Conceptul dezvoltării în contextul transformărilor globale contemporane.

Probleme
sociale globale.

Globalizarea are ca termen cheie conceptul de interdependență reciprocă – evenimentele

locale sînt modelate de evenimentele ce se desfășoară la mare distanță și invers.
O problemă de importanță majoră ține de implicarea impactului asupra dezvoltării popoarelor
de căutare a răspunsurilor la întrebările : cine cîștigă și cine pierde? Ce se cîștigă și ce se pierde?
de pe urma proceselor.
Pe parcursul mai multor ani în literatura de specialitate publicistică politicile erau arătate
doar laturile pozitive ale globalizării:
- avantajele diviziunii;
- creșterea;
- mobilitatea sporită a a capitalului și forței de muncă calificate;
- extinderea pieței.
Toate sunt realizări colosale din domeniul economic al țărilor dezvoltate investițiile în țări
mai puțin dezvoltate sînt profitabile – creează locuri de muncă, posibilități de cîștig.
Procesul de globalizare oferă țărilor rămase în urmă șansa dezvoltării rapide, promovînd
tehnologizarea la nivel global evitînd parcurgerea lentă a etapelor industrializării.
Globalizarea ar trebui să contribuie la creșterea bunăstării, posibilităților de dezvoltare pentru
toate țările lumii. În realitatea este un alt tablou – pune în lumină probleme, contradicții și
consecințe negative ale globalizării.
I.Wallerstein a menționat – mondializarea sistemului modern a adus cu sine și mondializarea
dezvoltării, dimpotrivă a mondializat sărăcia, subdezvoltarea statelor din centru aflate în
Occident, domină economia mondială, se dezvoltă și exploatează restul sistemului.
Pentru unii foarte puțini globalizarea este egală cu lux, prosperitate iar pentru mai mulți este
egală cu marginalizare și condamnare la sărăcie.
Globalizarea generează nu doar rezultate pozitive dar și ngative, o consecință dureroasă este
inegalitatea în dezvoltarea dintre țări și din interiorul lor. La etapa actuală 12% din populația
țărilor dezvoltate dețin 60% din PGB (Produs Global Brut), 12% din populația țărilor mai puțin
dezvoltatea dețin 1% din PGB.

Sărăcia devine o problemă globală iar numărul celor care trăiesc în mizerie
crește = 1 mlrd.; cca 3 mlrd. trăiesc cu mai puțin de 2$/zi; 1,3 mlrd trăiesc cu mai puțin de 1$/zi.
Sărăcia și mizeria sunt proprii țărilor din lumea a III-a (în curs de dezvoltare), dar sărăcia
afectează și țările bogate, dezvoltate neuniform e legată atît între țări, regiuni cît și grupuri
sociale din țările în curs de dezvoltare cît și a celor dezvoltate, cca 16% din locuitorii UE și cca
13% din SUA trăiesc în sărăcie.
Sărăcia este un fenomen complicat caracterizat diferit în diferite țări în dependență de
devierea pronunțată de la standardele de viață.
Consecințele negative ale globalizării se reflectă asupra populației țărilor în curs de
dezvoltare și globalizarea dezvoltării. În condițiile transformării globalizării se intensifică
legătura sărăciei cu alte amenințări și riscuri globale: migrația ilegală, criminalitatea
transnațională, terorismul, circulația drogurilor etc. Toate consecințele negative globalizării este
o forță influentă care va determina direcția dezvoltării civilizației umane. Globalizarea este un
proces obiectiv, ireversibil, care nu poate fi stopat, stadiu calitativ nou de internaționalizare a
vieții sociale, de extindere a legăturii sociale de intensificare interdependentă a statului și
popoarelor în toate domeniile.
Avantajele și dezavantajele – impun necesitatea gestionării procesului globalizării,
introducerea corecțiilor în structura instituțiilor ce reglementează fluxurile comerciale și
financiare. Problema este în crearea unui sistem mondial care ar permite să fie obținut din
globalizare un rezultat pozitiv, maxim reducînd pierderi umane, costuri financiare.
În condițiile crizei economiei globale, politicile sociale pot rămîne o parte componentă a
mișcării globalizării de restaurare a credinței în justiția socială prin alți termeni politica
economică trebuie însoțită, completată de o politică socială adecvată.