a le face placere celorlalti;
-refuza sa fie ajutati chiar atunci cand au nevoie;
-le gasesc scuze celor care ii trateaza nepotrivit sau chiar se simt ei vinovati;
-se prefac ca nu au resentimente;
-se supun vointei altora deoarece isi imagineaza ca nu au alta optiune.
Aceste moduri de a reactiona, chiar daca sunt gresite, au o explicatie: ei incearca sa evite durerea,
pentru ca in experienta lor trecuta s-au confruntat cu situatii in care fie sustinerea propriilor nevoi

a fost lipsita de succes, fie acest lucru li se pare incomod (din diverse motive).
Asadar, ei gandesc: Este inutil sau incomod sa imi arat sentimentele.
De cele mai multe ori, acesti oameni nu au gasit loc in mediul in care au crescut pentru a-si exprima
preferintele personale, si au invatat inca de mici ca ar plati un pret prea mare daca si le-ar sustine.
Asa ca, avand la dispozitie resursele limitate de care dispune mintea unui copil, au ajuns la
concluzia ca este mai convenabil sa-ti ascunzi sentimentele.
Acesti oameni cred ca furia o sa dispara daca o pot ascunde. In realitate furia nu se disipeaza, ea se
acumuleaza pana cand, ajungand la un punct critic, se produce o adevarata explozie. Acumularea
furiei poate duce la: depresie, anxietate, atac de panica, migrene, dureri de spate sau de stomac,
probleme cardiace.
Si ce se intampla in timpul procesului de acumulare? Ei experimenteaza frecvent: frustrarea,
inutilitatea, revolta, dezamagirea, nerabdarea, iritabilitatea, incapatanarea, inflexibilitatea.

Mania deschis agresiva

Oamenii care experiemnteaza acest tip de manie nu sunt capabili sa-si transmita mesajul legitim
decat intr-o forma agresiva, care incalca demnitatea celorlalti.
Ei doresc sa le fie respectate nevoile si valorile fara a fi dispusi sa tina seama de nevoile si valorile
celor cu care interactioneaza.
Reactiile lor, in functie de situatie:
-nu lasa loc pentru parerile altora, reactionand defensiv sau chiar dezaprobator cand aud pareri
diferite de ale lor;
-sunt recunoscuti ca facand reclamatii si plangeri;
-au limbaj insultator, folosesc cuvinte dure;
-refuza sa-i asculte pe altii;
-ii intrerup pe interlocutori in timpul discutiilor;
-insista sa aiba ultimul cuvant;
-fac gesturi fizice de intimidare (lovituri, ghionturi, aruncatul lucrurilor);
-le aduc celorlati acuzatii si reprosuri;
-se implica frecvent in certuri;
-au de obicei o atitudine critica si pesimista.
Aceste moduri de a reactiona, chiar daca sunt gresite, au o explicatie: ei si-au format in timp
convingerea ca interlocutorii nu vor de buna voie sa ii asculte, asa ca incearca sa le inoculeze fortat
altora propriile idei.
Asadar, ei gandesc: Nu-mi pasa de tine, ma voi face auzit oricum.
De cele mai multe ori, acesti oameni au crescut intr-un mediu violent, in care au vazut ca parerile
se impun cu forta, in care a lipsit buna-cuviinta.
Cu toate ca pot castiga pe termen scurt fiind violenti, oamenii care isi exprima mania intr-o
maniera deschis agresiva pierd pe termen lung deoarece distrug increderea celorlati, iar acestia
sfarsesc prin a-i respinge.

Sentimentul de frica

Vorbim n acest caz de o form de nvare asociativ, de tip pavlovian, considerat

un sistem model pentru nelegerea fobiilor, sindromului de stres post-traumatic i
altor tulburri anxioase. "Fric" sau "team" sunt dou cuvinte pe care le folosim
foarte des. Ambii termeni desemneaz o stare de nelinite, tulburare, provocat de
un pericol real sau imaginar i pot fi asociai i cu absena controlului asupra unei
situaii. Specialitii consider c exist mai multe tipuri de fric i pe unele dintre
acestea le regsim la toate popoarele, n toate epocile. Ei mai susin c sunt trei

modaliti prin care nvm s ne temem: din experiene traumatizante, din situaii
stresante i prin efectul retroactiv.
Sentimentul de invidie. Dintre toate emoiile pe care le trim, invidia este
aceea pe care ne strduim cel mai tare s o ascundem. Orice alt sentiment
neles ca negativ, cum ar fi ura sau gelozia, tot au o component demn sau
plauzibil. Invidia nu poate fi justificat nicicum, e o sabie cu dou tiuri: te simi
meschin i umil i pentru c o trieti, i pentru c exist motive s-o trieti.
Invidia, n accepiune larg, este o trire de ciud fa de cineva care are
sau face ceva ce i noi am dori s avem ori s facem. Dar este mai mult de-att,
aceast ciud fiind nsoit i de dorina de a face ru, de a distruge ceea ce
vedem la alii. Exist mult patim n invidie, exist pizm. Cum am putea s
explicm o astfel de trire? A vedea ceva frumos i a dori s distrugi doar pentru
c nu poi obine nu e un lucru uor nici de explicat, nici de neles, nici de
acceptat. Prin urmare, trebuie ascuns.
Interesant este c, de cele mai multe ori, n-o recunoatem nici fa de noi
nine. Ne minim c este altceva ntruct dorim s ne ntreinem iluzia c suntem
nite fiine superioare, incapabile de sentimente att de meschine. Psihanalistul
Melanie Klein vorbete despre mecanismele de aprare pe care le folosim pentru
a putea face fa propriei invidii. Unul dintre acestea const n devalorizarea
obiectului invidiei. Se spune, de exemplu, despre femeile frumoase c sunt
proaste. Este o afirmaie fr niciun temei, devalorizant. Ne ajut s scpm
chiar i de invidie, ntruct ceva lipsit de valoare nu are de ce s fie rvnit.
Alteori, ne devalorizm chiar pe noi. Este posibil ca atunci cnd suntem n
competiie cu cel care ne strnete invidie s ne considerm din start mai slabi i
s ne retragem. O alt ieire onorabil este i ndeprtarea de obiectul invidiat.
Distana a reuit mereu s diminueze emoiile, fie ele ludabile sau nu. O alt
abordare interesant estei aceea de a ncerca s-i faci pe ceilali s simt fa
de tine invidie. Crezi c dac vei avea suficient succes pentru ca lumea s te
invidieze, o s se echilibreze undeva o balan. Dar acesta e un mecanism care
adesea eueaz pentru c aduce mult autonvinuire.
Indiferent de aprarea pe care o alegem, invidia, se pare, ne ncearc pe
toi. Este un alt motiv pentru care nu putem fi perfeci. Putem, totui, s fim
contieni de ceea ce simim pentru a ti mai bine cine suntem. n timp, dac ne
sporim ncrederea n noi i tolerana fa de ceilali, nvm, cel puin, s-o
controlm.
Gelozia Gelozia este un tip de fobie, o fric iraional cauzat de existena unor
gnduri negative automate, care poate distruge pn i cele mai serioase relaii. De obicei,
cel care a resimit aceste sentimente de gelozie va ncerca s evite apariia altora, prin a
controla activitile, comportamentele i gndurile partenerului de via, ceea ce va deteriora

i mai mult relaia de cuplu. n acest fel, se va pune baza unui cerc vicios foarte greu de
ntrerupt. Partenerul gelos va trece printr-un spectru de sentimente foarte complexe i
copleitoare, cum ar fi: fric, auto-culpabilizare, lipsa respectului de sine i a respectului fa
de partener, furie, autovictimizare, etc., determinndu-i partenerul s se simt stingherit i
sufocat.
Iubirea Psihologii si cercetatorii au propus diferite teorii pentru iubire.
Urmatoarele sunt cele mai vehiculate propuse pentru a explica dorinta, iubirea si
atasamentul emotional.

Dorinta vs iubire: Psihologul Zick Rubin a propus ca iubirea romantic este

formata din trei elemente: atasament, grija si intimidate. Atasamentul este necesitatea de
a primi aprobarea, grija si contactul fizic cu o alta persoana. Grija fata de cineva implica
evaluarea necesitatilor altor persoane si a fericirii lor la fel de mult ca si a ta. Intimitatea
se refera la impartasirea gindurilor, dorintelor si a sentimentelor cu o alta persoana.
In functie de aceasta definitie Rubin a realizat intrebari pentru a evalua atitudinele fata de
alte persoane si a descoperit categorii de dorinta si iubire sustinind conceptia sa asupra
iubirii. Dupa psihologul Elaine Hatfield si colegii sai exista doua forme bazice de iubire:
compasionala si pasionala. Iubirea compasionala se dezvolta de obicei din sentimentele
de intelegere mutuala si respect impartasit. Iubirea pasionala este caracterizata de
emotii intense, atractie sexuala, anxietate si afectiune. Cind aceste emotii intense sunt
reciproce persoanele se simt implinite. Iubirea care nu este impartasita conduce la
sentimente de disperare. Hatfield considera ca iubirea pasionala este trecatoare, de
obicei durind intre 6 si 30 de luni. Aceasta apare cind expectatiile culturale incurajeaza
indragostirea, cind persoana intilneste ideeile preconcepute ale unui iubit ideal si cind
experimenteaza excitatie psihologica in prezenta unei alte persoane.
Iubirea ideala pasionala conduce la iubire compasionala care dureaza si mai mult. In
timp ce majoritatea oamenilor doresc relatii care sa combine siguranta si stabilitatea
compasiunii cu intensitatea pasiunii, Hatfield sugereaza ca acest fapt este rar. John
Lee compara stilurile de a iubi cu o pinza colorata. Cum exista trei culori primare el
sugereaza ca ar exista trei stiluri primare de iubire. Acestea sunt: eros, ludos si storge.
Continuind analogia cu pinza colorata Lee propune ca doar culorile primare pot fi
combinate pentru a crea culori complementare, aceste trei stiluri de dragoste pot fi
combinate pentru a crea noua stiluri secundare de iubire. De exemplu combinarea eros
cu ludos rezulta mania sau dragostea obsesiva.
Cele 6 stiluri de iubire ale lui Lee:
Stilurile primare:
- Eros - iubirea unei persoane ideale
- Ludos - iubirea ca un joc
- Storge - iubirea amicala.
Stilurile secundare:
- Mania (eros + ludos) - iubirea obsesiva
- Pragma (ludos + storge) - iubirea realista si practica

- Agape (eros + storge) - iubirea dezinteresata. Psihologul R. Sternberg a propus o

teorie traingulara a iubirii care sugereaza ca exista trei component ale iubirii: intimitatea,
pasiunea si angajamentul. Diferitele combinatii ale acestor trei component dau diferite
tipuri de iubire. De exemplu intimitatea combinata cu angajamentul determina iubirea
compasionala in timp ce combinarea pasiunii cu intimitatea duce la iubirea pasionala.
Dupa Sternberg relatiile construite pe unul sau doua elemente sunt mai durabile decit
cele bazate pe un singur component. El foloseste termenul de iubire consumanta prin
combinarea intimitatii, pasiunii si a angajamentului. In timp ce acest tip de iubire este cel
mai durabil si puternic este si foarte rar.
Tristetea Tristetea afecteaza toti oamenii, din cand in cand. Ea face parte din repertoriul uman de zi
cu zi, uneori este chiar ceva familiar, usor de simtit. Depresia poate fi o afectiune pur si simplu paralizanta cu un
impact drastic asupra vietii unei persoane.
Metaforic, tristetea este doar o "zgarietura superficiala" in timp ce depresia este mai mult decat o rana deschisa
care necesita un garou.
Tristetea poate denatura modul unei persoane de a vedea lucrurile, astfel incat culorile vesele sunt estompate,
dardepresia transforma totul in negru, iar orice lucru din jur este pur si simplu dezolant. In timp ce oamenii tristi ar
putea avea nevoie de mangaieri si imbratisari, cei deprimati au nevoie de tratament specializat.
Lucruri si situatii triste pot fi vazute si discutate peste tot: la cina, la locul de munca, la televizor. Totusi, acest
sentiment ramane intotdeauna la suprafata si nu afecteaza in profunzime psihicul unei persoane. In plus, cauzele
tristetii sunt de cele mai multe ori cunoscute si pot fi diferite: de la un interviu dur, o umilinta, stresul de la locul de
munca sau pur si simplu dezamagire provocata de diverse situatii. Deseori, totusi, nefericirea dispare, prin
contributia si sustinerea unui prieten, comunicarea cu o persoana apropiata, aparitia unor evenimente pozitive,
etc. Chiar si cand o persoana este trista poate functiona normal: va fi mama copiilor sai, isi va desfasura in mod
normal activitatile de la locul de munca, se va bucura de hobby-urile sale, etc. Chiar daca ceea ce o persoana
simte nu este tocmai pozitiv, isi poate atinge orice sop, fara probleme. In unele cazuri, tristetea poate fi chiar o
forta pozitiva sau motivanta. Poate oferi un impuls pentru reevaluarea unor aspecte ale vietii si poate declansa
noi perspective, unele constructive. Depresia este o entitate diferita: este o problema grava de sanatate
mentala si din nefericire, nu este banala ca tristetea. Depresia, uneori numita si melancolie sau cadere nervoasa,
trebuie abordata cu toata seriozitatea. Persoanele depresive pot fi uneori grav afectate de aceasta boala, fara sa
fie constiente sau fara sa stie cum sa depaseasca problema. Se pot simti neputincioase, fara nici o optiune.
Alte diferente dintre depresie si tristete
Toti ne simtim tristi, uneori. De fapt, tristetea este un sentiment normal care faca viata mai interesanta. Chiar si
artisti, poetii au fost inspirati de tristete. De cele mai multe ori, aceasta traire urmeaza dupa o pierdere. Cand
incheiem orelatie, de obicei ne simtim tristi. Tristea este mai profunda cu cat pierderea este mai dramatica. De
asemenea, tristetea ne ajuta sa apreciem fericirea. Atunci cand starea de spirit se schimba de la tristete la
fericire, cu cat contrastul dintre acestea este mai mare, cu atat starea de spirit este mai pozitiva.

Agresivitatea pasiva. Oamenii care manifesta acest tip de manie au inteles ca vor fi
respinsi daca isi manifesta deschis mania, de aceea au ales o forma ascunsa de a si-o exprima, insa
aceasta ostilitate mascata arata, la fel ca in cazul anterior, ca nu au respect fata de ceilalti.
Reactiile lor, in functie de situatie:
-nu raspund desi stiu ca altii asteapta raspunsul lor;
-cauta scuze pentru a nu face ce li se cere;

-desi spun ca fac un anumit lucru, se eschiveaza sa-l duca la indeplinire;

-amana sau uita;
-isi indeplinesc obligatiile doar cand vor si doar asa cum vor;
-le zambesc altora in fata si ii barfesc cand acestia se intorc cu spatele;
-evita sa-si asume responsabilitati;
-refuza sa dea explicatii sau raspund evaziv.

Aceste moduri de a reactiona, chiar daca sunt gresite, au o explicatie: forma pasiva de
exprimare a nemultumirii le da iluzia ca intervin in sprijinul nevoilor si valorilor proprii fara a se
expune din punct de vedere emotional.
Ei considera ca oamenii care sunt agresivi, care isi manifesta deschis mania, isi dezvaluie nevoile si
valorile, devenind astfel vulnerabili. Solutia pe care au gasit-o pentru a nu fi dezamagiti cand se
expun in fata altora este mania ascunsa. In plus, au vazut ca manifestandu-se pasiv controleaza
mult mai bine situatia decat cei care se comporta agresiv.
Asadar, ei gandesc: Indiferent cat te-ai stradui sa ma controlezi, eu fac tot ca mine.
De cele mai multe ori, acesti oameni au crescut intr-un mediu in care au experimentat deseori
dezamagirea, pentru ca persoanele pe care le-au avut ca modele au fost fie autoritare, fie
insensibile, si astfel au ajuns la concluzia ca nu este bine sa-ti expui deschis sentimentele.