Tipuri de politici sociale în domeniul populației și familiei

Politicile privind populația și familia urmăresc mai multe obiective. Este vorba de:
- asigurarea forței de muncă prin creșterea natalității, prin importul de forță de muncă, prin
creșterea productivității muncii;
- creșterea calității vieții familiilor prin: creșterea nivelului de trai a membrilor familiei,
prin ameliorarea socializării copiilor;
- asigurarea imortalității societății prin asigurarea înlocuirii generațiilor, menținerea
trăsăturilor naționale specifice;
- socializarea copiilor conform normelor și valorilor sociale promovate de societatea
respectivă;
- asigurarea egalității genurilor prin eliminarea sexismului instituționalizat sau a
discriminărilor sexuale.
Politicile în domeniul populației și familiei inteferează cu alte politici sociale precum
politica locuirii, tineretului, culturală, educațională, sanitară, politica de protecție a mediului,
politica economică, politica în domeniul forței de muncă și a șomajului.
Este dificil de a delimita strict ceea ce ar constitui politica în domeniul populației și
familiei. O asemenea delimitare ar putea fi admisă doar într-un plan teoretic. Din această
perspectivă politica demografică se referă strict la caracteristicile demografice ale populației
intenționînd prin reglarea natalității, fertilității, nupțialității, mortalității.
Reușita politicilor demografice este evaluată în dependență de modificările parametrilor
demografici care sunt influențați de factori sociali de politică socială. Politica socială urmărește
obiective mult mai largi precum bunăstarea familiei și copilului. Prin politici sociale se pot
produce schimbări pozitive în evoluția comportamentelor demografice.
Politicile sociale în domeniul populației și familiei cuprind mai multe măsuri:
- măsuri legislative, care cuprind un șir de reglementări cea acționează în mod direct
asupra comportamentelor demografice și familiale și care formează ceea ce am putea denumi
politici sociale în sens restrîns. Aceste măsuri țin de aspectele cantitative în special în reglarea
natalității. Cele mai frecvente măsuri legislative sunt: reglementări privind celibatul,
reglementări privind avortul. Divorțul, reglementări privind cuplurile consensuale.
- măsuri economice familiale care vizează în special aspectele calitative . În acest context
mai frecvent folosite sunt măsurile de asistență a familiei, de ameliorarea a statutului femeii, de
dezvoltare serviciilor sociale pentru familie și copii.

Toate aceste măsuri pot fi clasificate în mai multe tipuri de politici demografice și sociale
privind familia. Acestea sunt politicile pronataliste, care stimulează creșterea fertilității și
dimensiunile familiei.
Policiti antinataliste, care urmăresc scăderea fertilității și dimensiunile familiei.
Politici neutraliste prin care se urmărește ameliorarea situațiilor familiei, dar lasă
libertatea cuplurilor de a decide numărul de copii.
Aceste 3 tipuri de politici sunt evidențiate după criteriul cantitativ.
Politicile familiale mai pot fi clasificate și ținîndu-se cont de gradul în care afectează
familiile sau condițiile de viață ale familiilor.
Politicile familiale mai pot fi clasificate după criteriul calitativ:
- Politici ameliorative – care au ca scop îmbunătțirea condițiilor de viață a familiilor.
Această categorie include 2 tipuri de măsuri:
- alocații sociale;
- reducerile de taxe.
Scopul acestor măsuri este de a realiza o redistribuire pe orizontală de la familiile
restrînse la cele lărgite, sunt centrate pe familie și copil.
- Politici de remediu care urmăresc educarea vieții de familie și oferirea de informații
privind problemele familiale. Din această categorie pot fi menționate serviciile de consiliere și de
terapie a familiilor. Spre deosebire de politicile ameliorative care pun accentul pe aspectele
situaționale, politicile de remediu sunt orientate prioritar spre aspectele individuale și
interpersonale.
- Politici substituționale care sunt axate pe rpoblemele rezultate din creșterea participării
femeilor la activități extra familiale. Din politicile substituționale fac parte serviciile de asistență
a familiei precum:
 îngrijire/supravegherea copiilor / persoanelor dependente;
 prestarea unor activități menajere la domiciliu.
Măsurile de intervenție din cadrul diverselor politici în domeniul populației și familiei pot fi
clasificate în cîteva grupe:
1. măsuri de control ale comportamentelor demografice;
2. măsuri de reglementare a comportamentelor demografice și familiale;
3. măsuri privind comportamentele sexuale deviante;
4. măsuri economice și sociale.

Măsuri de control ale comportamentelor demografice

Se bazează pe planificarea familială care constituie principalul mijloc guvernamental de
influențare a fertilității atît în țările dezvoltate cît și în cele în curs de dezvoltare. Acest mijloc a
cunoscut răspîndire rapidă în ultimele decenii. În unele țări planificarea familială este asigurată
prin servicii guvernamentale, iar în altele prin agenții private sau ambele. Există țări unde
planificarea familială este susținută de guvern, în altele însă fertilitatea este înaltă iar planificarea
familială nu este susținută de guvern.

Măsuri de reglementare a comportamentelor demografice și familiale

Este vorba de cadrul juridic în care se dezvoltă societatea respectivă. De menționat că în
ultimele decenii normele juridice și-au diminuat caracterul lor imperativ și constituie rezultatul
unor negocieri sociale. O parte din aceste comportamente trebuie să fie un timp reglementate.
Statul continuă să-și exercite dreptul de a reglementa comportamentele demografice și
familale în domenii importante ca: căsătoria, divorțul, avortul, înfierea, îngrijirea persoanelor
dependente, comportamente sexual-deviante.

Măsuri economice și sociale

În țările în curs de dezvoltare aceste măsuri au ca obiectiv controlul creșterii populației
constituind o anumită prelungire cu mijloace sociale și economice a politicilor de control
demografic. Ele urmăresc în general scăderea ratei fertilității și rezolvarea unor probleme sociale
grave rezultate din practicarea anumitor comportamente demografice și familiale (abandonul
familei, mortalitate și morbiditate infantilă). Aceste măsuri includ următoarele intervenții:
- asistența socială a familiilor;
- plăți pentru personalul sanitar;
- compensații în bani;
- beneficii economice și sociale pe termen lung pentru famiile care au un număr anumit de
copii;
- reducerea beneficiilor, de penalizare pentru cei care nu se încadrează în anumite
categorii.
- În țările dezvoltate politicile economice și sociale urmăresc indirect creșterea ratei
fertilității și în mod direct ameliorarea condițiilor de viață ale indivizilor și familiilor și asistența
socială a acestor familii în soluționarea unor probleme. Un rol major îl au alocațiile pentru copii,
sprijinul acordat tinerilor familii, ameliorarea condițiilor de viață și muncă, dezvoltarea
resurselor. În unele țări pe lîngă alocațiile petru copii se acordă și alte ajutoare financiare:
alocații prenatale, postanatale, prime la naștere, împrumuturi în condiții avantajoase. În unele țări
totalul ajutoarelor primite la nașterea unui copil poate ajunge la 3-4 salarii.